Microsoft Word Curs Final.docx [612364]

Contabilitate Slatina
Cursuri autorizate de contabilitate www.curs.contabilitateslatina.ro

I. Contabilitatea – Notiuni Generale
1. Istoric

Din antichitate ne-au parvenit diferite liste de ch eltuieli sau de provizii, fără ca ele să fie compon ente
ale unui sistem contabil articulat.
În Evul Mediu, dezvoltarea comer țului în orășelele-state italiene a condus la apari ția unui sistem
complex de eviden ță, și anume contabilitatea în partidă dublă. În 149 4, călugărul Luca Paciolo a
publicat un tratat de matematică – Summa de Arithme tica, Geometria, Proportione et
Proprotionalita – care cuprindea și o descriere a p racticilor negustorului vene țian al epocii, între care
și cea a contabilită ții în partidă dublă. Paciolo nu a pretins că a inve ntat contabilitatea în partidă
dublă, dar această parte a căr ții sale a fost tradusă în multe limbi, contabilitat ea în partidă dublă fiind
denumită "metoda italiană". De aceea, o mare parte a vocabularului contabil provine din limba
italiană, de exemplu: casă, bancă, capital, jurnal, cont, debit, credit, bilan ț etc.
Luca Paciolo definește obiectul contabilită ții ca "tot ceea ce după părerea negustorului îi apa r ține
pe lume ca avere mobilă și imobilă, precum și toate afacerile mari și mărunte în ordinea în care au
avut loc".
Profesiunea contabilă liberală s-a dezvoltat mult mai târziu, în secolul al XVIII -lea, o dată cu
crearea primului corp al contabililor în Marea Brit anie ( Institutul Sco țian al Contabililor
Autoriza ți, în 1854 ).Tehnica partidei duble s-a schimbat NEsemnificati v de-a lungul timpului; s-a
modificat, în schimb, perspectiva asupra obiectului , scopului și con ținutului raportărilor contabile.
De la simpla eviden ță a averii negustorului și a afacerilor lui, prin i mplica țiile sale sociale,
contabilitatea s-a transformat într-un sistem infor ma țional care afectează distribu ția resurselor la
nivelul unei întregi economii.

2. Sisteme de contabilitate
Principalele sisteme adoptate în practică sunt cele în partida simplă și în partida dublă.

Contabilitatea în partidă simplă presupune înregistrarea unei operații economice în tr-un singur
cont. De exemplu, intrarea unei sume de bani în con tul bancar se înregistrează la partida „Banca”.
Pentru aceasta se folosește un simplu jurnal de înc asări și plăți, dar nu se reflectă angajamentele
(creanțe, datorii), ci numai transferurile de numer ar.
Contabilitatea în partidă dublă presupune reflectarea unei operații economice prin înregistrarea în
două partide, concomitent, una indicând originea și cealaltă destinația. În exemplul inițial, dacă sum a
de bani a fost vărsată în contul bancar din casieri a agentului economic, se vor folosi două partide:
„Banca” (indicând destinația sumei) și „Casa” (indi când originea sumei). Contabilitatea în partidă
dublă folosește o multitudine de conturi deschise p entru toate elementele patrimoniale care
înregistrează mișcări.
După modul de organizare a conturilor, există sisteme de contabilitate cu un singur circuit
și cu două circuite.

Contabilitate Slatina
Cursuri autorizate de contabilitate www.curs.contabilitateslatina.ro

Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) organizează conturile într-un flux unic al
operațiilor economice, fără să facă distincție într e operațiile care fac obiectul contabilității finan ciare
și cele care privesc gestiunea internă.
Sistemul de contabilitate cu dublu circuit (dualist) organizează conturile într-un flux dublu,
delimitând operațiile cu terții, precum și rezultat ele financiare (financial accounting), de circuitul
gestiunii interne (managerial accounting) privind c osturile, producția și rentabilitatea.
În Romania, la ora actuală, contabilitatea este org anizată în sistem dualist, informația fiind clasifi cată
astfel:
– Informație contabilă financiară (publică sau gene rală), destinată utilizatorilor externi (acționari,
investitori, salariați, creditori, administrațiafin anciară, publicul larg). Contabilitatea financiară sau
generală are caracter
obligatoriu pentru toate unitățile patrimoniale.
– Informație contabilă de gestiune destinată utiliz atorilor interni (conducerea întreprinderii).
Contabilitatea internă de gestiune se organizează d e fiecare unitate patrimonială în funcție de
specificul activității ei și de
necesitățile proprii.
Informația contabilă financiară este cuprinsă în si tuațiile financiare de sinteză: bilanț, cont de pro fit și
pierdere, situația modificărilor capitalului propri u, situația fluxurilor de trezorerie, politici cont abile și
note explicative.
Informația contabilă de gestiune este nestandardiza tă, uneori și nemonetară (în etalon natural-metri
cubi, kilograme, metri lineari), și cuprinde inform ații despre costul unitar al produselor, profitul p e
produs sau tendințele pe care le au costurile în fu ncție de volumul activității, având ca scop calcula rea
unor indicatori de eficiență, de productivitate, d e rotație a stocurilor, foarte utili managerilor at unci
când iau decizii.

Contabilitate Slatina
Cursuri autorizate de contabilitate www.curs.contabilitateslatina.ro

II. Obiectul si metoda contabilitatii
1. Patrimoniul – obiect al contabilitatii
Obiectul de studiu al contabilității este PATRIMONI UL , format din totalitatea drepturilor și
obligațiilor cu valoare economică, aparținând unei persoane fizice sau juridice, precum și bunurile la
care se referă.
Există două concepții în a defini patrimoniul ca ob iect al contabilității:
a) În concepția juridică , patrimoniul reprezintă toate drepturile și obliga țiile cu caracter
economic ale unui subiect de drept.
b) În concepția economică , patrimoniul este perceput ca totalitatea tuturor bunurilor
economice, exprimate în bani, inclusiv rezultatele folosirii lor, ce aparțin unei persoane fizice
sau juridice.

Pentru existența patrimoniului sunt necesare două c ondiții:
– existența unor persoane fizice sau juridice ca su biecte de drepturi și obligații
– existența bunurilor economice ca obiecte de drept uri și obligații.

Ecuația generală a patrimoniului poate fi definită as tfel:
Bunuri economice = Drepturi + Obligații
evaluabile în bani evaluabile în bani evaluabile în
bani

Bunurile economice reprezintă realitatea economică, substanța materială a patrimoniului. Ele se
clasifică în:
– bunuri materiale, tangibile sau corporale (clădiri, echipamente de producție, mașini, mijloa ce
de ransport, mărfuri, materiale, numerar, bogății n aturale ale solului și subsolului etc.);
– bunuri nemateriale, intangibile, necorporale (creanțe, brevete de invenții, mărci, know-how,
programe informatice).
Drepturile și obligațiile reprezintă fațeta juridic ă a patrimoniului.Drepturile se referă la situația când
proprietarul își procură o parte din avere din resu rse proprii. Obligațiile sunt echivalentul valoric ale
resurselor împrumutate, atrase, pe care proprietaru l trebuie să-l restituie creditorilor săi.
2. Considera ții privind metoda contabilită ții
Pentru a fi considerată știin ță, contabilitatea de-a lungul existen ței sale și-a definitivat obiectul său de
studiu și o metodă proprie de cunoaștere în profunz ime a obiectelor studiate.
Metoda contabilită ții arată cum trebuie studiate componentele obiectul ui acesteia, privite sub aspect
valoric, din punct de vedere al existen ței și al mișcării lor. Ea se concretizează în princ ipiile dublei
reprezentări și dublei înregistrări,realizându-se c u ajutorul unui ansamblu de procedee și instrumente
interdependente,care se condi ționează reciproc.Principiul dublei reprezentări are o importan ță
fundamentală, guvernând atât obiectul, cât și metod a contabilită ții.
El stă la baza întregului proces de cunoaștere și î nsușire a contabilită ții în partidă dublă. Trăsătura de
bază care determină con ținutul metodei contabilită ții, precum și unul din cele mai important

