Metodologia Elaborarii Planului Cadastral

ÎNTRODUCERE

Unul din cele mai complicate și, respectiv importante, segmente ale relațiilor economice, din punctul de vedere al reformării lor, s-au dovedit a fi relațiile imobiliare (funciare).

Pentru Moldova, cu o economie pronunțat agrară, reforma relațiilor funciare, a fost una din primele și cele mai importante probleme în procesul reformei relațiilor economice.

Este știut, că societatea umană se află într-o permanentă dezvoltare iar reformele, inclusiv economice, sunt nu altceva decât, forța motrice a progresului. Tot aici mai este cunoscut că, cu cît mai bine sunt cunoscute strategiile reformei, de către întreaga populație a țării, cu atât mai efectivă este reforma. Acest adevăr a mai fost demonstrat încă odată prin practica implementării prezentelor reforme economice.

Cadastrul, fiind o știință economică, își are locul său în cadrul relațiilor economice în ansamblu ale țării.

În linii generale rolul cadastrului constă în a forma, a ocroti, a descrie bunuri imobile, a răspândi o informație amplă despre bunurile imobile solicitată de către economia națională.

La etapa de trecere la relațiile economice de piață cadastrul reprezintă mecanismul principal al formării bunurilor imobile și a dreptului de proprietate asupra lor. Sub acest aspect al rolului cadastrului în cadrul reformei, au fost privatizate terenurile agricole, loturile de pe lângă casele individuale de locuit, construcțiile și amenajările amplasate pe aceste terenuri, alte bunuri agricole.

În alte domenii decât cel agricol sau petrecut procese similare.

La etapa următoare, în condițiile relațiilor economice de piață, deja formate, cadastrul prin sistemul său informațional deservește piața imobiliară a țării, sistemul fiscal, ocrotește dreptul de proprietate etc.

În conlucrare cu alte domenii, cadastrul devine o verigă importantă a economiei moderne, actuale, un proces obiectiv, inevitabil.

La rândul său, informația obiectivă și operativă despre multiplele modificări terestre depășește cadrul economic, devenind o problemă ecologică, socială, generală și globală.

Acest aspect pune în fața cadastrului condiții noi, stabilește noi principii și perspective.

În asemenea condiții devine necesar ca, și în Moldova să existe o școală matură de cadastru, o teorie proprie, modernă care ar reflecta specificul țării în cadrul problemelor cadastrului mondial. Un cadastru separat, de practica și necesitățile mondiale, va fi puțin de folos țării.

Având la baza sa „terenul” informația cadastrală capătă un conținut social – economic. În cadrul informației cadastrale crește conținutul aspectului ecologic. Mai ales, în contextul modificărilor ecologice globale.

Scopul principal al cadastrului devine obținerea unui nivel înalt de informatizare a societății.

Cadastrul se organizeaza la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale: comuna, oras, municipiu, judet si la nivelul intregii tarii.

Prin sistemul de cadastru se realizeaza: identificarea, inregistrarea si descrierea, in documentele cadastrale, a terenurilor si acelorlalte bunuri imobile prin natura lor, masurarea si prezentarea acestora pe harti si planuri cadastrale, precum si stocarea datelor pe suporturi informatice; asamblarea si intergrarea datelor furnizate de cadastrale de specialitate; identificarea si inregistrarea tuturor proprietarilor si a altor detinatori legali de terenuri si de alte bunuri imobile, in vederea asigurarii publicitatii si opozabilitatii drepturilor acestora fata de terti; furnizarea datelor necesare sistemului de impozite si taxe pentru stabilirea corecta a obligatiilor fiscale ale contribuabililor.

1 BAZELE TEORETICE ALE ELABORĂRII PLANULUI CADASTRAL

1.1 Scopul planului cadastral

Planul cadastral de ansamblu al unitatii administrativ – teritoriale se obtine prin generalizarea planului cadastral de baza si contine reprezentarea grafica a intregii suprafete a teritoriului administrativ informatia grafică, date despre amplasament, număr cadastral, proprietar, data ultimei actualizări si alte date despre bunul imobil.

Scopul elaborării planului cadastral include în sine stabilirea proceselor obligatorii, care vor fi executate de inginerii cadastrali ai Î.S. ,,Cadastru” la prestarea serviciului de elaborare a planului cadastral, în conformitate cu procedura stabilită, pentru realizarea unui produs calitativ și satisfacerea clientului conform standardului de management al calității.

În temeiul dosarului tehnic recepționat, oficiile cadastrale teritoriale creează și actualizează baza de date grafică prin introducerea sau modificarea datelor ținute în format digital.

Planul cadastral este ținut în format digital și este elaborat de către oficiile cadastrale teritoriale pe teritoriul în raza de activitate a acestora.

Pe planul cadastral sunt reprezentate (vizualizate) numai bunurile imobile dreptul asupra cărora sunt înregistrate în registrul bunurilor imobile.

Planul cadastral conține obligatoriu următoarele date despre bunurile imobile (terenuri, construcții, plantații perene și alte bunuri imobile) înregistrate în registrul bunurilor imobile:

hotarele terenurilor și punctele de cotitură;

conturul clădirilor și altor construcții înregistrate în registrul bunurilor imobile;

numerele cadastrale ale bunurilor imobile;

tipul hotarelor (generale sau fixe);

data ultimei actualizări.

Planul cadastral al bunului imobil poate fi actualizat în cazurile:

edificarea noilor construcții pe terenul înregistrat, demolarea sau reconstrucția clădirii, efectuate în modul stabilit;

formarea bunurilor imobile;

modificarea statutului hotarelor sau punctelor de hotar din generale în fixe;

transformarea coordonatelor punctelor de hotar dintr-un sistem de coordonate convențional sau local în MR99;

corectării erorilor, care nu ating hotarele terenurilor sau nu lezează alte interese ale titularilor de drepturi (art. 18 și art. 38 (alin. 3), din Legea nr. 1543 din 25.02.98);

corectării erorilor care lezează interesele unuia sau a mai multor titulari de drepturi (art. 18 și art. 38 (alin. 3), din Legea nr. 1543 din 25.02.98);

corectarea erorilor ce țin de coordonatele hotarelor, evidențiate la transpunerea proiectelor de organizare a teritoriului (aliniatul 4.1 art. 55 din Legea nr. 1543 din 25.02.98).

Actualizarea planului cadastral se efectuează de asemeni în cazurile:

în temeiul documentelor ce confirmă drepturile asupra bunurilor imobile la efectuarea înregistrării curente privind formarea bunurilor imobile, modificării componenței obiectului înregistrării, sau

în temeiul acordului scris al tuturor titularilor de drepturi asupra bunurilor imobile ale căror interese sunt atinse,conform articolului 38 a Legii cadastrului bunurilor imobile, sa în temeiul hotărârii instanței de judecată;

în temeiul deciziei consiliului local privind corectarea erorii conform art. 55, alin. 4.1 al Legii cadastrului bunurilor imobile.

Modificarea planului pentru transformarea coordonatelor, se efectuează, fără acordul titularului, parcurgând următorii pași:

executantul lucrărilor cadastrale, pe baza de ortofoto cu E(NE)=2m va întocmi actul de constatare a suprapunerii virtuale sau a transformării coordonatelor punctelor de cotitură, care va fi semnat de reprezentantul autorității publice locale respective. Actul de constatare va conține următoarea informație:

descrierea problemei;

data descoperirii și cauza care a adus la apariția ei;

descrierea situației din planul cadastral digital;

propuneri privind repoziționarea cu anexarea extraselor privind situația anterioară și ulterioară corectării erorii de poziționare din planul cadastral.

persoana responsabilă pentru recepția lucrărilor, în temeiul actului de constatare va actualiza planul cadastral prin re-poziționarea terenului.

În cazul în care actualizarea planului atrage după sine modificarea hotarelor bunului imobil sau atinge în alt mod interesele legitime ale titularilor de drepturi, o astfel de modificare se efectuează în temeiul acordului scris al tuturor titularilor, interesele cărora sunt atinse.

Persoanele ale căror interese sunt atinse la modificarea planului cadastral pot fi: proprietarii vecini, coproprietarii, creditorii gajiști și alte persoane conform legislației. La cererea unuia sau mai multor titulari de drept, executorul va îndeplini lucrările de identificare a bunului imobil și de elaborare a planului geometric pentru actualizarea planul cadastral. Identificarea bunului imobil se efectuează prin confruntarea datelor din cadastru cu datele constatate pe teren, fiind examinate documentele de drept și datele ridicărilor cadastrale efectuate anterior și în prezent. Terenul se identifică după următoarele caracteristici: amplasarea (adresa), parametrii și configurația hotarelor, suprafața bunului imobil, destinația (modul de folosință).

După executarea lucrărilor cadastrale se întocmește dosarul tehnic, în conformitate cu prevederile prezentei Instrucțiuni. În temeiul actului de constatare pe teren (la modificarea hotarului terenului, semnat de titularii de drepturi implicați și a planului geometric se introduc modificări în planul cadastral. Modificările de suprafață se va introduce numai în registrul bunului imobil pentru care a fost efectuată actualizarea.

Actualizarea planului cadastral poate fi efectuată în baza hotărârii instanței de judecată dacă coproprietarii unui bun imobil sau proprietarii bunurilor imobile adiacente nu ajung la un acord privind formarea bunului imobil, stabilirea hotarelor sau privitor la alte chestiuni. În temeiul hotărârii instanței de judecată și a planului geometric nou întocmit, se introduc modificări în planul cadastral și în registrul bunului imobil.

Actualizarea planului cadastral poate fi efectuată în scopul corectării erorilor ce țin de coordonatele hotarelor, evidențiate la transpunerea proiectelor de organizare a teritoriului. O astfel de modificare se efectuează în baza deciziei consiliului local emisă pe marginea noului plan geometric (art. 55 a Legii cadastrului bunurilor imobile) parcurgând următorii pași:

la cererea unuia sau mai multor titulari de drept, la inițiativa autorității publice locale sau în cadrul programului de corectare a erorilor, specialistul în lucrări cadastrale va întocmi actul de constatare, care va conține următoarea informație: descrierea greșelii, data descoperirii, cauza nașterii ei, descrierea situației din planul cadastral și ce-a din teren, propuneri privind modalitatea de corectare a erorilor;

actul de constatare va fi semnat de autoritatea publică locală. În baza actului de constatare executantul lucrărilor va elabora proiectul de organizare a teritoriului, care va fi aprobat prin decizia consiliului local și transpus în teren;

decizia consiliului emisă pe marginea noului plan geometric va servi drept temei pentru modificarea planului cadastral. Oficiul cadastral teritorial, va elibera proprietarilor de teren a cărui plan a fost modificat, planul cadastral al bunului imobil, cu indicarea suprafeței acestuia, care va fi parte componentă a documentului ce confirmă dreptul de proprietate asupra terenului.

Modificările în planul cadastral digital se efectuează conform prevederilor stipulate în actele normative aprobate de (ARFC) Agenția Relații Funciare și Cadastru.

1.2 Analiza obiectului de studiu

Satul Pîrjota este o localitate în Raionul Rîșcani situata la latitudinea 47.9572 longitudinea 27.4266 cu o altitudine de 169 metri fata de nivelul marii. Aceasta localitate este in administrarea or. Rîșcani. Distanța directă pîna în or. Rîșcani este de 14 km. Distanța directă pîna în or. Chișinău este de 184 km. Conform recensamintului din anul 2004 populatia este de 1 727 locuitori

Localitatea este situata pe direcția drumului de îsemnatate locală Bălți-Costești Stînca ceea ce ar favoriza la dezvoltarea economică a localiății.

Din cauza ca lipsesc unele intreprinderi de prelucrare a productiei, localitatea se bazeaza pe cultivarea culturilor cerialiere. De cultivarea terenurilor se ocupa Societatea cu Răspundere Limitată „S.R.L Valea Pîrjotei„ și „S.R.L PîrjotehAgro„ care sunt dotate cu brigăzi de tehnică agricolă și brigăzi de brațe de muncă pentru o prelucrare eficientă a terenurilor.

1.2.1 Obiectul și subiectul planului cadastral

Planul cadastral al unității administrativ – teritoriale include următoarea informație de bază:

baza geodezică de pe teritoriul unității administrativ-teritoriale;

hotare;

limite;

localități;

structura cadastrală a unității administrativ-teritoriale;

categorii de destinație și de folosință a terenurilor;

obiecte acvatice (hidrografia, construcții hidrotehnice);

rețele de orice natură;

construcții;

instalații;

inscripții.

În conținutul panului cadastral mai pot fi incluse, în cazuri concrete, și alte elemente (detalii).

Baza geodezică. La elaborarea planului cadastral este utilizată următoarea bază geodezică:

puncte de triangulație de ordinul I-V;

repere azimutale;

repere de nivelment care au determinate coordonatele x, y;

puncte ale rețelelor de ridicare.

Hotare. Hotarul reprezintă o linie închisă, fixată în natură sau imaginată care desparte două unități administrative, proprietăți în interiorul căreia se răspîndesc anumite drepturi.

Din punctul de vedere al teritoriului determinat hotarele sunt de trei feluri:

hotare naționale;

hotare administrative;

hotare ale proprietăților funciare (hotarele bunurilor imobile).

Hotarele naționale sunt hotarele țării.

Hotarele administrative delimitează teritoriile administrative raionale, orășănești, comunale. În cazul când două hotare administrative de rang diferit, coincid pe planul cadastral se reprezintă hotarul de rang superior.

Hotarele proprietăților funciare delimitează sectoarele de teren ale proprietarilor, posesorilor vecini.

Din punctul de vedere al conținutului juridic sunt recunoscute două tipuri de hotar: hotare fixe și hotare generale.

Hotarul fix este stabilit în natură, în baza actului respectiv semnat de către executorul lucrărilor proprietar și proprietarii terenurilor adiacente, prin măsurări geodezice. Punctele de cotitură sunt marcate prin borne de hotar, și pot fi restabilite în caz de pierdere, cu precizia inițială.

Hotarele generale se stabilesc prin măsurări geodezice, de regulă în cazurile efectuării lucrărilor de înregistrare primară masivă și/sau selectivă a bunurilor imobile, fără a fi coordonate cu proprietarii terenurilor adiacente, care prin urmare la cererea proprietarilor pot fi trecute în hotare fixe.

Puncte de hotar sunt în majoritatea lor artificiale, construite din borne, tip cadastral. Reprezentarea lor pe planurile cadastrale se înfăptuiește prin semnele convenționale.

Numerotarea punctelor de hotar. Punctul de hotar „l” este ales, preferabil, în partea de Nord – Vest a teritoriului, unde se întâlnesc hotarele a trei sau mai multe unități administrativ-teritoriale și se continuă în direcția acelor de ceasornic până se va ajunge iarăși la punctul „1”.

Materializarea hotarelor în natură, în scopul unei identificări pe viitor, se înfăptuiește prin borne durabile de tipul stabilit.

Delimitarea hotarelor. Una din primele acțiuni la elaborarea planului cadastral este identificarea punctelor de hotar a unităților administrativ-teritoriale

Delimitarea hotarelor unităților administrativ-teritoriale reprezintă un complex de acțiuni tehnice și juridice, desfășurate pe teren prin care se stabilește și se materializează punctele și liniile de hotar ale teritoriului administrativ al unei comune, oraș, raion, unități teritoriale autonome.

Delimitarea hotarelor unităților administrativ-teritoriale se înfăptuiește de către o comisie guvernamentală (în cazul delimitării hotarelor raioanelor sau unităților teritoriale autonome) sau raională când delimitarea se efectuează în interiorul raionului.

Delimitarea se consideră încheiată după întocmirea documentației de delimitare și adoptarea hotărârii de Guvern „despre aprobarea hotarelor” (modificarea hotarelor).

După finalizarea acțiunii de delimitare a hotarelor dintre unitățile administrativ-teritoriale punctele și liniile de hotar devin detalii ale planului cadastral.

În scopul elaborării planului cadastral pot fi efectuate lucrări atât de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale cît și de identificare a hotarelor existente. Delimitarea hotarelor se înfăptuiește în cazurile când a fost stabilită modificarea lor pe teren.

Identificarea hotarelor are loc în prezența reprezentanților unităților administrativ-teritoriale respective (implicate în procesul de elaborare a planului cadastral) și este finalizată cu semnarea unui proces verbal comun, care servește document de bază că lucrările de elaborare a planului cadastral au fost efectuate cu respectarea hotarelor existente.

Limite. În domeniul cadastrului noțiunea de „limită” se va aplica în condițiile în care va fi necesar de semnificat începutul sau finalul unor condiții, fapte, fenomene, realități cu excepția unor drepturi care sunt semnificate prin hotare. În practică limita se definește ca fiind linia care determină configurația, unităților teritoriale cadastrale (sector, masiv cadastral), a categoriilor de destinație și folosință, a tipurilor de sol, a claselor de bonitare etc. Din punct de vedere a vizibilității limitele se împart:

limite distincte care reprezintă contururi vizibile ce pot fi delimitate în natură cu precizie.

limite difuze, mișcătoare, când un contur pătrunde pe teritoriul altui contur. Asemenea cazuri pot fi întâlnite la pătrunderea tufărișurilor, pădurilor, alunecărilor de teren în interiorul pășunilor etc.

limite discrete sunt limitele ne vizibile. Exemplu poate servi limitele categoriilor de sol.

Localități. Localitățile se reprezintă pe planul cadastral prin limita perimetrului (vatra satului) având în centru scris denumirea sa. Pentru localitățile reședință a comunei denumirea se scrie cu majuscule, iar pentru celelalte sate cu minuscule.

Stabilirea liniei (limitei) intravilanului localității respective în cazul în care ea nu coincide cu hotarul unității administrativ-teritoriale, este de competența autorității publice locale, modificând categoriile de destinație a terenurilor, în caz de necesitate, în modul stabilit

Necesitatea respectării cu strictețe a limitei intravilanului reiese din necesitatea de a păstra cu strictețe suprafețele de terenuri agricole.

Depășirea limitei intravilanului în mod abuziv este interzisă de legislația funciară în vigoare.

Structura cadastrală în cadrul unei localități este oglindită prin masivul cadastral și sectorul cadastral.

Categorii de destinație și de folosință a terenurilor.

Fiecare bun imobil (teren) dispune de o categorie (subcategorie) de destinație și o categorie (subcategorie) de folosință. Necesitatea reflectării categoriilor de destinație și de folosință în planul cadastral este determinată de legislație.

Hidrografia. În conținutul planului cadastral hidrografia este aplicată ca o ramură ce descrie și reprezintă pe hartă apele unui anumit teritoriu (fîntîni, izvoare, ape curgătoare, râuri, iazuri, bazine, bălți, lacuri, mlaștini etc.

Limitele iazurilor, bălților, lacurilor se reprezintă prin liniile de mal existente la data măsurărilor pe teren.

Limitele apelor care în decursul unui an își schimbă poziția sunt reprezentate ca limite variabile.

Apele curgătoare în dependență de lățimea lor sunt reprezentate prin axul lor sau prin limita ambelor maluri.

Rețele. Rețelele sunt reprezentate prin axul lor și/sau prin limita zonei de protecție după cum urmează. La rețele se referă:

căile ferate se reprezintă prin semnul convențional și limita zonei de protecție cu specificarea categoriei de folosință a sectoarelor de teren, stațiile de cale ferată;

drumurile auto se reprezintă prin limitele carosabilului și a zonei de protecție;

tunelurile situate pe căile ferate;

petrele chilometrice;

rețelele electrice și telefonice;

conducte de orice fel etc.

Construcții și instalații. În planul cadastral se reprezintă următoarele construcții și instalații:

fabrici și uzine;

transformatoare electrice, stațiile de radio-emisie;

centrale electrice și hidrocentrale;

stațiile meteorologice;

sonde de petrol și gaze;

Inscripții. Planul cadastral conține următoarele inscripții:

poziția nordului;

numerotarea cadastrală a sectoarelor de teren;

denumiri ale localităților, apelor, formelor de relief, pădurilor, câmpurilor, teritoriilor administrative vecine etc.;

abrevieri pentru precizarea anumitor elemente sau caracteristici ale detaliilor care nu se pot exprima clar prin semnele convenționale;

indicatorul planului cadastral (cartușul).

Pentru zonele planului cadastral, unde densitatea elementelor care trebuie reprezentată este mare, făcând dificilă cartografierea lor clară, se vor întocmi schițe la o scară mai mare care să asigure claritatea și conținutul planului cadastral. Schițele anexe fac parte integrală a planului cadastral.

Pe planul cadastral este indicat autorul, data, locul elaborării.

Precizia planului cadastral. În cazurile în care planul cadastral este un derivat al planului topografic sau a altui material existent deja, precizia lui trebuie să fie identică cu a planului din care derivă.

Sunt cunoscute mai multe metode de elaborare a planului cadastral:

metode numerice de ridicări (topografice);

metode fotogrammetrice;

metode combinate topo-fotogrammetrice;

prin derivare din planurile topografice.

Alegerea metodei de întocmire a planurilor cadastrale se efectuează în funcție de baza topografică existentă în zonă, de volumul, calitatea și actualitatea informației conținute de baza topografică, de existența punctelor rețelei de sprijin în zonă, de posibilitatea pe care o are instituția care întocmește planul cadastral (forța de muncă, dotarea cu aparatură și utilaj) de scara planului cadastral.

1.2.1.1 Analiza socială, economică, ecologică din satul Pîrjota

Satul Pîrjota este o localitate în Raionul Rîșcani situat pe râulețul Copăceanca, afluentul râului Răut, Distanța directă pîna în or. Rîșcani este de 14 km, la 184 km de capitala Republicii Moldova – Chișinău, la 22 km de calea ferată Drochia și la 45 km de municipiul Bălți.

În anul 1997, populația orașului a fost estimată la 1823 de cetățeni Conform datelor recensământului din anul 2004, populația constituie 1727 de oameni din care 47.46% fiind bărbați iar 52.54% femei. Structura etnică a populației orașului arată astfel: 55.36% – moldoveni/români, 29.85% – ucraineni, 8.39% – ruși, 0.17% – găgăuzi, 0.28% – bulgari, 0.06% – evrei, 0.29% – polonezi, 5.06% – țigani, 0.54% – alte etnii. În localitate au fost înregistrate 623 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 1727 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.6 persoane.

Tabelul 1.1 – Componenta pe nationalitati din satul Pîrjota:

Lungimea totală a drumurilot din localitate este de 67 km, dintre care drumuri cu acoperire rigidă constituie 17,8 km. Satul Pîrjota dispune de o sistemă centralizată de aprovizionare cu apă, cu lungimea apeductului de 43,5 km. Populația care este conectată la sistemul centralizat de aprovizionare cu apă constituie 31%. Sursa de apă în sistemul de apeducte este formată din 7 fântâni arteziene. Restul populației se alimentează din 175 fântâni publice. Sistemul de canalizare se întinde pe 21 km. Populația conectată la sistem constituie 16% sau aproape de 2 ori mai puțin decât cea conectată la apeduct. Recent satul a fost gazificat și are o rată de gazificare foarte înaltă, peste 90%.

Figura 1.1 – Componența pe naționalități

Sistemul de învățământ al satului este format dintr-o școală medie generală. Sistemul de ocrotire a sănătății este asigurat de un centru de medicină preventivă și policlinică. Orașul dispune de 2 biblioteci publică si a scolii, o casă de cultură, un muzeu și un Palat al solemnităților familiale.

1.2.1.2 Relieful și solurile în localitatea Pîrjota

Relieful are altitudini ce variază între 280 m (Pociumbeni) și 115 m (Corlăteni). Analizind relieful comunei se observa ca relieful este accidentat, prezente fiind ripele, vilcelele, luncile. Relieful localității fiind accidentat favorizează pericolul de alunecari de teren, conditii favorabile eroziunii solului. Pe terenurile cu o mai mare pondere de eroziune sunt intreprinse masuri de ameliorare prin sadirea de păduri, livezi de pomi fructiferi așa ca nucul, prunul și diferite soiuri de mere. În potriva eroziunii eoliene sunt proiectate o mulțime de fîșii forestiere care protejează nu numai terenurile agricole dar și teritoriul localității.

Clima este temperat – continentală, influențată de masele de aer atlantice din Vest, mediteraniene Sud – Vest și continental – excesive din Nord – Est. Temperatura medie în luna ianuarie e de minus 8-10° C în luna iulie plus 20-25°.Cantitatea anuală de precipitații constitute circa 600 mm

Considerându-se un corp multifuncțional biosferic, solul are un rol important în regimul hidric și în mare măsură determină componența gazelor în atmosferă. Solurile sunt un refugiu pentru multiple organisme, fiindu-le specifică capacitatea de purificare, absorbție și dezinfectare a substanțelor nocive.

Solul în localitate este reprezentat prin diferite tipuri de cеornoziom. Solul în corelație cu cantitatea de precipitatii faforizează mult dezvoltarea agriculturii în localitate

Însă în granițele satului fostele soluri excelente în mare măsură s-au schimbat în direcție negativă. La soluri se observă înrăutățirea proprietăților mecanice și hidro-fizice, din care motiv și-au slăbit capacitatea de absorbție a umezelei din atmosferă. În consecință, solurile din sat inclusiv de pe povârnișuri, sunt puternic erodate, au pierdut mult humus.

Penru terenurile adiacente localității adica în extravilan aceasta nu se referă deoarece solurile sunt proiectate și prelucrate conform regulilor agrotehnicii.

Resursele naturale de pe teritoriul satului sînt reprezentate prin materialele de construcție: argila, nisip, prundiș și calcar care se află în apropierea satelor Druța, Corlăteni, Braniște, Șaptebani.

Calcarul este extras din lanțurile de ridicături stîncoase ale „Toltrelor Prutului", constituind o valoare de unicat în Europa. O bună parte a raionului este situată pe fundul fostelor mări Tortoniană si Sarmatică.

1.2.1.3 Baza geodezică existent în localitate

Punctele rețelei geodezice de stat formează baza pentru toate ridicările planimetrice și altimetrice. Baza geodezică pentru ridicările planimetrice este format din punctele rețelei de triangulație și rețeaua punctelor de îndesire realizate prin observații satelitare sau prin poligonometrie. Baza geodezică pentru ridicări altimetrice este formată din rețeaua punctelor nivelmentului general de stat. Se compune dintr-o rețea complexă de triunghiuri, care acoperă cu vârfurile triunghiurilor întreaga suprafață a țării.

Reteaua Geodezica de stat sau Reteaua de Triangulatie : reprezinta reteaua de puncte de sprijin ce formeaza baza tuturor ridicarilor planimetrice.

In functie de distanta dintre puncte, de precizia masuratorilor si calculelor, punctele ce formeaza Reteaua Geodezica se clasifica astfel:

Ordinul I , avand punctele ( varfurile triunghiurilor ) situate la 20-60 km, in medie 30 km; Ordinul II, varfurile de triunghiuri sunt intercalate in Ordinul I si la distante intre 10-20 km, in medie 15 km; Ordinul III, punctele sunt dispuse in interiorul triunghiurilor de Ordinul II , la distante de 5-10 km, in medie 7 km; Ordinul IV , cuprinde puncte situate in interiorul triunghiurilor de Ordinul III si sunt situate la distanta medie de 3 km; Ordinul V , sunt punctele intercalate in triunghiuri de Ordinul IV la distanta medie de 1,5 km.

Triangulatia geodezica de ordin superior este formata din punctele de Ordinul I, II si III, desfasurate de-a lungul paralelelor si meridianelor, alcatuind asa numita Retea Primordiala , care face legatura cu retelele statelor vecine.

Triangulatia geodezica de ordin inferior, numita si Triangulatie Topografica, constituie Reteaua de Indesire si este alcatuita din punctele de Ordinul IV si V. Triangulatia topografica se foloseste pentru indesirea retelei de puncte de sprijin, in vederea legaturii masuratorilor de detaliu de puncte geodezice.

Principalele caracteristici ale triangulatiei topografice sunt urmatoarele :

Alegerea punctelor se face cat mai aproape de suprafetele pe care se vor efectua masuratorile in detaliu. Numarul lor trebuie sa asigure densitatea ceruta de un punct la 2.5 – 5 km patrati; distanta intre puncte sa fie de 1 – 3 km; triunghiurile formate sa fie cat mai apropiate de cel echilateral, evitandu-se unghiurile mai mici de 40 g sau mai mari de 160 g; sa aiba vizibilitate la celelalte puncte care intra in forma de canevas stabilita; raportul dintre lungimile maxime si minime ale vizelor de determinare sa nu fie mai mare de 3 : 1 ; laturile care formeaza bazele de triangulatiei sa fie masurabile direct si sa aiba o lungime de 600-1500 m.

Triunghiurile formate prin unirea punctelor se pot grupa in mod direct, deosebindu-se urmatoarele forme de canevas :

poligon cu punct central;

patrulater; lant de triunghiuri;

lant de patrulatere;

lant de poligoane;

retea complexa.

Alegerea forme de canevas depinde de conditiile de teren si de operator, dar in acelasi timp si de precizia cautata, deoarece formele poligonale si complexe de triangulatie asigura o precizie mai mare decat lanturile de triunghiuri sau patrulatere.

Se indica ca cel putin o latura a canevasului sa fie delimitata de doua puncte geodezice de ordin superior cu coordonate cunoscute. Aceasta latura va servi ca baza de calcul sau baza de pornire.

Din coordonatele rectangulare ale punctelor de la extremitatile bazei se poate calcula atat lungimea bazei ( distanta orizontala redusa la elipsoid ), cat si orientarea ( azimutul ) acestei directii.

Alegerea metodei de întocmire a planurilor cadastrale se efectuează în funcție de baza topografică existentă în zonă, de volumul, calitatea și actualitatea informației conținute de baza topografică, de existența punctelor rețelei de sprijin în zonă, de posibilitatea pe care o are instituția care întocmește planul cadastral (forța de muncă, dotarea cu aparatură și utilaj) de scara planului cadastral.

1.2.2.1 Executorii planului cadastral

Lucrările cadastrale sînt executate de oficiile cadastrale teritoriale, de întreprinderi de statsau private, in conditiile prevazute de legislatie. La drept vorbind cea mai mare parte a lucrărilor de elaborare a planurilor cadastrale o execută inginerul cadastral. Întreprinderea de stat „Cadastru” ține informația grafică pe întreg teritoriul țării, formând o baza de date centrală. Formarea și actualizarea bazei de date centrale se efectuează prin transmiterea datelor din bazele de date locale.

La bunurile imobile aparținînd Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de informații și Securitate al Republicii Moldova și Serviciului Grăniceri lucrările cadastrale sînt executate de numitele ministere în limitele fondurilor alocate. Informația despre hotarele acestor obiecte se prezintă gratuit oficiilor cadastrale teritoriale respective.

1.2.2.2 Consumatorii informației spațiale

Intr-un SIG, informatia spatiala este stocata sub forma de straturi tematice referitoare la o aceeasi suprafata de teren, in format raster si /sau vectorial. Formatul raster, stocheaza informatia ca matrici numerice, unde fiecare numar descrie o suprafata elementara de teren. Latura patratului conditioneaza rezolutia reprezentarii in formatul raster, in formatul vectorial, se stocheaza perechi de coordonate care descriu astfel, entitati spatiale (puncte, linii, poligoane).

Pentru extinderea capacitatii de analiza, informatia spatiala este completata cu informatia de tip atribut, care descrie diferite caracteristici suplimentare ale entitatilor spatiale si care este stocata sub forma tabelara.

Datele achizitionate pot fi existente (harti, imagini analogice) sau noi (imagini numerice, observatii la sol). Achizitionarea acestora se poate efectua punctual, caz in care informatia este stocata in format vectorial, sau spatial, caz in care informatia este stocata in format raster. Achizitionarea datelelor existente poate fi manuala, semi-automata sau automata.

Achizitionarea manuala se realizeaza cu ajutorul tastaturii, ca dispozitiv de intrare. Stocajul poate fi efectuat atat in format vectorial, cat si in formatul raster, insa acest mod de achizitie necesita mult timp la un volum mare de date.

Achizitionarea semi-automata utilizeaza planseta de digitizare, care stocheaza informatia in format vectorial. Acest dispozitiv este alcatuit dintr-o placa dreptunghiulara neteda, de dimensiuni standard, sub care exista o retea densa de conductori electrici perpendiculari, izolati in punctele de intersectie. La planseta este atasat un cursor, prevazut cu 4 sau 16 butoane si o lupa in care exista doua fire reticulare perpendiculare.

Punctul rezultat din intersectia firelor reticulare se pozitioneaza pe harta pe elementul vizat, iar cursorul emite un impuls electromagnetic, prin actionarea unuia dintre butoane, care induce un curent electric ce se propaga in retea pe doua directii perpendiculare. Pozitia punctului vizat se determina in functie de timpul necesar pentru ca cele doua impulsuri electrice sa atinga marginile plansetei.

1.3 Conținutul informației a Planului cadastral

Planul cadastral este o reprezentare grafică a unui teritoriu conoscînd informația despre amplasament, hotare, numere cadastrale alte date referitoare la obiectul cadastrului.

Lucrările necesare pentru elaborarea unui plan cadastral includ:

lucrări pregătitoare;

identificarea bunurilor imobile;

acordarea numerelor cadastrale;

controlul asupra lucrilor efectuate;

coordonarea și elaborarea planului cadastral.

Lucrări pregătitoare necesare pentru elaborarea planului cadastral includ următoarele:

obținerea și analiza materialelor cartografice, fotogrammetrice, topografice, punctelor geodezice etc.;

identificarea în natură a punctelor geodezice și de hotar administrativ al obiectului planului cadastral;

obținerea informației despre toate bunurile imobile înregistrate în registrul bunurilor imobile;

obținerea informației despre categoriile de destinația și tipul de proprietate a terenurilor amplasate în hotarele administrativ – teritoriale.

În baza lucrărilor pregătitoare este efectuată analiza materialelor existente și totodată se elaborează direcția (metoda) de elaborare a planului cadastral.

Identificarea bunurilor imobile.

Identificarea bunurilor imobile este efectuată prin compararea informației despre dreptul asupra bunului imobil, despre amplasarea bunului imobil în planul cadastral și amplasarea lui în natură.

În procesul de identificare a bunurilor imobile sunt actualizate datele despre proprietar, despre hotar, despre coincidența lor în plan și în natură.

Lucrările de identificare a terenului în plan și оn natură se efectuează utilizînd o scară mai mare a planului.

În dependență de categoria de destinație a teritoriului sunt formulate și cerințele asupra procesului de identificare a bunurilor imobile.

Pentru un intravilan vor fi formulate cerințe specifice construcțiilor, pentru un teren agricol deasemenea vor fi specificate particularitățile sale în procesul de identificare a bunurilor imobile.

Acordarea numerelor (codurilor) cadastrale.

După ce au fost identificate toate bunurile imobile lor se confirmă numere (coduri) cadastrale. Numerele (codurile) cadastrale sunt confirmate utilizînd planul structurizării cadastrale, în conformitate cu capitolul „ Structura cadastrală a teritoriului Republicii Moldova”.

Primele numere cadastrale se vor atribui terenurilor începînd cu partea de Nord – Vest a planului cadastral, a masivului cadastral, a sectorului cadastral. În procesul de numerotație se vor lua în considerație numerele deja existente.

Controlul asupra lucrărilor efectuate.

Controlul asupra corectitudinii elaborării planului cadastral este efectuat de către oficiul cadastral teritorial. Controlul include: respectarea instrucțiunilor, condițiilor tehnice.

Controlului sunt supuse materialele prezentate întîi în birou cît și în natură.

Elaborarea planului cadastral.

Planul cadastral controlat de către oficiul cadastral este coordonat cu autoritгțile publice locale (consiliul local). După aceasta, oficiul cadastral teritorial elaborează originalul planului cadastral respectînd cerințele față de el.

Scenariul lucrărilor necesare pentru elaborarea planului cadastral menționat mai sus va fi aplicat în condițiile unei baze topografice actualizate, în care sunt oglindite toate bunurile imobile, toate elementele (obiectivele) unui plan cadastral.

Este evident că, în practică, asemenea condiții de elaborare a unui plan cadastral sunt foarte rare. În majoritatea cazurilor planul cadastral este elaborat utilizând materiale topografice, fotogrammetrice, alte materiale (hărți și planuri) neactualizate (vechi).

În asemenea cazuri un rol important îl va avea reprezentarea (oglindirea) grafică a tuturor detaliilor din teritoriul ce formează obiectul unui plan cadastral, metodele aplicate în acest scop.

2 METODOLOGIA ELABORĂRII PLANULUI CADASTRAL

2.1 Elaborarea planului cadastral

Structura lucrărilor cadastrale este stabilită de către Legea cadastrului bunurilor imobile și include:

stabilirea hotarelor unităților administrativ – teritoriale, a terenurilor și delimitarea lor prin borne;

stabilirea și marcarea pe teren a limitelor intravilanului;

măsurări pe teren pentru întocmirea sau actualizarea planurilor cadastrale;

formarea bunurilor imobile;

identificarea bunurilor imobile în baza documentelor ce confirmă drepturile.

Stabilirea hotarelor unităților administrativ – teritoriale și delimitarea lor prin borne este nu alt ceva decît un „prim etap” în complexul de lucrări de elaborare a planului cadastral al unității administrativ – teritoriale.

De elaborarea planului cadastral se ocupă oficiile cadastrale teritoriale, care se întocmeste pentru suprafața teritoriului din raza de activitate a acestuia. Planul se elaborează prin introducerea în baza de date a informației grafice și descriptive despre bunurile imobile în temeiul dosarelor tehnice recepționate de oficiile cadastrale teritoriale și documentul ce confirmă dreptul asupra bunului imobil.

Baza de date grafice conține următoarele date despre bunurile imobile înregistrate în registrul bunurilor imobile:

hotarele terenurilor;

conturul clădirilor, plantațiilor perene și altor obiecte înregistrate în registrul bunurilor imobile;

planul încăperilor izolate;

structurizarea cadastrală;

punctele ridicărilor de teren;

numerele cadastrale ale bunurilor imobile;

coordonatele punctelor de cotitură;

tipul hotarelor;

data ultimei actualizări.

Pe lînga aceasta baza de date grafice poate să conțină si altă informație stabilită de Agenția Relații Funciare și Cadastru.

Întreprinderea de stat „Cadastru” ține informația grafică pe întreg teritoriul țării, formând o baza de date centrală. Formarea și actualizarea bazei de date centrale se efectuează prin transmiterea datelor din bazele de date locale.

2.1.1 Metodologia elaborării planului cadastral

Lucrările necesare pentru elaborarea unui plan cadastral includ:

lucrări pregătitoare;

identificarea bunurilor imobile;

acordarea numerelor cadastrale;

controlul asupra lucrărilor efectuate;

Lucrări pregătitoare necesare pentru elaborarea planului cadastral includ următoarele:

obținerea și analiza materialelor cartografice, fotogrammetrice, topografice, punctelor geodezice etc.;

identificarea în natură a punctelor geodezice și de hotar administrativ al obiectului planului cadastral;

obținerea informației despre toate bunurile imobile înregistrate în registrul bunurilor imobile;

obținerea informației despre categoriile de destinația și tipul de proprietate a terenurilor amplasate în hotarele administrativ – teritoriale.

În baza lucrărilor pregătitoare este efectuată analiza materialelor existente și totodată se elaborează direcția (metoda) de elaborare a planului cadastral.

Identificarea bunurilor imobile.

Identificarea bunurilor imobile este efectuată prin compararea informației despre dreptul asupra bunului imobil, despre amplasarea bunului imobil în planul cadastral și amplasarea lui în natură. În procesul de identificare a bunurilor imobile sunt actualizate datele despre proprietar, despre hotar, despre coincidența lor în plan și în natură. Lucrările de identificare a terenului în plan și în natură se efectuează utilizînd o scară mai mare a planului. În dependență de categoria de destinație a teritoriului sunt formulate și cerințele asupra procesului de identificare a bunurilor imobile.

Pentru un intravilan vor fi formulate cerințe specifice construcțiilor, pentru un teren agricol deasemenea vor fi specificate particularitățile sale în procesul de identificare a bunurilor imobile.

Acordarea numerelor (codurilor) cadastrale.

După ce au fost identificate toate bunurile imobile lor se confirmă numere (coduri) cadastrale. Numerele (codurile) cadastrale sunt confirmate utilizînd planul structurizării cadastrale, în conformitate cu capitolul „ Structura cadastrală a teritoriului Republicii Moldova”.

Primele numere cadastrale se vor atribui terenurilor începînd cu partea de Nord – Vest a planului cadastral, a masivului cadastral, a sectorului cadastral. În procesul de numerotație se vor lua în considerație numerele deja existente.

Controlul asupra lucrărilor efectuate.

Controlul asupra corectitudinii elaborării planului cadastral este efectuat de către oficiul cadastral teritorial. Controlul include: respectarea instrucțiunilor, condițiilor tehnice. Controlului sunt supuse materialele prezentate întîi în birou cît și în natură.

2.1.1.1 Proiectul elaborării planului cadastral în localitate.

Lucrările efectuate pentru elaborarea unui plan cadastral va include următoarele tipuri de lucrări în ordinea următoare:

lucrări pregătitoare;

identificarea bunului imobil;

conferirea numerelor cadastrale și calculul suprafețelor;

verificarea și recepția lucrărilor;

coordonarea și redactarea planului cadastral.

În cadrul lucrărilor pregătitoare se întreprind următoarele măsuri:

a) obținerea de la Agenția de Stat Relații Funciare și Cadastru (în continuare – Agenția) sau structurile subordonate, indicate de Agenție, a planurilor topografice și a listei coordonatelor punctelor geodezice;

b) analiza materialelor cartografice, proiectelor de organizare a teritoriului, materialelor de atribuire a terenurilor, de stabilire a hotarelor unităților administrativ – teritoriale, altor materiale ce conțin informații cadastrale și se păstrează în arhiva organelor administrației publice locale;

c) obținerea de la oficiul cadastral teritorial a copiei hărții de bază a teritoriului și a informației despre bunurile imobile, înregistrate déjà în registrul bunurilor imobile din teritoriul preconizat pentru executarea lucrărilor cadastrale;

d) obținerea de la primăria respectivă a informației privind statutul juridic al terenurilor, situate în perimetrul masivului de lucru și a permisiunilor pentru executarea lucrărilor cadastrale în teren;

e) determinarea hotarelor unităților administrativ – teritoriale și a hotarelor intravilanelor localităților și reprezentarea lor pe planul topographic în baza materialelor existente de stabilire a hotarelor unităților administrativ – teritoriale și de divizare a terenurilor proprietate public și proprietate privată, a planurilor de organizare a teritoriului respectiv etc.

Reprezentarea hotarelor localităților pe planul topografic se va coordona cu direcțiile de stat relații funciare și cadastru desconcentrate în teritoriu.

Identificarea bunului imobil se efectuează prin compararea datelor din documentele din cadastru ce confirm drepturile asupra bunului imobil, cu datele constatate pe teren și pe planul topografic.

Pe parcursul lucrărilor de identificare a bunurilor imobile se precizează datele despre titularul de drept, adresa fiecărui bun imobil, despre hotarele terenurilor, precum și nivelul corespunderii acestor date cu datele din documentele din cadastru ce confirm drepturile.

Lucrările de identificare a bunurilor immobile în intravilan sînt începute de executant avînd la dispoziție :

copia planului topografic la scara 1:2000 ;

lista deținătorilor de teren cărora li s-au eliberat deja titluri de autentificare a dreptului deținătorului de teren;

lista bunurilor immobile înregistrate deja în registrul bunurilor imobile, eliberată de oficiul cadastral teritorial;

lista denumirilor de străzi.

Pe planul topografic vor fi reprezentate hotarele unităților cadastrale (zonă, masiv, sector) și numerele cadastrale ale acestora.

În cadrul identificării bunurilor imobile în intravilan se verifică:

numărul poștal al fiecărui bun imobil și denumirea străzii (dacă există);

corespunderea datelor privind existența construcțiilor capitale din planul topografic cu datele din teren;

concordanța informației despre hotarele terenului pe planul topografic cu hotarele indicate pe planul documentului ce confirmă drepturile;

modul de folosință a bunului imobil.

Pe planul topografic, în mijlocul fiecărui teren identificat se înscrie un număr, iar după caz, se indică numărul poștal al clădirii.

În cazul evidențierii necorespunderii datelor planului topografic cu datele pe teren (modificarea hotarelor, construcții noi, etc.) executantul va efectua după necesitate, măsurări pe teren și va colecta date pentru actualizarea planului topografic cu respectarea normelor de conținut și precizie din Instrucțiunea privind executarea lucrărilor cadastrale.

Dacă hotarele terenului nu sînt indicate pe planul topografic, însă sînt marcate pe teren cu obiecte materiale și poziția lor coincide cu datele din documentele ce confirmă drepturile executantul introduce informația despre amplasarea hotarelor în planul topografic.

În cazul în care autoritățile publice locale nu au transmis în proprietate terenurile aferente blocurilor de locuit, pe plan se va reprezenta bunul imobil la cota soclului.

Pe parcursul executării lucrărilor de identificare a bunurilor imobile se culeg date despre starea punctelor geodezice din cuprinsul masivului, pe care urmează a fi executate lucrări cadastrale.

Conferirea numerelor cadastrale și calculul suprafețelor

După finisarea lucrărilor de identificare se întocmește proiectul planului cadastral. Fiecărui teren reprezentat pe planul cadastral i se conferă un număr cadastral.

Informația grafică despre hotarele raioanelor, zonelor, masivelor și sectoarelor cadastrale, precum și numerele acestora se conține în harta de bază a teritoriului.

De pe harta de bază a teritoriului pe proiectul planului cadastral se transpun hotarele intravilanului localității, zonei, masivelor și sectoarelor cadastrale.

Numerotarea cadastrală constă în atribuirea de numere separate pentru masive, sectoare cadastrale și terenuri.

Numerele cadastrale ale raioanelor, zonelor, masivelor și sectoarelor cadastrale din extravilan se transcriu de pe harta de bază a teritoriului respectiv.

Numărul masivului și al sectorului se scrie aproximativ în centrul unității cadastrale, cu înălțimea de 5 mm.

După numerotarea sectoarelor cadastrale din extravilan, se vor numerota în continuare sectoarele cadastrale din intravilan, conferindu-le numerele imediat următoare.

Numerotarea terenurilor se face din partea de nord – vest a fiecărui sector cadastral, și se continuă în sens convenabil, în ordinea crescătoare a numerelor, în așa fel, încît să formeze o înlănțuire, aleasă în funcție de rețeaua de comunicație și/sau cea hidrografică, astfel ca sectoarele de teren să fie ușor găsite pe plan.

La numerotarea terenurilor se vor lua în considerație numerele cadastrale atribuite deja de OCT în cadrul înregistrării selective sau de organele administrației publice locale în cadrul privatizării terenurilor și eliberării titlurilor de autentificare a drepturilor deținătorilor de terenuri. Aceste numere nu se modifică, cu excepția cazurilor cînd două numere identice s-au atribuit la bunuri imobile diferite. În acest caz, unul din aceste numere va fi schimbat. Modificările respective vor fi operate în dosarul cadastral și registrul bunului imobil.

După atribuirea numerelor cadastrale terenurilor, se va efectua verificarea corespunderii datelor despre bunul imobil din baza de date descriptive (adresa, numărul cadastral) cu datele din planul topografic actualizat.

Dacă în procesul de atribuire a numerelor cadastrale unui sector de teren, în mod greșit nu i s-a atribuit număr cadastral, se va acorda numerele ulterioare libere din cadrul sectorului cadastral.

Dacă mai multor sectoare de teren li s-au atribuit unul și același număr, această greșeală se corectează prin atribuirea numerelor cadastrale sectoarelor de teren respective cu numerele libere din cadrul sectorului cadastral.

Numerele cadastrale ale terenurilor se înscriu pe proiectul planului cadastral în mijlocul terenurilor, paralel cu axa est-vest, înclinate spre dreapta, cu înălțimea de 2 mm.

Datele proiectului planul cadastral se vor prelua pe suporți magnetici, întocmindu-se proiectul planului cadastral în forma digitală. Proiectul planului cadastral digital va fi elaborat cu respectarea prevederilor cuprinse în Indicațiile tehnico-redacționale privind crearea planurilor cadastrale digitale, elaborate și aprobate de Agenție.

Verificarea și recepția lucrărilor

Executantul lucrărilor de întocmire a planului cadastral este obligat să efectueze verificarea calității lucrărilor atît pe parcurs, cît și la terminarea fazelor de lucru în teren și la birou.

Verificarea corectitudinii întocmirii proiectelor planurilor cadastrale se efectuează de către oficiul cadastral teritorial. Verificarea fiecărei etape de lucru are drept scop asigurarea respectării prevederilor instrucțiunilor respective, condițiile tehnice de execuție și forma de prezentare a rezultatelor, în scopul excluderii greșelilor ce ar putea influența negativ lucrările în cadrul următoarelor etape.

Persoanele cu atribuții de verificare din cadrul OCT, vor deschide o condică, în care vor fi înscrise elementele de control culese pe parcursul verificării.

Verificarea se va desfășura în paralel cu executarea lucrărilor, astfel încît să se încheie o dată cu terminarea fiecărei etape.

Verificatorul este obligat să controleze toate componentele lucrărilor cadastrale, verificînd pentru fiecare operație pînă la 10% din totalul elementelor. Toate etapele verificate se semnează de către executant și verificator, cu mențiunea datei la care s-a făcut recepția.

Verificările pe teren constau din confruntarea proiectului planului cadastral cu datele din teren, pentru a se constata dacă conținutul și reprezentarea detaliilor sînt executate în conformitate cu prevederile prezentei Instrucțiuni. În acest scop se va verifica dacă:

s-au analizat pe teren delimitările anterioare și dacă modificările survenite au bază legală;pe planul topografic s-au reprezentat corect hotarele bunurilor imobile, după caz, denumirea străzilor și numerele poștale ale construcțiilor capitale;

există concordanță de date între informația textuală culeasă în teren și planul cadastral;

măsurările din teren s-au executat în conformitate cu prevederile instrucțiunilor respective;

există concordanță între schițele de teren și proiectul planului cadastral;

numerotarea cadastrală este efectuată conform prevederilor Instrucțiuni privind elaborarea planurilor cadastrale;

conținutul proiectului planului cadastral corespunde cerințelor Instrucțiuni privind elaborarea planurilor cadastrale;

elementele proiectului planului cadastral pe purtător de hîrtie corespund cu elementele planului cadastral în varianta electronică;

datele bazei de date descriptive corespund datelor bazei de date grafice (numerele cadastrale ale bunurilor imobile, adresa bunurilor imobile etc.).

În urma verificărilor făcute, verificatorul întocmește nota de verificare.

În funcție de constatările făcute, în notă se vor da dispoziții privind corectarea, completarea sau refacerea anumitor părți ale lucrării, care prezintă unele defecte și se va stabili termenul în care executantul este obligat săprezinte lucrarea refăcută.

Nota de verificare se întocmește în două exemplare și se semnează de verificator. Un exemplar al notei se predă executantului, iar al doilea exemplar rămîne la verificator.

Recepția lucrărilor cadastrale se face de către OCT. Recepția lucrărilor cadastrale constă în analiza și verificarea datelor avînd drept scop urmărirea respectării întocmai a prevederilor din instrucțiunile tehnice.

Rezultatele recepției vor fi consemnate în procesul-verbal de recepție. Procesul – verbal de recepție se întocmește în trei exemplare și se semnează de OCT și executant.

În cazul în care lucrarea necesită remedieri sau completări importante, în locul procesului-verbal de recepție se întocmește nota de constatare a defecțiunilor, în care se nominalizează toate deficiențele constatate și completările necesare, precum și termenii de refacere a lucrării.

Coordonarea și redactarea planului cadastral

După recepționarea proiectului planului cadastral de către OCT, acesta se prezintă primăriei spre aprobare.

După aprobare proiectul planului cadastral se înapoiază organului cadastral teritorial, care întocmește originalul planului cadastral, cu respectarea prevederilor referitoare la cartografierea planurilor expuse în Atlasul de semne convenționale pentru planurile topografice, cadastrale la scara 1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500 MD – 36-05-06-97.

Memoriul justificativ (notă explicativă) include o descriere a acțiunilor care au fost efectuate și respectiv argumentele în folosul întreprinderii lor.

Devizul de cheltuieli va include costul lucrărilor pentru fiecare activitate în parte.

2.1.1.2 Scopul și conținutul proiectului planului cadastral

Proiectul elaborării planului cadastral are ca scop organizarea rațională a lucrărilor de câmp și de birou. Stabilirea proceselor obligatorii, care vor fi executate de toți inginerii cadastrali ai Întreprinderii de Stat ,,Cadastru” la prestarea serviciului de elaborare a planului cadastral, în conformitate cu procedura stabilită.

Scopul general al proiectului este îmbunǎtǎțirea și perfecționarea competențelor profesionale ale specialiștilor din domeniul cadastrului și formarea profesionalǎ.

Scopurile specifice ale proiectului sunt:

perfecționarea cunoștintelor angajaților și managerilor din domeniul cadastrului;

îmbunǎtǎtirea abilitǎților practice și cunostințelor teoretice ale colaboratorilor din domeniul cadastrului prin aplicarea noilor tehnologii la elaborarea și actualizarea planurilor cadastrale;

identificarea și aplicarea metodelor de elaborare a planurilor cadastrale;

utilizarea aparatelor moderne pentru culegerea și prelucrarea datelor.

Conținutul proiectului elaborarii unui plan cadastral poate avea următorul conținut:

identificarea punctelor de triangulație existente. Acumularea informației despre ele;

determinarea volumului lucrărilor de restabilire a punctelor de triangulație;

determinarea lucrărilor necesare pentru îndesirea punctelor de triangulație;

identificarea punctelor de hotar;

ridicări de teren;

punctele rețelei planimetrice;

hotarele unității administrativ-teritoriale;

hotarele intravilanului;

hotarele zonei, masivului, sectorului cadastral;

hotarele terenului;

reprezentarea grafică a construcțiilor existente;

căile de comunicație și alte obiecte liniare;

elementele hidrografice;

numerele poștale ale construcțiilor, toponimicele;

numerele cadastrale ale terenurilor;

nomenclatura planurilor;

scrierea – descrierea planului cadastral;

denumirea întreprinderii care a întocmit planul cadastral, anul și luna executării lui.

Acțiunile de identificare au scopul de a confirma existența atît în materialele cartografice cît și în natură, a punctelor de triangulație pasibile de a fi utilizate în scopul elaborării planului cadastral. În cadrul acestor acțiuni se elaborează lista coordonatelor punctelor identificate.

În condițiile în care nu există planuri topografice sau fotogrammetrice, se vor elabora scheme a amplasării punctelor de triangulație identificate.

Stabilirea în natură și în planurile existente a punctelor de triangulație necesare pentru efectuarea ridicărilor de teren. Lucrările de îndesire a punctelor de triangulație (măsurările etc.) se efectuează în conformitate cu normele tehnice stabilite pentru lucrările geodezice respective. Scopul stabilirii punctelor de triangulație suplimentare este ca, în rezultatul acestor lucrări, ridicările de teren să fie posibile pentru toată suprafața viitorului plan cadastral.

Proiectul planului cadastral se prezintă spre verificare și recepție OCT. Cerințele față de documentele care se pun la dispoziția OCT

Toate documentele prevăzute de Instrucțiunea cu privire la elaborarea planurilor cadastrale se vor întocmi pe forme tipizate, scrise cu pastă neagră sau albastră, fiind indicate data și locul întocmirii lor, denumirea întreprinderii, a executantului, verificatorilorși semnăturile lor.

Toate datele se stochează pe suporți magnetici și se prelucrează. Pe acestea se aplică etichetele de recunoaștere și identificare a masivelor de lucru la care se referă, numerele unităților cadastrale (raionul, zona, masivul, sectorul).

Executantul va pune la dispoziția OCT următoarele documente:

proiectul planului cadastral, întocmit în modul stabilit;

materialele de examinare a punctelor geodezice;

materialele măsurărilor geodezice de cîmp (la existența acestora);

notele de verificare a lucrărilor cadastrale;

suporți magnetici ce conțin informația descriptivă și grafică.

Executantul lucrărilor de întocmire a planului cadastral este obligat să efectueze verificarea calității lucrărilor atît pe parcurs, cît și la terminarea fazelor de lucru în teren și la birou.

2.2 Metode de elaborare a planului cadastral

Metodele de intocmire a planurilor cadastrale se pot grupa in doua categorii: metode directe si indirecte.

Din categoria metodelor directe fac parte:

intocmirea planurilor cadastrale prin metode fotogrametrice de ridicare;

intocmirea planurilor cadastrale prin metode combinate topo-fotogrametrice.

Din categoria metodelor indirecte fac parte:

intocmirea planurilor cadastrale prin derivare din planul topografic de baza;

intocmirea planurilor cadastrale prin reambularea planurilor topografice și cadastrale vechi.

Alegerea metodei de intocmire a planurilor cadastrale se face in functie de baza topografica existentă in zonă, de volumul, calitatea si actualitatea informațiilor conținute de baza topografică, de existenta punctelor rețelei de sprijin din zonă, de dotarea cu aparatură de specialitate a executantului lucrărilor, de scara la care se intocmesc planurile, etc.

Intocmirea planurilor cadastrale prin metode numerice de ridicare

Se intocmeste un proiect tehnic pe baza recunoasterii terenului, a identificarii categoriilor de folosinta si a punctelor de triangulatie existente in zona (procurarea coordonatelor si a descrierilor topografice). Acesta va cuprinde:

volumul lucrarilor de semnalizare si marcare a punctelor vechi si noi;

coordonatele si descrierile topografice ale punctelor de triangulatie;

volumul si obiectul lucrarilor de masurare;

metodele cele mai indicate pentru ridicarea detaliilor;

memoriul justificativ;

devizul estimativ;

Lucrarile de cadastru se sprijina pe reteaua geodezica de stat realizata in proiectie stereografica 1970, pe plan secant unic. Executarea unor astfel de operatii se face prin metodele prezentate la disciplined topografice si geodezie.

Metodele numerice de ridicare sunt:

metoda drumuirii;

metoda radierii;

metoda absciselor si ordonatelor;

2.2.1 Metoda topografică de elaborare a planului cadastral

Metoda topografică de elaborare a planurilor și hărților topografice, inclusiv a planurilor cadastrale, este una din cele mai vechi metode aplicate în domeniu. La momentul actual, progresul tehnic propune diferite metode performante de soluționare a problemelor ce țin de reprezentarea grafică a teritoriului.

Totodată, metoda topografică va fi de neînlocuit în condițiile în care precizia măsurărilor va fi de importanță majoră.

La baza tuturor lucrărilor de întocmire a planurilor cadastrale stă întocmirea proiectului tehnic, care are ca scop organizarea rațională a lucrărilor de câmp și de birou.

În linii generale, un proiect tehnic, inclusiv și cel referitor la elaborarea unui plan cadastral prin metode topografice, va include următoarele etape:

analiza situației în spațiul selectat pentru elaborarea planului cadastral;

formularea structurii lucrărilor cadastrale;

formularea memoriului justificativ;

elaborarea devizului de cheltuieli.

Prin metode numerice de ridicări, planurile cadastrale se elaborează în condițiile în care lipsește o bază topografică corespunzătoare (puncte ale rețelei de sprijin, planuri topografice etc.) și materiale fotogrammetrice recente.

Ridicări topografice – totalitatea măsurărilor în natură necesare întocmirii unui plan topografic

În procesul elaborării planului cadastral prin metoda topografică sau a unei actualizări masive a informației din planul cadastral sunt aplicate ridicări de teren.

Scopul ridicărilor de teren este de a reprezenta o totalitate de terenuri pe planul cadastral.

Ridicările de teren sau metodele de măsurare pe teren sunt diferite. Selectarea metodei de măsurare se va baza pe două principii de bază: obținerea preciziei necesare și costul lucrărilor (cheltuielile de timp și financiare).

În condițiile în care sunt necesare ridicări de teren pe suprafețe mari, întinse, intersectate de diferite obstacole etc., mai des se aplică metoda drumuirilor.

În condițiile în care este necesar de a reprezenta pe planul cadastral un teren, o porțiune de teren, un element mai mic al bunului imobil (terenului) se vor aplica alte metode cum ar fi:

metoda radierii;

metoda absciselor și ordonatelor;

intersecțiile liniare;

intersecțiile unghiulare;

alte metode.

Tehnicile și tehnologiile actuale, moderne, bazate pe metode numerice de reprezentate a terenului, permit o automatizare largă a măsurărilor. Aplicarea teodolitului electronic modernizează mult procesul de lucru.

Totodată, este necesar de constatat că, metodele electronice aplicate automatizează procesul de lucru dar sunt bazate pe principiile metodelor enumerate mai sus.

2.2.2 Metoda fotogrammetrică de elaborare a planului cadastral

Fotogrammetria este știința de a obține informații fiabile cu privire la caracteristicile suprafețelor și corpurilor, fără a avea contact fizic cu acestea, precum și de a măsura și interpreta aceste informații.

În primul rând, Fotogrammetria este considerată o "cutie neagră". Intrarea este caracterizată prin obținerea de informații de încredere prin procese de înregistrare a modelelor energiei electromagnetice radiante, predominant sub formă de imagini fotografice.

Culegerea datelor în fotogrammetrie este procedeul de obținere de informații de încredere
cu privire la proprietățile suprafețelor și obiectelor. Acest lucru este realizat fără contact fizic
cu obiectele, ceea ce evidențiază în mod deosebit diferența față de topografie.
Informațiile primite de la distanță pot fi grupate în patru categorii:

Informațiile geometrice sunt cele care implică poziția spațială și forma de obiecte. Acesta este cea mai importantă sursă de informații în Fotogrammetrie.

Informația fizică se referă la proprietățile radiațiilor electromagnetice, de exemplu, radiant de energie, lungime de undă, și polarizare.

Informația semantică reprezintă sensul de interpretare al imaginii. Acesta este, de obicei, obținut prin interpretarea datelor înregistrate.

Informația temporală este legată de schimbarea unui obiect în timp, de obicei, obținută
prin compararea mai multor imagini, care au fost înregistrate la momente diferite.

Dezvoltarea fotogrammetriei în mod clar a depins de dezvoltarea generală a
științei și tehnologiei. Este interesant de observat că cele patru etape majore ale dezvoltării fotogrammetriei sunt direct legate de invențiile tehnologice în fotografie, aeronautică,
calculatoare și electronică.

Începutul Fotogrammetriei a fost inventarea fotografiei de către Daguerre și Niepce, în 1839. Prima etapă, de la mijlocul și spre sfârșitul secolului trecut, a fost una de pionierat și de experimentare, cu realizări remarcabile în fotogrammetria terestră și fotogrammetria realizată din balon.

A doua generație denumită Fotogrammetrie analitică, este caracterizată prin inventarea stereofotogrammetriei de către Pulfrich (1901). Acest lucru a deschis calea pentru construcția de stereo-plottere primul de către Orel, în 1908. Avioane și camere de fotografiat au devenit operaționale în timpul Primul Război Mondial. Între cele două războaie mondiale, principalele fundații de tehnică topografică aeriană au fost înființate și funcționează și astăzi. Instrumentele de rectificare analogică și stereo-plotterele, bazate pe tehnologii mecanice și optice, au devenit disponibile la scară largă, Fotogrammetria impunându-se ca metodă eficientă de topografie și cartografie.

Teoria de bază matematică a fost cunoscută, dar cantitatea de calcule a fost prohibitivă pentru soluții numerice și, prin urmare, toate eforturile au fost orientate spre metodele analogice. Von Gruber se spune că a numit Fotogrammetria arta de a evita calcule.

Odată cu apariția calculatorului, a treia etapă a început, sub denumirea de Fotogrammetrie analogică. Schmid a fost unul dintre primii fotogrammetrici care au avut acces la un computer. El a pus bazele Fotogrammetriei analogice în anii cincizeci, folosind algebra matrice. Pentru prima dată a fost făcută o încercare serioasă a teoriei de ajustare a măsurătorilor fotogrammetrice. Însă au mai trecut câțiva ani până când au devenit operaționale primele programe. Brown a dezvoltat primul program de ajustare în block bazată pe legături la sfârșitul anilor 60, la scurt timp înainte ca Ackermann să raporteze un program cu modele independent în calitate de concept de bază. Ca rezultat, performanța precizie de triangulație aeriană s-a îmbunătățit cu un factor de zece procente.

În afară de triangulară aeriană, plotterele analogice sunt o altă invenție majoră a
a celei de-a treia etape. Din nou, vom observa un decalaj de timp între invenție și introducerea
în practică a fotogrammetriei. Helava a inventat plottere analogice, în anii cincizeci dar cu toate acestea, au devenit instrumente disponibile doar în anii 80 pe o scară largă.

A patra etapă -Fotogrammetria digitală, este în curs de dezvoltare rapidă ca disciplină nouă în Fotogrammetrie. Spre deosebire de toate celelalte faze, imaginile digitale sunt utilizate în locul fotografiilor aeriene. Odată cu disponibilitatea unor dispozitive de stocare, care permite un acces rapid pentru imagini digitale, si microprocesoare cu chipuri speciale, Fotogrammetria digitală a început în serios cu numai câțiva ani în urmă. Domeniul este încă la început și nu i-a făcut întru totul loc în știința numită fotogrammetrie.

2.2.3 Metoda combinată de elaborare a planului cadastral

Mai există și alte metode de elaborare a planurilor cadastrale, și anume: metoda topo-fotogrammetrică (se aplica mai des pe teritoriul localitatilor), metoda derivării din planul topografic (prevede extragerea elementelor din planul topografic) elaborat anterior prin orice metodă, dar care după conținut satisface cerințele planului cadastral.

Metoda topo-fotogrammetrică de alcătuire a planurilor cadastrale se aplică mai des pe teritoriul localităților. Această metodă este aplicată în cazurile când din diferite motive, fotogramele sunt ne calitative, iar pe porțiuni anumite ale localității sunt necesare executarea ridicărilor topografice. Ridicările topografice în combinație cu cele fotogrammetrice se mai folosesc pentru ridicarea traselor stradelelor și a limitelor cvartalelor, pentru ridicarea detaliilor care nu apar pe fotogramă, pentru culegerea elementelor necesare calculării suprafețelor de teren și reprezentarea cu precizie a unor detalii importante, pentru reprezentarea categoriei de folosință, a reliefului etc.

Metoda derivării din planul topografic prevede extragerea elementelor (detaliilor) din planul topografic, elaborat anterior prin orice metodă, dar care după conținut satisface cerințele planului cadastral. Planul topografic după conținut nu conține toate elementele (detaliile) planului cadastral. Materialul primit prin derivarea planului topografic este folosit mai departe pentru căpătarea planului cadastral. În acest scop el se completează cu elementele de conținut cadastral referitoare la categorii de destinație și folosință, proprietari și posesori, calitatea terenurilor, cu modificările intervenite din momentul elaborării planului topografic de bază etc.

3 APLICAREA METODELOR DE ELABORARE A PLANURILOR CADASTRALE

3.1 Descrierea obiectului de studiu

În prrezentul capitol vor fi examinate și prezentate două proiecte de elaborare a planului cadastral. Primul obiect al planului cadastral va reprezenta un spațiu de teren destinat pentru constructie.

Amplasarea obiectului planului cadastral este reflectată în (fig. 3.1).

Figura 3.1 – Planul ortophoto

Obiectul acestei lucrari în urma carui va fi elaborat planul cadastral este amplasat în raionul Rîșcani, satul Pîrjota. Este un teritoriu destinat construcției, cu o suprafață plană și este înhotărnicit de terenuri cu aceeas destinație.

Figura 3.2 – Obiectul planului cadastral

În realitate obiectul planului cadastral poate fi, atât după suprafață, cât și după conținut diferit de cel reflectat în figura menționată. El poate include un spectru mult mai larg de informații. Figura 3.2 reprezintă o imagine a obiectului planului cadastral la momentul formulării scopului proiectului de elaborare a planului cadastral.

Pentru ca executorul lucrărilor de elaborare a planului cadastral să obțină o imagine complexă despre obiect îl va examina nemijlocit în teritoriu. Examinarea situației în teren se efectuiază după ce proprietaru depune cererea de elaborare a planului cadastral la Î.S. „Cadastru” sau la o alta firmă particulară care prestează servicii in domeniu cadastrului. Cererea pentru elaborarea planului cadastral este prezentată în anexa A.

Astfel, limitele obiectului elaborării planului cadastral sunt stabilite de către solicitant.

Al doilea bun imobil indicat în figura de mai jos reprezintă imaginea obiectului planului cadastral la momentul formulării scopului proiectului de elaborare a planului cadastral.

Figura 3.3 – Obiectul planului cadastral

Acest sector de teren se află în proprietatea publica a statului a fondului apelor. Prin comanda depusă la Î.S. „Cadastru”, filiala OCT Rîșcani, conform anexei B, de către Gavriiuc Iurie, data nașterii 28.09.1979, cod personal 2003030042143, domeciliul în raionul Rîșcani, satul Pîrjota, solicită elaborarea planului cadastral sau geometric.

Toate aceste obiecte enumerate mai sus vor fi examinate si argumentate pe parcursul acestui capitol pentru a demonstra cunoștințe practice în domeniul elaborării planurilor cadastrale

3.2 Elaborarea proiectului planului cadastral

Studiind mai detaliat prezentul obiect al palnului cadastral realizăm ca poate fi elaborat atât prin metode clasice adica în baza măsurărilor topografice, cât și prin metoda fotogrametrica utilizând imaginile spațiale obținute prin metode diferite.

Necătînd la faptul că pentru Republica Moldova planurile ortophoto pe sunt pe întreg teritoriul republicii. Ele pot fi folosite și se folosesc în practica actuală de elaborare a planurilor cadastrale.

Aceste planuri reprezintă un succes al tehnologiilor de utilizare a imaginilor spațiale. Evident că în condițiile exemplului este rațional de aplicat metoda topografică de elaborare a planului cadastral, deoarece planurile ortophoto sunt vechite, realizate în anul 2007 iar în realitate sau produs multe schimbări decît ceea ce reprezintă imaginile.

3.3 Aprobarea proiectului planului cadastral

Proiectul planului cadastral este aprobat de către solicitantul lucrărilor. În cazul exemplului descris proiectul planului cadastral va fi aprobat de către autoritatea centrală în domeniul cadastrului, Agenția Relații Funciare și Cadastru.

În procesul analizei variantelor se va lua în considerație costul lucrărilor în condițiile aplicării metodei topografice și metodei fotogrammetrice.

Evident că, în cazul dat metoda topografică va fi mai scumpă și va putea fi realizată într-un termen mai mare față de metoda fotogrammetrică.

În procesul de analiză a variantelor se va lua în considerație particularitățile terenurilor destinate construcțiilor, necesitatea dezvoltării pe viitor și a altor informații.

3.4 Implementarea proiectului planului cadastral

În urma examinării planului ortophoto constatăm că imaginile lui nu reflectă destul de pronunțat, hotarele terenurilor proprietarilor. În majoritatea cazurilor limitele hotarelor terenului, coincid cu limitele terenurilor adiacente, însă în acest caz nu există coincidență. Deci pentru o așa situatie cînd limitele hotarelor nu reprezintă linii pronunțate, sunt practicate măsurări topografice în teritoriu pentru a determina amplasarea corectă a hotarelor.

Din această cauză a fost aleasă metoda topografică de elaborare a planului cadastral. În procesul de determinare a amplasării hotarelor un rol important reprezintă coordonarea lor nemijlocit cu proprietarii bunului.

Cadrul normativ (instructiv) aplicat în procesul de elaborare a planurilor cadastrale atât al unui teritoriu cât și al bunului imobil, indiferent de metoda aplicată (fotogrammetrică, topografică, combinată) este elaborat de către Agenția Relații Funciare și Cadastru, fiind obligatoriu pentru toți executorii lucrărilor cadastrale.

3.5 Elaborarea proiectului planului cadastral prin metoda topografică

Metoda topografică de elaborare a planurilor cadastrale este una din cele mai vechi metode aplicate în domeniu. La momentul actual, progresul tehnic propune diferite metode performante de soluționare a problemelor ce țin de reprezentarea grafică a teritoriului.

Totodată, metoda topografică va fi de neînlocuit în condițiile în care precizia măsurărilor va fi de importanță majoră.

Pentru elaborarea proiectului planului cadastral a acestor două obiecte se va începe cu lucrările pregătitoare. La această etapă executantul, inginerul cadastral a analizat situația existentă conform datelor și documentelor prezentate de beneficiar și cele deținute de oficiul cadastral teritorial și a stabilit locul amplasării bunului imobil pe planul de încadrare, conform anexei C și D

Următorul pas a fost stabilirea hotarelor terenurilor care s-a efectuat cu deplasare la fața locului, în prezența titularilor de drepturi asupra terenurilor, hotarele căror urmau a fi stabilite pe teren. Hotarele au fost stabilite în conformitate cu punctele de cotitură a hotarului și descrierea elementelor de hotar sunt indicate pe schema de stabilire a hotarului, conform anexelor E și F

Persoanele prezente la stabilirea hotarelor, au fost de accord cu poziția hotarelor pe teren și aplicarea acestora pe schița de lucru a planului. Hotarele au fost stabilite exact și determinate corect.

Titularul de drept, hotarele căruia au fost stabilite pe teren, a fost avertizat de responsabilitatea pentru transferul, distrugerea sau neasigurarea integrității punctelor de hotar stabilite.

Rezultatele stabilirii și coordonării hotarelor au fost stipulate în actul de stabilire a hotarelor, care a fost semnat de titularul de drept, și de executantul lucrărilor (vezi anexele G și H).

Actul de stabilire a hotarelor sectorului de teren, a fost întocmit în 2 exemplare, dintre care unul s-a prezentat titularilor de drept, al doilea se pastrează în dosarul cadastral la OCT Rîșcani.

După marcarea și fixarea pe teren a punctelor de cotitură ale hotarelor terenului, se purcede la executarea măsurătorilor cadastrale.

Pentru primul bun imobil ridicarea situației a fost efectuată cu ajutorul tahimetrului electronic Trimble M3. In cazul dat pentru elaborarea planului Cadastral este aplicata metoda drumuirii. Drumuirea este o metodă de reprezentare geodezică a unui teren.

Metoda drumuirilor poate fi aplicată în mai multe variante:

un poligon închis;

mai multe linii și unghiuri care leagă două puncte de triangulație;

două și mai multe puncte și linii bazate pe un punct de triangulație.

La aplicarea metodei drumuirilor este important de a amplasa corect punctele de drumuire, de a obține o situație cînd din punctele de drumuire este posibilă reprezentarea pe planul cadastral a tuturor detaliilor teritoriului.

Astfel, în cazul dat, drumuirea este compusă din 2 stații ST1 și ST2

În dependență de necesitate, numărul punctelor de drumuire poate fi diferit dar in cazul dat terenul este relativ plan si toate punctele hotarelor au o vizibilitate destul de favorabila.

Din aceste două stații se iau 27 puncte care sunt determinate prin metoda radierii.

Metoda radierii consta în determinarea amplasării pe planul cadastral al unui punct (puncte) al terenului, cunoscînd distanța pînă la el și un unghi aplicat la o linie, amplasarea căreia este cunoscută în spațiu (numită bază sau stație).

Prin combinarea acestor două metode noi obținem posibilitatea unei prezentări grafice a întregii suprafeți terenui din spațiul planului cadastral.

Datele din teren au fost prelucrate utilizând software specializat „Credo-Dat”, versiunea 3.0. după aceasta datele se suprapun cu imaginile ortophoto. Examinînd planul ORTOPHOTO constatăm că imaginile lui reflectă, destul de pronunțat, hotarele terenurilor proprietarului. În majoritatea cazurilor hotarele proprietăților coincid cu limitele drumurilor, gardurilor etc.

Pentru cel de-al doilea sector ridicarea topografică a fost efectuată cu GPS-ul

A fost utilizată metodă de lucru ridicarea topografică cu ajutorul GPS-ului, utilizând aparatul din seria LEICA. Această metodă oferă o serie de avantaje printre care simplitatea și costul redus a lucrărilor cadastrale. Precizia metodei este dată de precizia aparatului GPS utilizat, în cazul de față aceasta fiind foarte mică în jurul la 0,3 m. Au fost ridicate un număr de 28 de puncte la teren în funcție de valoarea altimetrică și poziția lor în spațiu.Suprafeța de teren ridicată topografic cu ajutorul programei MapInfo este prelucrată și suprapusă planurilor ortophoto.

Planurile geometrice ale terenurilor au fost întocmite în format digital, conform anexelor I și J, care și conțin următoarea informație:

a) hotarele terenului;

b) punctele de cotitură;

c) scara la care a fost tipărit planul;

d) sistemul de coordonate MOLDREF99;

e) catalogul coordonatelor;

f) tabela cu dimensiunile segmentelor terenului;

g) tipul hotarelor (fixe, generale);

h) orientarea grafică a planului;

i) caracteristicile tehnice a terenului (tipul, modul de folosință, suprafața);

j) denumirea întreprinderii care a executat lucrările;

k) data întocmirii planului geometric;

l) numele, prenumele și semnăturile executantului lucrărilor și persoanei care a verificat lucrarea (din partea executantului).

Planul geometric elaborat a fost semnat și aprobat de autoritatea public central.

După verificarea planului geometric executantul lucrărilor întocmește dosarul tehnic, care va conține:

a) foaia de titlu;

b) nota explicativă;

c) informații din cadastru (planul cadastral, certificat din registrul bunurilor imobile etc.);

d) copia documentului ce confirmă dreptul sau alte documente;

e) planul de încadrare a terenului (pe planul ortophoto);

g) actul de stabilire a hotarelor;

h) actul de constatare pe teren;

i) raportul prelucrărilor măsurătorilor cadastrale;

j) planul geometric.

Dosarul tehnic se semnează de către executant și inginerul cadastral certificat.

Dosarul tehnic întocmit pe suport de hârtie și pe suport digital se anexează la cererea privind recepția lucrărilor cadastrale care se depune în modul stabilit, pentru recepție la OCT.

Recepția lucrărilor este efectuată de către persoana responsabilă pentru recepția lucrărilor din cadrul OCT, inginer cadastral superior.

Procedura de recepție a lucrărilor constă în primirea cererii de recepție a lucrării, verificarea lucrării, documentarea verificării.

Primirea cererii de recepție a lucrării se efectuează la ghișeul oficiului cadastral teritorial sau, (după caz), în incinta aparatului central al Întreprinderii.

Depunerea cererii de recepție a lucrărilor cadastrale se face de către executantul lucrărilor cadastrale, inginerul cadastral .

Cererea de recepție a lucrărilor cadastrale se depune în 2 exemplare, la care se anexează dosarului tehnic pe suport de hârtie și pe suport digital, precum și bonul de plată ce confirmă achitarea serviciului de recepționare.

Termenul de verificare a documentației cadastrale este de cel mult 5 zile lucrătoare din ziua primirii cererii. În regim de urgență – 24 de ore.

Recepția lucrării constă în:

a) verificarea conținutului dosarului tehnic;

b) verificarea deținerii de către inginerul cadastral a certificatului de calificare;

c) verificarea respectării tehnologiei măsurărilor cadastrale și încadrării în erorile admisibile;

d) localizarea amplasamentului bunului imobil în baza de date grafică (planul cadastral digital), cu verificarea corectitudinii încadrării în limitele acestuia;

e) corespunderea atributelor descriptive clasificatorului și elementelor grafice.

În cazul în care dosarul tehnic corespunde cerințelor prezentei Instrucțiuni, lucrarea se recepționează prin aplicarea parafei „Recepționat” pe dosarul tehnic cu indicarea datei, numelui și semnătura persoanei responsabile.

Dosarul tehnic în format electronic a fost transmis spre păstrare în arhiva electronică ținută de Î.S. „Cadastru”, iar datele grafice se transferă în baza de date grafică.

Dosarul tehnic cu parafa „Recepționat” a fost restituit solicitantului.

3.6 Extragerea informației din ORTOPHOTOPLAN

Descifrarea fotogramelor constă în recunoașterea și marcarea pe fotograme a detaliilor diferitor obiecte, în determinarea categoriilor de destinație și folosință a terenurilor, determinarea caracteristicilor obiectelor, în scopul repartizării limitelor lor pe plan.

În cadrul operației de descifrare se mai culeg date care nu apar clar pe fotograme. Pentru a executa descifrarea pe fiecare fotogramă se trasează în tuș, cu linii de 0,5-0,6 mm zona utilă. În unele cazuri zona utilă poate coincide cu liniile de comunicații și alte obiecte liniare.

Între două zone utile este necesar să existe o suprapunere de cel puțin un centimetru pe fotogramă.

Pentru elaborarea planului cadastral, în procesul de descifrare a fotogramelor se acumulează următoarea informație:

amplasarea hotarelor bunurilor imobile;

amplasarea limitelor obiectelor ce urmează a fi înregistrate în registru;

lățimea drumurilor, străzilor;

amplasarea fîntînilor inclusiv informație textuală;

rețele;

amenajări;

direcția curgeri apelor obiectelor acvatice curgătoare;

biserici;etc.

Lucrările de descifrare se finalizează prin următoarele:

schema dispunerii (amplasării) fotogramelor din zona respectivă;

fotogramele descifrate;

schițele pentru detaliile care nu sau reflectat pe fotograme.

Enumerarea obiectivelor care necesită a fi reflectate în fotograme pentru elaborarea planului cadastral este stabilită în actele normative ce țin de domeniul cadastrului.

Pentru obținerea planului cadastral din fotogramele descifrate sunt utilizate metodele obținerii planului fotogrammetric.

Studierea detaliată a metodelor de obținere a planului fotogrammetric și inclusiv cadastral se efectuează în cadrul studierii fotogrammetriei ca știință.

3.7 Suprapunerea planurilor ORTOPHOTO și a Planului cadastral

În practica actuală de elaborare a planurilor cadastrale sunt utilizate planurile ortophoto. Aceste planuri reprezintă un succes al tehnologiilor de utilizare a imaginilor spațiale. Cu atît mai mult că Moldova dispune de planurile ORTOPHOTO pe întreaga republică.

Figura 3.4 – Imaginea ortophoto a obiectelor imobiliare

Evident că în condițiile exemplului este rațional de aplicat metoda fotogrammetrică de elaborare a planului cadastral. Planurile ortophoto sunt foarte actuale. În imaginea de mai jos este reprezentat aspectul terenului și delimitarile de teren. Care pe viitor adica după prelucrarea imaginii ORTHOPFOTO se va obtine planul cadastral.

Un plus foarte mare al planurilor ortophoto este reprezentarea reala a situației din teren, cu toate hotarele sale artificiale cît și naturale. Suprapunerea planului cadastral și a fotogramelor ne dau o informatie concreta referitor la amplasarea bunului imobil.

Figura 3.4 – Hotarele sectoarelor de teren

După cum sa vorbit anterior in capitolul 2 metoda fotogrametrica utilizeaza planul ortophoto al sectorului de teren in care sunt prezentate aspectul terenului conform fotogramelor cit si delimitările hotarelor sectoarelor de teren. Pentru a obține planul cadastral folosind materialul ortophoto este necesar de a elimina rastrurile, adica fotogramele , astfel vor ramine numia hotarelel terenurilor, ceea ce și constituie planul cadastral. Acest lucru se poate de efectuat prin intermediul programului mapinfo sau geoportal.md. Astfel in urma lucrarilor date obtine planul sectorului de teren, care e reprezentat mai sus.

Acest lucru se poate de efectuat prin intermediul programului mapinfo sau geoportal.md. Astfel in urma lucrarilor date obtine planul sectorului de teren, care e reprezentat în figura 3.4.

Sofwarul MapInfo lucrează pe baza mai multor straturi care la necesitate pot fi activate și dezactivate. Aceasta permite utilizatorului reprezentarea pe plan a mai multor elemente a planului cadastral.

Figura 3.5 – controlu straturilor

Pentru prelucrarea datelor unui plan cadastral în MapInfo sunt necesare straturile următoare:

a) Terenuri-informația grafică privind hotarele terenurilor înregistrate în Registrul

bunurilor imobile, cât și cele neînregistrate-obținute în cadrul lucrărilor de elaborare și recepție a planurilor geometrice;

b) Clădiri-conține informația grafică privind toate construcțiile dreptul asupra cărora

sunt înregistrate sau neînregistrate în registrul bunurilor imobile, din cadrul unui teren (la executarea lucrărilor cadastrale selective) sau construcția de bază din cadrul unui teren (la executarea lucrărilor cadastrale masive) precum și plantațiile perene;

c) Axastr-planul de adrese a localității;

d) HCSectoare-informația grafică privind structurizarea cadastrală al teritoriului Republicii Moldova;

e) Terenuri Titlu-va ține temporar, până la eliminarea neconformităților ce țin de hotarele terenului (bunului imobil) și amplasare;

f) Conducte-sistemul de canalizare centralizată;

g) Drumuri-rețeaua drumurilor;

h) Hidro;

i) Hlocalit-hotarul localităților;

j) Lce;

k) VizLce;

l) Parlab;

m) PCTGeo-punctele de reper al măsurărilor cadastrale;

n) TerenTitluWork-terenuri formate la înregistrarea selectivă;

o) TerenuriWork;

4 SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE

4.1 Analiza stării actuale a securității muncii

Regulamentul organizării instruirii prevede următoarele feluri de instructaje:

Instructiv – general;

Primar – la locul de lucru;

Periodic – o dată pe trimestru.

Instructajul introductiv este efectuat de către conducătorul întreprinderii sau specialistul șef, sau specialistul de protecția muncii. Instructajul este efectuat în cabinetul de protecția muncii sau în cabinetul specialistului șef unde sînt materiale didactice referitoare la protecția muncii: panouri și placate. Instructajul introductiv are caracter de lecție în care se informează noii angajați despre procesele tehnologice, despre regimul de lucru și odihnă, despre factorii periculoși nocivi care pot apărea în timpul lucrului, despre respectarea legislației muncii, regimului de lucru și a disciplinei muncii ș.a. Instructajul introductiv este înregistrat într-un catalog special. Instructajul introductiv e valabil pe tot timpul cît angajatul va lucra în domeniul dat.

Instructajul primar este efectuat de către șeful de sector se înregistrează în catalog special sau în fișa individuală. Instructajul primar la locul de lucru se face cu o persoană sau mai multe care au venit în brigadă să lucreze. Se explică și se arată cerințele de îndeplinire a lucrului și parametrii: tonajul, viteza, presiunea, temperatura, exploatarea utilajului, sînt preveniți despre factorii periculoși ș.a. Instructajul primar este valabil până la 3 luni.

Instructajul periodic se efectuată atunci când în timp de 3 luni după instructajul primar nu a avut loc accidente de muncă și nu s-a schimbat lucrul. Conținutul instructajului periodic este același ca și la instructajul primar. Se înregistrează la locul de lucru și este valabil 3 luni.

In Oficiul Cadastral Teritorial al sectorului Rîșcani orașul Chișinău funcția de specialist de protecția muncii o îndeplinește conducătorul întreprinderii fiindcă numărul de angajați, în acest domeniu, este mai mic de 50 persoane.

El trebuie să facă:

petrecerea instructajului la încadrarea în muncă;

ducerea documentelor respective începînd de la fișele individuale de protecția muncii a salariaților și terminînd cu registrele speciale de înregistrare a instructajelor mai suu numite,în funcțiile lui intră:

cercetarea accidentelor;

planificarea și ameliorarea măsurilor în domeniul protecției muncii;

înzestrarea întreprinderii cu echipament individual;

plata adăugătoare pentru factorii nocivi;

lucru cu factorii nocivi, etc.

În dependență de numărul de salariați la fiecare subunitate este amenajat cîte un cabinet de protecția muncii. Cabinetul de protecția muncii este amenajat în oficiul de lucru care are un stand cu factori nocivi și protecția împotriva lor, instrucțiunii tip pe protecția muncii și de funcție pentru diferite specialități din Oficiul Cadastral Teritorial, instrucțiuni de securitatea antiincendiară și planul evacuării din birou în caz de incendiu fiind ocupat cu lucrul cotidian principalele neajunsuri în ducerea documentelor, la reținerea termenilor de instructaje sau instructaje necalitative.

Sânt strict controlați specialiștii care trebuie să exercite instructajele la locul de muncă, să afișeze materialul ilustrativ, echipamentul individual și colectiv de protecție în secțiile corespunzătoare, sunt afișați factorii de risc și periculoși. Cu scopul de a prelua măsurile de protecție contra lor și a crea condiții sănătoase și inofensive în domeniul producerii și factorii nocivi în urma cărora ar putea evalua accidente de muncă, principalii factori sunt:

în dependență de executant,

utilaj,

mediul de muncă;

sarcina de muncă.

4.2 Securitatea muncii în cîmp

Realitatile zilelor noastre arata ca secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri si transformari ale civilizatiei omenesti, dar si cele mai complexe si uneori nebanuite efecte asupra vietii.

Pana nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. In prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamantului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utilizand cele mai noi cuceriri stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele energetice. Ca urmare a industrializarii si cresterii productiei de bunuri au sporit mult materialele ce afecteaza mediul ambiant.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regasesc in aer, apa si in sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezentei dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii unor combustibili inferiori; sunt evacuate in atmosfera importante cantitati de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte daunatoare asupra vegetatiei, in general, si direct sau indirect asupra omului.

La acest sfarsit de secol si inceput de mileniu, lumea se afla in efervescenta. Schimbarile care au avut loc si vor avea loc, creeaza, intr-o viziune optimista, sperante si pentru remedierea fie si treptata a mediului inconjurator. In tumultul generalizat al schimbarilor, trebuie sa tragem inca un semnal de alarma legat de mediul inconjurator si de supravietuirea omului si a existentei vietii pe Terra.

“Mediul natural”, adică aerul, oceanele, mările, lacurile, apele curgătoare, solul și subsolul si formele de viată pe care aceste ecosisteme le creează și le sustin este imaginea cea mai comună pe care omul obișnuit și-o face atunci cînd vorbeste despre mediul inconjurator.

O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza fiecare in parte un “ecosistem” care se interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu in cautarea unui anumit echilibru. Totalitatea factorilor naturali, determina conditiile de viata pentru regnurile vegetale, animale si pentru exponentul sau rational – omul, reprezentand mediul natural. In mediul natural distingem componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apa, substrat geologic, relief, sol.

Componentele biotice reprezinta viata, organismele ce le dezvolta pe fundalul sportului ecologic. Ele apar sub forma vegetatiei si animalelor depinzand atat de factori terestri, cat si cosmici (radiatia solara de exemplu) ceea ce ne ajuta sa intelegem implicatiile care pot urma unor modificari fie terestre, fie cosmice, sau ambele in acelas timp.

Mediul inconjurator apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupand o dubla pozitie: de “component” al mediului si de “consumator”, de beneficiar al mediului.

Conceptul actual de “mediu inconjurator” are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate in toata complexitatea lor.

Prin “resurse naturale” se intelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului inconjurator ce pot fi folosite in activitatea umana:

resurse neregenerabile – minerale si combustibili fosili;

resurse regenerabile – apa, aer, sol, flora, fauna salbatica;

resurse permanente – energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor.

Un alt factor care dauneaza mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejera in spatiile verzi. Comportamentul individului polueaza mediul intr-o masura mai mare sau mai mica, fie sub forma activitatii cotidiene, fie a consumurilor turistice.

Prin dezvoltarea activitatii umane sunt afectate toate componentele mediului in proportii diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervatiile, precum si biosfera.

In consecinta, conservarea functiilor igienico-sanitare, recreativa si estetica ale elementelor componente ale mediului natural constituie garantia unei dezvoltari continue a societatii umane.

Securitatea muncii la efectuarea lucrărilor manuale

In intreaga activitate a mediului inconjurator se urmareste nu numai folosirea rationala a tuturor aceste resurse, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului si localitatilor cu masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele daunatoare asupra mediului inconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.

Astfel notiunea de “mediu inconjurator” cuprinde de fapt, toate activitatile umane in relatia om-natura, in cadrul planetei Terra.

Cand se vorbeste de progres sau de saracie, se vorbeste de fapt, in termenii cei mai globali, de mediul inconjurator care caracterizeaza planeta noastra la un moment dat, caci intre toate acestea si poluarea, degradarea apei si a aerului, amenintarea paturii de ozon, desertificarea, deseurile toxice si radioactive si multe altele, exista o stransa interdependenta.

In toate civilizatiile care s.au dezvoltat pana in secolul al XVII-lea, de natura predominant agricola,”pamantul era baza economiei, vietii, culturii, structurii familiei si politicii”, viata era organizata in jurul satului, economia era descentralizata, astfel ca fiecare comunitate producea aproape tot ce ii era necesar. Energia chieltuita corespundea in esenta lucrului fortei musculare, umana sau animala, rezervelor de energie solara inmagazinata in paduri, utilizarii fortei hidrauliuce a raurilor sau mareelor, fortei eoliene.

Natura reusea pana la urma sa refaca padurile taiate, vantul care unfla velele, raurile care puneau in miscare rotile, deci sursele de energie utilizate de civilizatiile agricole erau regenerabile.

Odata cu sporirea populatiei globului, ce a decurs paralel cu perfectionarea organizarii sociale si, in special odata cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele doua secole, incercarea omului de a domina in lupta aspra cu natura, de a-i smulge lacom bogatiile ascunse, incepe sa aiba tot mai mult succes. Peste un miliard si jumatate din populatia actuala a Terrei apartine civilizatiei industriale.

Industrialismul a fost mai mult decat cosuri de fabrica si linii de asamblare. A fost un sistem social multilateral si bogat care a influentat fiecare aspect al vietii omenesti. Cresterea economica, enorm accelerata, se bazeaza in majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuita prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: carbuni, titei, gaze naturale.

Alvin Toffler observa cu sarcasm: “Pentru prima data o civilizatie consuma din capitalul naturii, in loc sa traiasca din dobanzile pe care le dadea acest capital!”.

Problema rezidurilor activitatilor umane a luat proportii ingrijoratoare, prin acumularea lor provocand alterarea calitatii factorilor de mediu. Aceste alterari sunt cauza unor dezechilibre in fauna si flora si an sanatatea si bunul mers al colectivitatii umane din zonele supraaglomerate.

Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns, in unele tari industrializate, la un grad de bunastare ridicat, constatandu-se practic ca apare, cu iminenta, amenintarea consecintelor actiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.

Deteriorarea mediului ambiant este cauzata de: existenta prea multor automobile, avioane cu reactie si nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care functioneaza dupa tehnlogii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apa si energie, fenomene care sunt determinante, in ultima instanta, de necesitati crescande ale unei populatii aflate in stare de explozie demografica si indeosebi de existenta marilor aglomerari urbane.

Mediul inconjurator reprezinta un element esential al existentei umane si reprezinta rezultatul interferentelor unor elemente naturale – sol, aer, apa, clima, biosfera – cu elemente create prin activitatea umana. Toate acestea interactioneaza si influenteaza conditiile existentiale si posibilitatile de dezvoltare viitoare a societatii.

Orice activitate umana si implicit existenta individului este de neconceput in afara mediului. De aceea, calitatea in ansamblu a acestuia, precum si a fiecarei componente a sa in parte, isi pun amprenta asupra nivelului existentei si evolutiei indivizilor.

Ansamblul de relatii si raporturi de schimburi ce se stabilesc intre om si natura, precum si interdependenta lor influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata si implicit conditiile de munca pentru om, precum si perspectivele dezvoltarii societatii in ansamblu. Aceste raporturi vizeaza atat continutul activitatii cat si crearea conditiilor de existenta umana.

In concluzie, se poate afirma ca mediul trebuie adaptat si organizat pentru a raspunde nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natura a unor resurse si prelucrarea lor pentru a deservi populatia (pentru a satisface doleantele acestora). Aceasta dependenta cunoaste un mare grad de reciprocitate, datorita faptului ca nevoile umane se adapteaza intr-o masura mai mare sau mai mica mediului.

Asigurarea unei calitati corespunzatoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate supravietuirii si progresului – reprezinta o problema de interes major si certa actualitate pentru evolutia sociala. In acest sens, se impune pastrarea calitatii mediului, diminuarea efectelor negative ale activitatii umane cu implicatii asupra acestuia.

Poluarea si diminuarea drastica a depozitelor de materii regenerabile in cantitati si ritmuri ce depasesc posibilitatile de refacere a acestora pe cale naturala au produs dezechilibre serioase ecosistemului planetar.

Protectia mediului este o problema majora a ultimului deceniu dezbatuta la nivel mondial, fapt ce a dat nastere numeroaselor dispute intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare. Acest lucru a impus infiintarea unor organizatii internationale ce au ca principale obiective adoptarea unor solutii de diminuare a poluarii si cresterea nivelului calitatii mediului in ansamblu.

Cercetarile amanuntite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-au concretizat prin intermediul unui ansamblu de actiuni si masuri care prevăd:

cunoasterea temeinica a mediului, a interactiunii dintre sistemul economic si sistemele naturale; consecintele acestor interactiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate rational si cu maxim de economicitate;

prevenirea si combaterea degradării mediului provocată de om, dar si datorate unor cauze naturale;

armonizarea intereselor imediate si de perspectiva ale societatii in ansamblu sau a agentilor economici privind utilizarea factorilor de mediu.

Pentru protejarea mediului, in primul rand trebuie identificate zonele afectate, evaluat gradul de deteriorare si stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.

In ceea ce privesc modalitatile de protejare trebuie solutionate trei categorii de probleme:

crearea unui sistem legislativ si institututional adecvat si eficient care sa garanteze respectarea legilor in vigoare.

evaluarea costurilor actiunilor de protejare a mediului si identificarea surselor de suportare a acestora.

elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan national si international referitor la protejarea mediului.

In ceea ce priveste evaluarea costurilor si stabilirea modului in care aceste sunt suportate se poate sustine ca protejarea mediului este costisitoare si nu pot fi intotdeauna identificati factorii poluarii. Datorita acestei situatii costurile de protejare a mediului se impart intre societatile comerciale potentiale poluatoare si stat. Fondurile alocate protejarii mediului difera de la o tara la alta in functie de nivelul de dezvoltare al fiecareia.

Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificati toti factorii de mediu si zonele in care pot aparea probleme de poluare a acestora. Un astfel de program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare si stabilirea responsabilitatilor pentru derularea proiectelor.

Presiunea activitatii omului asupra mediului natural creste foarte rapid. De asemenea, se accelereaza dezvoltarea industriala, schimburile, circulatia marfurilor, spatiul ocupat, parcurs si utilizat pentru activitatile umane este din ce in ce mai vast. Aceasta evolutie isi pune amprenta in mod nefavorabil asupra mediului si a componentelor sale.

Un alt factor care dauneaza mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejera in spatiile verzi. Comportamentul individului polueaza mediul intr-o masura mai mare sau mai mica, fie sub forma activitatii cotidiene, fie a consumurilor turistice.

Prin dezvoltarea activitatii umane sunt afectate toate componentele mediului in proportii diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervatiile, precum si biosfera.

In consecinta, conservarea functiilor igienico-sanitare, recreativa si estetica ale elementelor componente ale mediului natural constituie garantia unei dezvoltari continue a societatii umane.

4.4 Elaborarea Instrucțiunii pentru securitatea muncii

Instrucțiunea privind tehnica securității efectuăriilucrărilor de inventariere tehnică a obiectelor pentru colaboratorii OCT Rîșcani

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare a Republicii Moldova.

„Aprobat” „Aprobat”

Procesul verbal al ședinței Ordinul primăriei

Comitetului sindical Nr. 420 Nr. 415

Din 05.04.2010 din 05.04.2010

1 CERINȚELE GENERALE

l. l De respectat normele securității și regimul de lucru;

l .2 Nerespectarea normelor securității se pedepsește cu înlăturareade la lucru ;

1.3 De respectat normele antiincendiare în operațiunile cu curent electric ți substanțe inflamabile;

1.4 în caz de accident cu leziuni imediat de acordat ajutorul medical accidentului și de anunțat medicul.

2 CERINȚELE ÎNAINTE DE A ÎNCEPE LUCRUL

2.1 De ascultat instructajul la locul de muncă și de studiat indicațiile metodice;

2.2 De controlat starea dispozitivelor utilajului și a inventarului necesar pentru prospecțiuni ca să fie în regulă;

2.3 De controlat siguranța izolatoarelor curentului electric și a prizei,

2.4 De controlat normele microclimei ale condițiilor de lucru, luminiscența, aerul, temperatura.

3 CERINȚELE ÎN TIMPIL LUCRULUI

3.1 Experiența de început cu permisul ți prezența specialistului;

3.2 De executat experiențele în întreprindere în conformitate cu condițiile expuse în STAS -24.113-82 aerația 2m, viteza aerului 0,l-0,3m/s temperatura 18-23grade C, umiditatea relativă 40-60%, influențarea 2001x;

3.3 De folosit echipament de protecție necesar;

3.4 De operat cu inventarul și utilajul reparat;

3.5 De respectat normele securității electrice și incendiare.

4 CERINȚELE ÎN CAZ DE AVARIE

4.l In caz de avarie cu leziuni corporale de oprit lucrările.

4.2 De acordat ajutorul medical, de anunțat medicul s-au de chemat ambulanța.

4.3 In caz de incendiu de folosit extensorul s-au alte substanțe s-au unelte.

5 CERINȚELE LA SFÂRȚITUL LUCRULUI

5.1 De deconectat dispozitivele electrice;

5.2 De strâns instrumentele, de împachetat dispozitivul în ambalaj;

5.3 De verificat locul de muncă, de pus utilajul la păstrare;

5.4 De anunțat specialistul despre defectele apărute la instrumente și dispozitivele folosite în timpul lucrului.

Inventarierea tehnică a imobilelor se efectuează de către colaboratorii OCT în cazul existenței unei comenzi a clientului, interpelării instanțelor respective prevăzute de legislație, sau la decizia administrației OCT.

Inventarierea imobilelor (măsurările, evaluarea și inspectarea) se efectuează de către următorii specialiști – colaboratori ai OCT: ingineri; ingineri cadastrali; registratorii – după necesitate; comisie specială pentru control și verificare; măsurătorii.Până la începerea lucrului, colaboratorul OCT (mai departe inventarizatorul) verifică:

Securitatea căilor de acces către obiectul dat: întrare pe poartă, drum liber, trecere asigurată, în afară zonei de activitate a macaralelor și a transportului intens pe șantier. Starea tehnică a clădirii și a construcțiilor portante și determină vizual dacă nu există stare de avariere și primejdia de prăbușire a elementelor. În cazul necesității efectuării lucrărilor de măsurare în imobilele avariate, măsurătorul cere da la beneficiar (client) întărirea construcțiilor și asigurarea securității aflării în clădirea dată.

La inventarierea imobilelor nefinisate, măsurătorul:

– se încredințează în gradul de siguranță a planșeelor între etaje;

– cere asigurarea cu mijloace de ridicare (scări, trapuri, platforme) conform normelor; planșeele la ultimele etaje să fie îngrădite după perimetru;

– golurile care prezintă primejdia prăbușirii, să fie închise provizoriu; să fie exclusă posibilitatea alunecării pe zăpadă, sau planuri înclinate;

– să fie exclusă posibilitatea căderii unor obiecte de sus;

– să nu se lucreze în zona de acces a macaralelor;

– să nu se admită efectuarea lucrărilor de măsurare în zona liniilor de transmitere a energiei electrice.

A elaborat: studentul anul 4, grupa 2, Borș Vadim

Conducător: lector superior universitar, Popescul Sergiu

Consultant PM: lector superior universitar, Martin Alexandru

Anexa A

Cererea depusă de solicitant.

Anexa B

Cererea depusă de solicitant.

Anexa C

Planul de încadrare în zonă

r-ul Rîșcani, sat. Pîrjota.

Anexa D

Planul de încadrare în zonă

r-ul Rîșcani, sat. Pîrjota.

Anexa E

Schema de stabilire a hotarului de teren a obiectului planului cadastral

Anexa F

Schema de stabilire a hotarului de teren a obiectului 2 a planului cadastral

Anexa G

Act de stabilire a hotarului sectorului de teren în scopul elaborării planului geometric

Anexa H

Act de stabilire a hotarului sectorului de teren în scopul elaborării planului geometric

Anexa I

Întocmirea planului geometric

Catalogul coordonatelor

Anexa J

Întocmirea planului geometric

CONCLUZII

Iată că, atingînd finele lucrării, pot să menționez cu certitudine că prin expunerea și analiza materialului conținut am realizat scopurile și sarcinile expuse în introducere.

Ca scop fundamental și obiectiv de bază punînd demonstrarea atît teoretică, cît și practică a actualității și importanței activității de elaborare a planurilor cadastrale ca parte integrantă a cadastrului, am determinat, deasemenea, căile și mijloacele necesare realizării acesteia, precum și metodele corespunzătoare. Cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică și juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea, descrierea și reprezentarea pe hărți și planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor și de proprietar.

Importanța cadastrului consta in faptul ca acesta furnizează date reale privitoare la bunurile imobile (poziție, mărime, folosința, proprietar), necesare in toate ramurile economiei naționale. În zilele noastre, cînd bunurile imobile sînt utilizate activ în funcție de catalizator a relațiilor de piață între diferiți agenți economici cadastrului îi revine sarcina unui instrument deosebit de important pentru economia de piață, pentru că furnizează documentele care dau siguranța tranzacțiilor care au loc pe piața.

De asemenea, importanta lucrărilor de cadastru este de prim ordin pentru întocmirea sistemelor informaționale ale teritoriului, capabilă sa furnizeze rapid date reale tuturor organismelor de gestionare și planificare din diverse sectoare ale economiei naționale. Cadastrul are un caracter obiectiv – pentru ca exprimă intotdeauna realitatea din teren, care este independentă de voința omului sau de natura societatii. Cadastrul are un caracter unitar – pentru că se executa dupa instrucțiuni și norme unice și folosește un limbaj unic.

Cadastrul are un caracter istoric – pentru ca ține seama de legitațiile sociale, mai ales prin caracterul proprietații, care diferențiază o societate de alta. Cadastrul are un caracter dinamic – pentru ca reflecta realitatea naturală in continuare transformare, ceea ce impune necesitatea unei intrețineri permanente. Cadastrul are un caracter general – pentru ca satisface cerințele de baza pentru toate sectoarele economiei naționale.

Cadastrul ca sistem complex și dinamic de evidență tehnică, economică și juridică, constituie baza gestionării tuturor bunurilor imobiliare (pamânt, ape, paduri, constructii etc.) fară de care nu se poate vorbi de dezvoltare durabilă și de protecția mediului. Numai prin cadastru se poate analiza în orice moment, disponibilul resurselor, starea acestora în timp, modul în care sunt folosite, cu respectarea cerințelor si condițiilor impuse de procesul dezvoltarii durabile, precum si modul în care sunt respectate legile scrise și nescrise ale protecției mediului înconjurator.

Ca o concluzie, se poate afirma faptul ca societatea umana trebuie sa desfașoare complexul sau de activitați în mediul înconjurator prin intermediul cadastrului care în acest context, reprezintă interfata dintre om și natură.

Nivelul atins de sistemul cadastrului în Republica Moldova ca rezultat al   activității sale cu asistența externă, este apreciat, fără exagerare, pozitiv de către organismele internaționale și poate fi considerat o realizare importantă în aspirația Republicii Moldova către Europa. Sistemul cadastrului deține un rol important în dezvoltarea comtinuă, fapt incontestabil pentru economia oricărui stat, importanța căruia rezidă în stabilirea și menținerea încrederii societății în garantarea drepturilor.

BIBLIOGRAFIE

Botnarenco I. Cadastru în Moldova (Teorie, metode, practică) Chișinău: Pontos, 2006.

Legea Republicii Moldova. Cadastrul bunurilor imobile nr.1543 – XIII din 25.02.1998.

Nastase A. Cartografie-topografie. București: Educație didactică și pedagogică, 1983. – 424 p.

Instrucțiune nr.107 din 27.05.2003 cu privire la modul de elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice; publicat : în Monitorul Oficial nr. 177-181 art.: 229.

Legea Republicii Moldova a cadastrului bunurilor imobile Nr.1543-XIII din 25.02.98, Monitorul official al R.Moldova nr. 44-46/318 din 21.05.1998, Capitolul III, Lucrările cadastrale.

Legea nr. 778 din 27.12.2001 cu privire la geodezie, cartografie și geoinformatică, publicat 28.02.2001 în Monitorul Oficial nr. 29-31 art. Nr. 160.

Legea Republicii Moldova cu privire la formarea bunurilor imobile (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 28.10.2004, nr. 354-XV // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, Nr. 233-236.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Concepției sistemului Cadastrului național, nr. 794 din 19.08.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, Nr. 71.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Cadastrului funciar general al Republicii Moldova la data de 1 ianuarie 1998, nr. 466 din 21.04.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, Nr. 62-65.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova despre unele măsuri privind crearea cadastrului bunurilor imobile, nr. 1030 din 12.10.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 96.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea modelelor unice ale documentelor, ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere funciară, nr. 449 din 29.06.1992 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1992, Nr. 6.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea terenurilor, nr. 246 din 03.05.1996 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, Nr. 35-37.

Anulete Gh.; Rotaru,M. Sistemul cadastral și regimul funciar din România. București: 1996. 120 p.

Badea Gh. Cadastru general. București: Editura Conspress, 2005. 241 p.

Degtearev I. Zemel’nyi kadastr. Moskva: Izdatel’stvo Kolos, 1979. 463 s.

Degtearev I.; Osipov I. Zemel’noe pravo i zemel’nyi kadastr. Moskva: Iuridičeskaî literatura, 1975. 327 s.

Gînju V.; Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. I. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1998. 206 p.

Stratulat I.; Gînju V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. II. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1999. 232 p.

Gînju V.; Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. III. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1999. 294 p.

Gînju V.; Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. IV. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 2000. 672 p.

Gînju V.; Guțu V.; Guțu D. Implementarea cadastrului în Republica Moldova: Realizări, probleme și perspective: Etapa I, 1993-2003: Ediție științifică. Chișinău: INEI, 2004. 154 p.

Mihailă M.; Corcodel Gh.; Chirilov I. Cadastrul general și publicitatea imobiliară. București: Editura Ceres, 1995. 195 p.

Magazinsikov G. Zemel’nyi kadastr. L’vov: Vysšaî škola, 1987. 423 s.

Olaru, Gh.; Mandicescu, V. Cadastru funciar. București: Editura Ceres, 1978. 447 p.

Turculeț M.; Popescul S. Aspecte privind cadastrul bunurilor imobile și cadastrul funciar în Republica Moldova. Lucrări științifice ale UASM, 2002, vol. 5 (Cadastru), p. 22-36.

Tămăioagă Gh. Cadastru. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1980. 356 p.

Tămăioagă Gh.; Tămăioagă D. Cadastrul general și cadastrele de specialitate. București: Editura MatrixRom, 2005. 431 p.

www.arfc.gov.md [accesat 12.05.2013].

www.cadastre.md [accesat 20.05.2013].

www.geoportal.md [accesat 25.05.2013].

BIBLIOGRAFIE

Botnarenco I. Cadastru în Moldova (Teorie, metode, practică) Chișinău: Pontos, 2006.

Legea Republicii Moldova. Cadastrul bunurilor imobile nr.1543 – XIII din 25.02.1998.

Nastase A. Cartografie-topografie. București: Educație didactică și pedagogică, 1983. – 424 p.

Instrucțiune nr.107 din 27.05.2003 cu privire la modul de elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice; publicat : în Monitorul Oficial nr. 177-181 art.: 229.

Legea Republicii Moldova a cadastrului bunurilor imobile Nr.1543-XIII din 25.02.98, Monitorul official al R.Moldova nr. 44-46/318 din 21.05.1998, Capitolul III, Lucrările cadastrale.

Legea nr. 778 din 27.12.2001 cu privire la geodezie, cartografie și geoinformatică, publicat 28.02.2001 în Monitorul Oficial nr. 29-31 art. Nr. 160.

Legea Republicii Moldova cu privire la formarea bunurilor imobile (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 28.10.2004, nr. 354-XV // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, Nr. 233-236.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Concepției sistemului Cadastrului național, nr. 794 din 19.08.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, Nr. 71.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Cadastrului funciar general al Republicii Moldova la data de 1 ianuarie 1998, nr. 466 din 21.04.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, Nr. 62-65.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova despre unele măsuri privind crearea cadastrului bunurilor imobile, nr. 1030 din 12.10.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 96.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea modelelor unice ale documentelor, ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere funciară, nr. 449 din 29.06.1992 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1992, Nr. 6.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea terenurilor, nr. 246 din 03.05.1996 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, Nr. 35-37.

Anulete Gh.; Rotaru,M. Sistemul cadastral și regimul funciar din România. București: 1996. 120 p.

Badea Gh. Cadastru general. București: Editura Conspress, 2005. 241 p.

Degtearev I. Zemel’nyi kadastr. Moskva: Izdatel’stvo Kolos, 1979. 463 s.

Degtearev I.; Osipov I. Zemel’noe pravo i zemel’nyi kadastr. Moskva: Iuridičeskaî literatura, 1975. 327 s.

Gînju V.; Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. I. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1998. 206 p.

Stratulat I.; Gînju V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. II. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1999. 232 p.

Gînju V.; Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. III. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 1999. 294 p.

Gînju V.; Guțu V. Cadastru bunurilor imobile. Vol. IV. Chișinău: Agenția Națională Cadastru, Resurse Funciare și Geodezie, 2000. 672 p.

Gînju V.; Guțu V.; Guțu D. Implementarea cadastrului în Republica Moldova: Realizări, probleme și perspective: Etapa I, 1993-2003: Ediție științifică. Chișinău: INEI, 2004. 154 p.

Mihailă M.; Corcodel Gh.; Chirilov I. Cadastrul general și publicitatea imobiliară. București: Editura Ceres, 1995. 195 p.

Magazinsikov G. Zemel’nyi kadastr. L’vov: Vysšaî škola, 1987. 423 s.

Olaru, Gh.; Mandicescu, V. Cadastru funciar. București: Editura Ceres, 1978. 447 p.

Turculeț M.; Popescul S. Aspecte privind cadastrul bunurilor imobile și cadastrul funciar în Republica Moldova. Lucrări științifice ale UASM, 2002, vol. 5 (Cadastru), p. 22-36.

Tămăioagă Gh. Cadastru. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1980. 356 p.

Tămăioagă Gh.; Tămăioagă D. Cadastrul general și cadastrele de specialitate. București: Editura MatrixRom, 2005. 431 p.

www.arfc.gov.md [accesat 12.05.2013].

www.cadastre.md [accesat 20.05.2013].

www.geoportal.md [accesat 25.05.2013].