Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș [617960]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAȘOV
FACULTATEA DE DREPT
ȘTIINȚE PENALE APROF UNDATE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Ioan Aron
Absolvent: [anonimizat]
2017

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

2
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAȘOV
FACULTATEA DE DREPT
ȘTIINȚE PENALE APROF UNDATE

ȘTIINȚE PENALE APROFUNDATE

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de
corupț ie- Legea nr.78/2000

Subsemnatul _________________________ declar pe proprie răspundere,
sub incidența legii penale și a Legii dreptului de autor, că lucrarea de
licență/disertație prezentată este elaborată de mine și am respectat
normele deontologice de folosire a bibliografiei.

Data predării lucrării, Semnătură,

Brașov
– 2017 –

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

3
CUPRINS

CAPITOLUL I –Noțiuni generale
1.1.Aspecte introductive…………………………………………………………….. pag.6
1.2.Referințe istorice……………………………………. …………………………… pag.6
1,3.Precizări terminologice ………………………………………………………… pag.8
CAPITOLUL II – Analiza și structura infracțiunilor
2.1. Infracțiunea stabilită de art.10 lit.a din Legea nr.78 din 8 mai 2000
2.1.1. Obiectul infracțiunii ………………………………………………… …. pag.12
2.1.1.1.Obiectul juridic special ………………………………………… … pag.13
2.1.1.2.Obiectul material ……………………………………………… … pag.13
2.1.2. Subiecții infracțiunii ………………………………………………… … pag.14
2.1.2.1. Subiectul activ.………………………………………………… … pag.14
2.1.2.2. Subiectul pasiv ………………………………………………… … pag.14
2.1.3. Conținutul constitutiv al infracțiunii …………………………………….. pag.14
2.1.3.1. Latura obiectivă ………………………………… ……………… … pag.14
2.1.3.2. Latura subiectivă ……………………………………………… …. pag.15
2.1.4. Forme, modalități, sancțiuni ……………………………………… …. pag.15

2.2. Infracțiunea stabilită de art.10 lit.b din Legea nr.78 din 8 mai 2000
2.2.1. Obiectul infracțiunii ………………………………… ……………… …. pag.16
2.2.1.1.Obiectul juridic special ………………………………………… … pag.16
2.2.1.2.Obiectul material ……………………………………………… … pag.16
2.2.2. Subiecții infracțiunii ………………………………………………… … pag.16
2.2.2.1. Subiectul activ………………………………………………… …. pag.16
2.2.2.2. Subiectul pasiv ………………………………………………… … pag.16
2.2.3. Conținutul constitutiv al infracțiunii ……………………………………….. pag.16
2.2.3.1. Latura obiectivă ………………………………………………… … pag.17
2.2.3.2. Latura subiectivă …………………………… ………………… …. pag.17
2.2.4. Forme și sancțiuni ……………………………………… …………….. pag.17

2.3. Infracțiunea stabilită de art.10 lit.c din Legea nr.78 din 8 mai 2000

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

4
2.3.1. Obiectul infracțiunii ………………………………………………… …. pag. 18
2.3.1.1.Obiectul juridic special …………… ………………………… …… pag.18
2.3.1.2.Obiectul material ……………………………………………… … pag.18
2.3.2. Subiecții infracțiunii ………………………………………………… … pag.18
2.3.2.1. Subiectul activ. ..………………………………………………… . pag.18
2.3.2.2. Subiectul pasiv ………………………………………………… … pag.18
2.3.3. Conținutul constitutiv al infracțiunii ……………………………………….. pag.18
2.3.3.1. Latura obiectivă ………………………………………………… … pag.18
2.3.3.2. Latura subiectivă ……………………………………………… …. pag.19
2.3.4. Forme, modalități, sancțiuni ………… …………………………… …. pag.19

2.4. Infracțiunea stabilită de art.11 din Legea nr.78 din 8 mai 2000
2.4.1. Obiectul infracțiunii ………………………………………………… … pag.20
2.4.1.1.Obiectul juridic special ……………………………………… ..… pag.20
2.4.1.2.Obiectul material …………………… ……………………… .…. pag.20
2.4.2. Subiecții infracțiunii …………………………………………………. .. pag.21
2.4.2.1. Subiectul activ. .……………………………………………… …. pag.21
2.4.2.2. Subiectul pasiv ………………………………………………… .. pag.21
2.4.3. Conținutul constitutiv al infracțiunii ………… …………………………. pag.21
2.4.3.1. Latura obiectivă ………………………………………………… .. pag.21
2.4.3.2. Latura subiectivă ……………………………………………… … pag.22
2.4.4. Forme, modalități, sancțiuni ……………………………………… … pag.22

2.5. Infracțiunea stabilită de art.12 din Legea nr.78 din 8 mai 200 0
2.5.1. Obiectul infracțiunii ………………………………………………… …. pag.23
2.5.1.1.Obiectul juridic special ……………………………………… …… pag.23
2.5.1.2.Obiectul material ……………………………………………… … pag.23
2.5.2. Subiecții infracțiunii …………………………… …………………… … pag.23
2.5.2.1. Subiectul activ.……………………………………………… …… pag.23
2.5.2.2. Subiectul pasiv ………………………………………………… … pag.24
2.5.3. Conținutul constitutiv al infracțiunii ……………………………………….. pag.24
2.5.3.1. Latura o biectivă ………………………………………………… … pag.24
2.5.3.2. Latura subiectivă ……………………………………………… …. pag.26
2.5.4. Forme și sancțiuni ……………………………………… ……………. pag.26

2.6. Infracțiunea stabilită de art.13 din Legea nr.78 din 8 mai 2000
2.6.1. Obiectul infracțiunii…… …………………………………………… …. pag.26

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

5
2.6.1.1.Obiectul juridic special……………………………………… …… pag.26
2.6.1.2.Obiectul material ……………………………………………… … pag.27
2.6.2. Subiecții infracțiunii………………………………………………… … pag.27
2.6.2.1. Subiectul activ.…………………………………………… ……… pag.27
2.6.2.2. Subiectul pasiv………………………………………………… … pag.27
2.6.3. Conținutul constitutiv al infracțiunii……………………………………….. pag.27
2.6.3.1. Latura obiectivă………………………………………………… … pag.27
2.6.3.2. Latura subiectivă ……………………………………………… …. pag.28
2.6.4. Forme și sancțiuni………………………………………………… ….. pag.28

CAPITOLUL III – Metodologie
3.1 Aspectele comune ale infracțiunilor de serviciu sau în legătură cu
serviciul…………………………………………………. ………………………………….. pag.29
3.2 Probleme pe care trebuie sa le clarifice ancheta………………… …….. pag.30
3.3 Activitățile care se întreprind pentru administrarea probelor…….. ….. pag.31
3.4 Dispunerea constatărilor tehnico -științifice și expertizelor…………. … pag.32

CAPITOLUL IV – Practică judiciară ……………………………………………. pag.33

CONCLUZII….. ………………………………………………………………………. ….. pag.39

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………… pag.41

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

6
CAPITOLUL I –NOȚIUNI GENERALE

1.1 Aspecte introductive
Corupția există încă din antichitate ca unul dintre comportamentele
cele mai grave și, în același timp, cele mai răspândite ale funcționarilor
publici, lucru care i-a făcut pe romani să afirme „corruptio optimi pessima
est‖ (coruperea unui om foarte bun este foarte rea).
Corupția reprezintă un abuz de putere în scopul ob ținerii de avantaje
materiale sau alte foloase.
Am pornit în analizarea fenomenului corupției conștient fiind că există
două adevăruri universale legate de abordarea corupției. În primul rând,
corupția, indiferent cum am defini -o, nu poate fi eradicată în nici o societate.
Ea va rezista, deoarece este motivată de două aspecte esențiale ale naturii
umane: necesitatea și lăcomia. Cu toate acestea, ea poate fi redusă și
menținută la un anumit nivel, pentru a nu afecta societatea în profunzime.
În al doilea râ nd, corupția nu poate fi combătută decât dacă populația în
general vede că liderii politici sunt cu adevărat dispuși să lupte împotriva
acesteia.
Punctul de plecare al interesului meu față de această temă are la bază
una dintre declarațiile unui oficial e uropean, declarație prin care ea și -a
exprimat punctul de vedere privind corupția din România. Opinia acesteia
m-a îngrijorat și mi -a ridicat numeroase semne de întrebare cu privire la
adevărata imagine a României în lume, precum și cu privire la șansele ț ării
noastre de a deveni un stat cu adevărat european.
În continuare voi reda declarația acesteia pentru a se înțelege
preocuparea mea privind tema aleasă:
„Corupția și eșecul în ceea ce privește aplicarea domniei legii se află în
centrul problemelor Ro mâniei. Parlamentul European salută inițiativele
recente ale statului român în domeniu, dar acum avem nevoie de semne
clare și lipsite de ambiguitate. (…) România trebuie să treacă dincolo de
cosmetizare. ‖ (Baroana Emma Nicholson, 11 martie 2004)1.

1.2 Refer ințe istorice
Istoria societății umane pune în evidență faptul că infracționalitatea și
corupția, sub toate formele de manifestare a existat și s -a manifestat cu
diverse extensii si intensități, din cele mai vechi timpuri2. Se poate aprecia
că fenomenul co rupției estre de aceeași vârstă cu umanitatea, el fiind

1 Declarația bar oanei Ema Nicholson www.kas.de [consultat î n data de 02.02.2017, ora 15:30]
2 Dan Banciu, Sorin Rădulescu – Corupția și crima organizată în România, Ed. Continent XXI, 1994,
pag.18

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

7
specific oricărei societăți umane, iar probabilitatea de a dispărea este
aceeași cu cea privind dispariția omului.
Fiind procese continue, aceste fenomene se manifestă și în prezent,
practic în toate statele lumii si straturile sociale, indiferent de sistemul social
sau de nivelul de dezvoltare economică, cunoscând perioade de acalmie și
recrudescentă, în funcție de schimbările social -politice și de modul de
abordare de către organele puterii de stat .
Apărut încă din antichitate, fenomenul corupției fost considerat
întotdeauna ca una dintre cele mai grave și mai răspândite forme de
comportament care pervertește administrarea afacerilor publice atunci când
este realizată de agenți publici sau de cei a leși3.
Această formă de mutilare a moralei era denumită de către latini
„corrumpere” ceea ce însemna o abatere de la corectitudine sau datorie,
în final de la morală.
În Grecia antică , mita era atât de frecventă încât Platon propunea să
fie pedepsiți cu m oartea funcționarii care primeau daruri pentru a -și face
datoria. Nu trebuie să primești daruri, spunea el, nici pentru lucruri bune,
nici pentru lucruri rele.
Pedepse deosebit de aspre primeau magistrații care judecau nedrept
în schimbul banilor primiți. Herodot arăta că regele persan Cambise a
poruncit să fie ucis un judecător vinovat de corupție, iar cu pielea acestuia
și-a tapițat scaunul. Regele persan Darius obișnuia să -i condamne la
moarte prin crucificare pe judecătorii corupți4.
În Roma antică era, de asemenea, nepermis să se accepte oarecare
compensație pentru îndeplinirea îndatoririlor civice. Interzicând în mod
general oamenilor publici să accepte daruri, dreptul roman interzicea
implicit corupția, sub toate formele sale5. Dar acest principiu, al gratuității
prestațiilor, nu a fost apărat prin sancționarea celor culpabili decât în timpul
lui Cato cel Bătrân, când a început să se reprime, prin măsuri legislative,
îmbogățirea incorectă a avocaților și magistraților. De altfel, Legea celor XII
Table permitea deja reprimarea corupției judecătorului sau a unui arbitru cu
ocazia îndeplinirii unui act al funcției lor.
Corupția, răspândindu -se alarmant de mult, a fost sancționată printr -o
serie de legi ca un act de repentudae , prin care se înțelegea orice
îmbogățire injustă realizată de persoane ce aveau o funcție publică sau
semipublică. Astfel, sub Republică, mituirea a fost reprimată în mod

3 Conseil de l’Europe – Programme d’action contre la Corruption adopte par le Comite des Ministres –
Strasbourg, 1996 , www.kas.de [consultat în data de 03 .02.2017, ora 15:30]
4C.Aionitoaiei, V.Berchesan, I.E.Sandu -Constatarea infracțiunii flagrante, Tratat de tactic ă criminalistică,
Ed. Carpaț i, Craiova, pag. 293 -295
5 Vasile Dobrinoiu, Corupția în dreptul penal român, Ed. Atlas Le, Bucureș ti, 1995, pag. 215

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

8
succesiv prin legile: Calipurnia (149 î.Ch.), Cornelia (81 î.Ch.), Servilia (110
î.Ch.), Acilia (123 î.Ch.), Iulia (59 î.Ch.).
Severitatea pedepselor nu a fost decât o piedică neputincioasă
împotriva corupției, întrucât, la un moment dat un cetățean bogat, oricare ar
fi fost greșeala sa, nu avea de ce să se mai teamă6.

1.3 Precizări terminologice
„Corruptio, – onis‖ – originea cuvântului corupție – sunt vorbe care
atestau în Roma Antică o stare de abatere de la moralitate, cinste, datorie,
precum și desfrânare și depravare.
Privită ca fenomen social, corupția este expresia unor manifestări de
descompunere morală și degra dare spirituală – ea reprezintă o problemă
socială complexă ale cărei modalități de manifestare, consecințe sociale și
căi de soluționare interesează opinia publică și nivelul instituționalizat al
controlului social7.
În acest context, fenomenul corupției include un ansamblu de
activități imorale, ilicite și ilegale realizate de diverse grupuri și organizații –
publice și private – și de diverși indivizi cu funcții de conducere sau care
exercită un rol public8, în scopul obținerii unor avantaje materiale s au
morale sau a unui statut social superior, prin utilizarea unor forme de
constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare, influență, intimidare,
etc.
Corupția nu înseamnă numai darea și luarea de mită sau traficul de
influență, ci ea înglobează ac eea rețea de indivizi, grupuri și organizații
între care există relații de complicitate, tăinuire și acoperire reciprocă în
scopul satisfacerii unor interese materiale și morale publice sau private9.
Problema corupției este fundamentală pentru orice socie tate însă ea
devine principala problemă socială pentru societățile aflate în schimbare și
tranziție, așa cum sunt societățile postcomuniste, care se confruntă cu
trecerea de la un sistem politic, normativ și economic totalitar,
supercentralizat și superdi rijat la un sistem democratic – parlamentar,
pluripartidist și descentralizat, întemeiat pe inițiativa privată și economia de
piață.

6 Gh. Nistoreanu, V. Dobri noiu, Al. Boroi, I. Pascu, I. M olnar, V.Lazăr, Drept penal -partea sp ecială -Ed.
Europa Nova, Bucure ști, 1999, pag. 34 -36
7 Cartea albă a crimei organizate și a corupției – lucrare editată de CSAT, București, 1998, pag.20
8 V. Dongoroz, Explicaț ii teoretic e ale Codului penal al României, vol. IV -Partea specială , Ed. Academi ei
Române, Bucureș ti, 1972, pag. 75 -76
9 Dan Banciu, Sorin Rădulescu – Corupția și crima organizată în România, Ed. Continent XXI, 1994,
pag.20

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

9
Corupția a fost generată și favorizată, în același timp, de
descentralizarea deciziilor și a structurilor administrative, de autonomia
funcțională și liberalizarea economică la nivelul instituțiilor publice și al
agenților economici, în condițiile lipsei de fermitate și de autoritate a
organelor de control și instituțiilor publice, de restabilirea, cu întârziere, a
legalități i încălcate, de absența unei legislații corespunzătoare, de
imoralitatea unor funcționari ai statului.
Corupția a fost ridicată, în această perioadă, la rangul de concept, o
categorie destul de numeroasă de persoane din sfera puterii, a
funcționarilor pub lici, considerând câștigul ilicit, acumularea de capital
material și financiar, prin orice mijloace, inclusiv prin eludarea legii, ca o
stare normală.
Această stare de criză prin care normele juridice, morale, politice,
economice nu mai au decât un slab i mpact asupra acțiunilor indivizilor, este
resimțită de populație ca un efect demoralizator.
O anchetă de opinie realizată în anul 1993 de către sociologii
români10 a relevat faptul că există un larg și deplin consens al populației cu
privire la aprecierea fenomenului de corupție drept principalul inamic al
reformei care subminează eforturile în domeniul economic și social, cu
consecințe directe asupra scăderii nivelului de trai și agravării problemelor
sociale cu care se confruntă România în perioada de tra nziție.
Definirea conceptului de corupție este extrem de dificilă exprimându -se
și opinia că este imposibil ca fenomenul corupției să fie cuprins într -o
singură definiție11, deoarece fenomenul are multiple forme de manifestare,
fiind comparabil cu un monstr u care are mai multe capete12.
În legislația română termenul de „infracțiuni de corupție‖ se regăsește
în Legea nr.83 din 21.07.1992 privind procedura urgentă de urmărire și
judecare pentru unele infracțiuni de corupție, având ca sferă de aplicare –
luare a de mită, darea de mită, primirea de foloase necuvenite și traficul de
influență.
Nici Legea nr.78 din 18.05.2000 pentru prevenirea, descoperirea și
sancționarea faptelor de corupție cu modificările ulterioare, nu definește
corupția, ci reține patru cate gorii de infracțiuni respectiv – infracțiuni de
corupție propriu -zise, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție,

10 Dan Banciu, Sorin Rădulescu, o p.cit. pag.1 66
11 J.A. Gardiner – Defining Corruption – A report to theFifth International Anti -Corruption Conference,
Amsterdam, Martie, 1992 , www.documents.tips [consultat la data de 08.02.2017, ora 12:20]
12 E.Hinsch Bollin – Official opening of the FIACC www.documents.tips [consultat la data de 08.02.2017,
ora 12:21]

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

10
infracțiuni în legătură directă cu corupția și infracțiuni împotriva intereselor
financiare ale Comunităților Europene.
În ‖infracțiun ile de corupție‖ sunt incluse infracțiunile incriminate în
Codul penal în art.289 -291 cu reținerea agravantelor în cazul persoanelor
cu atribuții de control, de constatare și sancționare a contravențiilor și în
situația în care acestea se comit în interesu l unor organizații, asociații sau
grupări criminale ori a unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influența
negocierile tranzacțiior comerciale internaționale ori schimburile sau
investițiile internaționale.
Prin modificările aduse Legii nr.78/2000, ca urmare a adoptării Legii
nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice, și în mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea corupției, s -a realizat incriminarea faptei
„cumpărăto rului de influență‖. Această infracțiune constă în „promisiunea,
oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect unei
persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra
unui funcționar, pentru a -l determin a să facă ori să nu facă un act ce intră în
atribuțiile sale de serviciu‖13.
Legea prevede și o cauză de impunitate în condițiile în care
„cumpărătorul de influență‖ denunță fapt autorităților mai înainte ca organul
de urmărire penală să fi fost sesizat pe ntru acea faptă14 și în aceste condiții
prevede posibilitatea ca banii sau bunurile să fie restituite persoanei care
le-a dat.
Totodată, ca o noutate în legislația română, se sancționează și
promisiunea, oferirea sau darea, direct sau indirect, de bani sau alte
foloase unui funcționar al unui stat străin ori al unei organizații publice
internaționale15, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la
îndatoririle sale de serviciu, în scopul obținerii unui folos necuvenit în cadrul
operațiunilor econ omice internaționale.
Această normă de incriminare a fost adoptată având la bază
Convenția OCDE privind lupta împotriva corupției agenților publici străini în
cadrul tranzacțiilor comerciale internaționale adoptată la 17 decembrie
1997, precum și creștere a numărului afacerilor realizate pe plan
internațional de către statul român sau cetățenii acestuia16.

13 Cartea albă a crimei organizate și a corupției – lucrare editată de CSAT, București, 1998, pag.56
14 Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, Drept penal -Partea special ă, Ed. Europa Nova, Bucureș ti, 1999, pag. 89
15 V.Dongoroz, Explicaț ii teo retice ale Codului penal al României, vol. IV -Partea specială -Ed. Academiei
Româ ne, 1972, pag. 77
16 Idem, pag. 78

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

11
Într-o altă categorie sunt sancționate infracțiunile asimilate
infracțiunilor de corupție, comise în scopul obținerii pentru sine sau pentru
altul de ban i, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Corupția reprezintă o stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de
la datorie și de asemenea desfrânare, depravare17.
Analiza criminologică a corupției reliefează starea generală de
normativitate și de moralita te a societății la un moment dat.
Corupția este în corelație și interdependență cu o serie de fenomene
distructive și de dereglare politică, morală, normativă și culturală care se
manifestă la nivelul întregii societăți, al tuturor autorităților statului. Ea este
influențată de agravarea stării de anomalie care a determinat dereglarea
funcționalității normative și morale a unor instituții fundamentale ale statului,
influențând starea de legalitate, creșterea toleranței și permisivității față de
diferitele manifestări și comportamente coruptive.
Astfel, în doctrină18 se rețin trei tipuri de corupție: sistemică, sporadică
și ocazională.
Una din cele mai importante și semnificative caracteristici ale
fenomenului de corupție o reprezintă dimensiunea sa politică , includerea în
sfera ei de cuprindere a înalților demnitari ai statului, a liderilor politici, a
membrilor partidului de guvernământ.
Corupția privită ca un concept politologic presupune „comportamentul
oficialilor publici care deviază de la normele acce ptate pentru a servi
scopuri private19‖.
John Gardier consideră că fenomenul de corupție reprezintă „un
aspect persistent și universal al societății politice‖, fiind cu totul improbabil
ca vreo reformă sau altă inițiativă să -l elimine complet din viața pol itică.
Același autor consideră că manifestările de corupție sunt influențate și de
regimul politic. Astfel, regimurile permisive, tolerante, lipsite de autoritate
încurajează aceste manifestări prin capacitatea redusă de a le sancționa,
se merge până acolo încât se consideră corupția „simptom al libertății
constituționale‖. Dar regimurile dictatoriale sfârșesc prin a institui corupția la
toate nivelurile superioare ale ierarhiei ca efect al suprapunerii structurilor
politice cu cele administrative.

17 Academia română Institut ul de lingvistică „Iorgu Iordan‖ – Dicționarul explicativ al limbii române, Editura
Univers Enciclopedic, București, 1996, pag.230
18 Ernesto Savona și Laura Mezzanotte – Corupția în Europa, Revista de criminologie nr.8/2000, pag.35 –
37, www.documents.tips [consultat la data de 09.02.2017, ora 12:21]
19 Samuel P. Huntington – Political Order in Changing Societies – New haven and London, Yale University
Press, 1968, pag.59 , www.d ocuments.tips [consultat la data de 09.02.2017, ora 12:22]

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

12
CAPITO LUL II – ANALIZA ȘI STRUCTURA INFRACȚIUNILOR
ASIMILATE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE

2.1. Infracțiunea stabilită de art.10 lit.a din Legea nr.78 din 8 mai 2000
Conținut legal art.10, lit.a
Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și
interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul
obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase
necuvenite.
a) stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea
comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care
statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă
în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau
lichidare judiciară ori cu ocazia une i operațiuni comerciale, ori a bunurilor
aparținând autorității publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni
de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârșită de cei care au
atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de exe cutare silită,
de reorganizare ori lichidare judiciară;
b) acordarea de subvenții cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform
legii, a respectării destinației subvențiilor;
c) utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost
acorda te, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din
fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice20.

2.1.1. Obiectul infracțiunii
Obiectul juridic generic constă în relațiile sociale privind exercitarea cu
cinste și probitate profesională a atribuțiilor profesionale de către persoanele
prevăzute la art.1 al legii 78/200021.
Art. 1
Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare
a faptelor de corupție și se aplică urmatoarelor persoane :
a) care exercita o funcție publică, indiferent de modul în care au fost
investite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice;
b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție
sau o însărcinare, în măsura în care pa rticipă la luarea deciziilor sau le pot
influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților

20 Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
21 Idem, art.1

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

13
comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților
cooperatiste sau al altor agenți economici;
c) care exercită atribuții d e control, potrivit legii;
d) care acordă asistență specializată unităților prevăzute la lit. a) si b),
în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența;
e) care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă
asiste nță specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le
pot influența, cu privire la: operațiuni care antrenează circulația de capital,
operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operațiuni de
plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la
conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și
internaționale;
f) care dețin o funcție de conducere într -un partid sau într -o formațiune
politică, într -un sindicat, într -o organizație pa tronală ori într -o asociație fără
scop lucrativ sau fundație;
g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a) -f), în condițiile
prevăzute de lege22.
2.1.1.1. Obiectul juridic special
Acesta este alcătuit din relațiile sociale care privesc corectit udinea în
ceea ce privește valorificarea resurselor materiale care aparțin statului în
întregime sau în parte și sunt valorificate prin acțiuni de privatizare și prin
alte tranzacții comerciale23.
De asemenea îl constituie relațiile sociale referitoare la b una
desfășurare a activității autorităților publice sau a instituțiilor publice prin
neprejudicierea intereselor legale ale acestora24 cu ocazia stabilirii valorii
unor bunuri supuse procesului de privatizare25, vânzare sau diferitelor
tranzacții comerciale.
2.1.1.2. Obiectul material
Îl constituie bunul care face obiectul stabilirii valorii sale în vederea
supunerii la operațiuni de privatizare26, vânzare sau alte tranzacții
comeciale. Banii, bunurile sau alte foloase necuvenite sunt considerate

22 Legea nr. 78/2000 p entru prevenirea, descoperirea ș i sancționarea faptelor de corupț ie, art.1
23 V. Dobrinoiu, Corupția în dreptul penal româ n", Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1995, pag. 67 -68.
24 V. Dongoroz, Explicaț ii teo retice ale Codului penal al României", vol. IV -Partea specială, Ed. Academiei
Române, Bucureș ti, 1972, pag. 131
25 O.A.Stoica, Dreptul penal, partea specială, Ed. Didactică și Pedagogică, Bucureș ti, 1976, pag. 246
26 V.Dongoroz, Explica ții teoretice ale codului penal român , vol. IV, Partea generală , Ed. Academiei
Române, București, 1972, pag. 132

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

14
doar bunuri date pentru săvârșirea infracțiunii, fiind supuse confiscării
special.27

2.1.2. Subiecții infracțiunii
Atitudinea, manifestarea psiho -fizică a unei persoane în sensul
săvârșirii unei acțiuni – inacțiuni, care prezintă pericolul social al unei
infracțiuni c alifică persoanele ca fiind subiecți ai unei infracțiuni28.
2.1.2.1. Subiectul activ
Acesta nu poate fi decât funcționarul public cu atribuții de conducere,
de administrare sau de gestionare a patrimoniului unui agent economic
care aparține cel puțin în p arte statului și care este supus privatizării și unei
acțiuni de vânzare. Așadar subiectul activ nemijlocit este ―calificat‖,
făcându -se referire la funcționarul public astfel cum este el reglementat de
Legea nr. 188/1999 – privind statutul funcționarului public.
2.1.2.2. Subiectul pasiv
Subiectul pasiv general este statul dar mai poate fi și agentul economic
cu capital total sau parțial de stat, al cărui patrimoniu a fost prejudiciat sau
periclitat.
Participația penală
Infracțiunea se poate săvârși în t oate formele de participație, coautorat,
instigare, complicitate29. Doar în cazul coautoratului subiectul trebuie să
aibă calificare specială, pentru celălalte forme de participație subiectul
poate fi orice persoană.

2.1.3. Conținutul constitutiv al infra cțiunii
2.1.3.1. Latura obiectivă
Elementul material constă în acțiunea de ‖stabilire‖ a unei valori
diminuate, în raport cu valoarea lor comercială reală, pentru bunurile
aparținând agenților economici la care statul sau o autoritate a
administrației pub lice locale este acționar30, ―stabilire‖ ce se realizează în
cadrul acțiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzacții comerciale, ori a
bunurilor aparținând autorităților publice sau instituțiilor publice, în cadrul
acțiunii de vânzare a acestora31.

27 V. Dongoroz, Explicaț ii teo retice al e Codului penal al României, vol. IV -Partea specială, Ed. Academiei
Române, Bucureș ti, 1972, pag. 133
28 Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie , art. 10
29 V.Dongoroz, Explicaț ii teo retice ale Codului penal al Româ niei, vol. I -Partea generală -Ed. Academiei
Româ ne, 1970, pag. 340
30 Idem, pag. 341
31 O.A.Stoica, Dreptul penal, partea specială, Ed. Didactică ș i Peda gogică, Bucureș ti, 1976, pag. 254

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

15
Urma rea periculoasă constă în crearea stării de pericol, pentru o
anumită persoană juridică, pericol ce rezultă din posibilul prejudiciu ce
poate surveni32.
Așadar infracțiunea se consideră consumată din chiar momentul
stabilirii unei valori diminuate33, indife rent dacă operațiunea de pnivatizare,
vânzare sau tranzacția economică a fost realizată sau nu.
Raportul de cauzalitate rezultă ex re, nefiind nevoie să se dovedească
pericolul ce ar rezulta din acținea de stabilire a unei valori diminuate pentru
un anumi t bun34.
2.1.3.2. Latura subiectivă
Această infracțiune se săvârșește cu intenție directă sau indirectă
calificată prin scop – aceasta fiind de obținere a unor avantaje sub formă de
bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în beneficiul făptuitorului sau a unei
terțe persoane.Existența scopului trebuie dovedită; scopul trebuie să existe,
nefiind necesară realizarea lui efectivă35.
Autorul este de cele mai multe ori interesat de obținerea de foloase
necuvenite dar acceptă – deci nu urmărește în mod expres – producerea
unui prejudiciu în patrimoniul statului sau unității administrativ -locale ca
titular al dreptului de proprietate al bunurilor ce fac obiectul acțiunii de
privatizare, vânzare sau diferite tranzacții comerciale.

2.1.4. Forme, modalități, sancț uni
Tentativa și consumarea – deși posibile, actele preparatorii nu se
sancționează fiind pedepsită tentativa la această infracțiune potrivit art.15
Legea nr.78/200036.
Infracțiunea se consideră consumată în momentul stabilirii de către
persoana autonizată a valorii diminuate fiind indiferent dacă operațiunea de
privatizare, vânzare sau tranzacția comercială a fost realizată sau nu.
Modalitățile săvârșirii faptei
Textul art.10 lit.a prevede că unica modalitate este stabilirea unei valori
diminuate de către persoana autorizată37.
De asemenea mai trebuie precizat că art.1638 din același act normativ
dispune că ―dacă faptele prevăzute în prezenta secțiune constituie potrivit

32 V.Dongoroz, Expl icații teoretice ale Codului penal al Romțniei, vol. I – Partea generală – Ed. Academiei
Române , 1970, pag. 347
33 Idem, pag.348
34 A. Filipaș, Infractiu ni contra înfăptuirii justiției , Ed. Academiei, Bucureș ti, 1985, pag. 107
35 www.dorin.ciuncan.c om/jurisprudenta -cedo [consultat la data de 08.03.2017, ora 14:50 ]
36 IIbidem
37 Legea 78/2000 p entru prevenirea, descoperirea ș i sanctionarea faptelor de corupț ie, art.10
38 Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sanctionarea faptelor de corupț ie, art.16

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

16
Codului penal sau unor legi speciale, infracțiuni mai grave, acestea se
pedepsesc în cond ițiile și cu sancțiunile stabilite în aceste legi‖39.
Sancțiunea – ca pedeapsă principală se prevede închisoarea de la 3 la
10 ani și interzicerea unor drepturi40.

2.2. Infracțiunea stabilită de art.10 lit.b din Legea nr.78 din 8 mai 2000
Conținut legal ar t.10, lit.b
Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și
interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul
obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase
necuvenite41:
b) acorda rea de subvenții cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform
legii, a respectării destinației subvențiilor;

2.2.1. Obiectul infracțiunii
2.2.1.1. Obiectul juridic special este constituit din realațiile ce privesc
acordarea și utilizarea subvenții lor în conformitate cu dispozițiile legale;
2.2.1.2. Obiectul material îl reprezintă subvențiile care sunt acordate
fără respectarea normelor de acordare sau nu sunt urmărite destinațiile lor;

2.2.2. Subiecții infracțiunii
Atitudinea, manifestarea p siho-fizică a unei persoane în sensul
săvârșirii unei acțiuni – inacțiuni, care prezintă pericolul social al unei
infracțiuni califică persoanele ca fiind subiecți ai unei infracțiuni.
2.2.2.1. Subiectul activ
Autorul infracțiunii este o persoană care în deplinește o funcție cu
atribuții și în ce privește acordarea subvențiilor. Acesta este calificat așa
cum reiese din textul art.1 lit.e Legea nr.78/2000 pot fi subiecți activi ai
acestei infracțiuni persoanele care, indiferent de calitatea lor, realizează,
controlează sau acordă asistență specializată, în măsura în care participă
la luarea deciziilor sau le pot influența, cu privire la operațiuni care
antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schi mb valutar sau
de credit, operaț iuni de plasa ment, în burse, în asigurări, în plasament
mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții
comerciale interne și internaționale42;

39 Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperir ea și sancționarea faptelor de corupț ie, art.10
40 A. Filipas, Infractiuni contra înfăptuirii justiției", Ed. Academiei, Bucureș ti, 1985, pag. 109
41 Legea 78/2000 p entru prevenirea, descoperirea ș i sancți onarea faptelor de corupț ie, art.1
42 Ibidem

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

17
2.2.2.2. Subiectul pasiv
Subiectul pasiv general este statul.
Participația penală – infracțiu nea se poate săvârși în toate formele de
participație, coautorat, instigare, complicitate;
În cazul instigării și al complicității participantul nu trebuie să aibă
calitățile cerute de normele de incriminare.

2.2.3. Conținutul constitutiv al infracțiunii
2.2.3.1. Latura obiectivă
Elementul material – din studiul de fezabilitate trebuie să rezulte
elementele de eficiență ale investiției pentru care se acordă subvenția.
Urmarea periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru
stat.
Așadar infracți unea se consideră consumată din momentui acordării
subvenției fără respectarea cerințelor normative. În cazul neurmăririi
destinației contractate infracțiunea se consideră consumată din momentul
nefectuării obligației de a verifica conform procedurii desti nația și evoluția
subvenției acordat.
2.2.3.2. Latura subiectivă
Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, care este
calificată prin scop;
De cele mai multe ori autorul urmărind doar obținerea de foloase
necuvenite, pentru sine sau pentr u altul, prin executarea acțiunii ce
constituie elementul material, nu este interesat în a produce pagube
materiale decât în mod indirect.

2.2.4. Forme și sancțiuni
Tentativa și consumarea
Tentativa este sancționată de lege, conform art.15 Legea nr.78/200 0.
Infracțiunea se consideră consumată în momentul acordării subvenției
fără respectarea legii iar pentru celalalte două modalități în momentul
neefectuării actelor necesare de urmărire a destinației subvenției.
Sancțiunea
Ca pedeapsă principală se prevede închisoarea de la 3 la 10 ani;

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

18
2.3. Infracțiunea stabilită de art.10 lit.c din Legea nr.78 din 8 mai 2000
Conținut legal art.10, lit.c
Sunt pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor
drepturi următoarele fapte, dacă sunt s ăvârșite în scopul obținerii pentru
sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:
c) utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost
acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din
fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice.

2.3.1. Obiectul infracțiunii
2.3.1.1. Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale ce privesc
acordarea și utilizarea creditelor și a subvențiilor în conformitate cu
dispoziți ile legale și normele de creditare43.
De asemenea îl constituie relațiile sociale în legătură cu disciplina
bugetară și cu realizarea în bune condiții a prevederilor bugetare.
2.3.1.2. Obiectul material este format din fondurile bănești sau
resursele mate riale a căror destinație a fost schimbată de subiectul activ.

2.3.2. Subiecții infracțiunii
Atitudinea, manifestarea psiho -fizică a unei persoane în sensul
săvârșirii unei acțiuni – inacțiuni44, care prezintă pericolul social al unei
infracțiuni califică p ersoanele ca fiind subiecți ai unei infracțiuni.
2.3.2.1. Subiectul activ este persoana care a beneficiat de credite sau
de subvenții al acestei infracțiuni nu poate fi decât persoana cu funcție de
conducere sau cu atribuții de dirijare a creditelor din cadrul instituției
publice sau persoanei juridice care primește credite sau subvenții și care
este obligată să le utilizeze pentru anumite domenii anterior stabilite45.
2.3.2.2. Subiectul pasiv este reprezentat de stat ca titular al bugetului
și care a fost prejudiciat prin actele de schimbare a destinației fondurilor
sau resurselor, cu excepția cazurilor în care creditul a fost acordat de o
bancă privată.
Participația penală – infracțiunea se poate săvârși în toate formele
de participație, coautorat, inst igare, complicitate în cazul instigării și al
complicității participantul nu trebuie să aibă calitățile cerute de normele de
incriminare.

43 V. Dob rinoiu, Corupția în dreptul penal româ n, Ed. Atlas Lex, Bu cureș ti, 1995, pag. 97
44V. Dongoroz, Explicaț ii teo retice ale Codului penal al României , vol. IV -Partea specială, Ed. Academiei
Române, Bucureș ti, 1972, pag. 165
45 O.A.Stoica, Dreptul pen al, partea specială , Ed. Didactică și Pedagogică, Bucureș ti, 1976, pag. 278

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

19
2.3.3. Conținutul constitutiv al infracțiunii
2.3.3.1. Latura obiectivă
Elementul material constă în utilizarea, fol osirea creditului sau a
subvenției în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate este
realizat prin acțiunea de schimbare a destinației creditelor sau subvenților și
orientarea acestora spre alte obiective decât cele stabilite prin legea special
elementul material va fi realizat numai dacă schimbarea destinației
fondurilor sau resuselor s -a făcut fără respectarea prevederilor legale46.
Pentru existența infracțiunii nu este nevoie să se dovedească producerea
vreunui prejudiciu starea de pericol rezu ltând din însăși materialitatea
faptei.
Urmarea periculoasă constă în crearea stării de pericol, pentru o
anumită persoană juridică, pericol ce rezultă din posibilul prejudiciu ce
poate surveni, așadar infracțiunea se consideră consumată în momentul
utilizării efective a creditelor și subvențiilor în alte scopuri.
Raportul de cauzalitate – așadar legătura de cauzalitate rezultă ex re
căci dacă legiuitorul ar fi vrut să se dovedească și legătura de cauzalitate.
2.3.3.2. Latura subiectivă
Infracțiunea pr evăzută la art.10 lit.c se săvârșește cu intenție directă
sau indirectă, calificată prin scop. Existența scopului trebuie dovedită,
scopul trebuie să existe, nefiind necesară realizarea lui efectivă.
De cele mai multe ori subiectul activ nu urmărește rezul tatul pe care îl
prevede dar acceptă producerea lui47, în fapt autorul fiind interesat de
dobândirea unor foloase necuvenite și nu de pricinuirea de pagube statului
sau instituțiilor descentralizate ale acestuia ca titular al acestor credite sau
subvenții a cordate.

2.3.4. Forme, modalități, sancțiuni
Tentativa și consumarea
Tentativa la această infracțiune este sancționată astfel cum se pevede
în art.15 Legea nr.78/2000.
Infracțiunea se consideră consumată în momentul utilizării efective a
creditelor sau s ubvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost
allocate; așadar infracțiunea nu se consideră consumată în momentul
schimbării destinației creditelor sau subvențiilor ci numai în momentul
utilizării efective acestora pentru alte direcții; aceast a din urmă ipoteză
putând -o considera tentiva la infracțiunea prevăzută de art.10 lit. c.

46 V. Dongoroz Explicaț ii teoretice ale Codului penal româ n, vol. II, Ed. Academiei, Bucureș ti, 1970,
pag.322
47 Idem, pag.323

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

20
Modalitățile săvârșirii faptei
Infracțiunea se realizează printr -o singură modalitate normativă și
anume utilizarea creditelor sau subvențiilor primite prin schimbare a
destinației acestora.
Sancțiunea
Ca pedeapsă principală se prevede închisoarea de la 3 la 10 ani.

2.4. Infracțiunea stabilită de art.11 din Legea nr.78 din 8 mai 2000
Conținut legal
Art. 11
(1) Fapta persoanei care, având sarcina de a supraveghea, a controla,
a reorganiza sau a lichida un operator economic privat, îndeplinește pentru
acesta vreo însărcinare, intermediază ori înlesnește efectuarea unor
operațiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital la un asemenea
operator economic, dac ă fapta este de natură a -i aduce direct sau indirect
un folos necuvenit, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de
la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârșită într -un interval de
5 ani de la încetarea însărcinării, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3
ani sau amendă48.

2.4.1. Obiectul infracțiunii
2.4.1.1. Obiectul juridic special constă în relațiile sociale privitoare la
buna desfășurare a activității agenților economici pri vați care sunt supuși
supravegherii, controlului sau lichidării judiciare ori pentru care funcționarii
specializați sunt însărcinați să intermedieze operațiuni financiar –
economice sau la care agenții economici – funcționarii publici participă cu
capital se referă la compatibilitatea conduitei anumitor persoane care
îndeplinesc funcții de control, supraveghere ori lichidare a unor agenți
economici privați și de reprezentare a acestora și exigențele legale și
morale pe care un asemenea statut îl presupune49.
2.4.1.2. Obiectul material îl constituie societatea comercială supusă
supravegherii, controlului sau lichidării judiciare, precum și beneficiul ce ar fi
putut fi adus prin intermedierea operațiunilor comerciale ori financiare sau
capitalul cu care ar fi p articipat la acel agent economic.

48 Legea nr. 78/2000 p entru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupț ie,art.11
49 Ibidem

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

21
2.4.2. Subiecții infracțiunii
Atitudinea, manifestarea psiho -fizică a unei persoane în sensul
săvârșirii unei acțiuni – inacțiuni, care prezintă pericolul social al unei
infracțiuni califică persoanele ca fiind subiecți ai unei infracțiuni.
2.4.2.1. Subiectul activ este circumstanțiat – autor al infracțiunii nu
poate fi decât o persoană care îndeplinește o funcție, o atribuție sau o
sarcină care -i conferă dreptul de a supraveghea, a controla sau a lichida un
agent econ omic privat50.
De asemenea este funcționarul public care are însărcinarea, atribuția
de a realiza acțiunea ce constituie elementul material al acestei infracțiuni.
Așadar subiectul activ este calificat, nefiind necesar ca instigatorul,
complicele sau tăinu itorul să aibă această calitate specială.
2.4.2.2. Subiectul pasiv îl constitue statul dar și autoritatea din care
face parte făptuitorul este reprezentat de autoritatea publică sau instituția
publică în care lucrează funcționarul51 care nu -și îndeplinește atribuțiile ori
însărcinările de serviciu cu cinste și corectitudine.
Subiect pasiv poate fi și agentul economic care nu beneficiază de un
proces corect de supraveghere, control sau lichidare judiciară.
Participația penală – infracțiunea se poate săvârși în toate formele de
participație, coautorat, instigare, complicitate.

2.4.3. Conținutul constitutv al infracțiunii
2.4.3.1. Latura obiectivă
Elementul material – latura obiectivă a infracțiunii nu este precis
determinată, legea vorbește de fapta – oricare ar fi ea – care este fie de
natură să aducă direct sau indirect folosul făptuitorului52.
Elementul material constă în acțiuni de:
 supraveghere;
 control;
 lichidare;
 intermediere;
 înlesnire;
 participare cu capital.
Toate aceste acțiuni sunt realizate astfe l încât funcționarul public să
obțină direct sau indirect foloase necuvenite.

50 V. Dongoroz Explicaț ii teoretice ale Codului penal româ n, vol. II, Ed. Academiei, Bucureș ti, 1970,
pag.327
51 Idem, pag.328
52 O.Loghin, Tudorel Toader, Drept pena l român, Partea specială, Casa de editură și presă Șansa,
Bucureș ti, 1994, pag. 345

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

22
Urmarea periculoasă – caracterul periculos al conduitei generic
incriminate este incompatibilitatea care există între funcțiile publice și
practica obținerii unor foloase necuv enite din partea unor agenți privați,
care ar trebui supravegheați și controlați de funcționarii publici sub aspectul
respectării dispozițiilor legale care reglementează activitatea economică și
comercială constă în crearea unei stări de pericol pentru rel ațiile sociale
privitoare la buna desfășurare a activităților enumerate la elementul
material al infracțiunii.
Raportul de cauzalitate nu trebuie dovedit căci starea de pericol
rezultă din însăși materialitatea faptei.
2.4.3.2. Latura subiectivă
Infracți unea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, în toate
cazurile autorul prevăzând rezultatul păgubitor dar nu în toate cazurile
urmărind producerea lui acceptând doar posibilitatea survenirii lui și
urmărind obținerea de foloase necuvenite.

2.4.4. Forme, modalități, sancțiuni
Tentativa și consumarea
În ceea ce privește formele acestei infracțiuni tentativa se pedepsește
astfel cum precizează art.15 Legea nn.78/2000.
Infracțiunea se consideră consumată în momentul săvârșirii acțiunii
tipice ce realizează elementul material al acestei infracțiuni pentru că
starea de pericol s -a creat din acel moment53.
Modalitățile săvârșirii faptei
Pe lângă modalitatea tip a acestei infracțiuni în art.11 alin.2 se prevede
o a doua modalitate ce cuprinde acel ași element material dar în care
autorul sărvârșește acțiunea la un interval de 5 ani de la încetarea funcției,
atribuției ori însărcinării în baza căreiai a săvârșit fapta penală54.
După trecerea acestui interval de timp nu mai există nici o
incompatibilit ate între cel care a îndeplinit o funcție, însărcinare sau
atribuție și agentul economic care a făcut obiectul supravegherii,
controlului, etc.
Sancțiunea
Pedeapsa principală pentru modalitatea tip este închisoarea de la 1 la
5 ani.

53 Legea nr. 78/2000 p entru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupț ie, art.15
54 Legea nr. 78/2000 p entru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelo r de corupț ie, art.11

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

23
2.5. Infracțiunea sta bilită de art.12 din Legea nr.78 din 8 mai 2000
Conținut legal
Art. 12
Sunt pedepsite cu î nchisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă
sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri
ori alte foloase necuvenite:
a) efectuarea de operatiuni financiare, ca acte de comert,
incompatibile cu functia, atributia sau insarcinarea pe care o indeplineste o
persoana ori incheierea de tranzactii financiare, utilizand informatiile
obtinute in virtutea functiei, atributiei sau ins arcinarii sale;
b) folosirea, in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt
destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la
aceste informatii55.

2.5.1. Obiectul infracțiunii
2.5.1.1. Obiectul juridic special este alcătuit din ansamblul relațiilor
sociale referitoare la buna desfășurare a activității persoanelor juridice
specializate în efectuarea de operațiuni financiar bancare prin exercitarea
cu probitate a propriilor atribuții sau însărcinări , prin apărarea secretului
datelor sau informațiilor secrete ca și prin neutilizarea acestora în scopul
obținerii de foloase necuvenite.
Faptele incriminate aduc atingere relațiilor sociale care privesc
corectitudinea și cinstea care trebuie să guverneze tranzacțiile financiare
ca acte de comerț în economia de piață
Informațiile pe care o persoană le deține în virtutea funcției, atribuțiilor
sau însărcinărilor ce i -au fost conferite nu pot fi folosite în sco pul obținerii
unorn beneficii necuvenite în folosul propriu sau al unor terțe persoane.
O asemenea conduită este neloială și poate fi vătămătoare pentru
interesele altor persoane .
2.5.1.2. Obiectul material al acestei infracțiuni îl reprezintă
informațiil e ce sunt u tilizate sau la care s-a permis accesul unor persoane
neautorizate.
2.5.2. Subiecții infracțiunii
Atitudinea, manifestarea psiho -fizică a unei persoane în sensul
săvârșirii unei acțiuni – inacțiuni, care prezintă pericolul social al unei
infracțiuni califică persoanele ca fiind subiecți ai unei infracțiuni.
2.5.2.1. Subiectul activ este calificat – nu poate comite această
infracțiune ca autor decât o persoană care îndeplinește o funcție, o atribuție

55 Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie , art.12

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

24
sau o însărcinare care -i conferă un anumit avantaj față de persoanele care
nu cunosc aceste informații, cu prilejul dispunerii unor operațiuni financiare
ca acte de comerț.
De asemenea este fie funcționarul care acționează cu depășirea
atrbuțiilor sale efectuând diferite operațiuni financiare ca ac te de comerț, fie
funcționarul care nu păstrează secretul unor date sau informații obținute în
virtutea funcției deținute.
Subiecții activi pot fi oricare din funcționarii care au acces la informații
confidențiale în baza atribuțiilor sale cât și alți sala riați care nu lucrează
permanent cu aceste informații, dar le pot cunoaște în virtutea îndeplinirii
unor însărcinări temporare56.
În această categorie se încadrează de obicei inspectorii financiari și
alte persoane care fac parte din organele de control.
2.5.2.2. Subiectul pasiv
În general este statul, coordonator principal al sistemului financiar,
dar și pesoanele fizice și juridice care pot fi prejudiciate prin speculații
financiare.
De asemenea este societatea comercială despre care s -au divulgat
date sa u informații confidențiale precum și persoana juridică în care
acționează funcționarul care efectuează operațiuni financiare cu depășirea
atribuțiilor sau însărcinărilor avute.
Participația penală
Infracțiunea se poate săvârși în toate formele de partic ipație,
coautorat, instigare, complicitate .

2.5.3. Conținutul constitutiv al infracțiunii
2.5.3.1. Latura obiectivă
Elementul material – o acțiune constând în efectuarea unor operațiuni
finaciare ca acte de comerț incompatibile cu funcția făptuitorului sa u
acțiunea de utilizare a unor informații nedestinate publicității ori îngăduirea
accesului la asemenea informații unor persoane neautorizate, se
realizează prin următoarele acțiuni:
 efectuarea;
 încheierea;
 folosirea;
 permiterea.

56 V. Dongoroz, Explicaț ii teoretice ale Codului penal româ n, vol. II, Ed. Academie i, Bucureș ti, 1970,
pag.345.

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

25
În prima modalitate a in fracțiunii funcționarul acționează cu depășirea
atribuțiilor sale pentru a încheia operațiuni financiare în vederea obținerii de
foloase necuvenite.
În celalalte modalități ale infracțiunii autorul fie se folosește de
informații pentru a încheia anumite t ranzacții financiare, fie permite accesul
la aceste informații unor persoane neautorizate57.
Atunci când elementul material, săvârșit prin una din acțiunile arătate
mai sus, se realizează în vederea obținerii de foloase necuvenite, pentru
sine sau pentru a ltul, este realizat conținutul infracțiunii prevăzute de art.12
din Legea nr.78/2000.
Pentru realizarea acestei infracțiuni este indiferent dacă s -a produs
vreun prejudiciu, astfel făcându -se diferența între infracțiunea prevăzută de
art.12 Legea nr.78/20 00 și infracțiunea de divulgare a secretului economic,
la cea din urmă infracțiune fiind o condiție obligatorie producerea de
pagube58.
Între cele două infracțiuni nu va exista un concurs de infracțiuni, ci în
funcție de acțiunea făptuitorului se va realiz a conținutul normativ al uneia
din cele două infracțiuni.
Urmarea periculoasă constă într -o stare de pericol care se crează
asupra încrederii publice în corectitudinea operațiunilor financiare ca acte
de comerț.
Constă de asemenea și în crearea unei stăr i de pericol pentru
societatea comercială a căror informații au fost dezvăluite cât și pentru
societățile comerciale financiar -bancare care gestionează astfel de date
sau informații.
Raportul de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei căci
starea de pericol se crează din momentul executării acțiunii ce constituie
elementul material al acestei infracțiuni.
La această infracțiune, spre deosebire de infracțiunea de divulgare a
secretului economic, nu trebuie să se dovedească existența unui prej udiciu
acesta considerându -se realizat odată cu efectuarea acțiunii ce constituie
elementul material.
2.5.3.2. Latura subiectivă
Această infracțiune se săvârșește cu intenție directă sau indirectă
după cum autorul urmărește sau nu producerea prejudiciulu i pentru
respectiva societate comercială ori autorul nu urmărește decât obținerea de
foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul.

57 V. Dongoroz, Explicaț ii teoretice ale Codului penal româ n, vol. II, Ed. Academiei, Bucureș ti, 1970,
pag.344
58 Legea nr. 78/2000 pentru p revenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupț ie, art.12

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

26
2.5.4. Forme și sancțiuni
Tentativa și consumarea
Deși infracțiunea este susceptibilă de acte preparatorii legea nu
incriminează decât tentativa astfel cum se precizează în art.15 din Legea
nr.78/2000
Infracțiunea se consideră consumată din momentul efectuării acțiunii
ce realizează elementul material al acestei infracțiuni.
Sancțiunea
Pentru această infracțiune ca și ped eapsă principală se prevede
închisoarea de la 1 la 5 ani.

2.6. Infracțiunea stabilită de art.13 din Legea nr.78 din 8 mai 2000
Conținut legal
Art. 13
Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într -un
partid, într -un sindicat sau patronat or i în cadrul unei persoane juridice fără
scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea să în scopul obținerii
pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se
pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani59.
Art. 131
In cazul infracțunii de șantaj, prevăzuta de art. 207 din Codul penal, în
care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art.1, limitele
speciale ale pedepsei se majorează cu o t reime.
Art. 132
In cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției,
dacă functțonarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos
necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

2.6.1. Obiectul infracțiunii
2.6.1.1. Obiectul juridic special este alcătuit din relațiile sociale
referitoare la cinstea și corectitudinea persoanelor care conduc partide,
sindicate sau alte instituții cu rol important în viața politică și socială și în
edificarea și funcționarea statului de drept și a economiei de piață.
Conduita acestor persoane trebuie, material, să fie subordonată ideii
de a servi binele public și în subsidiar binele propriu.
De asemenea este constituit de relațiile sociale privitoare la buna
desfășurare a activității formațiunilor politice, a sindica telor și a o.n.g -urilor

59 Legea nr. 78/2000 p entru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelo r de corupț ie, art.13

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

27
fără ca persoanele aparținând acestora să se folosească de influență sau
autoritatea lor pentru a obține foloase necuvenite.
2.6.1.2. Obiectul material al acestei infracțiuni ca și la infracțiunile
clasice de corupție nu există bani i, bunurile sau alte valori fiind considerate
ca fiind bunuri obținute prin săvârșirea infracțiunii.

2.6.2. Subiecții infracțiunii
Atitudinea, manifestarea psiho -fizică a unei persoane în sensul
săvârșirii unei acțiuni – inacțiuni, care prezintă pericolu l social al unei
infracțiuni califică persoanele ca fiind subiecți ai unei infracțiuni.
2.6.2.1. Subiectul activ este calificat.
Nu poate săvârși infracțiunea decât o persoană care îndeplinește o
funcție de conducere într -un partid, într -un sindicat sau patronat ori în
cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial.
Dacă fapta se comite în coautorat, toți participanții trebuie să aibă
calitatea prevăzută de lege instigatorii și complicii la această infracțiune pot
fi alte persoane cu responsabilitat e penală60.
2.6.2.2. Subiectul pasiv special este formațiunea politică, sindicatuI
sau o.n.g -ul. din care face parte autorul infracțiunii.
Subiect pasiv general este statul ca tiutlar al valorii sociale referitoare
la corecta și legala desfășurare a activi tății democratice în domeniul politic,
sindical și al o.n.g. -urilor.
Participația penală
Infracțiunea se poate săvârși în toate formele de participație,
coautorat, instigare, complicitate

2.6.3. Conținutul constitutiv al infracțiunii
2.6.3.1. Latura obiectivă
Elementul material al acestei infracțiuni se realizează prin traficarea
influenței sau autorității deținute de subiectul activ.
Urmarea periculoasă constă în crearea unei stări de pericol la adresa
relațiilor sociale care asigură buna desfășurar e a activității politice, sindicale
și a o.n.g -urilor în raport cu scopul pentru care au fost înfințate și nu în
interes personal.

60V. Dongoroz, Explicaț ii teo retice ale Codului penal al României, vol. IV -Partea specială -Ed. Acad emiei
Româ ne, 1972, pag. 77

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

28
Raportul de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei nefiind
nevoie să se dovedească existența prejudiciului care și el rezultă implicit
din săvârșirea faptei.
2.6.3.2. Latura subiectivă
Infracțiunea se poate săvârși atât cu intenție directă calificată prin
scopul special – acela al obținerii unor foloase necuvenite sub formă de
bani, bunuri sau alte avantaje.
Chiar dacă autorul infracțiunii nu urmărește defăimarea activității unei
organizații din cele prevăzute în art.13 — fiind animat doar de obținerea
foloaselor necuvenite, care reprezintă mobilul infracțiunii ei totuși acceptă
posibilitatea producerii acestui re zultat.

2.6.4. Forme și sancțiuni
Tentativa și consumarea
În ceea ce privește formele acestei infracțiuni este sancționată doar
tentativa nu și actele preparatorii deși acestea din urmă se execută și ele.
Infracțiunea se consideră consumată în momentul ex ercitării influenței sau
autorității în scopul de a obține foloase necuvenite; este indiferent pentru
realizarea infracțiunii dacă foloasele au fost sau nu obținute.
Sancțiunea
Pedeapsa principală este închisoarea de la 1 la 5 ani.
În cazul infracțiunilo r de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției,
dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos
necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorea ză cu o treime conform
art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

29
CAPITOLUL II I – METODOLOGIE

3.1 Aspectele comune ale infracțiunilor de serviciu sau în legătură cu
serviciul
Pentru ca ordinea socială să fie respectată este necesară o conduită
potrivit normelor morale și juridice, din partea tuturor oamenilor, pentru
asigurarea desfășurării normale a relațiilor sociale. Pentru cei care nu -și
adaptează conduita în conformitate cu prevederile legale și tulbură relațiile
sociale prin fapte ilegale, este necesar să se aplice constrângerea juridică,
întrucât ei lezează interesul publ ic61.
Interesul public implică ocrotirea prin lege a relațiilor sociale, menite
să asigure desfășurarea normală a vieții sociale și economice62. De aceea,
legea penală interzice și sancționează faptele care aduc atingere activității
de interes public.
,,Activitățile de interes public, alte activități reglementate de lege, se
realizează prin intermediul funcționarilor. În acest context trebuie subliniate
și dispozitiile art. 28 din Legea nr. 18 / 1996 completata cu O.U. nr. 161 /
2000 privind paza persoanel or, obiectivelor, bunurilor și valorilor care
precizează că „ personalul de pază este asimilat, pe timpul executarii
serviciului, persoanelor care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul
autorității publice ‖63. De aceea, este necesar ca aceștia să -și îndeplinească
corect și conștiincios îndatoririle de serviciu, să nu și le exercite în mod
abuziv și neglijent, să nu facă din excercitarea acestor îndatoriri o sursă de
venituri necuvenite,,64.
Buna desfășurare a activității de interes public, a celorlalte activități
reglementate de lege este incompatibilă cu acreditarea ideii că funcționarii
ar fi coruptibili65, că ar putea fi influențați în modul de exercitare a atribuțiilor
de serviciu de persoane din afară, sau prin oferirea unor foloase ce nu li se
cuvin dupa lege.
Faptele de încălcare a îndatoririlor de serviciu săvârșite de funcționari,
care pot prejudicia grav prin consecințele lor activitatea de serviciu, ca și
interesele legale ale persoanelor, prezentând pericol pentru societate, au
fost incrimina te în categoria infracțiunilor de serviciu sau în legătura cu
serviciul.66

61 www.stiucum.com/ drept [ consultat la data de 05.04.2017, ora 14:30]
62 V. Berchesan -Metodologia investi garii infractiunilor, Ed. Paralela 45 -Pitesti, 2000, pag.58
63 V. Berchesan -Metodologia investigarii infractiunilor, Ed. Paralela 45 -Pitesti, 2000, pag.60
64 www.stiucum.com/drept [consultat la data de 05.04.20 17, ora 14:33]
65 www.stiucum.com/drept [ consultat la data de 05.04.2017, ora 14:35]
66 www.stiucum.com/drept [ consultat la data de 05.04.2017, ora 14:40]

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

30
3.2 Probleme pe care trebuie să le clarifice ancheta
Organele de urmărire penală trebuie să lămurească următoarele
probleme:
 să stabilească calitatea persoanei care se prespune că a săvârșit una
dintre infracțiunile prezentate în cadrul capitolului al II a al lucrării,
activitatea ilicită a acesteia;
 scopul activității infracționale,
 foloasele ce a constituit obiectul activității ilicite,
 existența concursului de infracțiuni
 măsurile ce se impun a fi luate pentru anularea efectelor actelor
încheiate în condițiile activității ilicite67.
Subiectul activ al infracțiunii îl reprezintă fiecare din categoriile
prezentate în capitolul II. Organele de urmărire penală trebuie să
lămureas că în primul rând dacă este îndeplinită cerința legală privitoare la
calificarea pe care trebuie să o aiba autorul infracțiunii68.
Lămurirea activității ilicite constituie sarcina principala a investigării,
aceasta împreună cu calitatea făptuitorului fiind condiția de bază pentru
existența infracțiunii69, cu alte cuvinte, organele de urmărire penală trebuie
să stabilească în ce a constat acțiunea făptuitorului.
Cercetarea trebuie să lămurească motivele pentru care s -a produs una
dintre infracțiunile asimilate celor de corupție70.
Existența concursului de infracțiuni reprezintă o problemă care trebuie
să fie mereu în atenția organelor de urmărire penală71.
Pentru fiecare caz în parte, organele de urmărire penală trebuie sa
depună toate diligențele în vederea st abilirii tuturor faptelor concurente72
alegând modul de cercetare adecvat și metodologia specifică infracțiunii
respective.
Organele de urmărire penală trebuie să lămureasca ce efecte juridice
au produs actele întocmite de făptuitor73, si să întreprindă deme rsurile
necesare către organele competente pentru anularea actelor în cauză.
Destinatia sumelor de bani, a foloaselor sau darurilor primite de
făptuitor trebuie lămurita pe parcursul cercetării, având în vedere că
acestea urmează să facă obiectul confiscă rii. Potrivit practicii judiciare în

67 V. Berche san -Metodologia investigării infracțiunilor, Ed. Paralela 45 –Piteș ti, 2000, pag.67.
68 www.stiucum.com/drept [consultat la data de 06.04.2017, ora 11:30]
69 V. Berchesan -Metodologia investigării infracț iunilor, Ed. Paralela 45 –Pitești, 2000, pag.69.
70 www.stiucum.com/drept [consultat la data de 06.04.2017, ora 11:33]
71 www.stiucum.com/drept [consultat la data de 06.04.20 17, ora 11:40]
72 www.stiucum.com/drept [consultat la data de 06.04.2017, ora 11:41]
73 www.stiucum.com/drept [consultat la data de 05.04.2017, ora 14:43]

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

31
materie, constanta de -a lungul timpului, bunurile și valorile obținute de
inculpat ca urmare a săvârșirii infracțiunii sunt supuse confiscării, chiar
dacă au fost restituite persoanelor de la care infractorul le -a primi t; dacă
dupa restituire, bunurile și valorile au fost distruse, consumate sau
înstrăinate de aceste persoane, ele, iar nu inculpatul, vor fi obligate la plata
echivalentului lor bănesc. În situația în care bunul supus confiscării nu se
afla în posesia inc ulpatului, persoana care îl deține sau care urmează să fie
obligată la plata echivalentului bănesc trebuie să fie chemată în proces, în
calitate de deținător al bunului. Chiar dacă inculpatul a restituit o parte din
suma primita, întreaga suma urmează să f ie confiscată, adică partea din
suma găsită asupra inculpatului, precum și restul sumei, de la persoana
căreia i -a fost restituită.
Măsura confiscării speciale a banilor, valorilor sau bunurilor care au
făcut obiectul infracțiunii trebuie luată chiar dacă s-a constatat că
infractiunea comisă a fost amnistiă, deoarece, potrivit dispozitiilor legii
penale74amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță.

3.3 Activitățile care se întreprind pentru administrarea probelor
Acestea ca și în cazul infracțiuni lor de corupție sunt reprezentate de:
 Constatarea infracțiunii flagrante dacă este posibil;
 Ascultarea făptuitorului în cazul în care acesta a fost constrâns
ori a denunțat fapta organelor de urmărire penală;
 Identificarea și ascultarea martorilor;
 Efectua rea perchezițiilor;
 Verificarea și ridicarea de obiecte și înscrisuri;
 Ascultarea învinuitului sau inculpatului;
 Alte activități ce se întreprind în raport cu specificul cauzei75.

3.4 Dispunerea constatărilor tehnico -științifice și expertizelor
Specifice acestui gen de infracțiuni sunt constatările tehnico -științifice
sau expertizele grafice, grafoscopice și examenul tehnic al documentelor.
Obiectul constatării tehnico -științifice ori expertizei grafice poate fi orice
înscris emanat de la făptuitor, inclu siv actul intocmit de făptuitor.
În funcție de modalitățile faptice de comitere și împrejurările concrete
ale cauzei pot fi efectuate și alte activități de urmărire penală76. Astfel, pot fi

74 www.stiucum.com/drept [consultat la data de 05.04.2017, ora 14:44]
75 www.stiucum.com/drept [ consultat la data de 07.04.2017, ora 10:40]
76 www.stiucum.com/drept [consultat l a data de 07.04.2017, ora 10:43]

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

32
efectuate prezentări pentru recunoașterea persoanelor din grup, în special
în cazul existenței participației penale.
Alteori, pentru eliminarea contrazicerilor esentiale între declarațiile
persoanelor ascultate, se va proceda la efectuarea confruntării .
De asemenea, trebuie desfăsurate activitati pentru identificarea
persoanelor care au cunostinta despre săvârșirea faptei și împrejurările
comiterii ei. Aceste persoane vor fi ascultate în calitate de martori,
urmărindu -se obținerea unor date despre făptuitor, mituitor, condițiile
concrete ale savarsirii infracțiunii77.
Marto rii vor fi de cele mai multe ori mediați, adică au auzit despre
comiterea acestor fapte, neasistând nemijlocit la consumarea infracțiunii.
În concluzie, se impune colaborarea și eficientizarea luptei tuturor
factorilor implicati în eradicarea acestui flag el al criminalității, cât și
reglementarea juridică pe cât de severă78, pe atât de benefică în acest
domeniu al corupției, pentru ca societatea românească să -și poată angrena
pârghiile care să -i asigure un adevărat progres pe drumul sinuos al
democraței și al integrării europene.

77 www.stiucum.com/drept [consultat la data de 07.04.2017, ora 10:47]
78 www.stiucum.com/drept [consultat la data de 07.04.2017, ora 10 :48]

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

33
CAPITOLUL IV – PRACTICĂ JUDICIARĂ

1. Șantaj -infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție.
Competența D.N.A.
Legea nr.78/2000, art .131
Cod penal, art.207

În cazul infracțiunii de șantaj, calitatea părții vătămate de p ersoana
care exercită o funcție publică în cadrul autorităților publice locale atrage
incidența art. 131 din Legea nr. 78/2000 potrivit căruia î n cazul infracțiunii
de șantaj, prevăzută de art. 207 din Codul penal, în care este implicată o
persoană dintre cele prevăzute la art. 1, limitele speciale ale pedepsei se
majorează cu o treime.
Practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție este constant în a
aprecia că în conformitate cu principiu l ubi lex no n distinguit nec nos
distingue re debemus , sintagma ‖infracțiuni de corupție‖ se referă la toate
infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000, inclusiv infracțiunile asimilate
celor de corupție, precum șantajul prevăzut la art 131 .
Competența Parchetulu de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ,
D.N.A., este atrasă în cazul infracțiunii de șantaj -săvârșită în condițiile
articolului în discuție atunci cand valoarea sumei de bani care a făcut
obiectul infracțiunii depășește 10.000 euro.
Fiind o formă de procedură și nu de drept substanțial este firesc ca
termenul folosit în cuprinsul său să nu fie echivalent celui de obiect
material specific dreptului penal material. Suma de bani ce a făcut obiectul
infracțiunii reprezintă în caz ul infracțiunii prevăzute de art.131 din Legea
nr.78/2000, suma ce a fost remisă de partea vătămată, subiect pasiv al
infracțiunii de șantaj , ca urmare a presiunii exercitate asupra sa.
Legiuitorul a folosit criteriul valoric al sumei de 10.000 de euro ca mjloc
obiectiv de apreciere a gravității faptei, intenționând astfel să treacă în
competența D.N.A. acele infracțiunii de o gravitate mai ridicată ce se
reflectă în cuantumul sumei vehiculate. Acest criteriu este aplicabil și
infracțiunii prevăzută de art. 131 din Legea nr.78/2000, conform criteriilor
utilizate de legiuitor, această faptă fiind mai gravă în situația în care suma
remisă de partea vătămată ca urmare a faptei de șantaj (bunul sauu
echivalentul valorc al folosului necuvenit) este mmai mare de 10.000 euro.
Tribunalul București, s.I pen.,
Încheierea nr. 28947/299/2010

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

34
Prin încheierea de ședință nr. 28947/25.06.2010 a Tribunalului
București, secția I penală, s -a dispus a dmiterea recursului formuulat de
inculpatul D.C.D. împotriva încheierii de ședință din 23.06.2010 pronunțată
de Judecătoria sectorului 1 București, casarea în parte a încheierii atacate
și pe fond rejudecând, respingerea propunerii de arestare preventivă a
inculpatului D.C.D. și luarea față de acesta a măsuurii obligării de a nu
părăsi țara pe o durată de 30 de zile de la data punerii efective în libertate.
A fost respins ca nefondat recursul formulat de inculpatul P.D.P.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că prin
încheierea de ședință din data de 23.06.2010, pronunțată de Judecătoria
sectorului 1 București, s -a dispus arestarea preventivă a inculpațilot P.D.P.
și D.C.D. pe o perioadă de 29 de zile.
Prin cererea adresată Judecătoriei se ctorului 1 București, Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , D.N.A., Secția de combatere a
corupției a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaților P.D.P,
și D.C.D., pe o perioadă de 29 de zile.
În motivarea propunerii, s-a arătat că în sarcina inculpaților s -a reținut
că inculpatul P.D.P. a exercitat acte de amenințare , atât în mod direct și
personal cât și în numele inculpatului D.C.D., cu scopul de a determina
partea vătămată M.I.F. primar al communei Z., jud.A, să dea o sumă totală
de 200000 euro . Sub presiunea acestor amenințări din suuma totală de
200000 euro pretinsă inițial, partea vătămată i -a plătit efectiv lui P.D.P.
suma de 30000 euro și 4200 lei, în scopul de a ajunge în final la inculpatul
D.C.D.
Instanța de fond a respins criticile apărării privind competența
organului de urmărire penală și legalitatea actelor de urmărire penală
ridicate, motivând următoarele:
I. Cu privire la excepția de necompetență materială a Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., și excepția nulității
referatului cu propunerea de arestare preventivă, invocate de inculpați prin
apărători, instanța a constatat că procurorii specializați din cadrul
Parchetului Național Anticorupție efectuează în mod obligatoriu u rmărirea
penală în cazul infracțiunilor prevăzute de legea nr.78/2000. Sunt de
competența Parchetului Național Anticorupție care funcționează la nivei
național , infracțiunile p revăzute în legea nr.78/2000, să vârșite dacă
indiferent de calitatea persoanel or care le -au comis, au cauzat o pagubă
materială mai mare de 10.000 euro. Potrivit art.131 ‖în cazul infractțunii de
șantaj, prevăzută de art. 207 din Codul penal, în care este implicată o
persoană dintre cele prevăzute la art. 1, limitele speciale ale pedepsei se
majorează cu o treime.‖ Conform art.1 (1) din aceeași lege se aplică

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

35
persoanelor care exercită o funcție public, indifferent de modul în care au
fost învestite, în cadrul autorită ților publice sau instituțiilor publice.
Instanța de fond a reținut că necesitatea calității speciale de persoane
implicate în săvârșirea infracțiunii este prevăzută imperativ de art. Discutat.
Această calitate specială o poate avea oricare dintre subiecți i infracțunii, fie
activi sau pasivi, intrucât prin lege nu se face distincția .
Instanța a reținut că întrucât în cauuza de față, partea vătămată avea
calitatea de primar, calitate ce implică exercitarea unei funcșii publice, nu
au fost încălcate dispoziți ile legale privitoare la competența după materie a
D.N.A.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații D.C.D. și
P.D.P.
În ceea ce privește critica referitoare la competența organului de
urmărire penală, Tribunalul a constatat următoarele:
Fără îndoială calitatea părții vătămate de persoană care exercită o
funcție publică în cadrul autorităților publice locale atrage incidența art.131
din Legea nr.78/2000. În al doilea rând practica judiciară a Înaltei Curți de
Casație și Justiție este consta ntă în a apecia că în conformitate cu
principiul ubi lex non dstinguit nec nos distinguere debemus , sintagma
infracțiuni de corupție se referă la toate infracțiunile prevăzute de Legea
nr.78/2000, inclusiv nfracțiunile asimilate celor de corupție, precum șantajul
prevăzut de articolul în discuție și nu numai infracțiunile la care face referire
Secțiunea a II a din lege(decizia nr. 521/12.02.2008 a Înaltei Curți de Csație
și Justiție, Secția penală).
Tribunalul a constatat că Parchetul de pe lângă Înalta C urte de Csație
și Justiție, D.N.A., are competența materială de a soluționa prezenta cauză
în temeiul O.U.G. nr.43/2002, valoarea sumei de bani ce a făcut obiectul
infracțunii, fiind mai mare de 10.000 euro.
Fiind o normă de procedură și nu de drept substa nțial , este normal ca
termenul folosit în cuprinsul acestei norme să nu fie echivalent celui de
obect material specific dreptului penal material. Suma de bani ce a făcut
obiectul infracțiunii reprezintă în cadrul infracțiunii prevăzute de art.131 din
Legea nr.78/2000, suma ce a fost remisă de partea vătămată, subiect pasiv
al infracțiunii de șantaj, ca urmare a presiunii exercitate asupra sa.
De altfel sintagma‖obiect al infracțiunii‖ nu este utilizată întotdeauna de
legiuitor cu sensul de obiect materio al, nici în cuprinsul reglementările de
drept penal substanțial.
Fără îndoială atât dispozițiile Legii nr. 78/2000 cât și cele ale O.U.G.
nr.43/2002 se remarcă prin lipsa de conciziune și calitate a redactării,
dispozițiile legale în această materie fiin d pretabile la numeroase

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

36
interpretări. În condițiile acestea revine practicii judiciare, sarcina de a
interpreta în mod unitar dispozițiile legale, astfel încât aplicarea acestora
să aibă caracter de previzibilitate și utilitate.
Lipsa de precizie a legiu itorului în folosirea unor termeni este suplinită
prin interpretarea rațională și sistematică a textului de lege, luându -se în
considerare structura Legii nr.78/2000 ca lege de drept substanțial și a
O.U.G. nr.43/2002 ca lege procesuală și aplicând la apl icarea
raționamentului reductio ad absurdum79.

2. Interceptări. Începerea urmăririi penale. Legalitate
Legea nr.78/2000, art.131
Codul de procedură penală, art. 138(a)
Decizia Curții Constituțonale, nr. 962/25.06.2009
Este neîntemeiată susținerea că prin Deciz ia Curții Constituționale
nr.962/25.06.2009 s -ar fi statuat nelegalitatea interceptărilor efectuate
înainte de începerea urmăririi penale.
Prin această decizie, Curtea Constituțională a respins excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 138(a) C.Proc.Pen. ca nefondată iar
considerentele deciziei Curții nu au caracter obligatoriu în lipsa unei
dispoziții constituționale exprese.
Ca atare, Decizia Curții Constituționale în discuție nu poate modifica
practica constantă a instanțelor judecătorești, în sensul că interceptările
efectuate în temeiul art.138 (a) din C.proc.pen. înainte de începerea urmărir
penale sunt legale.

Tribunalul București, s.I.pen.,
Încheierea nr. 28947/299/2010 din 25.06.2010

Prin încheierea de ședință nr. 28947/299/2010 din 2 5.06.2010 a
Tribunalului București, Secția I penală, s -a dispus admiterea recursului
formulat de inculpatul D.C.D. împotriva încheierii de ședință din data de
23.06.2010, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, casarea în
parte a încheierii ataca te și pe fon rejudecând, respingerea propunerii de
arestare preventivă a inculpatului D.C.D., și luarea față de acesta a măsurii
obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile de la data punerii
efective în li bertate. A fost respins ca nefondat re cursul formulat de
inculpatul P.D.P.

79 Trancă Anamaria, Infracșiuni de cor upție prevăzute în Legea nr.78/2000. Practică judiciară,
Ed.Hamangiu, București, 2011, pag. 222 -225.

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

37
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin
încheierea de ședință din data de 23.06.2010, pronunțată de Judecătoria
sectorului 1 București, s -a dispus arestarea preventivă a inculpaților P.D.P.
și D.C.D. pe o perioadă de 29 de zile.
Prin cererea adresată Judecătoriei sectorului 1 București, Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , D.N.A., Secția de combatere a
corupției a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaților P.D.P,
și D.C.D., pe o perioadă de 29 de zile.
În motivarea propunerii, s -a arătat că în sarcina inculpaților s -a reținut
că inculpatul P.D.P. a exercitat acte de amenințare, atât în mod direct și
personal cât și în numele inculpatului D.C.D., cu scopul de a determina
partea vătămată M.I.F. primar al communei Z., jud.A, să dea o sumă totală
de 200000 euro . Sub presiunea acestor amenințări din suuma totală de
200000 euro pretinsă inițial, partea vătămată i -a plătit efectiv lui P.D.P.
suma de 30000 euro și 4 200 lei, în scopul de a ajunge în final la inculpatul
D.C.D. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații P.D.P. și
D.C.D. Criticile formulate de inculpați vizează motive de nelegalitate și
netemeinicie.
În susținerea recursului formulat de i nculpatul PD.P. s -a invocat
nelegalitatea interceptărilor audio efectuate în cauză, invocându -se decizia
nr. 962 din 25.06.2009 (discutată la începutul acestei spețe) referitoare la
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art 138(a) din C.de proc .pen.
în care se arată că ‖dispozițiile legale criticate nu permit administrarea
mijloacelor de probă în afara procesului penal, adică în faza actelor
premergătoare‖. În concluzie se arată că interceptările audio efectuate în
cauză față de inculpatul P.D .P. înainte de începerea urmăririi penale sunt
nelegale,astfel încât nu pot constitui indicii temeinice și concludente în
sprijinul învinuirilor aduse împotriva acestui inculpat.
Cu privire la această critică Tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce p rivește criticile aduse de apărătorul inculpatului P.D.P.
legaltății interceptărilor audio efectuate înainte de începerea urmăririi
penale, apărări bazate pe considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.
962/25.06.2009, Tribunalul le consideră neînte meiate, pentru un singur
considerent: prin respectiva decizie Curtea Constituțională a respins
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.138(a) C.proc.pen. ca
nefondată iar considerentele deciziei Curții nu au caracter obligatoriu în
lipsa une i dispoziții constituționale exprese.
Tribunalul este la curent cu deciziile Curții Constituționale, mai exact
Decizia nr. 392/14..06.2010, decizie în finalul căreia se precizează cu

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

38
fermitate că și considerentele deciziilor sale sunt general obligatorii și se
impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.
Instanța apreciază drept surprinzătoare această tendință a Curții
Constituționale care în lipsa unor dispoziții legale exprese, încearcă să -și
extindă controlul de constituționalitate asupra uno r elemente cu care nu a
fost sesizată sau chiar intervine într -un domeniu unde nu are competență.
Curtea Constituțională are drept atribuții pronunțarea prin decizie atunci
când hotărăște asupra excepțiilor de neconstituțonalitate privind legile și
ordonanțele.
Altfel spus, Curtea urmează să admită sau să respingă excepțiile de
neconstituționalitate cu care a fost învestită.
În decizia nr. 962/2009 în soluționarea unei excepții ridicate de
inculpatul I.M. Curtea Constituțională a decis respingerea excep ției de
neconstituționalitate referitoare la interceptarea și înregistrarea convorbirilor
telefonice sau prin alte mijloace.
Prin decizia nr. 694/2010 Curtea admite excepția de
neconstituționalitate a art.I, pct. 184 din Legea nr. 356/2006.
Efectele acesto r decizii sunt simple și sunt date de dispozițiile legii.
Dispozițiile din legile constatate ca neconstituționale își vor înceta
efectele conform art. 31 din Legea nr. 47/1992, iar ăn caz de respingere a
excepției , procesele inițiale își vor relua curs ul normal.
În pofida considerentelor Curții Constituționale, practica instanțelor
judecătorești și doctrina sunt constante, în sensul că această decizie a
Curții nu a putut decât să facă să nu se mai aplice niște dispoziții legale dar
nu este în atributul Curții acest lucru.
Tribunalul realizează că instanța de contencios constituțonal ar avea
niște critici de făcut cu privire la modalitatea în care ar trebui reglementată
proba cu înregistrări audio -video, numai că aceste critici sunt de minim
interes p entru prezenta instanță atât timp cât nu a declarat
neconstituționale dispozițiile respective.
Doar legiuitorul este în măsură să modifice dispozițiile legale, să
stabilească valoare probatorie sau condițiile de administrare legală a unei
probe.
Tribunalul Constată că nu se regăsește în dispozițiile dreptului pozitiv
instituția puterii de lucru judecat a considerentelor deciziilor Curții
Constituționale .
Pe cale de consecință, Tribunalul a avut în vedere toate înregistrările
tehnice efectuate în cauză80.

80 Trancă Anamaria, Infracșiuni de corupție prevăzute în Legea nr.78/2000. Practică judiciară,
Ed.Hamangiu , București, 2011, pag. 241 -244.

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

39
CONCLUZII
În concluzie putem afirma faptul că fenomenul infracțunilor de corupție
poate fi privit ca o problemă socială complexă, care este percepută de
segmentele sociale oneste ca fiind un fenomen deosebit de grav și
periculos ce atacă bazele economice și p olitice ale societății, pune în
pericol stabilitatea instituțiilor statale și afectează nivelul de trai al populației
prin creșterea nejustificată a costurilor sociale81.
Aria tot mai largă, complexitatea și continua diversificare a formelor de
manifestare a acestui fenomen, împreună cu tendințele de globalizare fac
din corupție o adevărată amenințare pentru democrație și pentru principiile
statului de drept.
Programele guvernamentale privind prevenirea și combaterea corupției
pleacă de la ideea că fenomen ul corupției este o disfuncție de sistem care
își are proveniența și afectează cadrul normativ, sistemul instituțional și
relațiile interumane specifice instituțiilor sociale. Astfel, excesul normativ ca
și lipsa reglementărilor legale în anumite domenii a limentează factorii de
risc ai corupției.
România a înregistrat în ultimii ani progrese incontestabile în domeniul
prevenirii și combaterii corupției, dar mai este mult până când se vor vedea
rezultate clare de pe urma instrumentelor anticorupție create în ultimii ani.
În perioada 2000 -2004 România a creat un impresionant arsenal de
instrumente legale pentru transparență, responsabilitate și anticorupție, din
care unele par să fi generat rezultate pozitive în campania pentru integritate
publică, pe când unele trebuie încă să -și dovedească eficiența.
În acești ani au avut loc evoluții legislative importante în domeniul
corupției, reformei judiciare și a administrației publice. Dar, deși extinsă,
activitatea legislativă nu a fost concentrată pe aspectele c are ar avea cel
mai mare impact, iar slaba coordonare dintre diferitele acte normative a dus
la o activitate continuă de revizuire și modificare a legilor deja adoptate.
Percepția conform căreia România a întreprins niște pași în lupta
împotriva corupției fără însă a înregistra rezultate practice notabile nu este
lipsită de temei. Cu toate acestea, există și importante aspecte pozitive,
doar că aceste rezultate nu sunt exact cele scontate inițial. Cel mai
important aspect pozitiv este consolidarea societăț ii civile românești din
ultimii ani și activitatea sa intensă de folosire a arsenalului instituțional de
luptă împotriva corupției apărut în ultimii ani.
Concluzia ce se poate trage, este că deși în ultimi ani, țara noastră a
înregistrat o tendință de înt ărire a capacității legislative și instituționale de

81 www. documentslide.com [consultat la data de 12.05.2017, ora 15:22]

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

40
combatere a corupției, se impune aplicarea unor reforme și măsuri
anticorupție concrete care să consolideze domnia legii, să atragă creșterea
nivelului de trai a l populației și să contribuie la dezvoltar ea durabilă a
României.
Corupția reprezintă o amenințare gravă pentru supremația dreptului, a
democrației și a drepturilor omului, echității și justiției sociale, împiedică
dezvoltarea economică și pune în pericol funcționarea corectă și echitabilă
a econ omiilor de piață.
Cea mai gravă consecință a corupției este perturbarea profundă a
așteptărilor reciproce a membrilor colectivității față de instituții care să fie
agenți regulatori ai vieții sociale. Cel care a reușit să obțină o decizie
favora bilă a unu i funcționar prin una din infracțiunile prezentate în prezenta
lucrare sau a beneficiat de o asemenea decizie se va îndoi de valabilitatea
utilizării căilor legale obișnuite în raporturile cu autoritățile și ca atare va fi
tentat să adopte calea clandestin ă, dar eficace a corupției. Titularul funcției
publice la rândul său, se va obișnui treptat să nu mai privească cu ochi
imparțiali pe cei cu care intră în relații de serviciu și ca atare își va organiza
în mod selectiv interesul profesional în funcție de p osibilitatea de a trage
unele foloase de pe urma deciziilor luate.
A doua consecință importantă, este aceea că în funcție de amploarea
pe care o are în ansamblul structurii sociale, corupția poate determina
formarea și răspândirea unor modele de comportam ent antinormativ oculte,
care vor înlocui în mod tacit și frecvent, conduitele formale licite în
raporturile cetățeni – autorități, considerate inapte să asigure rezolvarea
propriilor probleme.
În concluzie, pentru a -și atinge scopurile, ofensiva împotriv a corupției
trebuie să se desfășoare concomitent în mai multe planuri. În primul rând
ea implică depistarea și cercetarea faptelor de corupție care constituie
infracțiuni, precum și a faptelor care, fără a fi o infracțiune de corupție,
constituie fapte pen ale ce pot constitui premise ale corupției sau pot
ascunde fapte de corupție – respectiv, exercitarea defectuoasă a atribuțiilor
de serviciu sau implicarea interesului personal în exercițiul funcției.
Simultan, prin mijloace de ordin administrativ, normati v, disciplinar trebuie
asigurat un cadru care să reducă oportunitățile de săvârșire a unor fapte de
corupție cu caracter penal sau nepenal82.

82 andreivocila.wordpress.com [consultat la data de 12.05.2017, ora 15:35]

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

41
BIBLIOGRAFIE
Legislație
 Codul Penal al României pus în aplicare prin Legea nr.286/2009
 Legea nr.78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și
sancționarea faptelor de corupție

Lucrări, Tratate și Cursuri
 Academia română – Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan‖ –
Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic,
București, 1996
 Aionitoaiei C., V.Berchesan, I.E.Sandu -Constatarea infractiunii
flagrante, in Tratat de tactica criminalistica, Ed. Carpati, Craiova
 Banciu D., Sorin Rădulescu – Corupția și crima organizată în
România, Ed. Continent XXI, 1994
 Berchesan V.,Metodologia investigării infracțiunilor, Ed. Paralela 45,
Piteș ti, 2000
 Cartea albă a crimei organizate și a corupției – lucrare editată de
CSAT, București, 1998
 Dobrinoiu V., Corupția în dreptul penal român, Ed. Atlas Le,
Bucureș ti, 1995
 Dongoroz V., E xplicaț ii teo retice ale Codului penal al României, vol. I –
Partea generală -Ed. Academiei Româ ne, 1970
 Dongoroz V. Explicaț ii teoretice ale Codu lui penal al Rom âniei, vol. IV
-Partea specială -Ed. Academiei Româ ne, 1972
 Filipas A., Infracțiuni contra înfăptuirii justiției, Ed. Academiei,
Bucureș ti, 1985
 Stoica O.A., Dreptul penal, partea specială , Ed. Didactica si
Pedagogică, Bucureș ti, 1976
 Kahan e S. Explica ții teoretice ale codului penal român, vol. IV, Partea
specială, Ed. Academiei Române, Bucureș ti, 1972
 Loghin O., Tudorel Toader, Drept penal roman, Partea specială ,
Casa de editură ș i presă Șansa, Bucureș ti, 1994
 Nistoreanu Gh., V. Dobrinoiu, Al. Boroi, I. Pascu, I. Molnar, V.Lazăr,
Drept penal -partea special, Ed. Europa Nova, Bucureș ti, 1999
 Stoica O.A.,Dreptul penal, partea specială , Ed. Didactică și
Pedagogică , Bucureș ti, 1976

Metodologia investigării infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție Bucur Dragoș

42
 Trancă Anamaria, Infracțiuni de corupție prevăzute de Legea
nr.78/2000. Practică judiciară, Ed.Hamangiu, București,2011

Reviste
 Ernesto Savona și Laura Mezzanotte – Corupția în Europa, Revista
de criminologie nr.8/2000
 Samuel P. Huntington – Political Order in Changing Societies – New
haven and London, Yale Universi ty Press, 1968

Site-uri consultate
 www.scritub.com
 www.euroavocatura.ro – Legea_78_2000 actualizată
 www.stiucum.com/drept
 www.. cndiptoi.tvet.ro/webdocs/Legi slatie
 www.documents.tips
 www.legislat ie.just.r o
 www. documentslide.com
 www. andreivocila.wordpress.com