Metodologia de Verificare a Motorului Unei Actionari Electrice

Metodologia de verificare a motorului unei acționări electrice

CUPRINS

Argument

Cap.I. Planificarea activității de întreținere și reparare

1.1. Importanța activității de întreținere și reparare

1.2.Obiectivele activității de întreținere și reparare

1.3. Organizarea activității de întreținere și reparare

Cap.II. Metodologia de verificare a motorului unei acționări electrice

2.1. Exploatarea și întreținerea motoarelor electrice

2.2. Defectele motoarelor electrice. Cauze. Remedieri

2.2.1. Defectele motorului de curent alternativ asincron trifazat

2.2.2. Defectele motorului de curent continuu

2.3.Verificarea și încercarea mașinilor electrice

Cap.III.Norme de S.S.M. și P.S.I

Bibliografie

ARGUMENT

Activitatea de întreținere și reparare a utilajelor este impusă de fapt că, pe parcursul folosirii lor productive,acestea sunt supuse procesului de uzură fizică și morală. Ca urmare a procesului de uzură fizică are loc un proces de pierdere treptată a valorii de întrebuințare a utilajului, și în final o pierdere a capacității de satisfacere a nevoii sociale pentru care a fost creat.

Toate aceste activității de revizie, control, întreținere și reparare a utilajelor, îndreptate în scopul menținerii în stare de funcționare o perioadă cât mai mare de timp formează ceea ce în literatura de specialitate poartă numele de sistem de întreținere și reparare.

Principalele competențe vizate în acest proiect sunt:

Gândire critică și rezolvare de problema.

Utilizarea calculatorului și prelucrarea informației.

Comunicare.

Dezvoltarea carierei profesionale.

Procesarea datelor numerice.

Planificarea și organizarea producției.

Sănătatea și securitatea muncii.

Sisteme de transmitere a mișcării.

Tehnici de măsurare în domeniu.

Întreținere planificată.

Asamblări mecanice.

Detectarea defectelor.

Mașini și utilaje industriale.

Exploatarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor.

Ungerea sistemelor tehnice.

Lucrări de întreținere și reparații.

Documentația tehnologică.

Organizarea activității de întreținere și reparare urmărește obținerea următoarelor competențe, pentru o bună funcționare a acționărilor:

1. Se programează activitatea de întreținere

● se consultă documentația tehnică necesară pentru elaborarea unui plan de întreținere și termenele de realizare a acestuia

● se îndeplinesc sarcinile pentru executarea lucrărilor

● se consemnează sarcinile în documentele de serviciu

2. Se monitorizează lucrările de întreținere

● se stabilesc lucrările de întreținere ale echipamentelor și instalațiilor

● se asigură necesarul de resurse pentru executarea lucrărilor

● se execută lucrările de întreținere conform planificărilor

3. Se urmărește respectarea normelor de întreținere a echipamentelor și instalațiilor

● se aplică normele de exploatare specifice echipamentelor și instalațiilor, conform documentelor tehnice

● se evaluează lucrările conform standardelor din domeniu

● se supraveghează respectarea normelor de protecție a muncii, de prevenire și stingere a incendiilor.

Exploatarea corectă a motoarelor electrice constă în supravegherea încălzirii și a încărcării normale, în curățarea și ungerea regulată; în înlăturarea scânteilor la colector. Zona controlată trebuie să se extindă asupra întregului circuit de forța care alimentează motorul.

Exploatarea corectă presupune și alegerea corectă a motoarelor de asemenea păstrarea unor parametrii esențiali în limitele admise:

– tensiunea la bornele motorului trebuie menținută la o valoare constantă

– bobinele motorului se vor conecta în triunghi sau stea în funcție de încărcarea sa.

Intreținerea se face de către electricianul de întreținere și are următoarele scopuri :

– prevenirea defectelor

– prevenirea accidentelor

– prevenirea incendiilor.

În cadrul activității de întreținere curentă se face o verificare vizuală fără a scoate din funcțiune motorul și se urmărește exploatarea corectă a motoarelor, gradul de încălzire și curățenie a acestora, eventualele zgomote suspecte, reglarea corectă a releelor de protecție.

La funcționarea anormală sau la apariția unui defect se oprește motorul pentru scurtă durată și se face o revizie tehnică atât asupra motorului cât și asupra circuitului de alimentare a acestuia:

– verificarea circuitului electric de alimentare cu tensiune a motorului ( siguranțe fuzibile, contactor , releu termic , conductoare de legatură ) precum și legăturile la borne

– verificarea fixării corecte a motorului pe suportul sau , a legării la centura de împământare

– verificarea sistemului de transmisie a mișcării, a ventilatorului și capacului acestuia

– verificarea stării de curățenie a motorului, eventual curățirea canalelor exterioare a acestuia în vederea asigurării unei răciri optime

La aceste verificări motorul nu se demontează, decât în cazul în care are un defect interior situație în care se demontează și se înlocuiește cu alt motor de acelasi tip.

