Metodologia de lucru cu adolescenții la risc [613669]

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc
și consumatori de droguri

2016

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

1

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc
și consumatori de droguri

2016

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

2

LISTA ABREVIERI LOR

AMC – Asistență medicală comunitară
ANA – Agenția Națională Antidrog
ANPDCA – Autoritatea Na țional ă pentru Protec ția Drepturilor Copilului ș i Adopț ie
CAIA – Centru de asisten ță integrat ă a adicț iilor
CPECA – Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog
CNAS – Casa Națională de Asigurări de Sănătate
CPC – Comisia pentru Protecția Copilului
CPRU – Centru de Primire în Regim de Urgență pentru Copii
CSM – C entru de s ănătate minta lă
DGASPC – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
DSP – Direcția de Sănătate Publică HBV – Hepatitis B virus (engl.), virusul hepatitei B
HCV – Hepatitis C virus (engl.), virusul hepatitei C
MENCS – Ministerul Educa ției Na ționale ș i Cercet ării Științifice
MMFPSPV – Ministerul Muncii, Familiei, Protec ției Sociale ș i Persoanelor V ârstnice
MS – Ministerul S ănătății
PIA – plan individualizat de asisten ță (tratament) pentru consumatorul de droguri
PIT – program integrat de asisten ță
SA – Sistemul na țional de asisten ță medical ă, psihologic ă și social ă pentru consumatorii de droguri
SPAS – Serviciul public de asisten ță social ă
UNICEF – Fondul Națiunilor Unite pentru Copii
UNODC – Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate
UPU – Unitate de primire î n regim de urgenț ă

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

3

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………………………………………………..5
1. Grup- țintă…………………………………………………………………………………………..5
2. Asistența pentru consumatorii de droguri …… …………………………………………………….6
2.1. Sistemul național de asistență pentru consumatorii de droguri: ………………………………………… 6
2.2. Furnizorii de servicii pentru adolescenții consumatorii de droguri: ………………………………….. 7
2.3. Serviciile pentru adolescenții consumatori de droguri: ……………………………………………………. 9
2.3.1. Servicii medicale …………………………………………………………………………………………………. 9
2.3.2. Servicii psihologice ……………………………………………………………………………………………. 10
2.3.3. Servicii sociale …………………………………………………………………………………………………… 11
2.3.4. Serviciile educaționale ………………………………………………………………………………………… 12
2.3.5. Serviciile pentru părinții/ reprezentantul legal și alte persoane importante pentru
adolescent ………………………………………………………………………………………………………………….. 13
2.4. Etapele furnizării serviciilor medicale, psihologice și sociale: pre -tratament și asistență …… 13
2.4.1. Etapa de pre -tratament ………………………………………………………………………………………… 13
2.4.2. Etapa de asistență ……………………………………………………………………………………………….. 17
2.4.2.1. Evaluarea ……………………………………………………………………………………………………….. 18
2.4.2.2. Planificarea asistenței ………………………………………………………………………………………. 20
2.4.2.3. Furnizarea serviciilor prevăzute în PIA ………………………………………………………………. 21
2.4.2.4. Monitorizarea și evaluarea implementării PIA …………………………………………………….. 22
2.4.2.5. (Re)integrarea socială ………………………………………………………………………………………. 23
3. Roluri și responsabilități în identificarea, informarea, motivarea și asistența adolescentului consumator droguri ………………………………………………………………………………….24
4. Colaborarea CPECA – DGASPC …………………………………………………………………25

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

4
Anexe………………………………………………………………………………………………..28
Anexa 1. Instrumente pentru determinarea riscului de consum de droguri ………………………….. 28
Anexa 2. Informații cu privire la droguri și riscuri pentru sănătate ……………………………………. 34
Anexa 3. Informații cu privire la cadrul legal de furnizare a serviciilor de asistență
pentru consumatorii de droguri ……………………………………………………………………………………… 37
Anexa 4. Fișa de înregistrare la servicii a adolescentului care consumă droguri (se completează
pentru adolescenții care se autoreferă la servicii) …………………………………………………………….. 37
Anexa 5. Fișa de evaluare inițială ………………………………………………………………………………….. 39
Anexa 6. Plan individualizat de asistență (tratament) pentru adolescentul
care consumă droguri …………………………………………………………………………………………………… 45
Anexa 7. Evaluare de proces ………………………………………………………………………………………… 47
Anexa 8. Glosar de termeni utilizați în abordarea minorului consumator de droguri ……………. 49
Anexa 9. Referințe legislative ………………………………………………………………………………………. 55
Repere bibliografice…………………………………………………………………………………57

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

5

INTRODUCERE

Cadrul legal românesc care reglementează asistența și furnizarea de servicii pentru consumatorii de
droguri cuprinde, în principal:
• Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,
cu modificările și completă rile ulterioare;
• Hotărârea de Guvern nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor
Legii 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare;
• Ordinul ministrului Sănătății, al ministrului Muncii, Familiei și Egalității de șanse și ministrului Internelor și Reformei administrative nr. 1.389/513/282/2008 privind aprobarea Criteriilor și metodologiei de autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri și
a Standardelor minime obligatorii de organizare și funcționare a centrelor de furnizare de
servicii pentru consumatorii de droguri;
• Decizia președintelui Agenției Naționale Antidrog nr. 16/2006 pentru aprobarea Standar delor
minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul asistenței consumatorului de droguri;
• Decizia președintelui Agenției Naționale Antidrog nr. 17/2006 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare, modificare și implementare a planului individualizat de asistență a consumatorului
de droguri .
Prezenta metodologie cuprinde aspectele specifice de asistență și furnizare a serviciilor pentru
adolescenții consumatori de droguri, prin adaptarea și completarea cadrului legislativ amintit anterior. Spre deosebire de adulții consumatori de droguri, un accent deosebit se pune pe etapa de
identificare activă a adolescenților consumatori de droguri, informarea obligatorie a acestora și obținerea cooperării părinților/ reprezentantului legal, astfel încât cop iii lor să primească în timp util
tratamentul necesar și toate celelalte servicii de care au nevoie.
1. Grup -țintă

Grupul -țintă al metodologiei prezente este reprezentat de adolescenții consumatori de droguri.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

6
Prin „adolescent” se înțelege persoana cu vârsta cuprinsă între 10 și 18 ani. „Consumatorul [de
droguri]” este definit de art. 1 lit. h) din Legea nr. 143/2000 republicată, cu modificările și
completările ulterioare, iar „consumatorul dependent” este definit de art. 1 lit. i) din aceeași lege.
Pentru situațiile rare de consum de droguri la copii cu vârsta sub 10 ani, se aplică aceleași proceduri,
cu anumite excepții precizate în text, la fel și pentru tinerii cu măsură de protecție specială.
În aplicarea p rocedurilor din metodologia prezentă, profesioniștii vor avea în vedere patru criterii
prin care se caracterizează situația unui adolescent consumator de droguri:
• Grupul A: adolescenții au reprezentant legal – definit de art. 4 lit. g) din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și
completările ulterioare –, iar reprezentantul legal cooperează cu profesioniștii implicați în
asistența și furnizarea de servicii. În acest grup intră adolescenții di n familie, din structuri de
protecție specială (servicii rezidențiale, plasament la asistent maternal, familii de plasament
sau rude) sau din sistemul penitenciar (centre educative, centre de detenție și penitenciare
pentru minori);
• Grupul B: adolescenții provin din familie, care are o situație socio -economică și
educațională corepunzătoare, dar care nu recunoaște problema de consum și, drept urmare,
nu accesează serviciile pentru consumul de droguri și nu cooperează cu profesioniștii
implicați în asistența și furnizarea de servicii;
• Grupul C: adolescenții provin din familie, care are probleme grave, de natură să pună în
pericol dezvoltarea și sănătatea acestuia și pe care profesioniștii trebuie să le aibă în vedere
înainte de problema consumului de droguri;
• Grupul D: adolescenții din stradă, care pot fi fără familie, care se întorc seara în familie sau
care sunt cu familia în stradă.

2. Asistența pentru consumatorii de droguri
2.1. Sistemul național de asistență pentru consumatorii de droguri

Sistemul național de asistență pentru consumatorii de droguri este structurat ca un sistem de servicii
medicale, psihologice și sociale, integrate prin metoda managementului de caz.
Agenția Națională Antidrog (ANA) asigură coordonarea activității desfășurate de instit uțiile,
organizațiile guvernamentale implicate în realizarea obiectivelor prevăzute în Strategia națională
antidrog.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

7
Structura teritorială a ANA cuprinde 47 de Centre de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog
(CPECA), fără personalitate juridică: 41 CP ECA județene și 6 CPECA în municipiul București, câte
unul pentru fiecare sector. În cadrul CPECA sunt furnizate servicii medicale, psihologice și sociale
pentru consumatorii de droguri. HG nr. 461/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Național e Antidrog, cu modificările și completările ulterioare prevede cel puțin un CPECA și alte
centre de acordare a serviciilor pentru consumatorii de droguri la nivelul unei structuri teritoriale (art. 6).
În consecință, CPECA are un statut aparte, fiind în ac elași timp:
• structură teritorială a ANA, conform prevederilor art. 6 din HG nr. 461/2011;
• furnizor de servicii, conform prevederilor art. 27 alin. (3) lit. a) din HG nr. 860/2005;
• un centru autorizat de ANA să acorde servicii medicale, psihologice și sociale specializate
pentru consumatorii de droguri, implicit pentru adolescenții consumatori de droguri, conform prevederilor art. 29 lit. a) din HG nr. 860/2006;
• un serviciu social specializat pentru consumatorii de droguri, implicit pentru adolescenții consumatori de droguri, conform prevederilor anexei din HG nr. 967/2015 pentru aprobarea
Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor -cadru de organizare și
funcționare a serviciilor sociale.

2.2. Furnizorii de servicii pentru adolesce nții consumatorii de droguri

În funcție de tipul de servicii, furnizorii se clasifică astfel:
a) Furnizori de servicii medicale;
b) Furnizori de servicii psihologice;
c) Furnizori de servicii sociale;
d) Furnizori de servicii educaționale.
a) Furnizorii de servicii medicale publici și privați sunt persoane fizice sau juridice autorizate de
Ministerul Sănătății (MS) conform prevederilor art. 64 lit. a), 221 alin. (1) lit. b) și art. 903 lit. g) din
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății republicată, cu modificările și completările
ulterioare. Exemple de persoane fizice autorizate să furnizeze servicii medicale sunt medicii și personalul sanitar care asigură îngrijirile de sănătate la domiciliu și asistentele medicale comunitar e.
b) Furnizorii de servicii psihologice sunt psihologii cu drept de liberă practică, în sectorul public –
angajați ca psihologi sau având un alt statut, ori în sectorul privat – angajați ca psihologi sau într -o

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

8
formă independentă, respectiv cabinete indi viduale, cabinete asociate sau societăți civile. Atestatul
de liberă practică este eliberat de Colegiul Psihologilor.
c) Furnizorii de servicii sociale publici și privați sunt acreditați de Ministerul Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vâr stnice (MMFPSPV), conform prevederilor Legii nr. 197/2012
privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare. Principalii furnizori publici de servicii sociale sunt Serviciul Public de Asistență Socială (SPAS) de
la nivelul comunităților – comune, orașe și municipii – și Direcția Generală de Asistență Socială și
Protecția Copilului (DGASPC) de la nivelul județelor și sectoarelor municipiului București.
În toate cele trei situații expuse mai sus, organiza țiile neguvernamentale sunt eligibile pentru a fi
furnizori privați, iar CPECA este furnizor public.
Asistența propriu- zisă pentru consumatorii de droguri este furnizată la solicitarea părintelui/
reprezentantului legal și cu consimțământul (participarea) adolescentului care consumă droguri.
Astfel, daca solicitarea se adresează unui alt furnizor de servicii de asistență decât CPECA,
furnizorul în cauză evaluează situația adolescentului și, în funcție de nevoile identificate,
procedează după cum urmează:
i) dacă are toate resursele necesare, realizează procesul de acordare a serviciilor de asistență
medicală, psihologică și socială, conform planului individualizat de asistență, cu notificarea și
consultarea CPECA;
ii) dacă nu are toate resursele necesare p entru realizarea planului individualizat de asistență, referă
cazul la CPECA, pentru asigurarea managementului de caz și completarea planului cu serviciile
necesare.
În situația prezentată la punctul i), furnizorul de servicii are obligația de a transmite la CPECA
următoarele documente: raportul de evaluare, acordul de asistență medicală, psihologică și socială,
planul individualizat de asistență, raportul de evaluare a evoluției și recomandările făcute, la
finalizarea serviciilor furnizate, pentru continuarea programului, dacă este cazul. Raportul de evaluare, acordul și proiectul planului se trimit odată cu notificarea. Planul e definitivat după consultarea CPECA. Raportul de evaluare a evoluției și recomandările se transmit după încheierea
planului, iar CPECA decide dacă e cazul ca programul să continue sau nu.
d) Furnizorii de servicii educaționale. Spre deosebire de adulții consumatori de droguri, asistența
adolescenților consumatori de droguri e de dorit să includă servicii educaționale, în funcție de nevoile acestora. Se urmărește cu precădere finalizarea studiilor obligatorii și pregătirea
profesională, dar și activități de educație non -formală, care să contribuie la reabilitarea
adolescentului. Astfel, furnizorii de servicii educaționale sunt: unităț ile de învățământ preuniversitar
publice și private, palatele și cluburile copiilor (și alte unități publice și private acreditate pentru
activități extrașcolare), organizațiile neguvernamentale ș.a.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

9
2.3. Serviciile pentru adolescenții consumatori de drog uri

Adolescenții consumatori de droguri au acces la servicii medicale, psihologice și sociale, în
condițiile valabile pentru orice alt copil. Totodată, au acces la servicii medicale, psihologice și
sociale specializate, acordate în centre autorizate de AN A, conform prevederilor art. 29 din HG nr.
860/2005. Autorizarea centrelor este prevăzută de ordinul ministrului Sănătății, al ministrului
Muncii, Familiei și Egalității de șanse și ministrului Internelor și Reformei administrative nr.
1.389/513/282/2008.
Centrele autorizate pentru adolescenții consumatori de droguri sunt: CPECA, centrul de zi, centrul de tip comunitate terapeutică, centrul de asistență integrată a adicțiilor, centrul de dezintoxicare și centrul de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri.

2.3.1. Servicii medicale
Serviciile medicale pentru adolescenții consumatori de droguri se acordă gratuit în sistemul de asigurări sociale de sănătate, în centrele de sănătate mintală, precum și prin programele naționale de sănătate, la fel ca pentru toți copiii. Serviciile medicale se acordă contra plată în sistemul privat de sănătate, dacă furnizorii nu au prevăzute contracte cu CNAS.
În sistemul de sănătate din România, de tip asigurări sociale de sănătate, copiii (până la împlinirea
vârst ei de 18 ani) sunt asigurați fără plata contribuției. Acest statut durează până la vârsta de 26 de
ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din muncă, precum și dacă se află în sistemul de protecție a copilului.
În conseci nță, adolescenții consumatori de droguri au dreptul la următoarele categorii de servicii
medicale:
a) Servicii de asistență medicală primară – pentru a beneficia de aceste servicii, copiii trebuie să fie
înscriși pe lista unui medic de familie. În această calitate, au dreptul la un examen anual de bilanț al
stării de sănătate, vizând stadiul de creștere și dezvoltare, starea de nutriție și practicile nutriționale
și depistarea și intervenția în consecință pentru riscurile specifice grupei de vârstă/ sex. Ex amenul
de bilanț pentru adolescenți include identificarea riscului de consum de droguri („Ai fumat, ai băut
alcool, ai consumat vreodată droguri sau steroizi? Dar în ultimele 12 luni?”) .
b) Servicii de asistență ambulatorie de specialitate – consultații în servicii de psihiatrie pediatrică și
servicii conexe (de ex emplu, servicii psihologice) furnizate în ambulatorii de specialitate și în
centrele de sănătate mintală.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

10
c) Servicii spitalicești – internare pentru condiții/ afecțiuni cauzate de consumul de d roguri, în secții
și compartimente de psihiatrie pediatrică, toxicologie și dezintoxicare de tip spitalicesc.
d) Servicii de asistență medicală de urgență – prespital icească (ambulanț ă sau în cabinetele
medicilor de familie, în limita competenței) și spitalicească (prezentarea în unitatea/ compartimentul
de primiri urgențe – UPU) .
Biletul de trimitere eliberat de medicul de familie este necesar numai în cazul serviciilor medicale
din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Furnizorii de servicii sociale rezidențiale pentru copii, în care se pot regăsi cu mare probabilitate adolescenți consumatori de droguri, precum Adăpostul și Centrul de primire în regim de urgență
(CPRU) pentru copiii străzii, asigură accesul acestor copii la medici cu specialitatea de psihiatrie
pediatrică pentru tratarea și monitorizarea sevrajului. Acest lucru se poate realiza prin:
• CPECA, care asigură accesul la medici și servicii medicale cu care acesta colaborează;
• încheierea de contracte cu medicii d e specialitate de psihiatrie pediatrică;
• încheierea de protocoale cu furnizorii care acordă acest tip de servicii;
• încheierea unui protocol între DGASPC și DSP, prin care să se asigure accesul la servicii
medicale în sistemul de asigurări sociale de sănăta te.
Adolescenții consumatori de droguri aflați în arest, în centrele educative, centrele de detenție și
penitenciarele pentru tineri beneficiază de serviciile menționate anterior pentru tratarea și monitorizarea sevrajului prin intermediul CPECA.

2.3.2. Servicii psihologice
Serviciile psihologice pentru adolescenții consumatori de droguri sunt furnizate în cadrul
ambulatoriilor de specialitate, spitalelor și serviciilor de sănătate mintală, în cadrul serviciilor
sociale specializate și în formele independente de practică a ps ihologilor. Sunt furnizate ca servicii
conexe serviciilor medicale, în cadrul unităților sanitare sau în contract cu medicii de specialitate, ori de sine stătător, ca parte a planului de asistență.
Furnizarea serviciilor psihologice se face în funcție de atestatul eliberat specialistului, respectiv
pentru psihologie clinică, consiliere psihologică, psihoterapie, psihopedagogie specială, psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională.
Evaluarea psihologică a adolescenților consumatori de droguri se face numai de către psihologii
atestați în psihologie clinică.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

11
Serviciile psihologice se acordă în funcție de nevoi, putând consta în: grup de sprijin, consiliere
psihologică, psihoterapii diverse, terapie ocupațională ș.a.

2.3.3. Servicii sociale
Adolescenții consumatori de droguri reprezintă un „grup vulnerabil ”, așa cum este el definit de art.
art. 6, lit. p) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale și , în consecință, beneficiază de servicii
sociale. Acestea pot fi servicii sociale adresate fam iliei/ comunității, precum cantina socială,
ambulanța socială etc. , și servicii sociale pentru copii.
Serviciile sociale pentru copii, inclusiv cele specializate pentru adolescenții consumatori de droguri, se licenția ză de către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție
(ANPDCA), pe baza standardelor corespunzătoare , aprobate de către aceasta.

a) Serviciile sociale pentru copii
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu
modi ficările și completările ulterioare prevede următoarele tipuri de servicii (art. 119): de zi, de tip
familial și de tip rezidențial.
Serviciile de zi sunt furnizate de SPAS, cu anumite excepții , în care sunt furnizate de DGASPC , și
anume: serviciile speci alizate pentru copiii victime ale violenței, serviciile specializate pentru copiii
cu dizabilități și serviciile parte a unui complex de servicii care include servicii de tip rezidențial.
Serviciile de tip familial și cele de tip rezidențial sunt furnizate de DGASPC.
Organismele private acreditate pot furniza oricare dintre tipurile de servicii de mai sus.
b) Serviciile sociale specializate pentru adolescenții consumatori de droguri
Prin coroborarea prevederilor art. 29 din HG nr. 860/2005 și Nomenclatorul serviciilor sociale din
HG nr. 867/2015, serviciile sociale specializate pentru adolescenții consumatori de droguri sunt
următoarele:
i) fără cazare: centre de zi pentru prevenire, evaluare și consiliere antidrog, centre de zi pentru
asistență integrată a adicțiilor și centre de zi pentru reducerea riscurilor asociate consumului de
droguri;
ii) cu cazare: centre rezidențiale de tip comunitate terapeutică.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

12
Orice alt serviciu social pentru copii – de zi, familial sau rezidențial –, dacă este organizat având
drept grup -țintă adolescenții consumatori de droguri , este considerat, de asemenea, un serviciu
social specializat.
Acordarea serviciilor sociale – comunitare, pentru copii, specializate pentru adolescenții
consumatori de droguri – se recomandă astfel:
• servicii sociale comunitare – pentru adolescenții cu risc de consum de droguri și pentru
adolescenții consumatori de droguri;
• servicii sociale pentru copii – pentru adolescenții cu risc de consum de droguri;
• servicii sociale (de zi, familiale și rezidenția le) specializate – pentru adolescenții
consumatori de droguri, aflați sub tratament ambulatoriu pentru consum sau pentru sevraj;
• servicii sociale specializate pentru adolescenții consumatori de droguri – pentru adolescenții
consumatori dependenți de drogur i, aflați sub tratament ambulatoriu.

2.3.4. Serviciile educaționale
În funcție de nevoile lor, adolescenții consumatori de droguri pot beneficia de următoarele tipuri de
servicii educaționale:
a) Educație în contexte formale (învățământul preuniversitar) – primul lucru de care trebuie să se
asigure profesionistul care întocmește planul de asistență în plan educațional este continuarea
studiilor, cu accent pe învățământul obligatoriu;
b) Activități educative și extrașcolare;
c) Sprijin specializat în învăța re (efectuarea temelor, activități de sprijin în învățare/ dificultăți/
oscilații de învățare ș.a.);
d) Măsuri de reintegrare și continuare a traseului educațional (programul „ A doua șansă ” ș.a.);
e) Orientare școlară și profesională;
f) Consiliere educați onală: școlară, psihopedagogică, vocațională, profesională și de carieră;
g) Alte servicii de asistență psihopedagogică;
h) Educație non- formală (educație pentru sănătate, dezvoltarea deprinderilor de viață independentă
ș.a.).

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

13
2.3.5. Serviciile pentru părinții/ reprezentantul legal și alte persoane importante
pentru adolescent
Spre deosebire de adulții consumatori de droguri, asistența pentru adolescenții consumatori de
droguri e de dorit să includă servicii pentru părinții/ reprezentantul legal și eventua l alte persoane
importante pentru copil – de ex emplu, persoane de atașament –, astfel încât programul care i se
adresează direct să aibă eficiență cât mai mare.
Serviciile pentru părinți/ reprezentant legal se acordă în funcție de nevoile acestora, ele putând fi:
a) medicale/ de sănătate;
b) psihologice ; de ex emplu, grupuri de suport, consiliere psihologică;
c) sociale; de ex emplu, consiliere socială;
d) educaționale ; de ex emplu, educație pentru sănătate, educație parentală, cursuri de calificare;
e) de ocupare; de ex emplu , găsirea unui loc de muncă, mediere pe piața muncii.

2.4. Etapele furnizării serviciilor medicale, psihologice și sociale: pre -tratament
și asistență
2.4.1. Etapa de pre -tratament

Nivel 1 Acțiuni
Identificare
Informare, motivare
și sprijin pentru implicarea părinților/
reprezentantului legal
Referire
Solicitant
Părinte/
reprezentant legal
și
Adolescent consumator de droguri
Institu ții/ organiza ții
Unități de învățământ preuniversitar
Medic de familie
Furnizori de servicii
medicale
Furnizori de servicii psihologice
Furnizori de servicii sociale

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

14

2.4.1.1. Identificarea adolescenților consumatori de droguri
Spre deosebire de adulții care consumă droguri și care se pot adresa în mod autonom serviciilor
specializate, adolescenții aflați în aceeași situație pot accesa aceste servicii numai cu consimțământul și implicarea directă a părinților/ reprezentantului le gal. Din acest motiv, este
importantă identificarea lor activă și cât mai timpurie, înainte ca ei să devină dependenți și să sufere
din cauza consecințelor consumului de droguri.
a) Identificarea activă
Prin identificarea activă, se stabilește riscul de consum de droguri. Confirmarea comportamentului
de consum se realizează ulterior în cadrul serviciilor sociale specializate pentru adolescenții consumatori de droguri.
Identificarea activă a adolescenților consumatori de droguri presupune observarea
compor tamentului adolescenților și/ sau aplicarea unui set de întrebări pentru evaluarea riscului de
consum de substanțe psihoactive. Aceasta se poate realiza neselectiv sau selectiv.
Identificarea activă neselectivă se realizează astfel:
i) în cadrul unitățilo r de învățământ preuniversitar, prin monitorizarea și observarea
comportamentului elevilor de către profesorii diriginți și consilierii școlari;
ii) de către medicul de familie, pentru copiii care nu frecventează școala, în cadrul examenului anual
de bilan ț al sănătății.
i) Identificarea activă neselectivă din cadrul unităților de învățământ se realizează de către profesorii
diriginți. Aceștia completează fișa psihopedagogică a fiecărui elev și informează părinții tutori sau
susținători legali despre situația școlară, despre comportamentul elevilor. Informarea se realizează în
cadrul întâlnirilor cu părinții, precum și în scris, ori de câte ori este nevoie. Fișa psihopedagogică
include un număr de itemi care înregistrează factori de risc și de protecție la care este expus elevul (Anexa 1) și care sunt corelați cu diverse comportamente cu risc, între care și consumul de droguri. În situația în care pr ofesorul diriginte consideră că elevul se află la risc sau are un comportament
riscant, poate solicita intervenția profesorului consilier școlar pentru o intervenție de informare și
consiliere despre un stil de viață sănătos. De asemenea, anunță părinții cu privire la posibilitatea
existenței unui risc pentru sănătatea elevului, pentru a se decide cu privire la referirea către un specialist sau pentru solicitarea unei intervenții de informare și educație la nivelul clasei (prevenire selective și indicată). Completarea fișei psihopedagogice se bazează pe observarea, monitorizarea
comportamentului fiecărui elev, pe discuția directă cu acesta, precum și pe înregistrarea feed-back –
urilor colegilor de clasă și ale cadrelor didactice de către profesorul diriginte.
ii) Identificarea activă neselectivă de către medicul de familie se realizează pentru adolescenții în
vârstă de 14 ani și 16 ani care au abandonat școala. Odată cu prezentarea adolescentului la bilanțul