Contabilitate Slatina
Cursuri autorizate de contabilitate www.curs.contabilitateslatina.ro

principii ale metodei contabilită ții este dubla reprezentare a stării și mișcării fon durilor agentului
economic atât sub aspectul con ținutului sau al componen ței, cât și al surselor de provenien ță.Astfel,
conform principiului dublei reprezentări, între mij loacele economice și sursele acestora există
egalitatea care se poate exprima astfel:
Mijloace economice = Surse economice
Această ecua ție este cunoscută drept ecua ția dublei reprezentări de către literatura de speci alitate
contabilă. Fondurile agentului economic, deși sunt într-o continuă mișcare și transformare, generată
de fazele circuitului economic, rămân totuși într-u n echilibru permanent în cadrul agentului
economic, echilibru eviden țiat în contabilitate printr-o trăsătură specifică m etodei sale de lucru și
anume, dubla înregistrare. Aceasta este determinată în primul rând de dubla reprezentare, deoarece
în timpul mișcării și transformării lor, fondurile agentului economic sunt privite sub dublul lor
aspect: al destina ției economice și al surselor de procurare, aspecte care se reflectă concomitent ca un
raport de echivalen ță între doi termeni, unul care eviden țiază mijloace economice, iar celălalt
exprimă sursele economice. Acest raport de echivale n ță este prezent atât în cazul măririi
concomitente a mijloacelor și surselor, cât și în c el al micșorării lor. Dubla reprezentare a
patrimoniului asigură un echilibru permanent între mărimea activelor patrimoniale și mărimea
pasivelor patrimoniale, asigură egalitatea bilan țieră
(Total active = Total pasive)
Principiul dublei înregistrări are în vedere faptul că orice opera țiune economică, orice flux, crează un
raport valoric de echivalen ță între intrări și ieșiri, între mijloace și resurs e. De asemenea, dubla
înregistrare asigură raporturi de echilibru între v enituri, cheltuieli și rezultate, sau între stocuri le
ini țiale și intrări, pe de o parte, și ieșiri și stocur ile finale pe de altă parte. Dubla înregistrare, ca
principiu specific al metodei contabilită ții, constă în reflectarea fiecărei opera țiuni economico-
financiare privind existentul și mișcarea mijloacel or economice după componen ța lor și a existentului
și mișcării surselor simultan și cu aceeași sumă în cel pu țin două conturi. Prin dubla înregistrare
fiecare opera țiune este înregistrată în debitul unui cont și în c reditul unuia sau mai multor conturi
sau invers, în func ție de natura opera ției economice respective. Prin dubla înregistrare s e asigură
egalitatea între sumele înregistrate pe debit și ce le înregistrate pe credit, fie că este vorba de o
formulă simplă, fie că este vorba de o formulă cont abilă compusă. Ecua ția dublei înregistrări
cunoscută în literatura de specialitate este următo area:
Debit = Credit
3. Activul si Pasivul – Notiuni Generale
Contabilitatea delimitează și studiază capitalul înt reprinderii prin noțiunile de activ și pasiv.
Activul reprezintă bunurile economice aflate în exploatare a întreprinderii ca urmare a destinației
capitalului pus la dispoziție de proprietari și cre ditori. Aceste bunuri pot fi considerate beneficii
economice probabile și viitoare ce se vor obține sa u vor fi controlate de enitățile
economice.Procurarea de active se face prin aportul întreprinderii sau prin achizițiile de la creditor i.
Activul reflectă mijloacele economice sub forma lor fizi că, concretă, precum și drepturile de
creanță.

Contabilitate Slatina
Cursuri autorizate de contabilitate www.curs.contabilitateslatina.ro

În funcție de durata rămânerii în patrimoniu a bunu rilor avem active imobilizate și active
circulante .
a) Activele imobilizate sunt bunuri economice intrate in patrimoniul între prinderii în urma
efectuării de investiții pe termen lung. Deci, capi talul pus la dispoziție de proprietari și creditori e
destinat pentru a fi exploatat pe o perioadă mai ma re de 1 an. Activele imobilizate (fixe sau stabile)
se caracterizează:
– ramân în patrimoniu o perioadă mai mare de 1 an f ără să-și modifice starea inițială
– recuperarea capitalului investit în bunuri se fac e pe durata exploatării lor sau în momentul ieșirii din
patrimoniu
– grad redus de lichiditate

