Metodologia DE Exercitare A Controlului Financiar AL Stat

METODOLOGIA DE EXERCITARE

A CONTROLULUI FINANCIAR AL STATULUI

Controlul este o analiza permanenta sau perioada a unei activitati sau a unei situații. Pentru a urmari desfășurarea acestuia si a lua masurile necesare bunei sale desfășurări trebuie înțeleasă natura controlului. Astfel, controlul este o supraveghere continua, morala sau materiala a unei activități, a unei situații; o revedere, o inspectie atenta a corectitudinii unui act, o actiune de supraveghere a cuiva, o examinare minutioasa sau puterea de a conduce, un instrument de reglementare a unui mecanism, a unui proces; o functie a managementului, un mijloc de cunoastere a realitatii si de corectare a erorilor; controlul este procesul prin care realizarea cantitativa si calitativa a sarcinilor sau lucrarilor si a performantelor se compara cu obiectivele programate si se indica masurile de corectie

Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfectionare a activiatii executive, inclusiv a managementului. Pe aceasta linie, controlul are ca directii esentiale: organizarea mai buna a muncii; întarirea ordinii si a disciplinei în organizarea si desfasurarea activitatii economice; gospodarirea mai eficienta a mijloacelor de munca, materiale si financiare; descoperirea operatiilor nereale, neeconomicoase si nelegale; preîntâmpinarea aparitiei deficientelor, neregulilor si pagubelor; evaluarea eficientei rezultatelor obtinute; remedierea abaterilor constatate si perfectionarea activitatii viitoare.

Controlul financiar, ca parte integranta a managementului si ca forma de cunoastere, constituie expresia unei necesitati obiective, ceea ce îi confera o sfera mai larga si cu semnificatii multiple, care depasesc interesul strict al entitatii economice. El are o tripla semnificatie, fiind, în acelasi timp, un control pentru sine ce reprezinta un (control intern), un control pentru altii ce reprezinta un (control exterior) si un control pentru stat (control public).

Obiectul controlului financiar consta în examinarea modului în care se realizeaza sau s-a realizat programul fixat anticipat si a modului în care se respecta principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele pentru a le remedia si evita în viitor.

Controlul financiar asigura realizarea unor functii specifice, cum sunt: de prevenire si perfectionare; de constatare si corectare; de cunoastere si evaluare; educativa si stimulativa, de diagnosticare a erorilor financiare; de revizuire a obiectivelor sau previziunilor viitoare; de a interveni în limita competentelor pentru redresarea sau solutionarea problemelor entitatilor economice; de reglare a activitatii; de învatare si autoînvatare a realitatilor.

Exercitarea controului financiar reprezintă o premisă favorabilă a realizării bugetelor statului, asigură respectarea legislației în vigoare, disciplinează comportamentul agenților economici, contribuabilii pot participa în mod echitabil la colectarea veniturilor la bugetul de stat si asigură concurență loială între agenții economici.

Controlul financiar al statului are ca următoarele atribuții de control : administrarea si utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuielile de functionare si întretinere a organelor centrale si locale ale administratiei de stat, unitatilor finantate de la buget; utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investitii de interes general, subventionarea unor activitati si produse si pentru alte destinatii prevazute de lege; folosirea mijloacelor si a fondurilor din dotare si respectarea reglementarilor financiar-contabile în activitatea regiilor autonome si a societatilor comerciale cu capital de stat; exactitatea si realitatea înregistrarilor în evidentele prevazute de lege si de actele de constituire a societatilor comerciale si a celorlalti agenti economici, urmarind stabilirea corecta si îndeplinirea integrala si la termen a tuturor obligatiilor financiare si fiscale fata de stat. În exercitarea acestor atributii, controlul financiar are urmatoarele obiective principale : modul de respectare a disciplinei economico-financiare si de realizare a prevederilor din bugetul de venituri si cheltuieli; modul de administrare si gestionare a mijloacelor materiale si a fondurilor financiare de catre regiile autonome, societatile nationale, companiile nationale si societatile comerciale la care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica, are calitatea de actionar; modul de utilizare a ajutorului de stat: subventii, alocatii, credite cu garantia statului, fonduri, facilitati, potrivit destinatiei prevazute de lege; exactitatea si realitatea înregistrarilor în evidente, stabilirea corecta si îndeplinirea integrala a obligatiilor financiare si fiscale fata de stat; calitatea managementului.

