Microîntreprinderile Sunt Categorii Aparte de Agenti Economici

Microîntreprinderile sunt categorii aparte de agenti economici, de mici dimensiuni, pentru care statul a hotărât posibilitatea aplicării unui sistem de impozitare diferit de cel de impozitare a profitului. Este un sistem mai simplu, în care impozitul este calculat doar pe baza veniturilor.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor este obligatoriu pentru contribuabilii care îndeplinesc condițiile de încadrare în categoria microîntreprinderilor, începând cu 1 februarie 2013.

DEFINIȚIA MICROÎNTREPRINDERII

Microîntreprinderea este o persoană juridică română care realizează simultan următoarele condiții la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior:

Condiția 1 – a realizat venituri care nu au trecut de 65.000 euro, – concordanța în lei se determină pe baza cursului de schimb de la închiderea exercițiului;

Condiția 2 – capitalul social al microîntreprinderii să nu fie deținut de stat și autoritățile locale, el trebuie să fie deținut de alte persoane;

Condiția 3 – veniturile pe care le realizează o microîntreprindere trebuie să provină din alte activități decât cele din domeniul bancar, domeniul asigurărilor și reasigurărilor și domeniul jocurilor de noroc, consultanței și managementului.

Efectuarea plății, impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, nu este indispensabilă pentru persoanele juridice române care desfășoară:

activități în domeniul bancar;

activități în domeniul jocurilor de noroc, managementului și consultanței;

activități în domeniul reasigurărilor și asigurărilor, al pieței de capital, cu excepția persoanelor juridice care realizează activități de intermediere în aceste domenii.

APLICAREA SISTEMULUI DE IMPOZITARE A VENITURILOR MICROÎNTREPRINDERILOR

Microîntreprinderile aplică acest sistem de impozitare astfel:

dacă sunt nou-înființate, iar capitalul social este deținut de alte persoane decât statul și autoritățile locale, plătesc impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând din primul an fiscal;

dacă sunt plătitoare de impozit pe profit, trec la impozitarea veniturilor începând cu anul fiscal următor dacă a realizat venituri care nu au depășit 65.000 euro, iar veniturile pe care le realizează provin din alte activități decât cele din domeniul bancar, domeniul asigurărilor și reasigurărilor și domeniul jocurilor de noroc, consultanței și managementului.

În condițiile în care în cursul anului nu se mai respectă condițiile C1-C3, se aplică următoarele reguli:

dacă microîntreprinderea a realizat venituri care au depășit 65.000 euro, iar capitalul social nu mai este deținut de alte persoane, ci este deținut de stat și autoritățile locale, începând cu anul fiscal următor se trece la impozitarea profitului;

dacă veniturile pe care le realizează nu mai provin din activitățile bancare, activitățile din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și nici din activitățile din domeniul jocurilor de noroc, consultanței și managementului, microîntreprinderea va datora impozit pe profit începând cu trimestrul în care s-a depășit limita de 65.000 euro a veniturilor; impozitul pe profit se va calcula pe baza veniturilor și cheltuielilor cumulate de la începutul anului, iar impozit pe venit plătit în cursul anului va fi considerat drept plată efectuată în contul impozitului pe profit datorat pentru anul respectiv.

Microîntreprinderile sunt obligate să țină evidența amortizării fiscale a mijloacelor fixe. În felul acesta, trecerea la sistemul de impozitare a profitului, se va stabili valoarea fiscală și amortizarea fiscală a mijloacelor fixe utilizate.

Amortizarea fiscală este un concept diferit de amortizarea contabilă.

Amortizarea fiscală reprezintă modalitatea prin care se recapătă, din punct de vedere fiscal, cheltuielile realizate de contribuabil pentru achiziționarea, producerea, constituirea sau îmbunătățirea mijloacelor fixe amortizabile.

Amortizarea contabilă este o cheltuială înscrisă în contabilitate, dar care nu se deduce la calculul profitului impozabil.

CALCULUL IMPOZITULUI PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează prin aplicarea cotei de impozit de 3% asupra bazei impozabile.

Baza impozabilă este formată din veniturile din orice sursă, din care se scad:

veniturile provenite din subvenții de exploatare;

veniturile cuvenite, costurilor stocurilor de produse;

veniturile obținute din despăgubiri, de la societățile de asigurare sau reasigurare, pentru daunele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;

veniturile cuvenite costurilor serviciilor în curs de execuție;

veniturile provenite din ajustări și provizioane pentru pierderea sau deprecierea de valoare;

veniturile provenite din producția de imobilizări necorporale și corporale;

veniturile obținute din anularea sau restituirea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil în perioadele anterioare.

Dacă o microîntreprindere dorește să achiziționeze case de marcat, valoarea de achiziție a acestora se deduce din baza impozabilă în trimestrul în care au fost puse în funcțiune.

DECLARAREA ȘI PLATA IMPOZITULUI

Calculul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, pe seama veniturilor consemnate în contabilitate in clasa a 7- a, numită – ,,Conturi de venituri”.

Plata și declararea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, se realizează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Pentru declararea impozitului se depune Declarația 100, numită – ,,Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat”.

În ceea ce privește, cazul unei asocieri fără personalitate juridică între o persoană fizică, o persoana rezidentă sau nerezidentă și o microîntreprindere; microîntreprinderea are ca obligație calcularea, reținerea, declararea și plata impozitul fixat prin aplicarea cotei de 3% asupra veniturilor ce se cuvin din asocierea persoanei fizice. Termen de plată și de declarare a impozitului reținut este data de 25 a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează impozitul. Se depune, Declarația 100 – ,,Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat”.

ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A IMPOZITULUI PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR

Pentru evidența decontărilor cu bugetul statului privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se utilizează contul 441 ,,Impozitul pe profit/venit”, mai exact contul sintetic de gradul II 4418 ,,Impozitul pe venit”.

Contul 4418 ,,Impozitul pe venit” este un cont de pasiv.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor pentru contribuabil reprezintă o cheltuială. Reflectarea în contabilitate a acestei cheltuieli se realizează cu ajutorul contului 698 ,,Cheltuieli cu impozitul pe venit și cu alte impozite care apar în elementele de mai sus”.

Înregistrările contabile sunt următoarele:

înregistrarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor datorat la bugetul de stat pentru exercițiul curent:

698 „Cheltuieli cu impozitul pe venit și cu alte = 4418 „Impozitul pe venit

impozite care nu apar în elementele de mai sus”

achitarea impozitului pe venit din disponibilul la bancă, din casierie sau prin compensarea cu alte obligații fiscale ale contribuabilului:

4418 „Impozitul pe venit” 5121 „Conturi la bănci în lei” sau

= 5311 „Casa în lei” sau

contul corespunzător obligației prin care

se face compensarea

constituirea sau majorarea impozitului pe venit aferent unui exercițiu financiar anterior, ca urmare a corectării unor erori contabile:

1174 „Rezultatul reportat provenit din = 4418 „Impozitul pe venit”

corectarea erorilor contabile”

diminuarea sau anularea impozitului pe venit aferent unui exercițiu financiar anterior, ca urmare a corectării unor erori contabile:

4418 „Impozitul pe venit” = 1174 „Rezultatul reportat provenit din

corectarea erorilor contabile”

înregistrarea sumelor prescrise sau anularea potrivit legii:

4418 „Impozitul pe venit” = 7588 „Alte venituri din exploatare”