În cadrul activității de întreținere intră și lucrările de reparații planificate care pot fi reparații curente; reparații medii; reparații capitale. Aceste lucrări se execută la anumite intervale de timp și se fac cu demontarea parțială sau totală a motorului.

Reparațiile curente constau în :

– toate verificările care se fac la o revizie tehnică

– verificarea cutiei de borne și înlocuirea elementelor defecte

– verificarea inelelor colectoare a colectorului și a periilor colectoare, curățirea și șlefuirea colectorului precum și înlocuirea unde este cazul a periilor colectoare, verificarea dispozitivului portperii

– ungerea lagărelor cu lubrifianți.

Reparațiile medii cuprind în plus față de cele curente următoarele operații ;

– recondiționarea colectorului și a inelelor colectoare, eventual înlocuirea acestora

– demontarea lagărelor, curățarea lor, înlocuirea unde este cazul, ungerea corespunzătoare

– recondiționarea izolațiilor deteriorate.

Reparațiile capitale constau în demontarea completă a mașinii, înlocuirea parțială sau totală a bobinajului, înlocuirea unor subansamble uzate.

CAP.I. PLANIFICAREA ACTIVITĂȚII DE ÎNTREȚINERE ȘI REPARARE

1.1. Importanța activității de întreținere și reparare

Activitatea de întreținere și reparare a utilajelor este impusă de fapt că, pe parcursul folosirii lor productive,acestea sunt supuse procesului de uzură fizică și morală. Ca urmare a procesului de uzură fizică are loc un proces de pierdere treptată a valorii de întrebuințare a utilajului, și în final o pierdere a capacității de satisfacere a nevoii sociale pentru care a fost creat.

În vederea menținerii caracteristicilor funcționale ale utilajului și a funcționării în condiții cât mai apropiate de cele inițiale, în cadrul întreprinderilor se organizează un sistem de întreținere și reparare a utilajului de producție. Din analiza comportamentului utilajului în procesul de uzură fizică se poate constata că uzura în timp a diferitelor componente are loc în mod diferențiat. Acest fapt impune luarea unor măsuri mai ample de întreținere și reparare a acestor componente, pentru a evita ieșirea prematură din funcțiune a utilajului.

Toate aceste activității de revizie, control, întreținere și reparare a utilajelor, îndreptate în scopul menținerii în stare de funcționare o perioadă cât mai mare de timp formează ceea ce în literatura de specialitate poartă numele de sistem de întreținere și reparare.

Realizarea unor activități de întreținere și reparare a utilajelor are o serie de implicații, dintre care mai importante sunt:

– creșterea perioadei de timp în care utilajul este în stare de funcționare și realizarea producției conform graficelor,

– creșterea randamentului și a preciziei de funcționare a utilajelor,

– realizarea unor activități de întreținere și reparare de calitate superioară,

– reducerea costurilor de producție și, implicit,la creșterea eficienței activității de producție.

1.2. Obiectivele activității de întreținere și reparare

Asigurarea menținerii utilajului în stare de funcționare o perioadă cât mai mare de timp

Evitarea uzurii excesive și a ieșirii utilajului în mod accidental din funcțiune

Creșterea timpului de funcționare a utilajului, fie prin mărirea duratei dintre două intervenții tehnice, fie prin micșorarea perioadei de timp de menținere a acestuia în reparații

Efectuarea activităților de întreținere și reparare cu cheltuieli cât mai reduse și de o calitate cât mai bună, prin creșterea productivității muncitorilor care execută aceste activități

Modernizarea mașinilor și utilajelor învechite.

1.3. Organizarea activității de întreținere și reparare

Planificarea activității de întreținere oferă:

Economisire de bani

Prelungirea vieții sistemului

Reducerea costurilor reparațiilor obligatorii

Reducerea consumului de energie ca urmare a creșterii eficienței sistemului

Creșterea fiabilității sistemului

Avantajele cheie ale planificării activității sunt:

Reducerea costurilor reparațiilor ca urmare a planificării corespunzătoare și mai ales a întreținerii preventive, efectuate conform programelor și datelor stabilite de sistem;

Organizarea mai bună a activităților de întreținere și reparații prin definirea activităților specifice cărora le este asociat necesarul de resurse;

Reducerea timpului de imobilizare a utilajelor în reparații prin stabilirea necesarului și timpului de aprovizionare – cu ajutorul datelor oferite de sistem;

Reducerea activităților de înregistrare a documentelor și a datelor referitoare la stocurile de materiale, materii prime și piese de schimb;

Calculul resurselor financiare implicate în activitățile de reparații pe tipuri de echipamente utilizate și folosirea acestor informații ca suport pentru deciziile de achiziții viitoare.

Competențe urmărite în cadrul organizării activității de întreținere și reparare, pentru o bună funcționare a acționărilor:

1. Se programează activitatea de întreținere

● se consultă documentația tehnică necesară pentru elaborarea unui plan de întreținere și termenele de realizare a acestuia

● se îndeplinesc sarcinile pentru executarea lucrărilor

● se consemnează sarcinile în documentele de serviciu

2. Se monitorizează lucrările de întreținere

● se stabilesc lucrările de întreținere ale echipamentelor și instalațiilor

● se asigură necesarul de resurse pentru executarea lucrărilor

● se execută lucrările de întreținere conform planificărilor

3. Se urmărește respectarea normelor de întreținere a echipamentelor și instalațiilor

● se aplică normele de exploatare specifice echipamentelor și instalațiilor, conform documentelor tehnice

● se evaluează lucrările conform standardelor din domeniu

● se supraveghează respectarea normelor de protecție a muncii, de prevenire și stingere a incendiilor.

Scopul inițial al configurării întreținerii planificate este de a organiza metodele și personalul de care este nevoie pentru îndeplinirea acestei misiuni – aceea de a împiedica apariția defecțiunilor și a defectelor, ceea ce înseamnă că este nevoie de:

formulare ale documentelor standard (tip);

descrierea de rutină privind modul de utilizare a formularelor;

instrucțiuni de măsurare a diferiților parametri;

instrucțiuni privind executarea diferitelor activități preventive;

personal disponibil pentru a executa lucrările conform programului;

convenție cu personalul calificat care să îndeplinească aceste sarcini, cu sau fără instrucțiuni detaliate;

Documentația de întreținere conține instrucțiuni de întreținere, lista de referințe la piesele de rezervă și ale documentelor care pot fi elaborate în faza pregătitoare.

Câteva dintre documentele care se cer au anumite caracteristici:

includ fluxuri tehnologice (de lucru) sau figuri care rezultă din desene/planșe făcute de consultanți

constau în descrieri primite de la producători

sunt influențate de documentația standard a cumpărătorului

sunt adaptate la calificarea meseriașilor care le citesc planificarea.

Procesele întreținerii planificate se bazează pe diferite informații:

analiza rezultatelor din procesul de întreținere corectivă;

experiența acumulată din alte activități;

caracteristicile utilajelor;

monitorizarea stării/condiției utilajului (dacă este în funcție).

Activitatea de planificare conține următoarele puncte:

identificarea sistemului tehnic/comportamentelor care urmează să fie întreținute;

definirea acțiunilor de întreținere relevante;

repartizarea acțiunilor;

pregătirea programului de întreținere;

demararea acțiunii.

Acțiuni:

monitorizarea;

inspecția;

calibrarea/ajustarea;

înlocuirea unor părți;

lubrificarea;

vopsirea;

curățirea.

Înregistrarea defecțiunilor

Scopul înregistrării defecțiunilor este:

să se știe unde este localizată problema

să se știe din ce cauză a apărut

să se știe când a apărut

să se înțeleagă ce fel de reparații trebuie făcute

să se stabilească ce specializări, piese de rezervă sau materiale sunt necesare.

Formular pentru centralizarea defecțiunilor, cauzelor și remedierilor pentru

fiecare motor în parte:

Control. Din momentul în care defecțiunea este rezolvată și sistemul tehnic funcționează din nou, este necesară verificarea prin măsurători pentru ca funcționarea să fie acceptabilă.

Adeseori este cerută evaluarea următoarelor aspecte:

funcționarea să fie corectă în conformitate cu documentația tehnică

lucrarea să fie executată într-un mod adecvat

locul să fie curățat și fără urme ale lucrării.

CAP.II. METODOLOGIA DE VERIFICARE

A MOTORULUI UNEI ACȚIONĂRI ELECTRICE

2.1. Exploatarea și întreținerea motoarelor electrice

Exploatarea corectă a motoarelor electrice constă în supravegherea încălzirii și a încărcării normale, în curățarea și ungerea regulată; în înlăturarea scânteilor la colector. Zona controlată trebuie să se extindă asupra întregului circuit de forță care alimentează motorul.

Exploatarea corectă presupune și alegerea corectă a motoarelor de asemenea păstrarea unor parametrii esențiali în limitele admise:

– tensiunea la bornele motorului trebuie menținută la o valoare constantă

– bobinele motorului se vor conecta în triunghi sau stea în funcție de încărcarea sa.

Întreținerea se face de către electricianul de întreținere și are următoarele scopuri :

– prevenirea defectelor

– prevenirea accidentelor

– prevenirea incendiilor.

În cadrul activității de întreținere curentă se face o verificare vizuală fără a scoate din funcțiune motorul și se urmărește exploatarea corectă a motoarelor, gradul de încălzire și curățenie a acestora, eventualele zgomote suspecte, reglarea corectă a releelor de protecție.

La funcționarea anormală sau la apariția unui defect se oprește motorul pentru scurtă durată și se face o revizie tehnică atât asupra motorului cât și asupra circuitului de alimentare a acestuia:

– verificarea circuitului electric de alimentare cu tensiune a motorului ( siguranțe fuzibile, contactor , releu termic , conductoare de legatură ) precum și legăturile la borne

– verificarea fixării corecte a motorului pe suportul sau , a legării la centura de împământare

– verificarea sistemului de transmisie a mișcării, a ventilatorului și capacului acestuia

– verificarea stării de curățenie a motorului, eventual curățirea canalelor exterioare a acestuia în vederea asigurării unei răciri optime

La aceste verificări motorul nu se demontează, decât în cazul în care are un defect interior situație în care se demontează și se înlocuiește cu alt motor de acelasi tip.

În cadrul activității de întreținere intră și lucrările de reparații planificate care pot fi reparații curente; reparații medii; reparații capitale. Aceste lucrări se execută la anumite intervale de timp și se fac cu demontarea parțială sau totală a motorului.

Reparațiile curente constau în :

– toate verificările care se fac la o revizie tehnică

– verificarea cutiei de borne și înlocuirea elementelor defecte

– verificarea inelelor colectoare a colectorului și a periilor colectoare, curățirea și șlefuirea colectorului precum și înlocuirea unde este cazul a periilor colectoare, verificarea dispozitivului portperii

– ungerea lagărelor cu lubrifianți.

Reparațiile medii cuprind în plus față de cele curente următoarele operații ;

– recondiționarea colectorului și a inelelor colectoare, eventual înlocuirea acestora

– demontarea lagărelor, curățarea lor, înlocuirea unde este cazul, ungerea corespunzătoare

– recondiționarea izolațiilor deteriorate.

Reparațiile capitale constau în demontarea completă a mașinii, înlocuirea parțială sau totală a bobinajului, înlocuirea unor subansamble uzate.

2.2. Defectele motoarelor electrice. Cauze. Remedieri

2.2.1. Defectele motorului de curent alterativ asincron trifazat

1. Motorul nu pornește – cauze posibile:

– întreruperea circuitului de alimentare cu tensiune (în instalația de forță sau în cablu)

– întreruperea unei înfășurări a bobinelor motorului

– conexiunea în stea în loc de triunghi (motorul nu pornește în plină sarcină)

– sarcină excesivă la pornire

– scurtcircuit în înfășurările statorului (caz în care se ard siguranțele fuzibile la pornire)

– o înfășurare este conectată cu capetele schimbate în conexiunea stea.

2. Supraîncălzirea statorului – cauze posibile:

– scurtcircuit între spirele unei bobine

– ventilație insuficientă

– conexiune în triunghi în loc de stea.

3. Supraîncălzirea rotorului – cauze posibile :

– supraîncărcarea motorului

– scurtcircuit între spirele rotorului sau legătura imperfectă la bobinele rotorului

– frecarea rotorului de stator.

4.Supraîncălzirea lagărelor – cauze posibile:

– ungere insuficientă sau utilizarea uleiului necorespunzător

– pătrunderea mizeriei în interiorul lagărului

– rulmentul este uzat, gripat sau are joc

– dispozitivul de transmisie este prea întins.

5. Motorul vibrează în timpul funcționării – cauze posibile:

– slăbirea șuruburilor de fixare pe suport

– fundație necorespunzătoare

– descentrarea cuplajului motorului cu mecanismul antrenat

– montarea incorectă a curelelor de transmisie.

6. Viteza de rotație anormală – cauze posibile:

– înfășurarea statorului este conectată stea în loc de triunghi

– supraîncărcarea motorului

– este dezlipită una sau mai multe bare la rotorul motorului coliviei

– contact slab la bobinele statorului sau rotorului

– scurtcircuit între două perii.

7. Scânteiere la inelele colectoare – cauze posibile:

– inelele colectoare sunt murdare, au asperități sau lovituri

– periile nu se mișcă liber în dispozitivele portperii sau nu apasă suficient pe inelele colectorului

– periile nu sunt corespunzătoare calitativ.

2.2.2. Defectele motorului de curent continuu

1. Motorul nu pornește – cauze posibile:

– întreruperea circuitului de alimentare (în instalația de forță sau în cablu)

– întreruperea unei înfășurări

– sarcina excesivă la pornire

– așezare greșită a periilor

– contact slab la perii sau la o înfășurare a motorului

– arderea unei bobine a rotorului sau defectarea izolației unei bobine.

2. Încălzirea inductorului (statorului) – cauze posibile:

– conectarea greșită a bobinelor de excitație sau înfășurarea polilor auxiliari este umezită

– tensiunea de alimentare a excitației este prea mare

– scurtcircuit între spirele înfășurării de excitație

– supraîncărcarea mașinii

– ventilația insuficientă.

3. Încălzirea indusului (rotorului) – cauze posibile:

– supraîncărcarea mașinii

– tensiune mărită

– înfășurarea rotorului este umezită sau are spire în scurtcircuit

– periile sunt prea late.

4. Încălzirea colectorului – cauze posibile:

– așezarea greșită a periilor

– perii necorespunzătoare

– ventilație insuficientă.

5. Formarea de scântei la colector – cauze posibile:

– periile pot fi uzate, apasă neuniform, rău șlefuite, nu sunt în axa neutră , prea mari

– colectorul poate fi murdar, are joc, lamele în scurtcircuit, poate fi ovalizat

– polaritate greșită a înfășurării polilor auxiliari sau scurtcircuit între spirele acesteia

– poziția excentrică a colectorului între poli ca urmare a uzurii lagărelor

– vibrația mașinii la o fundație solidă

– bătaia curelei.

6. Viteza anormală de rotație a rotorului – cauze posibile:

– schema de conectare greșită

– polaritate greșită a polilor

– încărcare anormală a motorului

– tensiune de alimentare anormală

– ambalarea motorului cu excitație derivație (lipsește curentul de excitație)

– ambalarea motorului cu excitație serie (sarcina prea mică)

– ambalarea motorului cu excitație mixtă (mărirea sarcinii).

2.3. Verificarea și încercarea mașinilor electrice

Verificarea conexiunilor înfășurărilor de curent alternativ constă în controlul corectitudinii notațiilor începuturilor și sfârșiturilor de înfășurare de pe fiecare fază. În cazul mașinilor la care aceste notații nu sunt certe, sau lipsesc, această verificare este absolut obligatorie.

După repararea defectelor apărute într-o mașină electrică, sunt necesare o serie de verificări și încercări, înainte de a fi dată în exploatare.

Verificările ce se efectuează înainte de montarea la locul de lucru și înaintea pornirii mașinilor electrice, depind în mod esențial de tipul constructiv al mașinii, de felul și valoarea tensiunii de alimentare, de destinația mașinii. În general, programul de verificări și încercări în timpul sau la sfârșitul lucrărilor de montaj trebuie să cuprindă următoarele operații:

a.       verificarea exterioară și a stării generale a mașinii;

b.      verificarea montajului mecanic al mașinii;

c.       măsurarea rezistențelor de izolație;

d.      încercarea rigidității dielectrice a izolației înfășurărilor;

e.       verificarea așezării periilor și portperiilor pe colector sau inele corectoare;

f.       verificarea schemei de conectare la rețea și a legăturilor interioare;

g.      pornirea de proba a mașinii și controlul funcționării părții mecanice ale mersului în gol;

h.      pornirea în sarcină și verificarea funcționării.

Odată făcute aceste verificării și încercării, interpretarea corectă a rezultatelor asigură o exploatare a mașinilor electrice în bune condiții.

În cadrul verificării exterioare, a stării generale și a montajului mecanic al mașinilor electrice se are în vedere starea generală a mașinii, suprafețele exterioare a lagărelor, placa de borne, carcasa, izolatoarele bornelor la mașinile de înaltă tensiune, portperiile, colectorul, inelele de colectare, aspectul interior al bobinajelor când acestea sunt vizibile, verificarea întrefierului.

Măsurarea întrefierului se face cu spioni alcătuiți din lamelele calibrate cu lungimea de 250 m. Pentru ca măsurile să fie precise, spionul trebuie să fie orientat paralel cu axa mașinii. De asemenea spionul trebuie să fie perfect curat și să se aibă în vedere să nimerească într-un loc curat, să nu se afle în dreptul crestăturilor.

Prin rotirea manuală și deplasarea axială a rotorului se verifică dacă în interior nu se produc atingeri între stegulețele înfășurărilor rotorice și casetele portperiilor, între ventilator și capac, dacă nu are loc înțepenirea inelelor de ungere sau a rulmenților. În cazul când este necesară schimbarea uleiului din lagăre sau rulmenți, se procedează ca atare după recomandările fabricii constructoare. Măsurarea rezistenței de izolație a înfășurărilor electrice se face cu ajutorul megohmmetrului înaintea pornirii de probă.

Încercarea rigidității dielectrice a înfășurărilor proba de tensiune mărită se face după terminarea tuturor probelor de montaj ale mașinilor.

Tensiunea de încercare trebuie să fie practic sinusoidala (cu f=50 Hz) și se aplică izolației înfășurării care se încearcă față de masă la care s-au legat celelalte înfășurări ce nu se supun probei. Valoarea inițială a tensiunii de încercare nu trebuie să depășească jumătate din tensiunea nominală de încercare iar variația trebuie făcută cu reglaj continuu sau în trepte mici.

Timpul de încărcare este de 1 min, iar valorile de încercare sunt indicate în tabelul 1. Timpul de creștere al tensiunii de încercare de la 0,5 la valoarea prescrisă trebuie să fie minimum de 10 s, iar după trecerea timpului de încercare, reducerea tensiunii se face tot treptat. Tabelul 1. Tensiuni de încercare a rigidității dielectrice

Pornirea de probă în gol, a mașinilor electrice, este necesară pentru determinarea comportării diverselor părți componente ale mașinilor. În această perioadă se va controla lipsa vibrațiilor, ungerea normală, încălzirea diverselor părți ale mașinii, funcționarea stabilă, comutația la colector, funcționarea periilor.

Daca funcționarea în timpul pornirii este sigură și în ansamblu nu se observă anomalii se poate trece la proba funcționarii de durată sau de rodaj care trebuie să dureze cel puțin patru ore. Mașinile se montează pe glisiere și placi de fundație, care la rândul lor sunt prinse cu ajutorul șuruburilor sau prezoanelor de fundații betonate, stâlpi, grinzi sau batiurile mașinilor unelte. Verificarea orizontalității se face cu o nivelare atât pe direcția longitudinală cât si pe cea transversală, așezând motorul pe tălpi sau plăci, nefixat, în poziția în care el va trebui să lucreze normal. Punerea la nivel se realizează prin baterea penelor de fier între placa și fundația însăși. După fixarea motorului, urmează montarea organelor de transmisie și centrarea. Este de la sine înțeles că fixarea de care s-a vorbit înainte nu este definitivă, ci provizorie, urmând ca abia după ce s-a făcut centrarea motorului cu organele de transmisie să se facă strângerea definitivă.

Transmisia mișcării de la motor la mașina acționată se poate face prin cuplare directă, cu ajutorul curelelor de transmisie sau cu ajutorul pinioanelor.

Pentru o cuplare corectă a mașinilor cu ajutorul cuplelor, acestea trebuie să fie instalate de așa natură încât suprafețele lor frontale să fie paralele, deoarece în caz contrar, datorită săgeților arborilor, cuplajele vor fi puse în fața unor solicitări puternice, ceea ce în final duce deteriorarea lor. Arborele mașinii electrice, sub acțiunea greutății motorului este întotdeauna încovoiat în plan vertical. Săgeata încovoierii depinde de dimensiunile și greutatea rotorului.

Cea mai simpla metodă de verificare a agregatului instalat pe patru lagăre, este cea arătată în fig.1. Verificarea se execută cu o riglă gradată și cu un spion. Pe suprafața exterioară a ambelor semicuple se trasează poziția lor reciprocă și se determină dimensiunile a și b. Măsurarea se execută în două puncte pe verticală și două pe orizontală, după aceea, ambii arbori se rotesc cu 180 grade și se repeta măsurările indicate. Dacă în cazul semicuplelor corect strunjite și așezate, toate dimensiunile a și b sunt identice independente de rotația arborilor, centrarea este corectă. Dacă dimensiunile a, nu sunt egale și se repeta la rotirea arborelui cu 180 grade, atunci unul dintre arbori este așezat mai sus decât celalalt, iar dacă dimensiunile b, nu sunt egale și la fel se respectă la rotirea arborilor cu 180 grade, axele ambilor arbori nu coincid ci se intersectează și părțile frontale ale semicuplelor nu sunt paralele; dacă la deplasarea reciprocă a arborilor cu 180 grade, dimensiunile a și b, nu se repetă atunci semicuplele sunt greșit prelucrate sau greșit montate, adică strâmb. Pentru ca inerția rotoarelor sa nu influențeze mărimea dimensiunilor a și b, la învârtirea rotoarelor trebuie să se așeze opritoare speciale în părțile frontale ale arborilor, opuse cuplei sau la gulerele arborilor.

O altă metodă de verificare a centrării arborilor este metoda cu două vârfuri de control. Fiecare din ele se fixează la capătul arborilor, alături de semicuple sau chiar pe semicuple (fig.2). Precizia verificării depinde de lungimea vârfurilor de control. Pentru mașinile de turații mari, acestea se iau egale cu circa 0,2 – 0,3 din lungimea arborilor. Vârfurile de control se efectuează din banda de fier, a cărei secțiune se alege astfel încât să fie asigurata o rigiditate suficientă și să nu se producă încovoieri la măsurarea cu spionul.

Cu ajutorul vârfurilor de control se măsoară concomitent jocurile radiale a, și jocurile axiale b, la o poziție inițială arbitrară a vârfurilor. Se fac patru măsurări ale jocurilor axiale și tot atâtea radiale, două pe verticală și două pe orizontală.

Fig 4. Verificarea centrării șaibelor orizontale de lățimi egale.

Dacă din cauze constructive nu se poate face măsurarea jocurilor pe verticală la punctul de jos măsurarea se poate limita la trei măsurări, una din ele sus, pe verticală și două laterale pe orizontala. Interstițiile radiale inegale, indică faptul că axele ambilor arbori nu coincid iar jocurile axiale inegale indică neparalelismul din părțile frontale ale semicuplelor și intersectarea axelor arborilor.

Dacă interstițiile radiale sunt inegale (fig.3), atunci necoincidența axelor arborilor în plan orizontal este egala cu diferența a două interstiții orizontale, iar necoincidența în plan vertical este egală cu diferența a două interstiții verticale față de același centru.

Dacă se cunosc mărimile jocurilor axiale, se poate determina unghiul de înclinare al planurilor frontale ale semicuplelor.

După terminarea tuturor jocurilor se trece la reglarea poziției arborelui. Schimbarea înălțimii arborelui se execută prin modificarea grosimii platbandelor dintre tălpile mașinii și cadrul de fundație, sau prin ridicarea mașinii împreună cu cadrul.

Schimbarea arborelui în plan orizontal se realizează prin deplasarea mașinii pe cadrul fundației. Verificarea arborelui se consideră terminată atunci când se obține o diferență de 0,02-0,05 mm la mărimile jocurilor indicate la vârfurile de centrare.

Verificarea transmisiilor prin curele se face in mod diferit, după cum planul de transmisie al mișcării este vertical sau orizontal sau daca șaibele pe care alunecă cureaua sunt egale sau nu ca înălțime.

În cadrul transmisiei mișcării în plan vertical, dacă lățimea șaibelor este aceeași, verificarea paralelismului se poate executa după planurile laterale ale șaibelor, care în caz de paralelism ale arborelui, și de așezare corectă a motorului, trebuie să se găsească în același plan.

Pentru verificare se folosește firul cu plumb (fig. 4) al cărui capăt se fixează lângă șaiba antrenată, astfel încât el să atingă marginile obezii și să se apropie de marginea șaibei motorului.

Dacă arborii sunt paraleli și șaibele în aceeași poziție, atunci firul la întinderea și apropierea lui treptată de șaiba motorului trebuie să atingă șaibele în același timp în patru puncte. La lățimi diferite ale șaibelor, mijlocul lor se găsește prin măsurare și se trasează liniile mijlocii pe obezile ambelor șaibe cu creta sau trasorul. După aceea se aplică firul peste aceste trasări de pe ambele șaibe. Dacă arborii sunt paraleli și șaibele în aceeași poziție, firul întins trebuie să corespundă sau chiar să coincidă cu liniile de pe șaibele de transmisie.

Paralelismul axelor șaibelor se realizează prin deplasarea motorului pe cadrul de fundație.

În cazul transmisiei mișcării în plan orizontal, verificarea centrării șaibelor, se face cu ajutorul unui simplu liniar (în cazul șaibelor de lățimi egale) sau cu un liniar și o riglă gradată (în cazul șaibelor inegale).

În primul caz, liniarul trebuie să se lipească perfect de obezile celor două șaibe, adică să aibă cele două puncte de contact cu fiecare din ele (fig. 5) iar în cel de-al doilea, liniarul se așează perfect pe șaiba mai lată atât pe o parte a ei, cât și pe cealaltă și cu rigla se măsoară distantele (fig. 6). Dacă aceste distanțe sunt egale, cuplarea transmisiei prin curea este corectă.

În cazul transmisiei prin pinioane de diferite tipuri, trebuie să se țină cont de respectarea distanței dintre arborele motorului și arborele antrenat, distanța ce trebuie să fie egală cu semisuma diametrelor primitive ale pinioanelor. De asemenea la pinioanele conice trebuie respectat riguros unghiul dintre arbori.

Fig. 5. Verificarea centrării Fig. 6. Verificarea centrării șaibelor

șaibelor de curea în orizontale de lățimi diferite

cazul transmisiei verticale

După terminarea verificării transmisiei, se verifică încă o dată starea mașinilor și se efectuează legarea la rețea, având grijă să se păstreze sensul de rotație al motorului, când acesta este indicat în mod expres. Dacă pornirea agregatului motor-mașina-unealtă se produce fără accidente, atunci se poate da în exploatare.

CAP.III. NORME DE S. S. M. ȘI P.S.I.

Organizarea locului de muncă

– întreținerea și repararea autovehiculelor se va face în hale și încăperi amenajate, dotate cu utilaje, instalații și dispozitive adecvate;

– executarea unor lucrări de demontare, întreținere sau reparare a autovehiculelor este admisă și în spații amenajate în afara halelor și atelierelor de întreținere denumite „platforme tehnologice”. Aceste platforme vor fi delimitate, marcate și amenajate corespunzător, iar atunci când este necesar vor fi împrejmuite.

– căile de acces din hale ateliere și de pe platformele tehnologice vor fi întreținute în stare bună și vor fi prevăzute cu marcaje și indicatoare de circulație standardizate;

– încălzirea halelor și încăperilor de lucru va fi asigurată în perioada anotimpului rece în funcție de temperatura exterioară și în limitele stabilite de „Normele generale de protecția muncii”;

– în halele de întreținere și reparare a autovehiculelor, canalele de revizie vor fi întreținute în stare curată, asigurându-se scurgerea apei, a uleiurilor și a combustibililor;

– nu se admite pornirea motoarelor autovehiculelor în interiorul halelor decât dacă există instalații de exhaustare, în stare de funcționare;

– instalațiile de ventilație generală și locală din halele și încăperile destinate lucrărilor de întreținere și reparare a autovehiculelor vor fi în bună stare, urmărindu-se în permanență funcționarea lor la parametrii proiectați;

– persoanele fizice sau juridice vor asigura afișarea instrucțiunilor tehnice și de exploatare privind instalațiile de ventilație, precizând programul de funcționare al acestora precum și obligațiile referitoare la reviziile tehnice și verificările periodice;

– utilajele din hale și ateliere vor fi bine fixate, legate la pământ, dotate cu dispozitivele de protecție în bună stare;

– la demontarea, montarea și transportul subansamblelor grele se vor folosi mijloace mecanice de ridicare și manipulare. Prinderea subansamblelor la mijloacele de ridicat se va face cu dispozitive speciale, omologate, care să asigure prinderea corectă și echilibrată a subansamblelor;

– dispozitivele de suspendare a autovehiculelor trebuie să aibă stabilitate și rezistență corespunzătoare;

– în halele de reparații în care se execută și lucrări de sudură la autovehicule, se va stabili locul de amplasare a tuburilor de oxigen, a generatoarelor de sudură oxiacetilenică, a transformatoarelor de sudură electrică, precum și a paravanelor de protecție folosite în timpul sudurii electrice;

– petele de ulei și combustibil de pe pardoselele halelor vor fi acoperite cu nisip, după care vor fi luate măsuri de curățare și evacuare a materialului rezultat în locuri care nu prezintă pericol de incendiu;

– cârpele, câlții și alte materiale textile folosite la curățarea și ștergerea pieselor sau a mâinilor vor fi depuse în cutii metalice cu capac și evacuate în locuri stabilite în acest scop pentru a fi arse sau îngropate;

– lucrătorii trebuie să poarte echipament de lucru și echipamentul de lucru corespunzător lucrărilor pe care le execută cu instalațiile și utilajele din dotare;

– sculele vor fi așezate pe suporturi speciale, amplasate în locuri corespunzătoare și la înălțimi accesibile. După terminarea lucrului sculele vor fi curățate și închise în dulapuri. Ascuțirea sculelor de tăiat se va face de către un lucrător instruit special în acest scop;

– este interzisă modificarea sculelor prin sudarea prelungitoarelor improvizate pentru chei în vederea măririi cuplului;

– autovehiculele aflate pe pozițiile de lucru din hale vor fi asigurate împotriva deplasărilor necomandate cu pene sau cale special confecționate în cazul în care nu se execută lucrări la motor sau la transmisie, autovehiculele vor fi asigurate și cu mijloace proprii (frâna de ajutor și cuplarea într-o treaptă de viteză)

Protecția împotriva incendiilor și exploziilor

– în încăperi cu pericol de incendii și explozii sunt interzise: fumatul, intrarea cu foc deschis, cu piese sau materiale incandescente, producerea de scântei, lovirea a două scule feroase și folosirea echipamentului de lucru din materiale sintetice;

– este interzis accesul în atelierele cu pericol de explozie a tuturor persoanelor străine;

– este interzis fumatul în halele de întreținere și reparații. În acest scop se vor amenaja locuri speciale pentru fumat;

– este interzisă păstrarea rezervoarelor, a bidoanelor cu combustibili lichizi, carbid, cu uleiuri, a vaselor cu acizi,vopsele, diluanți etc. în interiorul halelor sau atelierelor cu excepția locurilor anume prevăzute prin proiectul de construcție.

BIBLIOGRAFIE

Auxiliar curricular, Modulul: Exploatare tehnică a mijloacelor de transport Acest material a fost elaborat prin finanțare PHARE în proiectul de Dezvoltare instituțională a sistemului de învățământ profesional și tehnic. Noiembrie 2008

Auxiliar curricular, Modulul: Întreținere planificată, Acest material a fost elaborat prin finanțare Programul PHARE TVET RO 2003/005-551.05.01-02

Auxiliar curricular, Modulul: Intretinerea si repararea masinilor si utilajelor. Material elaborat in cadrul programului de reforma a învățământului profesional si tehnic – proiectul Phare TVET RO.

Auxiliar curricular, Modulul: Lucrări de întreținere și reparații, auxiliar curricular pentru ciclul superior al liceului, profil Tehnic, specializarea Tehnician mecanic întreținere și reparații, nivel 3, Acest material a fost elaborat prin finanțare Phare în proiectul de Dezvoltare instituțională a sistemului de învățământ profesional și tehnic Noiembrie 2008 Proiectul Phare TVET RO 2005/017-553.04.01.02.04.01.03

http://www.scritub.com/tehnica-mecanica

http://www.referat.ro/referate/Intretinere_planificata

http://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica