Metodologia Furnizarii Serviciilor de Informare Si Consiliere Profesionala

Metodologia furnizării serviciilor de

informare și consiliere profesională

Structura metodologiei

Sectiunea 1 – Scop, obiective, cadru legal, principia, aspecte etice

Perspectiva de bază

Caracteristicile specifice beneficiarilor

Cadru normativ național și internațional

Precizări conceptuale

Principii

Aspecte etice privind aplicarea metodologiei

Sectiunea 2 – Atribuțile specialiștilor care desfășoară activități cu beneficiarii

Atribuțiile facilitatorului

Atribuțiile consilierului

Formare experților

Tehnica focus-grup

Sectiunea 3. Instrumente psihologice de evaluare a persoanelor cu dizabilități

Secțiunea 4 – Planul individualizat cu servicii de acordate persoanelor cu

dizabilități

Secțiunea 5 – Informare – Consiliere – Acces servicii

Premise favorabile

Succesiunea activităților de informare

Activitatea de consiliere

Temele de consiliere psihologică și psihosocială

Temele de consiliere profesională

Serviciile asigurate beneficiarilor în proiect

Evaluarea succesului activităților de dezvoltare personală și profesională

Secțiunea 6 – Documentele ce trebuie completate

Fișa de evaluare a resurselor beneficiarului

Fișa de consiliere de grup

Fișa de consiliere individuală

Chestionar final

Tabel cu activitățile la care a participat

Secțiunea 7 – Caietul beneficiarului (lista formularelor)

Secțiunea 8 – Centrul de incluziune socială

Secțiunea 9 – Rezultate așteptate și considerații finale

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Secțiunea I

Scop, obiective, cadru legal, principii, aspecte etice

Motto

Putem măsura gradul de civilizație al unui popor după grija pe care o manifestă față de categoriile devaforizate.

Trăim într-o societate în care nevoia de cultură, de competențe profesionale și de viziune morală asupra lumii, au devenit noile repere pentru formarea tinerilor și adulților de toate vârstele. Realitățile societății actuale impun o schimbare majoră de viziune: de la o paradigmă fundată pe certitudini și ambianță socială stabilă, la o paradigmă a complexității care promovează acumulări de cunoștințe și modalități de interpretare a realităților turbulente, a contextelor de viață în care pot apărea schimbări dramatice cu efecte pe termen lung asupra persoanei și asupra familiei sale. Ca urmare, sprijinul și formarea pentru o existență plină de satisfacții se adresează oamenilor pe toată durata vieții, mai ales atunci când doresc să aprofundeze un domeniu ocupațional, să-și amplifice progresul personal, să înțeleagă mai corect lumea în care trăim și să rămână stăpâni pe propriul destin.

Întotdeauna, succesul formării profesionale și accesul la un loc de muncă, presupun o bună informare privind exigențele actuale de pe piața muncii. Competența profesională individuală a persoanelor cu dizabilități trebuie amplificată permanent, și, în egală măsură, capacitatea lor de a coopera cu ceilalți, viziunea optimistă asupra vieții, deprinderea de a reflecta asupra propriilor experiențe, asupra modalităților etice de rezolvare a problemelor care apar în procesul muncii etc.

În acest context, proiectul nostru vizează facilitarea accesului la ocuparea unui loc de muncă pentru persoanele care aparțin grupurilor vulnerabile, în scopul evitării excluziunii sociale, a marginalizării, a discriminării și riscului de sărăcie. Sprijinind categoriile sociale defavorizate pentru a găsi soluții funcționale de rezolvare a aspectelor de protecție socială și existență decentă și colaborând cu autoritățile în domeniu, participanții la implementarea proiectului POSDRU/165/6.2/S/142809, contribuie la îmbunătățirea sănătății și a calității vieții cetățenilor țării.

Perspectiva de bază a proiectului este promovarea sprijinului pentru persoanele cu dizabilități în vederea creșterii capacității lor de a ocupa un loc de muncă și oferirea serviciilor necesare pentru ca acestea să poată alege forme de calificare și recalificare profesională în concordanță cu potențialul lor funcțional. Această perspectivă este concordantă cu Planul de acțiune pentru persoanele cu dizabilități (2006-2013) al Consiliului Europei care precizează că “Toate persoanele cu dizabilități, indiferent de natura și nivelul de deficiență, au acces egal la educație” dar și cu Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (2006) care solicită Statelor Părți să asigure un sistem educațional incluziv la toate nivelurile, precum și învățarea pe tot parcursul vieții pentru ca acestea să-și dezvolte personalitatea, talentele și creativitatea, abilitățile mintale și fizice, la potențial maxim (art. 24).

“Forumul persoanelor cu dizabilități” din Europa, cu sediul la Bruxelles, și care reprezintă interesele a 37 de milioane de oameni cu dizabilități din 15 țări, militează pentru următoarele idei care se regăsesc și în concepția proiectului nostru (Manualul realizat de “Societatea Speranța” și alții, 1999, p. 107):

persoanele cu dizabilități doresc incluziune bazată pe drepturi egale

persoanele cu dizabilități doresc solidaritate

persoanele cu dizabilități doresc să fie cetățeni cu drepturi depline

persoanele cu dizabilități nu se tem de competitivitate.

În stabilirea structurii metodologiei, s-a ținut cont de caracteristicile specifice beneficiarilor care impun personalului de specialitate cuprins în proiect, abordări particularizate: avem în vedere ambianța specifică de viață și relațiile interumane ale persoanelor cu dizabilități care pot genera dependență și marginalizare, dificultățile lor de comunicare, pierderea autonomiei și ampla nevoie de sprijin în cazul multor persoane cu handicap accentuat sau grav, venituri inexistente sau foarte mici, dificultățile lor de a găsi sau a menține un loc de muncă (de exemplu, din cauza distanței prea mari de domiciliu sau a dificultății de deplasare), lipsa informațiilor privind domeniile și meseriile la care s-ar putea adapta, absența unor modalități de a crea rețele de sprijin în mediul lor de viață. Uneori, dificultățile menționate, sunt atribute ale întregii familii ceea ce face și mai grea intervenția la nivelul persoanei cu o dizabilitate sau mai multe. Toate acestea întrețin o stare de comorbitate care solicită intervenții de specialitate chiar în condițiile în care acestea implică însemnate resurse umane, materiale și financiare.

Metodologia are în vedere nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilități, nevoi ce sunt diferite pentru fiecare individ și trebuie evaluate într-o situație strict particularizată: susținere, consiliere, acomodare, stimulare, acceptare, supraveghere, echipamente speciale.

Ca urmare, metodologia furnizării serviciilor de informare și consiliere profesională a fost construită astfel încât să creeze un cadru unitar de desfășurare a activităților destinate persoanelor cu dizabilități și, în același timp, să răspundă caracteristicilor și nevoilor lor specifice. “Metodologia…” clarifică activitățile și ordinea lor de desfășurare, stabilește atribuțiile specialiștilor, detaliază instrumentele de evaluare a nevoilor psihosociale ale fiecărui beneficiar, precizează structura planului individualizat privind serviciile de informare/consiliere și modul de consemnare în fișe a concluziilor specialiștilor, stabilește rolul, structura și atribuțiile Centrului de Incluziune Socială.

La elaborarea metodologiei s-a avut în vedere cadrul normativ național și internațional specific domeniului (în bibliografia finală, sunt enumerate și alte surse documentare):

Documente naționale

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare

HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale

HG nr. 1175/2005 privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006 – 2013 – Șanse egale pentru persoanele cu handicap – către o societate fără discriminări

Ordinul Nr. 707/538 din 13 mai 2014 privind modificarea și completarea anexei la Ordinul ministrului muncii, familiei și egalitatii de șanse și Ordinul ministrului sănătătii publice nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește incadrarea în grad de handicap

Raportul de monitorizare a implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Institutul pentru Politici Publice, București, 2012.

Documente internaționale

Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, 2006

Programul Mondial de Acțiune privind Persoanele cu Handicap, adoptat în 1982 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (Rezoluția 37/52)

Recomandarea Consiliului Europei nr. R (92) pentru o politică coerentă pentru egalizarea șanselor pentru persoanele cu handicap, 1992

Regulile Standard privind Egalizarea Șanselor pentru Persoanele cu Handicap, adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 48/96, 1993

Declarația de la Salamanca și direcțiile de acțiune în domeniul educației speciale: acces și calitate, Spania, 7-10 iunie 1994

Declarația politică a statelor membre ale Consiliului Europei "Îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu handicap; Promovarea unei politici coerente pentru și prin participare totală", 7-8 mai 2003, Malaga, Spania

Raport mondial privind dizabilitatea (RMD), Organizația Mondială a Sănătății, 2011

În cuprinsul documentelor parcurse, am găsit o serie de precizări conceptuale care clarifică universul metodologiei de față:

Accesibilitate – nediscriminarea persoanelor cu dizabilități când accesează sistemul de sănătate, serviciile de sănătate, posibilitatea lor de a cumpăra hrană, încheierea de asigurări de sănătate și asigurări de viață. Aceasta include obligatoriu și accesibilitatea mediului (Raport mondial privind dizabilitatea (RMD), 2011, p. 92).

Accesibilitate financiară – asigurarea că persoanele cu dizabilități primesc aceeași varietate, calitate și standard de sănătate gratuită sau accesibilă financiar ca restul oamenilor (RMD, 2011, p. 92).

Adaptare rezonabilă la locul de muncă – modificările făcute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la munca al persoanei cu handicap; presupune modificarea programului de lucru, achizitionarea de echipament, dispozitive si tehnologii asistive si alte masuri asemenea (Legea 448/2006)

Angajare asistată – optiunea de angajare care facilitează activitatea productivă în locuri de munca obisnuite de pe piața competitivă a muncii si care presupune oferirea de sprijin în cautarea locului de munca si la locul de munca, transport, tehnologii ajutatoare, instruire, specializare (Legea 448/2006)

Capacitate – ceea ce poate face o persoană într-un mediu standardizat, adesea unul clinic, fără barierele sau elementele de facilitare de care are parte în mediul obișnuit (RMD, 2011, p. 65)

Clasificarea Internațională a Funcționalității, Dizabilității și Sănătății (CIF-CT) –sistem de clasificare care folosește limbajul și conceptele acceptate și înțelese și care poate asigura consecvența tuturor studiilor și mediilor precum și progresul din cadrul cercetării din domeniul medical și al politicilor publice; este destinat utilizării de către clinicieni, educatori, factori de decizie politică, membrii de familie, cercetători.

Deficiență – absența, pierderea, alterarea unei structuri sau a unei furi de sănătate și asigurări de viață. Aceasta include obligatoriu și accesibilitatea mediului (Raport mondial privind dizabilitatea (RMD), 2011, p. 92).

Accesibilitate financiară – asigurarea că persoanele cu dizabilități primesc aceeași varietate, calitate și standard de sănătate gratuită sau accesibilă financiar ca restul oamenilor (RMD, 2011, p. 92).

Adaptare rezonabilă la locul de muncă – modificările făcute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la munca al persoanei cu handicap; presupune modificarea programului de lucru, achizitionarea de echipament, dispozitive si tehnologii asistive si alte masuri asemenea (Legea 448/2006)

Angajare asistată – optiunea de angajare care facilitează activitatea productivă în locuri de munca obisnuite de pe piața competitivă a muncii si care presupune oferirea de sprijin în cautarea locului de munca si la locul de munca, transport, tehnologii ajutatoare, instruire, specializare (Legea 448/2006)

Capacitate – ceea ce poate face o persoană într-un mediu standardizat, adesea unul clinic, fără barierele sau elementele de facilitare de care are parte în mediul obișnuit (RMD, 2011, p. 65)

Clasificarea Internațională a Funcționalității, Dizabilității și Sănătății (CIF-CT) –sistem de clasificare care folosește limbajul și conceptele acceptate și înțelese și care poate asigura consecvența tuturor studiilor și mediilor precum și progresul din cadrul cercetării din domeniul medical și al politicilor publice; este destinat utilizării de către clinicieni, educatori, factori de decizie politică, membrii de familie, cercetători.

Deficiență – absența, pierderea, alterarea unei structuri sau a unei funcții anatomice, fiziologice sau psihologice; probleme ale funcțiilor sau structurilor organismului, cum sunt pierderile sau devierile semnificative (CIF-CT, București, 2012, p.9); poate fi generată de maladii, accidente, condiții negative din mediul de creștere (ex. carență afectivă).

Dizabilitate (incapacitate) – limitare funcțională temporară sau permanentă, reversibilă sau ireversibilă, progresivă sau regresivă, determinată de deficiențe sau de condiții de sănătate (mintală sau neuropsihică).

