Metode,tehnici Si Probe de Audit Financiar

Metode,tehnici și probe de audit financiar

Cuprins

Capitolul I-Metode, tehnici și probe de audit financiar

I.1 Evoluția auditului………………………………………………………………………3

I.2 Ce este auditul?………………………………………………………………………………………………..3-4

I.3 Necesitatea și rolul auditului…………………………………………………………..4-5

I.4 Auditul financiar……………………………………………………………………….5-6

I.5 Metode tehnici și probe de audit financiar

I.5.1 Metode și tehnici utilizate în auditul financiar……………………………………..7-8

I.5.2 Tehnici utilizate in auditul financiar………………………………………………8-12

I.6 Probele de audit

I.6.1 Obiectivele probelor de audit……………………………………………………..13

I.6.2 Locul și rolul probelor de audit…………………………………………………13-15

I.6.3 Caracteristicile probelor de audit………………………………………………….15-17

I.6.4 Proceduri de audit pentru obținerea probelor de audit…………………………….17-18

I.6.5 Obținerea probelor de audit……………………………………………………….18-19

Capitolul I

I.1Evolutia auditului.

Termenul de audit, in general, vine de la cuvîntul latin “audire” care înseamnă a asculta și a informa pe alții.Acest termen are semnificația unei revizii a informațiilor contabile și de altă natură care este efectuată de către un profesionist în vederea exprimării unei opinii în ceea ce privește regularitatea și sinceritatea informațiilor auditate.Practica auditului are o vechime de peste un mileniu.În acest domeniu, de-a lungul timpului, au fost folosiți termini precum: revizie, verificare, inspecție, control.Fiecare dintre acești termini presupun compararea situațiilor financiare reale cu cee ce ar trebui să existe, recumandarea de către specialisti a unor metode menite să contribuie la atingerea obiectivelor societații.

La început proprietarii entitaților verificau personal managerii, ulterior incepand sa apeleze la aceste servicii oferite de catre profesioniști independenți si competenți care își pot exprima părerea in legatura cu activtatea ce se desfașoară intr-o entitate.În aceste condiții apare cea mai nouă profesie si anume profesia de auditor.

Pană în secolul XX, activitatea auditorilor externi si interni se caracteriză prin faptul că:

aceștia urmăreu în primul rand depistarea fraudelor și erorilor

verificarea tranzacțiilor și operatiunilor se făcea de regulă in mod exhaustiv

auditorii nu erau obligați spre a stabili riscurile datorate insuficienței controlului intern.

In cea de-a doua parte a secolului XX, evoluția auditului s-a concretizat printre altele in faptul că:

– auditorii nu mai aveau rolul de a depista fraudele și erorile existente, ci de a oferi o garanție cât mai concisă in ceea ce privește corectitudinea informațiilor

-auditorii devin mai preocupati de “evaluarea controlului intern”

1.2 Ce este auditul?

Prin audit, în general, se ințelege un proces sistematic de obținere și evaluare a unor informații în vederea aprecierii gradului lor de conformitate cu criteriile stabilite, precum si comunicarea unor rezultate către conducerea entitații.

Auditul constă într-un ansamblu de activitați, desfăsurate de către un auditor sau de către un alt expert compatibil pentru verificarea informațiilor existente într-o entitate și capabile de a depista erorile și neregulile existente în aceasta entitate, precum și de comunicare a unor rezultate precise în vederea oferirii unei asigurari prin intermediul unei opinii sau în vederea formularii unei recomandări

I.3 Necesitatea și rolul auditului

Trebuința și rolul auditului poate fi prezentată din 3 puncte de vedere astefel:

Pentru utlilizatorii de informații contabile sau de altă natuă, auditul are misiunea de a “reduce riscul de informații”. Auditorii fiind capabili și independenți pot oferi o garantare echilibrată asupa faptului că informațiile pe baza cărora utilizatorii iau diferite hotărâri, reprezintă imaginea statornică, sunt culese, prelucrate cu respectarea normelor prestabilite și in mod adevărate.

Persoanele fizice sau juridice înzestrate cu puterea de decizie sunt obligate să își stabilească deciziile lor pe baza informațiilor generate de alte persoane.

Preocuparile furnizorilor de informații de a obține un avantaj pot să nu se suprapună perfect cu cele ale utilizatorilor. Ca atare informațiile pot sa fie manevrate în interesul ofertantului, cee ace duce la o informare greșită a utilizatorilor. Astfel entitatea, debitoare, manevrând informațiile, îl indrumă pe credito în a acepta dăruirea împrumuturilor.