b) Activele circulante sunt bunuri economice care se găsesc sub forma de mijloace bănești sau se
transformă în disponibilități bănești într-o perioa dă mai mică de 1 an. În practică și în teorie acest e
bunuri sunt considerate circulante deoarece își mod ifică starea în cadrul unui ciclu de exploatare.
Acestea se mai numesc și capital circulant. Ele se caracterizează prin:
– sunt destinate exploatării pentru o perioadă mai mică de 1 an
– își schimbă forma în urma utilizării
– au grad de lichiditate mult mai mare decât imobil izările
Activele circulante sunt grupate în funcție de grad ul de lichiditate în bunuri fizice, valori de primi t și
disponibilități bănești.
c.) Cheltuielile în avans sunt sume achitate în cursul exercițiului curent, d ar care se referă la servicii
ce vor fi primite de abia în exercițiul următor, câ nd vor fi recunoscute drept cheltuieli (abonamente
sau chirii plătite în avans).

Pasivul reflectă sursele de finanțare a bunurilor economic e, adică a activelor. Pasivul , în schimb,
vede patrimoniul sub prisma relațiilor în care se a flă subiectul patrimoniului cu valorile care fac pa rte
din activ, respectiv sursele acestuia (proprii și s trăine). Din punct de vedere juridic, pasivul cupri nde
capitalul propriu și dato-riile, sub aspect economi c, clasificarea se face în capitaluri și datorii
(financiare și de exploatare), iar din punct de ved ere financiar valorile se grupează în funcție de
exigibilitatea (termenul de plată) al lor în capita luri permanente, pe termen lung și datorii pe terme n
scurt.

a) Capitalurile proprii reprezintă sursele de finanțare a bunurilor econom ice aflate în exploatarea
întreprinderii constituite prin aportul proprietaru lui și prin capitalizarea sau conservarea unei părț i
din profit. Prin capitalurile proprii se asigură finanțarea une i părți din activele întreprinderii
care trebuie să fie într-o pondere mai mare decât fi nanțarea de la creditori . La înființarea
întreprinderii finanțarea se asigură prin aportul s ubscris de proprietar delimitat în contabilitate pr in
capital social. Deci, capitalul social arată sursa pusă la dispoziția într eprinderii de asociati ,
fiind divizat în acțiuni sau părți sociale ce sunt considerate titluri de participație atribuite perso anelor
care au contribuit cu capital. Acțiunile sau părțil e sociale au o valoare nominală, iar suma valorilor
nominale a titlurilor emise este la nivelul capital ului social. Subscrierea de capital se poate face ș i la o

Contabilitate Slatina
Cursuri autorizate de contabilitate www.curs.contabilitateslatina.ro

