Metodologia Investigarii Infractiunilor Financiar Bancare

Metodologia investigarii infractiunilor financiar bancare

PLANUL LUCRARII

Cap. I. Criminalitate organizata

1. Criminalitatea organizata – principala sursa a obtinerii banilor murdari

2. Criminalitatea afacerilor

3. Economia subterana

Cap. II. Cadrul activitatii bancare in Romania

1. Organizarea institutiilor de credit

2. Supravegherea a institutiilor de credit exercitata de B.N.R.

3. Centrala incidentelor de plati (CIP) si Centrala Riscurilor Bancare (CRB)

4. Secretul profesional in domeniul bancar

Cap. III. Paradisurile fiscale

1. Caracteristicile si clasificarea paradisurilor fiscale

2. Factorii generali si cei particulari care determina alegerea paradisurilor

fiscale

Cap. IV. Evaziunea fiscala

1. Caracterizarea si clasificare impozitelor si taxelor

2. Formele si modalitatile de evaziune fiscala in Romania

3. Analiza infractiunilor de evaziune fiscala incriminate in Legea 241/2005

4. Raspunderea penala a persoanei juridice

Cap. V. Spalarea banilor

1. Caracterizarea generala

2. Izvoarele veniturilor ilicite

3. Tehnici de spalare a banilor utilizate in Romania

4. Aspecte de drept penal material

Cap. VI. Particularitati de investigare a infractiunilor financiar-bancare

1. Stabilirea exacta a faptelor si imprejurarilor cauzei

2. Cunoasterea specificului activitatilor financiar-bancare

3. Cunoasterea clientelei in scopul prevenirii spalarii banilor

4. Recunoasterea tranzactiilor suspecte

5. Identificarea persoanelor implicate in savarsirea infractiunilor

Cap. VII. Activitati de investigatie penala care se intreprind pentru

administrarea probelor

1. Actele de urmarire penala

2. Tehnici speciale de investigatie criminalistica

3. Efectuarea perchezitiilor

4. Ridicarea de obiecte si inscrisuri

5. Identificarea si audierea martorilor

6. Dispunerea constatarilor tehnico-stiintifice si a expertizelor

7. Audierea suspectilor si inculpatilor

Cap. VIII. Prevenirea si combaterea savarsirii infractiunilor financiar bancare

CPITOLUL I

Criminalitatea organizata

1. Criminalitatea organizata – principala sursa a obtinerii banilor murdari

1.1. Definirea criminalitatii organizate

Notiunea de „ criminalitate organizata” s-a folosit prima data in anii ’70 in modificarile legislative din Italia ca urmare a aparitiei fenomenului de sechestrare de persoane si a terorismului.

Senatul American a infiintat in anul 1950 un comitet special pentru investigarea crimei organizate care se baza pe informatiile puse la dispozitie de politie si F.B.I

Criminalitatea organizata, prin structura sa, flexibilitatea si capacitatea de infiltrare in zonele vitale ale politicului, reprezinta un pericol la adresa societatii mondiale, deoarece polueaza circuitele financiare si de credit, creeaza disfunctionalitati in cadrul mecanismelor economiei de piata prin utilizarea unor mijloace ilicite, stimuleaza economia subterana si sustrage sume considerabile de la impozitare 1( Gh. Nistoreanu si C. Paun „Criminologie”)

Ca principal scop al acestor grupari de crima organizata este de a desfasura activitati ilegale si anulare a oricarei incercari din partea organelor legii de a prejudicia operatiunile sale, prin controlarea organismelor legale cu sume fabuloase de bani, violenta, intimidare, influienta politica, coruperea oficialitatilor publice, santaj, etc.

Secretariatul General al O.I.P.C.-INTERPOL considera ca prin criminalitate internationala organizata se intelege „ toate asocierile sau gruparile de persoane ierarhizate riguros, care desfasoara o activitate ilicita continua, in care primul scop este realizarea de profituri, fara a tine cont de frontierele nationale”.

Pornind de la faptul că criminalitatea, în forma ei superioară, organizată, este nocivă pentru societatea în care trăim, rezultă implicit faptulcă aceasta trebuie combătută. Dar, așa cum spunea și Sun Tzu, „dacă un pericol este real poate fi definit, iar pericolul definit poate fi învins”, mai întâi crima organizată trebuie definită ca atare :

Definiție : conform legii, prin crima organizată se înțelege „activitățile

desfășurate de orice grup constituit din cel puțin trei persoane, între care există raporturi

ierarhice ori personale, care permit acestora să se îmbogățească sau să controleze teritorii,

piețe sau sectoare ale vieții economice și sociale interne sau străine, prin folosire șantajului, intimidării, violenței sau coruperii, urmărind fie comiterea de infracțiuni, fie infiltrarea în economia reală”

O altă definire a noțiunii de “crimă organizată” se regăsește in Convenția Cadru a Națiunilor Unite înpotriva crimei organizate, care prevede în art. 1:

1) În sensul prezentei convenții, prin “crimă organizată” se înțeleg activitățile unuigrup de trei sau mai multe persoane cu legături de tip ierarhic sau relații personale, carepermit liderilor lor să realizeze profituri sau să controleze teritorii sau piețe, interne saustrăine, prin violență, intimidare sau corupție, atât pentru sprijinirea activității criminale,cât și pentru a infiltra economia legitimă, în special prin:

a) Trafic ilicit de droguri sau substanțe psihotrope și spălarea banilor;

b) Trafic de persoane;

c) Falsificarea de monedă;

d) Traficul ilicit sau furtul de obiecte culturale;

e) Furtul de materiale nucleare, folosirea lor improprie sau amenințareafolosirii lor împotriva publicului;

f) Acte teroriste;

g) Trafic ilicit sau furt de vehicule cu motor;

h) Corupere a oficialităților publice.

2) În sensul prezentei convenții „crima organizată” include comiterea unui act de către membrii unui grup, ca parte a activității infracționale a unei asemenea organizați

Din punct de vedere juridic, noțiunea de crimă organizată impune dreptului penal și statisticii penale o serie de dificultăți determinate de noțiunile de infracțiune și responsabilitate, care, așa cum se știe, au un caracter individual, referindu-se la persoane și nu la organizații. Crima organizată diferă de crima individualizată prin faptul că nu implică un „sumum” de acțiuni ilicite, ci o sinteză de acțiuni licite și ilicite, inițiate prin complicitatea mai multor organizații ilegale și legale.

În acest sens , dificultățile sunt similare cu cele care apar în cazul așa numitelor crime (infracțiuni) organizaționale sau corporative, care se circumscriu, în ansamblul lor infracțiunilor „gulerelor albe”. De altfel, diferențele dintre crima organizată (căreia i se atribuie metode violente, precum agresiuni fizice, șantajul, amenințarea, suprimarea fizică) și infracțiunile cu caracter organizațional (corporativ) s-au estompat până la a se confunda.

Totodată, în ambele cazuri, noțiunile de responsabilitate individuală și cauzabilitate criminologică nu sunt operante:

a) mecanismele complexe ale distribuirii puterii ierarhice în orice organizație, legalăsau ilegală, disimulează adeseori responsabilitățile individuale ale celor care iau deciziile;

b) actele membrilor unei organizații de tip criminal nu sunt determinate numai demotivații individuale ci, mai ales, de normele unei subculturi criminogene, care nu suntelaborate de un singur individ, ci de către o coaliție dominantă, în cadrul căreiaresponsabilitățile și deciziile sunt foarte puțin transparente pentru cei din afară;

c) în condițiile în care organizația criminală desfășoară, în mod combinat activități legale și ilegale, este foarte greu de distins între scopurile ei formale (legitime), și celereale (ilegitime), scopurile formale servind numai ca „fațadă”, pentru disimularea celorreale.

Procesul de adoptare a sistemului legislativ și al metodelor de aplicare eficientă a legii trebuie să țină permanent pasul cu evoluția continuă a metodelor și mijloacelor de eludare a normelor legale practicate permanent de structurile crimei organizate.

La cea de-a V-a Conferință a ONU, privind „prevenirea criminalității și tratamentului infractorilor”, s-a elaborat o rezoluție specială – crima ca formă de afaceri –în care sunt subliniate patru criterii definitorii pentru crima organizată, respectiv :

1. scopul : obținerea de câștiguri substanțiale;

2. legături : bine structurate și delimitate ierarhic în cadrul grupului;

3. specific : folosirea atribuțiilor și relațiilor de serviciu ale participanților;

4. nivel : ocuparea de către participanți a unor funcții superioare în economie șisocietate.

