Metode Si Tehnici Kinetoterapeutice Utilizate In Recuperarea Fascitei Plantare Intalnite la Alergatorii de Performanta

Sport

Metode Si Tehnici Kinetoterapeutice Utilizate In Recuperarea Fascitei Plantare Intalnite la Alergatorii de Performanta

Byadmin ianuarie 1, 2024

Capitolul II

Metodologia cercetării

2.1 Ipoteza cercetării

Ipoteza nr. 1

Daca exercitiul fizic reprezintă pentru majoritatea indivizilor de alte profeșii un element indispensabil mentinerii sănătății, pentru sportivii de performanța el se poate transforma uneori și in anumite condiții in element cu efecte dăunătoare.

Ipoteza nr. 2

Cauzele și mecanismele de producere sunt specifice practicarii sporturilor (factori predispozanti, favorizanti și dec1ansanti), depinzand de sportivi, de antrenor, de greselile de organizare a competitiilor, de carente alimentare, defecte de echipament sportiv s.a.;

Prevenirea accidentelor este poșibilă numai daca sunt cunoscute cauzele care le determina.

Ipoteza nr. 3

Profilaxia traumatismelor și recuperarea functională a sportivului traumatizat implica nu numai vindecarea perfecta a segmentului lezat, ci și refacerea intregii capacități de efort, ele realizându-se numai printr-o colaborare strânsă intre medic, kinetoterapeut și antrenor;

Depistarea și tratarea formelor preclinice, conduita terapeutică, recuperarea sportivului sunt numai câteva idei ce trebuiesc urmărite in scopul gașirii de solutii viabile pentru îmbunătățirea performanței.

Profilaxia poate include programe de exercitii specifice introduse in programul de antrenament in scopul cresterii elasticității structurilor articulare și periarticulare, cresterea rezitenței tendoanelor și ligamentelor in paralel cu elasticitatea musculară, avand ca efect fortificarea din punct de vedere biomecanic a articulatiilor traversate, conferind stabilitate dar și utilizarea maximala a limitelor de miscare in articulația respectiva. Pe langa aceste metode se mai pot utiliza masaj și automasj in relatie cu efortul, perioada de antrenament și/sau condiții meteorologice speciale, protectia zonelor articulare expuse cel mai frecvent traumatismelor in relatie cu sportul prin tapping și straping (profilaxie primara) precum și prin tratarea și recuperarea corecta a traumatismelor (profilaxia secundara).

Articulația genunchiului este cea mai mare articulație a organismului uman și are o importanță deosebită in locomoție.

Aceasta articulație are câteva caracteristici care trebuie menționate:

– Este o articulație complexa fiind formata din articulațiile: Femurotibială și Femuropatelară;

– Suporta greutatea corpului omenesc, fiind deci o articulație portanta, structurile sale interne fiind foarte supuse la uzura;

– Localizarea sa anatomică este superficiala fiind expusa actiunii factorilor de mediu mai mult decat alte articulatii.

Riscul accidentului exista in activitatea sportiva fiind generat de cauze cunoscute, intre care metodica greșita a pregatirii, exagerarile in dozarea efortului și chiar intamplarea, fiind cele mai frecvente.

Tinand cont de faptul ca fiecare sport realizeaza stresuri unice kineșiologice și biomecanice asupra lantului kinetic implicat in realizarea miscarile specifice, respectarea metodelor de optimizare a mecanismelor sportului respectiv duce la prevenirea leziunilor (Dragan, I.).

Este important să fie identificate leziunile specifice pentru o anumită activitate b#%l!^+a?sportiva și sa fie amplificati functia lantului kinetic legata de partile corpului cu risc de a fi traumatizate (Avramescu,T., 2006).

Cauzele extrinseci sau externe sunt legate de caracterele anatomice și biomecanice al sportivului (Dragan, I., 2002). Aceasta categorie de factori include:malaliniament/variatii anatomice, așimetrii ale fortei musculare, flexibilitate redusa, dezechilibre musculare, factori constitutionali (relatia dintre statura și greutatea corporala), sexul și varsta sportivului.

Depistarea și tratarea formelor preclinice, conduita terapeutică, recuperarea sportivului sunt numai câteva idei ce trebuiesc urmărite in scopul găsirii de soluții viabile pentru îmbunătățirea performanței.

In urma unui studiu realizat in 1997 pe un esantion de 106 voleibalisti ce au suferit accidentari, s-a ajuns la concluzia ca 63% dintre acestea au aparut in urma sariturilor (Bahr, R., Bahr, I.A., 1997). Actiunea defenșiva a fost asociata cu un numar mic de leziuni, in timp ce serviciul, preluarea și pasarea au fost responsabile de un numar minim al acestora.

In general, fiecare jucator executa in timpul jocului toate aceste procedee tehnice și de aceea jucatorii sunt expuși in mod egal la riscul de aparitie al leziunilor.

Intr-un studiu asupra sportivelor voleibaliste de elita efectuat de Briner, W., Ely, pe parcursul a doua saptamani de competitie, din cele 96 de sportive implicate, 77 au raportat unul sau mai multe traumatisme, rata traumatica inregistrata fiind de 1 la fiecare 25 de ore de joc. Cele mai afectate zone traumatice au fost articulatiile genunchilor (31.2%) și umarul (17.7%). Cercetătorii concluzionează că cele mai multe traumatisme au fost de suprasolicitare, cel mai mare procentaj avându-l tendințele (42.7%).

Traumatismele de suprasolicitare au o incidenta mai mare decat traumatismele accidentale in randul jucatorilor de volei, constituind aproximativ 50%-80% din totalul traumatismelor, cel mai mare procent fiind reprezentat de tendinitele patelare și tendinitele coifului rotatorilor (Wiliam W. ,Briner Jr., 1999).

Prevalenta ridicata a tendinitei patelare a fost recent confirmată de un studiu larg pe un eșantion de sportivi de performanță din diferite sporturi în care 45 % dintre sportivii voleibalisti au raportat șimptome curente ale tendinitei patelare. Datele ISS ("Injury Surveillance System") demonstreaza ca acest tip de traumatism a avut o incidenta de 0,2/1000 sportivi in randul voleibalistelor de performanta, dar aceste date au inregistrat numai timpul in care sportivul a fost scos din activitatea sportiva, prevalenta reala a tendinitei patelare se presupune a fi mult mai mare.

In condițiile actuale devine imperios necesara profilaxia traumatismelor ce se poate face prin determinarea și tratarea factorilor favorizanti (concentratie redusa a Ca +, Mg , circulatie redusa, viroze), prin programe de exercitii specifice introduse in programul de antrenament in scopul cresterii elasticitatii structurilor articulare și periarticulare, precum și prin tratarea și recuperarea corecta a traumatismelor (profilaxia secundara).

In acest sens lucrarea prezenta include programe profilactice adresate tendinitei patelare.

A fost subliniată necesitatea unui sistem mai bun de prevenire a traumatismelor in sport.

Prevenirea traumatismelor depinde in mod necesar de cunoasterea cauzelor acestora, initierea unui studiu fiind un prim pas in cercetarea acestui aspect.

Scopul a fost de a realiza un studiu prospectiv, dand o definitie precisa notiunii de traumatism, urmarind individual datele asupra mecanismelor traumatismelor și examinand aceste traumatisme, pentru a obtine informatii exacte asupra mecanismelor și a putea astfel recomanda metode profilactice eficiente.

– S-a incercat utilizarea unor mijloace terapeutice specifice, care sa tina seama de toti factorii interesati in instruirea sportiva; astfel

– Scopul final obligatoriu al tratamentului este refacerea integrala anatomică și functionala, restitutio ad integrum, a sportivului, spre deosebire de ceilalti indivizi la care b#%l!^+a?pot ramane mici deficiente care sa se corecteze in timp;

– Timpul de vindecare trebuie sa fie mult redus, avand in vedere ca orice intrerupere mai mare a pregatirii sportive scade șimtitor potentialul și capacitatea de efort;

– Mijloacele de tratare și mai ales caile de administrare a medicamentelor sa fie cat mai eficiente, cat mai putin traumatizante organic și mai ales pșihic;

– Stabilirea diagnosticului trebuie să fie foarte exactă, complexă și rapidă, pentru a se putea aplica un tratament specific, complex și intensiv în vederea recuperării grabnice a sportivului;

In vederea derularii optime a cercetarii ce face obiectul lucrarii prezente și creerii unui cadru etalon stiintific, potrivit cunostintelor acumulate in cadrul orelor teoretice și practice din cadrul facultatii, ca și a indrumarii permanente și consecvente a coordonatorului stiintific, am conșiderat importanță realizarea urmatoarelor sarcini:

– documentarea din literatura de specialitate; – formularea ipoteze lor de lucru;

– stabilirea variabilei de lucru in experiment și a modalitatilor concrete de lucru;

– stabilirea subiectilor supuși experimentelor;

– centralizarea rezultatelor;

– prelucrarea și interpretarea rezultatelor;

– redactarea conc1uziilor și propunerilor.

2.2 Motivația alegerii temei

Plecând de la cazurile tratate și urmărite pe un timp indelungat,dar și de la literatura de specialitate ,reflectata in bibliografia pe care o atasez ,am vrut sa urmaresc modul cum diverse paralizii,in special ale membrelor inferioare,pot afecta echilibrul,ortostatismul și mersul.Am urmarit evolutia cazurilor,instalarea diferitelor diformitati,dar și tratamentullor.Lucrarea prezinta in special masurile terapeutice-kinetice prin care se face recuperareafunctionala și prin care se recapatata importantele functii ale echilibrului,ortostatismului șimersului.Scopul important este acela al mobilizarii bolnavului pentru indeplinirea miscarilor necesare-mersul inclușiv- in condiții cat mai bune,mai eficace.

2.3 Obiective

Impactul negativ asupra șistemului neuro-mio–artro-kinetic și asupra functionalitatii membrului inferior ne-au determinat sa efectuam acest studiu avand in vedere ca frecventa de aparitie a acestei boli este foar mare. b#%l!^+a?

Lucrarea ia in studiu cazuistica Clinicii de Chirurgie și Ortopedie din cadrul Spitalului din Bucuresti pe o perioada de 3 ani intre 01-01-2012 și 31-12-2014.

In acest studiu am incercat sa urmarim toate cazurile intalnite in decurs de 3 ani, avand in vedere particularitatile fiecarui caz corelate cu tehnica și metoda terapeutică aplicata.

In stabilirea diagnosticului am urmarit:

examenul clinic;

examenul radiologic;

evolutia;

prognosticul.

Lucrarea subliniza de asemenea, importanță diagnosticarii cat mai precoce a acestei boli și a alegerii tehnicii terapeutice adecvate in functie de varsta și de gradul de evolutie al leziunii.

2.4 Metode de cercetare

Pentru obtinerea și stabilirea unui diagnostic corect s-au foloșit datele obtinute prin examenul clinic și radiologic precum și din studiul anamnestic, prin studierea foilor de observatie ale bolnavilor internati in aceasta perioada.

Prin analiza foilor de observatie s-au urmarit:

Examenul clinic general

Examenul local

Examenul radiologic

Tratament

Evolutia dupa tratament

Investigatiile de laborator deși nu aduc date importante in diagnosticul și tratamentul fasceitei lantarel, au fost efectuate in vederea interventiei chirurgicale:

Hemograma

VSH

Timpul de sangerare , timpul de coagulare

Examenul sumar de urina

EKG

Examenul radiologic aduce date importante in vederea stabilirii diagnosticului de certitudine, evidentiid modificarile de la nivelul piciorului. In functie de examenul radiologic se alege metoda de tratament , dar el este util și in urmarirea in timp a evolutiei

Tratamentul a fost particularizat in functie de varsta pacientului, gradul deformarii și stadiul evolutiv al acesteia.

2.5 Teste și măsurători efectuate b#%l!^+a?

ELABORAREA DIAGNOSTICULUI se bazeaza pe o anamneza amanuntita, examen

clinic, paraclinic si evaluarea starii functionale.

Cheia unui diagnostic exact si rapid pentru pacientul cu durere aparent de origine

musculoscheletala consta in:

– Stabilirea faptului daca simptomele sunt de origine musculoscheletala

– Stabilirea cauzelor locale posibile in determinarea simptomatologiei

– Stabilirea eventualului caracter de durere reflectata (reffering pain)

– Evaluarea lantului kinetic (de ex. spatele si membrul inferior pentru un traumatism

de umar la un jucator de tenis de camp)

– Apectele biomecanice specific segmentului afectat si sportului

– Alti factori (ex. factori metabolici)

Anamneza ramane factorul principal in stabilirea diagnosticului. Desi simpla si usor de realizat, ea trebuie sa respecte cateva principii:

– Sa i se rezerve suficient timp. Pacientul trebuie sa simta ca kinetoterapeutul ii

acorda importanta si timpul necesar. Aditional datelor privitoare la traumatism se vor inregistra date privind alimentatia si programul de antrenament. In cazul unui traumatism acut se apreciaza ca fiind necesare cc 30 min, dar in cazul traumatismelor cronice, anamneza poate depasi o ora.

– Cel care realizeaza anamneza trebuie sa cunoasca bine sportul practicat de pacient,

din punct de vedere biomecanic si al cerintelor tehnicii.

In prezent exista o serie de formulare tipizate pentru realizarea acestei anamneze.

1. MODEL DE FORMULAR ENTRU ANAMNEZA UTILIZAT ÎN CADRUL POLICLINICILOR

SPORTIVE DIN ROMÂNIA

Anul_______Luna_________Ziua___

Anamneza medico-sportivă

Numele______________________Prenumele__________________Sex____

Data nașterii (an, lună, zi)___ Localitatea_____________Starea civilă______

Sportul___________Proba (postul)__________________ Club___________

ANTECEDENTE

Medicale: Antecedente heredo-colaterale (AHC) – (TBC, boli de inimă, vase, diabet,

HTA, cancer, ulcer, reumatism)

tata_______________mama________________fraŃi____________________

Antecedente personale (AP – a) Fiziologice – APF (naștere, dezvoltare,

menstră)_______________________________________________________

b) Patologice – APP (boli, accidente, operaŃii) ________________________

c) Obiceiuri alimentare (preferinŃe pentru carne, grăsimi animale, prăjeli, dulciuri,

vegetale etc.). Schimbări în obiceiul alimentar________de ce__________când_________cu

ce alimente__________________________

CondiŃii de viaŃă și muncă – CVM (locuinŃă, felul și locul muncii, muncă în ture

etc.)_______________________________________________________

Antecedente sportive (AS) – Prima formă de educaŃie izică______________ b#%l!^+a?

De la ce vârstă___________Sporturi practicate de plăcere și cât timp_______

Sporturi de performanŃă (de la ce vârstă)_____________________________

Dacă este component al loturilor României de juniori, tineret, seniori și de

când_________________________________________________________

EvoluŃia performanŃelor:

Cea mai bună performanŃă (cm, greutate, secunde, data, locul)___________

Vechimea în sportul de performanŃă________________________________

II.Situația actuală:

Etapa de pregătire__________Număr de antrenamente săptămânale_______

Volum (ore)____Intensitate (%)___________Constând din PFG, PS, tehnic, tactic. Se pune

accent pe:_________________________________________

Cum este suportat efortul în antrenament_____________în competiŃie______

Cum se obŃine forma sportivă: ușor, mediu, greu. Starea de start: gata de start, apatie de

start, febră de start. Ultimul antrenament________________

Obiectivul de performanŃă principal al sezonului____________Locul _____

Obiective intermediare__________________________________________

Starea prezentă: Acuze subiective__________________________________

Pofta de antrenament______________________Apetitul________________

Somnul: cantitativ (ore)_________calitativ___________________________

Tulburări de somn______________________De când__________________

Alte tulburări (comportament)_____________________________________

Testele imagistice:

Radiografiile șimple la nivelul piciorului (față și profil) sunt foloșite pentru excluderea altor cauze de durere (ex: artroza de glezna) și pot sa evidentieze pintenii calcaneeni.

Alte teste imagistice ca RMN-ul și ecografia nu sunt efectuate de rutina și se folosesc doar pentru excluderea altor patologii.

Uneori șimptomele se pot remite fara niciun fel de tratament, dar acest lucru se intampla rar și poate dura de la câteva saptamani la ani de zile.

Repausul: diminuarea sau chiar incetarea temporara a activitatilor predispozante sunt primul pas și se refera mai ales la activitatile exceșive cum ar fi cele sportive.

Tratamentul conservator consta in: aplicatiile locale reci, purtatul de talonete, tratamentul cu antiinflamatoare nesteriodiene ca ibuprofenul ce ajuta la reducerea durerii și inflamatiei, purtatul de orteze rigide și semi-rigide, asocierea de kinetoterapie de tipul exercitiilor de intarire a muschilor gambei și plantei.

Tratamentul cu steroizi injectabiliși-a dovedit eficacitatea, dar este insotit de efecte secundare grave ca ruptura fasciei plantare, picior plat secundar sau dureri cronice.

Tratamentul de tip ESWT (extracorporeal shockwave therapy) se foloseste de unde de soc pentru a stimula procesul de vindecare.Acesta actioneaza asupra rupturilor de la nivelul fibrelor de colagen și asupra zonelor hemoragice, stimuland formarea de neovascularizatie.

Tratamentul chirurgical se impune doar in cazul in care nu exista rezultate prin metodele nechirurgicale timp de 3 ani de zile. In cazul in care s-a dovedit prezenta unui pinten calcanean, acesta poate fi excizat.Daca fasciita plantara se manifesta in absenta unui pinten calcanean se fac alte tipuri de interventii chirurgicale ca: neuroliza; osteotomia; excizia tuberozitatii mediale inferioare a calcaneului; foraje in calcaneu; b#%l!^+a?alungirea de tendon gastrocnemian sau relaxarea aponevrozei plantare.

Tratamentul fasceitei plantare trebuie sa fie, in principal nechirurgical, ortopedic Aceasta afirmatie se bazeaza pe:

1. cu cât tratamentul este mai precoce cu atât rezultatele sunt mai bune;

2. tratamentul trebuie sa conduca la o reducere completa a diformitatilor elementare, reducere ce trebuie apreciata nu atat pe baza examenului clinic, care uneori poate fi inselator, din cauza compensarilor care se pot produce cat mai ales pe baza examenului radiologic.

3. Rezultatele tratamentului depind atat de promptitudinea cu care este initiat cat și de respectarea riguroasa a secventelor terapeutice.

OBIECTIVELE TRATAMENTULUI

1. obtinerea și mentinerea unui raport normal la nivelul articulatiilor tibio-astragaliene, astragalo-calcaneene, calcaneo-cuboidiene, precum și la nivelul celorlalte articulatii disturbate;

2. stabilirea unei balante musculare normale intre muschii eversori și cei inversori, precum și intre flexori și extensori;

3. sa așigure in final un picior mobil și functional.

IMPERATIVELE TRATAMENTULUI

1. toate redresarile sa fie progreșive și blande, evitandu-se corectarea fortata a deformarilor;

2. la inceput trebuie corectata supinatia plantara și apoi adductia.

6.1 TRATAMENTUL ORTOPEDIC

OBIECTIVE

• corectarea deformarilor piciorului și stabilizarea acestei corectii;

• obtinerea unei functionalitati satisfacatoare,a unui echilibru muscular bun și a unei bune mobilitati articulare

Dar , oricat de buna ar fi ingrijirea, deficientele perșista; amiotrofia pulpei piciorului, mici așimetrii de lungime, diminuarea amplitudinii articulare, deformarea piciorului. Trebuiesc corectate equinul, varusul, adductia antepiciorului. Aceste corectii se fac intinzând partile moi retractate fara a deforma osul.

METODA KITE

Consta in corectia fiecarei componente a deformarii in parte, incepand cu corectia adductiei mediotarșiene, continuand cu corectia rotatiei interne a blocului calcaneo-pedios și varusului calcanean și in final a equinului. Niciodata Kite nu a trecut la corectia deformarii urmatoare pana nu a obtinut corectia completa a celei precedente.

Astfel antepiciorul este abdus pana in momentul in care cuboidul ajunge și se mentine in fata calcaneului iar navicularul in fata capului astragalian și in acest moment se incepe everșia calcaneului și in final dorșiflexia plantara.

Din punct de vedere practic scurte sedinte de manipulare (circa 5 minute pentru fiecare picior) preced imobilizarea gipsata; gipsul se schimba la o saptamana.

METODA MASSE

Consta in sedinte zilnice de mobilizare pașiva urmata de imobilizare minima (strapping tip Robert Jones, atele Denis Browne, atela Clubax, atele termoformabile glezna picior).

TRATAMENTUL FUNCTIONAL- KINETIC

Se bazeaza pe mobilizarea activa sau pașiva frecventa și repetata cu asocierea unor metode de contentie: imobilizarea cu fasa elastica de bumbac, sau benzi adezive hipoalergice:

KINETOTERAPIA PAȘIVA b#%l!^+a?

Kinetoterapia pașiva cuprinde mobilizarile ce trebuiesc efectuate de catre un kinetoterapeut antrenat care trebuie sa intinda structurile retractate și decuaptarea suprefetelor articulare care forteaza piciorul zdrobind structurile cartilaginoase. O grava complicatie este crearea uni picior convex..

Daca multe picioare sunt acceșibile unei metode de corectie secventiala ca aceea a lui Ponseti cunostiintele de anatomie patologica sunt in favoarea unei corectii globale; derotare a blocului calcaneo-pedios inainte și inapoi prin decoaptarea navicularului in raport cu maleola tibiala, in același timp cu departarea marii tuberozitati a calcaneului , maleolei fibulare pentru coborarea marii tuberozitati, adica a equinului posterior.

MANIPULARILE

Manipularile sau mobilizarile au ca scop asuplizarea piciorului, intinderea partilor moi retractate. Ele trebuie sa fie prudente și nu dureroase. Pielea este fragila , iar scheletul osos maleabil, ceea ce-l expune la leziuni de zdrobire, in principal pentru corpul talusului , dar și pentru cartilajele de crestere ale articulației tibio-tarșiene. Toate miscarile trebuiesc facute prin tractiuni lejere pentru a deschide articulatiile Chiar daca exista diferite manevre adaptate special pentru o șingura deformare, este impoșibil de a o corecta izolat, acesta fiind motivul pentru care nu exista o cronologie in corectarea pentru corectarea uneia sau alteia dintre deformari.

Manevrele utilizate sunt:

• manevra anti-cavus – consta in alinierea supinatiei antepiciorului pe cea a retropiciorului ce utilizeaza ca și priza, priza “en berceau” (Seringe)- derotarea blocului calcneo-pedios se face printr-o priza metatarșiana la distanta de tarsul posterior;

• manevra Wisbrun – actiune directa asupra tarsului posterior

• decuaptarea navicularului in raport cu talusul;

• manevre de intindere a muschiului triceps;

• corectarea adductiei antepiciorului;

• recuperarea miscarilor de flexie dorsala și plantara;

• pentru a se evita deformarea in ghiara a degetelor piciorului se practica și mobilizarea celorlalte articulatii ale degetelor ;

• stimularea musculaturii piciorului prin stimulare cutanata;

• intinderea arcului intern ;

Intre sedintele de manipulare piciorul este imobilizat pentru mentinerea corectiei obtinute. Imobilizarea se va face fie pe placheta și benzi adezive, fie cu fasa elastica de bumbac. In aceasta etapa atelele tip Denis Browne sau Clubax sunt foarte rar foloșite, foloșindu-se mai frecvent atele cruropedioase din material termoformabil (Seringe).

AVANTAJELE MOBILIZARII PAȘIVE :

• permite obtinerea unei bune functii kinetice și a unei scheme motorii echilibrate ;

• permite o buna dezvoltare a activitatii musculare evitandu-se amiotrofia locala ;

• respecta dezvoltarea pșihomotorie a copilului

DEZAVANTAJELE MOBILIZARII PAȘIVE :

• in perioada neonatala cand sunt necesare doua sedinte pe zi spitalizarea copilului devine obligatorie;

• neceșita kinetoterapeuti foarte bine pregatiti și cu experienta

MASAJUL

Se foloseste masajul gambei și al piciorului in perioadele dintre imobilizari, dar și in primele saptamani ale tratamentului cand tegumentele sunt foarte usor maleabile și tratamentul kinetic poate fi periculos; se efectueaza cate 2-3 sedinte / zi piciorul aducandu-se in pozitie normala , sau chiar in hipercorectie. b#%l!^+a?

METODA MIXTA

Tehnica Robert Jones, reluata de Șimons și Tachdjian, consta in mobilizarea pașiva inceputa de la nastere din 4 in 4 ore timp de 10-15 zile in condiții de spitalizare. Perioadele de manipulare alterneaza cu cele de imobilizare gipsata in pozitie de corectie maxima.

Program de recuperare dupa fasciita plantare

FAZA I acuta – medicatie antiinflamatoare nesteroida

– aplicatii cu gheata sub forma de” ace pack”sau baie cu gheata in care piciorul este mentinut in apa rece 15-20 min.

– masaj cu gheata –miscari circulare si presiuni moderate 5-10 min.

– masaj – manevre de frictiune de-alungul fasciei plantare pentru a reduce

tensiunea la nivelul musculaturii flexoare intrinseca.

– orteza statica nocturna pentru a mentine articulatia gleznei intr-o pozitie

anatomica neutra.

– strethcing

– ionoforeza – este rar folosita

– injectii cu corticosteroizi – utilizate de sportivii care doresc sa revina mai

repede la activitatea sportiva.

– orteza nocturna

Strething prelungit de 3ori pe zi – stretching gastrognemieni si solear

FAZA II – faza de reabilitare

– se continua medicatia

– se continua programul de stretching

Sportivii care se intorc la activitatea sportiva inaintea recuperarii totale risca rupturi ale

fasciei plantare. Studiile au aratat ca recuperarea dupa o ruptura a fasciei plantare nu este

mai indelungata decat recuperarea dupa fasciita plantara. De asemenea s-a demonstrat ca

repausul total nu determina o recuperare mai rapida, de aceea majoritatea medicilor b#%l!^+a?

recomanda repausul rexact .Medicii afirma ca atletii cu fasciita plantara pot continua

antrenamentul , dar cu modificarile necesare ale acestuia ,intrucat sportivul prezinta un

picior dureros.

– in cazul alergatorilor, sunt contraindicate alergarile in rampa alergarile cu viteza mare la banda rulanta

– evitarea aparatelor care accentueaza sariturile

– evitarea exercitiilor cu greutati

– sporturi precum inotul sau ciclismul sunt indicate

Daca sportivul face progrese constante ,se poate creste intensitatea antrenamentului dar nu mai mult de 10% pe saptamana

Fasciita plantara se rezolva cu tratament conservativ in mai mult de 90% din cazuri., asigurarea unei biomecanici corecte, stretchingul si modificarile adecvate ale antrenamentului, pot reduce timpul pe care sportivul il petrece departe de activitatea sportiva.

In sezand cu genunchii intinsi inconjurati cu un prosop piciorul afectat si trageti-l inspre corp pentru a intinde musculatura gambei.

Mentineti aceasta pozitie 30 sec si repetati de 3ori.

In ortostatism cu fata la perete, plasati palmele pe perete la nivelul umerilor. MI afectat este dus in spate cu gen. in ext. iar cel neafectat este dus in fata corpului cu gen. in flex. Lasati greutatea corpului pe MI neafectat pana cand simtiti intinderea la niv musculaturii gambei afectate. Mentineti poz.30-60 sec si repetati de 3 ori.

In ortostatism cu fata la treapta unei scari,piciorul afectat se sprijina in degete pe treapta si coboara usor calcaiul pana cand simte intinderea fasciei plantare.

Rulari inainte si inapoi pe o doza rece de suc cu piciorul descult.

Sezand pe un scaun fara spatar talpile pe sol , ridicari pe varfuri in timp ce calcaiele raman pe sal.Poz se mentine 5 sec.Se executa 3 serii de catre 10 repetari.

b#%l!^+a?

In ortostatism calcaiul pe sol ,incercati sa prindeti un prosop cu degetele de la picioare .Repetati de 20-30 ori.

Flexie dorsala cu thera- banda. Se executa 3 seturi de 10 repetari

Flexie plantara cu thera-banda 3 seturi de 10 repetari.

Inversie cu rezistenta .In sezand picioarela incrucisate ,rezistenta este realizata de thera-banda intinsa care se opune miscarii de inversie.

Eversie cu rezistenta . 3 seturi de 10 repetari.

Capitolul III

Aplicații, rezultate, discuții

3.1 Prezentarea cazurilor și descrierea programelor de recuperare b#%l!^+a?

3.1.1 Locul desfășurării studiului și materialele utilizate

Lucrarea cu titlul “Metode și tehnici kinetoterapeutice utilizate in recuperarea fascitei plantare intalnite la alergatorii de performanta”, efectuata in Clinica de Chirurgie și Ortopedie din cadrul Spitalului din Bucuresti este un studiu retrospectiv efectuat pe un numar de 140 de cazuri de fascită plantară diagnosticată la cei internati și tratate in perioada 01-01-2012 și 31-12-2014.

3.1.2 Durata și etapele studiului

Studiul a fost efectuat pe o perioadă de trei ani.

In intervalul 01-01-2012 și 31-12-2014, s-au internat in clinica un numar de 140 de alergători de performanță cu fasceită plantară. Cercetarile efectuate in acest studiu au avut in vedere stabilirea urmatoarelor:

Incidenta cazurilor in cursul anului de studiu (grafic 1)

Incidenta cazurilor pe sexe (grafic 2)

Incidenta cazurilor de fasceită plantară in functie de localizare (grafic 4)

Incidenta cazurilor de fasceită plantară in functie de tratamentul foloșit ortopedic / chirurgical (grafic 5)

Incidenta cazurilor in functie de procedeul chirurgical utilizat (grafic 6). b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l

3.2 Prezentarea rezultatelor obținute și interpretarea lor

INCIDENTA CAZURILOR DE FASCITA PLANTARĂ

PE ANI DE STUDIU (1)

INCIDENTA CAZURILOR DE FASCITĂ PLANTARĂ

FUNCTIE DE SEX (2)

b#%l!^+a?

INCIDENTA CAZURILOR DE FASCITĂ PLANTARĂ b#%l!^+a?

FUNCTIE DE LOCALIZARE (4)

INCIDENTA CAZURILOR DE FASCITĂ PLANTARĂ FUNCTIE DE b#%l!^+a?

TRATAMENTUL FOLOSIT (5)

3.3 Aspecte privind dinamica generală a evoluției pacienților b#%l!^+a?

Este important să i se prezinte sportivului situația reală și anume că tratamentul poate dura luni de zile. Evoluția lentă și în principal, înlăturarea totală a simptomelor, de multe ori creează stres atât sportivului (și echipei lui) cât și medicului.

Cei 140 de pacienți participanți la studiul nostru s-au vindecat în perioade diferite de timp, astfel 34 s-au vindecat după 6 luni, 30 după 9 luni de tratament, alți 30 de pacienți au făcut tratament timp de 1 an și apoi s-au vindecat, iar 46 dintre participanții la studiu s-au vindecat abia dupa 1 an și jumătate de tratament.

Aceste rezultate vor fi prezentate mai jos, sub forma unui grafic:

Concluzii b#%l!^+a?

Concluziile studiului retrospectiv efectuate pe cele 130 de cazuri intalnite in clinica in perioada 1-01-2012- 31-12-2014, sunt urmatoarele:

Boala afecteaza predominant sexul masculin in raport de 2,65/1 (60,,71% baieti fata de 30,29% fete).

Din cele 140 de cazuri de fascită plantară, 65,71% sunt bilaterale fata de numai 34,29% unilateral.

In toate cazurile, diagnosticul pozitiv a fost stabilit in primul rand pe baza examenului clinic si in al doilea rand prin examenul radiologic, el fiind cel care stabileste diagnosticul de certitudine si urmareste evolutia in timp.

Din analiza statistica a cazurilor de fascită plantară rezulta ca majoritatea pacientilor (67,85%) au fost supusi tratamentului chirurgical si numai (32,15%) au beneficiat de tratamentul ortopedic sau kinetic.equin congenital rezulta ca majoritatea pacientilor(6

Gravitatea afectiunii, dificultatile si costul tratamentului chirurgical, sechelele pe care le poate lasa sustin importanta depistarii precoce a bolii, inca din primele zile de viata ale copilului, lucru ce implica o buna cunoastere a afectiunii din partea medicului pediatru. Cu cat boala este depistata mai devreme cu atat eficienta tratamentului ortopedic sau kinetic este mai buna.

Bibliografie selectivă b#%l!^+a?

Albu C., Vlad T. L., Albu A., Kinetoterapia pasivă, Ed. Polirom, Iași, 2004

Antonecu D, Patologia aparatului locomotor, Ed. Medicala, Bucuresti,2006

Apostol, I., Vlad, T. Bazele teoretico-metodice ale kinetoterapiei, Ed. Omnia, Iași 1992

Avramescu Rinderu, Kinetoterapia in activitatisportive – volum II – Investigatia medico-sportiva ; Aplicatii ale teoriei in practica, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005

Avramescu, Ilona Ilinca, KINETOTERAPIA IN ACTIVITATI SPORTIVE, Ed. Universitaria, 2007

Baciu Cl: Anatomia functionala si biomecanica aparatului locomotor, Ed. Medicala, Bucuresti , 1981

Bălteanu V., Ailioaie L. M., Compendiu de kinetoterapie- tehnici și metode, Ed. Tehnică, Științifică și Didactică CERMI, Iași, 2005

Bălteanu, V., Ailioaie L. M., Metode și tehnici kinetologice în recuperarea posttraumatică- Curs, Edut, UAIC, Iași, 2013

Botez, P., Ortopedie, Ed.Venus, Iasi, 2008, Cordun, Mariana – Kinetologie medicală – Edit. Axa . București, 1999

Brukner P; K Khan- Clinical Sports medicine, ed III, Mc Graw Hill Medical, 2005

Chotel F: Le traitament ortthopedique du pied bot varus-equin de la naisance a l’age de la marche, en Monographie du GEOP, Le pied de l’enfant, Saurmps medical, 2001

Compediu de Anatomia și Fiziologia Omului, Editura Corint, 2010

Denischi A: Malformatiile congenitale ale aparatului locomoto, Ed. Medicala, b#%l!^+a?Bucuresti, 1968

Dimecglio A.: Classification et evalution du pied bot varus-equin congenital; en Monographie du GEOP: Le pied de l’enfant, Saurmps medical, 2001

Dragan, I. – Masaj – automasaj, 1995.

Dragan, I. – Medicina sportiva, 2002, Ed. Medicala

Herring J.A.: The Clubfoot in Tachjian’s Pediatric Orthopedics 3rd ed, W.B Samders 2002

Jianu M., Dumitrescu C.: “Ghid de tehnici chirurgicale in ortopedia pediatrica”

Jianu M., Zamfir T.: “Ortopedie si traumatotologie pediatrica,. Ed Trafitie, Bucuresti, 1995

Lascombes P.: Pied bot varus équin congénital. Description et conduite à tenir avant l'âge de 2 ans. In : Conférences d'Enseignement 1990,. Cahiers d'Enseignement de la SO.F.C.O.T. n°38, Expansion Scientifique Française, Paris, 1990

Lascombes P.: Pied bot varus-equin congenital en Monographie de GEOP. Sauramps medical 2004

Lillegard, W.A. – Handbook of sports medicine, 1993.

Masse P.: Le traitement du pied bot par la méthode "fonctionnelle". Cahiers d'enseignement de la SO.F.C.O.T., Le pied bot varus équin, H. Carlioz et J.G. Opus, Paris, Expansion Scientifique Française, n°3, 1977

Métaizeau J.P., Lemelle J.L.: – Continuous passive motion in the treatment of the congenital clubfoot. Med. Orth. Tech., 1991

Nica A. S.: Compendiu de medicina fizica si recuperare. Ed . Univ Carol Davila, Bucuresti 1998

Niculescu C., Niță C., Ciomu N., Lascu M.: Anatomia funcțională a membrelor

Papilian, I., Anatomia Omului, VolI, Ediția a II-a, Editura All

Pasztai Z. Kinetoterapia in recuperarea functionala postraumatica a aparatului b#%l!^+a?locomotor, Ed. Univ din Oradea, 2001

Plas, F., Hagron, E. Kinetoterapie active, Edit. Polirom, Iași, 2001

Ponseti I.V.: Treatment of congenital clubfoot . J. Bone Joint Surg., 1992,

Revistele Ortopedie pediatrica ale SOROP numarul 2/2003 si numarul 6-7/2005

Robănescu, N., Reeducarea neuromotorie, Edit. Medicală, București, 2001

Sbenghe, T. – Kinetoterapie profilactica, terapeutica si de recuperare, 1987.

Sbenghe, T., Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei, Edit. Medicală București, 1999

Sbenghe, T., Kinesiologie stiinta miscarii, Edit. Medicală. București, 2002

Sbenghe, T., Kinetoterapie profilactică, terapeutică și de recuperare, Edit. Medicală, București. 1999

Sbenghe, T., Recuperarea sechelelor posttraumatice ale membrelor, Edit. Medicală, Bucuresti, 1981

Seringe R., Teot I., Piliard G., Berard D., Filipe G.: Le pied bot varus-equin congenital en Monographie de GEOP: Chirurgie et orthopedie du pied, Saurange Medical,1988

www.sfatulmedicului.ro b#%l!^+a? b#%l!^+a?

a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?