Metodologiile Transportului Public din Municipiul Chisinau

Complexul de transport urban este un mecanism amplu, viu și dinamic. Ca urmare, toate problemele și deciziile privind perfecționarea și reorganizarea acestuia pot fi examinate numai prin prisma unei abordări sistemice, iar aplicarea în practică trebuie efectută doar în complex. Problemele prioritare ale transportului urban din mun. Chișinău sunt direct sau indirect legate de eficientizarea utilizării resurselor energetice.
Procesele de transformare radicală a sferelor economice și sociale, formarea piețelor de

produse și servicii, începutul integrării țării în sistemul economic mondial sunt de neimaginat fără

crearea unui sistem de transport fiabil funcțional, economic, sigur și ecologic, orientat spre satisfacerea intereselor cetățeanului, antreprenorului, pieței și a societății în ansamblu.
La momentul actual sistemul de transport al Republicii Moldova lasă de dorit. Dat fiind faptul că nivelul dezvoltării socio – economic al republicii impune supunerea sistemului de transport unor transformări continui și efectuarea infuziilor de investiții capitale atât în dezvoltarea și diversificarea infrastructurii, sistemelor informaționale și tehnologice, modernizarea materialui rulant cât și consolidarea instituțională. În ultima perioadă de timp tot mai strigentă a devenit problema privind liberalizarea politcii tarifare ca rezultat al creșterii prețurilor resurselor energetice, creșterea numărului operatorlor de transport privați, care activează sub formă de întreprinderi mici și mijlocii, precum și alți factori au cauzat formarea și dezvoltarea pieței actuale a serviciilor de transport.
În prezent, transportul public de pasageri reprezintă una din ramurile cele mai importante din

gospodăria municipală. Statul abordează transportul rutier de persoane ca fiind de importanță

socială deosebită, deoarece analiza măsurilor și acțiunilor întreprinse în această direcție denotă acest

lucru, fapt ce demonstrează actualitatea acestui studiu. La orice etapă de dezvoltare a orașelor, unul

dintre obiectivele prioritare fiind crearea unui sistem de transport public de pasageri sigur,

accesibil, economic, fiabil și ecologic. Reformarea sistemului de transport public necesită nu doar

reglementări legislative privind funcționarea întreprinderilor de transport, dar și argumentarea

metodelor, instrumentelor și resurselor de optimizare organizațională a activității lui.

Dat fiind faptul că transporturile rutiere au un rol impotant în economia oricăui oraș se

datorează faptului că gama serviciilor prestate au un impact social asupra populație, fapt ce dictează

necesitatea aplicării unui set de măsuri eficiente, echilibrate și armonioase în acest domeniu.
Transportul este un domeniu cu o funcție economico-socială foarte importantă, care constă în realizarea deplasărilor bunurilor și persoanelor în spațiu și timp, având ca obiectiv prioritar satisfacerea necesităților materiale și spirituale ale societății. Analiza dinamică a populației mun. Chișinău (vezi fig. 1) denotă faptul că pe parcursul ultimilor ani numărul populației fiind stabil, atingând nivelul cca 794,8 mii locuitori.

Figura 1. Dinamica populației mun. Chișinău, mii pers.

De asemenea, analiza pieței serviciilor de transport evidențiază creșterea considerabilă a călătoriilor cu autovehicule private. Conform datelor prezentate de către Agențiea Națională Transport Auto (în continuare ANTA) în anul 2009 numărul de autovehicule care au fost supuse testării tehnice este cca. 192 mii unități, inclusiv cca. 140 mii unități sunt autoturisme. De aici rezultă că practic o pătrime din populația mun. Chișinău activ călătorește cu transportul personal. Conform rapoartelor statistice în creștere sunt și deplasări cu taxi.
În acest context, putem menționa că transportul personal (autoturismele) s-a majorat ponderea pe piața serviciilor de transport din mun. Chișinău în detrimentul transportului public, iar intensa utilizare a acestuia, a rezultat un trafic dificil, generator de stres, limitarea spațiului de parcare și mișcare, creșterea poluării etc.
Evident că tendința dată nu poate fi numită sănătoasă. Politica promovtă de către țările

europene în domeniul transportului urban este orientată anume spre crearea condițiilor atractive și

avantajoase pentru populație în cazul în care aceasta va pleda în vederea utilizării transportului în comun și nu a celui privat.
Conform estimărilor efectuate, cererea medie anuală de transport a populației, în prezent, este de cca. 454 mil. pasageri putând fi realizată cu mai multe tipuri de transport, după cum urmează:

Figura 2. Analiza pieței serviciilor de transport rutier de persoane în mun. Chișinău

Experiența mondială demonstrează că asemenea probleme prvind funcționarea complexului

de transport urban cum ar fi:

– Asigurarea dreptului omului la mobilitatea și sprijinire grupelor social vulnerabile ale

societății;

– Descărcarea centrului orașului de transport privat;

– Ecologice și altele,

prioritar pot fi rezolvate prin intermediul transportului public urban.

În ultimii ani suntem martorii oculari a creșterii mobilității generale a populației din

următoarele considerente:

a) creșterea teritoriului municipiului;

b) creșterea distanței medie a unei călătorii;

c) creșterea populației municipiului;

d) creșterea numărului de mijloace de transport auto proprii

Mobilitatea populației cu transportul public urban reprezintă numărul de călătorii realizate de o persoană pe parcursul a unui an calendaristic și se determină conform relației:

unde:
Q – este numărul de pasageri transportați pe parcursul anului examinat, în mii pas.;
Npop – numărul populației urbane, mii pers.
Conform calculelor, bazate pe datele statistice, pe parcursul ultimilor ani mobilitatea populației mun. Chișinău realizată prin intermediul transportului urban se poziționează în diapazonul 430 – 460 de călătorii. În baza actelor normative și estimărilor experților mobilitatea populației în astfel de orașe se apreciază la nivel de 600 călătorii pe an în raport la un pasager.
Analizînd volumul de pasageri transportați (vezi fig. 3) se poate constata că mobilitatea populației realizată în transportul municipal public este în scădere:

Figura 3. Dinamica volumului de pasageri transportați de transportul public urban

Totuși o bună parte din transporturile urbane de călători din mun. Chișinău rămâne destul de mare. De exemplu, în anul 2008: – troleibuzele au transportat 182,8 mln. călători, inclusiv: (i) contra plată – 127,0 mln., sau 69,% și (ii) gratuit – 55,8 mln., sau 30,5%; – autobuzele au transportat 23,8 mln. călători, inclusiv: (i) contra plată – 18,2 mln., sau 76,5% și (ii) gratuit – 5,6 mln., sau 23,5%; – microbuzele în această perioadă au transportat cca. 178,0 mln. călători. Deci, în perioada dată de către troleibuze, autobuze și microbuze au fost transportați în total 384,6 mln. călători, sau cca. 1,05 mln. de călători în mediu pe zi. De regulă ¾ din volumul total de călătorii sunt efectuate cu deplasări legate de serviciu și studii.
De regulă, călătoriile pe o distanță de până la 500 m de regulă sunt efectuate pe jos, dar acele după 2 km prioritar cu transport. De regulă, distanța unei călătorii în regim urban variază 1 – 5 km. Calculul distanței medii de deplasare poate fi apreciat în linii mari după relația lui Zilbertali. Conform relației date, rezultatele arată că, lungimea medie a unei călătoriii a locuitorilor mun. Chișinău constituie cca. 4,8 km. Aceiași indici obținem și la o călătorie cu microbuzul.
Urmează de accentuat faptul că conform rapoartelor statistice în cazul Î.M. ”RTEC” cursa medie a unei călătorii realizate cu troleibuzul este acceptată la nivel de lmed tr.= 3,14 km, iar în cazul Î.M. ”PUA” lungimea medie a unei călătorii cu autobuzul este lmed au.= 7,3 km.
În același timp conform funcției lui Erbang cu privire la repartizarea densității călătoriilor pe rutele urbane sunt cel mai des realizate anume deplasările la o distanță de 2 – 3 km. Faptul dat accentuează rolul social înalt al transportului public și anume cu troleibuze. Pentru ca activitățile sociale, economice și culturale să se desfășoare eficient, iar calitatea mediului să nu se înrăutățească, este necesar de îmbunătățit calitatea serviciilor prestate de către operatorii de transport în regim urban.
În municipiul Chișinău prestarea serviciilor de transportare a călătorilor se efectuează de către Î.M. ”Regia de transport electric” și Î.M. ”Parcul urban de autobuze”, precum și de către 20 operatori prvați – administratori ai rutelor de „microbuze”. Activitatea taximetrelor se desfășoară prin intermediul a 37 agenți economici – titulari de licențe pentru transportul auto de călători în folos pblic în regim de taxi. Informația generală despre complexul de transport urban este prezentată în tabel:
Tabelul 1. Informația generală despre parcul rulant

Î.M. „Regia transport electric Chișinău” din cauza parcului rulant, al cărei vârste de exploatare este depășită anual efectuează reparații curente la peste 80 de troleibuze. Cu forțele proprii RTEC a organizat în baza tehnico-materială existentă reparații capitale și lucrări de modernizare a acestora prin schimbarea ușilor și scaunelor în salon.
Prin decizia Consiliului Municipal nr. 48/7 din 15.06.2006 este preconizată procurarea anuală a 20 de troleibuze și 10 autobuze ce corespunde situației reale și politicii municipale în domeniul transportului urban. Procurarea în luna octombrie a anului 2010 a 102 unități de troleibuz a permis rezolvarea unui șir de probleme ca:
-majorarea coeficientului de emisie zilnice la linie, fat ce a influiențat direct prin aceasta reducerea intervalului de circulație,
-îmbunătățirea situației ecologice prin crearea condițiilor pentru retragerea de pe rutele deservite de troleibuze a microbuzelor, ca transport paralel și poluant,
-creșterea calității serviciilor prestate de traficul pasagerilor ș.a.
În prezent, structura existentă a parcului rulant de transport în comun din mun. Chișinău este următoarea:

321 de troleibuze, inclusiv 13 articulate. Conform planulu – comandă, aprobat de către Primăria Municpiului Chișinău emisia medie la linie este de 258 unități.

136 de autobuze de clasa mare. Conform planulu – comandă, aprobat de către Primăria Municpiului Chișinău emisia medie la linie este de 93 autobuze;

1875 de autobuze de clasa mică și medie.

Figura 4. Structura a parcului rulant de transport în comun din mun. Chișinău

În politica de transport urmează să pună accentul pe promovarea și dezvoltarea transportului ecologic, efectiv atât în plan energetic, cât și în plan economic. Analiza exerienței internaționale arată că mijloacele de transport urban de perspectivă sunt: (i) metroul: în orașe cu numărul de locuitori peste 1 milion, (ii) tramvaiul, (iii) troleibuze și (iv) autobuze de clasa mare.
Caracteristica comparativă a diferitor tipuri de transport public urban este prezentată în tabelul 2, iar indicii tehnico-economici obținuți în baza studiului de fezabilitate a transportului rutier de persoane din mun. Chișinău, realizat în perioada de toamnă a anului 2010 în tabelele 3 și 4, ne permit să concluzionăm că transportului electric este cel mai adecvat mod care corespunde cerințelor nominalizate.

Tabelul 2. Caracteristica comparativă a diferitor tipuri de transport public

Tabelul 3. Indicii specifice de consum și cheltuieli de combustibil

Tabelul 4. Indicii economici și de exploatație a diferitor tipuri de transport municipal (an. 2010)

Dotarea Î.M. „PUA” cu mijloace de transport se determină reieșind din necesitatea distribuirii fiecărei rute unui așa număr de autobuze cu o anumită capacitate de îmbarcare, care ar asigura cheltuieli minime pentru operatorul de transport, dar în același timp asigurând cu transport fluxul de călători conform cerințelor normative de calitate. Cu toate acestea, se alege tipul și numărul de autobuze luându-se în considerare perspectiva de dezvoltare a localității în scopul formării unei structuri raționale a parcului rulant.
În dependență de numărul pasagerilor N, care călătoresc pe un tronson anume din traseu care are cel mai mare flux de pasageri într-o oră, într-o direcție a rutei, se aleg autobuze de următoarea clasă conform datelor din tabelul de mai jos:

Relațiile indicate dintre intensitatea fluxului de călători și capacitatea de locuri a autobuzelor folosite urmează a fi privite ca aproximative. În general, orientarea se face după principiul păstrării pentru călători a unui interval de circulație a autobuzelor I = 2 – 12 minute și mărimea cheltuielilor de exploatare. Cheltuielile date se majorează proporțional capacității de transportare a autobuzului, cu toate că cu creșterea acesteia scade numărul de autobuze necesare la linie, fapt care face ca cheltuielile de exploatare pentru diferite tipuri de autobuze să fie diferite.
Conform estimărilor efectuate cererea anuală de transport a populației municipiului este de circa 454 mln pasageri. Repartizarea cererii în transportare, în prezent, poate fi realizată în următoarea proporție: (a) transportul privat în regim de maxi – taxi (microbuze) – 39,6 %, (b) troleibuze – 31,3%, (c) transportul personal – 19%, (d) taxi – 6% și (e) autobuze municipale – 4,1%.