Actele controlului financiar.

Activitatea de control presupune in final înscrierea constatărilor organelor de control in anumite documente. Aceste documente, atât ca forma cat si ca structură, fie sunt stabilite de către organele de control specializate in acest scop, fie sunt lăsate la aprecierea organelor de control.

Constatările stabilite in urma controlului sunt consemnate in: raportul de control, actul de constatare a contravențiilor, nota de prezentare a raportului de control si nota de expunere a concluziilor controlului.

Raportul de control este documentul principal al controlului care cuprinde deficientele si abaterile constatate, precum si cauzele si consecințele asupra bunei gospodăriri a unității controlate. Acest act se intocmeste pe capitole, intr-o succesiune cronologica, format din o parte introductiva, unde se trec numele organului de control, unitatea care dispune controlul, delegația pe baza căreia s-a efectuat controlul, stadiul de executare a indicațiilor obligatorii si recomandărilor, ca urmare a controalelor făcute anterior, perioada in care s-a efectuat controlul. Următorul capitol va cuprinde deficientele constatate in legatura cu activitatea unitatii, grupandu-se pe probleme corespunzatoare obiectivelor controlate. Pentru fiecare abatere si deficienta constatata se indica: actele legale incalcate, persoanele raspunzatoare, cauzele, consecintele acestora.

In raportul de control se consemneaza numai constatarile proprii ale echipei de control, bazate pe date si fapte precise, prezentate clar si concis in document. In raport nu se consemneaza opiniile personale ale membrilor echipei de control si nici deficientele ori faptele negative pentru care au fost luate masuri legale, inainte de inceperea controlului.

In ultima parte a raportului de control, se precizeaza ca s-a incheiat controlul si au fost restituite toate documentele de care s-a folosit organul de control, se arată cate exemplare au fost incheiate si se semneaza de organul de control si conducerea unitatii controlate.

In cazul in care se constata fapte care atrag raspunderea penala se intocmeste un act separat care este semnat si de persoanele vinovate precum si de martorii asistenti.

La raportul de control se poate anexa diverse documente precum: situatii, tabele, acte, note de constatare, note explicative.

Notele de constatare reprezinta acele acte constatatorii pentru situatii in care reconstituirea ulterioara nu este intotdeauna posibila. In aceste note se consemneaza situatii de fapt, precum si masurile luate pentru remedierea deficinetelor.

Notele explicative se intocmesc in cazul in care se constata abateri sau fraude care atrag raspundere juridica. Aceste acte sunt intocmite ca niste rapsunsuri la intrebarile organelor de control, pe care le dau persoanele considerate raspunzatoare de abateri si de alte persoane care pot clarifica cauzele si imprejurarile care au determinat nerespectarea actelor normative. Ca urmare a acestor note se definitiveaza constatarile controlului.

Procesul verbal de contraventie se incheie de echipa de control atunci cand se constata încălcarea actelor normative cu privire la disciplina financiara de personalul din unitatea controlata. Acesta cuprinde date privind faptele savarsite, date despre salariatul raspunzator, cuantumul sumei aplicate ca amenda, se poate acorda si un termen, in care sa se remedieze deficientele constatate, identitatea si semnătura martorului sau confirmarea organului constatator ca s-a incheiat in lipsa de martori. Acest act se incheie in trei exemplare astfel: unul se da contravenientului, altul organului de control care a instrumentata cazul, si un altul sectiei care executa amenda.

Nota de prezentare a raportului de control, reprezinta un raport personal al organului de control, cu concluzii si propuneri referitoare la abaterile constatate, care se va anexa la actele de control incheiate. In cazul in care la controlul efectuat nu se constata nici o deficienta sau fapt ilicit, nu se incheie raport de control, ci o nota de expunere a concluziilor controlului, in care se vor consemna obiectivele si documentele controlate.

In nota de expunere se pot prezenta si alte situatii care nu pot fi consemnate in raportul de control, ca de exemplu: prezentarea principalelor rezultate pozitive obtinute de unitatea controlata si care pot fi generalizate si in alte unitati. Modul in care se prezinta aceste acte de control are o importanta deosebita, de acestea depinde remedierea deficientelor si luarea masurilor de imbunatatire a activitatii unitatii controlate. Pentru o mai buna finalitate a actiunii de control, actele organelor de control trebuie sa fie clare, complete, concise, obiective, bazate pe faptele si documentele controlate.

Activitatea de control financiar al statului se exercita prin Directia de control financiar si structurile subordonate apartinând directiilor generale ale finantelor publice judetene, a municipiului Bucuresti si Directiei generale de administrare a marilor contribuabili din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala; se desfasoara în baza unor programe anuale, trimestriale si lunare aprobate de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Selectarea agentilor economici la care urmeaza sa se efectueze controlul financiar si stabilirea duratei acestuia se fac cu respectarea urmatoarelor reguli: într-un an calendaristic, un agent economic face obiectul unui singur control al contabilitatii, pentru sinceritatea bilanturilor si determinarea sumelor datorate cu orice titlu statului; este supusa controlului întreaga perioada scursa de la precedentul control de aceeasi natura si cu aceleasi obiective, care nu se prescriu; fac exceptie actiunile de documentare, analiza si urmarire a implementarii unor reglementari care se pot efectua numai dupa notificarea si obtinerea acordului agentului economic, precum si controlul reclamatiilor cu privire la existenta unor eludari ale legilor financiare si fiscale, care se efectueaza ori de câte ori este cazul; durata maxima a unei actiuni de control, la sediul unui agent economic, este de 3 luni, indiferent de perioada supusa controlului. Prin norme, Ministerul Finantelor Publice stabileste durate maxime diferentiate în functie de categorii de agenti economici, de natura actiunilor de control, precum si de perioada cuprinsa în control.

Procedura de selectare a agentilor economici tine cont, în principal, de: importanta agentului economic (strategica, nationala, regionala, locala); situatia economico-financiara a agentilor economici (pierderi, arierate); facilitati acordate (ajutor de stat, credite interne si externe cu garantia statului, fonduri comunitare, fonduri de cofinantare); programe de restructurare a activitatii economice.

La agentii economici la care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica, are calitatea de actionar, de regula, controlul financiar precede celui fiscal (inspectie fiscala). În scopul evitarii controalelor paralele sau repetate, al depasirii duratei controlului si cresterii eficientei economice a activitatii de control, fiecare directie dimportanta agentului economic (strategica, nationala, regionala, locala); situatia economico-financiara a agentilor economici (pierderi, arierate); facilitati acordate (ajutor de stat, credite interne si externe cu garantia statului, fonduri comunitare, fonduri de cofinantare); programe de restructurare a activitatii economice.

La agentii economici la care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica, are calitatea de actionar, de regula, controlul financiar precede celui fiscal (inspectie fiscala). În scopul evitarii controalelor paralele sau repetate, al depasirii duratei controlului si cresterii eficientei economice a activitatii de control, fiecare directie de control tine o evidenta stricta a actiunilor de control financiar pentru fiecare agent economic la care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica, are calitatea de actionar. În situatiile în care în efectuarea controlului financiar nu se pot respecta termenele stabilite prin program, conducatorul directiei de control analizeaza conditiile concrete si poate dispune prelungirea duratei actiunii fara a influenta realizarea celorlalte actiuni prevazute în programul de activitate si fara depasirea duratei maxime prevazute de lege. Înaintea desfasurarii controlului financiar, organul de control financiar are obligatia sa înstiinteze agentul economic în legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare prin transmiterea unui aviz de control, care cuprinde temeiul juridic si data de începere a controlului financiar.

Avizul de control se comunica agentului economic, în scris, înainte de începerea controlului financiar. Agentul economic are posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a controlului financiar, o singura data, pentru motive justificate. Comunicarea avizului de control nu este necesara: pentru solutionarea unor cereri ale agentului economic; în cazul unor actiuni îndeplinite ca urmare a solicitarii unor autoritati publice, potrivit legii; în cazul acceptarii voluntare de catre agentul economic. La începerea controlului financiar, organul de control financiar este obligat sa prezinte agentului economic legitimatia de control si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de control. Începerea controlului financiar se consemneaza în registrul unic de control. Controlul financiar se desfasoara, de regula, în spatiile de lucru ale agentului economic, care are obligatia sa puna la dispozitie un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii controlului. Organul de control financiar are dreptul sa inspecteze locurile în care se desfasoara activitatea, în prezenta agentului economic sau a unei persoane desemnate de acesta.