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

15
anual, însoțit de părinte/ reprezentant legal, medic ul de familie îi aplică chestionarul („Ai fumat, ai
băut alcool, ai consumat vreodată droguri sau steroizi? Dar în ultimele 12 luni? ”) și, dacă
adolescentul este identificat cu risc de consum, medicul e obligat să informeze adolescentul și
părintele/ reprezentantul legal despre riscurile consumului de droguri, modalitățile de reducere a riscurilor și serviciile pentru adolescenții consumatori de droguri (vezi, mai jos, conținutul
informării). Începând cu adolescența, medicul de familie poate realiza intervi ul clinic cu părinții,
după care poate continua examinarea și interviul numai cu adolescentul, pentru a facilita o relație de încredere și împărtășirea informațiilor cu privire la probleme de sănătate pe care adolescentul le ascunde față de părinți. Medicul de familie va încuraja și sprijini comunicarea adolescentului cu
părinții/ reprezentantul legal.
Identificarea activă selectivă se realizează în situațiile în care sunt observate modificări
comportamentale, respectiv semne evocatoare de consum de droguri , de către oricare dintre
profesioniștii cu care adolescentul intră în contact în cadrul serviciilor, precum și în arest, centrele
educative, centrele de detenție și penitenciarele pentru tineri. Imediat după identificare, se face
informarea (vezi, mai jos , conținutul informării).
b) Identificarea pasivă
Identificarea pasivă se realizează prin solicitarea directă de servicii fie de către adolescentul
consumator de droguri – care se adresează singur serviciului sau însoțit de părinte/ reprezentant
legal –, fie de către părinte/ reprezentant legal.
În cazul adolescentului care se adresează singur serviciului, se aplică următoarele proceduri, în ordine cronologică:
1) Înregistrarea se face pe baza codului numeric personal (CNP). Dacă adolescentul nu are actu l de
identitate la el sau dorește să rămână anonim la prima adresare, înregistrarea se face conform codificării prevăzute de art. 28 și art. 29 din Ordinul ministrului Sănătății publice și al ministrului
Internelor și Reformei administrative nr. 770/2007 pentru aprobarea Metodologiei de completare a fișelor standard și de transmitere a datelor prevăzute în foaia individuală de urgență pentru
consumul de droguri, foaia individuală de admi tere la tratament pentru consumul de droguri,
cazurile înregistrate de hepatită C (HCV) și hepatită B (HBV) în rândul consumatorilor de droguri
injectabile și prevalența infecțiilor cu HIV, HBV și HCV în rândul consumatorilor de droguri injectabile , respectiv: primele două litere ale numelui, primele trei litere ale primului prenume, sexul
– M (masculin) sau F (feminin). După care, se înlocuiește cu înregistrarea pe baza CNP, când
adolescentul se prezintă ulterior cu actul de identitate sau însoțit de părinț i/ reprezentantul legal.
2) După înregistrare, are loc prima ședință de informare, motivare și sprijin pentru implicarea părinților/ reprezentantului legal, stabilindu -se ca, la următoarea ședință, adolescentul să vină însoțit
de părinți/ reprezentantul legal. La ședință participă doi profesioniști, dacă adolescentul are vârsta sub 16 ani.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

16
3) Dacă adolescentul identificat pe bază de CNP nu revine la următoarea întâlnire, se anunță SPAS/
DGASPC de sector pentru efectuarea unei vizite de monitorizare privind respectarea drepturilor
copilului la domiciliul acestuia.
4) Dacă adolescentul identificat pe bază de cod nu revine la următoarea întâlnire, se anunță codul la
CPECA pentru verificarea ulterioară a adresabilității adolescentului în sistem.

2.4.1.2. Inf ormarea, motivarea și sprijinul pentru implicarea părinților sau reprezentantului
legal
Adolescen ții cu risc de consum sau consumatori de droguri primesc următoarele informa ții despre:
• riscurile consumului de droguri;
• modalităț i de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri;
• serviciile medicale, psihologice ș i sociale disponibile;
• condi țiile în care pot primi servicii de asisten ță pentru consumul de droguri, respectiv prin
implicarea p ărinților/ reprezentantului legal;
• cadrul legal al p ăstrării confidenț ialităț ii cu privire la situa ția de consum;
• conținutul și beneficiile unui program de asistență a consumatorilor de droguri.
Informarea se face atât direct, cât și prin intermediul materialelor informative tipărite, video sau
online.
În cursul întâlnirii/ ședinței de informare, pe baza discuției cu adolescentul cu risc de consum sau
consumator de droguri, neînsoțit de părinți/ reprezentant legal, profesionistul poate decide că este necesară o întâlnire suplimentară pentru continuarea informării și/ sau motivarea adolescentului
pentru implicarea părinților/ reprezentantului legal în vederea continuării demersurilor de asistență.
Motivarea adolescentului constă în a -l face să înțeleagă beneficiile asistenței și necesitatea
consimțământului și implicării părinților/ reprezentantului legal. Cu acest scop, profesionistul poate oferi sprijin prin diverse acțiuni, stabilite de comun acord cu adolescentul, precum: discuție directă cu părinții la domiciliul acestora, discuție telefonică, invitație prin adresă oficială ș.a.
Schimbul de seringi sau oferirea acestora nu face parte din modalitățile de motivare și sprijin, ci reprezintă un serviciu profilactic de sănătate și se realizează conform normelor din domeniul sănătății. Ca excepție, în etapa de pre -tratament, schimbul de seringi se permite numai pentru cazuri
bine documentate de consum de droguri la copiii străzii.
Maximul de ședințe de informare, motivare și sprijin este de trei, după care, în cazul în care, în urma contactării părinților/ reprezentan tului legal, aceștia refuză implicarea, profesioniștii notifică SPAS/
DGASPC de sector pentru efectuarea unei vizite de monitorizare privind respectarea drepturilor copilului la domiciliul acestuia. Notificarea este valabilă și în cazul în care părinții/ r eprezentantul
legal participă la întâlnirea/ întâlnirile de informare și nu sunt de acord cu continuarea demersurilor de asistență.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

17
Dacă nici în urma vizitei de monitorizare din partea SPAS/ DGASPC de sector, părinții/
reprezentantul legal nu doresc să se implice, se semnalează caz de neglijare la DGASPC , pentru a fi
evaluat de către compartimentul specializat.
În cazurile în care părinții/ reprezentantul legal participă la întâlnirea/ întâlnirile de informare și sunt de acord cu continuarea demersurilor de asistență, cazul se referă la CPECA.

2.4.1.3. Referirea la CPECA pentru management de caz
CPECA este institu ția care, potrivit legisla ției, are atribu ția de a asigura managementul de caz
pentru persoana care consum ă droguri, inclusiv pentru adolescentul care consum ă droguri.
Profesioniștii care identifică adolescenți cu risc de consum sau consumatori de droguri sunt obligați să refere cazul la CPECA imediat după identificarea adolescentului, indiferent de implicarea sau nu
a părinților/ reprezentantului legal. În cazul UPU, referirea se face după încheierea tratamentului de urgență.
Referirea include informații despre:
a) date de identificare a adolescentului;
b) date de identificare a părinților/ reprezentantului legal sau menționarea lipsei de implica re a
acestora și a notificării SPAS;
c) riscul de consum sau consumul declarat/ documentat.
În situația descrisă la lit. b), CPECA ține legătura cu SPAS/ DGASPC , pentru referirea ulterioară a
cazului la CPECA , sau cu DGASPC , pentru a urmări evoluția rezolvării cazului de neglijare.

2.4.2. Etapa de asistență
Accesul unui adolescent care consum ă droguri î n sistemul de asisten ță se realizeaz ă:
• la solicitarea direct ă a părintelui sau reprezentantului legal;
• prin dispozi ția procurorului sau a altui organ judiciar;
• în cazuri de urgen ță.
Nivel 2 Acțiuni
Evaluare
Planificarea asistenței (PIA)
Acord de asistență
Furnizarea serviciilor
Evaluarea implementării
PIA
(Re)integrarea socială Solicitant
Părinte /
reprezentant
legal
Organ judiciar
Instituții/ organizații
CPECA
Alte centre autorizate
CSM
Asistență medicală de specialitate în
ambulatoriu (psihiatrie pediatrică)
Arest/ Centre educative/ Centre de
detenție/ Penitenciare pentru tineri

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

18

Procesul de furnizare a serviciilor de asistență pentru consumatorul de droguri, implicit pentru
adolescentul consumator de droguri, este implementat prin intermediul metodei managementului de
caz, care include următoarele etape specifice:
1) Realizarea evaluării;
2) Planificarea asistenței prin:
i) utilizarea criteriilor de orientare, pentru identificarea programului integrat de asisten ță
(PIT) celui mai adecvat nevoilor depistate în urma evaluării;
ii) includerea într -un PIT și stabilirea unui plan individualizat de asistență (PIA);
iii) obținerea acordului de asistență;
3) Furnizarea serviciilor prev ăzute î n PIA;
4) Monitorizarea ș i evaluarea implementării PIA;
5) (Re)integrarea social ă.
Managementul de caz pentru adolescen ții care consum ă droguri și care nu sunt spitalizați prezint ă
particularităț i pentru anumite situa ții în care se află adolescentul și care fac obiectul intervenției
DGASPC:
a) necesită/ are măsură de protecție specială;
b) este victimă a violenței;
c) este copil cu dizabi lități;
d) este copil al străzii.
În toate situațiile de mai sus, CPECA colaborează cu DGASPC pentru corelarea PIA cu celelalte
măsuri de protecție și planuri specifice fiecărei situații în parte, respectiv: plan individualizat de protecție pentru copiii din sistemul de protecție specială, plan de reabilitare și/ sau reint egrare socială
pentru copiii victime ale violenței și plan de abilitare -reabilitare pentru copiii cu dizabilități. Nivel 3 Instituții/ organizații
Asistență medicală spitalicească (secții de
dezintoxicare, secții de psihiatrie pediatrică)
Comunități terapeutice

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

19
2.4.2.1. Evaluarea
Evaluarea este realizat ă de CPECA și centrele autorizate de ANA pe cinci arii:
• istoricul personal si de consum de droguri și semnele specifice ale intoxicației și/sau
sindromului de abstinență ; condiții biomedicale și complicații curente;
• condiții biomedicale si complicații curente care, deș i nu au leg ătură cu sindromul de
abstinen ță sau cu intoxicarea, necesit ă tratament deoarece pot genera riscuri ori pot complica
procesul de asisten ță și reabilitare;
• condi ții psihologice ș i/sau psihiatrice, motiva ție, risc de recă dere;
• condiț ii sociale și familiale;
• situa ția juridică.
Obiectivul evaluării este identificarea caracteristicilor individuale ale adolescentului consumator de
droguri, în vederea selectării PIT și individualizării serviciilor medicale, psihologice, sociale și educaționale în cadrul acestuia. În cadrul evalu ării, se verifică dacă într-adev ăr adolescentul
consum ă droguri, ce, cum ș i cât consumă ; uneori, adolescen tul este referi t spre evaluare numai cu
suspiciunea de consum; rolul evaluă rii este î n primul rând să obțină confirmarea adolescentu lui cu
privire la consum .
Interviurile se vor realiza mai întâi cu părinții sau reprezentantul legal (un reprezentant al acestuia care este un ad ult relevant pentru adolescent; de exemplu, un educator din instituția în care este
îngrijit adolescentul, cu care acesta are o relație bună, de încredere). Interviul adolescentului se
realizează separat. Limitele confidențialității interviului se stabiles c împreună cu acesta.
Profesionistul va asigura adolescentul că va păstra confidențialitatea informațiilor pe care acesta
dorește să nu le încredințeze părinților sau reprezentantului legal, dar va explica de la început faptul că, progresiv, informațiile relevante pentru siguranța adolescentului trebuie să fie împărtășite cu
aceștia și că profesionistul îi va acorda sprijinul pentru a comunica deschis cu părinții sau
reprezentantul legal.
Prin aplicarea metodei managementului de caz, evaluarea este realizat ă de că tre managerul de caz
din cadrul CPECA, î n colaborare cu membrii echipei multidisciplinare (medic, psiholog, asistent
social). După caz, pentru evaluarea psihiatric ă, CPECA va colabora cu medicul specialist în
psihiatrie pedi atrică, iar pentru reali zarea evalu ării complete , se va adresa ș i coordona cu alte
servicii medicale, psihologice ș i sociale existente î n comunitate, î n cazul î n care nu exist ă, la
momentul evalu ării, echipa complet ă prevăzută de Ordinul nr. 1389/2008. Managerul de caz
identifică , de asemenea, cadrul didactic care îi poate oferi o evaluare educațională a adolescentului,
iar în situația în care adolescentul nu frecventează școala, se ia legătura cu inspectoratul școlar ,
pentru identificarea unor soluții de reintegrare școlară/ prof esională.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

20
În situația în care procurorul a dispus evaluarea în vederea includerii î ntr-un program de asistenț ă
pentru un copil care nu a împlinit vârsta de 16 ani, managerul de caz solicit ă participarea delegatului
autorit ății tutelare la ș edința/ ședințele de evaluare, precum și a părinților/ reprezentantului legal și
colaboreaz ă cu structura (SPAS/ DGASPC) care efectueaz ă ancheta social ă dispus ă de organul de
urmărire penal ă.