Aceste informări greșite pot fi intenșionate atunci când se prezintă informații incorecte, neadevărate sai incomplete, sau pot fi neintenționate datorita unor erori sau datorita încrederii sincere a celor ce procură informațiile prin nerespectarea prudenței contabile.

Persoanele care furnizează informațiile răspund de lipsa de greșeli a acestora. Daca cei care le utilizează înregistreaza pierderi remarcabile datorită faptului că au luat decizii pe baza unor informații eronate, ei pot cere compensarea unei pagube în justiție, dar există riscul ca daunele să nu poată fi recâștigate deoarece debitorii au devenit falimentari.

Cei care utilizează informațiile, de regulă, nu pot să verifice calitatea și sinceritatea informțiilor pe baza cărora își consolidează hotărîrile. Asttfel, eu nu pot obține direct informații despre operațiile care au avut loc.

Cei care au primit și procurat informția sunt obliași s se bazeze pe informațiile procurate de alte persoane datorită cel puțin urmatoarelor motive:

-Creșterii distanțelor dintre locurile în care se strâng și se modifică informațiile și persoanele care le utilizează.

-Creșterii volumului operașiunilor mărește modalitatea ca anumite informații eronate să fie mascate de către alte informații. În aceste condiții informațiile greșite sunt tot mai greu de găsit mai ales în conditiile utilizării I.T.

-Executarea de operațiuni complexe cum sunt dobândirile de la alte entități , utilizarea instrumentelor financiare derivate, consolidarea conturilor în cazul filialelor din ramuri diferite, precum și realizarea de înregistrări care se bazează pe argumente contabile. Verificarea informațiilor de către fiecare utilizator în parte , prin deplasarea la locul unde se adună și se modifică aceste informații este ineficientă datorită:

cheltuielior mari ocazionate de aceste deplasări

calității verificărilor. Nu toți utilizatorii sunt bine informați pentru efectuarea acestor verificări și nu au nivelul sau dispozițiile tehice de lucru, verificările facându-se după inspirația fiecarui utilizator.

caracterul confidential al unor informații care nu poate fi procurat tuturor persoanelor implicate.

Cei ce culeg, modifică și prezintă informații interne și externe dau dovadă de o atenție mai spotită și vor respecta mai atent criteriile și procedurile stabilite.

Procedeul cel mai potrivit prin care utilizatorii pot obține informașii sigure se bazează pe serviciile auditorilor autonomi, bine informați in acest domeniu care își desfașoară activitatea pe baza unor norme care reglementează calitatea. Ei ofera o cauțiune referitoare la faptul că informațiile sunt exhaustive, verificabile și justificabile, dar și exacte si imparțiale.

I.4 Auditul financiar

Auditul financiar constă în strangerea probelor de audit cu referire la situațiile financiare ale unei societăți și în folosirea acestor probe pentru estimarea conformității acestora cu principiile stabilite dinainte.

Auditul financiar se efectuează de către profesioniști capabili, independenți și împuterniciți in acest sens. Aceste persoane sunt chemate să ofere o asigurare echilibrată asupra conformității situațiilor financiare cu principiile prestabilite.

În Legislația Românească se folosește expresia “Audit Financiar” in Directiva a VIII-a. a Consiliului Comunității Europene din 1984 este folosită în același sens și expresia “control legal”. Indeferent de expresia utilizată auditul financiar este cerul de normele legale.Astfel, sunt datorate să audieze situațiile financiare toate societățile care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre principiile:

Total active 3.650.000 euro

Cifra de afaceri netă 7.300.000 euro

Numărul mediu de salariți 50

Auditul legal se realizează de către auditorii financiari ai Camerei Auditorilor Financiari din Romania(CAFR)

Definiția auditului financiar poate fi reprezentata schematic astfel:

Figura1: Definitia auditului financiar

I.5 Metode, tehnici și probe de audit financiar

I.5.1 Metode și tehnici utilizate in auditul financiar

Forța concludentă a elementelor colectate de auditor aparține de originea și natura acestora, de tehnicile și practicile folosite necesare pentru asigurarea unei plauzibilități juste pe cantitatea și calitatea informațiilor dobândite.

În general, metodele și tehnicile utilizate în colectarea elementelor care pot fi probate, se întrepatrund in multiple forme, folosiundu-se fie caracterizate, fie în cadrul unor tehnici ca o formalitate care face parte din aceasta.

Așadar amintim cele mai utilizate tehnici:

Tehnica sondajului

Tehnica interviului

Tehnica examinarii analitice

Dintre categoria metodelor amintim metoda confirmării directe.Această metoda constă în a cre unei persoane să confirme auditorului financiar direct informațiile cu privire la existența situașiilor financiare, a soldurilor, etc.Auditorul are libertatea de a determina clauzele și întinderea aceste proceduri.Aceasta procedura a confirmării directe pornește cu acceptul conducerii entității supusă controlului.

Dacă aceasta nu este favorabilă auditorului finaniar se poate afla în una din următoarele două situații:

1.Consideră că tehicile compensatorii de control îi aduc suficente elemente de probă

2.Consideră că alte controale nu-l conduc la elemente care pot fi prbate, iar în acest caz acesta va suporta consecințele cu privire la certificare.

În principiu, creanțele si obligațiile entității sunt verificate pe baza extraselor de cont, iar pentru disponibilitățile aflte în conturi la bănci se verifică prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont ale băncilor cu cele eistente în contabilitate. În cazul în care rezultatele inventarierii nu conțin date mulțumitoare și echitabile, auditorul financiar poate folosi metoda confirmării directe așa cum este prevăzută in normele de audit financiar.

Așa cum am mentionat mai sus elementele probante obținute de audiroul financiar sunt mai sigure decât cele oferite de entitatea auditataă. Din consecințtele ușor de înțeles, aceasta procedură a confirmării directe este indicata ori de câte ori poate fi realizată. Urmatoarele exemple ilustrează folosirea acestei proceduri.Astefel pentru:

Imobile=situatia ipotecilor extrase din cartea cadastrală

Mijloacele fixe, altele decât imobilele=gajuri, contractul de leasing

Creanțe și datorii=soldurile în curs, împrumuturile și creditele date și primite

Bănci=situațiile privind relațiile bancare

Avocații si consilierii din afara

Modalitatea prin care se poate realiza această procedură este următoarea:

Cererea de confirmare se intocmește pe hîrtie conținând antentul firmei auditate

Trimiterea acesteia de către auditorul financiar

Primirea directă de către auditor, fie a răspunsului, fie a cererii dacaă destinatarul nu a fost găsit.

Comentarea si exploatarea informațiilor și datelor aflate in răspuns

Arhivarea metodică

Procedura confirmarii directe este utilizată atât în auditul statuar cât și în auditul contractual.

I.5.2 Tehnici utilizate in auditul financiar

Tehnica sondajului-Întrucât auditorul financiar nu poate verifica integral rulajele sau soldurile unui cont datorită numarului mare de operații efectuate de entitate, acesta caută elemente care pot fi probate pe un eșsantion adecvat, folosind tehnica sondajului.

Sondajul reprezinta o tehnica ce are la bază selectarea unui numar sau unei anumite părți dintr-o mulțime, aplicarea la acestea tehnicilor de obținere a elementelor ce trebuie probate și extinderea rezultatelor abținute asupra eșantionului la întreaga mulțime.Probele pe care le realizează auditorul financiar sunt de două tipuri:

-În unele cazuri auditorul financiar caută în general să mdemonstreze că elementele care constituie mulțimea prezintă o caracteristică comună

-În alte cazuri auditorul financiar verifică valoarea dată a unei mulțimi, aceasta fiind un sondaj asupra valorii.

În general un auditor poate folosi două tipuri de sondaj:

Sondaj statistic

Sondaj nestatistic

Alegerea unuia dintre cele două sondaje depinde de pregătirea profesională a auditorului financiar și de gradul de plauzibilitate pe care auditorul financiar dorește să-l dea concluziilor sale.

Oricare dintre sondaje ar fi folosit, acesta trebuie să respecte niște reguli in ceea ce privește luarea deciziei asupra eșsntionului și pentru a parcurge unele etape obligatorii

Auditorul trebuie deci să explice:

Ceea ce urmărește să demonstreze

Că rata greșelilor care există în multime nu depășește rata maxima ce poate fi acceptată

Auditorul financiar în general nu examinează totalitatea informațiilor la care are acces pentru a strânge elementele care trebuie să le verifice cu privire la sistemul contabil, ci aplică tehnica sondajului care este bzată pe gândirea sa profesională sau pe eșsntionul statistic.

Folosirea acestei metode sondajului este importantă deoarcece permite auditorului financiar să tragă concluzii cu mai multa exactitate decât utilizând alte metode

Tehnica observării fizice-Această metodă este metoda cea mai eficientă de verificare a existnței unui activ, insă această tehnică aduce doar o parte din elementele probante utile auditorului financiar și anume numai existența bunului respectiv, astfel încât celelalte elemente probante trebuie verificate prin alte tehnici.Acțiunile efectuate de auditor pe linia controlului stocurilor trebuie să asiure că:

Entitatea a prevăzut mijloace corespunzătoare ce permit recenzarea activelor în condiții bune de funcționare.Această fază constă în studierea metodelor de inventariere, deci, înaintea inventarierii propriu-zise

Aceste mijloace sunt puse în funcționare in mod acceptabil.Aici trebuie verificat faptul că persoanele care au sarcina de a face inventarierea aplică în mod corect procedurile și se localizează în timpul inventarierii propriu-zisă.

Lucrările de inventariere au fost corect valorificate, această fază constă în controlarea dacă acele cantităti recenzate sunt cele folosite pentru calculul sumei stocurilor și se află, deci, după inventarierea propriu-zisă.

Aceast tehnică este utilizată pentru a ajuta auditorul financiar să înțeleagă mai bine cum este organizată si efectuată o anumită procedură a auditului intern. De exemplu:

Auditorul poate evalua modalitatea de realizare a procedurii de luare în primire a bunurilor.

Auditorul poate să asigure că masurile luate de entitate pentru protejarea fizică a bunurilor sunt concrete și că transportul banilor în numerar de la bancă la entitate si de la entitate la bancă se realizează respectând regulamentul operațiilor de casă.

Observarea fizică in cadrul oraganizării realizării si fructificării rezultatului inventarierii patrimoniului este sigura tehnică care îl poate asigura pe auditorul financiar că procedurile de inventariere au fost folosite corect.

Tehnica interviului-Aplicată in cadrul lucrărilor de audit poae fi definită ca fiind:”o metodă de investigare destinată cunoașterii în profunzime a comportamentului uman în însușirea și aplicarea unor proceduri competente ale auditorului financiar sau controlului conturilor”.

Fiind o metodă delicată și dificilă cere o specializare profesională a celor care iau interviuri, ceea ce îi conduce la:

Înțelegerea mai buna a ceea ce se petrece în sinea lor și în gândurile celorlalți în timpul interviului

O mai bună înțelegere a poziției interviului

Întelegerea mai bună a exprimării celorlalți.

O mai buna întelegere în timpul interviului a modului în care au fost aplicate și înțelese procedurile.

Persoana care ia interviul trebuie să fie o persoană pricepută, instruită în acest scop și trebuie să aibă anumite calități.Trebuie să fie inventivă, onestă, să fie exactă in notarea răspunsurilor, să se adapteze repede, să nu fie nici prea sociabilă, dar nici prea agresivă.

Interviul se bazează pe o anumită tema și are un anumit scop, ambele fiind stabilite dinainte, cu ajutorul unor reguli adaptate domeniului investigat

Există mai multe tipuri de interviuri, dintre care amintitm:

Interviul liber are rolul de a-i face pe cei ascultați, să vorbească liber, pe larg, fără a fi întrerupți și fără a fi influențați intr-un fel în expunerea ideilor.Acest procedeu nu asigură obținerea de mai multe informații, dar permite culegerea de idei care sunt necesare pentru interviurile viitoare.

Interviul cu chestionar unde de obicei intervientul îl are cu un sinur intervievat și se realizează pe baza unor întrebări de la care intervientul nu se abate.

Luarea uni interviu necesită un efort mintal mare și nu trebuie efectuat mai mult de două ore consecutiv.Realizarea interviului cu chestionar necesită o pregătire cu grijă și cu mai multe precauții.

Tehnica examinării analitice-Această tehnică este o metodă globală folosită pentru constatarea greșelilor și omisiunilor fără a aduce prin ea însași elemente doveditoare a greșelilor și omisiunilor sesizate, acestea urmând a fi determinate prin celelalte tehnici și sondaje care permit cuantificarea cât mai exactă a acestora.

Auditorul va face diferența între documentele care definesc o politică sau o orientare de cele care prezintă sau subînțeleg realizarea unei proceduri sau operații.

Deși primele ajută la întelegerea celorlalte, ele nu sunt suficiente pentru ca auditorul financiar să cunoască faptele.Documentele ca suport informațional , chiar dacă nu prezintă în întregime faptele, existența și conținutul lor, arată pe de o parte situația de fapt atunci când ele au fost întocmite și pe de altă parte nivelul de organizare al auditului intern.

Uneori, documentele nu exprimă realitatea deoarece procedurile descrise evoluează fără ca documentele sau înregistrările să fie aduse la zi.Efectuarea tehnicii de examinare analitică se efectuează în funcție de aprecierea auditorului financiar. Dacă se face o tratare, având în vedere riscurile, cu cât acestea sunt mai importante cu atât trebuie să acorde mai putin valoare probantă rezultatelor examinării analitice, fiind aplicate testele detaliate sistemelor de audit intern.

Un aspect referitor la metodologie al tehnicii examinării analitice îl prezintă realizarea unor calcule aritmetice și analize, estimări și confruntări intre documentele și informațiile din:

Amontele sistemului informațional al entității-documentele primite care devin elemente justificative care stau la baza înregistrărilor

Avalul sistemului informațional al entității-documente emise:facturi, balanțe etc.

Aceste proceduri e examinare analitică prezintă avantajul de a putea fi foloste de către auditorii financiari în diferite faze pentru realizarea auditului financiar cum ar fi:

În etapa de acceptare, examinaea analitică poate fi folosită pentru recunoașterea mai bună a entității și identificarea zonelor de risc, contribuind la realizarea unei misiuni de audit cât mai bune

În etapa de supraveghere a gestiunii entității-auditorul financiar folosește această tehnică pentru adunarea de elemente probante în ceea ce privește credibilitatea sau caracterul echilibrat al sistemelor de audit financiar.

În etapa de examinare a conturilor anuale, prin folosirea acesti metode de examinare analitică auditorul financiar poate colecta elemente probante care să

demonstreze convingerea că sunt asigurate condițiile de regularitate și că acestea arată o imagine fidelă a rezultatelor la sfârșitul exercițiului financiar.

Tehnica examinării analitice prezintă o importanță prin gradul de decizie profesională pe care o implică.Principalele proceduri ale acestei tehnici trebuie îndeplinite chiar și de responsabilul grupei de auditori.

I.6 Probele de audit

Probele de audit reprezintă totalitate informațiilor stabilite de auditorul financiar pentru determinarea concordanței informațiilor auditate cu criteriile stabiite.Standardul care conține probele de audit este ISA500”Probe de audit financiar”.

Potrivit Standardelor Internaționale de Audit, elementele care trebuie probate sunt reprezentate de informațiile pe care auditorul le onbține pentru a ajunge la concluziile pe care acesta își exprimă opinia.Informațiile sunt constituite din documentele justificative și documentele contabile ce stau la baza situațiilor financiare și care sunt probate cu elemente din alte surse.

I.6.1 Obiectivele probelor de audit

Fiecare dosar este necesar să conțină suficiente probe de audit pentru a ajuta la concluziile stabilite pe baza lor, pe care se constituie opinia de audit în cee ace prvește situațiile financiare. Probele de audit trebuie să corespundă următoarelor obiective:

Exhaustivitate- nu trebuie să existe tranzacții ori elemente nereprezentate

Exactitate-trebuie ca activele, pasivele și tranzacțiile să fie exacte din punctul de vedere al corectitudinii lor

Evaluare- activul sau pasivul trebuie să fie înregistrate la valoarea contabilă corespunzătoare

Existența-trebuie ca activul sau pasivul să existe la momentul dat

Drepturi și obligații- activele sau datoriile trebuie să aparțină întreprinderii la o anumită data

Cut-off-o tranzacție sau un evniment au avut loc in decursul unei perioade și aparține întreprinderii, trabzacția sau evenimentul sunt înregistrate la valoarea corespunzătoare, iar veniturile si cheltuielile sunt allocate perioadei adecvate.

Prezentare și grupare-un element este descries și prezentat conform cadrului de raportare care necesită a fi aplicat.

I.6.2 Locul si rolul probelor de audit

Pentru precizarea importanței și locului probelor de audit în cadrul misiunii de audit trebuie sa avem în vedere scopul acestei activități și anume emiterea de către auditorul financiar a unei păreri în cee ace privește întocmirea situațiilor financiare sub toate aspectele.În acest caz auditorul financiar poate acorda un “certificate de bună purtare” acesta atestând înfățișarea imaginii fidele către situațiile financiare

Figura 2:Loculși rolul probelor de audit in misiunea de audit

Standardele Internaționale de Audit necesită ca auditorul financiar să poată obțibe o asigurare convenabila în legătură cu situațiile financiare, asigurând că acestea nu conțin falsificări semnificative fie datorate unei fraude sau unei erori.Aceaă asigurare convenabil reprezintă unnivel ridicat de asigurare.Ea se obține în momentul în care auditorul financiar are suficiente probe de audit pentru reducerea rscuilor la un nivel admisibil scăzut.

Această asigurare convenabilă nu reprezintă un nivel desăvârșit de asigurare, deoarece există limitări ce aparțin unui audit care rezultă în cea mai mare parte a probelor de audit conform cărora auditorul financiar trage concluzii și își azează opinia ca fiind convingătoare.

Probele de audit sunt folositoare pentru susținerea opinie auditorului financiar și raportului.Aceste probe ar putea totuși să includă și informații din alte surse cum ar fi auditurile anterioare.

În plus față de alte surse, una dintre cele mai importante este reprezentată de sistemul de înregistrări contabile ale întreprinderii.Informațiile care pot fi folosite ca probe de audit pot fi pregătite de un angakat expert sau de un colaborator al entității ce trebuie auditată.absența informațiilor constituie pentru auditorul financiar o proba de audit.

Cea mai complicată parte a muncii auditorului financiar constă in obținerea și evaluarea probelor de audit.

I.6.3 Caracterisicile probelor de audit

Cerința standarduli ISA 500-“Probele de audit” este:”auditorul trebuie să stabilească și să desfășoare proceduri de audit care trebuie să fie adecvate circumsanțelor în scopul obținerii de probe de audit suficiente și adecvate”.

Caracteristicile prbelor de audit sunt:

Gradul de suficiență – aceasta reprezintă un factor cantitativ

Gradul de adecvare – acesta repreintă un factor calitativ

Figura3: Relația dinte riscurile evaluate, numarul și caliatea probelor de audit

Gradul de suficiență reprezintă valoarea mărimii cantității probelor de audit.

Gradul de adecvare reprezintă valoarea mărimii calității probelor de audit.

Altfel spus, evidențierea și gradul de credibilitate al acestora în procurarea de suport pentru clasele de tranzacții, soldurile conturilor, prezentările informațiilor precum și afirmațiile aferente sau în depistarea erorilor de la nivelul acestora.

Cantitatea acestor probe de audit este afectată de riscul de falsificare(cu cât riscul este mai mare, cu atât sunt cerute mai multe probe de audit) și de asemenea, de calitatea probelor de audit(cu cât calitatea acetsor probe este mai ridicată, cu atât vor fi cerute mai puține probe).

În concluzie, gradul de suficiență si gradul de adecvare a acestor probe de audit sunt interrelaționale.Totuși, o obținere simplă a cantității probelor de audit nu poate compensa slaba calitate a acestora.Un set de proceduri de audit dat, poate procura probe de audit care să scoată în evidență anumite aserțiuni, dar nu și pentru altele. Un exemplu relevant poate fi inspectarea evidențelor și documentelor ce fac referire la colectarea creanțelor la sfârșitul perioadei, poate furniza probe de audit în ceea ce privește existența cât si evaluarea, deși nu prezintă și probe referitoare la gradul de adecvare.Cu alte cuvinte, auditorul financiar obține uneori probe de audit din alte surse de natură diferită care pot fi relevante pentru aceeiași aserțiune.

Gradul de credibilitate al probelor de audit este influențat atât de sursa cât și de natura acestorași depinde în mod direct de circumstanțele individuale în care pot fi obținute probele de audit.Pot fi formulate gerenalități în ceea ce privește credibilitatea diferitelor tipuri de probe de audit. Indiferent dacă aceste probe sunt obținute din surse externe societății, pot exista situații în care credibilitaea informațiilor obținute să fie afectată.De exemplu, dacă probele e audit sunt obținute dintr-o sursă externa independentă nu se pot bucura de această credibilitate dacă acea sursă nu cunoasște cauza.

Mai jos vă voi prezenta câteva generalități ce fac referire la credibilitatea probelor de audit care pot fi utile:

Atunci când ele sunt obținute din surse independente din afara societății, probele de audit pot fi mai credibile

Atunci când controalele aferente întocmite de societate sunt eficace, probele de audit pot fi mai credibile

Credbilitatea probelor de audit este mai mare atunci cînd acestea există sub formă de documente, fie ele pe hârtie, fie în format electronic.

Probele de audit sunt mai credibile atunci când acestea sunt prezentate în documente originale decât atunci când sunt perezntate in fotocopii.

Elementele probante trebuie să permită auditorului financiar să ajungă la o concluzie în ceea ce privește situațiile financiare ale societății, în general auditorul financiar nu corectează toate informațiile la care are acces pentru a-și putea forma o opinie

I.6.4 Proceduri de audit pentru obținerea probelor de audit

Putem spune că prin obținerea probelor de audit, auditorul financiar poate ajunge la concluzii rezonabile pe baza cărora își fundamentează opinia de audit efectuând proceduri de audit cu ajutorul cărora:

Obține înțelegerea societății și mediul acesteia pentru evaluarea riscurilor unor erori semnificative în ceea ce privește situațiile financiare

Să supuna testelor, atunci când auditorul decide a fi necesar, eficacitatea operațională în ceea ce privește controalele în avertizarea sau detectarea și corectarea erorilor semnifcative existente în situațiile financiare.

Să depisteze erorile semnificative în situașiile financiare

Auditorul financiar realizează tot timpul proceduri de evaluare a risucrilor pentru furnizarea unei baze acceptabile de evaluare a riscurilor la nivelul situațiilor financiare.În principiu, procedurile de evaluare a riscurilor, nu prezintă suficiente probe pe care auditorul financiar să poată ajunge la o opinie și sunt completate de proceduri suplimentare de audit.Obșinerea probedlor de audit de către auditorul financiar poate fi realizată prin una sau mai multe dintre următoarele proceduri:

Inspecția-reprezintă studierea înregistrărilor, documentelor sau imobilizărilor corporale.Inspecția în ceea ce privește înregistrările și documentele furnizează probe de audit care au un grad de credibilitate variat și care depinde de natura și sursa lor

Observația-această procedura constă în urmărirea unei proceduri efectuată de alții, de exemplu, observarea de către auditorul financiar a moduli de inventariere a stocurilor de către personalul societății.

Investigarea și confirmarea

Investigația reprezintă obținerea de informații de către auditorul financiar de la persoanele care le posedă, fie din interiorul societății, fie din exteriorul acesteia.aceste investigații pot fi cereri în scris adresate unor terțe părți, fie anumite întrebari ce pot fi adresate persoanelor din interiorul societății. Răspunsurile la investigații servesc auditorului financiar drept informații pe care nu le deținea anterior sau informații care se certifică cu probele de audit.

Confirmarea reprezintă răspunsurile primite la investigație pentru a afirma informațiile existente în situațiile financiare.

Calculul-reprezintă verificarea cu precizie a documentelor și înregistrărilor contabile sau realizarea de calcule independente efectuate de câtre auditorul financiar.

Procedurile analitice-reprezintă analiza indicatorilor, incluzând de asemenea cercetarea fluctuațiilor și a relațiilor care sunt instabile față de alte informații care ies în evidență sau care se abat de la valorile așteptate.

I.6.5 Obținerea probelor de audit

Acele elemente proante sunt obținute printr-o combinare recomandată a testelor de procedură sau prin controalele substantive.

Testele de procedură sunt acele teste care permit dobândira de elemente proante în ceea ce privește eficiența redactării și funcționării sistemelor contabile și de control intern.

Controalele substantive sunt acele controale proprii ale auditorului financiar în contabilitaea societății și reprezintă procedurile care urmăresc dobândirea elementelor probane prin care pot fi depistate greșelile semnificative din situațiile financiare ale entității. Acestea sunt de două feluri:

Controale privind tranzacțiile, operațiile si soldurile contruilor

Procedurile analitice care constau în analiza tendințelor și rapoartelor

În funcție de cât de credibile sunt informațiile obținute in etapele anterioare auditorul financiar își stabilește programele de control și conturile conform cărora acesta poate obține elemente probante necesare stabilirii opiniei sale.

Controlul substantiv reprezintă procedurile utilizate de către auditorul financiar pentru a obține elemente probante.Este de două feluri:

Controlul asupra operațiilor și soldurilor

Control prin procduri analitice

În cazul în care auditorul financiar plecă de la controalele substantive acesta trebuie să determine dacă elementele care rezultă din aceste controale sunt suficiente ș adecvate pentru a stabili dacă la emiterea situațiilor financiare au fost respectate următoarele crietii:

De existentă-activul sau pasivul există la momentul dat

De drepturi și obligații-un element de activ reprezintă un drep al societății, iar unul de pasiv reprezintă o obilgație a acelei societăți.

De apartenență-toate tranzacțile și evenimentele se referă la întreprinderea dată

De exhaustivitate- înregistrarea tuturor actielor, pasivelor, tranzacțiilor si evenimentelor

De evaluare-înregistrarea la valoarea lor de inventar a activelor și pasivelor

De masuare

De prezentare și publicitate

Capitolul II

Studiu de caz:Considerații specifice auditului resurselor umane la nivelul societății SC ALBALACT SA

În acest capitol am decis să vă prezint activitatea de audit asupra imobilizărilor necorporale ale societășii SC ALBALACT SA, acest element bilanțier fiind unul reprezentativ pentru poziția financiară a societății analizate, ponderea imobilizărilor necorporale fiind semnificativă in totalul activelor.

II.1Prezentarea societății.

SC Albalact SA este persoană juridică română, având forma juridică de organizare ca societate pe acțiuni, fiind singurul producător de produse lactate din România înființat în fost industrie comunistă, care în numai câțiva ani de la lansarea primului sau brand a ajuns între primii patru jucători din piața româneasca a lactatelor.Situată pe DN1, comuna Gâlda de Jos, sat Oiejdea,județul Alba,fabrica Albalact a fost deschisă in anul 1971, fiind înregisrată sub codul unic 1755369 intr-o vreme în care regimul comunist dorea ca fiecare județ din România să dezvolte propria industrie alimentară.In anul 1999, când ajunsese din păcate la limita falimentului, lipsa de investiții și tehnologie, fabrica a fost privatizată de stat si a devenit o societate pe acțiuni cu capital integral privat. In anul 2005, conducerea companiei a decis că este timpul pentru schimbari mai importante.Atunci Albalact a trecut printr-un proces de rebranding complex.Albalact avea nevoie să se raporteze intr-un alt fel la mediul copmetițional in care intrase.

Anii 2007 si 2008 au fost pentru Albalact anii investitiilor majore și ai consolidării ca și companie românească modernă cu viziuni europene. Albalact a deschis portile noii fabrici de la Oiejdea, din judetul Alba – una dintre cele mai mari si mai moderne investitii greenfield din Europa Centrala si de Est.

Albalact și-a continuat planurile de dezvoltare și în 2008 a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni al fabricii Raraul Campulung Moldovenesc, pentru a intra pe segmentul branzeturilor. Fabrica Raraul Campulung are o tradiție îndelungata în productia de branzeturi și este singura unitate din țarăacreditata să exporte produse în Uniunea Europeana. Astăzi, Albalact detine 99,01% din pachetul de actiuni al societatii Raraul Campulung Moldovenesc.

II.2 Introducere

Colectarea informațiilor

Colectarea informațiilor este o abilitate esenșială pe care auditorii trebuie să o aibă și joacă un rol major în diferite etape ale unei misiuni de audit.Colectarea informațiilor are o importanță chiar mai mare in etapele de planificare, examinare, confirmare și testare ale fiecărei misiuni de audit.

Intervievarea este o tehnică de bază în colectarea informațiilor și este o deprindere esențială aaduitorilor financiari, care petrec mare parte a timpului lor constatând fapte prin intermediul comunicării verbale și a întâlnirilor cu clienții.

Scopul

Aufitorii financiari colectează informații pentru a înțelege mai bine activitatea sau procesul pe care îl examinează, fie că este vorba de procedurile aplicate, despre modul de funcționare a instrumentelor de control sau de principalele documente care se pun în practică.auditorul trebuie ulterior să documenteze constatările.

Tehnici

Interviurile de constatare a faptelor sunt cele mai uzuale modalități de colectare de informații, dar auditorul financiar poate face uz de o mare vaietate de alte tehnici pentru a-și atinge acest scop inclusiv.

-examinarea documentelor-și anume examinarea politicilor planurilor, procedurilor, notelor de sistem, hărților de proces, documentelor auxiliare activității etc.

-ateliere de lucru-adică sesiuni la care să participe personalul de conducere și execuție și care să încerce să stabilească modul în care activitatea sau procesul se desfășoară, etapele lor și instrumentele de control etc.

-testarea datelor-mai precis, testarea datelor si eșantionarea datelor

Intervievarea

Intr-o prezentare simplă, intervievarea reprezintă un pic mai mult decât discuția cu una sau mai multe persoane intr-o manieră structurată. Se bazează pe o comunicare eficace care să asigure un rezultat de succes care la rândul său, va contribui la atingerea scopului urmărit de auditor în misiunea respectivă.

Tipuri de interviuri

Există o gamă largă de tipuri de interviuri pe care auditorul le poate folosi, fiecare dintre ele punând accentul pe altceva inclusiv:

Contactul inițial cu clientul-este de o deosebită importanță pentru că vă dă posibilitatea să lăsați o impresie favorabilă auditatului, chiar de la începutul misiunii(uzual, acesta este integrat etapei inițiale de planificare a misiunii) și din acest motiv se poate stabili o relație bazată pe eficacitate de la bun început.

Constatarea faptelor-de regula cel mai des utilizată și care continua pe tot parcusrsul misiunii de audit

Etapa ulterioară a auditului sau încheierea-acestea sunt uilizate pentru a comunica rezultatele misiunii de audit și principalele constatări(atât cele pozitive, cât și cele negative)

Recrutare-pentru selectarea noilor membrii ai echipei de audit

Evaluarea personalului-în scopul gestionării interne a performanței

Frauda-interviuri atent planificate și derulate în cadrul unei investigații asupra unei fraude presupuse sau efectiv existente

Pe parcursul misiunii de audit am dorit am stabilit următoarele obiective: