Metodele Activ Participative
NASTASE CARMEN
ROLUL METODELOR ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN FORMAREA DEPRINDERILOR DE MUNCĂ INTELECTUALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
CUPRINS
1.INTRODUCERE
2.METODE DE ÎNVĂȚĂMÂNT
2.1.Delimitări conceptuale
2.2. Clasificarea metodelor de învățământ
2.3.Metode tradiționale sau metode moderne?
3.METODELE ACTIV-PARTICIPATIVE
3.1. Particularitățile metodeor activ-participativesi rolul lor in formarea deprinderilor de muncă intelectuală.
3.2.Clasificarea metodeolr activ- participative
3.3.Metode, tehnici și procedee activ-participative
4.ROLUL METODELOR ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN FORMAREA DEPRINDERILOR DE MUNCĂ INTELECTUALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTULPRIMARIN CADRUL ORELOR DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
-Formularea problemei
-Identificarea obiectivelor
-Descrierea lotului experimental
-Aplicarea probelor
-Culegerea datelor obținute
-Interpretarea rezultatelo
5.CONCLUZII
6.BIBLIOGRAFIE
7.ANEXE
INTRODUCERE
În societatea actuală, confruntată cu provocări numeroase și complexe,educatorii încearcă să iasă din rutină,să apeleze cu curaj și responsabilitate la aplicarea creativă a noilor paradigme în proiectarea și realizarea activităților educative. Așa se explică înclinarea didacticii moderne către dezvoltarea unei metodologii centrate pe elev, pe demersuri interactive ce respectă profilul psihologic de vârstă și individual al elevului, trebuințele și ritmul propriu de învățare.
Elevii generației noastre necesită o atenție deosebită deoarece întregul sistem de învățământ este într-o permanenta schimbare, iar acești elevi trebuie învățați să facă față acestor scimbări survenite. Nu există un anumit mod de a realiza aceste lucruri, o anumită rețetă pe care să o respectăm întocmai la fiecare elev. Fiecare elev trăiește într-un univers al său, lumea din jur fiind o altă lume la care el încearcă să facă față și să se adapteze. Totul depinde de modul în care cadrul didactic reușește să atragă elevul spre universul școlii, dar și de modul în care elevul intelege acest lucru. Astfel, educația a dezvoltat o serie de metode, care să sprijine activitatea didactică, încât să nu mai existe impedimente în cadrul binomului educațional.
Multi se intreabă daca modernizarea strategiilor didacticepresupune renunțarea definitivă la metodele și procedeele didactice tradiționale, folosite îndeosebi în învățământul preșcolar și primar pentru formarea și dezvoltarea capacităților instrumentale,dacă pot fi activizate metodele tradiționale,care sunt procedeele de aplicare eficientă, activizatoare, creativă a conversației, exercițiului,algoritmizării.
Dacă în trecut predarea-învățarea avea la bază metode tradiționale, lumea modernă în care ne aflăm a adus cu sine metode moderne. Deși acestea sunt cunoscute de câteva deceni, cadrele didactice au ocolit utilizarea lor frecventă din diferite motive, fie ele economice sau poate chiar din lipsă de timp. Așa cum știm, unele dintre cele mai cunoscute dezavantaje ale acestor metode sunt tocmai necesitatea alocării unui timp mai mare pentru aplicarea lor și pregătirea unui material de lucru mai vast. Pe de altă parte, siguranța și succesul oferite de aplicarea metodelor tradiționale primează în fața nevoilor unor elevi moderni, la baza cărora se află modernismul și necesitatea abordării noului.
Motivul prezentei lucrări este observarea metodelor activ-participative prin care școlarul mic își formează priceperi, deprinderi și capacități, începând cu cele simple și încheind cu cele complexe.
Metodele activ-participative ocupă un loc tot mai important în activitatea școlară, ele fiind deosebit de atrăgătoare și adapatăndu-se repede copiilor în plin proces de formare. Prin acestea copilul pune în acțiune toate posibilitățile sale fizice, morale, intelectuale.Pentru copil aceste metode reprezintă distracție, învățătură, muncă, mijloc eficient de cunoaștere a lumii.Tot prin aceste metode, învățătorul cunoaște mai bine copilul și reușește să valorifice toate fațetele personalității lui. In cadrul lor, elevul acționează fără inhibiții și fără teama de a greși. Metodele activ-participative satisfac cele mai mici nevoi ale copilului îndreptându-l( fără să simtă efortul învățării ca fiind unul prea solicitant)spre însușirea de cunoștințe și formarea de priceperi și deprinderi intelectuale.
Îmbinând rațional instruirea și aceste metode putem influența acumularea de noi cunoștințe și modul de manifestare a copiilor în viața de zi cu zi.
Metodele contribuie și la dezvoltarea proceselor psihice, fiind un antrenament eficient al atenției voluntare, gândirii logice, antrenării voinței, exersării limbajului.Elevii sunt puși în situația de a efectua operații intelectuale complexe.Ei compară și evidențiază asemănări și deosebiri, analizează, sintetizează și fac generalizări și clasificări simple.În condițiile metodelor activ-perticipative, copilul învață să raționeze, să judece, își perfecționează și își dezvoltă memoria, atenția și spiritul de observație
Prin aceste metode operațiile gândirii sunt activizate și copilul se ridică de la senzații, percepții, reprezentări la noțiuni, judecăți și raționamente,dobândește deprinderi și abilități noi, face exerciții care necesită o anumită încordare intelectuală, ceea ce ridică copilul la o treaptă mai înaltă de dezvoltare intelectuală.
Plecând de la importanța metodelor activ-participative prezenta lucrare se axează pe obiectul limba română datorită importanței acestuia în viața școlarului mic.Limba română este principala rampă de lansare a copilului în viața școlară și socială.Iar pentru că rigurozitățile învățării nu trebuie să îl sperie pe proaspătul școlar, acesta trebuie să se bazeze pe aceste metode.
În cei patru ani de școala primară copilul trebuie să își formeze o serie de deprinderi intelecuale specifice care să îl ajute în ciclul viitor dar care îi vor servi și în viață.În aceste ore el va învăța să citescă,să scrie , să folosescă corect limba română atât în scris dar și oral, conform unor reguli gramaticale stricte.Aici va învăța să emită judecăți de valoare,să caracterizeze un personaj, să povestească, orientându-se singur în textul dat.Iar ca elevul să își însușescă durabil aceste cunoștințe fără să îi displacă activitatea de învățare este bine ca metodele activ-participative să nu lipsească.
Sintetizând importanța metoleor activ-participative și a obiectului limba română în demersul educativ, prezenta lucrare este structurată pe trei capitole.
Primele două capitole-Metode de învatamant și Metode activ-participative- conțin partea teoretică a lucrării, adică descrierea unor concepte precum metode, clasificări ale metodelor, rolul și importanța metodeloretc.iar ultimul capitol-Metodologia cercetării- prezintă desfășurarea cercetării propriu–zise, adică realizarea experimentului.
Ultimul capitol, demonstrează rolul metodelor activ-participative în formarea priceperilor și deprinderilor intelectuale.Începând de la un nivel inițial, s-a încercat ca prin folosirea acestor metode aplicate limbii române să se demonstreze că aceste deprinderi specifice nu numai că se formează dar, se dezvoltă și devin punct de plecare pentru altele noi.De asemenea ,s-a încercat săse demonstreze că prin aceste metode rezultatele școlare pot crește ducând la o mai bună formare a acestor deprinderi și a rezultatelor școlare.
Cerecetarea a început prin aplicarea unui test inițial pentru a evidenția nivelul de la care se pleacă, pe parcursul anului folosindu-se diverse metode activ-participative.Aceste metode vizau formarea deprinderilor de muncă intelectuală la limba română ca obiectiv pricipal, lucru care s-a atins cu ajutorul celor patru obiective secundare:pornirea de la particularitățile de vârstă, stimularea dezvoltării psihice, activizarea progresivă a fiecărui elev și stimularea interesului pentru cunoaștere, a dorinței de a învata cu ajutorul metodelor.
De asemenea, s-a încercat sublinierea faptului că metodele activ-participative ajută la formarea deprinderilor de muncă intelectuală dar au rol si de a ridica nivelul rezultatelor elevilor.Comparând nivelul inițial de la care s-a pornit cu cel final evidențiat de testarea finală, se observă că prin utilizarea metodelor elevii și-au îmbunătățit considerabil rezultatele.Astfel elevii cu calificativul „suficient” au obținut calificativul „bine” după ce activitatea s-a bazat mai mult pe metode activ-participative, accesibilizând cunoștințele și motivând mai mult elevii.
CAPITOLUL 1
METODE DE INVATAMANT
1.1.DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Pentru o desfășurare optimă a activității didactice este necesară atingerea obiectivelor propuse. Aceasta se realizeaza prin utilizarea unui ansamblu de căi și mijloace de realizare, prin utilizarea elocventă a instrumentelor procedurale precum și a pașilor care trebuie urmăriți pe tot parcursul procesului. Modul în care sunt înfăptuite obiectivele didactice, poate fi zugravit prin intermediul conceptelor de tehnologie didactică, metodologie didactică, metodă, procedeu didactic și mod de organizare a activității de predare – învățare.
Conceptul de tehnologie didactică arată modul în care sunt puse în acțiune metodele didactice, mijloacele de învățământ, strategiile de predare-învățare, în relația dintre binomul educațional, cu scopul atingerii obiectivelor propuse și identificării unor modalități de evaluare facile. Tehnologia didactică se referă latotalitatea aspectelor(resurselor), aflate într-o relație directă cu strategiile, conținuturile, modalitățile de evaluare. Rolul cadrului didactic este să găsească o modalitate de optimizare a tuturor resurselor necesare unei activități, pentru că, doar așa se pot obține performanțele dorite și se pot valorifica competențele elevilor.
Conform părerii lui Miron Ionescu, tehnologia didactică sau tehnologia instruirii are următoarele obiective:
•deplasarea accentului spre învățare și spre rezultatele învățării și mai puțin spre predare;
•asigurarea unui mediu propice pentru învățare;
•structurarea, segmentarea și organizarea conținuturilor instruirii, în așa fel, încât
acestea să fie integrate în structuri cognitive ale elevilor;
•proiectarea strategiilor optime, adecvate predării, învățării și evaluării;
•integrarea mijloacelor de instruire în procesul de predare-învățare (M. Ionescu,2004,p124).
Metodologia didactică reprezinta ansamblul tuturor metodelor, mijloacelor și procedeelor didactice utilizate în actul didactic. Metodologia didactică arată modul de desfășurare al activității didactice dar și modul în care unelev percepe acest act didactic, precum și modul în care vor fi valorificate și evaluate cunoștințele acumulate. Conceptul de metodologie didactică provine din grecescul „methodos” care înseamnă calea care duce înspre și din grecescul „logos” care înseamnă știință.
Metodologia didactică este „știință, tehnică și artă în același timp” (B. Mușata& I. Miron, 2004,p326). Metodologia didactică este știință deoarece necesită o proiectare științifică, amănunțită și un minim de efort, este tehnică fiindcă vizează activitatea de predare-învățare desfășurată de binomul educațional, urmărind anumite etape în desfășurare și este artă întrucât include o serie de factori care face din domeniul didactic un domeniu de creație.
„Metoda didactică este un instrument care are menirea de a conduce către cunoaștere. Însumeaza demersul comun al profesorului si al elevilor pentru a ajunge la învatare,asigura relatia între elevi si continutul didactic,generează comportamente adecvate care declanșează si susțin învatarea. Rezultă că metoda asigură si reprezintă latura acțională a curriculumului,considerat în comlpexitatea celor 5 dimensiuni ale sale(obiective,conținut,strategii,evaluare,timp)”(M.Suditu&L.Grigore,2014,p15)
Termenul de metodă didactică provine din grecescul „odos” – cale și „metha” – spre, către, arătând drumul, pașii pe care trebuie să îi urmeze cadrul didactic, astfel încât să fie atinse toate obiectivele propuse. Metoda este calea prin care elevii identifică propriul lor drum spre procesul de învățare, spre atingerea propriilor obiective. Ea deschide oarecum un drum prin care însușicadrul didactic își proiectează, organizează și desfășoară activitatea de predare-învățare în strânsălegătură cu celelalte elemente ale instruirii. Pentru un elev, metoda apare ca o întrebare care necesită un răspuns, însă pentru cadrul didactic, metoda este un baza de sprijin în desfășurarea activității, o modalitate de a-și prezenta cunoștințele într-o manieră apropiată de vârsta elevului și de nivelul său de cunoștințe.
Privită sub raport structural și funcțional, metoda este considerată a fi un ansamblu organizat de procedee sau moduri de realizare practică a operațiilor care stau la baza acțiunii; o înlănțuire de procedee care conduc în mod programat și eficace la realizarea scopurilor sau obiectivelor propuse. Câte operații include acțiunea didactică în componența sa, în mod corespunzător, tot atât de multe procedee integrează în structura ei metoda care acoperă acțiunea respectivă.
„Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaștere propusă de profesor într-o cale de învățare realizată efectiv de preșcolar, elev, student, în cadrul instruirii formale și nonformale, cu deschideri spre educația permanentă.” (Sorin Cristea, 1998, p.303).
Procedeele sunt definite drept tehnici mai limitate de acțiune; niște detalii sau componente particulare în cadrul metodei. Prezența unora sau altora rămâne valabilă numai atâta vreme cât situația o justifică. Adică, în cursul aplicării unei metode, procedeele pot să varieze, unele pot să lipsească sau să-și schimbe locul, fără să afecteze îndeplinirea, în final, a scopului urmărit prin metoda respectivă.(I.Cerghit,2006,p.16)
Activitatea de predare-învățare se poate desfășura sub mai multe forme, în funcție de opțiunea cadrului didactic și în funcție de materialele folosite. Nu există o regulă precisă care să constrângă cadrul didactic să-și desfășoare activitatea sub o anumită formă, cadrul didactic având libertate de selecțtionare în această privință. Activitatea didactică se poate desfășura „individual, frontal, sub formăcolectivă (munca pe grupă), pe echipe sau combinatorie (atunci când se combină mai multe forme)”. (I. Cerghit, , 2006,p 42).
Activitatea didactică poate îmbrăca variate forme de la jocuri desfășurate individual, pe echipe sau pe perechi, până la expuneri sau prelegeri. Fiecare formă de derulare a unei activități are importanța ei în structura unei activități dar și o anumită aport la formarea personalității elevului, deoarece acesta învață prin interacțiunea cu ceilalți.
1.2.CLASIFICAREA METODELOR DE INVĂȚĂMÂNT
În pedagogia contemporană este ușor observabilă tendința de permanentă diversificare și lărgire a registrului metodologic. Tendința aceasta reiese în primul rând din multitudinea felurilor în care învață elevii în școala și în afara ei. Astfel,nincio situație de învațare nu este identică cu alta. Fiecare se individualizează de celelalte prin natura conținuturilor si sarcini,prin ambianța psihopedagogică si felurile diferite de reacție individuală sau colectivă. Fiecare elev trăieste in mod propriu situația de învatare în care se gasește la un moment dat. Experiența intelectuală,afectivă,volițională determină forme variate de reprezentare a realității. În același timp, și trăirea și disponibilitatea profesorului diferă de la o situație la alta. În plus, fiecare activitate este structurată pe niveluri și,astfel, diferă prin specificul ei. Imensitatea varietate de situații este izvorul unei mari diversiăți de proceduri de lucru. Ea pledează in favoarea pluralismului de metode de instruire și de educație deoarece dezvoltarea personaliatății nu poate fi obținută prin uniformizarea învațării și standardizarea procedurilor de învațare.
Rezultă că nu putem vorbi de metode absolute,universal valabile,în măsură să răspundă tuturor exigențelor și situațiilor în parte. Nicio metodă nu poate fi atotcuprinzătoare, nu poate fi la fel de eficientă pentru toți elevii sau toți pofesorii. O metodă care dă rezultate în cazul unui elev nu dă în mod necesar rezultate și în cazul altuia.
Baxton remarcă :”nu se cunoaste nicio metodă care sa fie bună in toate situațiile pentru toți elevii,la toate disciplinele și pentru toți profesorii” iar Probah consideră că:”nu există metodă care sa fie cea mai bună;dacă ar exista,ar duce la o predare mecanică. Dușmanul profesorului nu este metoda nepotrivită ci automatizarea metodei bune”(I.Cerghit,2006,p56)
Cea mai cunoscută clasificare a metodelor este cea a lui Cerghit.După sursele cunoașterii, se disting patru mari categorii:
A. Metode de comunicare și dobândire a valorilor socioculturale (metode de comunicare) – în care principala sursă de cunoaștere la care face apel învățământul este experiența de cunoaștere a umanității:
a. Metode de comunicare orală (bazate pe limbajul oral, pe cuvântul rostit):
– metode expozitive (afirmative) din care fac parte:narațiunea, descrierea,explicația,demonstrația teoretică, prelegerea școlară, conferința, expunerea cu oponent,prelegerea – discuție,conferința – dezbatere, informarea, etc.;
– metode interactive (interogative, conversative, dialogate): conversația euristică, discuțiile sau dezbaterile, discuția – dialog, seminarul, asaltul de idei, dezbaterea de tip Philips 6/6, metoda focus – grup, metoda acvariului, metoda mozaicului ș.a.;
– metode de instruire prin problematizare (învățarea prin rezolvarea de situații problemă).
b. Metode de comunicare scrisă (predomină limbajul scris sau cuvântul tipărit): instruirea prin lectură sau învățarea după textul tipărit (munca cu manualul sau cartea), analiza (investigația) de text, informarea și documentarea, etc.;
c. Metode de comunicare oral – vizuală (bazate pe limbajul audio – vizual, prin asocieriale imaginilor, sunetului și cuvântului): instruire prin filme, instruirea prin televiziune, instruirea prin tehnici video, etc.;
d. Metode de comunicare interioară (bazate pe limbajul intern): reflecția personală șiexperimentul mintal.
B. Metode de explorare organizată a realității- metode obiective, intuitive:
a. Metode de explorare directă a realității – bazate pe contactul dintre lumea obiectelor șifenomenelor naturii precum: observarea sistematică independentă,experimentul, studiul de caz, studii comparative, etc.;
b. Metode de explorare indirectă a realității – bazate pe explorarea substitutelor obiectelor și fenomenelor reale:
– metode demonstrative – axate pe utilizarea tipurilor de imagini statistice și dinamice;
– metode de modelare.
C. Metode bazate pe acțiune (metode practice):
– metode de acțiune efectivă, reală sau autentică, precum cele de exersare(tehnica exercițiului), diferite tipuri de lucrări practice, lucrări de atelier, activități creative, studiu de caz, etc.;
– metode de acțiune simulativă sau fictivă (metode de simulare) – jocurile didactice,jocurile de rol sau de simulare, etc.
D. Metode de raționalizare a conținuturilor și operațiilor de predareînvățare:
– metode algoritmice, instruirea programată, Instruirea Asistată de Calculator (IAC), etc.
Figura 1.1-Clasificarea metodelor de învățământ-I.Cerghit
„Nici o clasificare nu este perfectă, așadar ea nu va fi nici definitivă și nici suficient de completă. Și cu atât mai puțin rigidă.” (I. Cerghit,2006,p102).
1.3. METODE TRADIȚIONALE SAU METODE MODERNE?
Reformelerealizate în învățământ în ultimele decenii, au avut ca rezultat dezvoltarea metodelor existentedar și aparițiaunor noi metode. Din dorința de a moderniza actul de predare – învățare prin utilizarea metodelor, s-a produs o schimbare esențială, care îl vizează pe elev, oferindu-i acestuia o mai mare libertate de exprimare dar și o posibilitate mai mare de explorare a necunoscutului.
Împarțirea metodelor în tradiționale/clasice și moderne s-a realizat cu scopul de a accentua modificările care se produc odată cu trecerea timpului, din nevoia de a deosebi metodele tradiționale, bazate pe activitatea cadrului didactic, rigide și statice de metodele moderne centrate pe elev, flexibile și dinamice.
În legatura cu trecerea de la metode tradiționale la metode moderne,este de menționat parerea lui Cerghit:
”În ciuda faptului că toate sistemele de învățământ sunt în căutarea unor metodologii noi, rămâne de actualitate, totuși, o orientare tradițională. În pofida faptului că învățământul actual este în căutarea și absorbția unor noi metode mai eficiente, în măsură să asigure condiții optime pentru învățare, să ajute elevii în atingerea unui nivel mai înalt de pregătire, își păstrează actualitatea o orientare îndreptată în direcția menținerii în folosință a unor metode tradiționale sau clasice. Adică, a unor metode de transmitere directă a cunoștințelor, aflate în evidentă pierdere de teren, cu timpul. Este vorba de o orientare care nu se declară în favoarea abandonării metodelor considerate tradiționale, ci a revitalizării și utilizării în continuare a acestora.
Cum se explică această reîntoarcere la „vechi”? Pur și simplu prin recunoașterea faptului că procedurile metodice se pot schimba în timp, că unele pot deveni anacronice pentru un moment dat, uitate sau abandonate, dar că tot atât de bine ele pot să fie reabilitate după trecerea timpului.
De altfel, istoria învățământului ne oferă suficiente exemple de valorificare a moștenirii progresiste a trecutului pedagogic în aspectele sale metodologice.Iată, bunăoară:
– studiul de caz – folosit cu mai bine de două mii de ani în urmă, „cel puțin de când în Grecia, Solon prelucra astfel de cazuri în scopuri instructive”(Kidd, 1981, p. 295), asemenea luConfucius – în China. Studiul de caz a fost reintrodus în practica Universității Harvard, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în învățământul economic și comercial;
– metoda conversației (socratică sau maieutică) – pusă la punct și utilizată cu mult succes de Socrate în anii 400 î.Hr., trecând peste unele momente critice, datorită deformării ei în metodă catehetică, este utilizată astăzi pretutindeni, fiind considerată ca una dintre cele mai eficiente și prețioase metode;
– metoda simulării – sub forma învățării pe simulatoare, practicată în Evul Mediu în școlile cavalerești. În acea vreme, calul de lemn era folosit cu multă măiestrie pentru învățarea călăriei (a încălecării și luptei călare), astăzi învățarea pe simulatoare tehnice se bucură de o mare trecere;
– studiul individual (a doua metodă tradițională după comunicarea orală) în accepția didacticii moderne, ar urma să facă parte integrantă din „ziua de lucru” a elevului, fie că aceasta se petrece în incinta școlii sau acasă. Această metodă de studiu ar putea lua forme dintre cele mai variate (a se vedea studiul individual în partea a II-a a lucrării);
– de asemenea, repetiția (mater studiorum) – apreciată odinioară, încă desuetă nu cu mult timp în urmă, revine cu necesitate; în aceeași situație se află și metoda exercițiului, cât și altele.
Aceste exemple ne arată că unele „progrese” metodologice se pot datora reîntoarcerii la anumite metode anterior abandonate, reluate, bineînțeles cu corectivul unor profunde reconsiderări a semnificațiilor, dar și a modalităților lor de aplicare, modalități deduse din îndelungata și diversa experiență a școlii.
Concluzia care se poate desprinde de aici ar fi că nu neapărat tot ceea ce este vechi este și demodat, și că nu tot ceea ce este modern și nou este, invariabil, și bun, sau eficient. Avem, în acest din urmă caz, exemplul instruirii programate, metodă în vogă în anii ’60 din secolul trecut, dar care nu s-a mai putut impune în continuare, valabile rămânând doar principiile după care a fost concepută.”(I.Cerghit,2006,p63)
Consider că metodele moderne sunt mai atractive în activitatea de predare învățare, deoarece nu numai metodele au evoluat ci și elevii, aceștia devenind chiar ei oparte a modernității. Într-o lume modernă este mult mai ușor să treci de partea modernității pentru a face față acesteia. Epoca în care trăim necesită acceptarea că tot ceea ce este vechitrebuie inlocuit cu ceea ce este nou. Generația modernă nu aduce cu sine doar modernul ci și schimbarea mentalității, perceptarea școlii și a educației.
Metodele tradiționale
Fiecare metodă este o parte integrată a activității de predare – învățare – evaluare. Indiferent de metoda la care se apelează, cadrul didactic trebuie să fie conștient care îi sunt avantajele dar șicare îi sunt dezavantajele, astfel încât să le poată folosi în avantajul său.
Astfel, metodele tradiționale reprezintă acele metode utilizate în cadrul școlilor încă din cele mai vechi timpuri. Conform opiniei unor specialiști, utilizarea metodelor tradiționale nu este greșită, ci greșit este faptul că ele sunt utilizate în toate activitățile școlare, susținând că astfel se pot atinge toate obiectivele propuse. Se pune accentul pe faptul că aceste metode pot fi transferate de la odisciplină la alta fără a ține cont de particularitățile lecțiilor sau chiar de disciplină.
Principalele metode tradiționale sunt conversația,povestirea, exercițiul, jocul de rol, algoritmizarea, dezbaterea, problematizarea, demonstrația, expunerea, lucrul cu manualul, etc. La fel ca oricare alte metode, metodele tradiționale prezintă o serie de caracteristici, care punctează atât aspectele pozitive cât și aspectele negative. Astfel putem aminti faptul că metodele tradiționale:
• tind spre activitatea de instruire a elevului, pe însușirea unui volum mare de informații;
•vizează dezvoltarea intelectuală a elevului, fiind centrate pe conținut, pe însușirea mecanică a materiei;
• situează cadrul didactic în centrul activității, oferindu-i întâietate în tot ceea ce face, marcând oarecum superioritatea cadrului didactic față de elevi, în timp ce elevii devin doar un obiect al actului didactic, fiind simpli participanți;
•rolul elevului este minimalizat, deoarece acesta preia pasiv informațiile, fără să se implice prea mult;
•pun accentul pe dobândirea cunoștințelor în clasă, neglijând metodele de muncă indepedentă, prin care elevul își caută singur informațiile necesare, care devin o sursă a învățării;
•cultivă spiritul de competiție al elevilor, cu scopul realizării unei ierarhizări;
•măsoară doar cunoștințele elevului, acesta fiind notat pentru acea prestație fără a se ține cont de restul situațiilor sau de alte aspecte;
•dezvoltă o relație de autoritate în cadrul binomului educațional, prin intermediul căreia se formează o oarecare distanță între profesor și elev.
Metodele activ-participative
Din dorința de a nu ajunge la o individualizare excesivă a învățării, învățământul modern a încercat să identifice o modalitate de a îmbina munca individuală cu muncă în grup, astfel încât să se evidențieze atât personalitatea elevului cât și dezvoltarea sa intelectuală, bazându-se pe latura calitativă a educației,să ajungă la o echilibrare rezonabilă a experiențelor dobândite individual cu cele câștigate în grup; să îmbine învățarea individuală și independentă cu învățarea interdependentă, prin cooperare sau colaborare, să asocieze exercițiul individual exercițiului interacțiunii cu ceilalți.
În didactica modernă, metoda se definește ca fiind o modalitate abordată de către cadrul didactic, prin intermediul căreia elevul este pus în fața unei situații de învățare la care trebuie să facă față prin găsirea unor soluții. „Prin specificul lor, acestea sunt proceduri care pornesc de la ideea că, prin felul său de a fi, învățarea este o activitate personală care nu poate fi cu nimic înlocuită, că singurul cel care învață poate să fie considerat agent al propriei sale învățări” (I. Cerghit, 2006,p68). Conform opiniei lui Piaget, scopul metodelor noi este acela de a crea anumite condiții care să favorizeze dezvoltarea anumitor procese, capacități, elevul implicându-se în propria sa dezvoltare.
Metodele activ-participative prezintă o serie de avantaje ,printre care pot fi amintite:
•sunt centrate pe activitatea elevului, pe formarea acestuia chiar înainte de instruire;
•pun accentul pe dezvoltare elevului din toate punctele de vedere, adică vizează dezvoltarea intelectuală, afectivă, dar și dezvoltarea unor priceperi și deprinderi astfel încât elevul să facă față noii educații;
•au la bază principiul învățării continue, prin intermediul căruia elevii își însușesc anumite tehnici și procedee de lucru individuale;
•sunt centrate pe acțiune, pe descoperire și explorarea realității, pe dobândirea unor cunoștințe prin propriul efort;
•își îndreaptă atenția spre autocontrol, autoevaluare, ajutând elevii să realizeze o ierarhizare a propriilor sale cunoștințe, să găsească soluții pentru a-și îmbunătății tehnicile de muncă.
Metodele activ – participative sunt acele metode aflate în sfera elevului, apropiate mult mai mult de mentalitatea acestora dar și de nivelul său de înțelegere. Este mult mai ușor să treci de partea modernității, să înțelegi nevoile și expectanțele elevilor.
CAPITOLUL 2
METODE ACTIV-PARTICIPATIVE
2.1. Particularitățile metodelor activ-participative si rolul lor in formarea deprinderilor de muncă intelectuală
Pe măsură ce lumea evoluează, umanitatea are nevoie de o educație stabilă, de o educație bazată pe inovație, o educație pentru viitor. Cadrele didactice trebuie să se pregătească adecvat pentru activitățile didactice desfășurate, să caute, să îmbine, să clasifice modurile cele mai utile care duc la eficentizarea învățării. Toate activitățile necesită o pregătire adecvată, însă activitățileeducative în care sunt implicați elevii trebuie deprinse în așa fel încât să îi capteze pe aceștia, să le dezvolte o atracție față de învățătură.
Formarea intelectuală a elevilor este o sarcină extrem de complexă care implică aspecte diverse, diferențiate în raport cu perioadele de vârstă.Acest lucru presupune elaborarea unor capacități intelectuale diverse de citit-scris, formare de priceperi și deprinderi de calcul mintal, de stocare și procesare de informații.
Aceste capacități vizeză întrega personalitate, întreg intelectul și cu deosebire dezvoltarea gândirii și cultivarea capacității de comunicare.Stimularea creativității va favoriza obținerea de produse originale iar cultivarea motivației îl va determina pe elev să învețe stabilindu-și scopurile pentru care învață și stările afective trăite în învățare.
Însă cel mai important rol în învătarea intelectuală este ocupat de metodele și tehnicile de muncă intelectulă, de însușirea diverselor strategii cognitive care să conducă la formarea stilului de muncă intelectuală.
Familiarizarea elevilor cu tehnicile muncii intelectuale pentru formarea priceperilor și deprinderilor reprezintă o sarcină importantă a școlii.Munca intelectuală presupune anumite tehnici instrumental-acționale.
Din punct de vedere psihlogic problema se pune să îi învățăm pe elevi cum să învețe pentru a obține un bun randament fără eforturi epuizante.Aceste tehnici presupun dezvoltarea motivelor intrinseci și folosirea unor tehnici adecvate vârstei.
Diferențiat și progresiv se va urmări deprinderea elevului cu tehnici de muncă întelectuală specifice claselor primare.Astfel, elevul va fi învățat să stăpânescă tehnica muncii cu manualul, lucru ce se învață din clasa I.Familiarizarea cu diverse tehnici de citire se pefecționează tot la ciclul primar.Pe măsură ce elevul crește, tehnicile învătării intelectuale se diverisfică.Acum, elevul este învățat să folosească în învățare materiale auxiliare(dicționare, atlase, enciclopedii), să valorifiece propria muncă prin planuri de idei, rezumate, conspecte iar conduita de ascultare și cea de a lua notițe vine în sprijinul învățării.
Tot în sprijinul formării deprinderilor de muncă intelectuală vin și metodele activ-participative menite să atragă atenția elevilor și să o mențină cât mai mult timp.Materialele didactice specifice, atractive, conform obiectivelor propuse, la care se adaugă tactul pedagogic al cadrului didactic vor fi cele care vor contribui în mare măsură la asigurarea formării de prinderilor de muncă intelectuală a elevului de la ciclul primar.
Metodele activ-participative au o multitudine de forme în activitatea instructiv-educativă.Ele devin expresia interiorizării contactului cu lumea înconjurătoare, cu noțiunile diverse din toate domeniile cunoașterii.
Unanim recunoscute pentru contribuția deosebită pe care o aduc în instruirea elevilor, metodele activ-participative sunt incluse în sistemul metodelor de învățământ cu rezultate deosebit de importante.În primul rând, pentru că acestea răspund particularităților de vârstă, iar în al doilea rând pentru că elementul distractiv pe care îl conțin, stimulează interesul și curiozitatea epistemică a școlarilor.
Deși reprezintă uneori o spontaneitate originală, metodele activ-participative sunt activități dirijate riguros dar fără a fi perceputede copil în acest sens.Deși par generatoare de distracție și reconfortare, acestea sunt generatore de cunoștințe solide ce se păstrează în timp mult mai bine decât cunoștințele predate pe cale tradițională.
Datorită faptului că elevul acumulează o mare cantitate de cunoștințe, de impresii, iși cultivă sentimentele și interesele, își structurează operatiile și acțiunile fără a simți efortul, învățarea prin intermediul acestor metode se realizează eficient.Pentru acest motiv, ele sunt considerate astăzi, în teoria pedagogică modernă, o modalitate de asimilare a realului la activitatea proprie, asigurând elevului largi posibilități de activism intelectual.
Metodele activ-participative reprezintă practica dezvoltării și în consecință, în perioada copilăriei, sunt adoptate pentru multiplele sale valențe formative.Dintre acestea amintesc faptul că acestea stimulează funcțiile intelectului, prin intermediul cărora se realizează cunoașterea realității obiective. Prin aceste metode copilul transpune realitatea obiectivă.Copilul transfigurează obiectele, fenomenele, relațiile, ceea ce presupune capacitatea de simbolizare, de abstractizare, capacități ce nu se pot forma decât prin exercițiu.Puterea de abstractizare și simbolizare implică în același timp procesele senzoriale.Obiectele și fenomenele din jur trebuie percepute pentru a putea fi reprezentate în diversele situații create de aceste metode.Situațiile create sunt însă rodul imaginației, copilul inventeazâ și înfrumusețează lumea.
În condițiile acestor metode, copilul este pus în situația de a efectua operații intelectuale complexe.El compară și evidențiază asemănări și deosebiri pe o anumită temă, analizează, sintetizează, face generalizări și clasificări simple.Ei învață să raționeze, să judece, își perfecționeză și își dezvoltă memoria, spiritul de observație șiatenția.Prin metode activ-participative, formarea sentimentelor intelectuale stimulează curiozitatea și plăcerea de a rezolva anumite sarcini.
Metodele activ-participative stimulează de asemenea modelarea proceselor efectiv-motivațoinale.Prin intermediul lor copilul își îmbogățește viața afectivă și în același timp dobândește capacitatea ca în mod progresiv să-și stăpânească emoțiile.El învață să trăiască profund o atitudine pozitivă sau negativă.În stransă legătură cu procesele afective se dezvoltă și procesele motivaționale. Metodele au un rol foarte important în dezvoltarea intereselor de cunoaștere și a curiozității.În timpul punerii in practica a acestor metode copilul nu simte nevoia întăririi externe iar motivația intrinsecă se cultivă fără un program pedagogic prestabilit.Copilul găsește cea mai eficientă recompensă în activitatea desfasurată.Oferindu-le material și condiții adecvate, le cultivăm cea mai eficientă pârghie a viitoarelor acțiuni-motivația.Totodată, ele cultivă obișnuința muncii intelectuale, pregătind copilul pentru sarcinile gimnaziale.Prin aceste metode copilul face exerciții de o mare încordare intelectuală, ceea ce ridică copilul pe o treaptă mai înaltă de dezvoltare.
Tot o valență formativă a metodelor este și latura volițională.Aici metodeleau o maximă eficiență.Copilul se transformă(de exemplu in jocul didactic), devenind altceva în funcție de cerințe, devine medic, cosmonaut, profesor etc, zămislind astfel germenii autoeducației.Funcția de comunicare a metodelor este cultivată în mod deosebit.Relațiile stabilite in cadrul metodelor,cooperarea, competiția devin factor organizator supraindividual disciplinând conduita copiilor.Copilul învață să trăiască împreună cu alții, să țină seama de dorințele celorlalți și să fie ascultat, socializând astfel conduita proprie.
Determinând un plus de motivație, metodele activ-participative se transformă într-un important factor de exersare a vorbirii, a acțiunilor fizice și mentale de scriere.
Desigur că exersarea, repetarea în condiții variate, întârirea, corectarea, dezvoltarea operațiilor și a capacităților intelectuale sunt prilejuri pentru formarea deprinderilor intelectuale ca acțiuni automatizate în timp. Psihologic aceste deprinderi intelectuale presupun o exersare a conținuturilor, organizare și sistematizare a operațiilor gândirii.De asemenea, presupun adaptarea la condiții variate, evitarea interferențelor, utilizarea transferului de informații, raportarea lor la trebuințe și transformarea lor în obișnuințe.
În conținut, aceste deprinderi intelectuale pot fi în raport de egalitate cu categoriile de obiective cognitive, ca deprinderi de cunoaștere, însușire, achiziție prin acțiuni de repetare, de memorare, de recunoaștere, de aplicare, de imitare, de obținere independentă a informațiilor, de utilizare a diferitelor surse de informare la care au acces.
Prin metode activ-participative, învățarea devine mai organizată, stimulantă iar copilul învață să recepteze, să observe, să analizeze, să memoreze, să redea după un plan, șir de ilustrații, să citescă ilustrații, să scrie elemente grafice, să numere, să socotească și să aplice reguli de rezolvare a problemelor.
Tot prin aceste metode se formează și se dezvoltă deprinderi intelectuale de utilizare a cunoștințelor însușite.Prin operații de înțelegere, aplicare, analiză, sinteză,etc se formează treptat deprinderi de corelare, ordonare, structurare, de rezolvare și comparare a cunoștințelor în cadrul unui domeniu specific.
Deprinderile de comunicare a cunoștințelor însușite se transformă în deprinderi intelectuale prin modul de formulare a răspunsurilor, prin utilizarea limbajului adecvat, prin afirmarea creativității proprii, prin cooperarea în cadrul grupui pentru rezolvarea unei sarcini.
Încadrarea într-un timp prestabilit și prezentarea celor învățate, cu sau fără suport de sprijin, sunt și ele laturi ale muncii intelectuale exersate în cadrul metodelor.
În cadrul verificărilor, deprinderile de muncă intelectuală la limba română îmbracă forme diverese.Astfel, aprecierea propriilor răspunsuri, acțiuni, dar și încadrarea în sarcini și organizarea propriilor activități sunt și ele mai bine relevate în cadrul metodelor activ-participative decât într-o lecție tradițională.
În formarea acestor deprinderi sunt incluse și condițiile legate de igiena muncii intelectuale:alternarea formelor și tehnicilor de învățare pentru menținerea efortului și a atenției, recreerea, alternarea activităților mai grele cu cele mai ușoare, evitarea supraîncărcării și suprasolicitării.
Dar activitatea de dezvoltate a vorbirii se poate face printr-o paletă largă de metode activ-participative.Multitudinea acestor metode folosite la dezvoltarea vorbirii acoperă perfect fiecare noțiune gramaticală sau literară parcursă în ciclul primar pornind de la primele litere și finalizând cu dezvoltarea capacității de a povesti.
Activitățile propuse de programa de limba română la clasele I-IV, se axează în mod special pe exprimarea elevilor.De altfel, în toate programele ciclului primar, pornind chiar de la clasa I în perioada preabecedară, se dezvoltă prin metodele activ-participative deprinderile de pronunție corectă, de stăpânire a elementelor grafice, de orientare într-un text scris.Se continuă apoi de la clasa a II-a cu perfecționarea deprinderilor de formulare a răspunsurilor, de povestire a unui text sau imagini, de descifrare a unor mesaje simple.În clasa a III-a, programa solicită elevilor însușirea unor noțiuni de gramatică.
Munca intelectuală pune bazele parților de vorbire și de propoziție.Comunicarea devine mai riguroasă, de aceea metodele activ-participative sunt cele care vor „îndulci” strictețea materiei.De asemenea, capacitatea de a crea devine baza pentru compuneri și texte variate. Acest lucru se perfecționează in clasa a IV-a unde programa reia sub un grad mai complex noțiunile de gramatică și compunerile.
Importanța deprinderilor intelectuale la obiectul limba română sunt de fapt punctul de plecare în viața de școlar.
În primele clase, elevul învață să scrie, să citească, să se orienteze în spațiul caietului, în liniatura acestuia, dezvoltând un scris citeț și caligrafic.Începând din clasa I, elevul învață să citească conform unor reguli.El nu trebuie doar să ajungă la deprinderea de a citi, ci el trebuie să citească conform unor calități bine precizate în metodica limbii române:fluență, ritm propriu, conștieță, expresivitate.Pornind de la un anumit text el trebuie să citescă pornind de la un ritm de înțelegere propriu respectând pauzele de citire și semnele de punctuație.
Dar deprinderea intelectuală la limba română nu înseamnă doar scris și citit.Odată cu înaintarea în ciclu, copilul trebuie să știe mult mai multe lucruri.Deprinderea de orientare într-un text scris/citit este punct de plecare pentru realizarea lecturii explicative.Aici el își formează și își dezvoltă capacitatea de a formula idei principale, de a răspunde la întrebări, de a formula judecăți de valoare referitoare la o situație.Aici descoperă sensuri noi ale cuvintelor, sensuri pe care trebuie să le utilizeze în propoziții proprii care să dovedească înțelegerea lor.Elevul trebuie să își formeze deprinderea de a utiliza diverse sensuri ale cuvintelor,pornind de la sinonimie,omonimie și ajungând la paronimie.
De asemenea însușirea comunicării implică numeroase reguli.Astfel se formeză și dezvoltă alte deprinderi intelectuale:deprinderea de a folosi reguli gramaticale, de a identifica diferite greșeli, de a analiza un text etc.Aici analiza gramaticală capătă sens prin metodele activ-perticipative fără ca elevul să simtă rigiditate acestui obiect.Identificarea diverselor părți de vorbire și de propoziție, folosirea corectă a unor scheme gramaticale devin și ele deprinderi intelectuale la limba română
Metodele activ-participative prezintă valențe formative foarte importante si in ceea ce priveste dezvoltarea gândirii critice, dezvoltarea creativității și imaginației și activizarea elevilor în cadrul activităților. Nu trebuie înțeles greșit faptul că doar aceste metode pot ajuta la dezvoltarea elevilor, la formarea unor deprinderi practice de lucru, ci faptul că ele sunt părți importante în cadrului acestui demers.
A.Dezvoltarea gândirii critice
Gândirea critică se referă la modul în care o persoană (individ) percepe o anumită informație, o anumită situație și o supune unei anumite analize. Adică nu acceptă reguli și norme doar pentru a fi de acord cu cele afirmate. Pentru aceasta are nevoie mai întâi de o analiză proprie mai profundă, de studiere a informație (problemei) din toate punctele de vedere. De obiceipersoanele care au o gândire critică sunt percepute ca fiind ușor nesigure, contradictorii,moralizatoare din punctul de vedere al faptului că ele preferă să analizeze eventualele eșecuri care ar putea apărea, înainte de a se avânta într-o situație.
Ȋn ceea ce îi privește pe elevi, gândirea critică se referă la preluarea unor informații în forma primară (informația de la cadrul didactic), prelucrarea acesteia sub aspectul examinării, alscepticismului și reconceptualizarea informațiilor din prisma propriei persoane. Dezvoltarea uneigândiri critice este un proces îndelungat care nu îl include doar pe elev ci și pe cadrul didactic, însă elevul este cel care decide dacă dă dovadă de voință și implicare.
Conform opiniei lui Steel J. dezvoltarea gândirii critice necesită respectarea unui ansamblu de cerințe în activitatea didactică:
•alocarea timpului necesar experiențelor de gândire critică;
•încurajarea elevilor în a specula în planul ideilor;
•acceptarea diversității de idei și păreri;
•promovarea implicării active a elevilor în procesul de învățare;
•exprimarea încrederii în capacitatea fiecărui elev de a gândi critic;
•aprecierea gândirii critice.
Elevii care își formează o gândire critică sunt greu de manipulat, dezvoltând o mai mare siguranță de sine. Ei sunt capabili să facă față opinilor celor din jur, aducând argumente pro saucontra fără a recurge la fapte discriminatorii sau abuzive.
Dezvoltarea gândirii critice în învățământ este necesară deoarece:
-asigură dezvoltarea independenței elevilor;
-crează o relație de respect între propria opinie și opinile celorlalți, ducând indirect la respectarea unor drepturi fundamentale în rândul elevilor;
-contribuie la formarea unor raționamente logice, atât de necesare lumii moderne în care trăim;
-dezvoltă formarea unor priceperi și deprinderi necesare și fundamentale în cadrul tuturor activităților.
B.Dezvoltarea creativității
Conform opinilor lui Bontaș și Nicola, creativitatea este o proprietate a personalității, care constă în crearea a ceva nou, original, bazându-se pe suporturile dobândite anterior, fiindinfluențată de o serie de factori subiectivi și obiectivi. G. Allport definește creativitatea ca fiind odispoziție pe care o posedă toți copiii. Manifestarea creativității este strâns legată de personalitatea fiecăruia, îmbinând o serie de trăsături psihice precum originalitate, sensibilitate, gândire liberă,ingeniozitate, etc.
Creativitatea este cea care delimitează elevii între ei, deoarece fiecare elev este creativ în felul său, fiind condiționat sau impulsionat de diferiți factori. Se spune că elevii care dau dovadă de creativitate sunt percepuți ca fiind persoane mai deschise, guvernate de simțul umorului, sociabile șiprezintă trăsături mai puternice de personalitate. Principala componentă a creativității este imaginația, deoarece, pentru a putea fi creativ trebuie să dai dovadă de o imaginație bogată.
Creativitatea elevilor poate fi dezvoltată cu ușurință în cadrul activitații didactice dacă se respectă următoarele cerințe:
-elevii trebuie lăsați să se manifeste liber, să apeleze la curiozitate, să exploreze cât mai multe subiecte, fără restrângeri exagerate;
-elevii trebuie să își dezvolte o gândire multilaterală, astfel încât să fie capabili să identifice soluții în diverse contexte, să acumuleze cunoștințe și experințe noi;
-elevii trebuie să își formeze o atitudine pozitivă față de sine, să fie încrezători în
forțele proprii;
-cadrul didactic trebuie să îi ajute pe elevi să depășească teama de eșec, să îi motiveze în realizarea unor progrese proprii;
-cadrul didactic trebuie să implice elevii în rezolvarea problemelor utilizând modalități creative;
-elevii trebuie să aibă timp suficent pentru a-și manifesta creativitatea, fie în cadrul școlii, fie în timpul liber;
-cadrul didactic trebuie să aprecieze creativitatea elevului, pentru a-l impulsiona în dezvoltarea acesteia, încurajând procesul și nu doar scopul activității.
Pedagogul român I. C. Petrescu afirma: „Creator e oricine în meseria sau ocupația sa, dacă nu se multumește să săvârșească în chip mecanic ceea ce a apucat din moși-strămoși, ci caută și elsă adauge locului unde șade, lucrării ce făurește, ceva din personalitatea sa”.
Ana Stoica realizează o listă de categorii de conduită stabilite pe bază experimentală, care poate fi de folos cadrelor didactice în identificarea elevilor cu un înalt potențial creativ:
Curiozitate investigatoare, întrebări profunde…………………………….66%
Originalitate în gândire și acțiune, soluții neobișnuite…………………..58%
Independență, individualism, plin de sine…………………………………..38%
Nonconformist……………………………………………………………………….28%
Vede rapid corelațiile și face ușor conexiuni……………………………….17%
Plin de idei, fluență verbală sau conversațională …………………………14%
Experimentator, încearcă idei noi, produse noi……………………………14%
Flexibilitatea ideilor și a gândirii ………………………………………………12%
Persistent, perseverent…………………………………………………………….12%
Construiește, reconstruiește……………………………………………………..12%
Preferă complexitatea, se ocupă cu mai multeidei în acelăși timp…..12%
Preocupat permanent de ceva…………………………………………………..10%
( Ana Stoica, 1983)
C.Activizarea elevilor în cadrul activităților
Învățământul modern pune accentul din ce în ce mai mult pentru activizarea elevilor, pe ideea învățării centrată pe elev, în care elevul este principalul factor al dezvoltării sale. Activizarea se referă la transformarea elevului dintr-un subiect pasiv al învățării, într-un subiect activ, implicatîn desfășurarea activității didactice. Cadrul didactic trebuie să pună elevul în fața unor situații concrete, care să îl implice în procesul de învățare. Elevul trebuie să dobândescă astfel statutul de cercetător, de participant, organizator, activizând conștient în cadrul predării-învățării.
Activizarea presupune o serie de procese și activități de instruire și autoinstruire, care îi implică direct pe elevi, prin stimularea interesului și curiozității acestora cu scopul participăriiconștiente la activitate. Conceptul de activizare a fost dezbătut încă din timpurile stravechi, de la Platon și Aristotel până la Comenius (1592-1670) și Piaget (1896- 1980), care afirmau că principala sursă de cunoaștere a elevului este propria sa activizare.
Conform opiniei lui Bruner, activizarea elevilor include o serie de obiective instructiv-educative precum:
-dezvoltarea motivației intrinseci pentru învățătură;
-adaptarea cunoștințelor în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor, de nivelul lor de pregătire, de interesele acestora;
-respectarea principiilor didactice, adică să se facă trecerea de la simplu la complex, de la concret la abstract, în vederea facilitării învățării și descoperirii;
-formarea unor capacități și deprinderi de descoperire și explorare a necunoscutului;
-crearea și păstrarea unor situații de incertitudine, care să stârnească activizarea
elevilor.
Din punctul meu de vedere procesul de activizare este înțeles ca o acțiune de educare și instruire, de dezvoltare a personalității elevului prin stimulare și dirijare metodică a activității, trezirea interesului pentru cunoaștere și acțiune, exercitarea simțurilor, a inteligenței și a celorlalte funcții psihice prin activitate proprie, cultivarea atitudinii de cercetare, a capacității de dobândire a cunoștințelor prin descoperire proprie, formarea capacității de orientare autonomă în problemele ridicate de practică, prin participare la organizarea, conducerea și efectuarea muncii în școală și a activităților extrașcolare.
Potrivit Mușatei Bocoș,activ și creativ este elevul care „intervine efectiv în activitatea didactică și îi modifică variabilele, parametrii caracteristici: depune eforturi de reflecție personală, de gândire, efectueazăacțiuni mintale și practice de căutare, cercetare, redescoperă noi adevăruri, reelaborează noicunoștințe, conștientizând faptul că întotdeauna influențele și mesajele externe acționează prinintermediul condițiilor interne.De interactivitate dă dovadă elevul care devine coparticipant alături de profesor al propriei formări și coresponsabil de realizarea și efectele procesului de învățare. Asumându-și rolul deactor în actul educativ, el își proiectează eficient proiectul de învățare personalizat, își construieștecunoașterea, asumându-și riscuri, conștientizând eforturile necesare, alegându-și strategiile deînvățare, gestionându-și timpul și apelând la evaluări formatoare. Pregătirea pentru o învățareautonomă valorizează motivația intrinsecă a educatului, dorința de a căuta, de a experimenta, de adescoperi, de a crea și de a inventa. Elevul activ-creativ realizează demersuri critice și creative,depune eforturi proprii înscrise în schimburi sociale, în scopul accederii la noua cunoaștere.” (Mușata Bocoș, 2002,p427) .
Referindu-se tot la elevul activ si creativ,Lăcrămioara Oprea considera că:”Profilul elevului creativ și dinamic se referă la acele trăsături care dovedesc capacitatea de a se detașa de informații, de a se mișca liber în sfera cunoștințelor, manifestând inițiativă și spirit independent. Persoanele creative au un nivel superior de aspirații, au interese variate, manifestă o vie și permanentă curiozitate, ieșind din șablon, punând în discuție probleme interesante. Elevul cu potențial creativ înalt are încredere în forțele proprii și este capabil de o corectă autoevaluare. În relațiile cu cei din jur manifestă comportamente controlate, vrând să ofere o bună imagine atât în fața profesorilor cât și în fața colegilor”(Lăcrămioara Codruța Oprea,2008,p30).
2.2. Clasificarea metodelor activ-participative
Apariția metodelor activ-participative a stârnit diverse controverse, fiind considerate doar o îmbuntățire a metodelor tradiționale dar adaptate condițiilor moderne. Astfel sau conturat diverse definiții și păreri legate de aceste „noi” metode dar niciuna care să vizeze clasificarea sau gruparea acestor metode. Unii autori le clasifică în funcție de criteriile metodelor tradiționale, dar nimeni nupoate spune cu precizie care este cea mai bună clasificare.
Conform autoarei Silvia Breben, metodele activ-participative pot fi clasificate pe mai multecategorii:
a) Metode care favorizeză predarea-învățarea conceptelor:
o Predarea-învățarea reciprocă;
o Mozaicul;
o Tehnica Lotus:
• Lotus de grup;
• Lotus de grup (Creativitate);
• Lotus individual.
o Stabilirea succesiunii evenimentelor;
o Bula dublă;
o Partenerul de sprijin;
o Cubul;
o Puzzle;
o Comunicarea rotativă;
o Locuri celebre;
o Acvariu;
o Ȋnvățarea în cerc;
o Mica publicitate;
o Harta cu figuri;
o Strategii de lectură a textelor științifice;
b) Metode de fixare, consolidare și evaluare:
o Diamantul;
o Ghicitorile;
o Ciorchinele;
o Tehnica fotolimbajului;
o Benzi desenate;
o Posterul;
o Trierea aserțiunilor;
o Tehnica blazonului;
o Sintetizarea;
o Diagrama Venn;
o Metoda Piramidei;
o Examinarea povestirii;
o Jurnalul grafic;
o Turul galeriei;
o Turnirul întrebărilor;
o Cvintetul;
o Analiza și interpretarea imaginilor;
o Categorizarea;
o Turnirul enunțurilor.
c) Metode care stimulează gândirea și creativitatea:
o Brainstormingul;
o Tehnica 6/3/5 (Brainwriting);
o Metoda Philips 6/6;
o Jocul didactic/ jocul de rol;
o Tehnica viselor;
o Zarurile.
d) Metode prin care elevii sunt învățați să rezolvare sarcini:
o Pălăriuțele gânditoare;
o Studiul de caz;
o Pătratele divizate;
o Știu,vreau să știu, am învățat;
o Minicazurile;
o Diagrama cauză-efect;
o Interviul;
o Explozia stelară;
o Metoda Frisco;
o Mai multe capete la un loc.
e) Metode de lucru în grup;
o Proiectul;
o Metoda piramidei;
o Schimbă perechea;
o Cafeneaua;
o Gândiți, lucrați în grup;
o Reportajul;
o Investigația în grup;
o Experimentul;
o Explorarea interdisciplinară;
o Cercetarea mea;
o Investigația comună.
Ȋn funcție de nivelurile de învățământ, metodele activ-participative pot fi grupate:
Metode utilizate în învățământul preșcolar:
• Diamantul;
• Ȋnvățare în cerc;
• Benzi desenate;
• Puzzle;
• Acvariul;
• Zarurile;
• Turul galeriei;
• Tehnica viselor;
• Pălăriuțele gânditoare;
• Jocul didactic;
• Schimbă perechea;
• Tehnica fotolimbajului, etc.
Metode utilizate în învățământul primar:
• Cubul;
• Mozaicul;
• Ciorchinele;
• Tehnica Lotus;
• Bula dublă;
• Tehnica Blazonului;
• Brainstorminul;
• Metoda Philips 6/6;
• Posterul;
• Ghicitorile;
• Diagrama Venn;
• Cvintetul;
• Tehnica 6/3/5;
• Știu-vreau să știu-am învățat;
• Explozia stelară;
• Gândiți, lucrați în perechi, etc.
2.3. Metode, tehnici și procedee activ-participative de eficentizare a învățăriisi formare a deprinderilor de muncă intelectuală
A. Ciorchinele
Ciorchinele este o tehnică bazată pe dezvoltarea unei gândiri libere a elevilor, referitoare la înțelegerea conceptelor și ideilor precum și la corelarea unor conexiuni între acestea. Este o tehnică care urmărește integrarea informațiilor dobândite anterior cu cele însușite pe parcursul activității.
Prin utilizarea aceste tehnici se urmărește dobândirea unui număr cât mai mare de cunoștințe de către elev, manifestarea interesului pentru activitate și identificarea unor soluții plauzibile precum șicomunicarea corectă și eficientă a elevilor. Ciorchinele poate fi realizat individual sau pe grupe, depinzând de caracterul activității sau de performanțele dorite.
Desfășurarea activității
•pregătirea pentru activitate – crearea unei atmosfere propice, organizarea clasei,etc.;
•distribuirea materialului ce urmează a fi utilizat;
•anunțarea temei și comunicarea sarcinilor de lucru;
•realizarea pe tablă a unui cerc și notarea temei în interiorul cercului;
•prezentarea ideilor principale;
•completarea ciorchinelui prin notarea ideilor emise sub forma unor sintagme;
•verificarea ideilor de către clasa de elevi, cu scopul corectării eventualelor greșeli;
•desfășurarea unei conversații cu elevii pe marginea ciorchinelui realizat.
Beneficiile metodei
•dobândirea cunoștințelor într-o formă atractivă;
•învățarea este eficentă și de durată deoarece elevii participă activ și conștient în
cadrul activității;
•dezvoltă gândirea, creativitatea, imaginația și capacitățile creatoare ale elevilor;
•vizează rezolvarea sarcinilor propuse cu ajutor colegiilor, dezvoltând totodată și
spiritul de cooperare, colegialitatea.
B.Jocul didactic
Jocul didactic sau jocul educativ este metoda preferată a elevilor, deoarece implică o doză de distracție și bună dispoziție în ceeea ce privește desfășurarea demersului didactic. Este omodalitate de educare, deoarece dezvoltă capacitățile creatoare ale elevilor, dezvoltă gândirea șiimaginația facilitând procesul de asimilare și consolidare a cunoștințelor. Jocul didactic este un element important în dezvoltarea personalității elevilor. Ed. Claparede afirmă că principala nevoie a elevului este redată de joc. Prin intermediul jocul elevul manifestă activism, reușind să înțeleagă, să dobândescă și să-și formeze o serie de deprinderi și priceperi practice. Acesta își va crea propriul univers în care el se va simți sigur de sine, stâpân pe cunoștințele sale și va încerca să exceleze în raport cu ceilalți.
Ȋn opinia lui Vîgoțki „jocul este manifestarea primară a atitudini creative a copiilor față de ceea ce îi înconjoară. Jocul trezește imaginația, crează buna dispoziție, activizează gândirea”.
Etapele jocului didactic
1.pregătirea materialului pentru jocul ce urmează a fi desfãșurat;
2.precizarea jocului, precum și sarcinile acestuia;
3.prezentarea regulilor jocului și explicarea lor;
4.executarea unui joc-model;
5.desfășurarea propriu-zisă a jocului;
6.observarea desfășurării jocului, astfel încât să se desfășoare normal, fără a se încălca regulile propuse;
7.prezentarea concluzilor referitoare la jocul desfășurat.
Tipuri de jocuri
Ioan Cerghit clasifică jocurile didactice după următoarele criterii:
• după obiectivele urmărite: jocuri senzoriale, jocuri de observare a naturii, de
dezvoltare a vorbirii, de asociere de idei și de raționament, jocuri matematice, jocuri de construcții tehnice, jocuri muzicale, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare,pregătitoare pentru înțelegerea unor noi noțiuni, jocuri aplicative, jocuri demonstrative, jocuri de creație, jocuri de fantezie, de memorie, jocuri simbolice,jocuri de îndemânare, etc.;
•după materialul folosit: jocuri cu materiale, jocuri fără materiale, jocuri orale, jocuri cu întrebări, jocuri-ghicitori, jocuri cu cuvinte încrucișate, etc.;
•după modul de predare al obiectelor de învățământ: jocul de citic, jocul de scris, jocul de socotit, de geografie, de științe, de educație fizică, etc.;
Beneficile jocului didactic
•activizează elevii în desfãșurarea activității didactice;
•constituie o sursă de explorare a realității, de familiarizare cu noțiunile abstracte;
•participarea tuturor elevilor în cadrul jocului, indiferent de capacitățile deținute;
•creșterea gradul de coeziune a clasei de elevi, dezvoltarea spiritului de cooperare;
•cultivarea gândirii critice, a spiritului de inițiativă, a creativității;
•dezvoltarea și valorificarea propriilor valori și performanțe;
C.Cubul
Este o metodă activ-participativă, care a apărut în anul 1980, având ca scop explorarea unui subiect sau a unei teme prin intermediu celor șase sarcini. Prin folosirea acestei metode, tema abordată este analizată din toate punctele de vedere. Scopul principal al acestei metode constă în aprofundarea unor cunoștințe deja deținute sau acumularea și îmbogățirea cu cunoștințe noi.
Această metodă implică confecționarea și utilizarea unui cub, drept suport al activității didactice.
Utilizarea acestei metode în clasa de elevi constituie o provocare, deoarece determină o întrecere între elevi în ceea ce privește modalitatea de prelucrare și asimilare corectă și eficentă a cunoștințelor.
Etapele metodei
1. Confecționarea cubului și scrierea sarcinilor de baze pe fiecare fațetă a cubului:
descrie;
compară;
analizează;
asociază;
aplică;
argumentează.
2. Prezentarea temei care urmează a fi dezbătută;
3. Alcătuirea unor grupuri de 4-5 elevi;
4. Prezentarea unor aspecte cheie referitoare la tema propusă;
5. Trecerea temei prin toate sarcinile cubului, adică fiecare elev din fiecare grupă va
rezolva individual o sarcină de pe o fațetă a cubului;
6. Prezentarea soluțiilor și informațiilor în fața grupelor de elevi;
7. Discuții și completări referitoare la tema propusă.
Fig. 2.1. Metoda cubului – sarcinile de pe fațetele cubului
Beneficiile metodei
•implicarea tuturor elevilor în activitatea de predare-învățare;
•aprofundarea și sistematizarea cunoștințelor într-o formă distractivă;
•cultivarea spiritului de echipă și al competitivității;
•dezvoltă creativitatea, gândirea critică și inteligențele multiple;
•dezvoltă capacitățiile de comunicare individuale dar și în cadrul grupului;
•oferă elevilor libertatea de a-și exprima propriile păreri, deoarece tema este abordată
din toate punctele de vedere;
D.Gândiți, lucrați în perechi
Este o metodă activ-participativă prin care elevii sunt învățați să coopereze și să lucreze cu scopul realizării sarcinii primite. Este o metodă ușor de folosit deoarece implică formarea unei echipe, iar tema propusă va fi analizată în cadrul echipei. Nu necesită foarte mult timp deoarece se pune accentul pe înțelegerea esențialului din cadrul unei teme importante. între aceste întrebări cu ajutorul elevilor, cu scopul descoperirii unor noi informații. Metoda se poate desfășura fie individual, fie în cadrul grupului.
Etapele metodei :
1.Aranjarea clasei de elevi sub forma unui semicerc;
2.Alegerea temei ce urmează a fi dezbătută;
3.Realizarea unei stele în interiorul căreia va fi trecută tema propusă;
4.Confecționarea a 5 stele mai mici decât prima stea. Pe fiecare stea va fi trecută câte o întrebare (vor fi trecute întrebările de bază „Ce? Cine? Unde? De ce? Când?”
5.Realizarea unei liste cu întrebări adresate problemei propuse;
6.Comunicare rezultatelor obținute;
7.Aprecierea rezultatelor.
Beneficile metodei
– dezvoltă creativitatea elevilor, gândirea critică, limbajul și inteligențele multiple;
-se poate utiliza cu ușurință la toate categoriile de vârstă și la toate disciplinele de
învățământ;
-facilitează înțelegerea conceptelor prin crearea unor conexiuni între întrebările și
conceptele elaborate;
-se poate desfășura foarte ușor fără să implice costuri suplimentare;
-se desfășoară oarecum sub forma unui joc, prin intermediul căreia elevii dobândesc
mai ușor cunoștințele, în același timp și relaxându-se;
-participă întregul colectiv de elev, la desfășurarea activității într-o formă activă.
E.Știu, vreau să știu, am învățat
Este o metodă activ-participativă elaborată de către Donna M. Ogle în anul 1986, care vizează implicarea directă a elevilor în predare-învățarea activității. Spre deosebire de alte metode, ea pune accentul pe ceea ce cunoaște elevul până la momentul respectiv, ceea ce vrea să cunoască și mai ales care este rezultatul final după aplicarea sa, adică ce a învățat elevul după folosirea metodei.
Metoda se folosește în dobândirea unor cunoștinte noi, acumularea unor noi experiențe și crearea unor legături între cunoștințele vechi și cunoștințele noi.
Metoda Știu, vreau să știu, am învățat este o metodă care oferă elevilor posibilitatea de a se autoverifica în legătură cu cunoștințele pe care le dețin, de a se autoaprecia și de a se automotiva cu scopul depășirii pragului pe care l-au atins.
Etapele metodei
1.Realizarea unui tabel cu următoarele coloane:
•Știu – ceea ce elevii știu deja despre tema abordată;
•Vreau să știu – ceea ce doresc să știe;
•Am învățat – ceea ce au învățat.
2.Prezentarea temei ce urmează a fi dezbătută;
3.Completarea primei rubrici a tabelului (coloana ”știu”), adică trecerea în interiorul rubricii a informațiilor pe care elevii le cunosc deja despre tema care urmează a fi dezbătută:
•fiecare elev va spune ce crede și ce știe despre subiectul respectiv;
•realizarea unei discuții pentru fixarea ideiilor prezentate.
4.Formularea unui set de întrebări de către elevi referitoare la tema abordată, cu scopul
identificării a ceea ce nu se cunoaște încă despre tema respectivă (coloana „vreau săștiu”)
•identificarea neclaritățiilor elevilor legate de tema abordată;
•cadrul didactic îi va ajuta pe elev să-și formuleze întrebările;
•recitirea întrebările propuse cu scopul identificării răspunsurilor dorite.
5.Abordarea ultimei coloane („am învățat”):
•notarea informațiilor importante pe care le-au aflat;
•corelarea răspunsurilor obținute cu întrebările adresate;
•cadrul didactic verifică dacă au rămas întrebări fără răspuns.
6. Prezentarea concluziilor finale și realizarea unei corelații între toate rubricile
tabelului.
Tabelul 2.1. Stiu-vreau să stiu-am învățat
Beneficile metodei:
•participarea conștientă a fiecărui elev la derularea activității;
•dezvoltarea gândirii critice, creativității, spiritului competitiv între elevi;
•crearea unei legături între cunoștințele pe care elevii le dețin deja și cunoștințele pe
care le vor dobândii pe parcursul activității;
•captează atenția elevilor, cu scopul implicării active a elevilor;
F. Tehnica LOTUS (Floarea de nufăr)
Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de lao temă centrală. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale, asemeni petalelor florii de nufăr. Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale, pentru alte 8 flori de nufăr. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare.
Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi și noi concepte.
Etapele florii de nufăr:
1. Construirea diagramei;
2. Scrierea temei centrale în centrul diagramei;
3. Participanții se gândesc la ideile sau aplicațiile legate de tema centrală. Acestea se trecîn cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală, de la A la H, în sensul acelorde ceasornic;
4. Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane. (“flori de nufăr)
5. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale și consemnarea lor îndiagramă. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane. (“flori de nufăr”).
6. Etapa evaluării ideilor. Se analizează diagramele și se apreciază rezultatele din punct
de vedere calitativ și cantitativ. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicații șiteme de studiu în lecțiile viitoare.
Tehnica Lotus poate fi desfăsurată cu succes în grup, fiind adaptabilă unor largi categorii de vârstă și de domenii.Există și posibilitatea dezvoltării unui Lotus individual, ca un exercițiu de stimulare a creativității și de autoevaluare. De exemplu, tema centrală ar putea fi întrebarea: “Ce ți-ai dori să studiezi?”, la care s-ar putea propune 8 domenii și pentru fiecare ar fi consemnate care ar fi conținuturile ce corespund interesului subiectului.
Beneficile metodei:
•stimulează munca colaborativă în echipă și efortul creativ al fiecărui membru al grupului în soluționarea sarcinii date.;
•există și o oarecare competiție între grupe, în sensul găsirii celei mai potrivite idei , în rapiditatea cu care lucrează un grup față de altul, cu toate că acestea nu se înscriu în dezideratele metodei.;
•scopul central este participare tuturor elevilor la un exercițiu creator și, în unele cazuri, la găsirea unei soluții la o problemă dată;
•elevii lucrează cu plăcere în cadrul acestei tehnici, mai ales dacă grupurile au fost alese preferențial;
G:Explozia stelară (starbursting)
Explozia stelară (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda), este o metodă nouă dedezvoltare a creativității, similară brainstormingului. Începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebări, la fel ca o explozie stelară.
Cum se procedează:
Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie și se înșiră cât mai multe întrebări care aulegătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?,Când?.
Lista de întrebări inițiale poate genera altele neașteptate care, posibil, solicită o și mai mareconcentrare pentru a răspunde la ele.Scopul metodei este de a obține cât mai multe întrebări și astfel cât mai multe conexiuni înte concepte. Este o modalitate de stimulare a creativității individuale și de grup.Organizată în grup, explozia stelară facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, așa cum brainstormingul dezvoltă construcția de idei pe idei.
ETAPELE metodei:
1. Propunerea unei probleme;
2. Organizarea colectivul în grupuri preferențiale;
3. Munca în echipă pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări și cât mai diverse.
4. Comunicarea rezultatelor muncii de grup.
5. Evidențierea celor mai interesante întrebări și aprecierea muncii în cooperare.
Facultativ, se poate proceda și la elaborarea de răspunsuri la unele dintre întrebări.
Metoda exploziei stelare este ușor de aplicat oricărei vârste și unei palete largi de domenii.Nu este costisitoare și nici nu necesită explicații amănunțite. Participanții se prind repede în joc,acesta fiind pe de o parte o modalitate de relaxare și, pe de altă parte, o sursă de noi descoperiri.
Fig. 2.2. Explozia stelară
H. CVINTETUL
Definiție –constă în crearea de cinci versuri respectându-se cinci reguli în scopul de a se sintetiza conținutul unei teme abordate.
Descrierea metodei
1.Comunicarea sarcinii de lucru (se anunță tema și sunt reamintite regulile de alcătuire a unui cvintet)
– primul vers un singur cuvânt ce denumește subiectul
– al doilea vers 2 cuvinte care definesc caracteristicile subiectului (2adjective)
– al treilea vers – format din 3 cuvinte care exprimă acțiuni (verbe la gerunziu)
– al patrulea vers – format din patru cuvinte care exprimă starea elevului față de subiect- al cincilea vers – un cuvânt care arată însușirea esențială a subiectului
2. Activitate pe grupuri elevii
3. Se prezintă cvintete și se analizează
Activități premergătoare
– cuvinte care denumesc subiectul (Cine este?, Ce este? )
– cuvinte care descriu subiectul (Ce știi despre mine? )
– cuvinte care exprimă acțiuni (Ce face ?)
– cuvinte care exprimă sentimente, însușiri sufletești (Ce simți pentru…?)
– cuvinte care arată însușiri esențiale (Descrie-mă printr-un cuvânt)
Beneficiile metodei:
– transformă elevul din obiect în subiect al învățării;
– este coparticipant la propria formare;
-angajează intens toate forțele psihice de cunoaștere;
– asigură elevului condițiile optime de a se afirma individual și în echipă;
-dezvoltă gândirea critică ;
-dezvoltă motivația pentru învățare;
-permite evaluarea propriei activități
J.Brainstorming
Brainstorming-ul sau „evaluarea amânată” ori „furtuna de creiere” este o metodă interactivăde dezvotare de idei noi ce rezultă din discuțiile purtate între mai mulți participanți, în cadrul căreia fiecare vine cu o mulțime de sugestii. Rezultatul acestor discuții se soldează cu alegerea celei mai bune soluții de rezolvare a situației dezbătute.
Potrivit Crenguței Oprea,metoda „asaltului de idei” sau „cascada ideilor” are drept scop emiterea unui număr cât maimare de soluții, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranța că, prin combinarea lor se va obține soluția optimă. Calea de obținere a acestor idei este aceea a stimulării creativității în cadrul grupului, într-o atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării momentului evaluării. Altfel spus, participanții sunt eliberați de orice constângeri, comunică fără teama că vor spune ceva greșit sau nepotrivit, care va fi apreciat ca atare de către ceilalți participanți. Scopul metodei este acela de a da frâu liber imaginației, a ideilor neobișnuite și originale, a părerilor neconvenționale, provocând o reacție în lanț, constructivă, de creare a „ideilor pe idei.” În acest sens, o idee sau sugestie, aparent fără legătură cu problema în discuție, poate oferi premise apariției altor idei din partea celorlalți participanți.
Metoda se bazează pe patru reguli fundamentale ale gândiri creative:căutarea în voie a ideilor, amânarea judecății ideilor, cantitate mare de idei, schimbul fertil de idei.
Branistorming-ul se desfășoară în cadrul unei reuniuni formate dintr-un grup nu foarte mare(maxim 30 de persoane), de preferință eterogen din punct de vedere al pregătirii și al ocupațiilor, sub coordonarea unei moderator, care îndeplinește rolul atât de animator cât și de mediator.
Durata optimă este de 20-45 de minute.(http://en.peperonity.com/sites/psiho-pedagogia/29687218,26.05.2016).
Specific acestei metode este și faptul că ea cuprinde două momente: unul de producere a
ideilor și apoi momentul evaluării acestora (faza aprecierilor critice).
Regulile de desfășurare ale brainstorming-ului sunt următoarele:
-Cunoașterea problemei pusă în discuție și a necesității soluționării ei, pe baza expunerii
clare și concise din partea moderatorului discuției;
– Selecționarea cu atenție a participanților pe baza principiului eterogenității în ceea ce
privește vârsta, pregătirea, fără să existe antipatii;
– Asigurarea unui loc corespunzător (fără zgomot), spațios, luminos, menit să creeze o
atmosferă stimulativă, propice descătușării ideilor;
-Admiterea și chiar încurajarea fomulării de idei oricât de neobișnuite ori îndrăznețe ar fi,lăsând frâu liber imaginației participanților, spontaneității și creativității;
Beneficiile metodei:
– punerea în comun a experienței și viziunii fiecărui participant
– abordare multifațetată a problemei prin contribuția fiecărui membru
– o multitudine de idei rezultate din efortul colectiv al echipei, idei care nu ar fi putut fi generate de un singur membru
– un singur scop (găsirea unei idei originale) care-i face pe membrii echipei să lupte pentru același lucru(http://www.copywriteri.ro/2010/04/brainstorming-ul/, 25.05.2016)
K. Metoda pălăriilor gănditoare
Presupune stimularea creativității elevilor si se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Presupune existența a 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o
culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru. Participantii își aleg pălăriile și vor
interpreta astfel rolul precis, așa cum cred ca este mai bine. Rolurile se pot schimba, participanții suntliberi să exprime ceea ce gândesc, dar opinia trebuie să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este ceacarefixează care rolul.
Pălăria albă:
-prezintă o privire obiectivă asupra informațiilor;
-presupune neutralitate;
-se bazează pe fapte obiective și imagini clare;
-pune accentul pe gândirea obiectivă;
Pălăria roșie:
– determină manifestarea liberă a imaginației și sentimentelor;
-arată o perspectivă emoțională asupra evenimentelor;
-Roșu poate arăta și supărarea sau furia;
-eliberează stările afective;
Pălăria neagră:
-arată prudența, grija, avertismentul, judecata;
-presupune o pespectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situației în discuție;
-prezintă perspectiva gândirii negative, pesimiste;
Pălăria galbenă:
-Oferă o pespectivă pozitivă și constructivă asupra situației;
-Culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul;
-Este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic;
Pălăria verde:
-arată ideile noi, stimulând gândirea creativă;
– Este emblema fertilității, al producției de idei noi, inovatoare;
Pălăria albastră:
-arată controlul procesului de gândire;
-Albastru e rece; reprezintă culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător și atotcunoscător;
-controlează și dirijează bunul mers al activității;
– reprezintă grija de a controla și de a organiza;
Conform Codruței Oprea,metoda se foloseste astfel:
Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor și se oferă cazul supus discuției pentru ca fiecare să-și pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată individual – și atunci elevul respectiv îiîndeplinește rolul – sau mai mulți elevi pot răspunde sub aceeașI pălărie. În acest caz, eleviigrupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai buneinterpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeași culoare., fiind conștienți de faptul că:
-Pălăria albastră clarifică
-Pălăria albă informează
-Pălăria verde generează ideile noi
-Pălăria galbenă aduce beneficii creativ
-Pălăria neagră identifică greșelile
-Pălăria roșie spune ce simte despre
Astfel ,cu privire la modul cum ar trebui să gândească participanții,
Pălăria albă:
– gândește ca o foaie albă care este neutră și poartă informații
Folosește întrebările:
Ce informații avem?
Ce informații lipsesc?
Ce informații am vrea să avem?
Cum putem obține informațiile?
Pălăria roșie:
– exprimă-ți emoțiile, temerile, intuițiile,sentimentele;
– nu te justifica
Folosește fomulări de tipul:
Punându-mi pălăria roșie, uite cumprivesc eu lucrurile…
Sentimentul meu e că…
Nu-mi place felul cum s-a procedat.
Intuiția îmi spune că…
Pălăria neagră:
– judecă critic;
– gândește negativ dar logic;
– atenționează asupra a ceea ce nu poate fi făcut, e nonprofitabil, riscant sau periculos
Folosește întrebările:
Care sunt erorile?
Ce ne împiedică?
La ce riscuri ne expunem?
Ne permite regulamentul?
Pălăria galbenă:
– gândește optimist, logic și pozitiv;
– explorează beneficiile și posibilitățile;
– imaginează-ți lumina și strălucirea soarelui;
Folosește întrebările:
Care sunt obiectivele?
Pe ce se bazeză aceste idei?
Care sunt beneficiile?
Cum voi/vom ajunge apoape de această viziune (perspectivă)?
Pălăria verde:
– crează noi optiuni, variante, resurse,structuri, metode, idei
– gândește-te la vegetația proaspătă, la abundență;
– dă frâu liber imaginației;
Folosește formulări de tipul:
Șansa succesului este dacă…
Cum poate fi altfel atacată problema?
Putem face asta și în alt mod?
Găsim și o altă explicație?
Pălăria albastră:
– controlează procesul gândirii pentru caaceasta să devină mai productivă și organizează acțiunea;
– supervizează, sistematizează concluziile,comentează dirijează și conduce către pasul următor;
Folosește întrebările:
Putem să rezumăm punctele de vedere
expuse?
Care e următorul pas?
Care sunt ideile principale?
Să nu pierdem timpul și să ne concentrăm asupra…, nu credeți?
(Codruța Oprea,2012,p.45)
Beneficiile metodei:
-impulsionează creativitatea participanților, gândirea colectivă și individuală
-îmbunătățește capacitățile sociale ale participanților, de intercomunicare și toleranță reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt
-reprezintă o strategie metacognitivă care îndeamnă participanții să privească conceptele din diferite puncte de vedere
-determină gîndirea laterală,constructivistă,completă si complexă
-încurajează comunicarea și capacitatea de a lua decizii
L.Diagrama Venn
Este o metodă grafică prin care se compară evenimente, procese, fapte istorice și personalități.
Metoda poate fi folosită în:
– Activitățile de învățare;
-Activitățile de fixare a cunoștințelor;
-Evaluarea sumativă a unei unități de învățare ;
-Temă pentru acasă ;
Reprezintă un organizator cognitiv format din două cercuri parțial suprapuse în care se reprezintă asemănările și deosebirile între două aspecte, procese ,evenimente istorice , idei, concepte.
În spațiul care se suprapun cele două cercuri se scriu asemănările.
În spațiile rămase libere se scriu deosebirile .
Elevii pot lucra individual, în perechi sau în echipă;
Etape:
1.Fiecare elev completează cercurile cu informațiile referitoare la conținuturile de comparat,în zona suprapusă notează asemănările;
2.Se prezintă produsele ,se afișează,se analizează, se corectează.
3. Se realizează o evaluare formativă.
Beneficiile metodei:
-determină capacitatea de ierarhizarea a unor termeni;
-dezvoltă capacitatea de înțelegere a relațiilor dintre două sau mai multenoțiuni,procese,evenimente;
-dezvoltă capacitatea de rezolvare a unei probleme sau situații problemă,spiritul de analiză sistematică, capacitatea de argumentare;
(http://www.didactic.ro/materiale-didactice/metode-de-invatare-activa-metoda-diagrama-venn .28.05.2016)
CAPITOLUL 4
ROLUL METODELOR ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN FORMAREA DEPRINDERILOR DE MUNCĂ INTELECTUALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR , IN CADRUL ORELOR DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Formularea problemei
Problematica generală a lucrării, delimitările teoretice, obiectivele și ipotezele de lucru se circumscriu preocupărilor privind necesitatea descoperirii și folosirii în cadrul activităților desfășurate a unor strategii cât mai eficiente, urmărind ca scop principal formarea deprinderilor de muncă intelectuală prin intermediul metodelor activ-participative la disciplina limba română.
Desfășurarea lecțiilor cu elevii, folosind cât mai des aceste metode, devine o necesitate ce se impune a fi realizată în întregul nostru învățământ încă de la primul nivel. Experiența acumulată până acum în țara noastră demonstrează că hotărâtoare în asigurarea reușitei la învățătură este munca diferențiată cu elevii si utilizarea metodelor activ-participative la clasele mici în funcție de particularitățile lor de vârstă și individuale dar și în funcție de obiectivele propuse, pentru a asigura o formare corectă și de durată a deprinderilor intelectuale , dând fiecăriu elev posibilitatea de a se dezvolta și pregăti la nivelul capacităților sale.
Încă de la intrarea în sistemul școlar, trecerea de la grădiniță la școală trebuie să se facă prin acetse metode.Mai intâi, pentru a adapta copilul mai ușor la viața școlară și apoi pentru ca să formăm deprinderile de muncă intelectuală care vor asigura pe viitor succesul școlar al copilului.Fără aceste deprinderi, copilul nu se va putea descurca în clasele mari.El nu va fi capabil să citescă singur un text, să facă un rezumat sau să se descurce în munca cu manualul pe parcursul întregii vieți de școlar.
Dezvoltând prin metode activ-participative capacitățile intelectuale ale copilului, acesta va stabili ușor punți de legătură între cunoștințe, asigurându-i astfel succesul școlarității.Numai în acest fel, cadrul didactic va avea cheia controlului și progresului fiecărui elev în parte și pe viitor copilul va avea capacitatea de a se descurca singur în viața școlară.
În ceea ce privește organizarea activităților de subliniere a rolului metodelor activ-participative în formarea deprinderilor de muncă întelectuală la limba română, acestea urmează a fi realizate după criterii motivate.
Identificarea obiectivelor, etapelor de lucru, lotului experimental și al metodelor de cercetare
În acțiunile întreprinse, cu privire la găsirea unor căi concrete de identificare a situațiilor ce produc formarea de deprinderi de muncă intelectuală prin folosirea metodelor activ-participative , am pornit de la următorul obiectiv principal:
•Evidențierea importanței utilizării metodelor activ-participative în cadrul activitățiilor didactice desfășurate la disciplina „Comunicare in limba română”, cu elevii din învățământul primar.
Pentru atingerea acestui obiectiv m-am folosit de următoarele obiective secundare :
O1-Luarea în considerare a particularităților de vârstă și individuale ale elevilor în organizarea și desfășurarea procesului de învățământ;
O2-Stimularea dezvoltării psihice și a progresului școlar al fiecărui copil, plecând de la nivelul real atins de acesta în fiecare moment dat;
O3-Activizarea progresivă a fiecărui elev în cadrul lectiilor în care s-au folosit cu precădere metodele activ-participative
O4-Stimularea interesului pentru cunoaștere și a dorinței de a învăța concomitent cu situația de relaxare generată metode.
În vederea atingerii acestui scop am pornit de la ipoteza conform căreia utilizarea metodelor activ-participative în activitățiile didactice, în cadrul lecțiilor de comunicare în limba romană, va contribui la o facilă însușire a cunoștințelor, la formarea și dezvoltarea deprinderilor de muncă intelectuală.
Punctul de la care am pornit a fost generat de introducerea unor tehnici de instruire activ-participative pe parcursul anului școlar în curs care va determina obținerea unor rezultate școlare superioare celor din anul școlar precedent, cand s-au folosit aceste metode mult mai puțin.
Acest lucru va fi stabilit în cadrul a trtrei etape : etapa pregătitoare, etapa de desfășurare, etapa de evaluare.
În cadrul etapei pregătitoare s-au stabilit condițiile de la care se va porni în atingerea obiectivelor și alegerea lotului experimental. Astfel, activitățile de atingere a obiectivelor propuse au fost efectuate la Școala cu clasele I-VIII „Nicolae Simache”, Ploiești, pe un lot format din 26 elevi aparținând clasei a-II-a.Clasa a oferit, prin urmărirea traseelor individuale, un tablou suficient de reprezentativ prin caracteristici și diversitate, pentru evidențierea aspectelor ce au stat în atenția acestei activități.
Pentru a evidentia rolul metodelor activ-participative în formarea deprinderilor de muncă intelectuală dar și capacitatea acestora de a ridica nivelul de cunoaștere s-au aplicat o serie de probe la limba română pe parcursul anului școlar 2015\2016 la începutul semestrului I și la sfârșitul semestrului II,sub îndrumarea si observarea învățătoarei. Eu am fost prezentă in cadrul orelor în care s-au aplicat testările si în cadrul unei ore din fiecare unitate de învățare.
Selectarea și elaborarea probelor s-a efectuat ținând seama de obiectivele generale ale programei școlare la acest obiect de învățământ, precum și de reperele teoretice enunțate în capitolele precedente.
În cercetarea pedagogică se utilizează un număr mare de metode de cercetare. Principala metodă folosită aici este experimentul care se bazează pe cercetarea realității. Alături de experiment am folosit observația, care „nu este o metodă de cercetare alături de celelalte, ci o atitudine a cercetătorului necesară în orice cercetare științifică”, și chestionarul.
Analizat din perspectiva mai multor criterii, experimentul prezentat în această lucrare este un experiment :
-individual – după numărul persoanelor,
-de verificare – după scopul cercetării,
– natural (în clasă, școală) – după condițiile în care se realizează
– experiment de scurtă durată (un an școlar) – după durată experimentului.
Punctul de plecare a experimentului a constat într-o testare la început de an școlar pentru a evidenția nivelul de la care se pleacă și a sublinia în final nivelul la care se va ajunge în urma folosirii metodelor activ-participative în formarea deprinderilor de muncă întelectuală la limba română.
Tot in această etapă a fost aplicat și un chestionar cadrelor didactice (Anexa 1), pentru a evidenția atitudinea acestora față de metodele activ-participative. Chestionarul a fost alcătuit din 10 întrebări, cu răspunsuri închise și deschise. El a fost aplicat unui număr de 10 cadre didactice, din cadrul aceleiasi școli.Distribuția pe grade didactice a personalului didactic este următoarea:
–gradul I: 3;
–gradul II: 1;
–gradul definitiv: 4;
–debutant: 2;
–fara studii corespunzatoare postului : 0
Răspunsurile la întrebarea 1.„Utilizați metode activ-participative în activitateadidactică?” sunt prezentate în diagrama din fig. 4.1:
FIG. 4.1. Utilizarea metodelor activ-participative
Din diagrama prezentată reiese faptul că, peste jumătate dintre cadrelor didactice (65%) chestionate, utilizează în cadrul activităților didactice, metode activ-participative. Doar 10% dintre cadrele didactice folosesc câteodată (rar) metode activ-participative în cadrul activităților, acordând o importanță mai scăzută acestora.
Răspunsurile la întrebarea 2.„Care sunt principalele discipline la care folosiți metodele activ-participative?” sunt prezentate în diagrama din fig. 4.2:
Fig. 4.2. Disciplinele la care se folosesc metodele activ-participative
Din fig. 4.2. se poate constata faptul că metodele activ-participative sunt folosite într-o pondere mare la disciplina Comunicare în limba română (70%), urmată de disciplina Matematică și explorarea mediului (20%). De asemenea disciplina imediat următoarea este Educație pentru societate (10%), disciplină prin care elevii sunt introdu-și în universul conduitelor și al bunelormoravuri.
Răspunsurile cadrelor didactice la întrebarea 3. „Enumerați metode activ-participative cel mai des folosite în cadrul activității didactice:” sunt exprimate în procente în diagrama din fig.4.3.:
Fig.4.3. Metode activ-participative cel mai des folosite în cadrul activității didactice
După cum se poate observa în fig. 4.3., cea mai folosită metodă în cadrul activităților ddidactice este „jocul didactic”, fiind considerat o metodă accesibilă și ușor de folosit. Astfel, joculdidactic, ocupă un loc primordial în învățământul primar, această metodă fiind utilizată într-un procentaj destul de mare (62%) fiind accesibilă oricărei vârste.
Se poate observa că alte metode activ-participativă des folosite sunt ”cubul” si „ciorchinele”, folosite în proporție de 20% fiecare, metode folosite mai ales în cadrul disciplinei Comunicare în limba română.
Răspunsurile la întrebarea 4.„Considerați că utilizarea metodelor acti -participative este importantă în activitatea didactică?” sunt prezentate în diagrama din fig 4.4:
Fig. 4.4 . Importanța utilizării metodelor activ-participative în activitatea didactică
Analizând diagrama de mai sus se observa că, peste jumătate(68%) dintre cadrele didactice chestionate au considerat metodele activ-participative utile pentru activitățile didactice și doar 5% dintre aceastea au considerat că aceste metode au o influență minoră asupra activităților didactice, considerând inutilă aplicarea lor, în timp ce 27% dintre cadrele didactice oscilează între importanța folosirii acestor metode în cadrul activităților și ineficența lor.
Răspunsurile la întrebarea .„Considerati că utilizarea metodelor activ-participative contribuie la creșterea performanțelor școlare ale elevilor? Argumentați?” sunt prezentate în diagrama din fig 4.5:
Fig.4.5.Opinia privind contribuția metodelor activ-participativ
Din analiza datelor prezentate în fig.4.5. reiese că, un procentaj de 60%, dintre cadrele didactice consideră că pot folosi metodele activ-participative, având ca rezultat creșterea performanțelor școlare ale elevilor. Pe de altă parte,23% dintre cadrele didactice consideră că metodele activ-participative nu influențează performanțele școlare ale elevilor. Doar 17% nu au nicio părere referitoare la aplicarea și utilizarea acestor metode.
Argumentările cadrelor didactice au avut ca și punct comun rezultate elevilor. Așadar cadrele didactice care au considerat că metodele activ-participative contribuie la creșterea performanțelor școlare au susținut că elevii sunt stimulați de aceste metode, care au un efect pozitiv asupra lor și asupra calificativelor obținute de aceștia, iar cadrele didactice care au suținut opusul auafirmat că un elev care vrea să învețe, va învăța indiferent de metodele folosite.
Răspunsurile la întrebarea 6.„ Care sunt principalele motivații pentru care dvs., în calitate de profesor, să utilizați metodele activ-participative?” sunt prezentate în diagrama din fig. 4.6:
Fig.4.6 Principalele motivații pentru utilizarea metodelor activ-prticipative
Așa cum apare și in figură, motivațiile au urmatoarea ordine:
– elevii iau parte la activitățile care se desfășoară în clasă(30%)
-elevii au propriile sugestii, propuneri sau interpretări(30%)
-elevii îndeplinesc diferite sarcini care facilitează procesul de înțelegere(20%)
-elevii devin capabili să aplice o anumită strategie într-o anumită unitate de învățare(10%)
-diminuarea efortului pe care dvs. îl faceți în procesul de predare(0%)
Reiese clar faptul că ,in opinia profesorilor,sunt factori importanți activizarea elevilor in timpul orelor de clasă,implicarea lor în desfasurarea procesului de învățământ ca subiecți ai acestuia. Totodată,este subliniat și faptul că aplicarea acestor metode implică o munca suplimentară din partea profesorilor.
Răspunsurile la intrebarea 7 „Care este, în opinia dvs., rolul pe care un profesor trebuie să îl dețină în procesul de învățare (inter)activă?”sunt prezentate in diagrama din fig.4.7.
Fig. 4.7.Rolul profesorului
Dupa cum se poate observa,profesorii chestionați pun accent pe atribuțiile de model și susținător pe care trebuie să le indeplinească,aceste având,fiecare, podere de 30%. De menționat faptul că aceștia,dacă nu ar fi avut de optat pentru una dintre variante,ar fi fost de acord cu indeplinirea unui rol care sa le insumeze pe toate cele 4 variante.
Răspunsurile la întrebarea 8.„ În opinia dvs., importanța și necesitatea învățării (inter)active pot fi susținute cu ajutorul unor argumente care sunt redate în enumerarea de mai jos?. Precizați cu care sunteți de acord.?” sunt prezentate în diagrama din fig. 4.8:
Fig .4.8.Argumente in privința importanței și necesității invățării (inter)active
La această întrebare profesorii au fost 100% de acord cu toate argumentele,considerând că niciun argument nu poate fi exclus. Reiese părerea didacticii moderne potrivit căreia,activitatea profesorilor trebuie să se bazeze pe folosirea metodelor care-l implică pe elev in procesul de instruire nu doar din poziția lui de obiect al învățării.
La intrebarea nr 9 „Care sunt, în opinia dvs., argumentele pentru care considerați necesară și importantă dezvoltarea competențelor profesorilor în domeniul metodelor interactive de predare-învățare”,rezultatele se prezintă conform fig. 4.9.
Fig.4.9.Necesitatea dezvoltării competențelor profesorilor în domeniul metodelor interactive.
Se poate observa cu ușurință ca majoritatea profesorilor(50%) s-au îdreptat către importanța dezvoltării la nivelul elevilor a unor competențe de educție permenetă. Altefel spus,copiii trebuie” învățați cum să invețe”
In ceea ce privește raspunsul la întrebarea 10 „. Luând în considerare activitatea pe care o desfășurați în cadrul organizației dvs.,considerați oportună participarea la un program de formare profesională în domeniulmetodelor interactive de predare-învățare?”,reiese dorința tuturor profesorilor de a participa la programe de formare profesională în domeniul acestor metode,deși nu toți au declarat ca folosesc aceste metode in mod frecvent. Situația se prezintă conform fig. 4.10.
Fig.4.10. Oportunitatea participarii la programe de formare profesională în domeniul metodelor interactive
Sintetizând rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului adresat cadrelor didactice, se pot constata următoarele aspecte:
•majoritatea cadrelor didactice chestionate folosesc metodele activ-participative în cadrul activităților didactice , deoarece le consideră folositoare, de viitor, cu unmare impact educațional asupra elevilor;
•cea mai frecventă metodă folosită în activitatea didactică este jocul didactic, cu un , urmată de metoda cubului și ciorchinelui;
•disciplina în cadrul căreia se folosesc cel mai mult metode activ-participative este Comunicare în limba română
Astfel, se poate constat faptul că, deși aplicarea metodelor activ-participative necesită o pregătire mult mai vastă și consumă mult mai mult timp decât alte metode, cadrele didactice tind să le utilizeze făcând abstracție de aceste impedimente.
De asemenea, se poate observa că puține cadre didactice nu folosesc aceste metode, deoarece nu le consideră folositoare sau nu se încred în rezultatele obținute în urma aplicării lor.
Însă, folosirea metodelor activ-participative rămâne la libera alegere a fiecărui cadru didactic, putând fi folosite sau nu, în funcție de vârsta elevilor, de personalitatea lor dar și de modul de lucruspecific.
Aplicarea probelor
PROBA I (aplicată la început de an școlar)
PROBA DE EVALUARE INIȚIALĂ
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
CLASA a II-a
1.Dictare:
În grădina de la țară toate plantele au capătat o haină aurie.Păsările alarmate au început să se strângă pe sârmele de telegraf asteptând ca la un semn să plece în călătorie.Oamenii culeg de zor fel de fel de roade de prin toate colțurile gradinilor.În aer se simte o mireasmă de struguri aromați.
2.Desparte în silabe cuvintele:
Toamna…………………………………
Auriu…………………………………….
Călătoare……………………………….
3.Scrie o întrebare pentru prima imagine, o exclamație pentru a doua imagine și un enunț pentru a treia imagine:
4.Taie forma greșită:
Toamna s-a / sa instalat în oraș.
Sau / S-au copt toate legumele?
I-a / Ia o pară!
5.Scrie cuvinte:
-cu același înțeles: -cu înțeles opus:
au anunțat bogat
ușor îmbujorate
îngândurate au răspuns
6.Completează cu semnele de punctuație potrivite:
Mărule ai văzut cumva furnica
A trecut adineaori Dar de ce o cauti
Am nevoie de mancare spuse greierasul
DESCRIPTORII DE PERFORMANTĂ
În urma aplicării acestei probe, elevii care au obținut următoarele rezultate:
Grafic situația se prezintă în felul următor:
Figura 4.11.
Interpretarea rezultatelor inițiale
De la prima vedere se observă că la proba de evaluare aplicată elevilor la începutul semestrului I, cele mai multe calificative sunt de « bine ». Se poate spune că 23% din elevi au, la începutul acestei perioade , un nivel slab de cunoștințe iar 31%un nivel relativ bun, fapt care aduce la propunerea următoarelor ținte :
-necesitatea unei încercări de îmbunătățire a rezultatelor , astfel încât elevii de suficient să atingă nivelul de « bine » iar cei de « insuficient » măcar pe cel de « suficient ».Cât despre elevii care au obținut rezultate de « bine » se va încerca o ridicare a procentului către nivelul de « foarte bine » a câtorva dintre elevi.
-prin utilizarea metodelor activ-participative elevii își vor forma deprinderi de muncă intelectuală specifice obiectului limba română pornind de la cele de scriere și explimare corectă și finalizând cu cele de creație,de formulare de idei,compuneri,rezumate.
Etapa de desfășurare.
S-a pornit de la ideea că acești elevi au nevoie de înțelegere și apreciere iar întreaga intervenție pedagogică trebuie să meargă în direcția unei noi abordări a cunoștințelor.Pentru a le asigura condițiile necesare obținerii unor rezulate îmbunătățite în învățare s-au utilizat metode activ la orele de lim-participative la lectiile de limbă si literatură română cât mai des posibil, încercându-se să se facă cunoștințele cât mai atractive .
Stimularea atenției și interesului prin aceste metode se face relativ ușor prin utilizarea de materal didactic adecvat. Necesitatea unei tratări diferențiate este obligatorie mai ales că s-a incercat îmbunătățirea unor rezultate. În această ordine de idei, strategia muncii cu elevii s-a adoptat după cum urmează:
-selectarea materialului ce trebuie prezentat și asimilat, a ponderii metodelor activ-participative în diferite momente ale lecției în funcție de nivelul clasei;
-selectarea metodelor conform obiectivelor și scopurilor didactice urmărite astfel încât să favorizez formarea de deprinderi intelectuale complexe,
-selectarea mijloacelor, metodelor și procedeelor didactice, accentuând mai ales pe cele activ-participative;
-selectarea metodelor de evaluare și control
Efortul a fost îndreptatcătre două direcții:una spre formarea de deprinderi de muncă intelectuală la elevi iar a doua în direcția ridicării nivelului de învățare.Astfel, elevii cu nivel de „insuficient” și „suficient” , să fie ridicat pe cât posibil cultivând sistematic și dorința celor care au obținut calificativul „bine”de a accede la nivelul elevilor foarte buni din clasă(acolo unde acest lucru este posibil). De aceea, ori de câte ori progresele înregistrate de elevi îndreptățeau speranța că se pot obține rezulate mai bune metodele activ-participative erau cele care dădeau și susțineau speranța unei ridicări ierarhice a elevilor.
Astfel, s-a pornit de la o formă specifică de alternare a activității directe și indirecte a învățătorului cu elevii. Orice activitate comună cu întreaga clasă are în desfășurare și aplicare de metode activ-participative care antrenează elevii să rezolve repede și bine sarcina.
Într-o primă etapă s-a incercat o abordare diferită a orelor. Obiectivul a constat în obținerea unei bune motivații pentru învățătură a tuturor elevilor.Cei timizi s-au antrenat în aplicarea metodelor și au asimilat cunoștințe învățând să colaboreze iar cei care țineau să conducă tot timpul au învățat să colaboreze, să comunice fără agresivitate.Cât despre atingerea obiectivelor propuse acest lucru s-a făcut cu o mai mare ușurință fără ca elevii să simtă efortul intelectual.
Obiectivul principal al aplicării metodelor acti-participative a fost determinarea elevilor să participe la formarea lor, să aleagă și să-și organizeze activitatea școlară, să folosească diverse surse de informare, să lucreze, fără să fie tot timpul sub controlul direct al învățătorului, deci să își formeze deprinderi de muncă întelectuală.Ca extindere a acestui obiectiv s-a încercat realizarea unei mai bune formare a deprinderilor de formare intelectuală la limba română.Avand în vedere atribuțiile metodelor activ-participative,s-au desfășurat în orele de limba română cât mai multe jocuri didactice în care au fost antrenați copiii permanent, accentuând cu precădere activizarea celor care se urmărea ridicarea nivelului cunoștințelor cât mai mult posibil.
Metodele au vizat dezvoltarea limbajului sub toate aspectele:fonetic, lexical și gramatical dând o mai mare atenție fluidității și expresivității. S-a costatat că participarea în cadrul acestor metode, deși s-a desfășurat la școlă, a devenit cea mai plăcută formă de muncă, asigurând o participare activă și deconectantă. Aceste metode au oferit posibilitatea elevilor să-și formeze noțiuni, să-și însușească structuri gramaticale, ridicând calitatea comunicării verbale și scrise.
Din punct de vedere al dificultății, dacă la începutul experimentului s-au utilizat metode simple, precum jocul, ciorchinele, metode cu care elevi erau oarecum familiarizați, spre finalul experimentului s-a încercat familiarizarea elevilor cu alte metode mai complexe, pentru a mări gradul de dificultate al sarcinilor activităților și pentru a verifica nivelul de adaptare al elevilor la situații noi de învățare. De asemenea, în cadrul aceleași activități didactice s-a încercat utilizarea nu doar a unei singure metode ci a mai multora,cu scopul creării unei activități captivante pentru elevi.
Experimentul a inclus 11 unități de învățare, în cadrul cărora s-au aplicat metode activ-participative. Cele 11 unități de învățare au fost:
Am invatat in clasa I(12 ore)-care cuprinde urmatoarele activități:
– Deșteaptă-te, române! de Andrei Mureșanu
-Din nou la scoală!
-Copiere.Transcriere.Dictare
-Comunicarea orala
-Comunicarea scrisa
-Semnele de punctuatie
-Scrierea corecta a cuvintelor
-Lectură: Verificarea lecturilor de vacanță. Jurnalul unei povești
-Am invatat. Plecarea cocorilor
-Ce stiu? Frunza
-Evaluare inițială
-Ne jucăm, corectăm, învățăm
File din cartea toamnei(12 ore)-care cuprinde urmatoarele activități:
-Balada unui greier mic, de G.Toparceanu
-Alfabetul limbii romane
-Buratino, dupa Alexei T.
-Sunetele limbii romane.Vocale si Consoane
-Despartirea cuvintelor in silabe
-La biblioteca
-Acte de vorbire: a se prezenta și a prezenta pe cineva, a identifica un obiect/ o persoană/ un loc, a cere și a da informații, a formula o idee/ o părere/ o opinie/ o solicitare
-Semne de punctuatie-actualizare
-Grupurile de litere ce, ci, che, chi
-Privighetoare
-Dialogul
-Inițierea, menținerea și încheierea unui dialog.
-Scrierea cuvintelor cu majuscula
-Grupurile de litere ge, gi, ghe, ghi
-Am invatat-Toamna la bunici
-Ce stiu?Prietenie, de Aniela StancuCartea –
-Evaluare sumativă
-Ne jucăm, corectăm, învățăm
Despre prietenie(18 ore)-care cuprinde urmatoarele activități:
-Aventurile lui Pinocchio, dupa Carlo Collodi
-Biletul
-Acte de vorbire:a se prezenta si a prezenta pe cineva
-Semnul exclamarii.Intonatii
În familie(18 ore)-care cuprinde următoarele activități:
-Textul literar (de maxim 120 de cuvinte)
-Titlu. Autor. Alineate
-Așezarea textului în pagină
-Intonarea propoziției:semnele de punctuație (punctul, semnul întrebării,semnul exclamării)
-Povestirea orală cu întrebări de sprijin
-Formulare de întrebări și răspunsuri
-Texte suport:
Grădina Ioanei , după Emilia Căldăraru
Unde-i unul, nu-i putere, după Victor Sivetidis
Trandafirul, după Emil Gârleanu
Necunoscutul, după Vasile Malschi
-Lectură: Povestea nucii laudaroase – Vladimir Colin
-atelier de lectura:”Expresii in imagini.
-Recunoaste personajul
-O poveste cu-n dulau – Otilia Cazimir
-Exerciții de memorare si interpretare
-„Jocul rimelor”
-Recapitulare
-Evaluare sumativă
-Ne jucăm, corectăm, învățăm
În lumea povestilor(18 ore)-care cuprinde următoarele activități:
-Dialogul –Vorbitor, ascultător
-Două puncte
-Virgula
-Comunicarea politicoasă. Salutul.
-Comunicarea politicoasă. Solicitarea. Permisiunea.
-Cum ne spunem părerea.
-Povestirea unei întâmplări trăite.
-Texte suport:
-Povestea ursului cafeniu, după Vladimir Colin
-O invitație, după Mircea Sântimbreanu
-Lectură: Povestea lui Mos Craciun
scrisoare pentru Mos Craciun;
impodobirea bradului cu cele mai frumoase cuvinte
-Recapitulare
– Evaluare sumativă
-Ne jucăm, corectăm, învățăm
E primavara iar(18 ore)-care cuprinde următoarele activități:
-Vocale și consoane
-Grupurile de sunete: oa, ea, ia, ie, ua
-Scrierea cu ,,m” înainte de ,,b” și ,,p”
-Cuvinte care au aceeași formă, dar înțeles diferit
-Texte suport:
-Iarna pe uliță, de George Coșbuc
-Stupul lor, după Tudor Arghezi
-Lectură: Plicul – Tudor Arghezi
– ex. joc „Descoperă silaba”
– Articol de ziar – ,,Delta Dunării”, ,,Sibiul Medieval”
-Recapitulare
-Evaluare semestrială
-Ne jucăm, corectăm, învățăm
În lumea poveștilor(12 ore)-care cuprinde următoarele activități:
-Recapitulare: – Vocale și consoane
– Grupurile de sunete: ea, oa, ia, ie
-Scrierea cu m ,,m” înainte de ,,b și p”
-Alfabetul
-Semne de punctuație
-Sinonome și antonime
-Text suport:
-Scamatorii, scamatorii, scamatorii, după Marin Sorescu
-Lectură: Povestea lui Chichibio – Giovani Boccaci
– atelier de lectura: „Regula din raft”
– Jurnalul clasei; Jurnalul meu
-Recapitulare
-Evaluare sumativă
-Ne jucăm, corectăm, învățăm
Prin toate colțurile lumii(18ore)-care cuprinde următoarele activități:
-Comunicare cu dialog (ascultare, vorbire, interacțiune, începerea, continuarea, -încheierea dialogului)
-Dialogul
-Inițierea, menținerea și încheierea unui dialog despre: școală, prieteni
-Repovestirea unor întâmplări citite
-Așezarea corectă în pagina caietului. Scrierea pe liniatură dictando.
-Felicitarea
-Banda desenată
-Texte suport:
-Părerea mea și a crocodilului-tată, după Octav Pancu-Iași Zebra cu puncte
-Cea mai scumpă de pe lume, după Nichita Stănescu
-Cartea cu Apolodor, după Gelu Naum
-Lectură: Papadia – Ion Agarbiceanu
– ex. joc: „La ce te gandesti, cand spui…..?”
-Simboluri de pe ambalaje
-Recapitulare
-Evaluare sumativă
-Ne jucăm, corectăm, învățăm
9.Despre mine; Despre tine; Despre noi(18 ore)-care cuprinde următoarele activități:
Grupurile de litere: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi
-Despărțirea cuvintelor în silabe
-Povestirea orală după ilustrații
-Descrierea unei personae
-Proiect – Preocupări pentru timpul liber
-Texte suport:
-Supărarea Danielei, după Viniciu Gafița
– O păpădie
-Visul lui Fănel, după Nina Cassian
-Pasiunea pentru fotbal, după Valentina Teclici
-Lectură: Povestea ceasului cu inima – Vladimir Colin
-Joc “Activitati la palat”
-Povestea ulciorului spart – poveste populară chineză
-Exercițiu – joc „ Adevarat sau fals”
– „ Cine a rostit cuvintele?”
-Recapitulare
– Evaluare sumativă
-Ne jucăm, corectăm, învățăm
10.Ploaie de stele(18 ore)-care cuprinde următoarele activități:
-Textul narativ. Forme ale discursului oral
-Povestirea orală a unor întâmplări trăite sau observate
-Scrierea unui text cu ajutorul ilustrațiilor
-Scrierea unui text cu ajutorul întrebărilor
-Ortografia
-Scrierea corectă a unor ortograme: într-o, într-un, dintr-o, dintr-un, sau, s-au, sa, s-a
-Texte suport:
-Globul pământesc, după Emilia Căldăraru
-Roșu-de Soare și Galben-de-Lună, după Aurel Turcuș
-Soarele somnoros, de Emilia Plugaru
-O călătorie în Carul Mare, după Constantin Cubleșan
-Lectură: Povestea puișorului moțat
-”Jocul numerelor”
– Jurnal dublu
-Recapitulare
-Evaluare sumativă / Ne jucăm, corectăm, învățăm
11.În așteptarea verii(18 ore)-care cuprinde următoarele activități:
-Textul nonliterar:
-Copilul și calculatorul
-Afișul.
-Biletul de mulțumire, informare, solicitare.
-Ziarul clasei
-Proiect – Revista clasei
-Texte suport:
-Noaptea-Albastră și Ziua-Lumină
-Lectură: Lacrimile trandafirului – Eugen Jianu
– ex.joc „Cuvântul buclucaș”
-Prezentarea unor reviste pentru copii
-Citirea regulamentului unui joc
-Recapitulare
– Evaluare sumativă / Ne jucăm, corectăm, învățăm
În cadrul unității I-Am învățat în clasa I- la lecția „Din nou la școală” s-au utilizat 2 metode activ-participative,astfel:
Metoda –Floare de lotus- li s-a cerut elevilor scrie toate cuvintele care au legătură cucuvântul dat-școală-
Metoda –Cubul- pe cele 6 laturi ale sale au fost scrise următoarele cerințe:
Descrie -prima ta zi de scoală
Compară-prima zi de școală cu ultima zi de școala din clasa I
Asociază –cuvintele cu înțeles asemănător,alcătuiește propoziții cu cel puțin 3 dintre ele:
elev manual
carte bucuros
silitor reușite
vesel școlar
succese sârguincios
Analizează-găsiți înțelesurile cuvântului”carte” din exemplele de mai jos:
a.Irina a cumpărat o carte cu povești. ( )
b.Maria știe multă carte. ( )
c.Dorin a câștigat jocul cu ultima carte. ( )
Aplică-alcătuiți 2 propoziții în care cuvântul”manual” să aibă înțelesuri diferite
Argumentează-de ce fiecare pagină a unui manual este un prilej de bucurie?
În cadrul unității II-File din cartea toamnei-la lecția„Balada unui greier mic”, de G.Toparceanu, s-a folosit metoda-Explozia stelară-astfel:
– S-au adresat câteva întrebări cu privire la conținutul poeziei:
-Cine a ieșit în calea Toamnei?
– Când a ieșit Greierașul în calea ei?
-Unde a cântat el toată vara?
-Cum plângea Greierașul?
-Ce a învățat Greierașul din această pățanie?
Fiecare copil care a răspuns corect a așezat o steluță la panou. Li s-a cerut și copiilor să-și adreseze reciproc întrebări cu privire la conținutul poeziei
În cadrul unității III-Despre prietenie-la lecția „Crăiasa zăpezii” s-a folosit metoda-Pălăriile gânditoare-astfel:
-S-au împătțit elevii în 6 grupe,fiecare grupă avand de rezolvat câte o sarcină:
1 .Pălăria albă: Informează
Despre ce este vorba în textul “Crăiasa Zăpezii?
2. Pălăria roșie: Spune ce simți
Ce îți place cel mai mult din text?De ce?
3. Pălăria neagră: Aspecte negative
De ce s-a speriat băiețelul?
4. Pălăria galbenă: Aspecte pozitive
Cum descrie bunica iarna?
5. Pălăria verde Generează noi idei
Imaginează-ti un dialog cu Crăiasa Zăpezii
6 Pălăria albastră: Clarifică
Adresează colegilor tăi o întrebare din text!
În cadrul unității IV-În familie-la lecția „Fricosul ” s-au folosit 2 metode,astfel:
1.Metoda Brainstorming-li s-a cerut elevilor sa scrie pe o foaie de hârtie toate ideile aparute,ajutându-se de intrebările:
– Ce ați fi făcut voi, dacă ați fi fost în locul iepurașului ?
– Ce credeți că a simțit iepurașul?
– Ce se spune despre un om care se teme de ceva?
2.Metoda Stiu-Vreau să stiu-Am ânvățat- in interiorul tabelului s-au trecut informațiile cunosute si cele aflate despre iepuri.
În cadrul unității V-5. În lumea povestilor -la lecția „Legenda ghiocelului ” s-a folosit metoda Cvintetul,astfel:
-Li s-a cerut elevilor să realizeze un cvintet pentru cuvîntul zăpada. Ca suport au avut un cvintet pentru cuvântul primăvară:
1. Primăvara
2. Mirositoare, înfloritoare,
3. Cântând, jucând, veselind,
4. Păsările cântă foarte frumos
5. Fermecând.
În cadrul unității VI-E primavara iar -la lecția „La paști ” s-a folosit metodaDiagrama Venn,astfel:
-S-a desenat pe tablă cele două cercuri care se întrepătrund,in stânga s-au scris elemente cacacterisitce pentru Creciun,în dreapta pentru Paști iar la mijloc s-au scris elementele comune celor două sărbători.
În cadrul unității VII-În lumea poveștilor -la lecția „Povestea gâștelor ” s-a folosit metoda Ciorchinele ,astfel:
-Elevii au completat un ciorchine pornind de la imaginea cu gâscanul.
-Pățania gâscanului;
-Cum arăta gâscanul;
-Ajutoarele gâscanului;
-Locul desfășurării acțiunii;
-Paguba gâscanului;
-Și-a găsit gâscanul papucii?.
În cadrul unității VIII-Prin toate colțurile lumii -la lecția „Păpădia ” s-a folosit metoda Jocul didactic ,astfel:
-Joc „ În ajutorul Anicuței”: Bunica a rugat-o pe Anicuța să-i culeagă din grădină câteva plante pentru ceai, fructe pentru plăcintă și flori să pună în vază. Fetița a strâns: lalele, mușețel, căpșuni, mentă, liliac, narcise, păpădie și sunătoare. Copiii au ajutat-o pe Anicuța să așeze plantele pentru ceai într-un coș, fructele într-un castron,iar florile în vază.
În cadrul unității IX-Despre mine; Despre tine; Despre noi -la lecția „Povestea ulciorului crăpat ” s-a folosit metoda Pălăriile gînditoare ,astfel:
-Se împarte clasa pe șase grupe, pentru a rezolva sarcinile de lucru:
Pălăria albă- Informează-purtătorii palariei albe citesc povestea aducând astfel informații prin completarea Păianjenului
Pălăria roșie – Spune ce sinți! -elevii Vor scrie ce emoții au simțit la citirea poveștii, completând scheletul de pește.
Pălăria verde – Generează ideile noi- exercițiu de imaginație : redau printr-un desen elementele din text.
Pălăria galbenă –Aduce beneficii-beneficiile aduse de ulcior, prin completarea ciorchinelui.
Pălăria neagră – Aspecte negative- Tehnica falselor ipoteze:
Ce s-ar fi întâmplat dacă ambele ulcioare erau bune?
Dar dacă femeia nu ar fi folosit defectul ulciorului drept avantaj?
Explica ce se întâmplă cu plantele care nu sunt udate!
Pălăria albastră – Clarifică-Clarifică întreaga poveste
În cadrul unității X- Ploaie de stele -la lecția „Noaptea-Albastră si Ziua Lumină” s-au folosit:
-1.Metoda Ciorchinele:-elevii au fost solicitati să scrie realizeze doi ciorchini,unul pentru Zi și altul pentru Noapte,cu toate caracteristicile lor.
2.-Metoda Brainstorming-li s-a pus întrebarea: Cum ar fi pe pamân daca am avea tot timpul noapte?-elevii au fost împărțiți în 2 grupe,fiecare grupă desemnând câte un reprezentant pentru a prezenta ideile.
În cadrul unității XI- În așteptarea verii -la lecția „Copilul și calculatorul” s-a folosit metoda Stiu-vreau să stiu-am învățat- s-asolicitat elevilor să scrie in tabel ce stiu,ce nu știu si ce au învățat in urma textului citit despre avantajele și dezavanatjele utilizării calculatorului.
Metodele folosite in timpul orelor la care am asistat și pe tot parcursul anului au vizat:
-formarea depriderilor intelectuale specifice:formarea deprinderii de a efectua analize,consolidarea deprinderii de exprimare corectă orală și scrisă,consolidarea deprinderii de a povesti,dezvoltarea gândirii logice,exersarea memorării
-activizarea vocabularului, spontaneitatea gândirii
-stimularea comunicării
-exersare a pronunției s-au bazat pe pronunțarea cuvintelor care ridică dificultăți în vorbire și scriere
-dezvoltarea vorbirii dialogate
-dezvoltarea operațiilor gândirii:analiza și sinteza mentală,realizarea comparațiior,abstractizarea și generalizarea
-dezvoltarea perspicacității
-stimularea imaginației
Spre sfârșitul celui de-al doilea semestru s-a aplicat următoarea probă de evaluare a cunoștințelor:
PROBA II
Se dă următorul fragment :
1. “-Fram suferă de dor, confirmă într-una din zile un vânător vestit, văzându-l pe Fram atât de abătut. Îi este dor de ghețurile și de zăpada unde s-a născut. S-a deșteptat în el o viață pe care o uitase. Părerea mea este să-l trimiți inapoi.
Directorul circului privi cu neîncredere la vânător. I se părea că-și bate joc de el, cu asemenea idei năstrușnice.
-Nu văd cum să-l trimit îndărăt. Să-i cumpăr bilet de tren ?
-Îl expediezi pe un vapor, îl încredințezi unor oameni de cuvânt care să-l ducă de unde a fost luat. »
a)Scrie titlul și autorul operei din care face parte fragmentul de mai sus.
b)Scrie ideea principală a fragmentului.
c)Găsește cuvinte cu același înțeles pentru: abătut, s-a deșteptat, îndărăt, năstrușnice, expediezi.
d)Găsește cuvinte cu înțeles opus pentru: vestit, înapoi, neîncredere, cumpăr.
e)Completează comparațiile :
suferă ca…………………………………………………….…………………..
vestit ca……………………………………………….…………………………
zăpada ca…………………………………………..……………………………
năstrușnice ca…………………………………………………………………
2.Scrie un text de, cel mult, cinci rânduri, inspirat de imagine. Folosește expresii frumoase. Dă-i un titlu.
3. a)Încercuiește varianta corectă:
Mama sa dus la magazin
Am privit-o pe mama sa.
Ea va merge la școală.
V-a adus tata caietul?
Vii sau nu?
A mers mama s-au tata?
Este al Simonei sau al tău?
b) este corect șirul de cuvinte:
-mixandră,Vasile Alexandri,xerox
-micsandră,Vasile Alecsandri,xerox
c)d.Sunt scrise corect toate cuvintele:
¤ trei, două zeci, doi spre zece;
¤ șaptesprezece, patruzeci, două sute șaizeci;
¤ cinșpe, o mie, șasezeci
4.Scrie o invitație pentru directorul școlii. Invită-l la evenimentul sugerat de ilustrație.
5.Completează o felicitare cu textul potrivit imaginii și adreseaz-o cui dorești.
.
DESCRIPTORI DE PRFORMANȚĂ
În urma aplicării acestei probe s-au obținut următoarele performanțe:
Grafic situația se prezintă astfel:
Figura 4.12
Interpretarea rezultatelor finale
Comparând cele două tipuri de grafice se vor observa următoarele :
•Prin utilizarea metodelor activ-participative rezultatele la învățătură s-au îmbunătățit vizibil.Astfel, procentajul rezultatelor de « bine » și « foarte bine » au crescut iar cele de « suficient »au scăzut.De remarcat este faptul că elevul care obținuse calificativul « insuficient » a reusit să obțină « suficient » la sfârșitul semestrului II.
Din efectivul lotului evaluat, 92% din elevi au reușit să obțină calificative de « bine » și « foarte bine ». Se observă de asemenea că numai 8% din elevi se aflau în zona calificativelor slabe, ceilalți reușind să facă saltul calitativ necesar pentru a obține calificativele « bine » și « foarte bine ». La această ultimă probă nu s-a obținut calificativul « insuficient » și totodată se observă o deplasare a calificativului « suficient » spre « bine » și a calificativului « bine » spre « foarte bine ».
•Un rol deosebit de important în obținerea de progrese în activitatea de învățare îl are îmbinarea activității directe cu activitatea independentă a elevilor în cadrul metodelor folosite..
În cadrul activității independente elevii au fost obișnuiți să coopereze și să efectueze uneori, în grupuri sarcinile primite. Aceste sarcini, pentru a putea fi rezolvate cu forțele proprii de către elevi s-au referit în primul rând la cerințele curriculumului , ele au fost formulate în așa fel încât să stimuleze la lucru pe fiecare elev indiferent de nivelul lui de pregătire și au constituit o continuare firească a materialului studiat în cadrul activității directe cu învățătorul.
La obiectul limba română, (obiectul la care s-au aplicat cele două probe ) s-a încercat mai întâi să se formeze la elevi deprinderi de muncă independentă,de orientare într-un text.Au fost aplicate metode pentru a forma deprinderea de a efectua analize,de a emite judecăți de valoare în urma unui text citit,de a caracteriza un personaj și a răspunde la întrebări.Odată aceste deprinderi formate, s-a trecut la formarea și consolidarea celor ce vizau exprimarea corectă oral și în scris.Metodele activ-participative au dezvoltat deprinderea de a folosi corect noțiuni gramaticale,de a stimula comunicarea conform normelor acesteia.După formarea acestor deprinderi s-a trecut la formarea și consolidarea celor mai complexe :deprinderea de a analiza,de a sintetiza o informație,de a realiza comparații și generalizări toate pornind de la un text citit sau scris.Perspicacitatea și stimularea imaginației au fost vizate prin metode care au intensificat procesele gândirii și imaginației punând bazele muncii intelectuale.În urma comparării rezultatelor obținute s-a constatat rolul metodelor activ-participative în formarea deprinderilor de muncă întelectuală,un rol deosebit de important în viața copilului.
•Fără utilizarea metodelor activ-participative deprinderile de muncă intelectuală s-ar forma mult mai anevoios, fără o reală implicare a copilului.Evoluția lui ar fi greoaie și lipsită de interes, plictisitoare și fără motivație.Dar utilizarea acestor metode aceste deprinderi devin ușor de format atât pentru cadru didactic dar mai ales pentru copil.Participând la propria formare, deprinderile de muncă intelectuală devin trainice și constituie punct de plecare pentru succesele viitoare ale copilului.
Utilizarea metodelor activ-participative se dovedește a fi deosebit de utilă în însușirea conștientă, activă și operațională a cunoștințelor, în activizarea elevilor la lecție, în individualizarea învățării și duce, în final, la sporirea eficienței procesului instructiv-educativ, la creșterea rezultatelor școlare și implicit la dezvoltarea deprinderilor de muncă intelectuală atât de necesare în școală.
CONCLUZII
Prin elaborarea acestei lucrari am dorit sa subliniez încă o dată rolul metodelor activ-participative în școala primară.Fără ele, procesul învățării este anevoios și lipsit de atracție.Formarea deprinderilor de muncă intelectuală, atât de necesare vieții de școlar, se va face greu și instabil.Elevul ar deprinde greu procesul citit-scrisului daca totul s-ar baza doar pe cunoștințe teoretice, aride și lipsite de motivație.Deprinderea de a se orienta într-un text citi, de a emite judecăți de valoare, de a se exprima corect în scris și oral ar epuiza dorința copilului de a parcurge școlaritatea.Iar pentru a preîntâmpina aceste neajunsuri cadrul didactic ar trebui să apeleaze la aceste metode.
Pentru a sublinia rolul metodelor activ-participative în formarea priceperilor și deprinderilor intelectuale am parcurs două mari etape.În prima m-am documentat pentru a susține teoretic întrega lucrare.Cele trei capitole sunt astfel rodul muncii de documentare.
A doua etapă a lucrării,cea practică, a evidențiat rolul metodelor activ-participative în formarea priceperilor și deprinderilor de muncă intelectuală. S-a început cu aplicarea unui test inițial pentru a sublinia nivelul de plecare în acestă etapă și s-a interpretat acest nivel avidențiind nivelul de expentanțe.S-a continuat cu aplicarea metodelor pentru formare deprinderilor de muncă intelectuală.Aceste metode au fost utilizate pentru a obține o anumită deprindere intelectuală :formarea deprinderii de a citi, de a emite judecăți de valoare, de a povesti, de a se exprima corect oral și în scris, de a folosi corect noțiuni gramaticale, de a analiza, compara sau clasifica după diferite criterii, etc.Rezultatele obținute în urma aplicării acestor metode confirmă faptul că în organizarea și desfășurarea activității didactice, folosirea lor accentuată este absolut necesară, dacă dorim ca elevii să înregistreze rezultate din ce în ce mai bune la învățătură și pentru a spori eficiența activităților desfășurate.De asemenea se constată ca deprinderile de muncă intelectuală sunt bine formate, fixate și aplicate dacă se folosesc metodele activ-participative.
Metodele pot fi adaptate și aplicate la orice obiect de studiu de către cadrul didactic și vor conduce la îmbunătățirea demersului educativ.Toate aceste constatări au fost evidențiate de testarea finală care a întărit ipoteza de plecare în elaborarea lucrării.
Axarea pe acest obiect am făcut-o pentru că limba română reprezintă pentru școlarul mic elementul de propulsare atât în viața de școlar dar și pentru reușita pe termen lung, în clasele mari și implicit în viața de zi cu zi.Acest lucru e demonstrat și de programa ciclului primar care alocă cele mai multe ore acestui obiect.Începând încă din clasa I când se parcurg opt ore de limba română pe săptamână și finalizând ciclul cu cinci-șase ore, aici se pun bazele învățării din toate punctele de vedere.
Fără parcurgerea programei de limba română învățarea în orice domeniu nu va fi posibilă.Copilul trebuie mai întâi să își însușească o serie de deprinderi intelectuale specifice care să îi deschidă drumul cunoașterii.El trebuie să învețe în primul rând să citescă și să scrie, iar dacă în primii ani de învătare se folosescmetodele activ-participative, acest proces anevoios va deveni plăcut, antrenant și competitiv.Odată citirea și scrierea însușite, copilul trebuie învățat să se orienteze într-un text.Aici vor interveni metodele care să învețe copilul să extragă idei principale, să răspundă la întrebari , să formuleze propoziții și idei de valoare.Studiul gramaticii este cel care va da corectitudine scrierii și vorbirii, iar aplicarea metodelor va conduce la accesibilizarea și a fi mai buna însușire și aplicare.
De accea nu se poate vorbi de creșterea eficienței la învățătură prin măsuri miraculoase, ci numai prin elaborarea unui sistem de activități bazate pe utilizarea acestor metode pentru ușurarea rigidității cunoștințelor dar în funcție de particularitățile elevului și de specificul obiectului de învățământ.
Metodele activ-participative devin astfel aliatul educației în ciclul primar.Ele accesibilizează cunoștințele, menține atenția elevului un timp mai îndelungat și încurajează competiția.Prin aceste metode elevul își însușește cunoștințe solide care vor rămâne în memorie o perioadă mai îndelungată datorită modului atractiv de însușire și nu în ultimul rând datorită implicării directe în descoperirea lor.Tot prin prin intermediul lor, copilul uită de timiditate ralaționând cu echipa sa, se implică activ în rezolvarea sarcinilor învățând să țină cont și de părerea celorlalți fără a genera agresivitate.
Iar la limba română metodele antrenează intens dezvoltarea vorbirii elevului fără ca el să conștientizeze acest lucru. Ele fixează și activizează vocabularul îmbunătățind pronunția, formând noțiuni și construcții gramaticale.De aceea folosisea activă a acestora în ciclul primar aduce doar beneficii, accentuându-se astfel formarea priceperilor și deprinderilor intelectuale specifice.
Practic, în urma activității desfășurate cu elevii se desprind câteva concluzii care trebuie să fie cunoscute și de care trebuie să ținem seama atunci când se are în vedere organizarea și desfășurarea unor activități bazate pe joc didactic cu elevii de vârstă școlară mică având ca scop evidențierea jocului didactic în formarea deprinderilor de muncă intelectuală în ciclul primar.Aceste concluzii se pot sintetiza astfel :
•Activitatea bazată pe metode activ-participative trebuie să-i cuprindă pe toți elevii. Prin aceste metode reușim să-i ajutăm să învingă dificultățile, să-i stimulăm pentru obținerea unor rezultate superioare.
•Întemeindu-se pe concepția științifică asupra raportului dintre dezvoltare și învățare a elevilor, metodele trebuie să se aplice într-o perspectivă umanistă, adică conform potențialului elevului.
•Pentru a forma deprinderi de muncă intelectuală cu ajutorul metodelor, elevii trebuie să traverseze întregul proces de învățământ, presărat cu aceste metode, conform obiectivelor.
•Conținutul învățământului este comun și obligatoriu pentru toți elevii clasei, diferențiate fiind doar sarcinile din cadrul metodelor precum și modalitățile și formele de predare-învățare ale acestuia, astfel încât să putem forma anumite deprinderi de muncă intelectuală vizate în obiectivele propuse.
•În cadrul activităților didactice se vor folosi metode specifice particularităților clasei și elevilor. Metodele activ-participative antrenează în cel mai înalt grad capacitățile intelectuale, trezesc și mențin interesul pentru învățătură, curiozitatea, stimulează atitudinea creatoare, solicită efort propriu, asigură o învățare activă și eficientă.
Însă, indiferent de scopurile și obiectivele propuse, de vârsta elevilor și nivelul lor de dezvoltare, metodele activ-participative își atinge întotdeauna scopul.Distractive și electrizante, metodele activ-participative în școlaritate sunt cele mai important pentru ca elevii să dobândească pe lângă deprinderile de muncă intelectuală vizate și dragostea față de învățătură și școală, față de carte și lectură în mod special.
ANEXE
Anexa 1
CHESTIONAR
adresat cadrelor didactice
1.Utilizați metode activ-participative în activitatea didactică?
a) foarte des
b) cateodată
c) niciodată
2.Care sunt principalele discipline la care folosiți metodele activ-participative?
a) Comunicare în limba română
b) Matematică și explorarea mediului
c) Educație pentru societate
3. Enumerați metodele activ-participative cel mai des utilizate în cadrul activității didactice
a)
b)
c)
d)
4. Considerați că utilizarea metodelor activ-participative este importantă în activitatea didactică?
a) da
b)nu
c) cateodată
5.Considerati că utilizarea metodelor activ-participative contribuie la creșterea performanțelor școlare ale elevilor? Argumentați
6. Care sunt principalele motivații pentru care dvs., în calitate de profesor, să utilizați metodele
interactive de predare-învățare?
a) elevii iau parte la activitățile care se desfășoară în clasă;
b) elevii au propriile sugestii, propuneri sau interpretări;
c) elevii devin capabili să aplice o anumită strategie într-o anumită unitate de învățare;
d) elevii îndeplinesc diferite sarcini care facilitează procesul de înțelegere;
e) diminuarea efortului pe care dvs. îl faceți în procesul de predare
7. Care este, în opinia dvs., rolul pe care un profesor trebuie să îl dețină în procesul de
învățare (inter)activă?
a) dascăl model;
b) dascăl prieten;
c) dascăl consilier;
d) dascăl susținător;
8. În opinia dvs., importanța și necesitatea învățării (inter)active pot fi susținute cu ajutorul unor argumente care sunt redate în enumerarea de mai jos?. Precizați cu care sunteți de acord.
a) atenția elevilor descrește cu fiecare minut pe parcursul prelegerii
b) prelegerea promovează învățarea de nivel inferior a informațiilor factuale;.
g) capacitatea de a aplica cunoștințele noi (transferul) este favorizat de gradul în care elevii
învață pentru înțelegere
h) elevii acced la înțelegerea profundă atunci au oportunități de a explica și preda celorlalți
colegi ceea ce au învățat
9. Care sunt, în opinia dvs., argumentele pentru care considerați necesară și importantă
dezvoltarea competențelor profesorilor în domeniul metodelor interactive de predare-învățare:
a) profesorul expert transmite cunoștințe elevilor pasivi;
b) accentul este pus pe fapte și pe obținerea răspunsului corect;
c) sub supravegherea profesorului, elevii trebuie să își asume responsabilitatea propriei
învățări;
d) este importantă dezvoltarea la nivelul elevilor a unor competențe de educație permanentă;
10. Luând în considerare activitatea pe care o desfășurați în cadrul organizației dvs.,
considerați oportună participarea la un program de formare profesională în domeniul
metodelor interactive de predare-învățare?
a)da
b)nu
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Metodele Activ Participative (ID: 118320)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.