2.4.2.2. Planificarea asistenței
În cadrul centrelor autorizate pen tru asisten ța adolescen ților consumatori de droguri, planificarea
asistenței este realizat ă prin agrearea unui PIA, cu consultarea adolescentului ș i a părinților/
reprezentantul ui său legal. Planul individualizat de asistență cuprinde obiectivele procesului de
asisten ță și totalitatea serviciilor destinate asistenței adolescentului care consumă droguri, în
concordanță cu nevoile identificate , care cuprind în general dou ă tipuri de intervenții: farmacologice
și psihosociale. Alături de acestea, se au în vedere de la început serviciile educaționale necesare și
reintegrarea socială a copilului.
Prin evaluarea pe cinci arii și aplicarea criteriilor orientative, se selectează unul dintre cele patru
PIT, care personalizeaz ă serviciile terapeutice, ps ihologice și sociale, ținând cont de nevoile
specifice ale adolescentului ș i familiei, precum ș i de serviciile disponibile î n comunitate.
Planificarea asistenței pentru consumatorii de droguri în baza PIT asigură o abordare unitar ă și o
standardizare a asi stenței, dar utilizarea acestora trebuie s ă fie flexibilă și să țină cont de
particularităț ile fiec ărui caz î n parte. PIT implică un sistem cuprinzător de programe
complementare, simultane sau secvențiale, care structurează modalitatea de acordare a serviciilor
într-o manieră integrată și continuă:
PIT 1 – Program drog 0 de intensitate mică
Risc minim în toate ariile.
PIT 2 – DROG 0
• Risc de intoxicație/sevraj de intensitate mică și risc minim în aria biomedicală , dar cu risc
moderat în orice altă arie.
PIT 3 – program drog 0 cu stabilizare
• Risc de intoxicație/ sevraj de severitate moderată sau risc moderat în aria biomedicală sau
psiho- emoțională, plus risc crescut în orice altă arie.
PIT 4 – program de reducere a riscurilor asociate consumului de drogu ri
• Risc sever datorat intoxicației/ sevrajului sau semnelor/simptomelor biomedicale sau
emoționale/ comportamentale.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

21
Serviciile de reducere a riscurilor vor fi luate î n considerare pentru situa țiile în care beneficiul
tratamentului este superior efectelor secundare sau atunci c ând se previne infectarea cu HIV, HB V
sau HC V a adolescentului care consum ă droguri și care se afl ă în situa ții de rec ădere (consum
injectabil), în timp ce este implicat programul terapeutic care vizeaz ă întreruperea consumului sau
până când adolescentul care consum ă droguri își implic ă familia ori reprezentantul legal ș i se
adreseaz ă serviciilor de asisten ță care pot oferi servicii drog 0.
Acordul de asisten ță este prevăzut de anexa 4 din HG nr. 860/ 2005 și este obligatoriu. Obiect ivele
și serviciile planificate pentru asisten ță sunt concret incluse î n acordul de asisten ță medical ă,
psihologic ă și socială. Acordul de asistenț ă este semnat de părinte/ reprezentant legal, precum ș i de
adolescent.

2.4.2.3. Furnizarea serviciilor prevăzute în PIA
Furnizarea serviciilor prev ăzute în PIA presupune participarea atât a adolescentului, cât ș i a
părinților/ reprezentantului legal. De și obligativitatea tratamentului poate fi impus ă în unele situa ții,
în cele mai multe aceasta nu se poate realiza ș i este important ca p ărinții/ reprezentantul legal s ă
beneficieze de servicii de consiliere și/sau instruire în scopul dob ândirii unor abilităț i de motivare ș i
încurajare, î n procesul de recuperare , a adolescen tului care consum ă droguri.
Condi țiile furniz ării serviciilor de asisten ță pentru adolescenții consumatori de droguri sunt
următoarele:
a) solicitarea și consim țământul din partea părinților/ reprezentantului legal pentru accesarea
serviciilor de asistență pentru consumul de droguri;
b) implicarea părințilo r/ reprezentantului legal în identificarea și accesarea serviciilor de asistență
pentru consumatorii de droguri;
c) asigurarea confiden țialităț ii privind consumul de droguri;
d) asigurarea accesu lui și a gratuit ății serviciilor de asisten ță pentru consumul de droguri;
e) asigurarea unei intervenții individualizate, flexibile și integrate .

a) Solicitarea și consimțământul din partea părinților/ reprezentantului legal pentru accesarea
serviciilor d e asistență pentru consumatorii de droguri
Adolescenții consumatori de droguri pot beneficia de servicii de asistență pentru consumatorii de
droguri numai la solicitarea și cu consimțământul părinților/ reprezentantului legal .

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

22
De asemenea, î n toate etapele asisten ței acordate unui adolescent consum ator de droguri, acesta
trebuie s ă fie implicat, s ă se caute cooperarea ș i consimț ământul acestuia.
Fișa de consimțământ pentru accesarea serviciilor de asistență pentru consumatorii de droguri este
semnat ă de către părinți; se solicită și semnătura adolescentului pe fișa de consimțământ, pentru
evaluare și furnizarea serviciilor.
b) Implicarea părinților/ reprezentantului legal în identificarea ș i accesarea serviciilor specializate de
asisten ță pentru consumul de droguri
Părinții reprezintă o resursă importantă pentru adolescent în ceea ce privește aderarea acestuia la
tratament și frecventarea serviciilor din PIA. Implicarea lor privește atât acompanierea adolescentului, atunci când este cazul, și sprijinul emoțional și motivațional pe care îl acordă
adolescentului, cât și participarea la activitățile care le sunt adresate direct în PIA.
Un alt aspect care e de dorit să se aib ă în vedere este implicarea celorlalți membri ai familiei și/sau a
altor persoan e de atașament/ importante pentru adolescent.
c) Asigurarea confiden țialităț ii privind consumul de droguri
Confidenț ialitatea privind comportamentul de consum de droguri se asigur ă în toate etapele de
asisten ță: pe parcursul identificării, al asistenței propriu -zise, în cadrul managementului de caz, în
etapa de reintegrare școlară. Păstrarea confiden țialităț ii constituie condi ția principală a integr ării
școlare și sociale a adolescentului consumator de droguri. Totodată, confidențialitatea vize ază
protejarea imaginii și a vieții private a adolescentului, inclusiv în relație cu presa.

d) Asigurarea accesului și a gratuit ății serviciilor de asisten ță pentru consumul de droguri
Autorit ățile na ționale și locale trebuie să aibă în vedere înființarea serviciilor necesare asisten ței
pentru adolescen ții consumatori de droguri, cu precădere a centrelor autorizate. Necesitatea
înființării acestor centre revine ANA, prin CPECA și SPAS, prin intermediul diagnozei sociale.
e) Asigurarea unei intervenții indi vidualizate, flexibile și integrate
Asisten ța adolescentului consumator de droguri trebuie s ă aibă la baz ă particularitățile individuale
ale acestuia, din perspectiv ă medical ă, psihologic ă, socială și educațională și s ă fie ajustat ă la aceste
particularită ți pe tot parcursul procesului de asistenț ă, în urma monitorizării și evaluă rii periodice.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

23
2.4.2.4. Monitorizarea și evaluarea implementării PIA
Monitorizarea și evaluarea implementării PIA se realizeaz ă de către managerul de caz sau, în cazul
în care PIA este elaborat și realizat integral de un centru autorizat, de că tre persoana responsabilă
din centru, cu consultarea managerului de caz. Monitorizarea și evaluarea PIA presupun menținerea
legăturii dintre managerul de caz și profesioniștii care furnize ază serviciile, prin mijloace de
comunicare și activități agreate de aceștia. La intervale periodice, profesioniștii transmit rapoarte de
monitorizare managerului de caz.
În situa țiile în care se constat ă faptul c ă unele m ăsuri nu au putut fi implementate sau nu au avut
rezultatele scontate, PIA se poate modifica, de comun acord cu p ărintele/ reprezenta ntul legal al
adolescentului, precum ș i cu acesta.
Încheierea intervențiilor este condi ționat ă de realizarea obiectivelor propuse î n PIA.

2.4.2.5. (Re)integrarea socială
(Re)integrarea social ă a adolescentului consumator de droguri reprezintă finalitatea oricărui PIA.
Dacă obiectivul general al PIA este reprezentat de reabilitarea adolescentului, cu precădere din
punct de vedere medical și psihologic , atunci scopul său final este reprezentat de bunăstarea
adolescentului în cadrul familiei și al comunității, inclusiv în ceea ce privește continuarea studiilor.
În consecință, serviciile psihologice, sociale și educaționale din PIA contribuie în mod semni ficativ
la reintegrarea socială a adolescentului, însă acestea nu sunt suficiente, fiind necesare și intervenții la nivelul comunității.
Ca specific al oricărui proces de reintegrare socială a adolescentului consumator de droguri, serviciile psihologice, s ociale și educaționale trebuie să aibă în vedere dezvoltarea deprinderilor de
viață independentă, inclusiv a abilit ăților sociale, a motiva ției și capacit ății de a învăța și de a- și
asuma responsabilit ățile corespunz ătoare vârstei ș i situa ției în care se a flă.
În ceea ce privește reintegrarea școlară, se are în vedere asigurarea unui circuit c ât mai limitat al
informa ției cu privire la comportamentul de consum , pentru a evita expunerea adolescentului la
forme de violență. Cât timp se află sub tratament în regim ambulatoriu, a dolescentul consumator de
droguri va fi integrat î n cursuri de zi sau cu frecvenț ă redus ă.
La nivelul comunit ății, în unit ățile de î nvățăm ânt și în celel alte servicii care acord ă asistență
adolescen ților consumatori de droguri, se as igură activităț i de informare, sensibilizare cu privire la
situa ția acestor copii ș i la obliga ția de a se asigura integrarea nediscriminatorie a acestora, precum ș i
confidenț ialitatea cu privire la comportamentul de consum de droguri.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

24
3. Roluri și responsabilități în identificarea, informarea, motivarea și
asistența adolescentului consumator droguri

Tabel cu rolurile serviciilor de asistență pentru adolescenții consumatori de droguri
Roluri/ Servicii
Asistenț ă
medicală
primară
Medicină școlară
Psihiatrie pediatrică
Toxicologie/ Dezintoxicare
UPU
Servicii psihologice
conexe
CSM
Servicii sociale
Comunități terapeutice
Centru de zi special izat
Servicii de reducere a
riscurilor
Servicii educaționale
CPECA Medic de
familie
AMC
Identificare
Activă
X
X
X
X

X Pasivă
X
X
X
X
X
X
X
X
Informare X X X X X X X X X X X X X X
Motivare și
sprijin X X X X X
Referire X X X X X X X X X X X X X
Evaluare X X X X X X X X
Planificarea
asistenței (PIA) X X X X X X X X
Acord X X X X X X X X
Furnizarea
serviciilor X X X X X X X X
Monitorizarea și
evaluarea
implementării PIA X X X X X X X X
Reintegrare
socială X X X X X X X X

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

25
4. Colaborarea CPECA – DGASPC

CPECA și DGASPC încheie un protocol de colaborare în care sunt prevăzute modalitățile de
colaborare și procedurile interinstituționale care se aplică pentru prevenirea consumului de droguri
și asistența adolescenților consumatori de droguri care fac obiectul intervenției DGASPC (ve zi
2.4.2.). Protocolul include cel puțin următoarele:
a) modalitățile de prevenire;
b) identificarea adolescenților cu risc de consum și consumatori de droguri;
c) referirea cazului la CPECA;
d) colaborare pentru implicarea părinților/ reprezentantului leg al în asistența pentru consumul de
droguri;
e) gestionarea cazurilor de urgență medicală;
f) evaluarea adolescenților consumatori de droguri;
g) corelarea PIA cu celelalte planuri;
h) schimbul de informații, colectarea de date și realizarea de statistici.

a) Modalitățile de prevenire
Copiii din sistemul de protecție specială primesc informații despre riscurile și consecințele
consumului de droguri, precum și despre asistența în caz de consum (vezi 2.4.1.2) în cadrul
activităților de educație non -formală c uprinse în planul individualizat de asistență. Acestea se pot
realiza prin intermediul educatorilor specializați din serviciile rezidențiale, precum și cu sprijinul
CPECA și al organizațiilor neguvernamentale de profil.
Una dintre cele mai eficiente metode de prevenire este formarea personalului. Astfel, personalul din
serviciile rezidențiale, asistenții maternali și managerii de caz este necesar a fi formați în
identificarea semnelor de consum și managementul de caz pentru adolescenții consumatori de
drogu ri, cu sprijinul CPECA, al organizațiilor neguvernamentale de profil și al furnizorilor
autorizați de formare profesională.
b) Identificarea adolescenților cu risc de consum și consumatori de droguri
Personalul din sistemul de protecți e a copilului poate i dentifica activ neselectiv adolescenții cu risc
de consum și pasiv adolescenții consumatori de droguri (vezi 2.4.1.1). O atenție specială se acordă copiilor străzii, unde identificarea se realizează de către serviciile sociale stradale ale DGASPC sau
ale o rganismelor private acreditate, inclusiv serviciile sociale stradale care aparțin de anumite

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

26
servicii sociale specializate pentru adolescenții consumatori de droguri – de ex emplu, serviciul de
reducere a riscurilor (care este și centru autorizat de ANA).
c) Referirea cazului la CPECA
Managerul de caz din cadrul DGASPC contacteaz ă CPECA în vederea desemn ării unui manager de
caz responsabil de componenta asistenței pentru consum atorii de droguri și care urmeaz ă să
stabilească și să monitorizeze implementarea PIA ș i PIT. În aceast ă situa ție, se aplic ă standardele
atât pentru managementul de caz î n domeniul protec ției copilului, cât și cele din domeniul asisten ței
consumatorului de droguri.
În vederea referirii, adolescentul este pre gătit de c ătre psiholog ș i asistentul social, pentru a fi
motivat s ă acceseze serviciile de asistență. Planificarea unei întâlniri cu specialiș tii CPECA ț ine
cont de opț iunea adolescentului, î n func ție de vârsta, capacitatea de discern ământ și, după caz, t ipul
dizabilității, și se va face cu acordul p ărinților/ reprezentantului legal.
În cazul adolescenților care aparțin grupului vulnerabil de copii ai străzii, referirea se face de către
serviciul social stradal.
d) Colaborare pentru implicarea părinților/ reprezentantului legal în asistența pentru consumul de
droguri
Responsabil pentru implicarea părinților/ reprezentantului legal în ceea ce privește solicitarea de
asistență și consimțământul pentru accesarea serviciilor de asistență este managerul de caz din
DGASPC:
– În situația adolescenților din sistemul de protecție specială, părinții sunt contactați prin intermediul
SPAS. Dacă nu este posibilă deplasarea lor la CPECA , pentru semnarea acordului de asistență,
acesta poate fi transmis la SPAS și semnat î n prezența personalului SPAS/ primăriei, fiind transmis
înapoi managerului de caz.
– În situația adolescenților din sistemul de protecție specială cu reprezentant legal , numit în baza
Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului , republicată, cu modificările
și completările ulterioare, managerul de caz obține acordul de asistență semnat de către aceștia și îl transmite managerului de caz din CPECA.
– În situația adolescenților victime ale violenței, precum și a copiilor cu dizabilități din familie,
consumul de droguri poate fi suspicionat din etapa de evaluare a situației de violență/ în vederea încadrării în grad de handicap sau în etapa de furnizare a serviciilor cuprinse în planul de reabilitare și/sau reintegrare socială, resp ectiv planul de abilitare -reabilitare. Indiferent de momentul
identificării riscului de consum sau al consumului, managerul de caz este responsabil cu informarea părinților/ reprezentantului legal și cu obținerea acordului de asistență, în funcție de locul în care se
află aceștia: la DGASPC (în timpul evaluării) sau la domiciliu (în timpul furnizării de servicii).

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

27
Pentru cei aflați la DGASPC, acordul se semnează la DGASPC sau la CPECA. Pentru cei aflați la
domiciliu, fie se deplasează la CPECA, fie se trans mite prin SPAS (vezi mai sus).
– În situația adolescenților de pe stradă, implicarea părinților se face în funcție de tipologia de care
aparține adolescentul (copiii străzii care se întorc seara în familie, copiii străzii care locuiesc pe
stradă sau famili i cu copii în stradă) și de numirea managerului de caz (numai copii lor pentru care
urmează să se decidă o măsură de protecție le este numit un manager de caz). Pentru cei care se
întorc seara în familie, contactarea și implicarea părinților revine serviciu lui social stradal și SPAS,
fiind cazuri de prevenire. Pentru cei care trăiesc pe stradă și pentru care se pot identifica părinți, contactarea și implicarea părinților revine SPAS de la domiciliul părinților, la solicitarea serviciului
social stradal. Iar pentru cei care trăiesc cu familia pe stradă, implicarea părinților revine serviciului
social stradal. În ultimele două situații, SPAS și serviciul social stradal colaborează cu managerul de caz, atunci când este numit. Adolescentul consumator de droguri a flat în strad ă, precum și părinții
acestuia care refuz ă măsura de protec ție sunt informați cu privire la existen ța serviciilor destinate
persoanelor cu adic ții și a modalităț ilor de accesare a acestora.
Responsabil pentru implicarea părinților în asistența pentru consumatorii de droguri, inclusiv pe ntru
serviciile care li se adresează, este managerul de caz de la CPECA.
e) Gestionarea cazurilor de urgență medicală
Toate cazurile de urgență medical ă se trimit la UPU, indiferent de prezența sau nu a părinților/
reprezentantului legal, aceștia fiind anunțați ulterior de UPU.
În situa ția în care adolescentul consumator de droguri ajunge la UPU, este înștiințat părintele, iar în
absența unui părinte/ reprezentant legal, este sesizată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
f) Evaluarea adolescenților consumatori de droguri
Atunci c ând, din diverse motive , adolescen ții nu pot fi aduș i la CPECA pentru evaluare, speciali știi
CPECA se deplaseaz ă la centrul de plasament î n care locuieș te adolescentul sau refer ă aceast ă
sarcin ă altui centru autorizat.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

28
Anexe
Anexa 1. Instrumente pentru determinarea riscului de consum de droguri

A. Grila de înregistrare a factorilor de risc și de protecție – instrument -anexă la
fișa psihopedagogică a elevului
1. Cu privire la anul școlar anterior, randamentul academic al elevului:
a. S-a îmbunătățit
b. Este la fel
c. A scăzut puțin
d. A scăzut considerabil

2. Rezultatele sale academice:
a. Sunt mai bune la materiile……..…………..……………..
b. Sunt mai slabe la materiile………..………………………
c. La fel la aproape toate materiile

3. Elevul pare să aibă tehnici adecvate de studiu:
a. Își planifică munca: Da __ Nu __
b. Este frecvent distras când studiază: Da __ Nu __
c. Are o metodă de studiu adecvată: Da __ Nu __
d. Are un loc adecvat în care studiază: Da __ Nu __
e. Știe să își ia notițe: Da __ Nu __

4. Elevul:
a. Asistă în mod regulat la ore
b. Nu asistă în mod regulat la ore

5. Atitudinea lui în clasă este de obicei:
_ Atent _ Se implică în muncă _Își fa ce temele _ Deranjează _ Participă
_ Nu este atent_ Nu se implică în muncă _ Nu isi face temele _ Nu deranjează_ Nu participă

6. Se poate spune că este un elev:
a. Integrat cu colegii săi
b. Integrat în activitățile școlii

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

29
c. Nu este integrat cu colegii săi
d. Nu este i ntegrat în activitățile școlii

7. Cu privire la regulamentele școlii:
a. Îndeplinește majoritatea regulilor/ normelor
b. Are multe absențe
c. A avut vreun conflict anul acesta
d. Nu ține cont de majoritatea regulilor/ normelor
e. Nu are multe absențe
f. Nu a avut niciun conflict anul acesta

8. Elevul:
a. Are clară/ asumată decizia de a continua studiile
b. Nu are această decizie atât de clară
c. Dorește să abandoneze studiile

9. În ultima vreme, elevul arată:
a. Comportamente agresive
b. Comportamente provocatoare
c. Ostilitate
d. Impulsivitate în rezolvarea problemelor sau în luarea deciziilor
e. Schimbări bruște ale stării de spirit (nervi, apatie…)
f. Schimbări ale felului în care arată (scăderi în greutate în timp scurt, lipsa igienei
corespunzătoare….)

10. În general, elevul:
a. Știe să relaționeze cu co legii săi
b. Știe să relaționeze cu profesorii și personalul școlii
c. Nu știe să relaționeze cu colegii săi
d. Nu știe să relaționeze cu profesorii și personalul scolii

11. Colegii săi:
a. De obicei se plâng de comportamentul său
b. Nu se plâng de obicei de comportamentul său

12. În ultima vreme, elevul a fost implicat în acte de vandalism sau furt: __ Da __ Nu

13. Elevul își ocupă cea mai mare parte din timpul liber cu:
a. Sport

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

30
b. Ieșiri în baruri și discoteci
c. În casa vreunui prieten
d. Acasă
e. Pe stradă
f. Altele: __________________________________

14. Pasiunile (hobby -urile) cunoscute ale elevului sunt: ___________________________

15. Elevului îi place să iasă cu:
a. Colegii de școală
b. Prieteni din cartier
c. Familia
d. Singur
e. Altele:_____________________________________

16. Elevul i ese de obicei cu persoane:
a. Consumatoare de droguri legale
b. Consumatoare de droguri ilegale
c. Cu comportamente antisociale
d. Care nu consumă droguri legale
e. Care nu consumă droguri ilegale
f. Fără comportamente antisociale

17. Orele de ajuns acasă ale elevului sunt:
a. În timpul săptămânii, la orele:______
b. La sfârșit de săptămână, la orele: ______
c. Nu are oră de ajuns acasă la sfârșit de săptămână
d. Nu are oră de ajuns acasă în nicio zi a săptămânii

18. Elevul beneficiază de vreo formă de plată (bursă, indemnizație, bani de la părinți/ familie):
__ Da __ Nu;
_______________lei pe săptămână

19. În comparație cu ceilalți colegi, de obicei elevul dispune de:
a. Mai mulți bani
b. Cam aceeași cantitate de bani
c. Mai puțini bani

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

31
20. Elevul este consumator de:
a. Tutun: __ zilnic; __la sfârșit de săptămână; __sporadic; Cantitatea: _____________
b. Alcool: __ zilnic; __la sfârșit de săptămână; __sporadic; Cantitatea: ____________
c. Canabis: __ zilnic; __la sfârșit de săptămână; __sporadic; Cantitatea: ___________
d. Pastile: __ zilnic; __la sfârșit de săptămână; __sporadic; Cantitatea: ____________
e. Cocaină: __ zilnic; __la sfârșit de săptămână; __sporadic; Cantitatea: ___________
f. Etnobotanice: __ zilnic; __la sfârșit de săptămână; __sporadic; Cantitatea: ____ ___
g. Heroină: __ zilnic; __la sfârșit de săptămână; __sporadic; Cantitatea: ___________
h. Alte droguri ilegale: __ zilnic; __la sfârșit de săptămână; __sporadic; Cantitatea: __

21. Structura familială a elevului este:
Tată __
Mamă __
Număr de frați:____; poziția pe care o ocupă elevul:______

22. Elevul l ocuiește cu: ____________________________________________________

23. Stilul educativ al familiei tinde a fi:
a. Permisiv
b. Autoritar
c. Democratic

24. Familia elevului are norme și reguli de funcționare clare și care sunt urmate cu consecvență: __ Da; __ Nu

25. Relația elevului cu familia sa este, în general:
a. Adecvată
b. Inadecvată

26. În familia elevului există probleme importante cu privire la:
a. Tratamente abuzive
b. Șomaj
c. Consum de substanțe
d. Activități ilicite/ delincvente

27. Părinții se implică în activitățile școlii:
a. La ședințe vin întotdeauna sau aproape întotdeauna împreună
b. La ședințe vine un singur părinte întotdeauna sau aproape întotdeauna
c. De obicei nu vine niciunul dintre părinți la ședințe

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

32
d. De obicei participă amândoi la activitățile organizate de școală
e. De obic ei participă unul din ei la activitățile organizate de școală
f. De obicei nu participă niciunul la activitățile organizate de școală

28. Mama sau tatăl elevului îl controlează de obicei la teme: __ Da; __ Nu

29. Cartierul în care locuiește elevul:
a. Dispune de puține resurse pentru tineri (săli/ terenuri de sport accesibile; cluburi/ asociații educative, civice, de tineri…)
b. Dispune de resurse suficiente pentru tineri
c. Este un cartier conflictual (droguri, delincvență etc.)
d. Nu este un cartier conflictual, în mod s pecial

30. Elevul cunoaște resursele pe care le are în cartierul său: __ Da; __ Nu.

B. Factorii de risc și de protecție1
• Factori de risc ai comunității:
 Deprivare economică și socială. Copiii care trăiesc în medii sociale disfuncționale și în
grupuri care au legătură cu criminalitatea au puține șanse de evoluție socială și este mult mai
probabil să deprindă comportamente antisociale și să aibă probleme leg ate de consumul de
droguri.
 Lipsa atașamentului în copilărie și dezorganizarea comunitară. Multe dintre problemele
legate de droguri apar în comunități sau cartiere în care oamenii au un atașament scăzut față
de comunitate, unde indicatorii de vandalism și crimă sunt mari și acolo unde există o
vigilență scăzută privind activitatea în locurile publice.
 Tranziții și mobilități. În etapele de tranziție de la școala primară spre cea secundară, sau
de la aceasta spre liceu, se poate produce o creștere semnificativă a consumului de droguri și
a altor comportamente -problemă. De asemenea, comunitățile ce se caracterizează prin indici
mari de mobilitate par a fi într -o mai mare măsură relaționate cu un risc crescut atât al
comportamentelor criminale, cât și al probl emelor legate de droguri în familie.
 Disponibilitatea drogurilor. Cu cât drogurile și alcoolul sunt mai disponibile în
comunitate, cu atât este mai mare riscul ca tinerii să consume abuziv droguri în acea

1 După Patterson WM și colaboratorii.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

33
comunitate. Disponibilitatea percepută a drogurilor și alcoolului este, de asemenea, asociată
cu o creștere a riscului.
• Factori de risc familiali
 Istorie familială de alcoolism. În cazul în care copilul s -a născut sau a fost crescut într -o
familie cu o istorie de alcoolism, riscul de a avea probleme legate de alcool sau droguri
crește.
 Probleme de control ale familiei. Strategiile inadecvate de gestionare familială,
incluzând lipsa clară a expectativelor comportamentale, eșecul părinților în a -și controla
copiii și pedepsirea excesiv de severă sau inconsist entă crește riscul de abuz de droguri.
 Părinți care consumă alcool sau droguri și cu atitudini pozitive față de consum. În
familiile în care părinții consumă în mod abuziv alcool sau droguri ilegale sau familiile în
care părinții prezintă atitudini permisive în cazul în care copiii consumă substanțe, există o probabilitate mai mare ca acești copii să consume abuziv alcool și droguri în adolescență.
• Factori de risc școlari
 Comportament timpuriu antisocial. Copiii care sunt agresivi în jocurile din copilărie sau
la școala primară au un risc mai mare de abuz de substanțe. Când un comportament agresiv
timpuriu este coroborat cu izolarea sau abandonul, hiperactivitatea crește riscul de probleme
în adolescență.
 Eșecul școlar. Dacă acesta începe în ultimii ani ai ș colii primare, experiența de eșec
școlar crește riscul atât al abuzului de droguri, cât și al comportamentelor delincvente.
• Factori de risc individuali
 Alienare/ răzvrătire. Copilul care simte că nu este parte a societății sau care nu acceptă
regulile acesteia, care nu crede în încercările de obținere a reușitei sau necesitatea de a fi
responsabil, care adoptă o atitudine de răzvrătire față de societate este supus unui risc mai
mare de a consuma droguri.
 Comportamente antisociale în adolescența timpurie. Acest factor de risc include
comportamente deviante în școală, abandonul școlar, implicarea în conflicte fizice cu alți
copii și dezvoltarea unor comportamente delincvente.
 Prieteni care consumă droguri. În cazul copiilor care se asociază cu egal i care consumă
droguri există o probabilitate mai mare ca aceștia să devină consumatori.
 Atitudini favorabile față de consumul de droguri. Acestea apar în condițiile deja
enunțate, de risc ale tranziției către învățământul liceal, în care se asociază situații în care
tinerii asistă la încercările cunoscuților de a consuma droguri.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

34
Anexa 2. Informații cu privire la droguri și riscuri pentru sănătate
Substanțele psihoactive și efectele lor
Substanța Efecte pe termen scurt Efecte pe termen lung
a) Alcool Efectele pe termen scurt includ
desfășurarea unor activități pe care,
altfel, individul și le -ar reprima,
posibila pierdere a coordonării fizice,
vedere neclară, vorbire neclară și
tulburări ale memoriei. Utilizarea în
exces, într -un interval scurt de timp ,
poate determina cefalee, greață,
vărsături, comă și deces. Utilizarea în mod regulat a unor
cantități mari de alcool poate
determina pierderea apetitului,
deficiențe vitaminice, afecțiuni
tegumentare, pierderea
apetitului sexual și a memoriei
și afecțiun i ale ficatului și ale
sistemului nervos central.
Utilizarea alcoolului în timpul
sarcinii poate determina
sindromul alcoolic fetal. Se pot
dezvolta toleranța și
dependența.
b) Nicotină Efectele pe termen scurt sunt:
senzația de creștere a vigilenței
imediat după utilizare și de relaxare
ulterioară; creșterea frecvenței
cardiace și o creștere temporară a
tensiunii arteriale. Pot apărea, de
asemenea, senzație de amețeală,
greață și reducerea apetitului. Utilizarea pe termen lung a
nicotinei poate determ ina
afecțiuni pulmonare și cardiace,
obstrucții vasculare (afecțiuni
vasculare periferice),
hipertensiune, bronșită, cancer
pulmonar sau al cavității bucale
(la fumătorii de pipă și cei care
mestecă tutun).
c) Canabis Canabisul poate determina individul
să se simtă euforic într -o primă fază,
iar ulterior să devină relaxat și calm.
Senzația de stare de bine și relaxare,
scăderea inhibițiilor, a coordonării
musculare și a concentrării pot fi, de
asemenea, prezente. Se poate produce
o creștere a frecvenței ca rdiace, Utilizarea regulată pentru o
perioadă îndelungată crește
șansele de apariție a
dependenței, determină o
diminuare a funcțiilor cognitive
și poate agrava problemele
mintale deja existente.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

35
hiperemie conjunctivală și creșterea
apetitului. Cantitățile mari pot
determina panică, halucinații,
neliniște și stare confuzională.
d) Stimulenți Efectele pe termen scurt includ
creșterea sau întărirea activității
sistemului nervos central;
experimentarea unor senzații intense
de intoxicație și exagerarea
sentimentului de încredere în sine.
Curând după aceasta se produce
schimbarea dispoziției prin
diminuarea senzațiilor, ceea ce poate
determina indivizii să repete doza.
Supradoza este mai comună la crack
decât la alte forme de cocaină. Efectele pe termen l ung includ
iritabilitate, probleme de
sănătate mintală, creșterea
gradului de suspiciune și
interferarea în viața cotidiană a
celor din jur (paranoia).
e) Opioide Acestea produc detașare și senzația de
visare, somnolență și contractarea
pupilelor, greață, vărsături și
constipație. Supradoza determină
pierderea cunoștinței, stop respirator
și deces. Toleranța și dependența fízică
și psihică se pot dezvolta rapid.
Întreruperea utilizării poate
determina sindromul de sevraj.
f) Depresante Efectele sunt similare cu cele ale
alcoolului. Acestea încetinesc
gândirea și scad capacitatea de
concentrare. Aceste substanțe pot
determina vorbire neclară,
somnolență, probleme de coordonare;
pot cauza mahmureală. Dozele mici
pot reduce senzația de anxietate, în
timp ce d ozele mari determină
somnolență. Consumul de alcool (în
același timp) mărește efectul acestora,
iar dozele repetate pot fi toxice,
deoarece substanța nu se
metabolizează rapid. Accidentele și Substanțele din această
categorie pot determina
dependența, incapacitatea de a
învăța și probleme de
coordonare. Convulsiile pot
apărea la întreruperea utilizării
substanței.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

36
sinuciderile sunt comune.
g) Halucinogene Halucinogenele pot altera dispoziția
emoțională a individului, modul în
care o persoană percepe mediul
înconjurător, precum și modul în care
o persoană își percepe propriul corp.
Văzul, mirosul, auzul, gustul pot fi
alterate; unii indivizi pot vedea,
mirosi, gusta, simți lucruri care nu
există; sau poate fi alterată conștiența
lucrurilor care se întamplă î n
interiorul sau exteriorul propriului
corp. Alte efecte pe termen scurt sunt
panica, frica sau anxietatea. „Bad
trip” se referă, de obicei, la un statut
emoțional/ mental perturbat, cauzat
de halucinogene. Accidentele și
sinuciderile sunt comune. Se poate dezvolta toleranță.
Mulți indivizi care utilizează
halucinogene raportează efectul
senzațiilor produse de substanță
zile sau chiar luni după ce au
utilizat ultima dată substanța.
Aceste reluări ale efetelor din
trecut sunt denumite adesea
„flash -back”. Utilizarea
regulată a halucinogenelor
poate scădea capacitatea de
memorare și concentrarea.
Flash -back -urile pot determina
dezorientare, anxietate și
tulburare.
h) Inhalanți volatili Individul se simte inițial dezinhibat și
ulterior somnolent. În cazul i nhalării
continue pot apărea halucinații. Alte
senzații includ senzația de fericire,
relaxare, somnolență, vorbire neclară,
iritabilitate și anxietate. Pericolul
imediat este ca individul să moară
prin asfixiere spontană. În ciuda faptului că substanțele
volatile sunt puțin cunoscute,
utilizarea regulată pe termen
lung poate determina sângerări
nazale, pierderea apetitului,
lipsa motivației. Unii dintre
solvenți sunt toxici pentru
rinichi, ficat, inimă, iar unii pot
determina afectarea creierului.
Sunt puți ne date legate de
utilizarea regulată pe termen
lung.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

37
Anexa 3. Informații cu privire la cadrul legal de furnizare a serviciilor de
asistență pentru consumatorii de droguri

1. Accesul unui adolescent care consum ă droguri în sistemul de asisten ță se realizeaz ă: a) la
solicitarea direct ă a părintelui sau reprezentantului legal; b) prin dispozi ția procurorului sau a
altui organ judiciar; c) în cazuri de urgen ță; d) la finalizarea serviciilor oferite de un furnizor,
cu consim țământul pă rintelui sau r eprezentantului legal ; e) la solicitarea conducerii locului de
deten ție. În situa ția în care solicitarea asisten ței este formulată de procuror sau de c ătre
conducerea locului de deten ție, în toate etapele evalu ării va fi prezent un reprezentant al
autorit ății tutelare sau al DGASPC.
2. Toți furnizorii de servicii din cadrul sistemului na țional de asisten ță pentru consumatorii de
droguri p ăstreaz ă confidenț ialitatea cu privire la datele personale.2
3. Managementul de caz î n asistența specializată pentru consumat orii de droguri este asigurat de
către CPECA sau de către DGASPC. Cele două instituții vor colabora pentru asigurarea
serviciilor necesare pentru asistența adolescentului care consumă droguri .

Anexa 4 . Fișa de î nregistrare la servicii a adolescentului care consum ă droguri
(se completeaz ă pentru adolescen ții care se autoreferă la servicii)

Fișa de î nregistrare a prezent ării la servicii – adolescent care consumă droguri

Data: _____________ Numele persoanei care a completat fi șa:___________________
NUMELE ȘI PRENUMELE
COD [primele dou ă litere ale
numelui de familie, primele trei
litere a le prenumelui, luna
nașterii ( două cifre), anul
nașterii ( ultimele dou ă cifre) ]
Data na șterii
Document de identitate

2 Cf. Legea 143/2000, actualizată în 2014, art. 24.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

38
Adres ă
Număr de telefon
Persoana de contact/ relația cu
persoana de contact/ num ăr de
telefon
Părinte/ reprezentant legal/
număr de telefon
Școala/ clasa
Medic de familie (date de
contact)
Prezentare (autoreferire sau
însoțit, de cine)

Problema pentru care s -a adresat
centrului □ solicitare informa ții
□ solicitare materiale de igien ă
□ solicitare servicii de tratament
□ solicitare referire
□ alt tip de solicitare/ problem ă
Servicii oferite □ informa ții despre:
 riscuri asociate consumului de droguri
 modalități de reducere a riscurilor
 servicii de tratament pentru consum atorii de droguri
[CPECA, alte servicii (care): ____________________ ]
 modalitatea de accesare a serviciilor de asistență
 serviciile de protecție a drepturilor copilului și rolul
acestora în cadrul asistenței pentru consumatorii de
droguri;
□ sprijin pentru informarea pă rinților/ reprezentantului legal
□ motivare pentru solicitarea serviciilor de asisten ță (CPECA)
Alte servicii: _____________________________________
Observa ții

Personal centru/ unitate mobil ă

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

39
Anexa 5 . Fișa de evaluare ini țială

Se completeaz ă de că tre CPECA și furniz ori autoriza ți de servicii specializate pentru consumatorii
de droguri .
Pentru completare, se realizează interviu inițial cu părinții/ reprezentantul legal, apoi cu
adolescentul care consumă droguri.
Data: _____________

NUMELE ȘI PRENUMELE
Data na șterii
Adres ă
Număr de telefon
Persoan ă de contact/ relația cu
persoana de contact/ num ăr de
telefon
Părinte/ reprezentant legal/
număr de telefon
Școala/ clasa
Prezentare (autoreferire sau
însoțit, de cine)
Problema expus ă
Motiva ția pentru intrarea în
tratament
Observa ții

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

40

ARIA 1.
ISTORIC PERSONAL ȘI DE CONSUM, SEMNE DE INTOXICAȚIE SAU SINDROM DE
ABSTINENȚĂ

Consum recent: ultima s ăptămână/
ultimele 6 luni
Vârsta la
debut Modalitate
de utilizare la debut Vârsta la
debutul
consumului
prin
injectare
(dacă este
cazul) Cantitate Frecven ță Modalitate
de consum
Tutun
Alcool
Heroină
Alte opiacee/
analgezice
Metadonă
Substanțe noi cu
proprietăți psihoactive (SNPP) (care?)
Benzodiazepine/
Barbiturice/
Sedative
Cocaină
Amfetamine
Cannabis/
canabinoizi
Halucinogene
Inhalante
Altele (care?)
Policonsum

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

41

Detalii / observații consum
Experiență de supradoză
Riscuri asociate consumului de
droguri (injectare, utilizare în
comun a seringilor)

Tratament anterior pentru consum în serviciu/ clinică specializată

Tip de tratament Clinic ă Perioada Obiectiv/ Rezultat

Încercări anterioare de întrerupere a consumului (cu sau fără tratament specializat în
serviciu/ clinică specializată)/ rezultate:

ARIA 2.
CONDIȚII BIOMEDICALE ȘI COMPLICAȚII
Medic de familie
Istoric de boală; starea
de sănătate curentă
Accidente
Intervenții medicale și
tratament
Dizabilități
Încadrare în grad de

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

42
handicap
Nutriție
Tratament psihiatric
curent
Observații

ARIA 3.
CONDIȚII PSIHOLOGICE SAU PSIHIATRICE ȘI COMPLICAȚII
Depresie
Anxietate/ panică
Dispoziție fluctuantă
Furie intensă (agresivitate)
Halucinații
Confuzie
Ideație/ planificare/
încercare de suicid
Aspect fizic (prezentare)
Experiența sexuală (debut,
riscuri, boli cu transmitere
sexuală, sarcină – la
persoane de sex feminin)
Observații; impactul
consumului de droguri

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

43

ARIA 4.
CONDIȚII SOCIALE ȘI FAMILIALE
Istoric familial, relații în
familie/ mediul de îngrijire
Atmosfera în familie/
mediul de îngrijire
Configurația actuală a
familiei/ sistemului de
îngrijire
Locuire
Veniturile familiei
Mamă
Tată
Frați
Alte persoane semnificative
De cine a fost crescut?
Istoric de instituționalizare
Evenimente semnificative
în copilărie (experiențe
traumatice, altele)
Istoric de consum de alcool
sau droguri în familie sau în
mediul de îngrijire
Sprijinul acordat
beneficiarului de către
familie/ persoane relevante pentru tratament/ asistență Participare la servicii:
_________________________________________________
Asisten ță financiar ă:
__________________________________________________

Prieteni/ anturaj
Nivelul maxim de educație
atins Compe tențe de baz ă: scris citit calcul aritmetic
Alte cursuri de formare

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

44
Activități recreative, sport
Obiective legate de
activitatea profesională
Observații; impactul
consumului de droguri

ARIA 5.
SITUAȚIA JURIDICĂ
Implicare în fapte
antisociale
Istoric de urmărire penală
Istoric de detenție
Probațiune
Observații

Rezultatul evaluării pe arii (riscuri, elemente protective, pronostic)

Aria 1: Istoric personal și de consum, semne
de intoxicație și/ sau sindrom de abstinență
Aria 2: Condiții biomedicale și complicații
Aria 3: Condiții psihologice sau psihiatrice și
complicații
Aria 4: Condiții sociale și familiale
Aria 5: Situația juridică

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

45
Recomandări pe arii/ furnizori de servicii

Furnizori de servicii/
Responsabil Planificare
Aria 1: Istoric personal și de
consum, semne de intoxicație
și/sau sindrom de abstinență
Aria 2: Condiții biomedicale și
complicații
Aria 3: Condiții psihologice
sau psihiatrice și complicații
Aria 4: Condiții sociale și
familiale
Aria 5: Situația juridică

Manager de caz/ Coordonator centru:
Data:

Anexa 6. Plan individualizat de asistență (tratament) pentru adolescentul care
consumă droguri

NUMELE ȘI PRENUMELE
Data na șterii
Adres ă
Număr de telefon
Persoan ă de contact/ relația cu
persoana de contact/ num ăr de
telefon
Părinte/ reprezentant legal/
număr de telefon
Observa ții

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

46
Rezultatul evaluării pe arii (riscuri, elemente protective, pronostic)

Sumar
Obiective Data estimată
pentru atingerea
obiectivelor
Aria 1: Istoric personal și de
consum, semne de intoxicație și/
sau sindrom de abstinență
Aria 2: Condiții biomedicale și
complicații

Aria 3: Condiții psihologice sau
psihiatrice și complicații
Aria 4: Condiții sociale și
familiale
Aria 5: Situația juridică
Scop
PIT

Planificarea serviciilor
Tip serviciu Furnizor/
specialist Durata totală Frecvența Data începerii

Manager de caz/ Coordonator centru:
Beneficiar (minor): Reprezentant legal:
Data:

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

47
Anexa 7 . Evaluare de proces

Evaluare la finalizarea programului de asistență pentru consumatorii de droguri
NUMELE ȘI PRENUMELE
Data na șterii
Adres ă
Număr de telefon
Persoan ă de contact/ relația cu
persoana de contact/ num ăr de
telefon
Părinte/ reprezentant legal/
număr de telefon
Observa ții

Rezultatul evaluării pe arii (riscuri, elemente protective, pronostic)

Sumar
Obiective – revizuire Data estimată
pentru atingerea
obiectivelor –
revizuire
Aria 1: Istoric personal
și de consum, semne de
intoxicație și/ sau
sindrom de abstinență
Aria 2: Condiții
biomedicale și
complicații

Aria 3: Condiții
psihologice sau

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

48
psihiatrice și
complicații
Aria 4: Condiții sociale
și familiale
Aria 5: Situația juridică
PIT
Scop

Servicii furnizate

Tip
serviciu Furnizor/
specialist Data
începerii Număr total
de activități
prevăzute în
plan Număr de
absențe Participare Sarcini

Recăderi
Incidente

Evaluări
precedente/
data Participarea la programul de
asistență Gradul de atingere a
obiectivelor Observații

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

49

Manager de caz/ Coordonator centru:
Beneficiar (minor): Reprezentant legal:
Data:

Anexa 8 . Glosar de termeni3 utilizați în abordarea minorului consumator de
droguri

Abuz de substanțe – utilizarea în exces a unui drog care a determinat afectarea stării fizice și/ sau
psihice și/ sau consecințe sociale dăunătoare, în absența dependenței, constatate conform criteriilor
medicale.
Afecțiuni asociate consumului – afecțiuni medicale cauzate de și/ sau coexistente consumu lui de
droguri.
Agonist – substanță care, prin acțiunea sa la nivelul receptorilor neuronali, produce efecte similare
celor ale drogurilor.
Autoreferire – situația în care beneficiarul minor se adresează direct serviciului de specialitate
pentru a fi evalu at.
Autosesizare – situația în care o instituție sau un ONG deschide un caz, ca urmare a propriei sale
decizii, fără ca acesta să fie referit de o persoană sau instituție.

Caz – persoană care se adresează pentru acordarea de servicii unui furnizor din cir cuitul integrat, în
cursul unui an calendaristic. Caz social – situația identificată și înregistrată de un profesionist, care necesită intervenția
specializată a unui serviciu de protecție și asistență socială.

3 Cf. Inspectoratul General al Poliț iei Române, ANA, Forumul Român pentru Securitate Urbană – Metodologie privind
asistența integrată a minorilor consumatori de droguri, material realizat în cadrul proiectului „Democrație, Orașe și
Droguri II”, finanțat de Agenția Executivă pentru Sănătate Publi că, Consultant: Alianța pentru Copil și Familie, 2011 .

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

50
Circuit integrat de asistență a consumatorilor și a consumatorilor dependenți de droguri –
totalitatea programelor integrate de asistență asigurate consumatorilor și consumatorilor dependenți
de droguri în vederea ameliorării stării de sănătate în sensul bunăstării fizice, psihice și sociale a
indivi dului.
Circuit terapeutic – ansamblu de programe terapeutice aplicate consumatorului de droguri în mod
complex, multidisciplinar, multisectorial și continuu, având ca scop ameliorarea stării de sănătate.
Consimțământ – se înțelege acordul persoanei cu privire la procedurile de internare, diagnostic și
tratament, [acord] care trebuie să fie liber de orice constrângere și precedat de o informare completă, într-un limbaj accesibil, din care să rezulte avantajele, dezavantajele și alternativele procedurilor
respective. Consimțământul trebuie să fie reconfirmat, în continuare, ori de câte ori este nevoie sau
la inițiativa persoanei în cauză.
Consumator de droguri – persoană care își administrează sau permite să i se administreze droguri,
în mod ilicit, prin înghițire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism.
Consumator dependent – consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat,
prezintă consecințe fizice și psihice conform criteriilor medical e și sociale.
Contractul cu beneficiarul – un instrument utilizat de managerul de caz (sau asistentul social), fără
efecte juridice, cu scopul de a reglementa responsabilitățile și drepturile în cadrul relației de asistare; urmărește implicarea activă a beneficiarului în relația de asistare, în vederea responsabilizării sale.

Delincvență – reprezintă săvârșirea de acte antisociale care sunt reglementate juridic de legislația
statului în care acestea se manifestă. O formă particulară a delincvenței este „delincvența juvenilă”,
care, în cele mai multe țări, uzează de legislații specifice, cu scopul de reintegrare și reinserție
socială și protejare a minorilor delincvenți.
Dependență de droguri – nevoia imperioasă sau persistentă de a continua consumul de droguri, în
scopul obținerii unei stări de bine sau pentru a evita starea de rău generată de întreruperea acestuia.
Dependență fizică – se manifestă la reducerea marcată a dozelor, la întreruperea completă a
administrării sau la amânarea acesteia peste limi tele suportabile ale subiectului, situație ce va genera
o serie de tulburări fizice care, în ansamblul lor, îmbracă aspectul sindromului specific
consumatorilor de droguri.
Dependență psihică – stare psihică manifestată prin dorința imperioasă și irezistib ilă a subiectului
de a continua utilizarea drogului și de a înlătura disconfortul psihic provocat de absența acestuia.
Dezintoxicare – procesul de autoreglare sau „întoarcere la normalitate” a organismului, după
eliminarea unei substanțe toxice. Din punct de vedere terapeutic, dezintoxicarea este un procedeu
prin care se urmărește eliminarea unui toxic sau se face inofensivă acțiunea acestuia.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

51
Drog – substanță psihic activă care modifică starea de conștiință, cu potențial de a da dependență.
Poate fi de ori gine naturală sau de sinteză.

Evaluare caz – etapă în instrumentarea cazului din momentul deschiderii cazului și până în
momentul stabilirii planului de intervenție. Presupune strângerea și analiza informațiilor cu privire
la situația medico -psihosocială a minorului.

Familie defavorizată – familie care, din cauza unei anumite situații sociale (lipsa locuinței, a unui
loc de muncă etc.) cu care se confruntă pe o perioadă de timp, nu -și poate asigura cu resursele
proprii un trai minim (din punct de vedere s ocial, economic), fiind necesară intervenția serviciilor
specializate.
Familie în dificultate – familia al cărei echilibru este afectat din cauza apariției unei situații (dificile)
pe care nu o poate rezolva cu resurse proprii (exemplu: decesul tatălui, care este singura persoană ce
asigură veniturile familiei).
Familie vulnerabilă – familia care prezintă anumite caracteristici (exemplu: un membru al familiei
este infectat cu HIV; un părinte este recidivist; tratamente rele aplicate minorilor de către părin ți) ce
predispun la dezechilibre în dinamica acesteia și/ sau situații de criză.

Grup de suport – reprezintă o formă de suport psihosocial adresată unui grup de persoane care au
aceeași problemă și care consimt să participe necondiționat la ședințe de ter apie în care se folosesc
metode și tehnici specifice de intervenție psihosocială.
Instituționalizare – o formă de protecție socială care presupune oferirea de servicii de îngrijire în
baza instituirii unei măsuri de protecție specială într -un centru de tip rezidențial ori într -un serviciu
de tip familial public sau privat (guvernamental sau neguvernamental), ce implică respectarea
regulilor și normelor specifice.
Intervenție – etapă în instrumentarea unui caz social,care se finalizează în momentul atinge rii
obiectivelor specifice din planul de intervenție/ permanență. Intervenția se realizează cu scopul de a sprijini familia/ persoana să depășească situația de criză/ dificultate.
Intervenție socială – reprezintă un ansamblu de măsuri reglementate sau nu j uridic, care au impact
asupra unor grupuri umane largi, defavorizate din punct de vedere medico- socio -economic.
Exemple: politica anti- sărăcie (Legea marginalizării sociale, Legea venitului minim garantat),
politica antidrog, politica de incluziune socială a persoanelor cu nevoi sociale etc.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

52
Intoxicare – stare fizică și/ sau psihică rezultată ca urmare a introducerii în organism a unor
substanțe toxice sau a unor otrăvuri.

Manager de caz – profesionistul responsabil de asistența integrată a minorului consumator de
droguri, de la deschiderea și până la închiderea cazului. Managerul de caz stabilește instrumentele și
tehnicile de lucru, elaborează planul de asistență și coordonează intervenția altor specialiști
(asistenți sociali, psihologi, medici, juriști, consilieri școlari, educatori etc.), în concordanță cu
necesitățile individuale ale minorului consumator de droguri.
Marginalizare – procesul de situare pe o poziție socială periferică, prin izolare, a indivizilor sau
grupurilor cu acces limitat la resurse le economice, politice, educaționale și comunicaționale ale
colectivității (vezi Legea 116/2002).
Măsură de protecție specială – măsură instituită în cazul copilului separat temporar sau definitiv de
părinții săi, fie prin decizia Comisiei pentru Protecția Copilului, fie prin decizia instanței de
judecată. Măsurile de protecție specială a copilului se stabilesc și se aplică în baza planului
individualizat de protecție (PIP) (art. 53 din Legea 272/2004). Măsurile de protecție specială a
copilului sunt: a) pl asamentul; b) plasamentul în regim de urgență; c) supravegherea specializată.
Monitorizare – procesul de urmărire a implementării activităților de asistență socială propuse spre
realizare într -o perioadă determinată de timp (exemplu: numărul de cazuri instrumentate, serviciile
existente la nivelul comunității etc.).
Monitorizare caz – etapă în instrumentarea cazului care începe după etapa de intervenție și se
finalizează la închiderea acestuia; presupune urmărirea și evaluarea permanentă a situației beneficiarului, pentru a se asigura starea de echilibru urmărită în rezolvarea cazului. Asistentul social nu intervine decât dacă se modifică date ale situației beneficiarului sau intervin factori
neprevăzuți, care pot afecta echilibrul realizat.
Nevoie – termen ul desemnează necesitățile umane fundamentale, care, dacă nu sunt satisfăcute,
produc neplăceri persoanei și împiedică participarea socială deplină a acesteia. Nevoile diferă de
dorințe, deoarece dorințele sunt exclusiv individuale și subiective, în timp c e nevoile pot fi
determinate în mod obiectiv. În acest ultim sens, ele pot fi clasificate în nevoi normative,
comparative, exprimate și simțite.

Persoană cu tulburări psihice – se înțelege persoana bolnavă psihic, persoana cu dezechilibru psihic
sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de alcool sau de droguri , precum și persoana care
manifestă alte dereglări ce pot fi clasificate, conform normelor de diagnostic în vigo are din practica
medicală, ca fiind tulburări psihice.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

53
Politoxicomani e – consumul concomitent al mai multor droguri.
Prevenție – concept utilizat în domeniul juridic care desemnează starea de arest preventiv. Termenul
este utilizat în mod greșit cu sensul de prevenire (a lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva
neplăcut), care reprezintă un concept utilizat în domeniul asist enței sociale, medicale etc.
Program terapeutic – totalitatea serviciilor și a măsurilor medicale și psihologice integrate,
individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare și adaptare continuă pentru fiecare
consumator dependent, în vederea întrer uperii consumului, a înlăturării dependenței psihice și/ sau
fizice și/ sau a reducerii riscurilor asociate consumului.
Protecție socială – ansamblul de acțiuni, decizii și măsuri întreprinse în societate pentru prevenirea,
diminuarea sau înlăturarea conse cințelor unor evenimente care prezintă riscuri sociale asupra
condițiilor de viață ale populației. Protecția specială a copilului – reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate
îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit temporar sa u definitiv de ocrotirea părinților săi sau a celui
care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Referire caz – reprezintă o situație în care o altă persoană/ instituție solicită un serviciu de asistență
socială pentru copil (exemplu: rudele, vecinii, spitalul se adresează Direcției Generale de Asistență
Socială și Protecția Copilului sau un ONG se adresează Primăriei).
Reinserție socială – un proces interactiv prin care se restabilește echilibrul între o persoană/ un grup
care nu și -a exercitat anumite drepturi sociale (drepturi de apartenență la un grup, dreptul la
locuință, dreptul la un loc de muncă etc.) și mediul social. Exemplu: reinserție profesională,
educațională, culturală etc.
Reintegrare familială – procesul prin care copilul care a beneficiat de una dintre măsurile de
protecție specială prevăzute în Legea 272/2004 revine în familia biologică, părinții fiind cei cărora le revine, în primul rând, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării cop ilului.
Reintegrarea copilului în familia biologică se stabilește prin hotărârea Comisiei pentru Protecția
Copilului.
Reprezentant legal – persoana desemnată conform legii pentru a reprezenta interesele copilului
(părinte, tutore, președintele consiliului județean/ primarul sectorului municipiului București,
reprezentant desemnat din cadrul DGASPC).
Reprezentant personal – persoana, alta decât reprezentantul legal, care acceptă să reprezinte
interesele unei persoane cu tulburări psihice, desemnată de aceast a.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

54
Sectoare psihiatrice – teritoriul țării se organizează din punct de vedere funcțional, în vederea
asigurării asistenței psihiatrice comunitare, a creșterii accesibilității și calității serviciilor acordate.
Servicii de asistență mobilă – pentru pacienț i dificil de tratat sau care refuză să frecventeze
structurile medicale, dar care acceptă tratamentul sau pentru acoperirea unor nevoi psihosociale
variate, care necesită deplasarea unor membri ai echipei terapeutice.
Servicii de reabilitare – în funcție de oportunitățile locale, fiecare centru de sănătate mintală oferă
programe specializate de reabilitare: programe de terapie ocupațională, programe de reabilitare vocațională, programe de petrecere a timpului liber, programe de psiho- educație.
Servicii psih iatrice de zi – terapie ocupațională, psihoterapie individuală și de grup, precum și
programe specializate de reabilitare. Aceste servicii acordate pacienților internați în staționarul de zi
sunt limitate în timp la maximum două luni; după această perioadă , pacienții sunt trimiși către
serviciile de reabilitare sau către asistență primară.
Servicii sociale – ansamblu complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor
sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii și depășir ii unor situații de
dificultate, vulnerabilitate sau dependență, pentru prezervarea autonomiei și protecției persoanei,
pentru prevenirea marginalizării și excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale și în scopul creșterii calității vieții ( conform OG nr. 68/2003 privind serviciile sociale).
Situație de criză – starea care apare la un moment dat în viața unei persoane/ familii și care
generează un dezechilibru, persoana/ familia neavând resursele necesare pentru depășirea acesteia.
Sesizare – reprezintă o situație în care o altă persoană/ instituție solicită un serviciu de asistență
socială pentru minor, fără a fi obligatorie deschiderea cazului.
Sevraj – ansamblu de reacții psihologice și fiziologice la întreruperea bruscă a unui drog care a
produs dependență.
Sindrom de abstinență – reacția organismului la întreruperea bruscă a utilizării drogului, la
administrarea de antagonist specific sau la scăderea cantității de drog față de care s -a instalat
dependența.
Situație de urgență – stare excep țională, acută, apărută brusc/ spontan/ neanticipat, care necesită o
intervenție imediată, pentru a nu periclita viața persoanei sau echilibrul dinamic al familiei. Supradoză – consumul unei cantități de drog suficientă să determine efecte care pun viața în pericol. Supravegherea specializată – măsură de protecție specială care se dispune față de copilul care a
săvârșit o faptă penală și care nu răspunde penal. În cazul în care există acordul părinților sau al
reprezentantului legal, măsura supravegherii s pecializate se dispune de către Comisia pentru
Protecția Copilului ( CPC ), iar în lipsa acestui acord, de către instanța judecătorească.

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

55
Toleranța – apare ca urmare a administrării repetate a unei substanțe și constă în dispariția treptată a
efectelor aces tei substanțe asupra organismului, astfel încât, pentru a obține efectul inițial al
substanței, se impune creșterea progresivă a dozei.
Urgență – condiție medicală a unui consumator de droguri, în legătură sau nu cu consumul, care
pune viața în pericol.
Violență domestică – situația în care relațiile tensionate între soți, transferate în registrul raporturilor
părinți -copii (în cadrul sistemului parental), se finalizează cu manifestări violente care conduc la
dezechilibrul sistemului familial.
Violenț ă în familie – reprezintă orice acțiune fizică sau verbală, săvârșită cu intenție de către un
membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică,
psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

Anexa 9. Referințe legislative

1. Legea nr. 143/26 iulie 2000 (**republicată**)(*actualizată*) privind prevenirea și combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri* (actualizată până la data de 8 mai 2014*);
2. Hotărârea nr. 860/ 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor
Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu
modificările și completările ulterioare;
3. Decizia nr. 16 /2 octombrie 2006 pentru aprobarea Standardel or minime obligatorii privind
managementul de caz în domeniul asistenței consumatorului de droguri , publicată în M onitorul
Oficial nr. 899/ 6 noiembrie 2006;
4. Decizia nr. 17 /2 octombrie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare, modificare și
implementare a planului individualiza t de asistență a consumatorilor de droguri , publicat în
Monitorul O ficial nr. 899 /6 noiembrie 2006;
5. Hotărârea nr. 461/11 mai 2011 privind organizarea ș i func ționarea Agen ției Na ționale Antidrog ,
act emis de Guvernul Rom âniei, publicat în M onitorul O ficial nr. 331/ 12 mai 2011;
6. Ordinul nr. 1 .389/513/282/ 4 august 2008 privind aprobarea Criteriilor ș i metodologiei de
autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri ș i a Standardelor
minime obligatorii de organizare ș i func ționare a centrelor de furnizare de servicii pentru
consumatorii de droguri ;

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

56
7. Legea nr. 339/ 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și
preparatelor stupefiante și psihotrope , publicată în M onitorul Oficial nr. 1 .095/ 5 decembrie
2005;
8. Ordinul nr. 1216/C -1310- 543/18 mai 2006 privind modalitatea de derulare a programelor
integrate de asisten ță medical ă, psihologic ă și social ă pentru persoanele aflate în stare privativ ă
de libertate, consumatoare de droguri , publicat în Monitorul Oficial nr . 471/31 mai 2006;
9. Ordinul nr. 770/192/ 4 mai 2007 pentru aprobarea Metodologiei de completare a fi șelor standard
și de transmitere a datelor prev ăzute în foaia individual ă de urgen ță pentru consum atorii de
droguri, în foaia individual ă de admitere la tratament pentru consumul de droguri, în fi șa privind
cazurile înregistrate de H CV și HBV în rândul consumatorilor de droguri injectabile ș i în fiș a
standard de prevalen ță a infecț iilor cu HIV, H CV și HBV în rândul consumatorilor de droguri
injectabile ;
10. Legea nr. 292/ 20 decembrie 2011, Legea asistenței sociale, emitent: P arlamentul României,
publicată în Monitorul Oficial nr. 905/ 20 decembrie 2011;
11. Legea nr. 197/ 1 noiembrie 2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale ( 13
decembrie 2012*) ;
12. Legea nr. 272/2004 privind protec ția și promovarea drepturilor copilului, republicat ă în 2014;
13. Legea nr. 466/ 2004 privind statutul asistentului social;
14. Ordinul nr. 288/2006 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind mana gementul
de caz în domeniul protecției copilului;
15. Ordinul nr. 286/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind întocmirea planului de
servicii și a normelor metodologice privind întocmirea planului individualizat de protecție;
16. Ordinul nr. 219/2006 privind activitatea de identificare, intervenție și monitorizare a copiilor
lipsiți de îngrijirea părinților pe perioada în care aceștia se află la muncă în străinătate;
17. Ordin ul nr. 100/15 martie 2006, publicat în M onitorul Oficial nr. 297/03 aprilie 2006 pentru
aprobarea Planului -cadru de acțiune în vederea reintegrării sociale a copiilor străzii;
18. Ordin ul nr. 288/06 iulie 2006, publicat în M onitorul Oficial nr. 637/ 24 iulie 2006 pentru
aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecției
drepturilor copilului;
19. Ordin ul nr. 132/07 aprilie 2005 publicat în M onitorul Oficial nr. 743/ 16 august 2005 pentru
aprobarea Standardelor minime obligatorii privind serviciile destinate protecției copiilor străzii;
20. Hotărârea nr. 1439/02 septembrie 2004, publicat în M onitorul Oficial nr. 872/ 24 septembrie
2004 privind serviciile specializate destinate copilului care a săvârșit o faptă penală și nu răspunde penal;

Metodologia de lucru cu adolescenții la risc sau consumatori de droguri

57
21. Legea reformei în domeniul sănătății nr. 95/2006;
22. Legea 487/2002, Legea s ănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice,
publicată în Monitorul Oficial nr. 589/08 august 2002;
23. Ordin ul privind înființarea, organizarea și funcționarea Centrelor de Sănătate Mintală;
24. Ordin nr. 372/10 aprilie 2006 privind Normele de aplicare a Legii Sănătății Mintale și protecției
persoanelor cu tulburări psihice ;
25. Ordinul nr. 5.555/ 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și
funcționarea centrelor județene/ al municipiului București de resurse și asistență educațională;
26. Ordinul nr. 5.115/15 decembrie 2014, publicat î n Monitorul Oficial nr. 23 ș i 23 bis/13 ianuarie
2015 – Regulamentul de organizare ș i func ționare a unit ăților de î nvățăm ânt preuniversitar
2015.

Repere bibliografice

American Academy of Pediatrics – Substance Use Screening, Brief Intervention and Referral to
Treatment for Pediatricians. Policy statement, disponibil pe internet la:
http://pediatrics.aappublications.org/content/pediatrics/early/2011/10/26/peds.2011- 1754.full.pdf ;

Joseph F. Hagan, Jr, Judith S. Shaw, Paula M. Duncan – Bright futures. Guidelines for Health
Supervision Infants, Children, and Adolescents , publicat de American Academy of Pediatrics ,
disponibil pe internet la: https://brightfutures.aap.org/bright%20Futures%20Documents/
BF3%20pocket%20guide_final.pdf ;
National Institute of Drug Abuse – Principles of Adolescent Substance Use Disorder Treatment: A
Research -Based Guide, disponibil la: https://www.drugabuse.gov/publications/principles –
adolescent -substance- use-disorder -treatment -research -based -guide/introduction.