valoare mai mare decât valoarea nominală a acțiunil or, diferența reprezentând primă de emisiune.
Dacă prin constituirea capitalului social se urmăre ște asigurarea surselor de finanțare pentru
începerea activității întreprinderii, în schimb, pr in prima de emisiune se urmărește constituirea
surselor pentru finanțarea cheltuielilor cu înființ area întreprinderii. O altă sursă ce se constituie
pentru finanțarea activității întreprinderii este p rofitul conservat în întreprindere sau câștig rețin ut.
Profitul îmbracă două forme:
– dividende acordate acționarilor
– partea din profit reținută în vederea conservării care formează rezervele întreprinderii.
Constituirea rezervelor se efectuează pentru consol idarea din punct de vedere financiar a situației
întreprinderii față de terți (furnizori, clienți, b ănci, bugetul de stat etc).
b) Datoriile reprezintă sursa de finanțare asigurată pe termen l ung sau scurt de persoane
numite creditori. Deoarece în momentul achitării obligației se reduce averea întreprinderii, acestea
sunt considerate cheltuieli viitoare sau probabile. Dacă în urma utilizării bunurilor se produce o
creștere a beneficiilor economice determinând o cre ștere a averii întreprinderii, în schimb, prin
achitarea obligațiilor se reduc disponibilitățile b ănești, componente ale averii întreprinderii.
Obligațiile pot apărea sub forma de împrumuturi pe termen lung sau scurt în urma cumpărării de
bunuri sau rezultate în urma desfășurării activităț ii. Împrumuturile acordate întreprinderii formează
datorii financiare care împreună cu sursele proprii reprezintă capitalul financiar al întreprinderii.
Obligațiile rezultate din cumpărarea de bunuri form eză datorii comerciale, obligațiile rezultate din
desfășurarea ciclului de exploatare, împreună cu ob ligațiile rezultate din cumpărarea de bunuri pentru
productie sau comercializare formează obligațiile d e exploatare.În cadrul obligațiilor sunt incluse și
datoriile față de asociați cum ar fi dividende și î mprumuturile acordate pe termen scurt de
asociați.Între capitalurile proprii și obligațiile întreprinderii apare o altă sursă de finanțare deli mitată
sub forma provizioanelor . Această sursă se constituie prin reținerea unei p ărți din venitul întreprinderii
în scopul susținerii unor cheltuieli sau pierderi c u caracter probabil apărute în urma desfășurării
activității din exercițiul precedent. Întreprindere a poate delimita mărimea provizionului și într-o
măsură mai mică momentul utilizării.
c.) Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt datorii cu exigi bilitate sau valoare incertă ale
întreprinderii, și care se constituie, în general, la sfârșitul exercițiului. Principala diferență înt re
provizioanele pentru riscuri și cheltuieli și celel alte tipuri de datorii ale întreprinderii constă în
incertitudinea care le afectează pe primele în ceea ce privește mărimea sau scadența.
d.) Veniturile în avans sunt acele valori care asigură alocarea pentru fie care exercițiu financiar
numai a veniturilor care îi sunt proprii. Ele se re feră la subvențiile pentru investiții și veniturile
înregistrate în avans. Subvențiile pentru investiți i sau subsidiile de capital sunt obținute de la bug et
sau din alte surse nerambursabile, fiind destinate achiziționării sau creării activelor imobilizate
(subvenții pentru achiziționarea de echipamente) sa u finanțării unor activități pe termen lung (de
exemplu, prime de dezvoltare pentru întreprinderile care creează noi locuri de muncă). Veniturile
înregistrate în avans sunt sumele încasate în cursu l exer-cițiului, în contul unor servicii care vor f i
prestate în cursul exercițiului următor, când vor f i recunoscute ca venituri, cum ar fi chirii sau
abonamente încasate în avans.

Contabilitate Slatina
Cursuri autorizate de contabilitate www.curs.contabilitateslatina.ro

4. Principii specifice organizării contabilită ții:
1. Principiul continuită ții activității. Acesta presupune că persoana juridică î și continuă în mod
normal func ționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activită ții sau
fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă admin istratorii entită ții au luat cuno știn ță de unele
elemente de nesiguran ță legate de anumite evenimente care pot duce la inc apacitatea institu ției
(întreprinderii) de a- și continua activitatea, aceste elemente trebuie pre zentate în notele explicative.
În cazul în care situa țiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiu lui continuită ții, această
informa ție trebuie prezentată împreună cu explica țiile privind modul de întocmire a raportării
financiare respective și motivele ce au stat la baza deciziei conform căre ia persoana juridică nu î și
mai poate continua activitatea. Continuitatea sau î ncetarea activită ții trebuiesc în țelese în sens
financiar, pentru că orice institu ție „moartă” poate fi ținută în via ță prin finan țări hemoragice, dar,
astăzi, nimeni nu- și mai propune a șa ceva.

2. Principiul permanen ței metodelor , conform căruia este obligatorie continuitatea apl icării
acelora și reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabi litate și prezentarea elementelor
patrimoniale și a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în tim p a informa țiilor contabile.
Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege, de un standard contabil
sau au ca rezultat informa ții mai relevante sau mai credibile referitoare la o pera țiunile întreprinderii.
Este foarte importantă men ționarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor
contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod
adecvat; efectul modificării asupra rezultatelor ra portate ale perioadei și tendin ța reală a rezultatelor
societății.

3. Principiul pruden ței. Valoarea oricărui element trebuie să fie determina tă pe baza principiului
pruden ței. În mod special aceasta presupune a se avea în v edere următoarele aspecte:
a) se vor lua în considerare numai profiturile (ven iturile,finantarile) recunoscute până la data
încheierii exerci țiului financiar;
b) se va ține seama de toate obliga țiile previzibile și de pierderile poten țiale care au luat na ștere în
cursul exerci țiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exer ci țiu anterior, chiar dacă asemenea
obliga ții sau pierderi apar între data încheierii exerci țiului și data întocmirii bilan țului;
c) se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate d eprecierilor, chiar dacă rezultatul
exerci țiului financiar este profit sau pierdere. Se în țelege deci că potrivit acestui principiu nu este
admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de
pasiv și a cheltuielilor, ținând cont de deprecierile, riscurile și pierderile posibile generate de
desfășurarea activită ții exerci țiului curent sau anterior.

Contabilitate Slatina
Cursuri autorizate de contabilitate www.curs.contabilitateslatina.ro

4. Principiul contabilității de angajamente . Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente su nt
recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentel e se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau
echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt î nregistrate în contabilitate și raportate în situaț iile
financiare ale perioadelor aferente.Trebuie să se ț ină cont de veniturile și cheltuielile aferente
exercițiului financiar, indiferent de data încasări i veniturilor sau data plății cheltuielilor. Astfel , se vor
evidenția în conturile de venituri și creanțele pen tru care nu a fost întocmită încă factura (contul
„Clienți – facturi de întocmit“), respectiv în cont urile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru ca re
nu s-a primit încă factura (contul „Furnizori – fa cturi nesosite“). În toate cazurile, înregistrarea în
aceste conturi se efectuează pe baza documentelor c are atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea
serviciilor (de exemplu, avize de însoțire a mărfii , situații de lucrări etc.).
Veniturile și cheltuielile care rezultă direct și c oncomitent din aceeași tranzacție sunt recunoscute
simultan în contabilitate, prin asocierea directă î ntre cheltuielile și veniturile aferente, cu eviden țierea
distinctă a acestor venituri și cheltuieli.Principi ul contabilității de angajamente se aplică inclusiv la
recunoașterea dobânzii aferente perioadei, indifere nt de scadența acesteia.
5. Principiul intangibilită ții . Bilan țul de deschidere al unui exerci țiu trebuie să corespundă cu
bilan țul de închidere a exerci țiului precedent, cu excep ția corec țiilor impuse de aplicarea l.A.S. 8.
Aten ție la acest principiu întrucât „oamenii cu experien ță” au tendin ța de a regla sau reporta erorile
dintr-un bilan ț în altul („bilan ț de închidere”, „bilan ț de deschidere”) în loc să respecte procedurile
contabile care cer „scormonirea” erorii pentru a af la și efectele sale colaterale.

6. Principiul evaluării separate a elementelor de ac tiv și de pasiv . În vederea stabilirii valorii
totale corespunzătoare unei pozi ții din bilan ț se va determina separat valoarea aferentă fiecărui
element individual de activ sau de pasiv, indiferen t de con ținutul său economic, de evolu ția
previzibilă a pie ței, de consecin țele pe care le are această evaluare. Odată stabilit ă corect valoarea,
mai departe, prelucrarea și sistematizarea informa țiilor o face contabilitatea după toate regulile sal e
specifice.

7. Principiul necompensării . Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu
valorile elementelor ce reprezintă pasive, respecti v veniturile cu cheltuielile, cu excep ția
compensărilor între active și pasive admise de Standardele Interna ționale de Contabilitate (este
vorba de a șa numitele „conturi rectificative”, care aduc activ ele și, respectiv pasivele, la valoarea
contabilă netă).
Contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere ținând
seama de fondul economic al tranzacției sau al angaja mentului în cauză . Respectarea acestui
principiu are drept scop înregistrarea în contabili tate și prezentarea fidelă a operațiunilor economic o-
financiare, în conformitate cu realitatea economică , punând în evidență drepturile și obligațiile,
precum și riscurile asociate acestor operațiuni.
(2) Evenimentele și operațiunile economico-financia re trebuie evidențiate în contabilitate așa cum
acestea se produc, în baza documentelor justificati ve. Documentele justificative care stau la baza
înregistrării în contabilitate a operațiunilor econ omico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul
cum acestea se produc, respectiv să fie în concorda nță cu realitatea. De asemenea, contractele