Metodica Cercetarii Infractiunilor Ecologice
METODICA CERCETĂRII
INFRACȚIUNILOR ECOLOGICE
CUPRINS
INTRODUCERE
1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CERCETAREA INFRACȚIUNILOR ECOLOGICE
1.1. Noțiunea, caracteristica criminalistica și structura infracțiunilor
ecologice
1.2. Situațiile tipice de urmărire penală în cazul cercetării infracțiunilor
ecologice
1.3. Interacțiunea ofițerului de urmărire penală cu organele departamentale
și comisiile acestora în procesul cercetării infracțiunilor ecologice
2. PARTICULARITĂȚILE EFECTUĂRII ACȚIUNILOR DE URMĂRIRE PENALĂ ÎN ACTIVITATEA DE CERCETARE A INFRACȚIUNILOR ECOLOGICE
2.1. Împrejurările ce urmează a fi stabilite și organizarea cercetării în
funcție de situațiile tipice de urmărire penală
2.2. Cercetarea la fața locului în cazul infracțiunilor ecologice
2.3. Ascultarea martorilor și a altor persoane
2.4. Analiză actelor normative de către ofițerul de urmărire penală. Ridicarea și studierea documentelor
2.5. Dispunerea și efectuarea expertizelor judiciare
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Anexa 1. Analiza dos.penal privind poluarea apei în baza art.229 CP a RM
Anexa 2. Analiza dos.penal privind tăierea ilicită a arborilor în baza art.231 CP RM
Anexa 3. Analiza dos.penal privind pescuitul ilicit cu folosirea mijloacelor de nimicire în masă a faunei, în baza art.234 CP RM
Anexa 4. Declarație privind originalitatea conținutului lucrării de licentà/master
INTRODUCERE
Actualitatea problemei abordate. Constituția Republicii Moldova prin art. 37 garantează fiecărui om dreptul la un mediu înconjurător nepremejdios din punct de vedere ecologic pentru viața și sănătatea sa. Până în prezent combaterea infracționalității ecologice lasă de dorit. Practica judiciară în acest domeniu este la fel insuficient pusă la punct. Practica demonstrează că cunoașterea slabă a teoriei cercetării infracțiunilor ecologice face ca studenții, unii juriști deja licențiați, funcționari publici din organele publice ale statului să se orienteze dificitar în labirintele fenomenului infracțional din ramura ecologică.
La fel, sunt întălnite situații cănd unii ofițeri de urmărire penală, avocați, judecători posedă cunoștințe teoretice slabe în acest domeniu, nu todeauna sunt capabili a da consultații calificate, a găsi ieșiri din situații neobișnuite sau conflictuale, rămănînd influențați de cei cointeresați personal. Deci prin aceasta poate fi explicat motivul alegerei acestei teme pentru proiectul de licență.
Actualitatea temei se deduce și dintr-o totalitate destul de vastă de factori pe care lucrarea în cauză îi conține și anume: – problema globalizării și a asigurării securității ecologice este prin ea însăși o problemă deosebit de actuală; – lipsa unei practici judiciare consistente și a recomandărilor respective; – infracționalitatea ecologică evoluiază vertiginos amenințând prin forme non-violente sănătatea și viața oamenilor, ne fiind combătută în mod profesionist ca urmare a necunoașterii ei.
Scopul și obiectivele proiectului. Scopul lucrării de față este analiza doctrinei criminalistice privind metodica cercetării infracțiunilor ecologice, elaborarea pe această bază a unor concluzii și recomandări practice orientate spre perfecționarea activităților practice de urmărire penală în asfel de cauze. Din acest scop au decurs și obiectivele studiului nostru: analiza noțiunii, caracteristicii criminalistice și a structurii infracțiunilor ecologice; precizarea situațiilor tipice de urmărire penală în cazul cercetării infracțiunilor ecologice; aprecierea interacțiunii ofițerului de urmărire penală cu organele departamentale și comisiile acestora; împrejurările ce urmează a fi stabilite și situațiile tipice de urmărire penală; cercetarea la fața locului; ascultarea martorilor și a altor persoane; analiză actelor normative de către ofițerul de urmărire penală; ridicarea documentelor; dispunerea expertizelor judiciare
Metodologia cercetării. Metodologia de cercetare are ca suport metoda dialectică de cunoaștere a realității obiective. În cadrul cercetării temei au fost utilizate metode logico-juridice, istorice, analitice, de drept comparat, precum și statistice. Baza normativă a cercetării o constituie prevederile Constituției Republicii Moldova [1], ale Codului penal și de procedură penală în vigoare [2,3], Codul Apelor din 23 iunie 1993 [4]; Codul Silvic din 21 iunie 1996 [5]; Legea Regnului Animal din 27 aprilie 1995 [6]; Legea privind protecția mediului înconjurător din 16 iunie 1993 [7], alte acte normative departamentale ce țin de domeniul criminalisticii, activității speciale de investigație [8,9,10].
Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării. Importanța teoretică a cercetării efectuate constă în aceea că în ea se conține rezultatul unei analize complexe a stării actuale a literaturii de specialitate privind metodica cercetării infracțiunilor ecologice, în baza căreia se formulează concluzii și recomandări, a căror realizare, în opinia autorei va optimiza aplicarea cunoștințelor criminalistice de specialitate în investigarea lor. Conținutul lucrării și modul de expunere, permite, în opinia noastră utilizarea ei în procesul de instruire juridică a studenților, dar și ca ghid practic la dispoziția practicienilor în activitatea profesională de combatere a criminalității. Valoarea ei aplicativă reese și din rezultatele cercetărilor științifice efectuate în țară și peste hotare precum și unele date statistice ale infracțiunilor ecologice din ultimii ani. Lucrarea conține de asemenea propuneri de ajustare a legislației penale și ecologice la standardele internaționale.
Am studiat un număr semnificativ de acte normative, literatură de specialitate, câteva dosare cu caracter ecologic, în baza cărora a fost posibilă elaborarea unor oportunități teoretico-practice cu privire la cercetarea infracțiunilor ecologice.
Sumarul compartimentelor proiectului. În compartimentul 1 întitulat “Considerații generale privind cercetarea infracțiunilor ecologice”o atenție deosebită am atras unui domeniu relativ nou al științei criminalistice precum este caracteristica criminalistica a infracțiunilor ecologice. Situațiile de urmărire penaă de la paragraful doi au fost clasificate conform diferitor criterii astfel, făcând posibilă imaginarea unor conjuncturi reale de viață atunci când ofițerul de urmărire penală este pus față în față cu infracțiunea. Tot aici au fost expuse specificul conlucrării ultimului cu autoritățile și organele pentru ocrotirea mediului înconjurător.
Compartimentul 2 „Particularitățile efectuării acțiunilor de urmărire penală în activitatea de cercetare a infracțiunilor ecologice” debutează cu chestiunea împrejurărilor care trebuiesc stabilite de către ofițerul de urmărire penală la cercetarea cauzelor ecologice. Un loc deosebit a fost acordat acțiunii de cercetare la fața locului. Nuanțele acestei acțiuni au fost expusecu amănuntele necesare. Expertizele judiciare sunt descrise sub aspectul posibilităților pe care le implică la momentul de față această mare varietate de expertize judiciare. Conținutul lucrării este redactat în contextul legislației penale naționale și în baza practicii judiciare din Republica Moldova.
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CERCETAREA INFRACȚIUNILOR ECOLOGICE
1.1. Noțiunea, caracteristica criminalistica și structura infracțiunilor ecologice
Conceptul de infracțiune ecologică a apărut relativ nu demult în sistemul doctrinei juridice dar s-a înrădăcinat deosebit de rapid și sigur în universul dreptului penal modern. Termenul în cauză pentru prima dată apare în anul 1972 și a provenit de la rădăcina analogului său juridico-administrativ ,,încălcarea ecologică”. Definiri ai conceptului de infracțiune ecologică s-au încercat a se elabora mai multe. Astfel, autorul V.V. Petrov luând în considerare particularitățile specifice ale infracțiunilor ecologice spune că acestea reprezintă comportamentul antisocial vinovat care atentează asupra ordinii și securității ecologice a populației, comportament care cauzează pagube importante mediului înconjurător 37, p.28. Autorul Pleșakov A.M. critică această definiție, menționând că în consecință suferă nu doar populația ci și flora, fauna, la toate adăugându-se bazinele de apă, aerul atmosferic și solul ca condiții de viețuire a ființelor vii 38, p.22.
Succesul descoperirii oricăror infracțiuni, inclusiv și a celor ecologice în marea majoritate a cazurilor depinde de iscusința și priceperea ofițerului de urmărire penală de a înțelege nu doar esența juridico-penală a infracțiunii concrete dar și conținutul criminalistic al acestora.
Anume clarificarea esenței criminalistice a unei infracțiuni ecologice permite organului de urmărire penală să cerceteze fapta socialmente periculoasă, să aleagă direcția cea mai corectă și mai sigură de cercetare, mijloacele și metodele necesare.
O activitate deosebit de prodigioasă de descoperire a infracțiunilor ecologice ofițerul de urmărire penală o poate obține doar cu respectarea anumitor condiții. Pentru aceasta el trebuie să aibă închipuire despre semnele particular-criminalistice ale infracțiunii concrete, despre situația concretă de comitere a faptei criminale cu caracter ecologic, precum și să contrapună caracteristica lor cu situația real constatată la fața locului.
Cunoștințe despre caracteristica criminalistică a anumitor categorii de infracțiuni se vor acumula în rezultatul analizei științifico-practice a unei cantități suficient de mari de infracțiuni identice de natură ecologică sau din același grup cu ajutorul tuturor metodelor și mijloacelor științei criminalistica. Caracteristica criminalistică a infracțiunilor ecologice spre deosebire de cea juridico-penală nu se prezintă ca o parte organică și obligatorie, necesară componenței de infracțiune respectivă. Conform părerii profesorului de , Iablokov N.P. caracteristica criminalistică a infracțiunilor la modul general prezintă un ansamblu de semne criminalistice a unui grup, gen sau a unei infracțiuni izolate în parte care caracterizează specificul și particularitățile modalității, mecanismului și circumstanțelor de săvârșire a faptei concrete, personalitatea subiectului și alte circumstanțe ale activității criminale concrete și care au o importanță deosebită pentru urmărirea și descoperirea cu succes a acțiunii sau inacțiunii socialmente-periculoase precum și pentru prevenirea acestora 44, p.63.
Caracteristica criminalistică a infracțiunilor ecologice o putem face la câteva niveluri precum: – Nivelul infracțiunii concrete; – Nivelul genului de infracțiuni; – Nivelul grupei complexe și omogene de infracțiuni.
La nivelul infracțiunii concrete, caracteristica criminalistică totdeauna este individualizată particular dar în același timp acele semne particulare caracteristice sunt foarte apropiate de semnele genului sau grupei. Elementele caracteristicii criminalistice a infracțiunilor ecologice conțin informații despre semnele faptei social-periculoase care interesează mult pe organul de urmărire penală la cercetarea cauzelor penale. Indiferent de tipul infracțiunilor ecologice semnele caracteristice criminalistice adesea se conțin în datele despre: – obiectul atentării sau căruia i se aduce o modificare criminală esențială a componentelor firești; – modalitatea de comitere a infracțiunii; – mecanismul infracțiunii; – circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea; – particularitățile specifice ale comportamentului infractorului; – motivul și cauza comiterii faptei periculoase social; – consecințele criminale ale comportamentului infracțional etc. 44, p.64.
Infracțiunile ecologice, din punct de vedere obiectiv atentează asupra mai multor relații sociale. Există însă în categoria acestora câteva infracțiuni care în mod tipic sau atipic atrag un șir de consecințe identice. Aceste infracțiuni sunt prevăzute de art. 229-.P. R.M. preelul infracțiunii concrete; – Nivelul genului de infracțiuni; – Nivelul grupei complexe și omogene de infracțiuni.
La nivelul infracțiunii concrete, caracteristica criminalistică totdeauna este individualizată particular dar în același timp acele semne particulare caracteristice sunt foarte apropiate de semnele genului sau grupei. Elementele caracteristicii criminalistice a infracțiunilor ecologice conțin informații despre semnele faptei social-periculoase care interesează mult pe organul de urmărire penală la cercetarea cauzelor penale. Indiferent de tipul infracțiunilor ecologice semnele caracteristice criminalistice adesea se conțin în datele despre: – obiectul atentării sau căruia i se aduce o modificare criminală esențială a componentelor firești; – modalitatea de comitere a infracțiunii; – mecanismul infracțiunii; – circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea; – particularitățile specifice ale comportamentului infractorului; – motivul și cauza comiterii faptei periculoase social; – consecințele criminale ale comportamentului infracțional etc. 44, p.64.
Infracțiunile ecologice, din punct de vedere obiectiv atentează asupra mai multor relații sociale. Există însă în categoria acestora câteva infracțiuni care în mod tipic sau atipic atrag un șir de consecințe identice. Aceste infracțiuni sunt prevăzute de art. 229-.P. R.M. precum și cele prevăzute de art. 232-.P. R.M.
În continuare este necesară efectuarea unei caracteristici criminalistice anume a acestor componențe de infracțiuni întrucât comiterea acestora aduce cel mai mare prejudiciu societății, fiind deci importantă cunoașterea aspectelor particulare ale lor în scopul descoperirii precum și combaterii respectivelor. Totodată, în expunerea acestei lucrări voi atinge și problematica celorlalte infracțiuni care la fel nu trebuiesc lăsate la o parte având deci în totalitate o semnificație deosebită.
Oricare ar fi situația, toate componentele infracțiunilor ecologice sunt legate de încălcarea celor mai diverse reguli, cerințe și condiții ale legislației ecologice care garantează și asigură securitatea ecologică a mediului înconjurător inclusiv al culturii fauniste, al florei ne mai vorbind de populația unui sau altui teritoriu.
Anume din cauza că aceste fapte penale amenință securitatea ecologică în ansamblul ei se consideră ca ele dispun de o caracteristică standardizată sau unică.
Semne caracteristice implică obiectul infracțiunilor ecologice. Exceptând obiectul nemijlocit cu semnificație pur penală voi face referință asupra obiectelor materiale ale infracțiunii. Dacă obiectul nemijlocit al acestor infracțiuni se consideră a fi relațiile sociale integraționale cu privire la utilizarea și păstrarea rațională a resurselor de mediu precum și relațiile sociale de asigurare a securității ecologice a umanității atunci obiectivele materiale reprezintă după caz bazinele de apă, aerul atmosferic, solul, flora, fauna și chiar sănătatea oamenilor.
Obiectivele materiale supuse atentării sunt strict determinate dispunând de o totalitate de semne obiective. Unele categorii de infracțiuni ecologice se pot comite doar în raport și asupra unui obiect al naturii. Infracțiunea prevăzută art. 229-230 se poate comite doar prin impurificarea bazinelor de apă și a aerului. Flora și fauna va fi prejudiciată de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 232; 233 CP. R.M.
Se cere de remarcat că dispozițiile componențelor de infracțiuni cu caracter ecologic sunt de blanchetă. Acestea fac trimitere de regulă la acte normative cuprinse în legi speciale care nu de puține ori sunt imperfecte 23, p.84. Astfel, pe dosarul penal intentat în baza art. .P. R.M. (legislația veche) organul de urmărire penală nu a apelat , considerând sub noțiunea de pădure și suprafața silvică de la bordura drumului de unde învinuitul a tăiat un copac. În instanța de judecată s-a constatat că persoana nu a comis fapta încriminată. Codul Silvic (art. 3) prevede sub noțiunea de pădure suprafața silvică acoperită cu vegetație forestieră mai mare de . Nu s-a ținut cont în această cauză nici de faptul că art. 5 al acestui Cod prevede categoriile de terenuri acoperite cu vegetație forestieră pe o suprafață mai mare de dar care sunt excluse din fondul silvic. Anume aici a fost greșeala anchetatorului.
Apele ca obiecte ale atentării criminale sunt clasificate de Codul Apelor în subterane și de suprafață (art. .A. R.M.). Datele despre modalitatea de comitere a infracțiunii în sens criminalistic constituie cel mai important element al caracteristicii criminalistice a infracțiunilor ecologice. Aceasta lasă urme și corpuri delicte descoperite la fața locului, anumite semne care mărturisesc despre aspectul volitiv al comportamentului infracțional.
Prin modalitate de comitere a infracțiunilor în sens criminalistic se cere de înțeles un sistem condiționat de comportări obiective și subiective ale subiectului infracțiunii, comportament care lasă anumite urme în exterior și care permit ca prin intermediul mijloacelor și metodelor criminalistice să se obțină o imagine perfectă despre cele săvârșite 28, p.28.
Informația despre modalitatea de săvârșire a faptei o putem folosi pentru constatarea cercului de persoane printre care trebuie căutat infractorul și alegerea căilor de demascare a lui. Spre exemplu – impurificarea unui bazin de apă ca urmare a activității de producere a unui agent economic presupune comportamentul criminal a unui salariat, persoană cu funcții de răspundere a întreprinderii sau a unei terțe persoane. Fiecare dintre aceste persoane dispune de o modalitate specifică de comitere a unei astfel de infracțiuni. Astfel, persoana cu funcții de răspundere poate emite un ordin de evacuare a deșeurilor menajere în mediul exterior iar salariatul poate admite conștient acea erupție cu toate că era obligat prin Statut să ia toate măsurile necesare de prevenire sau lichidare a celor întâmplate.
Modalitatea de comitere a infracțiunii poate avea o structură triramurală, incluzând comportarea persoanei până la comiterea faptei, în timpul și după comiterea ei sau uniramurală incluzând același comportament dar în timpul comiterii actului criminal.
Caracterul tipic al comportamentului infracțional al subiecților implicați în comiterea infracțiunilor ecologice se explică în general prin aceea că el este indisolubil legat de încălcarea unor asemenea normative, reguli și cerințe care ar trebui strict respectate în cadrul proceselor tehnologice și de executare a diverselor lucrări. Omoginitatea faptelor ecologico-penale ne indică asupra existenței în comportamentul infracțional volitiv al persoanei a unor combinări de acțiuni și inacțiuni criminale. Deci latura obiectivă a infracțiunilor ecologice se manifestă atât prin acțiuni cît și inacțiuni îndreptate spre atingerea unor rezultate criminale.
Combinațiile diferitor tipuri de acțiuni și / sau inacțiuni datorate comportamentului subiectului infractor de cele mai multe ori apar sub influența reciprocă a unor factori exteriori.
Comportamentul infracțional include și specificul activității de producere unde este încadrat infractorul. Din studiul aprofundat al literaturii de specialitate pe aceste cauze deducem că specifice sunt anumite sfere ale activității umane precum: – activitatea industrială de producere – activitatea în domeniul construcțiilor – activitatea agricolă de producere 37, p.29 – activitățile de amatori.
Unele dintre aceste activități sunt însoțite de unele procese tehnologice legate de prelucrarea sau utilizarea substanțelor biologico-chimice care prezintă un pericol sporit pentru mediul ambiant. De asemenea procesele tehnologice în cauză se caracterizează printr-un nivel tehnico-organizatoric ne satisfăcător a activității unor întreprinderi precum ar fi cele din sfera industriei prelucrătoare precum și stațiile atomo și termo-energetice. În acest context, cunoaștem faptul accidentului de S.A.E. Cernobîl unde ca rezultat al securizării ne satisfăcătoare a activității de producere a energiei electrice s-a produs unul din gravele accidente ecologice mondiale. Datorită calamităților naturale din 11 martie 2011 în Japonia .E. Focuchima s-au produs și mai grave consecințe ecologice.
Un alt domeniu de risc la săvârșirea infracțiunilor ecologice îl prezintă sectorul legat de păstrarea deșeurilor menajere. Nu se atrage atenția cuvenită cazului de depozitare a oxidului de melanj în sarcofagele avariate din satul Bîc. A fost pronunțate și sentințe pe cazul stocării în apropierea s. Pruncul a aceluiași oxid de melanj.
Profesorul Zorin G.A scrie că, specifice în cazul infracțiunilor ecologice sunt rezultatele și consecințele în mare parte a comportamentului infracțional 30, p.328. Consecințele survenite precum și cele care ar putea surveni cu constatarea cărora se începe cercetarea faptelor penale cu caracter ecologic pot fi diverse dar totdeauna vor fi legate cu pricinuirea de daune sănătății oamenilor sau cu impurificaria râurilor, lacurilor de acumulare, aerului atmosferic, peirea peștilor, animalelor sălbatice, păsărilor, lumii vegetale.
Constatarea certă a consecințelor are o deosebită importanță nu doar pentru alegerea măsurilor procesuale inițiale dar și pentru evaluarea mărimii prejudiciului material cauzat atât mediului înconjurător cît și unor persoane particulare. Astfel, C.P. al R. Moldova, în marea majoritate prevede pagube de proporții mari pentru calificarea faptei drept infracțiune. Dacă prin faptă a fost cauzat un prejudiciu material neînsemnat fapta va construi o contravenție administrativă, materialele urmând a fi expediate după competență.
După părerea profesorului Volkov G.A. subiect al infracțiunilor ecologice sunt de regulă persoanele care se află cu cel puțin 2 nivele mai jos de nivelul de funcție al șefului unității economice-poluant. Aceștia pot fi mecanici ai vasului maritim, specialiștii-tehnologi ai secțiilor de producere, maiștrii, simpli salariați, lăcătușii-montori ai cazangeriilor, operatori P.E.C.O 25, p.7.
Persoanele cu funcții de răspundere sunt atrași la răspundere penală destul de rar. Aceste persoane ca regulă sunt adjuncții directorului fabricii, injinerul și agronomul principal al gospodăriei agricole, șefii întreprinderilor mici. Adeseori fapta se califică incorect întrucât nu se ține cont de prevederile codului penal privind infracțiunile comise de persoane cu funcții de răspundere.
Persoanele fără funcții de răspundere pot fi trase la răspundere penală pentru exploatarea ne corespunzătoare a utilajelor de epurare, exploatarea acestor instalații în stare de defectare, deconectarea ne întemeiată a acestora, utilizarea sau păstrarea ne corespunzătoare a substanțelor nocive. Cauzele comiterii infracțiunilor ecologice pot fi legate de: – nepriceperea sau neputința de a evalua într-un mod sigur și cert situația ecologică critică creată la unitatea dată ca rezultat al producerii; – atitudinea nihilistă lipsită de responsabilitatea față de normativele de comportare cu unele sau altele substanțe nocive sau toxice; – imperfecțiune instalațiilor de filtrare, măsurare indicilor radioactivi 41, p.42.
În Codul Penal actual sunt prevăzute 13 componențe de infracțiuni atribuite la categoria celor ecologice într-un un capitol separat – al IX –lea al Codului Penal.
Referindu-mă nemijlocit la structura infracțiunilor ecologice prevăzute de C.P. R. Moldova aș efectua câteva clasificări. Astfel din punctul de vedere al funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc, care se atribuie nemijlocit la utilizarea factorilor de mediu și la ocrotirea acestuia componențele infracțiunilor ecologice pot fi: – componențe specific ecologice; – componențe mixte; – componențe complementare 19, p.42.
Componențele de infracțiune specifice ecologice conțin în denumirea lor de regulă tipul relației sociale la care se atentează. Răspunderea penală în cazul acestor categorii de infracțiuni survine pentru: – Poluarea solului – Art. 227; – Încălcarea cerințelor de protecție a subsolului-Art. 228'; – Vânatul ilegal – Art. 223; – Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul și alte exploatări ale apelor -Art. 234; – Distrugerea ilegală a vegetației forestiere -Art. 231; – Distrugerea sau deteriorartea masivelor forestiere -Art. 232; – Defrișarea ilegală a vegetației forestiere -Art. 231.
Componențele mixte de infracțiune sunt considerate acelea care îndeplinesc funcții ecologice doar în circumstanțele deosebite. Aceste componențe după părerea unor autori ar fi: – ,,Terorismul'' dacă încalcă securitatea mediului înconjurător; – ,,Diversiunea'' dacă presupune răspândirea epidemiilor sau epizootiilor; – ,,Încălcarea regulilor cu privire la securitatea circulației și exploatarea transportului'' dacă a cauzat accidente ecologice; – ,,Ocuparea samovolnică a terenului'' etc.
La categoria infracțiunilor ecologice complementare se atribuie faptele care atentează la unele relații sociale complementare precum serviciul în organele de stat etc. Profesorul Brinciuc M.M. consideră că la această categorie s-ar atribui infracțiunile comise de către persoanele cu funcții de răspundere ale organelor ecologice de stat. Acțiunile sau inacțiunile acestor persoane trebuie să cauzeze prejudiciu grave mediului înconjurător 23, p.138.
1.2. Situațiile tipice de urmărire penală în cazul cercetării infracțiunilor ecologice Situațiile inițiale tipice de urmărire penală la cercetarea cauzelor penale ecologice, reieșind din practica organelor de urmărire în majoritatea cazurilor sunt condiționate de următorii factori:
caracterul informațiilor primare care au servit drept temei pentru pornirea procesului penal precum și totalitatea necesară a acestor date;
obiectul, locul și perioada (anotimp, sezon etc.) inmpurificării bazinului de apă, încălcării regulilor de îngropare în sol a deșeurilor nocive, comiterii actelor de braconaj, tăieri ilicite a pădurii etc. precum și de caracterul prejudiciului și consecințele survenite în rezultatul comiterii acelor fapte perioada de timp care s-a scurs de la momentul comiterii infracțiunii și până la declanșarea procesului penal respectiv;
caracterul păstrării urmelor infracțiunii de poluare, vânat și tăiere ilicită a pădurii, distrugere a masivelor forestiere etc. precum și nivelul de păstrare a urmelor corpurilor delicte caracterul păstrării stării inițiale a sursei de poluare precum și menținerea intactă a locului unde a fost comisă fapta și | sau unde au survenit consecințele ei negative.
În afară de acești factori un rol deosebit de important în formarea situațiilor de urmărire o au și așa circumstanțe precum ar fi: – tipul, genul și sfera de producere al întreprinderii sau al altei sisteme funcționale în cadrul cărora au fost admise încălcările respective; – prezența documentelor necesare; – existența martorilor oculari ai faptei criminale; – existența unor date suplimentare despre situația concretă creată în ecosistemul sau teritoriul afectat ca urmare a comiterii faptei.
Ținând cont de factorii enumerați mai sus putem evidenția câteva situații tipice de urmărire penală caracteristice pentru etapa inițială de cercetare a infracțiunilor ecologice.
Profesorul Iablokov N.P. propune următoarele situații primare de urmărire penală 44, p.379.
Informațiile inițiale despre faptul comiterii infracțiunii de inmpurificare a apei, solului, aerului,
degradarea acestora precum și atentarea la alte obiecte protejate de legea penală parvin de la organele care înfăptuiesc controlul ecologic de stat sau obștesc a stării mediului înconjurător și schimbărilor cantitative și calitative a factorilor de mediu ca urmare a activității oamenilor a activității industriei prelucrătoare, textile, chimice precum și a altor îndeletniciri auxilare 34, p.74.
Aceste organe de regulă sunt de natură departamentală subordonate Ministerului Mediului, Ministerului Sănătății, Ministerul Agriculturii. Aceste organe exercită anumite funcții de control doar în anumite direcții date în competența acestora prin legi sau alte acte normative subordonate legii. Unele organe îndeplinesc funcții de control și supraveghere specifice doar lor pe când celelalte ca Departamentul Protecție Civilă și Situații excepționale, Serviciile antiincendiare vor exercita funcțiile în cazuri excepționale.
În materialele parvenite de la organele de control sus-menționate cu privire la constatarea încălcării legislației ecologice de obicei se conțin totalizări ale circumstanțelor de comitere sau admitere conștientă a acelor încălcări, caracteristica izvoarelor de pericol sporit pentru mediul exterior precum și posibilele cauze și motive de săvârșire a faptei și survenire a consecințelor 17, p.12. De asemenea în aceste materiale se vor conține date despre faptul încălcării normativelor de erupții ale substanțelor nocive, toxice sau radioactive care influențează unele sau altele condiții de mediu, despre încălcarea altor normative tehnice care au atras după sine consecințele constatate.
Materialele inițiale reprezintă comunicările persoanelor particulare, reprezentanți ai
organizațiilor obștești ecologiste, colectivități, al altor întreprinderi, instituții sau organizații. Procesul penal în acest caz se intentează, de regulă în temeiul materialelor de cercetare a locului faptei 27, p.24. Deci, de acum vedem o implicare directă a organului de urmărire penală printr-o acțiune extra procesuală. În situația menționată urmele infracțiunii aproape că nu au suferit nici o modificare. De regulă, sursa de impurificare în starea ei inițială nu s-a păstrat. Uneori la acest moment mecanismul poluării și chiar sursa de poluare nu este cunoscut sau se cunosc doar unele date neoficiale. Pot fi cazuri când nu este cunoscut autorul braconajului sau a altor fapte dar în mod cert se cunosc consecințele activității sau inactivității criminale. Genul și tipul substanțelor nocive nu este cunoscut sau se bănuiește adică este puțin cunoscut. Uneori din relatările martorilor în cadrul cercetării locului, tipul substanței nocive poate fi identificat de către organul de urmărire penală.
În materialele inițiale ale primelor două situații de urmărire penală de obicei se conțin date semnificative și destule despre anumite segmente sau episoade ale infracțiunii comise și care trebuie cercetată. De asemenea sunt cunoscute unele date despre cauzele comiterii unor asemenea fapte, despre cercul persoanelor care au comis sau au admis încălcările legislației ecologico-penale.
În ceia ce privește a treia situație de urmărire în baza informațiilor primare se înaintează de către organul de urmărire penală anumite versiuni despre genul și tipul activității industriale ținând cont de datele despre întreprinderile care funcționează în regiunea cu pricina, resturile nocive ale căreia au putut impurifica apa, aerul sau solul, au fost în stare să aducă sau au adus prejudiciu semnificative lumii animale, florei sau chiar sănătății oamenilor 33, p.88. La depistarea unei întreprinderi, instituții sau organizații se înaintează versiunea despre mecanismul poluării, cauzele poluării precum și cu privire la persoanele care au comis sau au admis comiterea infracțiunii.
În manualul ,, Курс криминалистики'', avăndu-l ca coautor pe I.S. Andreev, se susține că în cazul cercetării infracțiunilor ecologice se evidențiază următoarele situații de urmărire, precum:
persoanele care ilegal se ocupă cu pescuitul, dobândirea ilegală a resurselor acvatice, cu vânatul ilegal precum și acele persoane care au poluat bazinul aerian, apa sau solul cu substanțe nocive sau toxice au fost reținute în flagrant de către lucrătorii organelor de ocrotire a normelor de drept sau de către cetățeni și predați organelor de drept.
Au fost descoperite tardiv urme ale unei fapte penal-condamnabile precum ar fi resturi de la prelucrarea peștelui, animale pierite, plante, arbori vătămați, unelte cu care a fost comisă fapta.
Martorii oculari indică asupra unor persoane pe care aceștia i-au urmărit sau i-au observat în legătură cu săvârșirea de către aceia a unei fapte penal-condamnabile cu caracter ecologic. Aceste rezultate pot fi capturarea peștelui, animalelor vânate, a pieilor, blănurilor acestora etc.
A avut loc faptul inpurificării, au fost depistate urme ale îndeletnicirii ilegale cu pescuitul, vânatul ilegal însă la moment infractorii nu sunt cunoscuți și martorii lipsesc 21, p.228.
În dependență de prezența uneia sau alteia situații de urmărire penală se soluționează problema cu privire la caracterul, consecutivitatea acțiunilor din partea organului de urmărire penală, acțiuni pe care trebuie de efectuat cît în cadrul etapelor primare ale urmăririi penale precum și în cadrul etapelor ulterioare, se aleg procedeele tactice de efectuare a acestor acțiuni procesuale.
Așadar, în cadrul primei situații de urmărire ar fi mai rațional de a începe cercetarea faptei cu studierea locului faptei și a obiectelor activității criminale, efectuarea percheziției la locul de trai sau muncă a infractorului, ridicarea uneltelor faptei, ascultarea bănuitului, martorilor 11, p.46.
În cadrul etapelor ulterioare este necesar de dispus și de efectuat toate expertizele posibile, ascultarea specialiștilor ihtiologi, zoologi, sanitaro-epidimiologice, silvici (tehnicieni) și a colaboratorilor organelor de investigație operativă, ascultarea învinuitului, a altor martori identificați ulterior efectuării acțiunilor primare de urmărire. În anumite cazuri se cere de efectuat o reconstituire prin metoda experimentală, se vor verifica declarațiile la fața locului, se vor efectua confruntări între persoanele în a căror depoziții există divergențe, prezentarea spre recunoașterea etc. În toate cazurile celei de-a doua situații de urmărire cercetarea va trebui de început cu examinarea locului faptei, ascultarea martorilor oculari, ascultarea specialiștilor, dispunerea expertizelor. Se vor aplica făptuitorului măsurile preventive necesare. În dependență de rezultatele acestor acțiuni se va hotărî desfășurarea de mai departe a urmăririi penale, se vor ridica și studia documentele necesare.
Pentru ce-a de-a treia situație de urmărire caracteristică este începerea urmăririi cu ascultarea detaliată a martorilor oculari, prezentarea spre recunoaștere a bănuiților, efectuarea perchezițiilor la domiciliu, ridicarea obiectelor activității criminale, interogarea învinuiților etc. 21, p.227.
La etapele ulterioare de urmărire a infracțiunilor cu substrat ecologic în dependență de caracterul și cantitatea informațiilor obținute se vor efectua celelalte acțiuni procesuale care ofițerul de urmărire penaă le considera utile și necesare procesului de probațiune.
O problematică complexă prezintă urmărirea penală în cazul situației a patra de urmărire penală. Aceasta deoarece lipsesc datele atât despre martori cît și despre persoana făptuitorului. Există însă unele posibilități de determinare a surselor de poluare și a infractorilor. Deci situația purcede cu o lipsă aproape exclusivă a informațiilor cu privire la persoana care a comis fapta penal-condamnabilă. De aceea, o atenție deosebită se va acorda cercetării la fața locului în scopul descoperirii urmelor infracțiunii. Aici se vor utiliza cele mai moderne mijloace tehnico-criminalistice. Se vor atrage în activitatea de cercetare și specialiștii care vor ajuta în mod profesionist la relevarea, fixarea și ridicarea urmelor. Aceștea sunt criminaliști, ihtiologi, zoologi, biologi, chimiști, colaboratori ai laboratoarelor hidro-meteo, botaniști, balistologi, ornitologi, veterinari. Informația obținută în cadrul cercetării la fața locului cu privire la obiectele cu care s-a comis infracțiunea precum și asupra cărora s-a atentat, cu privire la circumstanțele de comitere a infracțiunii vor servi drept temei pentru înaintarea versiunilor, stabilirea ordinii și consecutivității acțiunilor tactice, luarea unor măsuri organizatorice și operative de investigație.
Profesorul Selivanov N.A. susține că ar exista 3 situații tipice inițiale de urmărire. Aceste situații după părerea autorului ar fi condiționate de faptul dacă la momentul pornirii procesului sunt cunoscute: – locul și sursa de poluare; – doar locul poluat; – doar sursa de poluare 41, p.44.
Desigur, profesorul Selivanov se referă în aceste cazuri doar la infracțiunile prevăzute de Art. 229 și respectiv Art. 230' C.P. R.M. Dacă prima situație de urmărire penală este destul de clară atunci în cazul celei de-a doua, atenția organului de urmărire penală va trebui să fie îndreptată la depistarea sursei de poluare. Cel mai complicată este situația a treia deoarece ofițerul de urmărire va trebui să determine măcar aproximativ dacă nu chiar sigur zona sau zonele geografice afectate.
În căutarea sursei de poluare cît și a teritoriului sau spațiului poluat o importanță deosebită o are identificarea compusului erupt de la întreprindere și care a pătruns în mediu. Dacă sursa de poluare este cunoscută atunci se va putea lua cunoștința cu componența poluanților prin studierea documentației tehnice, a pașaportului ecologic al întreprinderii, a permisului organului abilitat cu controlul stării ecologice a mediului de a depozita, păstra, prelucra anumite substanțe nocive 25, p.6. Se vor asculta lucrătorii întreprinderii poluate privind scurgerea deșeurilor nocive. După cum am menționat procesul penal cu privire la infracțiunile ecologice de regulă se pornește în baza materialelor organelor de control al calității mediului.
În Republica Moldova, spre deosebire de Federația Rusă nu există careva acte oficiale de recomandare care ar menționa care anume documente este necesar să parvină ofițerului de urmărire penală de la organele de control ecologic. Este remarcabil cum s-a procedat în Federația Rusă, unde Procurorul General printr-o scrisoare adresată Ministerului Ecologiei, Serviciului Sanitar-epidimiologic, altor organe specializate a recomandat expedierea în organele de urmărire penală a următoarelor documente, valabile, credem, și pentru noi: 1. comunicatul sau sesizarea cu privire la încălcarea legislației ecologice cu indicarea prejudiciului cauzat mediului; 2. procesul-verbal de constatare a încălcării cu anexarea planurilor și schemelor gunoiștilor, instalațiilor de filtrare, cursurilor apei reziduale etc. 3. actul de calculare al prejudiciului material cauzat potențialului lumii vii al rîului, lacului de acumulare, teritoriul poluat; 4. actul analizei probelor apelor de scurgere pe canalul de acces; 5. analizele de laborator al aerului efectuat de către medicii epidimiologi; 6. procesele-verbale ale controalelor anteriore; 7. deciziile de aplicare a amenzilor pentru încălcările anterioare; 8. deciziile de suspendare sau încetare a activității agentului economic; 9. copiile actelor normative prevederile cărora au fost încălcate.
Dacă ofițerul de urmărire penală nu a primit documentele necesare de la organele departamentale specializate atunci va cere acestora să remită unele documente lipsă în adresa organului de urmărire penală 17, p.13. C.P.P. R.M. prevede că, odată cu pornirea procesului penal trebuie luate măsuri pentru preîntâmpinarea infracțiunii precum și pentru conservarea urmelor ei.
1.3. Interacțiunea ofițerului de urmărire penală cu organele departamentale și comisiile
acestora în procesul cercetării infracțiunilor ecologice
În procesul cercetării infracțiunilor ecologice ofițerul de urmărire penală practic nu ar obține careva rezultate benefice dacă nu va conlucra cu specialiștii din diferite ramuri ale economiei și științei naționale.
Se cere de menționat faptul că cu organele și comisiile departamentale ofițerul e urmărire penală va conlucra nu în cazul tuturor infracțiunilor ecologice, aceasta fiind determinată de specificul faptei social-periculoase, domeniul în care fapta se comite și alte circumstanțe. Un rol deosebit pentru demascarea infracțiunilor ecologice prevăzute de Art. 229-230' îl au anume specialiștii organelor și comisiilor departamentale în atribuțiile cărora intră supravegherea și controlul ecologic al calității mediului. Controlul ecologic de stat reprezintă o parte componentă a administrației de stat de protecție a mediului. Esența lui constă în controlul asupra respectării cerințelor ecologice și asigurării securității ecologice 25, p.5. Organele cu care colaborează ofițerul de urmărire penală în procesul cercetării infracțiunilor ecologice după caz pot fi:
Ministerul Sănătății al R.M. Însăși Ministerul nu participă ca entitate la cercetarea încălcărilor penale de natură ecologică. Cu această activitate se va preocupa structura de bază a acestui minister și anume Serviciul Sanitar-Epidimiologic al R. Moldova. De menționat că Serviciul respectiv reprezintă un Departament. Specialiștii acestuia au atribuția nemijlocită de supraveghere a situației sanitare pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Astfel ,, Legea RM cu privire la radio-protecție și securitatea nucleară'' 9 stabilește prin Art. 8 atribuțiile M.S. al R.M. de a norma igienic factori radioactivi, supravegherea sanitară la obiectivele cu surse de radiații ionizate, controlul iradierii populației în cazuri de accidente nucleare. De asemenea acest organ de comun cu autoritățile pentru mediu vor acorda autorizații de activitate cu radiațiile ionizante și deci vor putea supraveghea activitatea agenților economici respectivi. Conlucrarea specialiștilor sanitari cu ofițerul de urmărire penală se va reduce la aceia că în urma controalelor efectuate de către primii și la descoperirea indicilor de încălcare a cerințelor legislației ecologice ei vor întocmi procesele-verbale cu constatările respective și le vor remite organelor de urmărire penală competente. Cu aceasta procesul conlucrării nu se va stopa aici. Specialiștii departamentali vor ajuta pe anchetator le cercetarea la fața locului a împrejurărilor faptei.
Departamentul Protecție Civilă și Situații Excepționale. Organul în cauză va efectua lucrările de salvare și lichidare a consecințelor accidentelor nucleare majore, a consecințelor calamităților ecologice de natură umană (de regulă incendii ale masivelor forestiere). Specialiștii acestui departament vor întocmi procesul-verbal sau actul constativ și îl vor remite organului de urmărire penală. De asemenea pot participa în proces în calitate de martori.
Departamentul Standarde, Metrologie și Supraveghere Tehnică. Specialiștii acestora exercită supravegherea tehnică asupra calității depozitării deșeurilor radioactive și menajere în subsol. Deci de competența acestui organ ține clarificarea circumstanțelor încălcării regulilor de depozitare (îngropare) în sol a substanțelor și deșeurilor nocive. Colaborarea cu ofițerul de urmărire penală este similară ca în cazul specialiștilor Serviciului Sanitar-epidimiologic.
Serviciul de Stat pentru Silvicultură. Departamentul se subordonează organului central pentru mediu. Competența specialiștilor acestui organ precum și colaborarea lor cu organele de urmărire penală ține în calcul infracțiunile de ,,Defrișare ilegală a vegetației forestiere'' și ,,Vânat ilegal''39, p.48. În caz de încălcări, de regulă se întocmesc procese-verbale de constatare a contravenției administrative persoanei vinovate fiindu-i aplicată amendă corespunzătoare.
Serviciul Antiincendiar colaborează la cercetarea infracțiunilor de incendiere a pădurilor.
Asociația Republicană pentru Protecția Solului. Atribuțiile acestui organ sunt aproximativ asemănătoare cu cele ale Departamentului Standarde, Metrologie și Supraveghere Tehnică.
Concernul de Stat ,,Apele Moldovei'' – colaborează cu organele de urmărire penală în cazul impurificării bazinelor de apă și a aerului precum și îndeletnicirii ilegale cu pescuitul sau alte exploatări ale apelor.
Alte organe în atribuțiile cărora intră asigurarea securității ecologice.
Se cere de menționat faptul că, legislația ecologică acordă atribuții destul de înguste organelor de control a calității mediului. Astfel în cazul unor infracțiuni de natură ecologică fără conlucrarea mixtă a acestor organe pe de o parte și a ofițerul de urmărire penală, pe de altă parte nu s-ar obține rezultatele scontate. De cele mai multe ori infracțiunile ecologice sunt constatate de către simpli inspectori ecologici care anunță despre faptul constatat de ei și colaborând mai departe cu acestea. În cazuri mai complicate când consecințele survenite sunt deosebit de grave și concretizarea acestora presupune o perioadă considerabilă de timp atunci se formează comisii departamentale iar după caz interdepartamentale care se vor documenta cu situația.
Colaborarea ofițerului de urmărire penală cu aceste organe va avea interes de numire a unor expertize complexe, implicând și unii specialiști ai acestora. Specialiști comisiilor departamentale vor sfătui ofițerul de urmărire care documente trebuiesc ridicate de la întreprinderea poluator pentru a fi studiate. În practică se constată o cointeresare nesemnificativă a organelor de supraveghere și control ecologic de a colabora cu organele de poliție și ale procuraturii. Aceasta probabil se explică prin dificultățile de demonstrare a prejudiciului cauzat mediului 34, p.168. Sarcina primordială a ofițerului de urmărire penală este de a conlucra cu organele și comisiile departamentale, de a coordona activitatea acestora în scopul schimbului de informații precum și a utilizării în cadrul acțiunilor de urmărire penală de mai departe a datelor colectate de către aceste organe sau comisii.
2. PARTICULARITĂȚILE EFECTUĂRII ACȚIUNILOR DE URMĂRIRE PENALĂ ÎN ACTIVITATEA DE CERCETARE A INFRACȚIUNILOR ECOLOGICE
2.1. Împrejurările ce urmează a fi stabilite și organizarea cercetării în funcție de
situațiile tipice de urmărire penală
Prima problemă care se pune în fața ofițerului de urmărire penală în cazul infracțiunilor de poluare a mediului exterior este clarificarea circumstanțelor nemijlocit legate de inpurificaria bazinelor de apă, a aerului atmosferic, solului 36, p.102, vânarea ilegala a animalelor sălbatice, distrugerea arborilor precum și consecințele legate de acestea.
Astfel, va fi necesar de constatat următoarele circumstanțe și împrejurări:
caracterul, tipul și destinația resurselor de apă, teritoriul deasupra căruia este poluat aerul atmosferic. În aceste cazuri este important de a se stabili dacă obiectul sau teritoriul dat se atribuie sau nu la categoria celora care beneficiază de o apărare deosebită din partea legislației ecologice. Astfel, Codul Apelor al R. Moldova din 22 iunie 1993 Nr. 1532-XII, spune că se interzice deversarea apelor reziduale în obiectivele acvatice clasate la categoria apelor curative. – Art. 48. Același Cod Art. 55 prevede că: irigarea terenurilor agricole cu ape reziduale este autorizată de către autoritățile pentru mediu de comun acord cu autoritățile pentru supravegherea sanitară și veterinară.
hotarele și suprafața zonei afectate.
timpul (ziua, ora și în caz de necesitate timpul cît mai concret până la minute), locul începutului și sfârșitului inpurificării; direcția de deplasare a factorilor poluanți; de ce eveniment a fost însoțită poluarea 21, p.228.
situația hidro-meteorologică în timpul căreia a avut loc poluarea sub aspectul temperaturii, umidității relative a aerului temperatura apei , presiunea atmosferică , direcția și puterea vântului, direcția curgerii apei.
consecințele dăunătoare ale inpurificării (numărul de oameni care au avut de suferit, tipul bolii de care s-au îmbolnăvit aceștia), vânării animalelor, tăierii ilicite a arborilor etc. precum și mărimea prejudiciului cauzat.
cauza nemijlocită de îmbolnăvire a oamenilor, pierea peștilor, animalelor și vegetației.
tipul substanței chimice poluante erupte în mediul înconjurător.
caracteristica fizico-chimică a substanței, cantitatea, componentele de bază, este oare interzisă aruncarea ei în mediu, este oare poluantul un derivat al ei.
limitele maxim admisibile și concentrațiile acestor substanțe care pot pătrunde în aer, apă, sol.
calitatea apei până la inpurificarea și după momentul inpurificării în imediata apropiere a sursei de poluare, în susul sau în josul apei; calitatea aerului atmosferic până la și după poluare la diferite distanțe de la locul de poluare începând de la locul comiterii faptei si continuând in direcția de suflare a vântului.
posibilitatea de utilizare în scopuri agricole si industriale a obiectivului impurificat precum și teritoriile pe care acesta se află.
cercul de întreprinderi industriale, a altor unități agricole care se află în zona sau în apropierea zonei poluate care pot fi potențiale surse de inpurificare; ramura la care acestea aparțin, tipul și profilul de activitate, tipul substanțelor nocive aruncate, obținute, transportate sau utilizate de către acestea care sunt periculoase pentru viața și sănătatea oamenilor și lumii animale.
care anume încălcări ale regulilor și normativelor ecologice au făcut posibile aruncarea substanțelor nocive în aer, aer sau sol.
existența legăturii dintre încălcarea regulilor de ocrotire a naturii și consecințele care survenite.
cine anume este vinovat de comiterea faptei social-periculoase.
care motive, cauze, scop l-au determinat pe infractor să comită infracțiunea respectivă
care sunt circumstanțele atenuate sau agravante ale vinovăției infractorului.
condițiile și premisele care au înlesnit comiterea infracțiunii.
Circumstanțele sus menționate se vor putea stabili prin intermediul ascultării martorilor, părții vătămate, a lucrătorilor organelor de control a respectării legislației ecologice (inspectori ecologici, pădurari, ihtiologi, ect.), cercetarea la fața locului, colectarea de probe de aer, sol, apă, resturi de plante, animale pentru a le transmite spre efectuarea examinărilor de laborator și expertize.
O planificare constructivă și flexibilă a acțiunilor procesuale în cazul cercetării infracțiunilor ecologice va duce în mod sigur la rezultatele dorite de către ofițerul de urmărire penală. În cazul întocmirii planurilor de efectuare a acțiunilor de urmărire penală o mare importanță o au așa factori precum ar fi caracterul și cantitatea informației pe care o prezintă materialele care au servit drept temei pentru pornirea unui proces penal. Importanță are faptul dacă procesul penal a fost pornit pe baza materialelor venite din partea organelor abilitate cu control ecologic sau pe baza declarațiilor sau scrisorilor parvenite de la cetățeni. Dacă la baza adoptării hotărârii cu privire la pornirea procesului penal stau materialele controalelor ecologice atunci aceste materiale se vor studia amănunțit, se va stabili cercul împrejurărilor care vor trebui de clarificat, se va da o apreciere a tuturor aspectelor controlului, justeții concluziilor și reișind din acestea plănuirea ordinii și consecutivității problemelor care vor trebuie soluționate pe cale procesuală.
Primele probleme care vor trebui de clarificat sunt anume acele circumstanțe care nu au fost pe deplin clarificate în timpul controalelor efectuate de câtre organele de supraveghere ecologică precum și chestiunile asupra cărora organul de urmărire penală are unele dubii. Planul acțiunilor de urmărire de mai departe trebuie să reiasă din datele cu privire la circumstanțele infracțiunii, date care au fost obținute pe căi procesuale cît și extra procesuale.
Particularități deosebite o are planificarea acțiunilor de urmărire în cazul când procesul penal a fost pornit pe baza declarațiilor sau scrisorilor cetățenilor. O importanță deosebită o are chestiunea cum va trebuie de organizat conlucrarea organului de urmărire penală cu organele și instituțiile de control ecologic la locul comiterii faptei sau la locul de manifestare a consecințelor periculoase.
În cazul când reprezentantul organului de urmărire penală ajunge la locul comiterii faptei înaintea reprezentaților organelor de control și supraveghere ecologică atunci acesta este obligat să înceapă cercetarea locului faptei fără a-i mai aștepta aceștia 21, p.229. Venirea acestora la locul faptei nu dă motiv pentru încetarea cercetării locului faptei. Cu permisiunea ofițerului de urmărire penală organele de control a calității mediului pot începe a lucra paralel cu acesta obținând informația din partea ofițerului de urmărire cu privire la schimbarea situației inițiale a locului faptei.
Dacă până la începerea lucrului la locul faptei deja lucrează organele departamentale atunci odată cu venirea lui acesta va constata care volum de lucru a fost efectuat de către organele în cauză, va hotărî întrebarea cu privire la modalitatea de colaborare de mai departe. În dependență de circumstanțe ofițerul de urmărire penală poate începe cercetarea locului faptei după terminarea lucrului comisiilor specializate precum și poate activa în paralel cu acestea. Necesitatea unei planificări calificate și a unei organizări raționale a lucrului de urmărire penală se simte mai ales atunci când situația se caracterizează printr-o lipsă esențială de date sau chiar dacă aceste date există atunci ele nu sunt destul de concrete.
După cum am menționat mai sus o circumnstață care trebuie de stabilit este determinarea substanței sau derivatului acestei substanțe cu ajutorului căruia a fost poluată suprafața de apă, solul sau aerul. Un rol principal la determinarea acestei chestiuni de obicei îl au rezultatele analizei de laborator a mostrelor de apă, aer, sol, vegetație, animale pierite, resturi de pește și animale ridicate de la fața locului. Rezultatele în cauză îndeosebi permit a înainta niște versiuni viabile referitor la izvorul de poluare, a determina căile optime de verificare a ei, a hotărî întrebările organizatorice.
Însă există foarte mare probabilitate ca datele examinării de laborator să fie primite de către organul de urmărire penală peste o perioadă considerabilă de timp. Dacă însă dosarul penal a fost pornit imediat după comiterea faptei atunci toate chestiunile vor fi importante și vor trebui de constatat în termeni limită. În aceste cazuri pentru cercetarea unor infracțiuni precum ar fi cea prevăzută de Art. 229 și 230' CP.R.M. va trebui cît mai urgent de aflat tipul substanței chimice cu care a fost inpurificat solul, apa sau aerul atmosferic. Versiunile înaintate în acest context se vor baza primar pe informația pe care anchetatorul a obținut-o nemijlocit în momentul cercetării la fața locului a obiectului poluat sau a sursei de poluare.
Calitățile unor substanțe le sunt cunoscute doar specialiștilor de aceea este recomandabil și chiar necesr atragerea lor la activitățile de cercetare a locului faptei. Versiunea despre substanța nocivă cu care este impurificat bazinul de apă poate fi înaintată în baza unor fenomene necunoscute până atunci regiunii date și anume: persistența unui miros cu care localnicii nu sunt obișnuiți, modificările de creștere a plantelor, semnele de îmbolnăvire ale oamenilor etc.
Așadar, versiunea cu privire la aceia că obiectul este impurificat cu resturi de producție industriale conținînd amoniu poate fi construită pe baza datelor acumulate cu privire la aceia că substanța în cauză emană un miros înțepător, provoacă o tusă uscată, arsuri, bule pe toată suprafața apei și chiar a pielii oamenilor 25, p.8. Apariția în zona de poluare a unei substanțe albe pe frunzele copacilor, tufarilor și pe iarbă (îndeosebi în zilele calde) ne poate indica asupra unei concentrații sporite de natriu și a compușilor derivați ai acestuia.
La înaintarea versiunilor cu privire la sursa de poluare trebuie de ținut cont că anumite întreprinderi în procesul lor tehnologic utilizează unele sau altele componente chimice. Astfel, va trebui doar după elucidarea genului și tipului substanțelor chimice de verificat în care anume ramură ale industriei sau în agricultură se aplică. După depistarea întreprinderii și domeniul de activitate al acesteia trebuie de constat: – Cine, cînd și în ce mod (prin acțiuni sau inacțiuni) a încălcat regulile tehnologice de producere precum și cerințele legislației ecologice; – În legătură cu îndeplinirea cărei activități agro-industriale de producere și în ce circumstanțe a avut loc impurificarea.
Pentru rezolvarea acestor chestiuni va fi necesare clarificarea întrebărilor cu privire la cît de corectă din punct de vedere a respectării legislației de mediu a fost efectuată proiectarea obiectivului poluant, construcția și darea nemijlocită a acestuia în exploatarea precum și cît de corect se efectuează la moment exploatarea acelui obiectiv. O atenție deosebită se va atrage circumstanțelor legate de proiectare, darea în exploatarea și nivelului de funcționare a instalațiilor de filtrare. În acest sens se va lua în calcul caracteristica tehnologică a instalațiilor, termini stabiliți pentru lucrările profilactice de reparare a acestor utilaje precum și dacă acestea au fost exploatate corect.
În procesul urmăririi penale trebuie de dedus în conformitate cu care reguli, instrucțiuni este necesar să se efectuieze lucrările respective, la întreprinderea poluant după care se va constata cum aceastea au avut loc în realitate. Contrapunerea cadrului normativ și situația de fapt ne va permite să identificăm care omisiuni ale regulilor în cauză au avut loc.
Deasemenea în cursul cercetării cauzei penale va trebui de stabilit cine sunt persoanele care au comis infracțiunea și au intrat în posesia rezultatelor criminale (carnea animalelor) precum și acele persoane care au ajutat la ștergerea urmelor și desfacerea rezultatelor criminale 36, p.163. Aceste măsuri sunt necesare pentru calcularea pagubei pricinuite, ridicarea dacă este posibilă a corpurilor delicte precum și pentru hotărîrea întrebării despre tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de comiterea infracțiunilor în cauză.
Pentru identificarea cercului de persoane care prin acțiunile sau inacțiunile criminale au impurificat bazinul de apă sau spațiul atmosferic va trebui de constatat: – în care fază a activității de producere agro-industrială și la îndeplinirea căror acțiuni concrete au fost admise încălcări ale legislației ecologice; – prin ce s-au manifestat în mod obiectiv încălcările respective; – care persoane sunt responsabile de respectarea legislației cu privire la ocrotirea naturii; executarea în deplină securitate a anumitor lucrări; în ce constau abligațiunile acestor persoane și de ce acte normative, regulamente, ordine sau instrucțiuni sunt ele reglumentate; – Mărimea pagubei materiale priciniute în cazul infracțiunilor ecologice se va calcula foarte minuțios întrucît acest factor este unul din cele mai importante elemente calificative ale faptei social periculoase cu caracter ecologic și înfluențează la termenul de pedeapsă.
Este de ajuns ca prin acțiunile sau inacțiunile criminale de poluare să fie cauzată o daună sănătății măcar și unui singur om. Dauna sănătății va trebuie să fie gravă sau măcar mai puțin gravă indiferent de faptul dacă a atras sau nu decesul persoanei. Paguba considerabilă sectorului agricol se poate manifesta prin distrugerea semănăturilor și culturilor multi anuale pe teritorii mari, peirea în masă a animalelor. Pagubele cauzate mediului înconjurător se vor constata prin numirea expertizelor corespunzătoare precum și se va reieși din calculul nemijlocit al peștelui, animalelor, plantelor și păsărilor pierite și din alte date indirecte.
2.2. Cercetarea la fața locului în cazul infracțiunilor ecologice
Activitatea infracțională reprezentând în fond o formă aparte de interacțiune a omului cu mediul în majoritatea cazurilor este însoțită de producerea unor modificări în ambianța locului faptei cunoscută în teoria și practica criminalistică sub denumirea de urme ale infracțiunii. Reflectând în mod obiectiv activitatea persoanelor implicate în comiterea actului ilegal urmele infracțiunii constituie elemente de o înaltă valoare probantă nu de puține ori unice în măsură să asigure stabilirea adevărului 15, p.41.
În scopul de a descoperi urmele infracțiunii și alte dovezi materiale, de a lămuri împrejurările evenimentului precum și alte împrejurări care ar putea prezenta informații la cauză ofițerul de urmărire efectuiază o cercetare a locului, a împrejurimilor, încăperilor, obiectivelor și documentelor.
Datele cercetării se vor referi în special la mecanismul, particularitățile și volumul inpurificării bazinului de apă, a solului, aerului atmosferic precum și la prejudiciul adus oamenilor, lumii animale și vegetale. În afară de aceasta examinarea locului faptei permite de a depista, fixa și ridica multiple urme materiale ale faptei criminale cu caracter ecologic 21, p.228.
După cum menționează profesorul Obrazțov V.A. particularitățile cercetării locului faptei în cazul infracțiunilor ecologice sunt condiționate de necesitatea examinării unui număr destul de impunător de obiecte, suprafețe de sol, întinderi de ape etc. 36, p.140. În unele cazuri examinarea locului faptei se desfășoară în condiții neobișnuite: pe apă, sub pământ (în instalațiile de subteran, mine, etc.) iar uneori chiar și sub apă. De multe ori nu coincide locul amplasării sursei de poluare și locul unde s-au manifestat consecințele acestui fenomen negativ. În nu mai puține cazuri păstrarea urmelor la față locului depinde de anumite procese ale naturii precum ar fi ploaia, direcția de suflare a vântului, etc. Mai cu seamă în cazul poluării aerului atmosferic cu deșeuri ale producției menajere, gaze, praf, vapori ai compușilor chimici radioactivi zona poluată se extinde pe mii de kilometri deasupra suprafeței terestre. Aceasta este și cazul avariei de .E. ,,Cernobîl'' unde particolile radioactive au fost sesizate deasupra Mării Baltice, dar și recenta catastofă de (Japonia).
Conform părerii profesorului belarus I.S. Andreev una din particularitățile proprii ale procesului de alegere a direcției urmăririi penale a cauzelor din categoria celor ecologice este demonstrarea nu atât a evenimentului cît a consecințelor acestuia și a pagubelor materiale provocate. De la consecințe și până la depistarea sursei de poluare, locului comiterii acțiunilor de braconaj, tăiere ilegală a pădurii iar de aici până la demascarea infractorilor vinovați de comiterea unor asemenea fapte suntem martori ai procesului de probațiune. De aceea importanță deosebită se acordă acțiunii de cercetare la fața locului 21, p.167.
Obiectivele cercetării la fața locului, după caz pot fi: – sursele de apă, malurile bazinelor de apă, a râurilor curgătoare, zonele sanitare, sectoarele adiacente ale râurilor și bazinelor de apă – lanuri agricole, păduri etc. – anumite sectoare relativ-determinate care se află în zonele afectate de aruncarea substanțelor nocive în sol, apă, aer atmosferic precum și întreg teritoriul asupra căruia s-au manifestat consecințele negative ale evenimentului periculos. – teritoriul unde crește sau a cresut producția agricolă afectată de poluanți; suprafețele acvatice cu pești, plante și animale bolnave. – instalațiile de epurare, bazinele de sedimentare, iazurile și lacurile de acumulare, alte instalații utilizate pentru neutralizarea și curățarea emisiilor poluante. – secțiile de producere ale întreprinderilor și organizațiilor. – gunoiști, locuri de aruncare a deșeurilor menajere, încăperi de depozitare a compușilor minerali, chimici, etc. – mijloacele de transport speciale pe apă, cale ferată, sol aer destinate pentru transportarea deșeurilor industriale. – terenul unde au fost depistate rezultatele criminale ale braconajului, pescuitul sau tăierii ilegale a pădurii, locurile unde anterior a crescut pădurea mistuită de flăcări.
O particularitate a cercetării la fața locului a împrejurărilor săvârșirii infracțiunilor ecologice este rezolvarea chestiunii cu privire la participarea specialiștilor 35, p.367. Dintre aceștea pot fi: – colaboratorii serviciului sanitar-epidimiologic de stat – în cazul au parvenit informații către organul de urmărire penală cu privire la încălcarea regulilor și normativelor sanitaro-epidimiologice. – scafandru, acvalangist – în cazurile când apare necesitatea de a studia latifudurile unui rău, lac de acumulare, drenaj etc. – lucrătorii în domeniul ocrotirii resurselor piscicole, ihtiologul sau medicul veterinar – în cazul decesului resurselor de pește, al animalelor. – agronomul – în cazul prejudicierii lanurilor cu plantații și semănături agricole. – chimistul – în cazul în care a avut loc scurgerea unor compuși chimici. – dozimetristul – în cazul contaminării radioactive a aerului atmosferic. – vânătorul, tehnicul, pădurarul – în cazul de vânat ilegal, tăiere ilegală a pădurii, distrugere a masivelor forestiere ca urmare a folosirii neglijente a focului.
În cazul cercetării la fața locului a unei avarii ca rezultat al căreia au fost aruncate în mediu substanțe nocive vor participa și reprezentanții întreprinderii, instituții sau organizației poluante. Aceasta va asigura un caracter obiectiv al acțiunii respective.
La examinarea locului faptei ar fi mai rațional și mai binevenit după părerea profesorului Dvorkin de antrenat alți specialiști decât acei care îndeplinesc lucrările de control asupra situației create. O cercetare mai complexă se va efectua în cazul în care sursa de poluare se află situată în altă zonă geografică iar consecințele au survenit începând de la aceasta și au finisat cu un punct amplasat fie în josul râului fie în orice altă zonă al teritoriului terestru, acvatic sau aerian. Deci prin noțiunea de loc al faptei vom înțelege nu doar locul unde au fost executate acțiunile criminale ci și acel teritoriu sau suprafață acvatică unde au survenind toate consecințele sau doar o parte din ele.
Sarcinile acțiunii de cercetare la fața locului în astfel de cazuri sunt: 1. relevarea și fixarea situației de ansamblu și a particularităților teritoriului. 2. descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor infracțiunii. 3. căutarea sursei de poluare, evaluarea gradului| nivelului de poluare.
Aceste sarcini primordiale se vor concretiza în dependență de circumstanțele faptei concrete și caracterul obiectivelor examinate. Ținând cont de specificul infracțiunilor ecologice, de multitudinea formelor și modalităților de comitere a acestora, de faptul că adesea aceste fapte se comit la o oarecare depărtare de localitățile omenești organul de urmărre peală va trebui să acorde o atenție deosebită etapei de pregătire către acțiunile de cercetare a locului faptei 35, p.368.
După parvenirea sesizării cu privire la poluarea unui obiect material al mediului înconjurător ofițerul va trebui să clarifice de la persoana care a făcut sesizarea unde anume este amplasat locul sau teritoriul poluat, ce consecințe au survenit, care sunt datele cunoscute despre tipul poluantului. Reieșind din caracterul datelor obținute anchetatorul va invita specialistul competent.
După părerea savanților criminaliști în cadrul pregătirii pentru efectuarea cercetării la fața locului ofițerul de urmărire penală va lua măsuri de recrutare a martorilor asistenți (cu toate că CPP a RM nu prevede) dintre persoanele care cunosc acel gen de activitate ca urmare al căruia s-a produs poluarea mediului înconjurător.
Măsurile de pregătire în vederea cercetării la fața locului se vor desfășura în 2 etape: – până la deplasarea la fața locului; – după sosirea la fața locului 11, p.35.
O îndatorie a organului de urmărire penală până la sosirea la fața locului infracțiunii este verificarea și pregătirea mijloacelor tehnice criminalistice de cercetare. Aceste mijloace tehnice sunt trusele criminalistice, trusa fotografică, echipamentele de testare etc. În legătură cu pregătirea pentru cercetarea la fața locului ofițerul de urmărire va selecta în funcție de natura și împrejurările faptei trusa potrivită, va verifica dacă aparatajul și instrumentele care urmează a fi utilizate sunt în stare de bună funcționare. În cazul utilizării laboratoarelor criminalistice mobile cu care sunt dotate organele de urmărire centrale și municipale ale Ministerului Afacerilor Interne și Procuraturii Generale a R. Moldova verificarea și punerea în stare de bună funcționare a instrumentelor acestui laborator se efectuiază de către tehnicieni sau de alte persoane autorizate în aceste scopuri.
Ținând cont de dificultățile de fixare în procesul-verbal de cercetare la fața locului a unor scheme sau anexe cu scheme și reprezentări grafice ale locului poluat, terenului unde a fost depistat animalul împușcat, trunchiul copacului tăiat, peștele și alte animale pierite în cadrul pregătirii pentru cercetarea la fața locului se va asigura în mod obligatoriu echipa de lucru cu aparate de fotografiat, cameră video, vase și dispozitive de recoltare a probelor (de apă, aer, sol, vegetație, etc.) 21, p.229.
De asemenea, ținând cont de informațiile prezentate de către persoana care a făcut sesizarea ofițerul de urmărire penală va asigura în cadrul cercetării locului faptei pe participanți cu îmbrăcăminte specială, încălțăminte, măști anti gaz, va organiza instruirea participanților cu privire la tehnica securității. Sosind deja la fața locului după putință și cu ajutorul specialistului ofițerul de urmărire penală și echipa de lucru vor face cunoștință cu planurile, schemele căilor de acces, cu planurile și hărțile împrejurimilor, cu regulile în construcția și exploatarea întreprinderii, instalațiilor de filtrare, cu documentele care se referă la sursa de poluare și componentul chimic poluant. De asemenea până la începerea examinării locului, organului de urmărire penală va trebui să contureze imaginativ hotarele unde a fost comisă infracțiunea și hotarele unde au survenit consecințele social-periculoase, să stabilească nodurile industrial-tehnice care vor fi supuse examinării.
O sarcină de bază a ofițerului de urmărire penală până la începerea propriu-zisă a acțiunii în cauză este de a stabili ordinea de cercetare, repartizarea sarcinilor între specialiști precum și stabilirea posibilităților de comunicare pentru coordonarea și schimbul de date.
Se recomandă ca înaintea începerii acțiunii respective organul competent:
să i-a măsuri în vederea curmării de mai departe a aruncării substanțelor chimice în mediul înconjurător dacă acest proces continuă;
să determine cercul persoanelor care au fost martori oculari ai procesului de poluare și să-i asculte în probabil în legătură cu circumstanțele faptei 23, p.174;
să i-a măsuri de preîntâmpinare a populației despre pericolele pe care le prezentă pentru sănătatea acestora consumarea apei, a animalelor, păsărilor, produselor vegetale bolnave.
În timpul cercetării la fața locului se va întocmi un proces-verbal al acțiunii respective. În acest proces-verbal se vor fixa datele despre: – tipul, denumirea, destinația și caracteristica zonei poluate; – locul de amplasare a sectoarelor cu semne suspecte de poluare, suprafața lor, relieful împrejurimilor care au importanță pentru cercetarea zonei aeriene; – semnele, calitățile caracteristice și componența apei, aerului solului; – cantitatea și genul animalelor pierite, locul plasării cadavrelor acestora; starea de îngrășare a indivizilor, culoarea pelii, starea de agregare (segmentare-desegmentare); poziția animalului răpus; prezența înțepenirii, starea ochilor, cavității bucale; starea bronhiilor la pești; cantitatea, localizarea și tipul vătămărilor; – numărul animalelor, peștilor și păsărilor decedate ridicate de al fața locului pentru probele de laborator și expertiză; locul de unde acestea au fost ridicate; tipul ambalajului; modalitatea de conservare; – mărimea suprafeței unde au fost vătămate de poluanți vegetațiile agricole; tipul și specia plantelor vătămate; mărimea cea mai mare și cea mai mică a tulpinei, frunzelor, inflorescențelor; nivelul maturității culturilor agricole; culoarea diferitor părți ale plantei; alte semne de poluare;
În cazul cercetării locului unde cresc plante rădăcinoase se vor indica parametrii rizocarpilor, starea lor, semnele de putrezire. La cercetarea arborilor se va atrage atenția asupra prezenței necrozei frunzelor și a acelor de cetină, ofilirea frunzelor, desfrunzirea ramurilor și a arborului în întregime 33, p.70, denumirea, particularitățile de construcție, starea inclusiv cea funcțională a inventarului care a fost utilizat.
Se va indica de asemenea în procesul-verbal de cercetare la fața locului datele despre aceea dacă în zona poluată, teritoriul unde a fost comis actul de braconaj, tăiere ilegală a pădurii sau pe teritoriile megieșe au fost descoperite urme materiale a infracțiunii ecologice concrete care ar indica asupra sursei de poluare; urme ale mijloacelor de transport pe malul sau fundul bazinului de apă. Urmele mijloacelor de transport descoperite la fața locului se vor mula cu ajutorul pastei de gips sau cu un oricare alt polimer disponibil în trusa criminalistică. După întărirea pastei de gips urmele în cauză se vor ridica, se vor împacheta și sigila în modul corespunzător.
Întrucât cercetarea locului faptei în cazul infracțiunilor au caracter ecologic prezintă un șir de particularități specifice, profesorul Obrazțov V.A. propune împărțirea suprafeței unde a fost comisă infracțiunea sau unde s-au manifestat consecințele social-periculoase ale acesteia pe anumite sectoare sau noduri 36, p.45. Aici trebuie de deosebit nodurile centrale și cele periferice.
Nodul central va reprezenta o porțiune de teritoriu sau o suprafață de apă unde s-au petrecut acțiunile criminale sau măcar mai mare parte a lor. Nodul periferic include de regulă o porțiune mai mică de teren sau suprafață acvatică și cele de mai multe ori această suprafață furnizează date mai puțin importante despre împrejurările de comitere a faptei social-periculoase și survenirea consecințelor. Cercetarea nodului periferic va permite de a face unele concluzii cu privire la prejudiciul material cauzat, daunele pe care fapta le-ar putea aduce sănătății oamenilor, producții agricole, resurselorde pește, animalelor și păsărilor sălbatice. Nodul central va fi cercetat în toată deplinătatea acestuia pe când nodul periferic va fi examinat de către organul de urmărire penală prin metoda sondajului. Metoda cercetării prin sondaj a locului de comitere a unei infracțiuni ecologice corespunde cerințelor metodologiei curente de calcul a pagubei materiale și ajută la stabilirea hotarilor și suprafețelor de teren și apă, uneori aer atmosferic 36, p.137.
Nodul principal poate reprezenta după caz locul de aflare al sursei de poluare, terenul unde a fost descoperit animalul răpus, trunchiul unui copac tăiat sau alte teritorii conținând date relevante despre modalitatea de săvârșire a infracțiunii. Se recomandă a începe cercetarea de la locul de descoperire a urmelor poluării și continuând cu desfășurarea teritorială a hotarelor locului cercetat ținând cont de situația concretă constatată, importanța nodurilor principale și a celor secundare.
Activitatea ofițerului de urmărre de căutare îndreptată spre găsirea sursei de poluare se va baza pe schemele și hărțile căilor de evacuare a deșeurilor menajere ale întreprinderii, orașului, altei localități precum și pe documente. Un ajutor important în activitatea de căutare a sursei de poluare poate acorda specialistul organului de control și supraveghere a calității mediului prin aducerea la cunoștință a datelor despre gospodăriile agricole și obiectivele industriale în activitatea cărora se întrebuințează substanțe chimice nocive și derivați ai acestora.
În cazul poluării aerului atmosferic căutarea surselor de poluare se va face în direcția inversă cursului de suflare a vântului precum și în direcția de unde potrivit explicațiilor martorilor a început deplasarea norului conținând substanțe nocive. Norul poate avea una sau mai multe culori de unde și se va deduce că conținutul acestuia îl formează una sau mai multe substanțe nocive. În acest caz căutarea se va efectua pe suprafață terestră sau acvatică în dependență de urmele pe care norul le-a lăsat prin depuneri pe această suprafață.
În cazul inpurificării bazinelor acvatice căutarea sursei de poluare se va face în direcția inversă cursului apei unde au fost depistați pești și alte viețuitoare pierite.
În cazul căutării sursei de poluare este important de a ține cont de datele cu privire la direcția și intensitatea mișcării curenților de aer, temperatura apei și a aerului, de asemenea merită de atras atenția asupra reliefului zonei geografice, persistența unor mirosuri specifice, intensitatea căderii precipitațiilor, presiunea atmosferică, umiditatea relativă a aerului etc. Atunci când sursa de poluare este cunoscută cercetarea locului faptei se recomandă a începe de la ea și de a continua în direcția de expansiune a substanțelor nocive 24, p.250. În cazul depistării locului de aflare a sursei de poluare a aerului atmosferic, apei, solului se va efectua cercetarea amănunțită a acestora în procesul căruia se vor constata toate circumstanțele importante pentru cauză. În cazul când obiect al cercetării la fața locului este o instalație de curățare a gazelor și a prafului radioactiv conținutul aerului din interiorul acestor instalații se va determina cu ajutorul gazo-analizatorului. Probele se vor recolta de la intrarea aerului în instalație precum și la ieșirea acestuia din obiectul menționat.
Instalațiile de curățare a gazelor și a prafului radioactiv pot reprezenta un aparat separat sau o grupă de aparate. Acestea asigură captarea componentelor gazoase nocive ale procesului de producere. În categoria instalațiilor sus-numite intră aparatele electronice de curățare a gazelor, filtrele captatoarele uscate și umede de praf, instalațiile chimice de captare, sobele de rafinare a substanțelor puternic mirositoare.
La înaintarea versiunilor cu privire la condiționarea poluării de către defecte de producere ale instalațiilor cercetarea la fața locului a acestora va avea drept obiectiv concretizarea: – corespunde instalația cu documentele de proiect și pașaportul tehnic. – sunt oare integri pereții gropii de depozitare a chimicatelor și substanțelor organice cu destinație agricolă etc.
În cadrul cercetării este recomandabil ca specialistul să efectueze fotografierea sau înregistrarea video sub apă 32, p.482. Mijloacele tehnice în cauză vor fi puse la dispoziția scafandrului de către organul de urmărire penală. Se va respecta de asemenea tehnica securității cercetării locului de aflare a sursei de poluare. Negativele, fotografiile, banda video-magnetică vor anexate la cauză în calitate de anexe ale procesului-verbal de ascultare a martorului (specialist).
Dacă sursa de poluare nu a fost posibil de stabilit atunci cercetarea la fața locului se recomandă de început cu studierea zonelor periferice. În cazul dat cercetarea se va face pornind da la zona de șoc al suprafeței terestre sau acvatice în direcția inversă de expansiune a substanțelor nocive până la depistarea sursei concrete. O atenție deosebită se va acorda acelor sectoare unde se constată concentrări a maselor pe pești pieriți, deșeurilor menajere etc. Amănunțit se vor cerceta desișurile de tufari, dunele de piatră și nisip, golfurile râurilor. Se vor efectua măsurările necesare 32, p.485.
Specific pentru acțiunea de cercetare la fața locului a infracțiunilor ecologice este selectarea și ridicarea de probe din mediul acvatic, terestre sau uneori și aerian. Ținând seama de acest fapt procesul de selectare și ridicare a probelor trebuie să se bazeze pe anumite reguli. Este recomandabil ca acțiunea să fie îndeplinită cu participarea nemijlocită a specialistului. În fapt recoltarea probelor este o obligație a specialistului. Ea se naște atât din regulile profesiei cît și din prevederile de natură procesuală. Astfel, profesorul Selivanov N.A. spune că organul de urmărire penală trebuie să-i ordone specialistului să selecteze probele de pește, sol, apă, aer, plante 41, p.43. Alți autori menționează chiar despre recoltarea probelor de omăt, resturi de carne ale animalelor și sânge ale acestora.
În procesul-verbal de cercetare la fața locului se va menționa locul recoltării probelor, data, ora, genul, specia exemplarului ridicat; condițiile de selectare, adâncimea de unde s-au recoltat etc.
Probele de aer se ridică din regiunea de unde provine un miros persistent ne caracteristic acelui teritoriu; de pe teritoriile unde locuiesc sau activează oamenii precum și din alte regiuni dacă organul de urmărire penală consideră aceasta necesar. Probele de apă se recoltează în locurile suspectate de inpurificarea peste fiecare 0,5- în susul și în josul cursului de apă; în regiunea unde se depistează peștele pierit sau bolnav; din diferite puncte ale diversoarelor, suvoaelor de apă, ravenelor, cascadelor, canalelor de navigare la distanțe de 1- de la mal; din diferite puncte ale gospodăriei piscicole dar nu mai departe de de la locul de aruncare a apelor reziduale. În cazul inpurificării bazinului de apă cu produse petroliere probele se vor recolta din 4-6 puncte ale revărsării. Probele de apă se vor selecta a cît 1,5- fiecare. Probele de apă inpurificată se recomandă de ridicat cît mai repede posibil. De regulă probele de apă se recoltează la o adîncime de 30- de al suprafața apei precum și de la straturile latifundiare.
Înainte de recoltare vasele în cauză se vor clăti de 2-3 ori în apa poluată. Vasele destinate pentru recoltarea probelor de apă sunt batimetrele. În cazurile când acestea lipsesc probele date sunt recoltate și în borcane bine clătite. Pe sticlă, batimetru se lipește o etichetă pe care se înscrie unde, cine și când a recoltat proba.
Probele de sol de pe fundul bazinelor de apă se recoltează cu ajutorul latifundatorului din diferite locuri. Greutatea fiecăreia va fi numai mică de . Pământul de la fundul bazinului de apă se va scurge de apă și se va ambala în borcane de sticlă. Borcanul împreună cu conținutul său trebuie expediat pentru analizele de laborator și exspertizare în aceeași zi. Dacă acest lucru nu este posibil atunci mostrele se vor usca și se vor păstra până la data disponibilă în sacose de polietilenă bine-uscate sau în borcane de sticlă. Ne expedierea la timp a probelor de sol latifundiare poate atrage distrugerea materialului recoltat. Compușii își vor pierde calitățile lor inițiale.
Sectorul de teren de unde se recoltează probele poate fi împărțit pe secțiuni cu ajutorul unor jaloane numerotate. Probele se vor recolta de pe fiecare secțiune jalonată. Schema sectoarelor cu numărătorile respective se va anexa la procesul-verbal de cercetare la fața locului. Adâncimea de recoltare poate fi diversă chiar până la straturile de lut.. Fiecare probă va cântări nu mai puțin de 100 gr. Ambalajul în care acestea se vor împacheta se va acoperi ermetic.
Mostrele de animale, pești, păsări bolnave, pierite se vor recolta a cît 5-6 exemplare cel mult de fiecare specie 39, p.205. Acestea se vor expedia cît de repede posibil la expertizarea sau cercetarea de laborator. Orice întârziere în acest sens poate duce la pierderea unor date importante pentru cauză. Rezultatele cercetării la fața locului trebuiesc consemnate în procesul-verbal corespunzător. Este importantă fixarea obiectelor cercetate cu ajutorul aparatelor foto sau video.
2.3. Ascultarea martorilor și a altor persoane
În sistemul mijloacelor de descoperire a infracțiunilor ecologice legate de atingerea diferitor
obiecte ale mediului înconjurător un loc deosebit îi revine ascultării martorilor, părții vătămate, bănuitului și învinuitului.
Ascultarea martorilor. O acțiune procesuală deosebit de importantă pe dosarele cu privire la infracțiunile ecologice este ascultarea martorilor.
În dependență de volumul informației pe care o posedă martorii pot fi împărțiți în câteva categorii: – martori care declară anumite date despre faptul poluării, acțiuni de braconaj, incendiere a pădurii etc. Aceștia pot fi atât persoanele cu funcții de răspundere sau inspectori ai organelor de supraveghere a calității mediului precum și orice alte persoane care au descoperit anumite urme ale infracțiunii. Ascultarea lor, de regulă, urmează după cercetarea la fața locului 31, p.209. – martori care pot declara despre însăși faptul comiterii infracțiunii, mecanismul acesteia, arată direct asupra sursei de poluare precum și pot confirma faptul comiterii de către anumite persoane și în anumite locuri a actelor de braconaj, tăiere ilicită a pădurii, incendiere etc. – martorii care dispun de date despre cauzele neregularităților sistemelor și instalațiilor de epurare-curățare; exploatarea lor incorectă, organizarea gunoiștilor în locuri ne autorizate etc. Aici trebuie de introdus acele persoane care au achiziționat de la braconieri roadele activității lor criminale precum și persoanele cărora sunt cunoscute circumstanțele acelei tranzacții.braconierii. – martorii care pot caracteriza persoanl bănuitului, învinuitului, felul lui de trai, comportamentul la serviciu, cunoștințele etc. – În dependență de informația pe care o deține martorul se rezolvă chestiunea cu privire la alegerea procedeului tactic de ascultare al acestuia.
1) La ascultarea martorilor din prima categorie se vor constata toate circumstanțele care au legătură cu descoperirea infracțiunii. Astfel, martorul va fi rugat să povestească ce făcea în regiunea dată la momentul descoperirii infracțiunii, care este cauza scurgerii deșeurilor nocive, ce substanță a fost aruncată în mediul aerian, apă sau sol, culoarea norului de praf, prezența unor mirosuri specifice, direcția vântului etc. În timpul audierii este de dorit să se deseneze o schemă cu indicarea locului unde se afla acesta la momentul săvârșirii faptei periculoase, locul unde acesta a observat cea mai mare cantitate de pește pierit, locul îngrămădirii celei mai mare cantități de deșeuri menajere.
Informații importante se pot obține de la colaboratorii comisiilor specializate de control ecologic și supraveghere a stării mediului care în virtutea funcțiilor sale nu doar evaluiază paguba materială cauzată mediului dar și studiază sectorul poluat 28, p.29.
La ascultarea inspectorilor ecologici cu privire la circumstanțele faptei aceștia vor fi audiați asupra chestiunilor precum: – când ultima dată a fost efectuat vre-un control cu privire la respectarea legislației ecologice la întreprindere; – ce încălcări au fost consemnate, cine le-a admis, forma de manifestare. – ce măsuri au fost întreprinse pentru lichidarea consecințelor. – au fost aplicate sancțiuni persoanelor vinovate și când anume. – s-au făcut sau nu propuneri de încetare temporară sau permanentă a activității secției de producere ori a întreprinderii. – este infracțiunea în cauză rezultat al ne respectării deciziei organului al calității mediului înconjurător. – ce măsuri au fost întreprinse de către persoanele cu funcții de răspundere pentru înlăturarea încălcărilor constatate.
2) Depoziții valoroase pot da martorii oculari care nemijlocit au urmărit procesul comiterii faptei periculoase. Astfel în cazul infracțiunilor prevăzute de Art. 229-230' martorii pot comunica cum a avut loc procesul de aruncare a deșeurilor, în ce loc și cantitatea acestora, cine nemijlocit a participat la comiterea faptei, cît timp a durat activitatea infracțională etc. Martorii oculari ai infracțiunii de braconaj pot comunica date despre mijloacele și uneltele de vânătoare, ce fel de animale au fost vânate, perioada în care s-a vânat, mijloacele de transport utilizate, direcția în care au dispărut făptuitorii etc. Trebuie de ținut cont de faptul că în urma amenințării martorului de către infractori acesta poate tăinui unele date sau poate comunica unele date false despre unele aspecte ale faptei. Mai mult decât atât martorii se pot afla în legături de rudenie, serviciu, de prietenie cu infractori și deci pot fi de cele mai multe ori ne obiectivi.
În practică se atestă cazuri când martorii oculari anunță despre faptul comiterii infracțiunii redacțiile, televiziunea, radioul. Dacă în aceste cazuri jurnalistul sau reporterul au ieșit la fața locului și au fixat împrejurările cauzei într-o publicație, bandă, video atunci acesta va fi audiat în calitate de martor despre circumstanțele fixate. Materiale identice pot poseda și alți martori oculari 16, p.328.
3) Martorii aparținând celei de-a treia categorie în virtutea unor anumite circumstanțe pot fi
cointeresați la ascunderea unor anumite date , la denaturarea împrejurărilor faptei etc. Așadar în cazul cercetării cauzelor de poluare a apei, solului sau aerului atmosferic acești martori în virtutea funcțiilor lor sunt cointeresați în explicarea injustă a cauzelor defectării instalațiilor de epurare-filtrare sau încălcarea regulilor de exploatare a acestora. Pe cauzele de braconaj, pescuit ilicit, tăiere ilegală a pădurii martorii sunt nu mai puțin cointeresați în micșorarea cantității de pește și animale capturate , masei lemnoase achiziționate de la infractori, perioada de timp în care a avut loc achiziționarea, suma plătită braconierilor etc. În deseobi acești martori sunt cointeresați în convingerea anchetatorului despre aceia că ei nu au avut cunoștința că achiziționează anume rezultatele activității criminale. Martorii din această categorie de regulă sunt conducătorii întreprinderii, adjuncții acestora, inginerii și tehnologii principali, simpli muncitori.
Problematica ascultării acestor persoane se explică prin aceia că în rîndurile lor se pot afla persoane vinovate de săvârșirea infracțiunii. Anume de aceia ascultarea lor trebuie bine pregătită.
4. Martorii, aparținând categoriei a patra, de regulă, figurează pe dosarele de braconaj, pescuit și tăiere ilicită a pădurii. Depozițiile lor au mai mult însemnătate pentru lucrul operativ de căutare a infractorilor. Sunt deseori participanți ai acțiunii procesuale de confruntare cu bănuitul, învinuitul etc. 25, p.7. În procesul de pregătire pentru ascultarea martorului oricare ar fi el trebuie de ținut cont de studiile, calificarea, vechimea în muncă, dependenței de serviciu față de bănuit, învinuit.
Dacă condițiile permit și este necesar pentru interesul anchetei atunci ascultarea martorului se va efectua la locul faptei. La ascultarea martorilor aplicăm următoarele procedee tactice: – destinate creării contactului psihologic; – de acordare a ajutorului necesar martorului la reactivarea memoriei și reproducerea datelor recepționate al comiterea faptei; – de influență psihologică în situațiile în care se impune depășirea mărturiilor mincinoase ale martorului de rea-credință.
Procedeele tactice sus-menționate se aplică în mod consecutiv în faze în care se desfășoară ascultarea martorului: introductivă, de relatare liberă, intrebări-răspunsuri. Momentul final al fazei introductive presupune stabilirea raporturilor martorului cu cauza, învinuitul, bănuitul, stabilirea eventualelor interese.
Faza a doua debutează cu invitația martorului de a expune ce știe referitor la faptă. La faza a treia anchetatorul intervine cu unele întrebări urmărind clarificarea sau precizarea anumitor aspecte ale declarațiilor făcute la faza de relatare liberă. La interogarea martorului se procedează în 2 situații: – martorul de bună credință involuntar comunică date dubioase, incomplete. – martorul este de rea-credință
În cazul confuzului cu bună-știință a martorului în declarațiile sale anchetatorul îi va adresa martorului întrebări de completare, precizare, verificare. Autorul Selivanov N.A. consideră că în aceste cazuri organul competent îi va explica martorului conținutul actelor normative ecologice și vă analiza împreună cu acesta greșelile tehnice ale depozițiilor lui. Probleme deosebite ridică faza de interogare a martorului de rea-credință care pe parcursul fazei de relatare liberă și-au demonstrat ne sinceritatea sau tendința de a denatura anumite aspecte ale faptei. Anchetatorul va trebui să determine motivele unor astfel de declarații 41, p.44.
Prin întrebările sale ofițerul de urmărire penală îi va da de înțeles acestui martor că cunoaște motivele care îl face pe acesta să ascundă sau să denatureze anumite date 42, p.230. Dacă în urma acestui procedeu tactic nu s-a obținut rezultatul scontat, martorul continuă să rămână pe aceleași poziții atunci se recomandă să se procedeze la demascarea caracterului mincinos al declarațiilor sale. Acest procedeu presupune adresarea într-o ordine bine gândită a unor întrebări cu privire la unele aspecte ale faptei. Martorului i se poate cere descrierea amănunțită a comportamentului criminal al infractorului. Dacă nici acest procedeu nu dă rezultate anchetatorul îi va prezenta martorului probe care demonstrează cu certitudine că evenimentele și împrejurările ce constituie obiectul audierii sunt cu totul sau parțial de altă natură decât cum acestea au fost expuse. Concomitent martorului de rea-credință i se va aduce la cunoștință cu voce hotărâtă consecințele prevăzute de Art. 312 CP R.M.
Ascultarea părții vătămate. Persoanei care prin săvârșirea infracțiunii i s-au cauzat suferințe morale, fizice ori pagube materiale poartă denumirea de parte vătămată. Partea vătămată este dotată cu drepturi și obligații printre care și dreptul de a depune declarații adică de a fi ascultată asupra circumstanțelor faptei și a altor împrejurări de fapt. Prin urmare, atribuind persoanei calitatea de parte la proces organul de urmărire penală are obligația se efectueze ascultarea acesteia 41, p.43.
Ascultarea părții vătămate în mare parte este asemănătoare procesului de ascultare a martorului prezentând însă și unele particularități specifice.Persoana este recunoscută în calitate de parte vătămată printr-a ordonanță specială a anchetatorului în baza cererii persoanei de a i se recunoaște calitatea respectivă. Se va ține cont de faptul că de regulă partea vătămată nu îl cunoaște pe cauzatorul de prejudiciu al sănătății sale ori aproape în toate cazurile de săvârșire a infracțiunii ecologice dauna cauzată părții vătămate este de natură fizică având ca obiect sănătatea persoanei, uneori viața ei. De regulă, acest subiect al procesului penal capătă statut de parte procesuală în virtutea unor circumstanțe pe care aceasta nu le-a cunoscut la momentul îmbolnăvirii sale datorită consumării produselor poluate.
Deoarece partea vătămată de regulă nu asistă la comiterea faptei periculoase de natură ecologică ea nu va fi ascultată pentru interese legate de urmărirea penală ci pentru apărarea intereselor proprii. Aceasta va concretiza unele momente precum ar fi întrebările: 1) cum a nimerit aceasta la locul faptei, cu ce s-a ocupat acolo; 2) data și chiar ora când a contactat cu zona poluată; 3) în ce formă s-a manifestat contactul cu zona poluată (recoltarea peștelui mort, folosirea acestuia în alimentație, hrănirea cu acest pește a animalelor domestice etc.); 4) pe ce bază consideră că boala sa se datorează contactului cu teritoriul poluat; 5) prin ce se manifestă paguba, boala etc.; 6) cine și unde a emis diagnoza, perioada și locul tratamentului 34, p.160, cui și în ce circumstanțe i-a povestit despre cele întâmplate; 7) intenționează să înainteze o acțiune de recuperare a pagubei; 8) care este gradul pierderii capacității de muncă și când aceasta a survenit.
În declarațiile părții-vătămate de bună-credință sunt posibile doar anumite erori cu privire la desfășurarea în timp a evenimentelor. Pe aceste cauze nu se atestă comportamente vinovate ale părții vătămate față de făptuitor.
Din relatările părții vătămate anchetatorul va trebui să desprindă informația necesară pentru determinarea interesului pe care aceasta îl poate avea la soluționarea cauzei penale. Se vor constata relațiile părții vătămate cu făptuitorul.
Ascultarea bănuitului și învinuitului. Principalul subiect al raporturilor de drept ce iau naștere cu prilejul declanșării unui proces penal este autorul actului prevăzut de legea penală. Această persoană la diferite etape ale procesului penal purcede atât prin calitatea sa de bănuit iar mai apoi de învinuit. Conform Art. 93 CPP Republicii Moldova declarațiile bănuitului și învinuitului constituie sursa de probă echivalente cu depozițiile martorilor, rezultatele recunoașterii, expertizei etc. Bănuitul / învinuitul nu are obligația de a-și dovedi nevinovăția dar nici nu sunt privați de dreptul de a proba netemeinicia acuzațiilor ce li se impută precum și a suportului acestora.
Interogarea bănuitului/învinuitului în cazul cercetării infracțiunilor ecologice implică anumite dificultăți condiționale de faptul că adesea reținerea precum și identificarea acestora a avut loc peste o anumită perioadă de timp de la momentul comiterii faptei. Fiind identificate și apoi reținute peroanele sus-numite utilizează cele mai diverse șiretlicuri pentru a se feri de la răspunderea penală pentru cele săvârșite. Astfel, persoana nemijlocit implicată în poluarea bazinelor de apă, a aerului atmosferic și solului cu deșeuri menajere nu de puține ori comunică că ei au îndeplinit ordinul șefului în subordinea căruia se află și nu au putut coștientiza caracterul criminal al celor comise.
Înșiși conducătorii întreprinderii la rândul lor face trimitere la aceia că subordonații lor au activat desinestătător fără careva ordine sau dispoziție din partea administrației. De activitățile angajaților legate de poluare mediului înconjurător ei chipurile au aflat doar atunci când a preîntîpină consecințele faptei nu era posibil 35, p.491. Dacă însă nici salariații, nici conducătorii nu au fost identificați sau reținuți în flagrant atunci de obicei ei se străduiesc să nege total implicarea lor comunicând că asupra faptului nu au cunoștință de cauză sau că aceste acțiuni au fost comise de persoane necunoscute lor care probabil lucrează la alte întreprinderi.
În cazurile când din momentul poluării mediului și până la depistarea consecințelor sale periculoase a trecut o perioadă considerabilă de timp bănuiții vor comunica că acțiunile menționate au fost comise de către ei în virtutea necesității de producere și în cantități neînsemnate în limitele normativelor stabilite de aruncare a substanțelor nocive adică în acele cantități care nu ar putea cauza daune considerabile naturii, lumii animale, sănătății oamenilor etc.
Interogarea bănuitului / învinuitului va fi efectuată cu succes doar dacă ofițerul de urmărire penală va avea o serie de cunoștințe prețioase și moderne despre specificul activității de producere la întreprindere. De asemenea succesul actului procesual de ascultare a bănuitului sau învinuitului, depinde în mare măsură și de consultările ofițerului de urmărire penală cu specialistul din domeniul exploatării tehnice a instalațiilor de filtrare.
Persoanele care au comis acte de braconaj pentru a se eschiva de la răspunderea penală de asemenea vor utiliza anumite subterfugii (vicleșuguri). Adeseori fiind reținuți la locul faptei bănuiții neagă în totalitate participarea lor la comiterea infracțiunii și comunică că peștele, animalele sălbatice sau produsele din prelucrarea acestora ei le-au achiziționat de la persoane necunoscute lor. Fiind reținuți la locul comiterii faptei aceștia de regulă declară că au venit din întâmplare la locul crimei după ce aceasta a fost deja comisă și autorii ei niște persoane necunoscute au dispărut. Uneori în cadrul reținerii în flagrant braconierii dau mărturii viridice declarând totodată că anterior nu s-au ocupat cu vânatul, pescuitul sau tăierile ilicite ale pădurii.
La pregătirea pentru ascultare anchetatorul se va pregăti minuțios și anume se va alege procedeul tactic adecvat și unele dovezi certe care l-ar demasca pe bănuit. O persoana cu funcții de răspundere de la întreprinderea poluant bănuită de comiterea infracțiunii prevăzută de Art. 235 CP Republicii Moldova (legislația veche) pe teritoriul sectorului Anenii-Noi a fost somată să răspundă la următoarele întrebări: – ce este cunoscut bănuitului despre circumstanțele faptei; – ce schimbări au survenit în sistemul de producere după comiterea faptei; – care este starea controlului ecologic la întreprindere; – cine a mai fost implicat în ordonarea deversării reziduurilor; – care circumstanțe au condiționat încălcarea normelor ecologice etc.
Ascultarea bănuitului și învinuitului va trece prin toate cele 3 etape precum în cazul ascultării martorilor dar cu unele particularități ale interogatorului. În condițiile recunoașterii învinuirii persoanei i se pot adresa întrebări de completare. În cazul existenței mai multor învinuiți primii trebuiesc ascultați acei care ocupă o funcție mai mică și poate fi influențat de către învinuitul care ocupă o funcție mai înaltă 31, p.230.
Pentru înlăturarea ne sincerității bănuitului/învinuitului ascultarea lor va fi efectuată în detaliile cele mai mici, se vor contrapune declarațiile mai multor persoane pentru clarificarea ne concordanței acestora. Dacă persoana rămâne pe pozițiile sale atunci organul îl va convinge că recunoașterea faptei este lăudabilă și va contribui la atenuarea pedepsei. Pentru excluderea posibilității ca învinuitul să refuze în darea declarațiilor precum și să facă depoziții neveridice va trebui să-i demonstreze încă din start că pe dosar sunt anumite probe certe care-i dovedesc vinovăția.
În funcție de volumul probelor de care dispune organul de urmărire penală, de poziția și personalitatea celui audiat teoria și practica criminalistică recomandă în cadrul interogării învinuitului care contestează învinuirea două procedee de prezentare a probelor de învinuire pentru demascarea persoanei – frontală și progresivă 15, p.171. Prezentarea progresivă a probelor reprezintă aducerea succesivă a acestora la cunoștința învinuitului de la cele mai puțin importante care se referă la una sau câteva împrejurări ale faptei continuă treptat cu cele din care rezultă evident vinovația. Prezentarea frontală a probelor constă în aducerea la cunoștința învinuitului pe neașteptate a uneia sau a mai multor probe care confirmă învinuirea.
2.4. Analiză actelor normative de către ofițerul de urmărire penală.
Ridicarea și studierea documentelor
Datele de fapt pot fi stabilite cu ajutorul documentelor ce emană de la întreprinderi, instituții și organizații de stat și/sau obștești, de la persoane oficiale sau particulare dacă în document sunt expuse ori adeverite împrejurări care prezintă importanța pentru cauză.
Documentele care prezintă importanță pentru cauza penală cu privire la infracțiunea ecologică concretă pot fi obținute ca rezultat al percheziției, ridicării precum și pe calea solicitării acestora de la întreprinderi, instituții și organizații iar uneori de la alte persoane activitatea cărora este sau nu legată de sfera unde a fost comisă infracțiunea. Lucrul ofițerului de urmărire penală cu documentele se desfășoară pe toată perioada urmării faptelor socialmente-periculoase de natură ecologică îndeosebi a celora legate de inpurificarea bazinelor de apă, solului și aerului atmosferic și aceasta se face nu întâmplător. În primul rând, fără utilizarea datelor documentare în majoritatea cazurilor nu va fi posibilă înaintarea versiunilor adecvate, întocmirea unui plan al acțiunilor procesuale ulterioare, înfăptuirea măsurilor organizaționale și de pregătire a cercetării acestor fapte precum și îndeplinirea cu succes a altor acțiuni de urmărire penală. În al doilea rând, ținând cont că cele mai multe dispoziții ale articolelor respective de CP R.M. sunt de blanchetă ofițerul de urmărire penală va trebui să studieze actele normative corespunzătoare. În scopul asigurării descoperirii cît mai viabile și complete a infracțiunilor ecologice chiar din momentul începerii cercetării ofițerul de urmărire va stabili care documente îi vor fi folosite pentru cauză, aceasta însă presupune o închipuire lucidă a sferei documentelor respective și a datelor care se conțin în acestea 21, p.229.
În urma studiului efectuat am constatat existența unui număr mare de documente prezente la întreprinderile care ar putea suscita atenția ofițerului de urmărire penală pe un caz concret. Astfel am convenit că ar fi mai rațional să expun o însușire exhaustivă a actelor normative și documentelor necesare grupate conform criteriului informațiilor obținute în urma studierii acestora.
Deci, ofițerul de urmărire penală trebuie să studieze următoarele grupe de acte normative:
Codul Apelor, Codul Silvic, Legea regnului animal; Legea cu privire la protecția mediului
înconjurător; Codul Funciar etc. La aceste acte normative se va apela pentru clarificarea unor chestiuni de drept importante la calificarea corectă a faptei.
Hărțile și schemele căilor de canalizare ale localității sau întreprinderii. Aceste documente vor
ajuta organul competent să determine care obiective industriale au legătură cu căile-canalizare prin care au pătruns în mediul exterior substanțele nocive și deșeurile menajere 25, p.7.
Scheme ale sectoarelor de râu, gospodăriilor agricole, întreprinderilor, depozitelor de păcură și
alte substanțe nocive. Documentele în cauză permit localizarea imaginară iar apoi în fapt a sectorului de sol sau apă poluat și căilor de pătrundere și răspândire a substanțelor nocive.
Hotărârea organului administrației publice locale cu privire la acordarea unui statut sanitaro-
igienic deosebit zonei dimprejurul întreprinderii, bazinului de apă; permisiunea organului de control al calității mediului pentru utilizarea resurselor de apă și evacuarea apei reziduale. Aceasta permite să se stabilească regimul regiunii și a obiectivului – sursă de poluare în sistemul relațiilor naturii.
Jurnalul de evidență a folosințelor de apă de forma P.O.D.-11 și P.O.D.-12; jurnalul de
evidență a surselor statice de poluare; jurnalul de evidență a calității apelor evacuate de forma P.O.D.-13; jurnalul ,,operațiuni cu ape reziduale și gunoi''; jurnalul eficienței curățării apelor reziduale; jurnalul de evidență a lucrului instalațiilor de epurare a gazelor și de absorbire a vaporilor radioactivi. Aceasta permite constatarea faptului că obiectul a putut fi sursa nemijlocită de poluare.
Proiectele întreprinderii, instalațiilor de epurare, instalațiilor de rafinare a gazelor; pașapoartele
tehnice ale acestora 38, p.24; actele forma nr.2 cu privire la calitatea montării instalațiilor menționate; certificatele care confirmă defectele instalațiilor și repararea acestora; jurnalul operatorilor instalațiilor de epurare a apei și reziduurilor menajere, obiectivelor energetice, termocentralelor, cazangeriilor. Aceasta permite să știm dacă la întreprindere există instalații de epurare-curățare, care este starea lor, indicii de lucru.
Dările de seamă forma ,,TP-aer'' și ,,TP-gospodărie a apelor''; jurnalele ce calcul cantităților de
apă, apelor reziduale depozitate, deșeurilor industriale lichide, emisiilor de gaze; cărțile (jurnalele de evidență a circulației deșeurilor industriale; actele de primire a deșeurilor la gunoiște; jurnalele de înregistrare a analizelor sanitare de laborator la întreprindere; cărțile de selectare a probelor industriale. Documentele în cauză permit elucidarea chestiunii cu privire la cantitatea și intensitatea evacuării în mediu a deșeurilor și substanțelor chimice nocive
Instrucțiunile de exploatare a instalațiilor de epurare; dispozițiile și ordinele care consfințesc
drepturile și obligațiile salariaților în ceia ce privește asigurarea securității lucrului instalațiilor tehnice de filtrare; hărțile tehnologice și regulamentele de funcționare interioară; permisiunea pentru îngroparea substanțelor nocive etc. Acestea permit a cunoaște bazele de reglementare a activității întreprinderii asigură securitatea de producere în coraport cu mediul înconjurător, drepturile și obligațiile personalului unității poluante de a asigura securitatea ecologică a activității de producere.
Polițele de asigurare a inventarului; certificatele de reparare a inventarului, graficele de
reparare și control al stării inventarului; actele de reutilare, dare în exploatare după reutilare; anexele și schemele inventarului tehnologic reutilat; ordinile și dispozițiile cu privire la evacuarea apei reziduale; jurnalele de evidență a introducerii în sol a îngrășămintelor, utilizarea pesticidelor sau substanțelor chimice. Din ele se va deduce ordinea de producere, utilizarea instalațiilor de curățare conform cerințelor de protecție a naturii, ordinea de implantare a îngrășămintelor organice.
Plângerile salariaților în legătură cu faptele de încălcare a legislației ecologice la întreprindere;
materialele controalelor specializate efectuate de către organele de control și supraveghere a calității mediului; încheierile inspectorilor ecologici; anexele materialelor de control ecologic; explicațiile persoanelor cu funcții de răspundere ale întreprinderii luate de către inspectorii ecologici, articole mas-media cu privire la constatarea unor infracțiuni ecologice; concluziile serviciului medical al întreprinderii cu privire la bolile profesionale ale salariaților etc. Această grupă de documente va permite de a afla dacă au mai fost admise încălcări de acest gen, consecințele negative 21, p.436.
Conosamentele maritime, fișele de însoțire a mărfurilor, fișele și scrisorile de trăsură ale
mărfurilor (substanțe chimice, deșeuri menajere etc.). Aceste documente permit a elucida chestiunea ce cantitate de substanțe chimice au fost expediate/primite la întreprindere, ce va permite efectuarea unei comparări a cantităților de substanțe nocive cu situația documentară de la întreprindere.
Concluziile expertizei ecologice de stat. După cum menționează autorul Obrazțov V.I.
concluziile expertizei ecologice trebuie să existe la orice agent economic activitatea căruia este legată de careva pericole asupra mediului. Ele vor confirma faptul că inpurificarea s-a produs datorită erorii la întocmirea actelor și se va numi o expertiză ecologică a documentației 36, p.170.
Alte documente cu caracter temporar sau permanent (starea timpului, date hidro-meteo etc).
Cercetarea documentelor trebuie efectuată complet și sub toate aspectele utilizând metodele vizuale de cercetare, metodele logice de analiză a textului etc. La necesitate pentru relevarea falsului se vor folosi metodele criminalistice de examinare a documentelor suspectate de fals.
În dependență de tipul, conținutul și importanța documentelor acestea pot fi anexate la dosar în original, copii sau reproduceri. Documentele drept corpuri delicte cum ar fi spre exemplu ordinile de a efectua anumite lucrări legate de un pericol-sporit, documentele de înregistrare a trecerii instructajului sanitar trebuiesc anexate la dosar în original. În aceste cazuri se vor face copii.
2.5. Dispunerea și efectuarea expertizelor judiciare
Clarificarea deplină și obiectivă a împrejurărilor specifice și complexe ale cazurilor penale cu privire la infracțiunile ecologice reclamă de la cei angajați în activitatea de urmărire penală în afară de alte calități – și cunoștințe din domeniul altor specialități. Practic în orice fază a urmăririi infracțiunilor cu caracter ecologic de obicei apare necesitatea utilizării acestor cunoștințe speciale (altele decât cele juridice) pentru rezolvarea unor întrebări de ordin diferit, importante pentru activitatea de descoperire a circumstanțelor săvârșirii unor astfel de fapte 40, p.19-20.
În funcție de domeniul științific în cadrul căruia se efectuiază expertiza pe dosarele cu privire la infracțiunile ecologice adică de cunoștințele necesare pentru a soluționa problemele ce interesează ofițerul de urmărire penală deosebim expertize: medico-legale, veterinare, ihtiologice, tehnologice, chimice, hidro-tehnice, înconstrucție, biologice sanitaro-epidimiologice, hidrometeorologie 43, p.241 tehnice, toxicologice, radiologice, agrotehnică, zootehnică, ecologică, vânătorească, teriologică, ornitologică, balistică, traseologică etc
Forma procesuală de dispunere a expertizelor judiciare este ordonanța emisă de către ofițerul de urmărire penală. Ca orice altă activitate desfășurată în cadrul urmăririi unei fapte penale dispunerea efectuării expertizei judiciare presupune realizarea de către organul de urmărire penală a anumitor operațiuni de pregătire legate de determinarea obiectului expertizei, a problemelor soluționarea cărora necesită cunoștințe speciale 20, p.34. Delimitarea obiectului expertizei se realizează prin formularea în ordonanța de dispunere a expertizei a întrebărilor la care urmează să răspundă expertul. Pentru precizarea unor împrejurări a cauzei care vor trebui explicate de către expert organu va proceda la o analiză a materialului existent în dosarul cauzei, a obiectelor descoperite la fața locului, ridicate prin percheziție etc. pregătirea și verificarea materialelor care urmează a fi expediate expertului.
În practică majoritatea expertizelor se efectuiază de instituții specializate deoarece acestea concentrează mijloacele tehnice și cadrele respective, garantează independența expertului față de organele de urmărire penală 12, p.37. Angajarea în calitate de expert a altor persoane poate fi rezonabilă doar în unele cazuri precum: – atunci când instituțiile statale de expertiză nu dispun de specialiști competenți în materia dată. Aceste cazuri sunt foarte des întâlnite la urmărirea faptelor penale cu conținut ecologic. Așadar în afară de specialiștii instituțiilor de expertizare ale M.A.I., Ministerului Sănătăți și ale Ministerul Justiției în calitate de experți vor fi angajați alți specialiști din alte organe statale sau ne statale; – atunci când bănuitul cere în mod argumentat numirea în calitate de expert a unei persoane concrete.
În scopul unei mai reușite numiri a expertizei judiciare pe dosarele cu privire la infracțiunile ecologice precum și pentru pregătirea reușită a materialelor destinate expertizării, ofițerul de urmărire penală va trebui să se consulte cu specialiștii care au petrecut controalele ecologice ale calității mediului în urma cărora au fost descoperită infracțiunea respectivă 17, p.12.
În calitate de experți este de dorit de invitat specialiști instituțiilor de învățământ specializate, a întreprinderilor dintr-un domeniu al procedurii similar cu cel în care a avut loc comiterea infracțiunii, al instituțiilor științifice specializate pe anumite ramuri precum și a specialiștilor din organele de supraveghere a calității mediului cu condiția ca acești specialiști să nu fi fost antrenați în verificarea circumstanțelor infracțiunii urmărite și nu sunt interesați pe cauza dată.
Pentru etapele începătoare ale urmăririi penale este caracteristică numirea expertizelor chimice, ihtiologice, veterinare și uneori a celor medico-legale. În literatura de specialitate se menționează că după cercetarea la fața locului se poate de dispus imediat așa expertize precum cele ecologice, medico-sanitare, hidrotehnică, în construcții etc. 35, p.412.
În ceia ce privește expertiza ecologică consider că autorul sus-numit nu are perfectă dreptate întrucât după cercetarea la fața locului ofițerul de urmărire nu va dispune de nici un document, plan al construcțiilor, pașaport al instalațiilor de filtrare care ar putea fi obiect al acestei categorii de expertize. Consider oportună și posibilă numirea expertizei sus-indicate doar după ridicarea și studierea de către anchetator a documentelor necesare.
Pentru etapele ulteriore sunt tipice expertizele tehnice, hidrometeorologie etc.
În continuare vom analiza posibilitățile actuale ale expertizelor judiciare pe dosarele cu privire la infracțiunile ecologice.
Expertiza ihtiologică va fi numită pentru constatarea și evaluarea mărimii și caracterului prejudiciului adus gospodăriei piscicole în rezultatul inpurificării bazinului de apă, pentru constatarea cauzelor și circumstanțelor de peire a peștilor și plantelor, pentru aprecierea perspectivelor de regenerare a surselor de hrană a peștilor în bazinul de apă. Expertului ihtiolog i se va pune la dispoziție probele de apă recoltate din bazinul de apă corespunzător, exemplarele de pește bolnav sau mort, materialele cauzei precum ar fi concluziile histologice și bacteriologice de laborator. Pentru efectuarea acestei expertize de dorit a invita specialiști ai Consiliului Ihtiologic. Conform Legii Regnului Animal, Consiliul Ihtilogic se formează din specialiști calificați pe probleme de reproducere și protecție a resurselor de pește.
Expertiza toxiologică se va dispune pentru constatarea cauzelor peirii florei și faunei precum și pentru constatarea posibilității cauzării cărorva prejudiciu sănătății oamenilor. Pentru efectuarea expertizei toxiologice de regulă se va numi o comisie complexă de specialiști.
Expertiza agrotehnică se va numi în cazul inpurificării bazinelor de apă și a solului cu substanțe chimice destinate sectorului agrar precum și cu îngrășăminte organice care au cauzat vătămarea sau distrugerea plantațiilor, salinizarea solului etc. În calitate de experți vor fi invitați specialiști ai sectorului agrar , cercetători ai Institutului pentru protecția plantelor etc.
Expertiza veterinară se va numi în cazul îmbolnăvirii în masă a animalelor, peștilor precum și pierea acestora, răspândirea unor epizootii pe fonul poluării cu deșeuri reziduale sau alte substanțe nocive. Obiectivele supuse expertizii veterinare sunt corpurile animalelor, pășunile impurificate, vadurile, hrana animalelor, produsele de natură animalieră 40, p.559.Expertiza în cauză poate răspunde la întrebările: când a survenit moartea animalului; care este cauza îmbolnăvirii acestuia; este oare moartea animalului o consecință a otrăvirii lui; ce substanță a provocat otrăvirea; pe ce cale substanța otrăvitoare a ajuns în corpul animalului
Expertiza medico-legală se va numi pentru stabilirea cauzei morții oamenilor survenită în urma otrăvirii acestora cu diferite produse infectate ca urmare a poluării mediului înconjurător. În afară de aceasta pentru rezolvarea în fața acestei expertize se pot pune chestiunile cu privire la conținutul în sânge a bioxidului de carbon, prezintă oare pericol pentru sănătatea oamenilor aruncarea în atmosferă a prafului, gazelor, funinginii etc. în anumite concentrații, în ce cantitate și în ce mod acestea influențează asupra organismului uman. Expertiza în cauză se va numi de Medicină Legală al M.S. Republicii Moldova – secțiile histologică și biologică.
Expertiza hidro-metereologică va constata dacă au putut deșeurile menajere să se răspândească pe un anumit teritoriu și la o anumită depărtare de sursa de poluare în situația meteorologică existentă la momentul respectiv; care este suprafața poluantă și distanța de răspândire a substanței nocive în situația meteorologică concretă.
Expertiza tehnologică va fi numită pentru constatarea la întreprinderea-poluant a încălcărilor proceselor tehnologice care ar fi putut condiționa impuruficarea bazinelor de apă și aerului atmosferic.
Expertiza tehnică – vânătorească se va numi pe cauzele de vânat ilegal. Chestiunile pe care le va clarifica expertiza în cauză sunt acelea dacă modalitatea și instrumentele utilizate pentru capturarea animalelor și păsărilor sălbatice este interzisă. Expertiza în cauză se va dispune specialiștilor din cadrul Societății Vânătorilor.
Expertiza teriologică se va numi pentru a obține răspuns la întrebările dacă pe obiectele ridicate de la fața locului sau prin percheziție se depistează particole sau părți ale corpului unor animale sau păsări și cărei specii aparțin aceste fragmente. Se dispune de regulă specialiștilor respective ai Academiei de Științe.
Expertiza ornitologică va răspunde la întrebările dacă pe obiectele și instrumentele cu care s-a comis crima, pe hainele sau încălțămintea braconierilor se depistează resturi din penaj al păsărilor sălbatice 40, p.570.
Expertiza balistică va da răspuns la întrebările din ce armă s-au tras alicele sau proiectilul extrase din corpul animalului sau păsării sălbatice. Aici se va cere ca arma infracțiunii să fie ridicată de la braconieri. În acest caz expertiza va fi de identificare.
Expertiza traseologică va fi numită pentru identificarea părții dintr-un tot întreg adică vă răspunde la întrebările dacă anterior au constituit sau nu un tot unitar buturuga descoperită la fața locului și trunchiul copacului ridicat prin percheziție. Expertiza tehnică se va numi pentru clarificarea cauzelor de ieșire din funcțiune a instalațiilor de filtrare, precizarea neajunsurilor tehnice a lucrului rețelelor de canalizare, instalațiilor de captare a substanțelor nocive, stabilirea cercului de persoane responsabile de admitirea încălcărilor regulilor tehnice de exploatarea a acestor instalații și legătura cauzată a acestei încălcări cu poluarea respectivă.
Expertiza ecologică reprezintă o nouă categorie a expertizelor judiciare care este posibil și uneori necesară de numit pe dosarele cu privire la infracțiunile ecologice. Acest gen al expertizei judiciare se numește în cazul urmăririi penale a infracțiunilor de impurificare a bazinelor de apă, aerului atmosferic și solului prin proliferarea unor componente chimice deosebit de dăunătoare pentru viața și sănătatea oamenilor, a resurselor vii ale bazinului de apă și ale lumii animale. Expertiza ecologică prezintă prin sine o cercetare complexă. În cadrul comisiei pentru executarea expertizei se pot angaja colaboratori ai organelor de control și supraveghere ecologică a calității mediului care nu sunt obligați prin funcția sa față de întreprinderea poluant 40, p.565.
Unii autori în mod greșit numesc expertizele posibil de dispus pe cazurile cu privire la infracțiunile ecologice drept expertize ecologice, întrucât acestea sunt doar o parte dintr-un tot întreg. În fața expertului se pot pune următoarele întrebări: – corespunde oare proiectul obiectivului industrial normelor, cerințelor și condițiilor de ocrotire a mediului înconjurător și a securătății ecologice, – este oare obiectul dat amenajat în corespundere cu cerițele actelor normative în viguare, – au survenit oare consecințele negative ca urmare a proiectării sau amenajării necorespunzătoare a obiectului în cauză și care anume erori în proiect au favorizat survenirea acestor consecințe, – care anume persoană cu funcții de răspundere sau altă terță persoană este responsabilă de îndeplenirea cerințelor tehnice conform normelor de statut, – au fost oare în mod corespunzător construite și funcționează instalațiile de epurare la întreprinderea cu pricina 40, p.565.
ÎNCHEIERE
Rezultatele investigațiilor efectuate, a analizei doctrinei criminalistice și legislației privind metodica cercetării infracțunilor de natură ecologică permit a conchide că, luând în considerare particularitățile specifice ale infracțiunilor ecologice, acestea reprezintă comportamentul antisocial vinovat care atentează asupra ordinii și securității ecologice a populației, comportament care cauzează pagube importante mediului înconjurător, florei, faunei, bazinelor de apă, aerului atmosferic, solului ca condiții de viețuire a ființelor vii.
La efectuarea acestui proiect de licență am stabilt existența unor lacune legislative, organizatorice, dar și o practică încetățenită, poate nu todeauna suficient de corectă de cercetare a încălcărilor de natură ecologică.
Anume în acest context se cere de menționat faptul că în practică nu se reușește todeauna a se face o diferență dintre contravențiile administrative și infracțiunile respective. Un reper de diferențiere ar fi prejudiciul cauzat mediului înconjurător însă evaluarea acestuia în cazul infracțiunilor ecologice prezintă dificultate sporită, condiționată de specificul atât a activității infracționale cît și a factorului de mediu.
O altă chestiune care, în opina noastră a lăsat amprenta negativă asupra situației ecologice din Republica Moldova a fost lichidarea Procuraturii Ecologice specializate anume pe acest domeniu, care a funcționat de-a lungul a multor ani. Conform datelor statistice privind starea infracționalității pe teritoriul țării se atestă o diminuare a numărului crimelor ecologice înregistrate, care nu totdeauna reflectă situația reală. Acest lucru este legat, în opinia noastră tocmai de lichidarea acestei structuri, care se ocupa cu scop bine determinat de depistarea și cercetarea infracțiunilor ce țin de încălcările din domeniul protecției mediului ambiant.
Ca propunere de Lege Ferenda, ar fi bine venită crearea unei noi Procuraturi specializate pe protecția mediului ambiant, întrucât practica ne demonstrează această necesitate. Astfel în S.U.A. în cel mai mic stat New Jersy (1mln.800 mii locuitori) există 9 procurori ecologiști și 12 anchetatori specializați în acest domeniu. Același lucru se atestă și în Federația Rusă. Este recomandabil din punct de vedere practic ca toate infracțiunile ecologice să fie date în subordinea Procuraturii. Astfel se va evita uneori incompetența și necunoașterea din partea organelor MAI a semnelor specifice urmăririi penale a infracțiunilor ecologice.
Consider că realizarea celor menționate mai sus ar sensibiliza opinia publică și ar eficientiza activitatea în metodica descoperirii și prevenirii acestor infracțiuni.
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative
Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 cu modificările, introduse prin Legea nr. 1115-XIV din 05 iulie 2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1-1994, p. 1-6.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l ang=1&id=311496
Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 128-129 (1013-1014) din 13.09.2002. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=33126
Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 122-XV din 14.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.104-110/ 447 din 07.06.2003. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lan g=1&id=326970
Codul Apelor al Republicii , adoptat la 23 iunie 1993. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.10 din 10.09.1993.//http:/lex.justice.md/index.php?&view= 1&id348312
Codul Silvic al Republicii Moldova, adoptat la 21.06.1996. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.4-5.1996 din 16.01.1997.//http:/lex.justice.md/index.php?&view= 1&id349381
Legea Regnului Animal al Republicii Moldova, adoptată la 27.04.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62-63 din 25. 06.1995.//http:/lex.justice.md/index.phpview= 1&id325703
Legea privind Protecția Mediului Înconjurător al Republicii adoptată la 16.06.1993. În: Monitorul Oficial al Republicii nr. 10 din 7.09.1993, p.2-7.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lan g=1&id=348310
Legea privind expertiza ecologică și evaluarea impactului asupra mediului înconjurător a Republicii Moldova adoptată la 29.05. 1996. În: Monitorul Oficial al Republicii nr.52-53 din 17.07.1996. //http:/lex.justice.md/index.php?&view action=view&view 1&id349285
Legea cu privire la radio-protecție și securitatea nucleară a Republicii Moldova, adoptată la 24.02.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 32-33 din 30.04.1997.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l ang=1&id=357213
Legea cu privire la expertiza judiciară, adoptată la 23 iunie 2000, nr. 1086 – XIV. În: Monitorul Oficial al Republicii , nr. 144-145 din 16.11.2000.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311530
Monografii, articole de specialitate
Aionițoaie C. s.a. Tratat de tactică criminalistică. : Carpați, 1992. 327 p.
Bercheșan V., Ruiu M. Tratat de tehnică criminalistică. București: Little Star, 2004. 752 p.
Capcelea A. Drept ecologic. Chișinău: Tipografia centrală, 2000. 241p.
Ciopraga A. Criminalistica. Tratat de tactică. Iași: Gama, 1996. 481 p.
Doraș S. Criminalistica. Chișinău: Tipografia centrală, 2011. 730 p.
Criminalistica. : Chemarea, 2010. 430 p.
Solomon V. Procuratura pentru ocrotirea naturii. În: Legea și viața nr. 10 din 1994, p.12-13.
Stancu E. Tratat de criminalistică. București: Universul juridic, 2010. 830 p.
Ulianovschi Gh. Infracțiunile ecologice-locul lor în noul Cod Penal. În: Legea și viața, nr.12 din 1995, p.41-43.
Аверьянова Т.В. Судебная экспертиза. Курс общей теории. Москва: Норма, 2007. 479 с.
Андреев И.С., Грaмович Г.И., Порубов Н.И. Курс криминалистики. Минск: Высшая школа, 2001. 479 с.
Белкин Р.С., Аверьянова Т.В., Россинская Е.Р. Криминалистика. Москва: Издательство НОРМА, 2006. 971 c.
Бринчук М.М. Экологическое право. Москва: Издательство НОРМА, 1999. 210 с.
Bасильев А. Следственная тактика. Москва: Юридическая Литература, 1976. 341 c.
Волков В. О прокурорской и судебной практикe по делам об экологических преступлениях. В: Государство и право, № 6, 1996, с. 5-8.
Воробьев Г.А. Тактика и психологические особенности судебных действий. Краснодар: КГУ, 1986. 249 c.
Данилюк С.А., Суханов В.Н., Щерба С.П. Расследование дел о незаконной охоте. Москва: МГУ, 1990. 89 c.
Жевлаков Э. Разгранечения экологических преступлений и административных поступков. В: Законость, № 9, 1993, с.25-29.
Жогин Н.В., Карпец И.И. Теория доказательств в советском уголовном процессе (часть oсобенная ). Москва: Юридическая Литература,1967. 562 c.
Зорин Г.А. Теорeтические основы криминалистики. Минск: Амалфея, 2000. 461 с.
Карацев К.М. Основные процессуальные и криминалистические положения допроса обвиняемого. Под ред. И.М. Мажитова. Алма-Ата: Адилет, 1969. 274 c.
Колдин В. Я., Яблоков Н.П. Криминалистика. Москва: МГУ ,1990. 573 c.
Коновалова В.Е. Осмотр места происшествия по делам об экологических преступлениях. Минск: Высшая школа, 1992. 116 с.
Меркурисов В.Х. Расследование преступлений связанных с загрязнением водоёмов и воздуха. Москва: Издательство Юридическая Литература, 1987. 183 c.
Настольная книга следователя. Тактические приемы проведения осмотра места происшествия и допросов при расследовании преступлений различной категории. Научно-методическое пособие. Под ред.А.И. Дворкина. Москва: Экзамен, 2006. 637 c.
Образцов В.А. Расследование преступных загрязнений водных объектов и атмосферного воздуха. Москва: Юридическая Литература, 1981. 192 c.
Петров В. Экологические преступления. Понятие и составы. В: Государство и право, №8, 1993, с. 28 -31.
Плешаков А. Экологические преступления. В: Государство и право, № 8, 1993, с.21-25.
Резван А.П. Использование специальных познаний при расследование экологических преступлений. Москва: МГУ, 1985. 253 с.
Россинская Е.Р. Судебная экспертиза в гражданском, арбитражном, административном и уголовном процессе. Москва: Норма, 2005. 592 с.
Селиванов Н. Расследование преступного загрязнения природной среды. В: Законность, №10, 1993, с.42-45.
Cеливанов H. A., Теребилов В.И. Первоначальные следственные действия. Москва: Издательство Юридическая Литература, 1999. 239 c.
Шляхов А.П.Назначение и производство судебных экспертиз. Москва: Юридическая Литература, 1988. 258 с.
Яблоков H.П. Криминалистика. Учебник. Mocквa: БЕК, 2008. 695 c.
ANEXE
Anexa 1
ANALIZA DOS. PENAL PRIVIND POLUAREA APEI, ÎN BAZA ART.229 CP RM
Circumstanțele cauzei:
O persoană juridică a fost trasă la răspundere pentru infracțiunea de poluare a apei, după cum urmează: Întreprinderea municipală „S.-C.” din Comrat a fost condamnată în baza art. 229 CP RM. În fapt, având obligația de a recepționa și a curăța apa de canalizare, în scopul asigurării protecției mediului (directorul acestei întreprinderi, I.H., ținea sub control executarea obligației specificate), această persoană juridică, în perioada 28.04.2007-30.06.2007, a admis poluarea apelor râului Ialpug și ale lacului Congaz din raionul Comrat cu apă de canalizare uzată și netratată.
La concret, la 10.05.2007, în rezultatul defecțiunilor tehnice apărute, a încetat să funcționeze pompa principală a întreprinderii municipale „S.-C", care pompa apa de canalizare utilizată și netratată din camera de primire a stației de pompare (aceasta venea din colectorul central de scurgere) în instalațiile de curățare.
În scopul neadmiterii inundării clădirii stației de pompare, pentru îndeplinirea operativă a lucrărilor de reparație privind înlăturarea defecțiunilor tehnice apărute și pornirea pompei, a fost astupată armătura de blocare a colectorului central de scurgere și oprită intrarea în camera de primire a stației de pompare a apelor de canalizare utilizate și ne tratate, care au început să se acumuleze în colectorul central de scurgere.
Dispunând de posibilitatea reală de a ordona procurarea urgentă a detaliilor de rezervă necesare pentru pompă și înlăturarea urgentă a defecțiunilor tehnice apărute, directorul întreprinderii I.H. nu a ordonat la timp procurarea detaliilor respective și nu a organizat din timp îndeplinirea operativă a lucrărilor de reparație.
În urma neîndeplinirii în modul corespunzător de către I.H. a obligațiilor de serviciu, rezervelor de pește din lacul Congaz li s-a cauzat o daună în proporții deosebit de mari, estimată la 1077800 lei.
Anexa 2
ANALIZA DOS. PENAL PRIVIND TĂIEREA ILICITĂ A ARBORILOR, ÎN BAZA ART.231 CP RM
Subiectul infracțiunii specificate la art.231 CP RM este: 1) persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepția autorității publice). În afară de aceasta, în ipoteza consemnată la lit.a) art.231 CP RM, subiectul trebuie să aibă calitatea specială de persoană responsabilă de protecția și paza vegetației forestiere.
Circumstanțele cauzei:
G.G. a fost condamnat în baza alin.(3) art.42 și lit.a) art.231 CP RM.
Lucrând ca pădurar în cantonul nr.10 al Ocolului Silvic „ T. " și fiind responsabil de protecția și paza vegetației forestiere, în octombrie organizat, prin intermediul lui V.A. și D.V., tăierea ilicită a 20 de arbori din speciile de plop, ulm și frasin din parcelele 65-66, trupul de pădure „L.T.", grupa I, categoria de pădure cu regim special de protecție.
Prin această tăiere ilicită a cauzat întreprinderii Silvice de Stat „ T. " un prejudiciu material în mărime de 2120 lei.
Conform art.56 din Codul silvic, autoritatea silvică centrală, alți gestionari de terenuri în fondul forestier și autoritățile administrației publice locale asigură paza fondului silvic (forestier) și a vegetației forestiere din afara fondului silvic (forestier) împotriva tăierilor ilegale, furturilor, distrugerilor, degradărilor, incendiilor, pășunatului neautorizat al vitelor, braconajului și altor acțiuni dăunătoare. Î
În principal, este vorba despre persoanele care fac parte din Garda forestieră a serviciului silvic de stat, creată în cadrul Agenției „Moldsilva".
Potrivit anexei nr.2 Republicii Moldova cu privire la măsurile de asigurare a ocrotirii pădurilor, perdelelor forestiere de protecție și a altor plantații silvice, nr.106 din 27.01.19962,
Anexa 3
ANALIZA DOS. PENAL PRIVIND PESCUITUL ILICIT CU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE NIMICIRE ÎN MASĂ A FAUNEI, ÎN BAZA ART.234 CP RM
Circumstanțele cauzei:
LI. și S.A. au fost condamnați în baza art.234 CP RM.
In fapt, în noaptea de 16.09.2009, aproximativ la ora 01.00, aflându-se în preajma satului Onițcani, raionul Criuleni, împreună și după o înțelegere prealabilă, în lipsa permisului de pescuit eliberat de Serviciul Piscicol al Inspectoratului Ecologic de Stat, folosind ca mijloc de nimicire în masă a faunei un dispozitiv electric confecționat în mod artizanal, cei doi au pescuit ilegal din râul Nistru pește de diferite specii, cauzând astfel un prejudiciu în mărime de 27700 lei.
Este interzis pescuitul: 1) timp de 90 de zile consecutive, de la 1 aprilie până la 30 iunie: a) în râul Prut de la intersecția lui cu frontiera de nord a Republicii Moldova cu Ucraina până la satul Tețcani; b) în lacul de acumulare Costești-Stânca; c) în râul Prut pe sectorul de la barajul nodului hidrotehnic Costești-Stânca până la satul Giurgiulești și în bălțile Manta; d) în fluviul Nistru pe sectoml de la satul Naslavcea până la orașul Camenca; e) în lacul de acumulare Dubăsari; f) în fluviul Nistru pe sectorul de la barajul Centralei Hidroelectrice Dubăsari până la satul Palanca și în brațul Turunciuc.
Prin derogare de la regula generală, se permite pescuitul scrumbiei, cu excepția perioadei de 10 zile în timpul migrării în masă. Această perioadă se stabilește de către Serviciul Piscicol de comun acord cu organele de resort din Ucraina; 2) în lacul de acumulare Cuciurgan, de la 25 martie până la 31 mai; 3) în obiectivele acvatice piscicole, altele decât cele atribuite pentru activități în domeniul pisciculturii, de la 1 aprilie până la 30 iunie, cu excepția măsurilor tehnologice piscicole. Perioadele de prohibiție, menționate mai sus, pot fi modificate, la propunerea instituțiilor științifice și a Serviciului Piscicol, cu 20 de zile mai devreme sau mai târziu, în funcție de condițiile hidrometeorologice.
Dimensiunile minime ale peștilor și ale altor organisme acvatice, care pot fi pescuite în obiectivele acvatice piscicole naturale, se stabilesc în anexa nr. 1 privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura. În ipoteza nerespectării prevederilor normative menționate mai sus, îndeletnicirea cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor se va considera ilegală, astfel încât devine aplicabil art.234 CP RM.
Mijlocul de săvârșire a infracțiunii prevăzute la art.234 CP RM are un caracter obligatoriu. Se au în vedere: 1) substanțele explozive; 2) substanțele otrăvitoare; 3) alte mijloace de nimicire în masă a faunei. Prin substanțe explozive se înțelege combinațiile chimice sau amestecurile de substanțe, capabile să declanșeze o reacție chimică rapidă, care este însoțită de degajarea unei mari cantități de energie termică și de formarea de gaze (de exemplu, trinitrotoluen (trotil), tetril, hexogen, nitroglicerină etc). Prin substanțe otrăvitoare se au în vedere combinațiile chimice de înaltă toxicitate, prevăzute pentru vulnerarea forței vii în timpul acțiunilor militare (de exemplu, iperita, luizita, fosgenul etc).
Prin alte mijloace de nimicire în masă a faunei trebuie de înțeles: curentul electric; substanțele toxice etc.De exemplu, curentul electric a fost utilizat în cazul următor din practica judiciară:
Infracțiunea specificată la art.234 CP RM este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii daunelor ce depășesc 200 unități convenționale.
Conținutul acestor urmări prejudiciabile se stabilește în corespundere cu anexa nr.2 privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura.
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative
Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 cu modificările, introduse prin Legea nr. 1115-XIV din 05 iulie 2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1-1994, p. 1-6.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l ang=1&id=311496
Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 128-129 (1013-1014) din 13.09.2002. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=33126
Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 122-XV din 14.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.104-110/ 447 din 07.06.2003. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lan g=1&id=326970
Codul Apelor al Republicii , adoptat la 23 iunie 1993. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.10 din 10.09.1993.//http:/lex.justice.md/index.php?&view= 1&id348312
Codul Silvic al Republicii Moldova, adoptat la 21.06.1996. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.4-5.1996 din 16.01.1997.//http:/lex.justice.md/index.php?&view= 1&id349381
Legea Regnului Animal al Republicii Moldova, adoptată la 27.04.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62-63 din 25. 06.1995.//http:/lex.justice.md/index.phpview= 1&id325703
Legea privind Protecția Mediului Înconjurător al Republicii adoptată la 16.06.1993. În: Monitorul Oficial al Republicii nr. 10 din 7.09.1993, p.2-7.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lan g=1&id=348310
Legea privind expertiza ecologică și evaluarea impactului asupra mediului înconjurător a Republicii Moldova adoptată la 29.05. 1996. În: Monitorul Oficial al Republicii nr.52-53 din 17.07.1996. //http:/lex.justice.md/index.php?&view action=view&view 1&id349285
Legea cu privire la radio-protecție și securitatea nucleară a Republicii Moldova, adoptată la 24.02.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 32-33 din 30.04.1997.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l ang=1&id=357213
Legea cu privire la expertiza judiciară, adoptată la 23 iunie 2000, nr. 1086 – XIV. În: Monitorul Oficial al Republicii , nr. 144-145 din 16.11.2000.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311530
Monografii, articole de specialitate
Aionițoaie C. s.a. Tratat de tactică criminalistică. : Carpați, 1992. 327 p.
Bercheșan V., Ruiu M. Tratat de tehnică criminalistică. București: Little Star, 2004. 752 p.
Capcelea A. Drept ecologic. Chișinău: Tipografia centrală, 2000. 241p.
Ciopraga A. Criminalistica. Tratat de tactică. Iași: Gama, 1996. 481 p.
Doraș S. Criminalistica. Chișinău: Tipografia centrală, 2011. 730 p.
Criminalistica. : Chemarea, 2010. 430 p.
Solomon V. Procuratura pentru ocrotirea naturii. În: Legea și viața nr. 10 din 1994, p.12-13.
Stancu E. Tratat de criminalistică. București: Universul juridic, 2010. 830 p.
Ulianovschi Gh. Infracțiunile ecologice-locul lor în noul Cod Penal. În: Legea și viața, nr.12 din 1995, p.41-43.
Аверьянова Т.В. Судебная экспертиза. Курс общей теории. Москва: Норма, 2007. 479 с.
Андреев И.С., Грaмович Г.И., Порубов Н.И. Курс криминалистики. Минск: Высшая школа, 2001. 479 с.
Белкин Р.С., Аверьянова Т.В., Россинская Е.Р. Криминалистика. Москва: Издательство НОРМА, 2006. 971 c.
Бринчук М.М. Экологическое право. Москва: Издательство НОРМА, 1999. 210 с.
Bасильев А. Следственная тактика. Москва: Юридическая Литература, 1976. 341 c.
Волков В. О прокурорской и судебной практикe по делам об экологических преступлениях. В: Государство и право, № 6, 1996, с. 5-8.
Воробьев Г.А. Тактика и психологические особенности судебных действий. Краснодар: КГУ, 1986. 249 c.
Данилюк С.А., Суханов В.Н., Щерба С.П. Расследование дел о незаконной охоте. Москва: МГУ, 1990. 89 c.
Жевлаков Э. Разгранечения экологических преступлений и административных поступков. В: Законость, № 9, 1993, с.25-29.
Жогин Н.В., Карпец И.И. Теория доказательств в советском уголовном процессе (часть oсобенная ). Москва: Юридическая Литература,1967. 562 c.
Зорин Г.А. Теорeтические основы криминалистики. Минск: Амалфея, 2000. 461 с.
Карацев К.М. Основные процессуальные и криминалистические положения допроса обвиняемого. Под ред. И.М. Мажитова. Алма-Ата: Адилет, 1969. 274 c.
Колдин В. Я., Яблоков Н.П. Криминалистика. Москва: МГУ ,1990. 573 c.
Коновалова В.Е. Осмотр места происшествия по делам об экологических преступлениях. Минск: Высшая школа, 1992. 116 с.
Меркурисов В.Х. Расследование преступлений связанных с загрязнением водоёмов и воздуха. Москва: Издательство Юридическая Литература, 1987. 183 c.
Настольная книга следователя. Тактические приемы проведения осмотра места происшествия и допросов при расследовании преступлений различной категории. Научно-методическое пособие. Под ред.А.И. Дворкина. Москва: Экзамен, 2006. 637 c.
Образцов В.А. Расследование преступных загрязнений водных объектов и атмосферного воздуха. Москва: Юридическая Литература, 1981. 192 c.
Петров В. Экологические преступления. Понятие и составы. В: Государство и право, №8, 1993, с. 28 -31.
Плешаков А. Экологические преступления. В: Государство и право, № 8, 1993, с.21-25.
Резван А.П. Использование специальных познаний при расследование экологических преступлений. Москва: МГУ, 1985. 253 с.
Россинская Е.Р. Судебная экспертиза в гражданском, арбитражном, административном и уголовном процессе. Москва: Норма, 2005. 592 с.
Селиванов Н. Расследование преступного загрязнения природной среды. В: Законность, №10, 1993, с.42-45.
Cеливанов H. A., Теребилов В.И. Первоначальные следственные действия. Москва: Издательство Юридическая Литература, 1999. 239 c.
Шляхов А.П.Назначение и производство судебных экспертиз. Москва: Юридическая Литература, 1988. 258 с.
Яблоков H.П. Криминалистика. Учебник. Mocквa: БЕК, 2008. 695 c.
ANEXE
Anexa 1
ANALIZA DOS. PENAL PRIVIND POLUAREA APEI, ÎN BAZA ART.229 CP RM
Circumstanțele cauzei:
O persoană juridică a fost trasă la răspundere pentru infracțiunea de poluare a apei, după cum urmează: Întreprinderea municipală „S.-C.” din Comrat a fost condamnată în baza art. 229 CP RM. În fapt, având obligația de a recepționa și a curăța apa de canalizare, în scopul asigurării protecției mediului (directorul acestei întreprinderi, I.H., ținea sub control executarea obligației specificate), această persoană juridică, în perioada 28.04.2007-30.06.2007, a admis poluarea apelor râului Ialpug și ale lacului Congaz din raionul Comrat cu apă de canalizare uzată și netratată.
La concret, la 10.05.2007, în rezultatul defecțiunilor tehnice apărute, a încetat să funcționeze pompa principală a întreprinderii municipale „S.-C", care pompa apa de canalizare utilizată și netratată din camera de primire a stației de pompare (aceasta venea din colectorul central de scurgere) în instalațiile de curățare.
În scopul neadmiterii inundării clădirii stației de pompare, pentru îndeplinirea operativă a lucrărilor de reparație privind înlăturarea defecțiunilor tehnice apărute și pornirea pompei, a fost astupată armătura de blocare a colectorului central de scurgere și oprită intrarea în camera de primire a stației de pompare a apelor de canalizare utilizate și ne tratate, care au început să se acumuleze în colectorul central de scurgere.
Dispunând de posibilitatea reală de a ordona procurarea urgentă a detaliilor de rezervă necesare pentru pompă și înlăturarea urgentă a defecțiunilor tehnice apărute, directorul întreprinderii I.H. nu a ordonat la timp procurarea detaliilor respective și nu a organizat din timp îndeplinirea operativă a lucrărilor de reparație.
În urma neîndeplinirii în modul corespunzător de către I.H. a obligațiilor de serviciu, rezervelor de pește din lacul Congaz li s-a cauzat o daună în proporții deosebit de mari, estimată la 1077800 lei.
Anexa 2
ANALIZA DOS. PENAL PRIVIND TĂIEREA ILICITĂ A ARBORILOR, ÎN BAZA ART.231 CP RM
Subiectul infracțiunii specificate la art.231 CP RM este: 1) persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu excepția autorității publice). În afară de aceasta, în ipoteza consemnată la lit.a) art.231 CP RM, subiectul trebuie să aibă calitatea specială de persoană responsabilă de protecția și paza vegetației forestiere.
Circumstanțele cauzei:
G.G. a fost condamnat în baza alin.(3) art.42 și lit.a) art.231 CP RM.
Lucrând ca pădurar în cantonul nr.10 al Ocolului Silvic „ T. " și fiind responsabil de protecția și paza vegetației forestiere, în octombrie organizat, prin intermediul lui V.A. și D.V., tăierea ilicită a 20 de arbori din speciile de plop, ulm și frasin din parcelele 65-66, trupul de pădure „L.T.", grupa I, categoria de pădure cu regim special de protecție.
Prin această tăiere ilicită a cauzat întreprinderii Silvice de Stat „ T. " un prejudiciu material în mărime de 2120 lei.
Conform art.56 din Codul silvic, autoritatea silvică centrală, alți gestionari de terenuri în fondul forestier și autoritățile administrației publice locale asigură paza fondului silvic (forestier) și a vegetației forestiere din afara fondului silvic (forestier) împotriva tăierilor ilegale, furturilor, distrugerilor, degradărilor, incendiilor, pășunatului neautorizat al vitelor, braconajului și altor acțiuni dăunătoare. Î
În principal, este vorba despre persoanele care fac parte din Garda forestieră a serviciului silvic de stat, creată în cadrul Agenției „Moldsilva".
Potrivit anexei nr.2 Republicii Moldova cu privire la măsurile de asigurare a ocrotirii pădurilor, perdelelor forestiere de protecție și a altor plantații silvice, nr.106 din 27.01.19962,
Anexa 3
ANALIZA DOS. PENAL PRIVIND PESCUITUL ILICIT CU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE NIMICIRE ÎN MASĂ A FAUNEI, ÎN BAZA ART.234 CP RM
Circumstanțele cauzei:
LI. și S.A. au fost condamnați în baza art.234 CP RM.
In fapt, în noaptea de 16.09.2009, aproximativ la ora 01.00, aflându-se în preajma satului Onițcani, raionul Criuleni, împreună și după o înțelegere prealabilă, în lipsa permisului de pescuit eliberat de Serviciul Piscicol al Inspectoratului Ecologic de Stat, folosind ca mijloc de nimicire în masă a faunei un dispozitiv electric confecționat în mod artizanal, cei doi au pescuit ilegal din râul Nistru pește de diferite specii, cauzând astfel un prejudiciu în mărime de 27700 lei.
Este interzis pescuitul: 1) timp de 90 de zile consecutive, de la 1 aprilie până la 30 iunie: a) în râul Prut de la intersecția lui cu frontiera de nord a Republicii Moldova cu Ucraina până la satul Tețcani; b) în lacul de acumulare Costești-Stânca; c) în râul Prut pe sectorul de la barajul nodului hidrotehnic Costești-Stânca până la satul Giurgiulești și în bălțile Manta; d) în fluviul Nistru pe sectoml de la satul Naslavcea până la orașul Camenca; e) în lacul de acumulare Dubăsari; f) în fluviul Nistru pe sectorul de la barajul Centralei Hidroelectrice Dubăsari până la satul Palanca și în brațul Turunciuc.
Prin derogare de la regula generală, se permite pescuitul scrumbiei, cu excepția perioadei de 10 zile în timpul migrării în masă. Această perioadă se stabilește de către Serviciul Piscicol de comun acord cu organele de resort din Ucraina; 2) în lacul de acumulare Cuciurgan, de la 25 martie până la 31 mai; 3) în obiectivele acvatice piscicole, altele decât cele atribuite pentru activități în domeniul pisciculturii, de la 1 aprilie până la 30 iunie, cu excepția măsurilor tehnologice piscicole. Perioadele de prohibiție, menționate mai sus, pot fi modificate, la propunerea instituțiilor științifice și a Serviciului Piscicol, cu 20 de zile mai devreme sau mai târziu, în funcție de condițiile hidrometeorologice.
Dimensiunile minime ale peștilor și ale altor organisme acvatice, care pot fi pescuite în obiectivele acvatice piscicole naturale, se stabilesc în anexa nr. 1 privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura. În ipoteza nerespectării prevederilor normative menționate mai sus, îndeletnicirea cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor se va considera ilegală, astfel încât devine aplicabil art.234 CP RM.
Mijlocul de săvârșire a infracțiunii prevăzute la art.234 CP RM are un caracter obligatoriu. Se au în vedere: 1) substanțele explozive; 2) substanțele otrăvitoare; 3) alte mijloace de nimicire în masă a faunei. Prin substanțe explozive se înțelege combinațiile chimice sau amestecurile de substanțe, capabile să declanșeze o reacție chimică rapidă, care este însoțită de degajarea unei mari cantități de energie termică și de formarea de gaze (de exemplu, trinitrotoluen (trotil), tetril, hexogen, nitroglicerină etc). Prin substanțe otrăvitoare se au în vedere combinațiile chimice de înaltă toxicitate, prevăzute pentru vulnerarea forței vii în timpul acțiunilor militare (de exemplu, iperita, luizita, fosgenul etc).
Prin alte mijloace de nimicire în masă a faunei trebuie de înțeles: curentul electric; substanțele toxice etc.De exemplu, curentul electric a fost utilizat în cazul următor din practica judiciară:
Infracțiunea specificată la art.234 CP RM este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii daunelor ce depășesc 200 unități convenționale.
Conținutul acestor urmări prejudiciabile se stabilește în corespundere cu anexa nr.2 privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Metodica Cercetarii Infractiunilor Ecologice (ID: 128525)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.