Egalizarea șanselor – procesul prin care diferitele structuri sociale si de mediu,

infrastructura, serviciile, activitatile informative sau documentare devin disponibile si persoanelor cu handicap (Legea 448/2006)

Evaluarea nevoilor – identificarea și clasarea nevoilor de îngrijire și suport ale unei persoane, fără a ține seama de posibile finanțări și servicii (RMD, 2011, p. 185).

Handicap – dezavantaj social rezultat din pierderea sau limitarea șanselor unei persoane de a lua parte la viața comunității, la un nivel echivalent cu ceilalți membrii ai săi.

Incluziune socială – setul de măsuri si actiuni multidimensionale din domeniile protectiei sociale, ocuparii fortei de munca, locuirii, educatiei, sanatătii, informării si comunicarii, mobilitatii, securității, justitiei si culturii, destinate combaterii excluziunii sociale (Legea 448/2006)

Performanță – ceea ce poate face o persoană în mediul său obișnuit, cu toate barierele și elementele de facilitare la locul lor; noțiunea permite evaluarea modului în care performanța persoanei se poate îmbunătăți prin schimbarea mediului (RMD, 2011, p. 65)

Plan individual de servicii – documentul care fixeaza obiective pe termen scurt, mediu si lung, precizând modalitățile de interventie si sprijin pentru adultii cu handicap, prin care se realizeaza activitatile si serviciile precizate în programul individual de reabilitare si integrare sociala (Legea 448/2006)

Program individual de reabilitare si integrare socială – documentul elaborat de

comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în care sunt precizate activitatile si serviciile de care adultul cu handicap are nevoie în procesul de integrare sociala (Legea 448/2006)

Reabilitare – set de măsuri privind asistența indivizilor care se confruntă sau se pot confrunta cu dizabilități, pentru a atinge și a menține o funcționare optimă în interacțiunea cu mediile lor. Abilitarea are ca obiectiv ajutarea celor care au dizabilități congenitale sau dobândite precoce în cursul vieții pentru a dezvolta o funcționare maximă. Reabilitarea presupune: identificarea problemelor și nevoilor unei persoane, corelarea problemelor cu factorii relevanți pentru acea persoană și mediul ei, definirea obiectivelor de reabilitare, planificarea și punerea în aplicare a măsurilor și evaluarea efectelor. Educarea persoanelor cu dizabilități este esențială pentru dezvoltarea cunoștințelor și aptitudinilor prin care să se ajute pe sine, să își poarte de grijă, să se gospodărească și să ia decizii. Reabilitarea se poate face de către profesioniști din domeniul sănătății în cooperare cu specialiști din educație, piața muncii, asigurări sociale și alte domenii. În condiții de sărăcie a resurselor, acest proces poate implica lucrători nespecialiști, de exemplu, lucrători în reabilitarea bazată pe comunitate, alături de familie, prieteni și grupuri din comunitate (RMD, 2011, p.127).

Unitate protejată autorizată – operator economic de drept public sau privat, cu gestiune proprie, în cadrul caruia cel putin 30% din numarul total de angajati cu contract individual de munca sunt persoane cu handicap (Legea 448/2006)

Principiile metodologiei urmăresc să asigure continuitatea și eficacitatea activităților prevăzute în proiect, adecvarea lor la particularitățile grupului țintă, abordarea individualizată a fiecărei persoane, respectarea valorilor culturale ale colectivității din care provine, afirmarea rolului familiei și a comunității în sprijinirea beneficiarilor, dar și a specialiștilor care desfășoară proiectul. În acest context, iată principiile pe care le-am considerat esențiale pentru proiectul nostru:

fiecare persoană, indiferent de dizabilitate și situație, este unică și valoroasă

fiecare persoană trebuie sprijinită să progreseze

integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap, cu drepturi și obligații egale ca toți ceilalți membri ai societății

libertatea opțiunii și a deciziei beneficiarului asupra oricărui aspect în relația cu specialiștii, cu serviciile și formele de suport de care poate beneficia în cadrul proiectului

asigurarea șanselor egale de a se pregăti și a ocupa un loc de muncă

implicarea activă a persoanelor cu dizabilități în ameliorarea situației lor și căutarea unui loc de muncă adecvat capacității lor funcționale

activitatea de consiliere va urmări întotdeauna să învețe oamenii să se ajute singuri

persoana cu handicap încadrată în muncă reprezintă o valoare adăugată pentru societate și, cu atât mai mult, pentru comunitatea căreia îi aparține

datele și informațiile personale colectate în cursul desfășurării proiectului sunt confidențiale și pot fi utilizate numai în interesul și cu acordul persoanei cu handicap în cauză

necesitatea parteneriatului public-privat în rezolvarea obiectivelor proiectului și responsabilizarea comunității privind crearea condițiilor optime pentru integrarea socială a persoanelor cu dizabilități

creșterea conștientizării și înțelegerii de către instituții și marele public a complexității problematicii persoanelor cu dizabilități.

Toți specialiștii care contribuie la buna desfășurare a activităților proiectului vor avea în vedere o serie de aspecte de mare semnificație pentru componenții grupului țintă: persoana cu handicap trebuie să participe activ în procesul evaluării aptitudinilor sale și în cel al orientării profesionale; persoana cu handicap va avea acces la informații complete pentru a putea alege calificări conform dorințelor și aptitudinilor sale; persoana cu handicap sau, după caz, familia ori reprezentantul legal al acesteia, este principalul factor de decizie cu privire la orientarea profesională.

Aspecte etice privind aplicarea metodologiei 

Abordarea persoanelor cu dizabilități este supusă unor exigențe etice importante determinate de situația particulară în care se află acestea. Simpla afirmare a faptului că în tot ce se intreprinde se ține cont numai de interesul persoanei nu este suficientă deoarece, în activitatea consacrată persoanelor cu dizabilități, pot apărea oricând greșeli de apreciere și raționament făcute totuși cu bună credință. Implicarea profesională și emoțională este așa de mare încât, problema corectitudinii profesionale, impune luarea în considerație a valorilor intervenanților în efortul lor de a “încerca mărirea potențialului uman” (Bloch, Chodoff, 2000, p.491). Aceasta, cu atât mai mult cu cât o mare parte din activități se desfășoară în grup, acolo unde se întâlnesc oameni cu situații diferite, cu istorii diferite, cu posibilități mintale, școlare și materiale diferite și, în sfârșit, cu evoluții diferite. Uneori așteptările subiecților și ale familiilor lor pot fi atât de mari încât dezamăgirea față de rezultatul unor activități poate submina întregul progres prognozat de autorii proiectului.

Confidențialitatea asigurată de profesioniști persoanei din grupul țintă se referă la toate informațiile care privesc cauzele stării de handicap, istoricul evoluției sale în timp, familia și ambianța socială în care trăiește, datele privind viața sa intimă sau proiectele de viitor, orice aspecte care, devenite publice, ar putea dăuna imaginii persoanei în cauză. “Confidențialitatea este o atitudine profesională obligatorie a psihologului care constă în nedivulgarea datelor și informațiilor despre care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor profesioanle, în condițiile legii” (Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, art. 1, lit. l).

În ceea ce privește bunăstarea persoanei cu handicap pe timpul derulării activităților proiectului POSDRU, ea impune tuturor profesioniștilor implicați să desfășoare activități bine organizate, să dureze un timp rezonabil și într-o ambianță ospitalieră, să țină cont de particularitățile fizice și sufletești ale fiecărui beneficiar. Încrederea reciprocă este indispensabilă unei relații de sprijin care trebuie să conducă la atingerea obiectivelor specificate în proiect dar concretizate cu un grup de persoane care au în comun un eșec în dezvoltare. Nu trebuie uitat niciodată că „relația psihoterapeutică este în mod esențial asimetrică” și, ca urmare, în rândul experților, persoanele lipsite de caracter nu au ce căuta (Bloch, Chodoff, 2000, p.486). Pe timpul participării la activități, beneficiarilor li se va menține un confort de calitate și vor fi asigurați că vor primi un ajutor competent care le va fi folositor pe termen lung.

Un drept esențial al oricărei persoane care participă la un proiect POSDRU este acela de a primi informații complete, aspect care fundează consimțământul informat și rațional privind activitățile la care participă. Ca urmare, fiecare activitate propusă va fi descrisă cu claritate, regulile de conduită în cursul lor vor fi explicate într-un limbaj ușor de înțeles, relațiile calme cu colegii vor fi constant menținute, nu se vor promite lucruri imposibil de realizat. Se va insista asupra faptului că activitățile specificate în proiect contribuie la afirmarea identității personale, la valorizarea de către ceilalți, că oferă o experiență care va fi trăită ca o împlinire personală. Toate activitățile desfășurate au nevoie de această acceptare în cunoștință de cauză din partea fiecărui participant și, după caz, din partea familiei sale sau a reprezentanților legali deoarece, personalul angajat în proiect este responsabil de efectele sale asupra fiecărei persoane cu dizabilități.

Condițiile materiale și psihologice în care se vor desfășura activitățile proiectului vor fi de așa natură încât să nu permită stigmatizarea participanților: contextul de desfășurare a temelor de informare și consiliere, a aplicării instrumentelor de evaluare psihologică, a orele de pregătire teoretică și practică în meseria aleasă, vor avea aceleași caracteristici ca în cazul subiecților fără dizabilități.

Experții care desfășoară activitățile proiectului sunt reprezentanți ai colectivității sau ai organizațiilor care oferă servicii de calitate cu speranța că vor aduce alinare și schimbare benefică în viața unor persoane dornice de recunoaștere, de muncă utilă, de sprijin și considerație pentru semenii lor. În aceste condiții, remedierea unor situații personale disfuncționale prin oferirea de informare și consiliere, prin dezbaterea unor teme de mare interes personal și comunitar, prin optimizarea relațiilor cu persoanele din grupurile de lucru, pot fi de mare folos celor cu handicap care se simt vulnerabili și evitați în viața cotidiană. Experții proiectului nu vor face promisiuni pe care nu le pot onora dar nici nu vor insista asupra aspectelor din viața participanților care, evident, deranjează.

Pe întreaga durată a proiectului, experții care desfășoară activități cu persoanele cu dizabilități vor face astfel încât programele să-i ajute pe aceștia să-și împlinească potențialul fizic, emoțional, intelectual și social, să favorizeze alegeri în limitele posibilității lor de înțelegere, să-și amplifice autonomia prin noi activități și experiențe, să învețe să fie utili celor cu care colaborează, să fie considerați membrii cu drepturi egale în comunitatea în care trăiesc și muncesc (Manualul elaborat de Societatea Speranța și alții, 1999, p. 171).

Secțiunea 2

Atribuțiile specialiștilor

care desfășoară activități cu beneficiarii

In timpul desfășurării activităților proiectului, membrii grupului țintă vor beneficia de ședinte de informare și consiliere în care vor primi date complete despre domeniile de activitate in care ar putea activa, vor fi evaluați in vederea identificării potentialului lor de a lucra in anumite domenii, vor primi suport privind stabilirea traseului profesional, dezvoltarea unor abilități relaționale și a încrederii in sine. In conținutul unor ședinte de consiliere vor fi incluse și aspecte privind structurile psihosociale din mediul organizațional actual (relații ierarhice, reguli și proceduri, disciplină, calitatea produselor, marja de inițiativă, tipuri de satisfacții generate de activitatea productivă). Activitatea de informare și consiliere se va desfășura conform legislatiei naționale privind acreditarea furnizorilor de servicii specializate pentru stimularea ocupării forței de muncă. Iată atribuțiile celor două categorii de experți care lucrează direct și pe întreaga desfășurare a proiectului, cu persoanele cu dizabilități.

Facilitatorul (persoană de suport / de sprijin, poate fi de formație psiholog, asistent social, sociolog, profesor de educație specială, cadru didactic cu experiență, alte specializări în domeniul socio-uman):

identifică persoane cu dizabilități în vederea includerii acestora în activitățile proiectului și le motivează să participe la acestea pe toată durată prevăzută

realizează baza de date cu beneficiarii activităților (deschide dosarul individualizat al fiecărui beneficiar, prezintă fiecărui participant declarație de consimțământ care va trebui semnată, întocmește formularul de înregistrare a grupului țintă, întocmește contractul privind serviciile acordate și are grijă ca beneficiarul să îl semneze)

întocmește planurile activităților de consiliere

participă, împreună cu consilierul și beneficiarul, la elaborarea și punerea în aplicare a planulului individualizat privind serviciile de informare si consiliere profesională ce vor fi oferite

desfășoară ședințe de consiliere individuale și de grup pentru membrii grupului țintă, furnizează informatii despre domeniile de activitate in care ar putea munci, identifică potentialul acestora de a lucra in anumite domenii, oferă suport pentru dezvoltarea unor abilității si a încrederii in sine

lucrează împreună cu beneficiarul și cu alte persoane pentru a încuraja rețelele naturale de sprijin: familie, rude, vecini, prieteni

caută să înțeleagă problemele persoanei asistate, a modului ei de a se comporta pentru a-i oferi sfaturi utile referitor la integrarea pe piața forței de muncă

identifică asociații, fundații și instituții cu care încheie protocoale în vederea colaborării pentru desfășurarea în bune condiții a activităților proiectului

menține legătura cu AJOFM în vederea actualizării listelor privind locurile de muncă disponibile și oferă aceste informații beneficiarilor

informează beneficiarii cu oportunitățile de formare profesională și ocupare în muncă existente la nivel local 

contactează angajatorii și mediază procesul de încadrare a beneficiarilor pe un post corespunzător aptitudinilor și capacităților acestora

oferă sprijin fiecărui beneficiar în timpul negocierilor pentru ocuparea unui loc de muncă și după angajare, pentru acomodarea la exigențele postului ocupat

contribuie la dezvoltarea relațiilor de încredere între beneficiar și noii colegi de muncă în vederea integrării optime în colectiv

mentine interesul și motivația participanților pentru activitățile de formare prevăzute in proiect

pe baza observațiilor și activității sale directe cu fiecare beneficiar, asigură sprijin celorlalți membrii ai echipei de proiect care desfășoară activități cu cel în cauză.

Consilierul profesional (poate fi de formație psiholog, asistent social, sociolog, profesor de educație specială, cadru didactic cu experiență în formarea profesională, alte specializări în domeniul socio-uman):

realizeaza activități de evaluare a nevoilor beneficiarilor în vederea orientării către calificarea într-o meserie adaptată abilităților și nevoilor lor specifice care sa le permita inserția pe piața forței de muncă

aplică fiecărui beneficiar următoarele instrumente de evaluare, răspunzând de corectitudinea și acuratețea informațiilor consemnate în fișele individuale: anamneza, interviul pentru identificarea motivațiilor profesionale, testul “Încrederea în forțele proprii”, testul privind valorile profesionale

interpretează și consemnează în fișele specifice rezultatele aplicării instrumentelor de lucru și comunică beneficiarului informații și recomandări semnificative

stabilește împreună cu beneficiarul obiectivele de dezvoltare profesională ce se vor regăsi în planul individualizat privind serviciile de informare și consiliere profesională

oferă beneficiarilor asistență și suport pentru dezvoltarea abilităților de viață independentă și a încrederii in sine

participă la elaborarea și punerea în aplicare a planulului individualizat de dezvoltare personală privind serviciile de informare si consiliere profesională oferite beneficiarilor

întocmește fișa de evaluare finală a participării fiecărui beneficiar la activitățile proiectului 

menține legătura cu beneficiarii pe toată durata proiectului oferind consiliere și sprijin în perioadele de calificare și angajare 

pe baza observațiilor și activității sale directe cu fiecare beneficiar, asigură sprijin direct celorlalți membrii ai echipei de proiect care lucrează cu acesta.

Formarea experților în prima parte a proiectului va fi asigurată printr-o serie de modalități: cunoașterea legislației românești în domeniu; documentare privind cadrul instituțional, programele și politicile destinate persoanelor cu dizabilități în unele țări ale Uniunii Europene; realizarea de sinteze documentare si rapoarte privind rezultatele documentării (studii realizate în mediul universitar, rapoarte ale unor instituții guvernamentale, asociații și ONG-uri cu preocupări în domeniu); participarea la sesiuni de comunicări și simpozioane, vizite la sediul unor organizații care asigură servicii pentru persoanele cu dizabilități.

Este de dorit ca managerul de proiect să asigure expertului care a realizat “Metodologia…”, condițiile de timp și spațiu pentru evaluarea nevoilor de formare și instruirea inițială a tuturor angajaților cu privire la particularitățile persoanelor cu dizabilități în vederea atingerii obiectivelor proiectului. Chiar dacă angajații sunt absolvenți cu diplomă ai unor facultăți potrivite cerințelor proiectului, adevărata specializare se realizează doar în munca directă cu beneficiarii (care au istorii, resurse, aptitudini și aspirații diferențiate de ambianța familială, de condițiile de viață, de evenimentele apărute în existența lor).

Proiectul prevede posibilitatea ca managerii și specialiștii să organizeze dezbaterea și clarificarea unor probleme prin intermediul tehnicii focus-grup. Aceasta este o tehnică de investigație socială utilă atunci când se impune analiza unui aspect important, când se pune accent pe latura calitativă de evaluare a unei probleme, pe relevanța informațiilor din surse diverse și nu pe cantitatea lor. Obiectivul acestei tehnici este înțelegerea contextelor sociale, a “infrastructurii” opiniilor și atitudinilor oamenilor, stadiul în care se găsește problema, temele dominante de interes, soluțiile posibile, aspectele atipice, diferențele dintre retorica obișnuită și realitatea de fapt. Toate acestea trebuie să rezulte la sfârșitul aplicării metodei, după prelucrarea și analiza datelor. Pentru succesul acestei tehnici, persoanele alese trebuie să fie specialiști purtători de experiență și buni cunoscători ai ambianței sociale și instituționale privind aspectul analizat. Condițiile de eficiență ale acestei metode sunt centrarea pe problemă, climatul deschis, comunicarea sinceră, respectul pentru cel care vorbește (ascultarea activă), evitarea conflictelor, obținerea unor răspunsuri clare, durata de aproximativ 2 ore. Desigur, rolul persoanei care conduce discuțiile și menține o atmosferă fecundă în timpul discuțiilor este de importanță majoră.

Secțiunea 3

Instrumente psihologice de evaluare a

persoanelor cu dizabilități

Utilizarea unor instrumente de evaluare a resurselor beneficiarilor nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc prin care se colectează informații utile pentru adoptarea unei anumite decizii legate de formarea profesională și integrarea pe piața muncii. Pentru a se adopta varianta optimă, se vor avea în vedere mai multe criterii precum: concordanța cu caracteristicile personale (valori, interese, abilități, deprinderi), concordanța cu așteptările persoanei (nivel educațional implicat, mediu de activitate așteptat, stil de viață dorit), susținerea de care ar putea beneficia din partea specialiștilor, dar și a persoanelor semnificative, costurile și beneficiile implicate.

Având în vedere obiectivul principal al proiectului POSDRU/165/6.2/S/142809 “Calificare, recalificare și angajare asistată pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități”, autorii au considerat utilă aplicarea unor instrumente de cunoaștere a datelor relevante privind situația familială, starea de sănătate, calificarea și locurile de muncă anterioare, evenimentele care i-au influențat viața, dificultățile cu care se confruntă în prezent, așteptări privind un eventual loc de muncă.

În același timp, a fost considerată necesară înțelegerea aspectelor concrete valorizate de subiect în exercitarea unei profesii, nivelul încrederii în sine precum și profesiile potrivite satisfacerii unor nevoi psihologice ale subiectului (altruism, creativitate, prestigiu, siguranță ș.a.). Evaluarea psihologică propusă persoanelor cu dizabilități, va fi motivată și explicată cu grijă pe înțelesul fiecăruia, iar rezultatele vor fi aduse la cunoștință relevând rolul acestora în orientarea către profesia potrivită dorințelor persoanei.

În realizarea întâlnirilor de lucru cu benficiarii proiectului, înaintea fiecărei ședințe, trebuie să răspundem celor șase întrebări de bază care asigură demersuri direcționate, eficiente și apreciate de aceștia:

Cine este persoana căreia ne adresăm, care sunt interesele, preocupările și valorile ei ?

Ce anume urmărim să realizăm, care e rezultatul pe care îl așteptăm în urma întâlnirii ?

Cum, prin ce modalități de comunicare vom transmite și vom obține informațiile relevante ?

Când este potrivit să programăm întâlnirea ? (dacă apreciem că există factori care ar putea influența negativ discuția, este mai bine să o amânăm)

Unde este programată activitatea ? (spațiul ales, luminozitatea, aerisirea, liniștea etc.)

De ce, care este scopul ședinței ? (aspect important pentru implicarea persoanei, pentru stimularea interesului său și cooperării cu ceilalți participanți).

Pentru aceasta, a fost realizat un grupaj de 4 instrumente (vezi anexele 1-4): o anamneză și un interviu privind motivațiile profesionale (ambele întocmite ad-hoc), un test propus de profesorul Adrian Neculau (1997) referitor la încrederea în forțele proprii (la care am adaptat unele formulări pentru a le face mai ușor de înțeles), și un chestionar adaptat după D. Super de profesorul A. Neculau (2010) privind importanța acordată unor dimensiuni profesionale (noi am intervenit asupra itemilor pentru a-i simplifica fără însă a afecta construcția testului).

Considerăm că aceste instrumente satisfac exigențele Colegiului Psihologilor din România privind adecvarea lor la obiectivele urmărite (cunoașterea preferințelor profesionale și a ambianței actuale de viață), utilizarea lor potrivit instrucțiunilor celui ce a construit testul, informarea și obținerea prealabilă a consimțământului scris al beneficiarului direct, aplicarea instrumentelor de către un psiholog atestat de Colegiul Psihologilor din România.

Pentru a verifica măsura în care instrumentele noastre sunt corect înțelese de beneficiari, le-am aplicat unui număr de subiecți. Cu această ocazie am constatat interesul și sinceritatea subiecților, comentarii corecte privind unii itemi, dezvoltarea unor idei sugerate de întrebările cuprinse în anamneză sau interviu și care au fost incluse în forma lor finală. A fost relevată importanța discuțiilor cu un membru al familiei privind istoricul beneficiarului (documente medicale, istoric școlar și profesional, preferințe, hobby, stil de viață etc.) și evaluarea nivelului potențial al implicării în învățarea unei meserii și practicarea ei efectivă (de exemplu, competențele de comunicare și de lucru în echipă). De la caz la caz, au fost mai bine înțelese nevoile speciale multiple și profunde care impuneau un ajutor personalizat în vederea unui progres vizibil.

Discuțiile cu beneficiarul și cu un membru al familiei sale (acolo unde a fost posibil), s-au dovedit de mare utilitate pentru a evita unele atitudini greșite din partea evaluatorului: efectul de halo, eroarea de generozitate, stabilirea greșită a rolului factorilor socio-culturali și familiali sau evaluarea nivelului de handicapare în raport doar cu incapacitățile existente. Considerăm că îmbinarea modelului medical cu cel psihosocial permite servicii individualizate pentru fiecare beneficiar urmând traseul cunoaștere – diagnoză – intervenție – evaluare.

În ședinte individuale sau de grup, se vor aplica cele 4 instrumente psihologice după care vor fi interpretate fiecare în parte. Urmează realizarea unei sinteze a interpretărilor în cuprinsul căreia se va descrie într-un limbaj accesibil caracteristicile beneficiarului: motivația (nevoi, aspirații, interese, preferințe profesionale, artistice ș.a.), imaginea de sine (calități și defecte, gusturi și interese), aptitudini (exprimare facilă, vorbire în public, atenție la detalii, spirit de observație, cunoștințe în domeniul informaticii etc.), puncte tari (plăcerea de a studia, aptitudini certe, valori și experiență de viață, flexibilitatea contextuală, capacitatea de adaptare, mulți prieteni), puncte slabe (neîncredere în progresul personal, afecțiuni somatice cronice, dificultăți de concentrare sau vorbire, accese de furie nemotivate, frecvente perioade de descurajare ș.a.), calitatea relațiilor de suport (rețea densă sau slabă, permanentă sau doar la nevoie ș.a.).

La sfârșitul activității de evaluare psihologică, se va adăuga un rezumat al discuțiilor individuale privind conștientizarea gradului de compatibilitate cu anumite meserii prevăzute în proiect și vor fi consemnate recomandările făcute privind stabilirea planului (obiectivelor) de dezvoltare profesională.