1.2. Trăsături caracteristice ale crimei organizate

În varianta clasică a crimei organizate, pot fi decelate o serie de trăsături caracteristice:

– Structura: În conformitate cu teoria lui D.R. Cressey, „familiile” criminale dispun de o structură și o organizare formală, oarecum birocratică. Acestea sunt conduse de un șef (boss sau capo), care are un consilier și un adjunct (sottocapo), care este omul de legătură cu restul rețelei, supranumit buffer (tampon). La celelalte nivele se situează locotenenții și soldații, aceștia acționând în diverse domenii de interes (jocuri de noroc, narcotice, camătă, etc.). În această structură, membrii rețelei au sarcini și responsabilități în funcție de pregătirea și abilitatea specifică fiecăruia. Structura însăți se caracterizează prin ierarhie strictă și autoritate.În consecință, crima organizată implică subordonarea și coordonarea unui număr de persoane în planificarea și executarea actelor ilegale ori în scopul realizării unor acte ilicite prin mijloace ilicite (ex: câștigarea prin înlăturarea violentă a celorlalți competitori).

– Ermetism și conspirativitate: Această trăsătură derivă atât din vechea origine socio-economică a fenomenului, cât și din necesități obiective determinate de nevoia de auto-protecție, de evitare a penetrării propriilor structuri de către organismele abilitate de lege Discreția și respectarea legii tăcerii („omerta”) sunt calități indispensabile pentru un mafiot. Considerați a fi „oameni de onoare”, componenții „familiilor” riscă să fie eliminați fizic în caz de trădare.

– Flexibilitate, rapiditate și capacitate de infiltrare: De-a lungul timpului, organizațiile de tip mafiot au dovedit o extraordinară capacitate de adaptare, atât în privința domeniilor preferate de acțiune, cât și la condițiile concrete, social-politice și istorice din țările în care s-au constituit și au acționat. Având ca punct de plecare zone minore ale economicului, crima organizată a ajuns să coordoneze cea mai mare parte a traficului de stupefiante pe plan mondial, un segment semnificativ din traficul de arme, muniții și materiale explozive, să dețină bănci și concerne economice, să exploateze în folosul propriu hoteluri, cazinouri și câmpuri petroliere, să se implice în metodele moderne ale crimei, cum ar fi frauda financiar-bancară, spălarea banilor și criminalitatea informatică.

– Orientarea spre profit caracterizează în mod esențial activitatea crimei organizate. Câștigul este realizat prin menținerea monopolului asupra bunurilor și serviciilor ilicite cum ar fi producția și traficul de narcotice, jocurile de noroc, pornografia și prostituția. Mai recent, se adaugă traficul de arme, muniții și explozibili, traficul de bunuri din patrimoniu cultural național, precum și formele moderne de criminalitate, între care se regăsesc frauda bancară, falsificarea de hârtii de valoare, criminalitatea informatică și traficul extins de persoane.

– Utilizarea forței în atingerea propriilor obiective este o caracteristică importantă a crimei organizate. Intimidarea, șantajul, corupția și violența sunt utilizate în două direcții:

a) în primul rând pentru a menține disciplina în interiorul propriei structuri. Odată pătruns în „familie”, recrutul învață „codul onoarei” și legea tăcerii – omerta siciliană. Indiscreția, pălăvrăgeala ori trădarea sunt pedepsite de regulă cu moartea, în toate structurile crimei organizate.

b) in al doilea rând, pentru a „pedepsi” acele persoane care, într-un fel sau altul, nu se supun cerințelor și intereselor mafiote, ori, pu și simplu, acționează împotriva lor. Au căzut astfel de personalități marcante aleluptei antimafia din Italia, cum au fost generalul de carabinieri Dalla Chiesa și judecătorul devenit procurorul general al Italiei, Giovanni Falcone

O altă opinie aparține americanilor Marshall B. Clinard și Robert Meier, pentru care „baza feudală a crima organizate apare întemeiată pe <familie>, asociată în mod general cu termenii <Mafia> sau <Cosa Nostra>”. Ei menționează, în acest sens, următoarele trăsături generale care caracterizează structura și modul de operare al crima organizate.

a) structura ierarhică, care implică un sistem de raporturi bine precizate cu privire la înțelegerea reciprocă a obligațiilor și privilegiilor membrilor;

b) granițe politice sau geografice nelimitate – intravilane sau intervilane; intrastatale sau interstatale;

c) dependența de:

– folosirea posibilă a forței și violenței pentru a menține controlul intern și pentru a restrânge competiția;

– asigurarea și menținerea unei permanente imunități față de interferența forței legii și a altor agenții guvernamentale;

d) operații criminale dirijate pentru obținerea unor importante câștiguri financiare și specializarea în una sau mai multe combinații de afaceri care intră în ariile de deviere socială asupra cărora opinia publică este divizată;

e) stabilirea unui control monopolist sau stabilirea unor sfere de influență între sau printre diferite organizații criminale.

Rezultă de aici că, în general, crima organizată trebuie analizată ca o apariție neomogenă, cu o structură internă diferențiată, pornind de la grupurile organizate, formate din infractori profesioniști, acționând independent unul față de altul, până la structurile mafiote, toate având insă un set de particularități minime obligatorii:

– stabilitate în cadrul asociației infracționale;

– o anumită structură internă și diviziune a rolurilor între membrii asociației;

– continuitatea și sistematizarea activității infracționale;

– scopul principal al asocierii infracționale să fie obținerea unor câștiguri importante;

– activitatea infracțională să fie profesionalizată.

Aceste trăsături sunt indispensabile și ele fac distincția netă între crima organizată și grupările de indivizi care se asociază întâmplător și desfășoară o activitate infracționalăde amploare redusă, uneori chiar ocazională.

1.3. Tipuri de organizații criminale

Conform unor rapoarte ale Diviziei O.N.U. pentru combaterea crimei organizate, în momentul de față, există și acționează în lume la nivel național și internațional patru tipuri de asociații și organizații criminale:

a) organizațiile criminale de tip mafiot (de tipul „Mafie”, „CosaNostra”, „Camora”, etc.) care reprezintă o rețea de „familii” și „sindicate” neoficiale și ilegale, în care există o anumită structură bine definită și o specializare a membrilor pe diverse ramuri criminale;

b) organizațiile criminale profesioniste, alcătuite din adevărați profesioniști ai crimei la comandă, specialiști în una sau mai multe tipuri de acțiuni criminale (traficarea de mașini furate, de țigări șibăuturi, răpiri și asasinări de persoane, falsificare de monede și cărți decredit, etc.);

c) organizațiile criminale etnice, care acționează atât la nivel național,cât și internațional, realizând o serie de acțiuni ilegale și criminale extrem de diverse. Deși aceste organizații sunt alcătuite pe principii etnice, ele reușesc să penetreze teritoriul altor țări (cum sunt de pildă societățile secrete criminale chineze și japoneze, grupările criminale haitiene și jamaicane, etc.);

d) organizațiile criminale teroriste, constituite și structurate pe principii politice, etnice, religioase, rasiale, etc. care acționează, nu de puține ori, în cooperare cu organizațiile criminale sau cele aparținând „gulerelor albe”. De multe ori, sub paravanul unor pretinse revendicări și motivații politice, se regăsesc aici reprezentanții crimei organizate, care încearcă să treacă drept teroriști politici pentru a obține untratament sancționatoriu diferențiat sau să evite extrădarea (cum este de pildă cazul grupării teroriste „Brigăzile Roșii”, care are puternice și intime legături de colaborare cu „Mafia” și „Camorra”).

Crima organizată și terorismul au devenit în prezent o activitate care rulează mari resurse financiare, realizând profituri uriașe de pe urma sabotajelor, deturnărilor de avioane, traficul ilicit de arme și droguri,răpirilor și asasinatelor de persoane, etc.

La aceste patru grupe mai pot fi adăugate și organizațiile apărute recent, respectivcele specializate în spălarea și reciclarea banilor și care au o clientelă din ce în ce mai bogată, compusă din îmbogățiți stânjeniți de milioane de dolari/euro obținuți din afaceri ilicite, oameni de afaceri care doresc să se sustragă de la impozite și taxe, deținătoare de fonduri obscure destinate mituirii unor funcționari publici ori chiar persoane obișnuite, care încearcă să-și ascundă capitalurile, din diferite motive personale.

În concepția INTERPOL, organizațiile criminale ar putea fi împărțite în cinci grupe distincte:

a) Familiile mafiei, în care se regăsesc de regulă, structuri ierarhice,norme interne de disciplină, un cod de conduită și o anumită diversitatede activități ilicite (cartelurile columbiene de droguri, bandele demotocicliști, etc.);

b) Organizațiile profesionale, ai căror membri se specializează în unasau două tipuri de activități criminale (traficarea de mașini furate, dețigări și băuturi, răpiri și asasinări de persoane, falsificare de monede și cărți de credit, etc.);

c) Organizațiile criminale etnice, ca rezultat al unui concurs de împrejurări, cum ar fi imensa disparitate a nivelurilor de viață, severitate excesivă a procedurilor de imigrare, expansiunea geografică, slăbiciunea excesivă a legilor (Triadele chinezești, Yakuza japoneză, Rastafaris jamaicane, etc.);

d) Reciclarea banilor, fenomen internațional la care recurg o multitudine de infractori de talie mare pentru a transforma în „bani cinstiți” milioane de dolari obținuți din afaceri nelegitime;

e) Organizații teroriste internaționale, care practică asasinatele, deturnările de avioane, răpirile de persoane, etc. sub diferite motivații(politice, militare, religioase sau rasiale).

1.4. Activități principale în domeniul crimei organizate

Principalele venituri provin din activitatea de distribuire a drogurile, urmată de estorcările de credite, împrumuturile cămătărești și prostituție. Existența unor rețele extrem de bine puse la punct în domeniul distribuirii drogurilor, care leagă țări cum sunt Columbia, Turcia, Sri Lanka, Tkailanda sau Mexic de zone ca Amsterdam, Stockolm, New York, Seattle, reprezintă cea mai bună dovadă că activitățile circumscrise crimei organizate există și sunt foarte eficace. Diferitele cercetări sociologice asupra crimei organizate în Europa și America au putut identifica multiple rețele care operează extrem de profitabil, beneficiind de siguranță deplina în ceea ce privește urmărirea și sancționarea penală.

Estimări făcute asupra traficului de arme și echipament militar au ajuns la concluzia că acesta poate depăși în unele cazuri, volumul drogurilor.

De asemenea, contrabanda cu țigări reprezintă o sursă importantă de venituri pentru membrii crimei organizate.

Alte domenii profitabile pentru crima organizată mai sunt:

a) Jocurile de noroc ilegale, în special pariuri la curse de cai, în meciurile cu caracter profesionist (box, baseball, hokey, fotbal,etc.), inițierea unor loterii dubioase, etc.

b) Estorcarea sistematică de bani de la persoane sau organizații pentru a le „proteja” împotriva unor acte violente.

c) Acordarea de împrumuturi cu dobânzi uriașe (peste limitele impuse de lege, unor persoane care se află în situații disperate);

d) Vânzarea unor bunuri furate din transporturile de mărfuri navale sau aeriene;

e) Acapararea pieței materialelor pornografice;

f) Comiterea unor fraude prin intermediul internetului;

g) Controlul activităților și fondurilor sindicale, care permit organizațiilor criminale să șantajeze patronatele, amenințându-le cu posibilitatea declanșării unor greve;

În afara acestor activități ilicite, crima organizată implică desfășurarea unor activități legale în afaceri legitime care permit „spălarea banilor”. Întreprinderile legale pot fi obținute fie prin cumpărarea cu ajutorul unor fonduri obținute ilegal, fie prin forță, amenințare și șantaj. Deși, uneori, aceste întreprinderi sunt utilizate numai de „fațadă”, ca un mijloc de camuflare a activităților ilegale, ele aduc profituri considerabile. Cumpărările și vânzările imobiliare, comerțul de mărfuri cu amănuntul, transporturile, rețeaua hotelieră, industria alimentară, colectarea gunoiului, automatele de vânzare a țigărilor și tonomatele sunt cele mai frecvente afaceri legitime în care crima organizată este implicată. Controlul acestor întreprinderi cu caracter legitim este influențat, de fapt, de condițiile pieței. Afacerile cele mai vizate sunt cele caracterizate de o tehnologie mai puțin avansată, care au produse și mărfuri uniforme, ofertate în cadrul pieței în care creșterea prețurilor nu determină scăderea cererii.

Merry Morash enumeră următoarele căi prin intermediul cărora membrii organizațiilor criminale se pot implica în activitatea unor întreprinderi legitime:

a) Utilizarea acestor întreprinderi ca „fațadă” pentru ascunderea unoractivități ilicite

b) Exploatarea lor parazitară, în scopuri de jaf, cerându-la bani în scopul asigurării protecției;

c) Organizarea unor monopoluri sau carteluri în scopul limitării competiției;

d) Dobândirea unor avantaje ilegale prin practici cum sunt manipularea sindicatelor și coruperea oficialilor publici;

e) Manipularea ilegală a vehiculelor permise de lege pentru transportul unor mărfuri.

O cale obișnuită de utilizare ilegală a acestor întreprinderi sau afaceri ilegale o reprezintă falimentul „planificat” care permite anularea „datoriilor” proprietarului (împrumuturi de la bancă, mărfuri achiziționate dar neplătite) și implicit, asigurarea unor profituri substanțiale, indiferent de eventualele sancțiuni legale care urmează în consecință. Aceste caracteristici demonstrează că, crima organizată funcționează mai degrabă ca o mare antrepriză de afaceri, decât ca o confederație de infractori care urmăresc să-și întărească puterea.