Pregătirea controlului financiar fiscal.

Organele financiar fiscale competente selectează contribuabilii ce urmează a fi supuși inspecției fiscale. Datele și informațiile referitoare la contribuabil sunt obținute prin consultarea dosarului fiscal al contribuabilului. Inspectorul consultă toate compartimentele care dețin informații referitoare la situația fiscală a contribuabilului. Aceste compartimente sunt obligate să comunice informațiile deținute, la solicitarea inspectorului însărcinat cu efectuarea controlului. Prin consultarea dosarului fiscal și a compartimentelor sus menționate se colectează date și informații despre contribuabil existente în actele de înființare, declarații fiscale.

Culegerea informațiilor din alte documente se realizează prin studiul rapoartelor privind controlul efectuat la două categorii de contribuabili atat cei care au legături de afaceri cu contribuabilul ce urmează a fi controlat cat si cei care desfășoară activități similare.

În urma analizării acestor documente la sediul organului fiscal, se vor identifica domeniile și impozitele care prezintă un risc al evaziunii la contribuabilul respectiv. Pe baza acestei analize de risc se vor stabili obiectivele orientative ale controlului, procedura și tehnicile de control ce vor trebui aplicate.

Așa cum rezultă din anexele prezentate se poate constata specificitatea actelor de control atât pe linie financiară în sens larg, cât și punctual din punct de vedere bugetar sau fiscal. Dacă din punct de vedere fiscal se pot urmări obiective precum: stabilirea impozitelor pe fiecare contribuabil, inclusiv încasarea acestora întomai și la timp, eliminarea sustragerii de la plata unor impozite sau taxe, din punct de vedere bugetar interesează alte obiective, de exemplu: încadrarea cheltuielilor bugetare în normativele prevăzute de lege, destinația cheltuielilor în conformitate cu capitalele prestabilite; inclusiv eficiența, economicitatea și oportunitatea alocării banului public.

Desfășurarea controlului.

Prezentarea la contribuabil se face numai în baza unei împuterniciri scrise (ordin de deplasare) emisă de conducătorul unității fiscale, competentă să efectueze controlul.

Această împuternicire conține date de identificare ale inspectorilor ce urmează să efectueze controlul, ale contribuabililor ce urmează a fi controlați, momentul începerii controlului și semnătura conducătorului unității fiscale.

În momentul în care insepctorul a ajuns la sediul contribuabilului ce urmează a fi controlat, aceasta caută să obțină informații referitoare la activitatea desfășurată de contribuabil, îl informează pe contribuabil cu privire la scopul controlului, perioada verificării și impozitele ce vor fi verificate. Nu în ultimul rând, inspectorul va solicita contribuabilului punerea la dispoziție a documentelor și evidențelor contabile necesare desfășurării controlului.

Drepturile și obligațiile contribuabililor în timpul desfășurării controlului.

În sistemul fiscal românesc, bazat pe autoimpunere, principala obligație ce revine contribuabililor o constituie declararea și plata impozitelor pe care aceștia le datorează bugetului de stat.

Controlul fiscal are ca scop verificarea bazelor de impunere, legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, stabilirea diferitelor obligații de plată, precum și a accesoriilor acestora.

Pe parcursul inspecției fiscale, contribuabilul are dreptul să fie informat asupra constatărilor rezultate iar la incheierea inspecției, organele fiscale vor purta o discuție finală cu acesta asupra constatărilor și consecințelor fiscale. Data, ora, locul și problematica discuției vor fi communicate contribuabilului în timp util iar acesta la rândul lui are dreptul să prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale.

Întâietatea desfășurării acțiunii de control, contribuabilul trebuie să fie înștiințat în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală de către organul fiscal cu 30 de zile pentru marii contribuabili și cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili, înainte de începerea inspecției fiscale.

Prin avizul de inspecție fiscală contribuabilul este înștiițat cu privire la temeiul juridic al inspecției fiscale, data de începere a inspecției fiscale si obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale cat si cu privire la posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale.

Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit sau taxă și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

La începerea inspecției fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control. Începerea inspecției fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control.

La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documnetele și informațiile relevante pentru inspecția fiscală.

Rezultatele inspecției fiscale sunt consemnate întru-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal.

În timpul desfășurării controlului fiscal, contribuabilul este obligat să pună la dispoziția organelor de control toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal si are obligatia sa premită acecesul organului de control în orice incintă de afaceri în cursul progarmului normal de lucru. Inspecția fiscală se poate desfășura și în afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducătorului organului fiscal.

Efectuarea controlului financiar fiscal.

În timpul desfășurării acțiunii de control fiscal, inspectorul trebuie să urmăreasccă dacă contribuabilul a respectat toate legile și reglementările, care fac obiectul controlului și dacă elementele activității contribuabilului sunt înregistrate corect și complet în contabilitate.

În timpul efectuării operațiunilor de control, inspctorul verifică documentele justificative până la balanța de verificare și declarația fiscală. Inspectorul fiscal verifică corectitudinea întregistrărilor contabile și a declarațiilor fiscale prin: comparații și calcule de indicatori; stabilirea gradului în care documentele justificative reflectă realitatea operațiunilor efectuate; verificarea corelațiilor prin stabilirea caracterului corect al datelor prin corelarea acestora cu alte date a căror corectitudine a fost deja stabilită; verificarea corectitudinii și realității operațiunilor înscrise în contabilitate și în declarațiile fiscale, precum și a corelațiilor între evidențele contabile și declarațiile fiscale întocmite pe baza acestora.

Se recomandă ca în cazul descoperirii unor nereguli în activitate, în documentele și evidențele contribuabilului, inspectorul să aducă la cunoștința contribuabilului toate problemele, solicitând, totodată, clarificări, justificări referitoare la neregulile constatate.

Întocmirea documentelor utilizate în activitatea de inspecție financiar fiscală.

În activitatea de inspecție financiar fiscală sunt utilizate ca documente: Raportul de inspecție financiar fiscală; Nota explicativă; Procesul verbal; Procesul verbal la ridicarea/restituirea de inscrisuri; Proces verbal de sigilare/desigilare de inscrisuri.

Toate datele și informațiile culese de inspectorii fiscali în timpul desfășurării controlului sunt evidențiate într-un raport scris.

Raportul de inspecție financiar fiscală este un document în care se consemnează constatările rezultate ca urmare a inspecției fiscale.

Aceasta se întocmește de către echipa de inspecție fiscală pentru desemnarea rezultatelor, indiferent dacă se stabilesc sau nu, diferențe de obligații fiscale suplimentare în cadrul unei inspecții fiscale generale sau parțiale.

Date despre inspecția financiar fiscală – se prezintă organele de inspecție fiscală (nume și prenume, numărul legitimației de inspecție fiscală, unitatea fiscală din care face parte, precum și numărul ordinului de serviciu). De asemenea se va preciza: temeiul legal al efectuării inspecției fiscale; numărul și data transmiterii avizului de inspecție fiscală; numărul de înregistrare și data începerii inspecției fiscale înscrisă în Registrul unic de control; perioada supusă verificării; perioada în care s-a desfășurat inspecția fiscală, precum și locul de desfășurare; definirea obiectului de inspecție fiscală în corelație cu tematica înscrisă în ordinul de serviciu; modul de ducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin actul de control fiscal încheiat pentru perioada anterioară celei pentru care se efectuează inspecția fiscală.

Datele contribuabiului sunt: datele de identificare ale contribuabilului;

forma de proprietate, forma juridică, precum și principalii acționari/asociați, evoluția capitalului social; prezentarea tuturor conturilor bancare în comparație cu cele cuprinse în declarația depusă la Administrația Finanțelor Publice; evoluția cifrei de afaceri și a rezultatului exercițiului financiar, conform ultimelor trei bilanțuri anuale, indiferent de perioada verificată; verificarea evidenței documentelor cu regim special, cu prezentarea actelor cu care au fost achiziționate; prezentarea subunităților contribuabilului; persoana care asigură administrarea activității contribuabilului verificat; persoana care răspunde de conducerea contabilității; administratorul sau persoana desemnată să reprezinte contribuabilul pe durata inspecției fiscale; mențiunea dacă s-au efectuat inventarierea patrimoniului conform prevederilor legale și valorificarea acestora; principalii furnizori și clienți precum și menționarea dacă aceștia sunt sau nu părți afiliate cu contribuabilul.

Constatări financiar fiscale.

Constatările se inscriu pentru fiecare obligație fiscală și/sau activitate financiară care a facut obiectul inspecției financiar fiscale.

Alte constatări: se vor prezenta constatările inspecției financiar fiscale referitoare la organizarea comportamentului de contabilitate (acolo unde este cazul), urmărindu-se respectarea prevederilor Legii contabilității. Pentru contribuabilii care aplică Reglementările contabile armonizate cu directivele Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate se va avea în vedere modul de tratare a conturilor contabile. Tot în acest capitol se vor consemna constatările referitoare la modul de utilizare a registrelor de contabilitate obligatorii (registrul jurnal, registrul inventar, carte mare), registru de casă, registru fiscal, etc.

Discuția finală cu contribuabilul – se va consemna numărul și data documentului prin care contribuabilul este înștiințat depre data, ora și locul de desfășurare a discuției finale. În caz de refuz al contribuabilului de a se prezenta la discuția finală, acest fapt va fi menționat în mod expres în raport.

Sinteza constatărilor inspecției financiar fiscale: sunt prezentate pentru fiecare impozit, taxa sau contribuție la care s-au calculat diferențe și accesorii.

Raportul de inspecție fiscală stă la baza întocmirii deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, în cazul în care prin raportul de inspecție fiscală s-au stabilit diferențe de obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală.

În cazul în care prin raportul de inspecție fiscală s-au stabilit diferențe de obligații fiscale suplimentare și accesorii atunci acesta va fi anexat la decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală. În cazul în care prin raportul de inspecție fiscală nu s-au stabilit diferențe de obligații fiscale suplimentare și accesorii, atunci acest fapt va fi comunicat contribuabilului.

Nota explicativă este documentul prin care organele de inspecție fiscală, pot solicita explicații scrise, reprezentantului sau oricărui angajat al contribuabilului, care să contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea contribuabilului ce pot influența inspecția fiscală. Solicitarea de explicații scrise se va face în timpul inspecției fiscale, ori de câte ori acestea sunt necesare pentru clarificarea și definitivarea constatărilor privind situația fiscală a contribuabililor.

În cazul în care persoana refuză să răspundă la întrebări, organele de inspecție fiscală vor transmite întrebările printr-o adresă scrisă, înregistrată la contribuabil, stabilind un termen util de cel puțin 5 zile lucrătoare pentru formularea răspunsului.

Refuzul de a răspunde la întrebări va fi consemnat în Raportul de inspecție fiscală/procesul verbal de control, anexându-se o copie după adresa de comunicare.

Procesul verbal reprezintă actul de control care se întocmește de către organele de inspecție fiscală numai în cazul controlului inopinat, încrucișat, în cazul efectuării în condițiile legii, a unei cercetări la fața locului sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul inspecției fiscale, care pot întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni. Procesul verbal nu are ca rezultat întocmirea unei decizii de impunere.

Constatările controlului vor fi clare și concise, fără detalieri inutile, astfel încât să rezulte motivul de fapt și temeiul de drept care au stat la baza fundamentării fiecăreia.

În susținerea constatărilor se vor prezenta copii după documentele justificate: registre, balanțe de verificare, declarații fiscale, situații privind starea de fapt constatată și efectele juridice produse. Dacă din control rezultă elemente constitutive ale unei infracțiuni prevăzute de legea penală, constatările se vor consemna într-un proces verbal separat.

Dacă reprezentantul legal al contribuabilului are un punct de vedere contrar față de constatările organelor de inspecție fiscală se prezintă în scris în timpul controlului. Organele de inspecție fiscală vor analiza cu obiectivitate punctul de vedere al contribuabilului și, în funcție de concluzii, vor înscrie în procesul verbal argumentele cu care se combate fiecare din aspectele prezentate în scris de către contribuabil.

Punctul de vedere în scris al reprezentantului legal al contribuabilului sau al persoanei împuternicită de acesta se va anexa la procesul verbal.

Procesul verbal de ridicare/restituire de înscrisuri se completează de către organele de inspecție fiscală cu ocazia ridicării/restituirii de documente. În acest tip de proces verbal se vor descrie pe scurt documentele ridicate/restituite prin prezentarea următoarelor date: tip, serie, număr, conținut, număr de file, registre, carnete, bucăți etc.

În cazul în care documentele sau actele sunt considerate fictive sau exisă suspiciuni că sunt fictive se anexează în original iar contribuabilului controlat i se lasă copii confirmate de un reprezentant legal al acestuia și de organul de inspecție fiscală.

Procesul verbal de sigilare/ desigilare se întocmește de organele de inspecție fiscală în situații în care există indicii ca în locurile de producție, depozitare, comercializare se găsesc bunuri sau produse a căror proveniență nu este legală sau a căror fabricație este interzisă de lege sau se produce fără autorizație, iar acțiunea de inspecție fiscală nu poate fi finalizată, urmând a fi continuată în ziua lucrătoare următoare. Acest act de control poate fi utilizat și în situația în care există posibilitatea ca documentele și actele necesare inspecției fiscale să fie sustrase, distruse ori nu se poate face un inventar al documentelor în vederea reținerii acestora. În cazul în care reprezentantul contribuabilului nu este prezent, sigilarea/desigilarea se efectuează în prezența unor martori asistenți, se întocmește în două exemplare din care un exemplar se lasă reprezentantului legal al contribuabilului supus inspecției fiscale sau deținătorului spațiului sigilat, iar celălalt exemplar se reține de echipa de inspecție fiscală și se anexează la actul de inspecție fiscală.

Desigilarea se consemnează, în ambele exemplare, de regulă de aceeași echipă de inspecție fiscală care a aplicat sigiliul.

Toate organele de control financiar fiscal își desfășoară activitatea în strictă conformitate cu legislația adoptată în domeniu.

Anexa nr.1

Organele de control general financiar

Anexa nr.2

Organele publice de control financiar

Anexa nr. 3

Procedura executării controlului financiar

Anexa nr. 4

Modalitățile de control financiar

Anexa nr. 5

Formele controlului financiar

Concluzii

Activitatea de control este absolut necesară pentru verificarea unor sisteme raționale și încurajarea factorului uman în conservarea calității actului de conducere și menținerea corectitudinii și legalității. În cazul unităților care desfășoară activități care intră sub incidența legislației controlului financiar-fiscal, activitatea de control are o triplă semnificație : control pentru sine (control intern), control pentru alții (control exterior) și control pentru stat (control public).

Activitatea de control trebuie să se desfășoare într-un mod transparent cu implicarea factorilor de răspundere din unitățile controlate, în principal pentru prevenirea, corectarea și regalarea activităților acestora. Inscrierea constatărilor organelor de control trebuie efectuată cu respectarea prevederilor de formă și de fond ale legii, pe capitole, în ordine cronologică. In cazul în care se constată fapte care pot atrage răspunderea penală, se întocmește un act separat semnat și de persoanele vinovate, precum și de către martorii asistenți.

Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că rezultatele controlului sunt în legătură cu cadrul general de raportare (Standardele Internaționale de Contabilitate sau standardele și practicile naționale relevante).

BIBLIOGRAFIE :

– Mircea Boulescu. Control financiar-fiscal. Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucuresti,2006.

– Mircea Boulescu, Marcel GhiŃă. Expertiza contabilă. Editura Didactică si Pedagogică,Bucuresti, 2001.

– Legea 30/1991 privind organizarea si funcŃionarea controlului financiar si a Gărzii Financiare. MO nr. 64 din 27 martie 1991, cu modificările ulterioare.

– OrdonanŃa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităŃii de expertiză contabilă si a contabililor autorizaŃi. MO nr. 243 din 30 august 1994, cu modificările ulterioare.

– Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal. Actualizat până la 1 ianuarie 2008.Editura Regia Autonomă Monitorul Oficial , Bucuresti, 2008

– HOTĂRÂRE nr.386 din 25 aprilie 2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului Economiei si FinanŃelor, M.Of. nr. 304/8 mai. 2007

– HG nr.1171/2007 pentru modificarea HG nr.386/2007 si HG nr.495/2007 privind funcționarea si organizarea MEF si ANAF, MO 673 din 2 octombrie 2007

– HOTĂRÂRE nr.495 din 23 mai 2007 privind organizarea si funcŃionarea Agenției NaŃionale de Administrare Fiscală, M.Of. nr. 382/6 iun. 2007

– Hotararea Guvernului nr.533/2007 privind organizarea si functionarea Garzii Financiare,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 407 din 18 iunie 2007