Secțiunea 4

Planul individualizat de servicii

acordate persoanelor cu dizabilități

Adevărata schimbare a personalității umane este, întotdeauna, în domeniul valoric, adică în ceea ce cred oamenii despre ei și despre lumea în care trăiesc. Dezvoltarea umană, la orice vârstă și în orice context social, este un amplu proces de învățare a unor noi semnificații, a unor noi obiective de viață, a unor noi soluții la problemele de fiecare zi. Lucrurile sunt cu atât mai complexe la persoanele cu dizabilități, cu cât acestea provin deseori din familii nefericite (care nu mai transmit valorile corect), din familii cu multiple vulnerabilități (lipsuri materiale și financiare, boli sau dependențe severe, lipsite de suportul rudelor și al celor din vecinătate), stări de lucruri care mențin condițiile unei vieți precare.

În aceste împrejurări, planul de facilitare a schimbărilor prin informare și consiliere, va trebui să plece de la experiența anterior acumulată de persoană deoarece, numai așa i se poate optimiza viziunea despre lume, numai așa poate fi convins de importanța dialogului și a solidarității umane, numai așa va înțelege corect modelele propuse de existență ce pot îmbogăți viața oamenilor; astfel, beneficiarul va privi ajutorul și activitățile din proiect ca o formă de sprijin și încredere. E vorba de a-i construi sau reconstrui demnitatea, pe care o definim, pe de o parte ca o conștiință a meritelor și a propriei valori iar pe de altă parte, ca fiind respectul față de sine și față de ceilalți, sentimentul de a fi o personalitate care îndeplinește roluri sociale și are o conduită intens marcată de responsabilitatea morală.

Pentru a îndeplini aceste obiective, consilierul și facilitatorul trebuie să îndeplinească câteva condiții obligatorii: să posede o concepție constructivă despre viață în lumea contemporană, să cunoască modalitățile de a ajuta o persoană să progreseze, să genereze nevoia de cultură ca o sursă permanentă de optimizare a vieții, să împiedice renunțarea la propria schimbare a beneficiarului, să-i trateze iluziile și falsele modele de conduită, să formuleze cu claritate problemele beneficiarului și să-l ajute să găsească soluțiile adecvate, să fie o sursă de moralitate și optimism firesc. Atenție însă, dacă schimbările propuse sunt prea mari, ele pot genera o bulversare a regulilor de viață interiorizate deja și pot afecta drastic funcționalitatea persoanei în mediul său social. Marea speranță pentru terapeuții sufletului este faptul că relațiile umane sunt generatoare de valori care dăinuie în timp și pot asigura satisfacții profunde.

Ținând cont de toate acestea, Planul individualizat de servicii va crea condițiile ca în timpul derulării proiectului, persoanele cu dizabilități să amplifice, cu ajutorul experților, activitățile și serviciile destinate reabilitării și integrării lor sociale prin:

o mai bună cunoaștere a propriei personalități, prin îmbunătățirea stimei de sine, prin clarificarea intereselor și a propriilor capacități operaționale, prin autoreglarea adecvată a emoțiilor și comportamentelor curente (după caz)

managementul informațiilor privind ocupațiile și angajarea pe piața muncii: surse de informații, strategii de căutare și utilizare a datelor asigurate de internet, centrul de informare, servicile de consiliere prin telefon ș.a.

formare profesională: decizie bine aleasă privind meseria potrivită posibilităților sale, stabilirea modalității de formare profesională, pașii de urmat pentru intrarea pe piața muncii

optimizarea stilului de viață: eliminarea factorilor disfuncționali (stresul, fumatul, alcoolul, agresivitatea pasivă), promovarea bunelor relații în familie, în vecinătate și la serviciu, folosirea plăcută și utilă a timpului liber, construcția speranței.

Conceperea, scrierea și asumarea planului individualizat de servicii este rezultatul colaborării dintre beneficiar și echipa de specialiști care funcționează în cadrul proiectului. Acesta reprezintă o etapă semnificativă în cadrul procesului de pregătire pentru o mai bună inserție socială și conține dimensiuni practice rezultate din activitatea de cunoaștere și evaluare a fiecărui beneficiar. Totodată, el descrie cadrul care îl ajută pe benficiar să reflecteze asupra a ceea ce are de făcut în perioada următoare pentru a-și valorifica resursele personale și a le îmbunătăți prin interacțiunile cu specialiștii.

Obiectivele sunt stabilite de specialist numai în colaborare cu beneficiarul, în funcție de resursele, așteptările și dorințele sale. Nu trebuie omis nici un moment faptul că beneficiarul este un subiect activ, implicat în propria sa dezvoltare, nu un receptor pasiv al unor servicii. Obiectivele sunt de tip SMART: specifice, măsurabile, realizabile, relevante, (cu) termene. La formularea lor se va ține seama de următoarele aspecte: vor fi concepute astfel încât să fie adecvate caracteristicilor individului; vor fi focalizate pe activitățile și rezultatele convenite împreună cu beneficiarul; activitățile și rezultatele emergente vor fi observabile și măsurabile; vor indica, pe cât posibil, perioada în care beneficiarul va materializa obiectivul vizat. Devine evident că planul individualizat de servicii se va concentra pe 2-3 obiective prioritare pentru durata de desfășurare a proiectului și că obiectivele și activitățile subsumate vor fi cunoscute de către întreaga echipă de specialiști care desfășoară activitățile prevăzute.

Serviciile furnizate în cadrul proiectului se desfășoară pe trei mari axe: informare – consiliere – formare profesională, dar obiectivele specifice ale fiecăreia sunt stabilite în funcție de situația și capacitățile fiecărui beneficiar. De exemplu, în cadrul activității de consiliere, în funcție de nevoile persoanei cu dizabilități, se pot urmări îmbunătățirea imaginii de sine și a abilităților de comunicare, crearea interesului pentru o viață activă, exersarea unor modalități de a menținere a sănătății spirituale, chestiuni concrete legate de găsirea unui loc de muncă (cum să caut un post, cum să mă pregătesc pentru interviul de angajare, cum să fiu perceput ca un om de încredere de către șeful și colegii mei, cum să pot trăi decent cu bani puțini etc.).

Este important să se discute cu fiecare beneficiar semnificația acestui plan individualizat, modul concret în care va fi sprijinit de specialist în realizarea lui și faptul că responsabilitatea angajării și realizării îi aparține. Specialistul va sprijini fiecare beneficiar să conștientizeze faptul că planul său este individualizat, că el ține cont de potențialul său, de mijloacele și de împrejurările vieții sale. Ca urmare, obiectivele trebuie să fie clare, realizabile, utile și credibile. Scopul tuturor activităților desfășurate este buna reinserție socială a beneficiarilor prin găsirea unui loc de muncă. De aceea, un loc central în realizarea planului îl are facilitatorul, deoarece el sprijină concret eforturile de găsire și ocupare a unui loc de muncă.

La completarea rubricilor referitoare la nevoile și resursele fiecărei persoane, se va avea în vedere sinteza datelor consemnate în Fișa de evaluare a resurselor beneficiarului din secțiunea 6. Conținutul activităților de consiliere va ține seama de temele propuse în cadrul prezentei Metodologii… (de la caz la caz, se pot introduce teme cu un conținut personalizat, funcție de situația particulară a unui beneficiar). Specialistul, în funcție de specificul fiecărui caz, poate decide conținutul intervenției.

Cu ocazia discutării planului cu beneficiarul, consilierul / facilitatorul vor face vizibile măsurile de suport venite din partea lor: încurajare, sfaturi acordate în timp util, creșterea încrederii în beneficiar, diminuarea tendinței lui de autoacuzare, analiza împreună cu cei apropiați a dificultăților (de exemplu, analiza separată a dificultăților și tratarea lor pe „bucăți”), prezentarea unor modele umane de succes, optimizarea capacității de comunicare a subiectului, stimularea capacității lui de înfruntare a problemelor de orice tip, acordarea importanței cuvenite activităților de relaxare (muzică, sport, preocupări artistice).

Funcție de nevoile beneficiarului, obiectivele specifice ale activităților de consiliere pot fi centrate pe aspecte psihologice precum cultivarea încrederii în sine, perceperea corectă a însușirilor propriei persoane și a celorlalti, formarea si exersarea unor deprinderi de muncă, îmbunătățirea relațiilor cu familia etc. De asemenea, va fi abordată distinct formarea (achiziția) cunoștințelor și abilităților care condiționează găsirea unui loc de muncă: căutarea informațiilor privind locurile de muncă disponibile, alcătuirea unui CV de calitate, exigențele impuse de prezentarea în fața angajatorului pentru interviu, tipuri de dificultăți în relaționarea cu colegii etc.

Planul va fi discutat de către consilier cu facilitatorul și responsabilul cu formarea profesională. În conținutul său va fi precizat tipul de curs de calificare pe care îl va urma beneficiarul și măsurile întreprinse de facilitator pentru sprijinirea sa în găsirea unui loc de muncă.

Iată structura Planului individualizat de servicii:

PLANUL INDIVIDUALIZAT DE SERVICII

Numele și prenumele beneficiarului ……………………………………………..

Nevoile beneficiarului

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Resursele beneficiarului

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Obiectivele intervenției

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Servicii / activități

………

Observații

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Revizuirea planului (la nevoie)

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Data ……………

Semnătura beneficiarului

………………………………………

Semnătura specialiștilor

Consilier ………………………………………………………………….

Facilitator …………………………………………………………………

Responsabil formare profesională ……………………………………….

Secțiunea 5

Informare – Consiliere – Servicii asigurate

Furnizarea de servicii de informare, de consiliere și de instruire profesională pentru persoanele cu dizabilități, implică deseori găsirea unor modalități adaptate caracteristicilor acestora deoarece sala clasică de conferință sau de curs, biblioteca sau atelierul de practică și experimentare (ucenicie), pot fi neadecvate posibilităților fizice ale cursanților. Ne putem aștepta deci, ca unele teme să fie aprofundate la domiciliu sau pe internet cu ajutorul membrilor familiei sau al unor vecini binevoitori, stagiile de practică să se desfășoare cât mai aproape de locuință, în spații special amenajate și alte asemenea situații adaptate capacităților beneficiarilor.

Eficiența activității de informare și consiliere este favorizată de o serie de premise favorabile: se poate folosi experiența persoanei pentru a-i optimiza viziunea despre propria viață și lumea în care trăiește, se pot găsi numeroase modele de existență grevate de satisfacții ale unor persoane aflate în condiții asemănătoare; în timpul desfășurării temelor de consiliere, beneficiarul poate fi convins de importanța dialogului și a solidarității umane și, astfel, îl putem sprijini să nu abandoneze speranța de mai bine. Prin exemple concrete poate fi convins să diminueze sentimentul de victimizare și să gândească obiectiv singur, să se apropie de atitudinea reflexivă „pentru ce ?”.

La finalul întregului program de informare și consiliere, fiecare beneficiar va trebui să cunoască elementele (criteriile) demnității umane: conștiința meritelor, a propriei valori și a responsabilității morale; respectul autentic față de sine și față de cei din ambianța de viață cu care inter-relaționează; sentimentul de a fi o persoană cu roluri și obligații sociale care depășesc în importanță propria individualitate.

Conform proiectului, activitatea de informare este organizată în următoarea succesiune: 1 – interviul initial pentru cunoașterea particularităților persoanelor cu dizabilități, 2 – evaluare pentru autocunoasterea profesională, 3 – informare privind serviciile oferite și pașii ce vor fi parcurși, 4 – informare privind piata muncii și evoluția ocupațiilor.

Activitatea de consiliere este un prilej de reflecție și schimbare, un ajutor oferit persoanei de a înțelege ambianța sa de viață, de a câștiga încredere în posibilitățile sale acționale, de a aduce modificări în modul de a interpreta împrejurările și a se comporta adecvat în relațiile de zi cu zi. Un aspect semnificativ al activității de consiliere în cazul persoanei cu dizabilitate, este ascultarea activă, oferirea “semnalelor” că i se acordă întregul interes, că se fac eforturi pentru a fi înțeles EL ca persoană în contextul său particular de existență (privire directă și calmă, voce relaxată, zâmbet sincer și călduros, manifestări de respect pentru ce spune și face în timpul ședinței de consiliere).

Tema ședinței de consiliere creează potențialul pentru schimbare dacă specialistul va înțelege modul de relaționare dintre persoană și mediul său, dacă va analiza sursele de dificultăți (interne sau externe), dacă își va diminua ideile iraționale despre sine și despre viață în general și, în sfârșit, dacă va fi convins de posibilitățile sale de schimbare (dacă va dori cu putere acest lucru).

Iată câteva obișnuințe greșite de gândire care pot provoca unei persoane multe suferințe în plan personal și social: a generaliza pripit o stare de lucruri plecând de la aprecieri superficiale; a devaloriza lumea și pe ea înșiși; a trăi doar în prezent; a se lăsa condus doar de sentimente; a urmări scopuri îndoielnice sau chiar imposibil de atins pentru orice persoană (de exemplu, principiul totul sau nimic); a se raporta la viața obișnuită doar în registrul pesimist; a desconsidera capacitățile sale personale; a crede în false valori umane (de exemplu, a crede că singurul lucru important în viață sunt banii) și altele asemănătoare.

Cu toate acestea, pot fi întâlniți beneficiari care trăiesc în condiții de viață cu stres înalt și în familii care au dezvoltat o viziune sumbră despre lume: marele progres va fi abandonarea acestei adevărate încapsulări culturale și stimularea potențialului de creștere al beneficiarului, determinarea lui să înfrunte cu “diplomație” persoanele și situațiile dăunătoare. Uneori, folosirea umorului poate aduce rezultate surprinzătoare.

Prima întâlnire are o importanță aparte deoarece de ea depinde modul cum se vor derula întâlnirile ulterioare: pregătirea ambianței (mobilierul), formulele firești de politețe, închiderea telefoanelor mobile, modul de adresare, deschiderea plăcută a conversației, motivarea faptului că se iau notițe (pentru a ține minte informațiile importante pentru reuniunile viitoare), durata rezonabilă a întrevederii de debut (cel mult o oră), anunțarea temelor ce sunt cuprinse în programul de consiliere, consemnarea întrebărilor la care se așteaptă răspuns în reuniunea viitoare. Scaunele trebuie să fie confortabile și funcționale, eventual cu o măsuță de cafea între ele.

Se va avea în vedere că unul dintre scopurile fundamentale ale consilierii este de a-i ajuta pe beneficiari să vorbească despre problemele cu care se confruntă în existența lor, de exemplu de a fi mai puțin deprimați sau de a prelucra, de a gestiona, de a solicita sfatul privind decizii și crize cu o dimensiune înaltă pentru ei. În timpul reuniunilor, consilierul și facilitatorul își vor analiza gândurile, procesele mentale și sentimentele proprii dar și pe cele ale beneficiarilor. Iată câteva recomandări pentru o activitate de consiliere de calitate:

Este primordială înțelegerea cadrului intern de referință al beneficiarului și a sentimentelor acestuia față de sine, față de persoanele semnificative din familie, față de prieteni, față de evenimentele vieții, față de modul cum concepe viitorul său. Acesta este fundamentul unei relaționări fecunde pentru toate activitățile prevăzute în proiect.

Consilierul și facilitatorul va manifesta față de beneficiar o atitudine constantă de simpatie și căldură, o acceptare matură a experienței de viață a acestuia. Vor fi evitate total oferirea de soluții de-a gata (nediscutate cu el), punerea de etichete neinspirate la unele povestiri ale beneficiarului, formularea unor directive, învinovățirea, o abordare superficială (nu-ți face griji, va fi bine, toată lumea a trecut prin așa ceva, să nu dramatizăm), amenințarea sau avertizarea răutăcioasă.

Se va manifesta respect pentru potențialul beneficiarilor, înțeleagerea condițiilor și situațiilor de viață care i-au determinat să fie mai puțin eficienți decât ar fi dorit.

Efortul depus de consilier sau facilitator trebuie să stea sub semnul autenticității: el nu va utiliza „fațade” profesionale, măști sociale politicoase dar reci care creează condițiile unei comunicări inconsistente. Nupotrivirea dintre comportament, convingeri și valorile personale, vor fi sesizate de beneficiar în maniera falsă de exprimare și va duce la pierderea relației de încredere.

Consilierul și facilitatorul vor colabora cu alți specialiști, precum medicul sau instructorul pentru a identifica cele mai relevante informații astfel încât beneficiarul să ia decizii responsabile în cunoștință de cauză.

Ideile fiecărui participant sunt la fel de valoroase, toți sunt încurajați să participe și e important ca fiecare să înțeleagă utilitatea exprimării propriului punct de vedere. Scopul discuțiilor nu este ca cineva să performeze, ci înțelegerea, clarificarea ideilor confuze, împărtășirea cunoștințelor, a experiențelor.

Beneficiarii vor fi sfătuiți să nu se depărteze de subiectul reuniunii, să nu orienteze discuțiile în altă direcție. La nevoie, revenirea la subiect va fi făcută cu diplomație.

Chiar dacă cineva nu este de acord cu ideile exprimate de un coleg, poate să își expună punctul de vedere, dar nu îl poate reduce la tăcere.

Tematica de consiliere a fost concepută pentru a ajuta beneficiarii cu informații și sfaturi privind dezvoltarea personală și sprijinirea lor în vederea alegerii unei meserii în care să se califice pentru ocuparea unui loc de muncă. În cele 870 de ședințe de consiliere individuală și cele 200 de ședinte de consiliere de grup, vor fi dezbătute temele psihologice, sociale și de orientare profesională prezentate în tabelul de mai jos.

Temele de consiliere propuse pot fi particularizate funcție de persoanele din grupul țintă și timpul disponibil, de exemplu, teme pentru adulți cu studii medii sau superioare, pentru vârstnici din mediul rural sau urban, pentru cei cu preocupări artistice sau tehnice, pentru cei cu lecturi bogate sau modeste, teme care vor ține cont de gradul și tipul de handicap, etc. Este indicat ca temele de consiliere psihologică și psihosocială să urmeze secvența puncte de vedere anterioare ale beneficiarului (beneficiarilor) → idei și comportamente actuale → consecințe disfuncționale → schimbări cognitive și comportamentale de dorit → modalități de optimizare a gândirii, atitudinilor și comportamentului.

Consilierul și facilitatorul vor acorda o mare atenție modalităților de soluționare alese de beneficiar, justificărilor sale, măsurii în care el crede că îi vor asigura adaptarea în timp. Temele propuse favorizează un dialog animat pe subiecte interesante și utile, care dezvoltă modul de înțelegere a oamenilor și a lumii actuale, care invită la meditație și bune relații cu cei din jur. Se va avea în vedere ca toți cei prezenți să ia cuvântul dar fără a acapara majoritatea timpului disponibil, eliminarea elementelor care ar putea distrage atenția participanților (zgomot, telefoane mobile deschise, lipsa ventilației, lumina prea slabă sau prea puternică ș.a.), utilizarea unui limbaj ușor de înțeles de toată lumea (fără exces de neologisme sau termeni de specialitate). Pe tot parcursul ședinței individuale sau de grup, vor fi utilizate diverse variante de încurajare verbală sau non-verbală a subiecților: privire aprobatoare, gesturi care exprimă acordul, mimarea aplauzelor.

Considerăm util ca temele să fie repartizate la facilitatorii și consilierii cuprinși în proiect, pentru a realiza un plan cu ideile de atins în cadrul fiecărei teme. De asemenea, temele despre meseriile prevăzute în proiect vor fi prezentate numai de specialiști sau de meseriași cu vechime în domeniul respectiv.

Serviciile asigurate în cadrul proiectului persoanelor cu dizabilități sunt următoarele:

1. Evaluarea nevoilor și motivațiilor participanților din grupul țintă

2. Evaluarea resurselor personale adecvate practicării unei meserii prevăzute în proiect

3. Stabilirea planului de dezvoltare profesională și a traseului profesional

4. Implementarea planului de dezvoltare profesională

5. Evaluarea procesului de dezvoltare profesională

6. Asigurarea informațiilor privind oportunitățile de formare pe plan local

7. Informare privind modalitățile de căutare, evaluare, negociere și ocupare a unui loc de muncă existent în comunitate.

Evaluarea succesului activităților de dezvoltare personală și profesională poate fi realizată clinic și social. Prima metodă ia în calcul schimbările apărute în gândirea și comportamentul persoanei generate de activitățile parcurse, schimbările atitudinale pozitive față de propria persoană, satisfacția subiectului pentru optimizarea stării sale sufletești, atenuarea reacțiilor pripite și dăunătoare pentru sine și pentru ceilalți, consumul mai redus de tranchilizante, constatarea unei independențe sporite în circumstanțele cotidiene de viață, renunțarea la izolarea socială și la stereotipurile comportamentale care supără pe cei din jur și alte asemenea aspecte psihologice.

Validarea socială se bazează pe interviuri cu persoana în cauză și cu aparținătorii săi în care se declară o raportare îmbunătățită la oameni și la norme de conduită care anterior erau problematice, o toleranță mai mare și o capacitate de a găsi alternative corecte la dilemele obișnuite ale viații; de asemenea, validare se mai întemeiază pe scorurile mai mici înregistrate la diversele tipuri de stres, pe reducerea vizibilă a tensiunilor interpersonale, pe îmbunătățirea relațiilor cu persoanele semnificative pentru beneficiar, pe creșterea contactelor cu rudele, cu prietenii, cu vecinii etc. Desigur, sunt și alte surse de informații privind aprecierea obiectivă a dezvoltării personale: ameliorarea comunicării, gândirea independentă (mai ales în cazul când anterior dependența de părerea altora era evidentă), renunțarea la rutine disfuncționale, mai multă flexibilitate în diverse situații, interes mai mare pentru aspectul său exterior (îngrijirea părului, îmbrăcămintea, postura), ajutorul oferit la treburile casnice (care lipsea anterior), mai multe modalități de petrecere a timpului liber, plângeri mai puține privind starea de discomfort, grija mai mare pentru mediu imediat de viață (locuință, grădină, inițiativa unor mici reparații), jocuri de societate în care acceptă senin să piardă, schimbarea preferințelor pentru cărți, reviste sau emisiuni de televiziune (sunt căutate cele de bună calitate), angajarea în oferirea de sfaturi constructive unor persoane aflate în situații precare etc.

Secțiunea 6

Documentele ce trebuie completate

FIȘĂ DE EVALUARE A RESURSELOR BENEFICIARULUI

Concluzii rezultate din analiza datelor anamnestice ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Concluzii rezultate din analiza testului “Încrederea în forțele proprii” (interpretarea punctajului obținut) ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Concluzii rezultate din analiza testului privind motivațiile profesionale

Calități personale potrivite domeniului ales …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Tipuri de motivații profesionale (în ordinea punctajului obținut) ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Dimensiunile psiho-sociale valorizate în activitatea profesională (în ordinea punctajului obținut) ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Concluzii rezultate din analiza testului privind profesia preferată

(vor fi trecute în ordine nevoile cu punctajul maxim obținut) …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Recomandări …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

La “Recomandări” vor fi precizate:

Observațiile consilierului/facilitatorului din timpul interviului și aspectele semnificative care au reieșit cu această ocazie

Nivelul încrederii în forțele forțele proprii

Așteptările, motivațiile și dimensiunile psiho-sociale dorite în activitatea profesională

Nevoile pe care tind să le satisfacă prin intermediul unei profesii

Domeniul de activitate recomandat în urma evaluării

Subiectele care vor trebui dezvoltate / aprofundate la ședințele de consiliere (rezultate din întreaga analiză a instrumentelor utilizate)

Consilier ……………………………

Facilitator …………………………

Data ………………………….

FIȘA DE CONSILIERE DE GRUP

Tema discutată în cadrul ședinței de consiliere în grup

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Obiective …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Numele participanților ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Aspecte generale ale ședinței de consiliere (implicarea participanților, problemele ridicate, atitudinea față de tema dezbătută, contribuții personale deosebite, concluziile desprinse etc.):

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

….

Semnătura specialistului

________________________

________________________

Data…………………………………..

FISA DE CONSILIERE INDIVIDUALĂ

Numele benficiarului………………………………………………………………………….

Tema ședinței de consiliere

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Obiective urmărite ………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Aspecte generale ale ședinței de consiliere (implicarea beneficiarului, problemele ridicate, atitudinea față de tema dezbătută, concluziile desprinse etc.):

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Semnătura specialistului

________________________

________________________

Data…………………………………..

CHESTIONAR FINAL

La sfârșitul unui proiect POSDRU la care au luat parte un mare număr de participanți și în care s-au desfășurat activități o lungă durata de timp, se impune obținerea unor date privind opiniile acestora, gradul lor de satisfacție, beneficiile obținute. De cele mai multe ori, este dificil de intervievat toți participanții, mai ales în cazul când ei au fost planificați pe serii și perioade pe tot parcursul proiectului. Ca urmare, chestionarul final se aplică doar unei părți din subiecți, de obicei, celor cuprinși în ultima parte a activităților proiectului.

Considerăm că această ultimă întrevedere nu trebuie să depășească 10-15 minute și toate întrebările să fie concentrate doar pe problemele generale privind modul de desfășurare a activităților. Discuția se va desfășura într-o atmosferă destinsă iar dacă la unele întrebări, subiectul nu vrea să răspundă, nu se va insista. Răspunsurile vor fi consemnate de facilitator/consilier iar foaia va fi atașată la dosarul beneficiarului.

Numele și prenumele

Cum apreciază activitățile desfășurate în cadrul proiectului ?

Care aspecte i s-au părut cele mai bune din toate activitățile la care a participat ?

Ce crede că ar trebui îmbunătățit la activitățile cuprinse în proiect ?

Cum crede că îl va ajuta în viitor, tot ce a învățat prin participarea la proiect ?

Ce a învățat valoros în timpul desfășurării programului ?

Dacă a recomandat programul și altor persoane cu dizabilități ?

Intenționează să păstreze legătura cu specialiștii din cadrul proiectului?

Ce mesaj ar transmite colegilor care nu au participat la proiect ?

Cum ar rezuma în câteva cuvinte experiența din proiect ?

TABEL CU ACTIVITĂȚILE LA CARE A PARTICIPAT

Numele beneficiarului ………………………………………………………………

Data începerii activităților din cadrul proiectului …………..………

Data finalizării activităților ……………………………………..

……………..

Secțiunea 7

Caietul beneficiarului

Acest document cuprinde formularele completate care oferă în orice moment o imagine privind activitățile și serviciile de care a beneficiat subiectul. Ele vor purta semnătura expertului care a desfășurat activitatea, data și locul realizării sale, o scurtă prezentare a obiectivelor urmărite și contribuția fiecărui participant.

Cererea de participare la proiect

Formular de înregistrare în grupul țintă

Declarație de consimțământ privind utilizarea datelor personale

Contractul privind acordarea serviciilor prevăzute în proiect

Anamneza

Testele aplicate

Fișa de evaluare a resurselor beneficiarului (sinteza informațiilor obținute în urma aplicării instrumentelor utilizate)

Planul individualizat

Fisa de consiliere individuala

Fisa de consiliere de grup

Fișa cu chestionarul final

Fișa cu activitățile la care a participat beneficiarul

Secțiunea 8

Centrul de incluziune socială

Pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului, în parteneriat cu autorități locale, cu firme, culte sau organizații nonguvernamentale, vor fi înființate la Bucuresti și la Constanța două Centre de Incluziune Socială destinate persoanelor vulnerabile. Ele vor avea 8 angajați la București și 7 la Constanța, din care 9 persoane cu dizabilități. Centrele vor fi dotate cu resurse umane, materiale și financiare corespunzătoare.

Personalul va oferi consiliere psihologică si socială (consiliere vocatională, consiliere in vederea pregătirii pentru interviu, mentorat, tutoriat, sesiuni de formare profesională). Personalul va sprijini fiecare persoană care se adreseză Centrului în vederea formării profesionale, oferindu-i informații privind oportunitățile de formare si ocupare existente la nivel local si modalitatile de accesare; întregul efort va fi direcționat spre căutarea unui loc de muncă și angajării într-o firmă în aceleași condiții ca toți ceilalți membrii ai comunității. Pentru cei care vor găsi un loc de muncă, sprijinul Centrului se va prelungi până la acomodarea deplină la exigențele activității productive inclusiv la relațiile cu colegii de serviciu. După caz, se va asigura consiliere, consultanță și suport pentru membrii lor de familie. Insistăm asupra faptului că prin consultanță înțelegem o transmitere de experiență, o clarificare a perspectivei de abordare și soluționare a unei dificultăți astfel încât, în cel mai scurt timp, să se optimizeze capacitatea persoanei de a rezolva probleme asemănătoare. O bună relație de consultanță va determina și o bunăstare a persoanei care a beneficiat de o opinie, de o recomandare a unui expert și, care, în final duce la creșterea încrederii în sine.

În amenajarea și funcționarea centrelor, se impun câteva aspecte care pot determina o eficiență sporită în atingerea obiectivelor constitutive:

o incintă curată și cu aspect plăcut, bine luminată și cu o temperatură potrivită anotimpului

locația este suficient de încăpătoare pentru a permite accesul mai multor beneficiari în același timp

programul stabilit se respectă întocmai iar beneficiarii sunt primiți cu simpatie (dereglările de program sunt anunțate în timp util).

Obiectivul principal urmărit prin crearea acestor Centre va fi creșterea gradului de incluziune socială a persoanelor expuse riscului marginalizării sociale. Existența lor va permite o asistență adaptată diverselor categorii de persoane cu dizabilități, găsirea mai ușoară a locurilor de muncă, consilierea membrilor de familie ai beneficiarilor, înlocuirea abordării strict medicale cu cea psihosocială și comunitară, schimbarea mentalității celor din comunitatea de apartenență, afirmarea faptului că educația este un drept universal al fiecărui om.

Cele două Centre vor continua să existe si după finalizarea proiectului, acordând aceleași tipuri de servicii persoanelor cu dizabilitati (consiliere profesionala si vocationala, consiliere in vederea pregatirii pentru interviu, asistare în vederea integrării sociale, calificarii sau angajării etc.). Se vor depune eforturi ca autoritățile locale să preia o parte a costurilor de intretinere și funcționare a activităților din centrele de incluziune.

Secțiunea 9

Rezultate așteptate

Grupul țintă al proiectului – 870 de persoane cu dizabilități din 3 regiuni: București-Ilfov, Nord-Est si Sud-Est.

Număr participanți FSE – 870 persoane cu dizabilități din care 436 femei

Numarul participanti la formare / calificare – 760 persoane cu dizabilitati.

Număr fise de consiliere si orientare profesionala – 870 completate

Număr teste de evaluare a potentialului de a lucra in diferite domenii – 870 aplicate

Număr ședinte de consiliere individuala – 870 realizate

Număr ședinte de consiliere de grup – 200 realizate

Număr persoane cu dizabilitati angajate pe piata muncii – 50 persoane

Plan detaliat privind serviciile de informare si consiliere profesionala, elaborat -1

Baza de date cu membrii grupului tinta elaborata/actualizata -1.

Considerații finale

Rezultatele finale ale proiectului POSDRU, vor depăși indicatorii cantitativi specificați, prin faptul că se vor adăuga aspecte calitative emergente care vor aduce un plus de eficacitate eforturilor partenerilor care cooperează în proiect: creșterea interesului publicului larg pentru problematica actuală a persoanelor cu dizabilități, evitarea excluziunii sociale, a marginalizării, discriminării și riscului de sărăcie pentru persoanele cuprinse în proiect, promovarea solidarității sociale, o cooperare mai bună între organizațiile publice și cele private.

La terminarea proiectului, avem încredere că mediul de afaceri și comunitățile locale vor fi mai sensibile la problematica celor vulnerabili, mai deschise la sprijin pentru această categorie de oameni al căror număr este în creștere, mai dispuse să creeze noi forme de organizare a pietei muncii pentru a putea include mai mulți din cei aflați în nevoie. În același timp, vom constata că vom avea un număr însemnat de profesioniști cu experiență in activitatea de incluziune sociala a persoanelor cu nevoi speciale. Astfel, vom avea dovada asumării responsabilitatii sociale pentru dezvoltarea unor structuri funcționale in sprijinul dezvoltarii antreprenoriatului in rândul persoanelor vulnerabile în cautarea unui loc de muncă.

Bibliografia consultată

Christophe Andre, Cum să-ți construiești fericirea, Editura Trei, București, 2014

Eugen Avram (coord.) Psihologia sănatății, vol. 1 și 3, Editura Universitară, București, 2010

Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății, versiunea pentru copii și tineri (CIF-CT), World Health Organization, Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și protecției Sociale, Editura Alpha MDN, București 2012

Colegiul Psihologilor din România, Profesia de psiholog. Acte normative, ediția a II-a, Editura Monitorul Oficial, București, 2014

Gottfried Fischer, Peter Riedesser, Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, București, 2001

Mircea Lăzărescu, Calitatea vieții în psihiatrie, Editura Infomedica, București, 1999

Vasile Miftode (coord), Populații vulnerabile și fenomene de auto-marginalizare, Editura Lumen, Iași, 2002

Adrian Neculau, 29 de teste pentru a te cunoște, Polirom, Buc., 2010, p. 76-80

Adrian Neculau, 26 de teste pentru cunoașterea celuilalt, Polirom, București, 1997, p. 214-218

Bruna Zani, Augusto Palmonari (coord.) Manual de psihologia comunității, Polirom, București, 2003

Rene Zazzo, Debilitățile mintale, EDP, București, 1979

XXX – Includerea persoanelor cu dizabilități intelectuale în comunitate, manual realizat de Societatea de Abilitare Speranța, Societatea Română Speranța, Fundația pentru voi din Timișoara, Mencap – Marea Britanie, 1999

Rezoluția Consiliului European nr. 2003/C175/01 referitoare la promovarea angajării în muncă și integrarea socială a persoanelor cu handicap, 15 iulie 2003.

Documente internaționale

Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, 2006

Programul Mondial de Acțiune privind Persoanele cu Handicap, adoptat în 1982 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (Rezoluția 37/52)

Recomandarea Consiliului Europei nr. R (92) pentru o politică coerentă pentru egalizarea șanselor pentru persoanele cu handicap, 1992

Regulile Standard privind Egalizarea Șanselor pentru Persoanele cu Handicap, adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 48/96, 1993

Declarația de la Salamanca și direcțiile de acțiune în domeniul educației speciale: acces și calitate, Spania, 7-10 iunie 1994

Declarația politică a statelor membre ale Consiliului Europei "Îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu handicap; Promovarea unei politici coerente pentru și prin participare totală", 7-8 mai 2003, Malaga, Spania

Raport mondial privind dizabilitatea, realizat de Organizația Mondială a Sănătății, 2011

Documente naționale

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare

HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale

HG nr. 1175/2005 privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006 – 2013 – Șanse egale pentru persoanele cu handicap – către o societate fără discriminări

Ordinul Nr. 707/538 din 13 mai 2014 privind modificarea și completarea anexei la Ordinul ministrului muncii, familiei și egalitatii de șanse și Ordinul ministrului sănătătii publice nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește incadrarea în grad de handicap

Raportul de monitorizare a implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Institutul pentru Politici Publice, București, 2012.

A N E X E

Anexa 1

A N A M N E Z A

1. Numele și prenumele: ………………………………………………………………….

2. Vârsta (ani împliniți)…………………..

3. Act identitate: serie………nr……………

4. Domiciliul (adresa completă)

Situația locativă 6. Situația familială

7. Relațiile cu familia de origine și cu propria familie (dacă este cazul) 8. Situația materială

9. Aspecte ale stării de sănătate (tip și grad de handicap, perioada de când e încadrat în gradul de handicap, internări…)

10. Nivelul școlar (clase absolvite):

11. Calificare în meseria:

12. Ocupația în prezent:

13. Locuri de muncă anterioare și perioada cât a fost încadrat: 14. Motivul părăsirii ultimului loc de muncă

15. Evenimente pozitive care i-au influențat viața:

16. Evenimente negative care i-au influențat viața

17. Cele mai importante trei realizări de până acum:

18. Cele mai importante eșecuri

19. Ce îl supără cel mai mult în prezent

20. Dificultățile cu care se confruntă în prezent

21. Ce așteaptă de la un loc de muncă?

OBSERVAȚIILE consilierului/facilitatorului în timpul interviului

Anexa 2

Încrederea în forțele proprii

Citiți cu atenție fiecare întrebare și alegeți varianta de răspuns care vi se potrivește în cea mai mare măsură, încercuind litera corespunzătoare acesteia.

Ce înseamnă pentru dv. insuccesul

A – incapacitatea de sesizare a ocaziilor favorabile

B – o forță adversă, implacabilă

C – un întâmplare nefericită; insuccesul trebuie acceptat cu resemnare

Vorbiți în public și va pierdeți șirul ideilor. Ce faceți ?

mă enervez, îmi pierd cumpătul

B – îmi cer scuze, mă bâlbâi, îmi caut notițele

C – cu puțin umor, depășesc momentul

3. Sunteți la o reuniune unde nu cunoașteți pe nimeni din cei prezenți.. Cum procedați?

A – adopt o atitudine de observare și așteptare

B – mă atașez unui mic grup

C – relansez o conversație inițiată de altcineva

D – părăsesc reuniunea

Sunteți la restaurant și vi se aduce un fel de mâncare pe care nu l-ați comandat. Ce faceți în această situație?

A – nu spun nimic

B – cu amabilitate atrag atenția ospătarului, dar accept ce mi-a adus

C – calm, îl rog pe ospătar să-mi aducă ceea ce am comandat

În cursul unei expuneri (sau când răspundeți la o lecție), vă deranjează cei din sală care vă urmăresc ?

A – da, mă simt stingherit

B – nu prea îmi place situația

C – nu mă deranjează, dimpotrivă, pot vedea efectul celor spuse de mine

6. La o ședință, un coleg vorbește despre dv. destul de critic. Cum reacționați ?

A – îi cer imediat explicații

B – încerc să înțeleg ce îmi reproșează

C – accept situația, în fond nu pot să plac tuturor

D – mă simt foarte jignit

7. La orice discuție mai aprinsă, vă simțiți stânjenit ?

A – da, suport greu situațiile conflictuale

B – nu, mă lasă indiferent

C – dimpotrivă, mă stimulează

8. Atunci când un interlocutor este prea vorbăreț, îl întrerupeți ?

A – nu, mi se pare foarte neplăcut acest gest

B – o fac uneori dar este neplăcut

C – o fac destul de frecvent și cu multă ușurință

9. De obicei, sunteți optimist cu privire la viitorul dv. ?

A – da, viața oferă suficiente soluții pentru a fi optimist

B – nu, sunt mai degrabă pesimist

10. Sunteți la un ghișeu și rândul din fața dv. înaintează foarte încet. Ce faceți ?

A – citesc un ziar

B – intru în conversație cu un vecin

C – le spun celorlalți cât de incapabili sunt funcționarii de la ghișeu

D – cer să vină șeful

11. Majoritatea din colectiv, nu este de acord cu propunerea dv. Cum procedati?

A – renunț la propunere

B – încerc să conving 1-2 colegi să-mi susțină propunerea

C – persist în opinia mea

D – îmi adaptez (modific) propunerea

12. Fiind în vizită la un prieten, întâlniți o persoană importantă. Îi vorbiți acesteia despre persoana dv. și activitatea pe care o desfășurați ?

A – da, nu ratez această ocazie

B – nu, nu cred că este cazul

C – da, dacă persoana îmi este simpatică

13. Cum procedați dacă apare un conflict între două persoane asupra cărora aveți autoritate ?

A – îi chem pe amândoi la mine și stabilesc cine este vinovatul

B – discut cu fiecare în parte

C – aștept ca situația să se rezolve de la sine

14. La o petrecere plicticoasă, încercati să creați o atmosferă mai plăcută ?

A – da, adesea procedez astfel

B – uneori am făcut acest lucru

C – nu, nu fac asta

Cotarea răspunsurilor

Interpretarea rezultatelor

Sub 36 de puncte: încrederea în forțele proprii este foarte scăzută. Te lași ușor impresionat de ceilalți, consideri că ei sunt mai competenți și mai inteligenți. Fă un efort și depășește-ți complexele. Defectele tale nu sunt mari dar dovedește-ți calitățile ! Pentru început propune-ți obiective mai ușoare dar odată cu primele succese, ridică ștacheta ! Nu te compara tot timpul doar cu cei mai buni !

Între 36 și 50 de puncte: ai suficientă încredere în tine pentru a fi eficient. Ești o persoană flexibilă, accesibilă opiniilor și nu respingi ideea de a reconsidera unele probleme. Ești o persoană ideală pentru munca în echipă. Dacă vei acorda atenție pregătirii profesionale, vei fi un om eficient și de succes. Dacă îți vei asuma responsabilitatea conducerii și perfecționarea în acest domeniu, vei deveni un manager valoros.

Peste 50 de puncte: nu treci neobservat în nicio situație pentru că știi să te afirmi și să-ți valorifici opiniile în orice condiții. Te descurci cu ușurință în situații sociale și nimic nu pare că te inhibă. Dacă vei deveni prea orgolios, asta va dăuna capacității tale de adaptare și relațiilor cu cei din jur: aceștia te vor evita și vei rămâne singur, ceea ce îți va aduce mari dificultăți. Meditează la următoarea frază: “Nimeni nu are întotdeauna și în totalitate dreptate !”

SURSĂ – Adrian Neculau, 26 de teste pentru cunoașterea celuilalt, Polirom, Buc., 1997, p.214 – 218

Anexa 3

Interviu

privind motivațiile profesionale

I. Aspecte generale

1. În perioada următoare ai dori să te califici într-o meserie? Dacă DA, în ce domeniu ?

2. Care sunt cele mai importante trei calități care te recomandă pentru a lucra în domeniul enunțat anterior ?

3. Dintre meseriile pe care le oferă proiectul nostru, în care ai dori să te califici (recalifici) ? De ce?

Ce așteptări ai în legătură cu activitățile oferite de proiectul nostru ?

II. Tipuri de motivații profesionale identificate la beneficiar

Ajutor/sprijin pentru alții

În viață, e important să fii util celorlalți (1 punct)

Îmi place să organizez acțiuni de ajutorare a altor oameni (1 p)

Mă bucur când alți oameni sunt mulțumiți de ajutorul meu (1 p)

Admir pe cei care lucrează ca voluntar (1 p)

Îmi place să-i ajut pe cei aflați în nevoie (1 p)

Beneficii materiale

Oamenii care câștigă mulți bani sunt fericiti (1 p)

Cel mai important pentru mine este un salariu mare (1 p)

Îmi place să cumpăr lucruri de lux (1 p)

Mai bine stau degeaba decât să muncesc pentru un salariu mic (1 p)

Vreau să fiu invidiat pentru lucrurile pe care le posed (1 p)

Dezvoltarea personalității

Orice om trebuie să-și valorifice talentele (1 p)

Munca e o șansă de dezvoltare a personalității (1 p)

În muncă trebuie să-mi dezvolt darurile pe care le am (1 p)

Îmi place o muncă în care să mă pot exprim ca persoană (1 p)

Vreau să cunosc lucruri și oameni noi prin intermediul muncii mele (1 p)

Succes

Aș vrea să fiu cel mai bun în meseria mea (1 p)

În viață trebuie să lupți pentru a fi respectat de ceilalți (1 p)

Îmi place să duc la bun sfârșit sarcinile de muncă repartizate (1 p)

Îmi place să fac lucruri apreciate de colegii de muncă (1 p)

Sper ca activitatea profesională să mă ajute să avansez în carieră (1p)

Îmbogățirea cunoștințelor/plăcerea de a învăța

În fiecare zi trebuie să înveți ceva legat de profesia ta (1 p)

Îmi place să aflu cum execută alții aceeași muncă pe care o fac și eu (1 p)

Sunt mândru când mi se cer sfaturi în probleme de muncă (1 p)

Îmi place să dobândesc competențe noi și să le exersez (1 p)

Aș vrea să fiu un model de urmat de cei mai tineri (1 p)

III. Dimensiuni psiho-sociale implicate în activitatea profesională

1. Capacitatea de a lucra cu ceilalți

1.1. Îmi place să lucrez alături de ceilalți pentru a realiza obiective comune (1 p)

1.2. A lucra împreună cu alții este mai interesant decât a lucra singur (1 p)

1.3. Nu mă supără să primesc îndrumări când am ceva de realizat (1 p)

1.4. Chiar dacă nu îmi place un coleg, pot colabora cu el pentru a realiza sarcinile (1 p)

2. Șef sau subaltern

2.1. Îmi place să organizez activitatea altor oameni (1 p)

2.2. Este important să spun celor cu care lucrez ce aștept de la ei (1 p)

2.3. Din câte mă cunosc, cred că aș putea fi un șef bun (1 p)

2.4. Îmi place să supraveghez cum muncesc ceilalți (1 p)

3. Responsabilitate

3.1. Caut să fiu pregătit pentru orice solicitare care privește munca mea (1 p)

3.2. Imi îndeplinesc toate sarcinile, oricât mi-ar fi de greu (1 p)

3.3. Îmi asum eșecul pentru orice lucru pe care nu îl realizez de calitate (1 p)

3.4. Prefer să nu fac altceva până nu duc la bun sfârșit munca pe care am început-o (1 p)

4. Disciplina

4.1. Fără reguli clare, nu se pot îndeplini sarcinile de muncă (1 p)

4.2. Este important să fii bun meseriaș, dar la fel de important este să fii disciplinat (1 p)

4.3. Este important ca la locul de muncă fiecare să respecte regulile (1 p)

4.4. Mi se pare normal să mă confirmez disciplinei la locul de muncă (1 p)

INSTRUCȚIUNI DE EVALUARE

1. Acest instrument are 3 părți: I. Aspecte generale relevate de subiect, II. Tipul de motivație profesională declarată de subiect și III. Opiniile sale privind unele dimensiuni psihosociale specifice oricărei activității de muncă.

2. Întrbările primei părti permit doar un dialog general despre așteptările subiectului și dorința sa de a lucra în cadrul proiectului nostru.

3. A doua parte permite evaluarea tipului de motivație profesională specifică subiectului (punctajul maxim la un tip de motivație poate fi de 5 puncte). Punând tipurile de motivație profesională în ordinea punctajului, vom afla adevărata semnificație a muncii pentru fiecare beneficiar (așa cum o declară el cu ocazia testării).

4. A treia parte a instrumentului, oferă posibilitatea cunoașterii modului de relaționare cu colegii de muncă, rersponsabilitatea și spiritul său de disciplină. La fiecare aspect se pot obține maxim 4 puncte: ordinea punctajului ne va arăta particularitățile conduitei de muncă pentru fiecare beneficiar (așa cum le declară el cu ocazia testării).

Anexa 4

Ce profesie ți-ar plăcea mai mult

(adaptat de Adrian Neculau după D. Super (2010)

Instrucțiuni:

Acordați puncte da la 5 la 1 în funcție de gradul de importanță pe care îl atribuiți fiecărei caracteristici descrise mai jos: 5 – foarte important, 4 – important, 3 – de importanță medie, 2 – puțin important, 1 – neimportant.

După ce beneficiarul notează în tabelul de mai sus opțiunile sale, consilierul va completa punctajul obținut în tabelul de mai jos:

Bibliografia consultată

Christophe Andre, Cum să-ți construiești fericirea, Editura Trei, București, 2014

Eugen Avram (coord.) Psihologia sănatății, vol. 1 și 3, Editura Universitară, București, 2010

Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății, versiunea pentru copii și tineri (CIF-CT), World Health Organization, Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și protecției Sociale, Editura Alpha MDN, București 2012

Colegiul Psihologilor din România, Profesia de psiholog. Acte normative, ediția a II-a, Editura Monitorul Oficial, București, 2014

Gottfried Fischer, Peter Riedesser, Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, București, 2001

Mircea Lăzărescu, Calitatea vieții în psihiatrie, Editura Infomedica, București, 1999

Vasile Miftode (coord), Populații vulnerabile și fenomene de auto-marginalizare, Editura Lumen, Iași, 2002

Adrian Neculau, 29 de teste pentru a te cunoște, Polirom, Buc., 2010, p. 76-80

Adrian Neculau, 26 de teste pentru cunoașterea celuilalt, Polirom, București, 1997, p. 214-218

Bruna Zani, Augusto Palmonari (coord.) Manual de psihologia comunității, Polirom, București, 2003

Rene Zazzo, Debilitățile mintale, EDP, București, 1979

XXX – Includerea persoanelor cu dizabilități intelectuale în comunitate, manual realizat de Societatea de Abilitare Speranța, Societatea Română Speranța, Fundația pentru voi din Timișoara, Mencap – Marea Britanie, 1999

Rezoluția Consiliului European nr. 2003/C175/01 referitoare la promovarea angajării în muncă și integrarea socială a persoanelor cu handicap, 15 iulie 2003.

Documente internaționale

Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, 2006

Programul Mondial de Acțiune privind Persoanele cu Handicap, adoptat în 1982 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (Rezoluția 37/52)

Recomandarea Consiliului Europei nr. R (92) pentru o politică coerentă pentru egalizarea șanselor pentru persoanele cu handicap, 1992

Regulile Standard privind Egalizarea Șanselor pentru Persoanele cu Handicap, adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 48/96, 1993

Declarația de la Salamanca și direcțiile de acțiune în domeniul educației speciale: acces și calitate, Spania, 7-10 iunie 1994

Declarația politică a statelor membre ale Consiliului Europei "Îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu handicap; Promovarea unei politici coerente pentru și prin participare totală", 7-8 mai 2003, Malaga, Spania

Raport mondial privind dizabilitatea, realizat de Organizația Mondială a Sănătății, 2011

Documente naționale

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare

HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale

HG nr. 1175/2005 privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006 – 2013 – Șanse egale pentru persoanele cu handicap – către o societate fără discriminări

Ordinul Nr. 707/538 din 13 mai 2014 privind modificarea și completarea anexei la Ordinul ministrului muncii, familiei și egalitatii de șanse și Ordinul ministrului sănătătii publice nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește incadrarea în grad de handicap

Raportul de monitorizare a implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Institutul pentru Politici Publice, București, 2012.

A N E X E

Anexa 1

A N A M N E Z A

1. Numele și prenumele: ………………………………………………………………….

2. Vârsta (ani împliniți)…………………..

3. Act identitate: serie………nr……………

4. Domiciliul (adresa completă)

Situația locativă 6. Situația familială

7. Relațiile cu familia de origine și cu propria familie (dacă este cazul) 8. Situația materială

9. Aspecte ale stării de sănătate (tip și grad de handicap, perioada de când e încadrat în gradul de handicap, internări…)

10. Nivelul școlar (clase absolvite):

11. Calificare în meseria:

12. Ocupația în prezent:

13. Locuri de muncă anterioare și perioada cât a fost încadrat: 14. Motivul părăsirii ultimului loc de muncă

15. Evenimente pozitive care i-au influențat viața:

16. Evenimente negative care i-au influențat viața

17. Cele mai importante trei realizări de până acum:

18. Cele mai importante eșecuri

19. Ce îl supără cel mai mult în prezent

20. Dificultățile cu care se confruntă în prezent

21. Ce așteaptă de la un loc de muncă?

OBSERVAȚIILE consilierului/facilitatorului în timpul interviului

Anexa 2

Încrederea în forțele proprii

Citiți cu atenție fiecare întrebare și alegeți varianta de răspuns care vi se potrivește în cea mai mare măsură, încercuind litera corespunzătoare acesteia.

Ce înseamnă pentru dv. insuccesul

A – incapacitatea de sesizare a ocaziilor favorabile

B – o forță adversă, implacabilă

C – un întâmplare nefericită; insuccesul trebuie acceptat cu resemnare

Vorbiți în public și va pierdeți șirul ideilor. Ce faceți ?

mă enervez, îmi pierd cumpătul

B – îmi cer scuze, mă bâlbâi, îmi caut notițele

C – cu puțin umor, depășesc momentul

3. Sunteți la o reuniune unde nu cunoașteți pe nimeni din cei prezenți.. Cum procedați?

A – adopt o atitudine de observare și așteptare

B – mă atașez unui mic grup

C – relansez o conversație inițiată de altcineva

D – părăsesc reuniunea

Sunteți la restaurant și vi se aduce un fel de mâncare pe care nu l-ați comandat. Ce faceți în această situație?

A – nu spun nimic

B – cu amabilitate atrag atenția ospătarului, dar accept ce mi-a adus

C – calm, îl rog pe ospătar să-mi aducă ceea ce am comandat

În cursul unei expuneri (sau când răspundeți la o lecție), vă deranjează cei din sală care vă urmăresc ?

A – da, mă simt stingherit

B – nu prea îmi place situația

C – nu mă deranjează, dimpotrivă, pot vedea efectul celor spuse de mine

6. La o ședință, un coleg vorbește despre dv. destul de critic. Cum reacționați ?

A – îi cer imediat explicații

B – încerc să înțeleg ce îmi reproșează

C – accept situația, în fond nu pot să plac tuturor

D – mă simt foarte jignit

7. La orice discuție mai aprinsă, vă simțiți stânjenit ?

A – da, suport greu situațiile conflictuale

B – nu, mă lasă indiferent

C – dimpotrivă, mă stimulează

8. Atunci când un interlocutor este prea vorbăreț, îl întrerupeți ?

A – nu, mi se pare foarte neplăcut acest gest

B – o fac uneori dar este neplăcut

C – o fac destul de frecvent și cu multă ușurință

9. De obicei, sunteți optimist cu privire la viitorul dv. ?

A – da, viața oferă suficiente soluții pentru a fi optimist

B – nu, sunt mai degrabă pesimist

10. Sunteți la un ghișeu și rândul din fața dv. înaintează foarte încet. Ce faceți ?

A – citesc un ziar

B – intru în conversație cu un vecin

C – le spun celorlalți cât de incapabili sunt funcționarii de la ghișeu

D – cer să vină șeful

11. Majoritatea din colectiv, nu este de acord cu propunerea dv. Cum procedati?

A – renunț la propunere

B – încerc să conving 1-2 colegi să-mi susțină propunerea

C – persist în opinia mea

D – îmi adaptez (modific) propunerea

12. Fiind în vizită la un prieten, întâlniți o persoană importantă. Îi vorbiți acesteia despre persoana dv. și activitatea pe care o desfășurați ?

A – da, nu ratez această ocazie

B – nu, nu cred că este cazul

C – da, dacă persoana îmi este simpatică

13. Cum procedați dacă apare un conflict între două persoane asupra cărora aveți autoritate ?

A – îi chem pe amândoi la mine și stabilesc cine este vinovatul

B – discut cu fiecare în parte

C – aștept ca situația să se rezolve de la sine

14. La o petrecere plicticoasă, încercati să creați o atmosferă mai plăcută ?

A – da, adesea procedez astfel

B – uneori am făcut acest lucru

C – nu, nu fac asta

Cotarea răspunsurilor

Interpretarea rezultatelor

Sub 36 de puncte: încrederea în forțele proprii este foarte scăzută. Te lași ușor impresionat de ceilalți, consideri că ei sunt mai competenți și mai inteligenți. Fă un efort și depășește-ți complexele. Defectele tale nu sunt mari dar dovedește-ți calitățile ! Pentru început propune-ți obiective mai ușoare dar odată cu primele succese, ridică ștacheta ! Nu te compara tot timpul doar cu cei mai buni !

Între 36 și 50 de puncte: ai suficientă încredere în tine pentru a fi eficient. Ești o persoană flexibilă, accesibilă opiniilor și nu respingi ideea de a reconsidera unele probleme. Ești o persoană ideală pentru munca în echipă. Dacă vei acorda atenție pregătirii profesionale, vei fi un om eficient și de succes. Dacă îți vei asuma responsabilitatea conducerii și perfecționarea în acest domeniu, vei deveni un manager valoros.

Peste 50 de puncte: nu treci neobservat în nicio situație pentru că știi să te afirmi și să-ți valorifici opiniile în orice condiții. Te descurci cu ușurință în situații sociale și nimic nu pare că te inhibă. Dacă vei deveni prea orgolios, asta va dăuna capacității tale de adaptare și relațiilor cu cei din jur: aceștia te vor evita și vei rămâne singur, ceea ce îți va aduce mari dificultăți. Meditează la următoarea frază: “Nimeni nu are întotdeauna și în totalitate dreptate !”

SURSĂ – Adrian Neculau, 26 de teste pentru cunoașterea celuilalt, Polirom, Buc., 1997, p.214 – 218

Anexa 3

Interviu

privind motivațiile profesionale

I. Aspecte generale

1. În perioada următoare ai dori să te califici într-o meserie? Dacă DA, în ce domeniu ?

2. Care sunt cele mai importante trei calități care te recomandă pentru a lucra în domeniul enunțat anterior ?

3. Dintre meseriile pe care le oferă proiectul nostru, în care ai dori să te califici (recalifici) ? De ce?

Ce așteptări ai în legătură cu activitățile oferite de proiectul nostru ?

II. Tipuri de motivații profesionale identificate la beneficiar

Ajutor/sprijin pentru alții

În viață, e important să fii util celorlalți (1 punct)

Îmi place să organizez acțiuni de ajutorare a altor oameni (1 p)

Mă bucur când alți oameni sunt mulțumiți de ajutorul meu (1 p)

Admir pe cei care lucrează ca voluntar (1 p)

Îmi place să-i ajut pe cei aflați în nevoie (1 p)

Beneficii materiale

Oamenii care câștigă mulți bani sunt fericiti (1 p)

Cel mai important pentru mine este un salariu mare (1 p)

Îmi place să cumpăr lucruri de lux (1 p)

Mai bine stau degeaba decât să muncesc pentru un salariu mic (1 p)

Vreau să fiu invidiat pentru lucrurile pe care le posed (1 p)

Dezvoltarea personalității

Orice om trebuie să-și valorifice talentele (1 p)

Munca e o șansă de dezvoltare a personalității (1 p)

În muncă trebuie să-mi dezvolt darurile pe care le am (1 p)

Îmi place o muncă în care să mă pot exprim ca persoană (1 p)

Vreau să cunosc lucruri și oameni noi prin intermediul muncii mele (1 p)

Succes

Aș vrea să fiu cel mai bun în meseria mea (1 p)

În viață trebuie să lupți pentru a fi respectat de ceilalți (1 p)

Îmi place să duc la bun sfârșit sarcinile de muncă repartizate (1 p)

Îmi place să fac lucruri apreciate de colegii de muncă (1 p)

Sper ca activitatea profesională să mă ajute să avansez în carieră (1p)

Îmbogățirea cunoștințelor/plăcerea de a învăța

În fiecare zi trebuie să înveți ceva legat de profesia ta (1 p)

Îmi place să aflu cum execută alții aceeași muncă pe care o fac și eu (1 p)

Sunt mândru când mi se cer sfaturi în probleme de muncă (1 p)

Îmi place să dobândesc competențe noi și să le exersez (1 p)

Aș vrea să fiu un model de urmat de cei mai tineri (1 p)

III. Dimensiuni psiho-sociale implicate în activitatea profesională

1. Capacitatea de a lucra cu ceilalți

1.1. Îmi place să lucrez alături de ceilalți pentru a realiza obiective comune (1 p)

1.2. A lucra împreună cu alții este mai interesant decât a lucra singur (1 p)

1.3. Nu mă supără să primesc îndrumări când am ceva de realizat (1 p)

1.4. Chiar dacă nu îmi place un coleg, pot colabora cu el pentru a realiza sarcinile (1 p)

2. Șef sau subaltern

2.1. Îmi place să organizez activitatea altor oameni (1 p)

2.2. Este important să spun celor cu care lucrez ce aștept de la ei (1 p)

2.3. Din câte mă cunosc, cred că aș putea fi un șef bun (1 p)

2.4. Îmi place să supraveghez cum muncesc ceilalți (1 p)

3. Responsabilitate

3.1. Caut să fiu pregătit pentru orice solicitare care privește munca mea (1 p)

3.2. Imi îndeplinesc toate sarcinile, oricât mi-ar fi de greu (1 p)

3.3. Îmi asum eșecul pentru orice lucru pe care nu îl realizez de calitate (1 p)

3.4. Prefer să nu fac altceva până nu duc la bun sfârșit munca pe care am început-o (1 p)

4. Disciplina

4.1. Fără reguli clare, nu se pot îndeplini sarcinile de muncă (1 p)

4.2. Este important să fii bun meseriaș, dar la fel de important este să fii disciplinat (1 p)

4.3. Este important ca la locul de muncă fiecare să respecte regulile (1 p)

4.4. Mi se pare normal să mă confirmez disciplinei la locul de muncă (1 p)

INSTRUCȚIUNI DE EVALUARE

1. Acest instrument are 3 părți: I. Aspecte generale relevate de subiect, II. Tipul de motivație profesională declarată de subiect și III. Opiniile sale privind unele dimensiuni psihosociale specifice oricărei activității de muncă.

2. Întrbările primei părti permit doar un dialog general despre așteptările subiectului și dorința sa de a lucra în cadrul proiectului nostru.

3. A doua parte permite evaluarea tipului de motivație profesională specifică subiectului (punctajul maxim la un tip de motivație poate fi de 5 puncte). Punând tipurile de motivație profesională în ordinea punctajului, vom afla adevărata semnificație a muncii pentru fiecare beneficiar (așa cum o declară el cu ocazia testării).

4. A treia parte a instrumentului, oferă posibilitatea cunoașterii modului de relaționare cu colegii de muncă, rersponsabilitatea și spiritul său de disciplină. La fiecare aspect se pot obține maxim 4 puncte: ordinea punctajului ne va arăta particularitățile conduitei de muncă pentru fiecare beneficiar (așa cum le declară el cu ocazia testării).

Anexa 4

Ce profesie ți-ar plăcea mai mult

(adaptat de Adrian Neculau după D. Super (2010)

Instrucțiuni:

Acordați puncte da la 5 la 1 în funcție de gradul de importanță pe care îl atribuiți fiecărei caracteristici descrise mai jos: 5 – foarte important, 4 – important, 3 – de importanță medie, 2 – puțin important, 1 – neimportant.

După ce beneficiarul notează în tabelul de mai sus opțiunile sale, consilierul va completa punctajul obținut în tabelul de mai jos: