METODE SI TEHNICI FISCALEMETODE SI TEHNICI FISCALE [625620]
CURSCURS
METODE SI TEHNICI FISCALEMETODE SI TEHNICI FISCALE
MCEA IMCEA I
Obligația fiscală. Creanța fiscalăObligația fiscală. Creanța fiscală
OObligația fiscalăbligația fiscală – îndatorirea îndatorirea de a plăti la stat impozitele, taxele și de a plăti la stat impozitele, taxele și
alte prelevări fiscale reglementate prin legealte prelevări fiscale reglementate prin lege .. Dreptul de creanță Dreptul de creanță
fiscală și obligația fiscală corespunzătoare fiscală și obligația fiscală corespunzătoare se formează se formează în în
momentul în care se constituie baza de impunere (venit/profit, avere momentul în care se constituie baza de impunere (venit/profit, avere
etc.) care le determină.etc.) care le determină.
TrăsăturileTrăsăturile obligației obligației fiscalefiscale::
1.1. legală, deoarece izvorăște din și are la bază acte normative prin legală, deoarece izvorăște din și are la bază acte normative prin
care, în conformitate cu legea, sunt instituite impozitele și taxele ; care, în conformitate cu legea, sunt instituite impozitele și taxele ;
2.2.are caracter juridic, ea dând naștere la raporturi juridice între pare caracter juridic, ea dând naștere la raporturi juridice între p .. f f..
și/sau și/sau p.p.jj.. pe de o parte și stat, pe de altă parte; pe de o parte și stat, pe de altă parte;
3.3.îmbracă formă bănească, ea realizându-se (colectându-se) efectiv îmbracă formă bănească, ea realizându-se (colectându-se) efectiv
la bugetul consolidat al statului, în monedă națională; la bugetul consolidat al statului, în monedă națională;
4.4.din calitatea din calitatea ppăărțrților raportului juridic fiscal rezultă și o altă ilor raportului juridic fiscal rezultă și o altă
trăsătură a obligației fiscale, anume natura publică a acesteia, cu trăsătură a obligației fiscale, anume natura publică a acesteia, cu
consecința că se bucură, în plan juridic, de un tratament mai riguros.consecința că se bucură, în plan juridic, de un tratament mai riguros.
Obligația fiscală dă naștere la raporturi juridice intre p. f. Obligația fiscală dă naștere la raporturi juridice intre p. f.
și p.j. pe de o parte, în calitate de contribuabili și statul, pe de și p.j. pe de o parte, în calitate de contribuabili și statul, pe de
altă parte, în calitate de perceptor.altă parte, în calitate de perceptor.
Subiectul obligației fiscale este contribuabilul, care poate Subiectul obligației fiscale este contribuabilul, care poate
fi orice p.f. ori p.j. în sarcina căreia cade obligația de a plăti fi orice p.f. ori p.j. în sarcina căreia cade obligația de a plăti
impozite, taxe și alte contribuții bugetului general consolidat, în impozite, taxe și alte contribuții bugetului general consolidat, în
conformitate cu prevederile reglementărilor în domeniu.conformitate cu prevederile reglementărilor în domeniu.
Subiectul nu trebuie confundat cu plătitorul obligației Subiectul nu trebuie confundat cu plătitorul obligației
fiscale, care are o sferă semantică diferită, plătitorul putând fi fiscale, care are o sferă semantică diferită, plătitorul putând fi
atât debitorul obligației fiscale cât și persoana care, în numele atât debitorul obligației fiscale cât și persoana care, în numele
debitorului, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti, debitorului, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti,
după caz, contribuții, amenzi și alte sume datorate bugetului după caz, contribuții, amenzi și alte sume datorate bugetului
general consolidat.(contracte comerciale cu extraneitate, general consolidat.(contracte comerciale cu extraneitate,
impozitul pe salariu, etc.)impozitul pe salariu, etc.)
In relațiile cu organul fiscal, contribuabilul poate fi In relațiile cu organul fiscal, contribuabilul poate fi
reprezentat printr-un împuternicit care înregistrează actul de reprezentat printr-un împuternicit care înregistrează actul de
împuternicire la organul fiscal. împuternicire la organul fiscal. Totodată, contribuabilul Totodată, contribuabilul
care nu are domiciliu fiscal în România și care are obligația de a care nu are domiciliu fiscal în România și care are obligația de a
depune declarații la organele fiscale române, trebuie să depune declarații la organele fiscale române, trebuie să
desemneze un împuternicit cu domiciliul fiscal în România, care desemneze un împuternicit cu domiciliul fiscal în România, care
să îndeplinească obligațiile față de organul fiscal.să îndeplinească obligațiile față de organul fiscal.
Cealaltă parte a raportului juridic, statul, acesta este reprezentat de
Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală
(Hotărârea nr. 109/18 februarie 2009 privind organizarea și funcționarea ANAF,
publicată în MO, Partea I, nr. 126/02 Martie 2009, cu toate modificările și
completările până la 1 februarie 2011 ) și unitățile sale teritoriale.
Oblig. fiscală nu se mai rezumă la simpla îndatorire de a ceda bugetului
consolidat al statului o parte din veniturile persoanei, sub formă de impozite sau taxe.
Ea cuprinde:
•Oblig. de declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, ITC și alte sume
datorate bugetului general consolidat;
•obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale ITC și alte
sume datorate bugetului general consolidat;
•obligația de a plăti, la termenele legale ITC și alte sume datorate bugetului general
consolidat;
•obligația de a plăti dobânzi și penalități de întârziere, aferente ITC și altor sume
datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii ;
•obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată,
la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă;
• orice alte obligații care revin contribuabililor, p. f. sau p.j., în aplicarea legilor
fiscale.
Creanța fiscală încorporează dreptul statului de a percepe, prin organele
fiscale, impozitele, taxele și alte venituri în contul bugetului statului sau în
fonduri bugetare speciale.
Drepturile patrimoniale (drepturile și obligațiile evaluabile în bani care
aparțin unei p .f. sau juridice ) care intră în conținutul creanțelor fiscale se nasc
din raporturile de drept material și fiscal și constau în:
•dreptul la perceperea ITC și a altor sume care constituie venituri ale bugetului
general consolidat, dreptul la rambursarea TVA, dreptul la restituirea ITC și a
altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite
creanțe fiscale principale ;
•dreptul la perceperea dobânzilor și a penalităților de întârziere, cf. legii,
denumite creanțe fiscale accesorii.
Creanțele fiscale se sting prin: încasare (plată), compensare, executare
silită, scutire, anulare, prescripție, dar și prin alte modalități prevăzute de lege.
Domiciliul Fiscal
• pt. pers.
juridice , sediul
social sau locul
unde se exercită
gestiunea
administrativă și
conducerea
efectivă a
afacerilor, în cazul
în care acestea nu
se realizează la
sediul social
declarat;•pt. asocieri și alte
entități fără
personalitate
juridică, sediul
acestora sau locul
unde se desfășoară
efectiv activitatea
principală.• pt. p.f. care
desfășoară
activități ec. în
mod independent
sau exercită
profesii libere,
sediul activității
sau locul unde se
desfășoară efectiv
activitatea
principală;• pt p.f., adresa unde
își au domiciliul,
potrivit legii, sau
adresa unde locuiesc
efectiv (adresa locuinței
pe care o persoană o
folosește în mod
continuu peste 183 de
zile într-un an
calendaristic,
întreruperile de scurtă
durată nefiind luate în
considerare. Dacă
șederea are un scop
exclusiv de vizită,
concediu, tratament
sau alte scopuri
particulare
asemănătoare și nu
depășește perioada
unui an, nu se
consideră adresa unde
locuiesc efectiv ), în
cazul în care aceasta
este diferită de
domiciliu;În situația în care domiciliul fiscal nu se poate stabili conform celor de mai sus, Codul de
Procedură Fiscală prevede că domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor
.
Titlurile de creanță fiscalăTitlurile de creanță fiscală
Actul (înscrisul) prin care se constată și se individualizează oblig.
fisc. (un impozit, o taxă sau un alt venit bugetar) a unei p.f. sau p.j.
(contribuabili) poartă denumirea de titlu de creanță fiscală .
Titlul de creanță fiscală nu este un act constitutiv de drepturi și
obligații, ci reprezintă doar un înscris constatator de drepturi și obligații.
În materie fiscală, efectul constitutiv de obligații îl produce doar
actul normativ din care acestea se nasc.
Titlul de creanță fiscală are forță de titlu executoriu (la data la
care creanța fiscală sau bugetară este scadentă prin expirarea termenului
de plată legal sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut
de lege) și poate fi atacat (contestat) pe cale administrativă și judiciară .
1. Dpdv al reglementărilor legale din care izvorăsc,
constituie titluri de creanță fiscală următoarele acte
(documente reprezentând instrumente de impunere):
a) procesul-verbal de impunere , pt. obligațiile bugetare
provenite din impozite și taxe, care se determină de către
organele de specialitate pe baza declarațiilor de impunere;
b) deconturile sau declarațiile fiscale, în cazul în care obligațiile
bugetare se stabilesc de către plătitor;
c) documentul care cuprinde rezultatele verificării sau
constatării , pt. diferențele constatate între obligațiile de
plată determinate de plătitor și cele legal datorate, inclusiv
majorările de întârziere pt. neplata la termen a impozitelor,
taxelor și a altor venituri, stabilite cu ocazia verificării
ulterioare efectuate de organele abilitate de lege în acest
scop;Formele titlurilor de creanță
fiscală
d) declarația vamală , pt. obligațiile de plată în vamă;
e) documentul de plată sau actul pe care s-au anulat ,
conform legii, timbrele fiscale , pt. obligațiile bugetare
care se percep din plata directă reprezentând taxe pt.
prestarea unor servicii sau taxe de timbru;
f) actul încheiat între părți, pt. obligațiile de plată
datorate, potrivit legii, de alte prestări de servicii rezultate
din contracte;
g) procesul-verbal de constatare a contravenției , pt. obligațiile privind
plata amenzilor ;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispoziția hotărârii
instanței judecătorești, sau un extras, certificat întocmit pe baza
acestora, în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și al altor creanțe
bugetare stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța de judecată ;
i) actul prin care se constată și se individualizează suma de plată, pt.
obligațiile bugetare provenind din majorări;
j) hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă , în cazul în care
asupra unei obligații de plată privind creanțele bugetare s-a pronunțat o
instanță judecătorească (în cazul unei contestații sau cereri de revizuire
adresate organului competent potrivit legii, suma datorată este cea
prevăzută în decizia emisă de acesta);
k) alte documente emise de organele competente prin care se constată și
se individualizează creanțe bugetare .
2. Dpdv al scopului pt.care sunt întocmite, titlurile de creanță
fiscală sunt :
a)titluri de creanță explicite, care se întocmesc de către organele
financiare, aparatul de control fiscal sau chiar de plătitori, exclusiv în
scopul de a constata și individualiza un impozit, o taxă sau un alt venit
bugetar datorate de un anumit contribuabil:
– procesele-verbale de impunere;
– procesele-verbale de control;
– declarațiile vamale;
– decl. pt. stabilirea imp. pe clădiri, a imp. pe teren și a taxei pt. folosirea
terenurilor proprietate de stat, în cazul contribuabililor pers. juridice;
– decl. pt. stabilirea imp.pe clădiri și a imp. pe teren, pt. contribuabilii
p.f.;
– dispozițiile pt. impunere – înștiințare de plată pt. veniturile din
activitățile independente;
– decl. privind oblig. de plată la bugetul de stat întocmite pt. TVA,
impozitul pe venit, impozitul pe profit, accize, taxa pt. jocurile de noroc
și alte taxe speciale, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome etc.;
– deconturile privind accizele etc.
b) titluri de creanță implicite, care se întocmesc fie de plătitori,
fie de organele fiscale și au în vedere constatarea și
individualizarea impozitelor directe.
Astfel de titluri sunt:
– statele de plată ale salariilor (sau ale altor drepturi bănești
cuvenite colaboratorilor externi). Acestea se folosesc la
individualizarea unor oblig. fiscale cum sunt: impozitul pe venit,
contribuția la asigurările sociale, contribuția la pensia
suplimentară, ajutorul de șomaj, contribuția pt. asigurările sociale
de sănătate;
– chitanțele, prin care se constată plata taxelor de timbru și a altor
taxe;
– bilanțul contabil, care conține formulare prin care se
individualizează obligația fiscală certă a unor persoane juridice pt.
anumite venituri bugetare.
Titlurile de creanță fiscală
Actul (înscrisul) prin care se constată și se
individualizează obligația fiscală (un impozit, o taxă sau un
alt venit bugetar) a unei persoane fizice sau juridice
(contribuabili )
De reținut!
Titlul de creanță fiscală nu este un act constitutiv
de drepturi și obligații, ci reprezintă doar un înscris
constatator de drepturi și obligații .
Distincția este necesară deoarece, în materie
fiscală, efectul constitutiv de obligații îl produce
doar actul normativ din care acestea se nasc.
Titlul de creanță fiscală are forță de titlu executoriu și poate fi
atacat (contestat) pe cale administrativă și judiciară .
Titlul de creanța devine titlu executoriu la data
la care creanța fiscală (bugentară) este scadentă prin expirarea
termenului de plată legal sau stabilit de organul competent, ori
în alt mod prevăzut de lege.
Formele titlurilor de creanță fiscală
1. Dpdv al reglem . legale din care izvorăsc, constituie
titluri de cr. fiscală următoarele acte (documente reprezentând
instrumente de impunere ):
•procesul-verbal de impunere , pt. obligațiile bugetare
provenite din impozite și taxe, care se determină de către
organele de specialitate pe baza declarațiilor de impunere ;
•deconturile sau declarațiile fiscale, în cazul în care
obligațiile bugetare se stabilesc de către plătitor ;
•documentul care cuprinde rezultatele verificării sau
constatării , pt. diferențele constatate între oblig. de plată
determinate de plătitor și cele legal datorate, inclusiv
majorările de întârziere pt. neplata la termen a impozitelor,
taxelor și a altor venituri, stabilite cu ocazia verificării
ulterioare efectuate de organele abilitate de lege în acest scop;
◦declarația vamală, pt. obligațiile de plată în vamă;
◦documentul de plată sau actul prin care s-au anulat, cf. legii, timbrele
fiscale, pt. oblig. bugetare care se percep din plata directă reprezentând
taxe pt. prestarea unor servicii sau taxe de timbru;
◦actul încheiat între părți, pt. oblig. de plată datorate, potrivit legii, de
alte prestări de servicii rezultate din contracte ;
◦procesul-verbal de constatare a contravenției , pt. oblig. privind plata
amenzilor ;
◦ordonanța procurorului, încheierea sau dispoziția hotărârii instanței
judecătorești , sau un extras, certificat întocmit pe baza acestora, în cazul
amenzilor, al chelt. judiciare și al altor creanțe bugetare stabilite, potrivit
legii, de procuror sau de instanța de judecată ;
◦actul prin care se constată și se individualizează suma de plată, pt.
obligațiile bugetare provenind din majorări;
◦hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă , în cazul în care
asupra unei oblig. de plată privind creanțele bugetare s-a pronunțat o
instanță judecătorească (în cazul unei contestații sau cereri de revizuire
adresate organului competent potrivit legii, suma datorată este cea
prevăzută în decizia emisă de acesta );
Toate aceste instrumente au forță executorie, prevederile
lor trebuie aduse la îndeplinire de către plătitori și de către
organele competente.
Cu alte cuvinte, titlul de creanță fiscală repr. înscrisul
prin care se individualizează obligația și creanța fiscală .
titluri de creanță explicite
titluri de creanță implicite2. Dpdv al scopului pt. care sunt întocmite,
titlurile de cr. fiscală sunt:
•Titluri le de creanță explicite, se întocmesc de către organele
financiare, aparatul de control fiscal sau chiar de plătitori,
exclusiv în scopul de a constata și individualiza un impozit, o
taxă sau un alt venit bugetar, datorate de un anumit contribuabil.
-procesele-verbale de impunere;
-procesele-verbale de control;
-declarațiile vamale;
-declarațiile pt. stabilirea i.pe clădiri, a i. pe teren și a taxei pt.
folosirea terenurilor proprietate de stat, în cazul contribuabililor
pers. juridice;
-declarațiile pt. stabilirea i. pe clădiri și a i. pe teren, pt.
contribuabilii pers. fizice;
-dispozițiile pt. impunere – înștiințare de plată pt. veniturile din
activitățile independente;
-declarațiile privind oblig. de plată la bugetul de stat întocmite
pt. TVA, i. pe venit, i.pe profit, accize, taxa pt. jocurile de noroc
și alte taxe speciale, vărsăminte din profitul net al R.A. etc.;
-deconturile privind accizele etc.
•Titluri le de creanță implicite se întocmesc fie de
plătitori, fie de org. fiscale și au în vedere constatarea și
individualizarea impozitelor directe .
•statele de plată ale salariilor (sau ale altor drepturi
bănești cuvenite colaboratorilor externi). Se folosesc la
individualizarea unor oblig. fiscale: i. pe venit, contrib. la
asig. sociale, contrib. la pensia suplimentară, ajutorul de
șomaj, contrib. pt. asig. sociale de sănătate ;
-chitanțele , prin care se constată plata taxelor de timbru
și a altor taxe ;
-bilanțul contabil, care conține formulare prin care se
individualizează oblig. fiscală certă a unor pers. juridice
pt. anumite venituri bugetare.
Principiile impunerii
Codul Fiscal al României reglementează impozitele și taxele cf.
următoarelor principii:
•neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de
investitori și capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiții egale
investitorilor, capitalului român și străin;
•certitudinea impunerii , prin elaborarea de norme juridice clare, care să
nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea de
percepere și sumele de plată să fie precis stabilite pt. fiecare plătitor,
respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine,
precum și să poată determina influența deciziilor lor de management
financiar asupra sarcinii lor fiscale;
•echitatea fiscală la nivelul p.f., prin impunerea diferită a veniturilor, în
funcție de mărimea acestora;
•eficiența impunerii prin asigurarea stabilității pe termen lung a
prevederilor Codului fiscal, a.î. aceste prevederi să nu conducă la efecte
retroactive defavorabile pt. p.f. și p.j., în raport cu impozitarea în vigoare
la data adoptării de către acestea a unor decizii investiționale majore.
Principiile generale de conduită în administrarea ITC și
a altor sume datorate BGC
•aplicarea unitară a legislației – pp. obligația organului fiscal
de a aplica unitar prevederile legisl. fiscale pe teritoriul
Rom., urmărind stabilirea corectă a ITC și a altor sume
datorate BGC;
•exercitarea dreptului de apreciere – organul fiscal are dreptul
de a aprecia, în limitele atribuțiilor și competențelor care îi
revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și de a adopta soluția
admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra
tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză;
•rolul activ, cf. căruia organului fiscal i se atribuie
următoarele funcții:
-să înștiințeze contribuabilul asupra drepturilor și oblig. care
îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale ;
-să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să
utilizeze toate inf. și doc. necesare pt. determinarea corectă a sit.
fiscale a contrib. (În analiza efectuată organul fiscal va identifica și va
avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz);
-să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum și să
îndrume contribuabilii pt. depunerea declarațiilor și a altor doc.
pt. corectarea declarațiilor sau a doc., ori de câte ori este cazul ;
-să decidă asupra felului și volumului examinărilor, în fcție
de circumstanțele fiecărui caz în parte și de limitele prevăzute
de lege;
-să îndrume contribuabilul în aplicarea prevederilor legisl.
fiscale (Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitării contribuabililor, fie
din inițiativa organului fiscal).
•limba oficială în administrația fiscală. Cf. acestui
principiu, limba oficială folosită în administrația centrală
este limba română.
•Dacă, la organele fiscale se depun petiții, doc.
justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă
străină, organele fiscale vor solicita ca acestea să fie
însoțite de traduceri în lb română certificate de
traducători autorizați;
•dreptul de a fi ascultat – pp. obligația organului fiscal de a
asigura contrib. posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu
privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei, înainte
ca organul fiscal să ia o decizie. Organul fiscal nu este obligat ca
înaintea luării deciziei să asigure posibilitatea contribuabilului de a-
și exprima punctul de vedere, dacă:
-întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru
constatarea sit. fiscale reale privind executarea obligațiilor
contribuabilului sau pt. luarea altor măsuri prevăzute de lege ;
-situația de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ
cu privire la cuantumul creanțelor fiscale ;
-se acceptă informațiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-
a dat într- o declarație sau într-o cerere ;
-urmează să se ia măsuri de executare silită.
•obligația de cooperare cu organul fiscal – vizează
obligativitatea, pt. contribuabil de a coopera cu organele
fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin
prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în
întregime, conform realității, și prin indicarea
mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.
(Contribuabilul este obligat să întreprindă măsurile necesare în
vederea procurării mijloacelor doveditoare, prin utilizarea tuturor
posibilităților juridice și efective ce îi stau la dispoziție ).
•secretul fiscal – funcționarii publici din cadrul organului
fiscal, inclusiv persoanele care au deținut dar nu mai dețin
această calitate, au obligația, în condițiile legii, să păstreze
secretul asupra inf. pe care le dețin ca urmare a exercitării
atribuțiilor de serviciu.
Inf. referitoare la ITC și alte sume datorate BGC pot fi
transmise numai:
a) autorit. publice, în scopul îndeplinirii oblig. prevăzute de
lege;
b) autorit. fiscale ale altor țâri, în condiții de reciprocitate în
baza unor convenții;
c) autorit. judiciare competente, potrivit legii;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
◦Cf. Codului de procedură fiscală, referitor la secretul fiscal ’’băncile sunt
obligate să comunice organelor fiscale lista titularilor p.f., p.j. sau orice alte
entități fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi, forma
juridică pe care aceștia o au și domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea
se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau închise în perioada
anterioară și va fi adresată Ministerului Finanțelor Publice, cf. art.54 alin.(l),
Cap. III, Titlul III din Codul de procedură fiscală, vezi supra nota nr.6 .’’
◦În cazul efectuării unei expertize sau în cazul unor prezentări de înscrisuri
referitoare la activitatea contribuabilului supus unei expertize, control etc..
sunt exceptate de la obligația de a furniza dovezi rudele și afinii, precum și
persoanele care exercită profesiuni liberale și care potrivit reglementărilor
speciale au obligații de confidențialitate.
Aparatul fiscal
În realizarea funcțiilor sale, statul are nevoie de
resurse, resurse care sunt prelevate de la p.f. sau
p.j. prin intermediul unor instituții publice cu
atribuții în acest domeniu, respectiv:
ØMinisterul Finanțelor Publice,
ØComisia Fiscală Centrală,
ØConsiliul Fiscal și
ØAgenția Națională de Administrare Fiscală.
Ministerul Finanțelor PubliceMinisterul Finanțelor Publice
Contribuie la elab. și implementarea Strategiei și a Programului de
guvernare în dom. finanțelor publice, în exercitarea admin. generale a
finanțelor publice, asigurând utilizarea pârghiilor financiare și valutare în
concordanță cu cerințele economiei și pt. stimularea inițiativei ag. ec.
Îndeplinește următoarele funcții (38):
•de strategie, prin care se asigură elab. strategiei de punere în aplic. a
Progr. de guvernare în dom . finanțelor publice;
•de reglem. și sinteză, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ și
instituțional necesar pt. realizarea obiectivelor strategice în domeniul său
de activitate;
•de elab. și implementare a pol . bugetare și fiscale a Guvernului;
•de concepție bugetară și fiscală;
•de corelare a pol . fiscale și bugetare cu celelalte politici ec .-sociale;
•de administrare a veniturilor statului;
•de contractare și admin. a datoriei publice;
•de administrare a resurselor derulate prin Trezoreria Statului;
•de exercitare a controlului financiar public intern;
•de asig. a evidenței centralizate a bunurilor ce constituie domeniul
public al statului;
•de elab. și supraveghere a cadrului legal în dom. contabilității;
•de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român și al
Guv. României, reprezentarea pe plan intern și extern;
•de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului
aplicării unitare și respectării reglem. legale în dom. său de activitate,
precum și al funcționării instituțiilor care își desfășoară activit. în
subordinea sau sub autoritatea sa;
• de autoritate a admin. publice centrale de specialitate, prin care se
asigură elab. și implementarea politicii în dom. sistemelor de
management financiar și control la instituțiile publice.
●de elab. a proiectelor de acte normative privind stabilirea
impozitelor directe și indirecte și urmărește perfecționarea
așezării acestora și armonizarea legislativă în acest domeniu.
Totodată, urmărește realizarea unui management eficient și
coerent al sistemului fiscal românesc, având ca scop elaborarea și
menținerea unui sistem fiscal unitar, stabil și armonizat, în strânsă
concordanță cu indicatorii macroeconomici din Strategia de
modernizare a administrației publice.
Comisia Fiscală Centrală
Este înființată de MFP în vederea elaborării deciziilor
cu privire la aplicarea unitară a Codului Fiscal.
Principalele atribuții ale Comisiei Fiscale Centrale:
•Probl. de natură fiscală, prin coroborarea legislației din
domeniu cu legislația conexă, pt. care se impune o soluționare
unitară în vederea eliminării interpretărilor diferite în
aplicarea legislației cu privire la TVA, impozit pe profit,
accize, impunerea unor venituri realizate in Romania de p..f.
si p.j. nerezidente, impozitul pe venit ;
•Probl. ce privesc conflictele de competență ce apar între
organele fiscale care nu sunt subordonate unui organ ierarhic
comun.
Agenția Națională de Administrare Fiscală
În subordinea MFP se organizează și funcționează ANAF,
organ de specialitate al administrației publice centrale,
instituție publică cu personalitate juridică, finanțată de la
bugetul de stat.
Administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor
sume datorate bugetului general consolidat se îndeplinește
potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, ale Codului
fiscal, precum și ale altor reglementări date în aplicarea
acestora.
OBIECTIVE:
•realizarea veniturilor bugetului general consolidat din
impozite, taxe, contribuții sociale și din orice alte sume
datorate bugetului de stat, prin îmbunătățirea continuă a
nivelului conformării voluntare a contribuabililor;
•aplicarea unitară a prevederilor legislației fiscale;
•prestarea de servicii de informare și asistență către
contribuabili, în scopul înțelegerii și aplicării corecte a
legislației fiscale;
•prevenirea și combaterea evaziunii și fraudei fiscale;
•apărarea intereselor fiscale și financiare ale UE.
ATRIBUȚII:
•elaborează și aplică procedurile privind plata voluntară și stabilirea
mijl. de plată, împreună cu direcțiile de specialitate din cadrul MFP;
•elab. și aplică, prin organele abilitate, proceduri privind alte
modalități de stingere a oblig . bugetare pt . care este competentă;
•participă la estimarea V bugetare pe care le admin. și face propuneri
privind nivelul V ce pot fi colectate de la contrib., pe baza datelor
proprii, a indicatorilor macroec.a pol. fiscale și a legisl. în vigoare
privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte V bugetare;
•furnizează MFP inf. necesare fundamentării estimării V ce pot fi
colectate de la contrib .;
•repartizează la nivel teritorial programul de încasări ale V bugetului
general consolidat;
•analizează permanent modul de realizare a V bugetare pt.
care este competentă ;
•furnizează structurilor specializate ale MFP inf. necesare
fundamentării calculului contribuției Rom . la bugetul UE ;
•asigură aplicarea unitară, corectă și nediscriminatorie a
prevederilor legisl. privind ITC sociale și celelalte V
bugetare, colectarea V bugetare, exercitarea prerogativelor
stabilite prin lege, prin aplicarea unui tratament echitabil
tuturor contrib., utilizarea tehnologiilor noi în susținerea
managementului ANAF și îmbunătățirea relației cu contrib.;
În În cadrul cadrul ANAF ANAF s-au s-au organizat organizat și și funcționează funcționează •01Direcția Generală Antifraudă Fiscală
•02Direcția generală a vămilor
•03Direcția Generală de Integritate
•04Direcția Generală Control Venituri Persoane Fizice
•05Prețuri de transfer și procedura amiabilă
•06Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili
•07DGRFP București
•08Unitatea de Imprimerie Rapidă
•09Direcțiile Generale Regionale ale Finanțelor Publice
•10Inspecție Fiscală
1.1.Direcția Generală Antifraudă FiscalăDirecția Generală Antifraudă Fiscală
La orice acțiune de control participă cel puțin 2 inspectori ai DGAF,
fiecare trebuie să prezinte legitimația de control, insigna de
împuternicire și ordinul permanent de serviciu și să se înscrie în
Registrul unic de control.
Inspectorilor antifraudă fiscală trebuie să li se permită accesul în
toate spațiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează
bunuri și servicii, în interiorul zonelor libere, în vecinătatea unităților
vamale, în antrepozite fiscale și în orice alte locuri unde se desfășoară
activități economice, pe timp de zi și de noapte.
De asemenea, dacă este cazul, trebuie să se faciliteze prelevarea de
probe, eșantioane, mostre etc.
Reprezentantul firmei controlateReprezentantul firmei controlate ::
este obligat să pună la dispoziția inspectorilor DGAF toate
documentele solicitate, iar refuzul constituie infracțiune și se
pedepseste cu până la 3 ani de închisoare. Pt. protejarea împotriva
înstrăinării sau deteriorării documentelor supuse controlului, inspectorii
antifraudă pot decide reținerea acestora, în baza unui proces-verbal de
ridicare de înscrisuri.
este obligat să furnizeze explicații scrise la solicitarea inspectorilor
antifraudă și să prezinte cu înscrisurile solicitate la data și ora prevăzute
în invitațiile primite. Inspectorii antifraudă pot sigila depozite, incinte,
mijl. de transport, pot dispune instituirea de măsuri asigurătorii asupra
activelor patrimoniale.
În cazul în care identifică abateri pt. care legea prevede sancțiuni
contravenționale, inspectorii antifraudă fiscală încheie Procese-
verbale de constatare și sancționare a contravențiilor .
Inspectorii DGAF pot dispune confiscarea bunurilor a căror
fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum și V
realizate din activit . comerciale sau prestări de servicii nelegale.
În termen de 15 zile calend. de la data comunicării actului
constatator se poate face plângere împotriva sa. Plângerea, însoțită de
o copie a PV de constatare și sancționare a contravențiilor, trebuie
depusă la judecătoria în circumscripție căreia a fost constatată
contravenția.
Rezultatele controalelor antifraudă se consemnează în PV, iar în sit.
în care sunt constatate împrejurări privind săvârșirea unor fapte
prevăzute de legea penală în dom. financiar-fiscal sau vamal sunt
sesizate organele de urmărire penală.
2.Direcția generală a vămilor2.Direcția generală a vămilor
Misiunea autorit. vamale din statele membre UE este descrisa in
Codul vamal al Uniunii (RegulamentuL (UE) nr. 952/2013)
Autorit. vamale sunt responsabile în primul rând de supravegherea
comerț. internaț. echitabil și deschis al Uniunii, la punerea în aplic. a
dimensiunii exterioare a pieței interne, a pol. comerciale comune și a
celorlalte pol. comune ale Uniunii, precum și la securitatea de ansamblu
a lanțului de aprovizionare.
Autorit. vamale instituie măsuri care vizează, în special, următoarele:
a)protejarea intereselor financ . ale Uniunii și ale statelor membre;
b)protejarea Uniunii de comerțul inechitabil și ilegal și încurajarea activit.
ec.legitime;
c) garantarea securității și siguranței Uniunii și a rezidenților acesteia,
protecția mediului, în cooperare strânsă cu alte autorități, dacă este cazul;
d) menținerea unui echilibru adecvat între controalele vamale și
facilitarea comerțului legitim.
DGV functioneaza in cadrul ANAF, coord. si indruma la niv.
teritorial 8 Directii regionale vamale, in cadrul carora sunt
organizate 89 birouri vamale de frontiera si birouri vamale de interior.
Urmareste aplicarea uniforma, impartiala, transparenta si
nediscriminatorie a reglem. vamale si fiscale pt. produse accizabile in
domeniul autorizarii, miscarii si supravegherii fiscale.
Peste 60% din activit. curente ale autorit. vamale (supravegherea
vamala si fiscala, controlul vamal sau autorizarea si miscarea produselor
accizabile) au ca rezultat indirect incasarea de taxe, iar cele de
supraveghere si control vamal derulate la niv. birourile vamale de
frontiera urmăresc atingerea unui grad de siguranta si securitate
adecvat pt. frontiera externa a UE.
Autorit. vamala ofera operatorilor ec. implicati in comertul
international de marfuri, servicii publice electronice prin intermediul sist.
informatic integrat vamal (SIIV) și al sistemului de control al mișcărilor
cu produse accizabile (EMCS), peste 99,9% din operatiunile vamale fiind
derulate electronic.
Autorit. vamala asigura schimbul electronic de inf. cu celelalte admin.
vamale din statele membre și cu Comisia Europeana prin intermediul sist.
transeuropene componente ale SIIV, disponibilitatea acestora fiind de
peste 99,5%.
Supravegherea vamala, controlul vamal, supravegherea, autorizarea si
miscarea produselor accizabile se aduc la indeplinire de catre birourile
vamale de frontiera sau de interior, dupa caz, in raza proprie de
activitate, iar in afara acesteia, pe caile de comunicatii si la sediul
operatorilor ec. de catre Dir. regionale vamale potrivit razei de
competenta teritoriala stabilita de DGV.
Birourile vamale de frontiera realizeaza supravegh . si controlul vamal
al marfurilor care fac obiectul traficului internat., al bun. si valorilor
apartinand calatorilor si al mijl. de transport la frontiera ext. a Rom. si a
UE cu: Rep. Moldova (7 birouri vamale), Ucraina (5 bv) si Serbia (6
bv), marea majoritate cu specific rutier, iar unele si cu specific feroviar.
La Marea Neagra, functioneaza 4 bv, destinate supravegherii si
controlului vamal al marfurilor transportate pe cale maritima.
Pt bunurile sau marfurile care fac obiectul traficului
aerian sunt deschise 15 bv. Supravegherea si controlul marfurilor
si navelor care circula pe fluviul Dunarea care separa Romania
de Bulgaria si Serbia este asigurata de 15 bv.
BV de interior (37), au atributii atat in ceea ce priveste
vamuirea marfurilor cat si in ceea ce priveste autorizarea
operatorilor, miscarea si supravegherea fiscala a operatiunilor cu
marfuri accizabile.
3.Direcția Generală de Integritate3.Direcția Generală de Integritate
Obiectivele generale ale DGI vizează structurile și personalul din
cadrul și/sau în subordinea ANAF și constau în:
prevenirea și combaterea administrativă a actelor de corupție;
asigurarea integrității profesionale în exercitarea funcțiilor publice;
asigurarea exercitării ansamblului de operațiuni de control și de
monitorizare a activităților.
Atribuții generale ale DGI
efectuează, în condițiile legii, activitățile necesare prevenirii faptelor
de corupție și de încălcare a integrit . profesionale în cadrul ANAF;
coordonează metodologic, îndrumă dir. de specialitate și
supraveghează implementarea manag. riscurilor de corupție de către
direcțiile de specialitate din cadrul ANAF;
formulează propuneri de acte normative în ved. îmbunătățirii legislației
specifice aferente dom . de activitate;
întocmește periodic raportări și informări cu priv. la incidentele
referitoare la eventualele fapte de corupție și de încălcare a integrit.
profesionale, declanșează acțiuni în ved. înlăturării acestora și
supraveghează implementarea măsurilor corective dispuse;
acordă consultanță cu priv. la normele de conduită profesională și
monitorizează aplicarea preved. legale din Codul de conduită a
funcționarilor publici;
colectează, stochează, prelucrează, implementează, analizează, verifică
și diseminează datele și inf. referitoare la potențiale conflicte de interese
și stări de incompatibilitate în care se poate afla personalul Agenției și
propune măsuri concrete în ved . încetării acestor stări de fapt;
colectează, stochează, prelucrează, implementează, analizează, verifică
și diseminează datele și inf. referitoare la încălcarea actelor normative
cu incidență în activit .personalului ANAF;
supraveghează și analizează modul de utilizare a bazelor de date
gestionate de Agenție, în scopul verif. drepturilor de acces și a
respectării confidențialității și protecției datelor;
supraveghează modul de aplicare, la nivelul ANAF și a struct.
subordonate, a preved legale privind protecția pers. din autorit.
publice, instituțiile publice și alte unități care semnalează încălcări ale
legii;
organizează, conduce și coord. activit. de informare și
conștientizare a personalului ANAF cu priv. la normele de
conduită și integritate profesională;
controlează și monitorizează activit. desfășurată la niv. aparatului
propriu și a struct. regionale și teritoriale subordonate Agenției, sub
aspectul respectării legalit. și regularității, precum și al respectării
pol. interne și a deciziilor manageriale;
coord. implementarea în ANAF a măsurilor preventive anticorupție
prevăzute în Strategia Națională Anticorupție;
coord. metodologic activit. de control intern desfășurată de către
structurile specifice din cadrul Dir . generale regionale ale fin . publice;
desfășoară activit. de colaborare, schimb de experiență și schimb de
date și inf. cu Ministerul Public, cu Ministerul Afacerilor Interne,
precum și cu struct. subordonate acestora, cu instituții din sist. de ordine
publică și siguranță națională/ SRI, cu alte inst. publice și cu pers.
juridice, în ved. realizării atribuțiilor sale, pt. desfăș. activit. de
prevenire a potențialelor fapte de corupție și de încălcare a integrității
profesionale, în baza preved. legale și a protocoalelor încheiate;
soluționează petițiile, din sfera de competență a DGI;
propune președintelui ANAF sesizarea organelor competente, în
condițiile legii pt. activit. ce intră în sfera de competență a direcției;
desfăș. activit. de aprofundare și actualizare a cunoștințelor profesionale
și a inf. din domeniul specific de activitate, pt. a contribui la perfecț.
profes. și deontologicǎ a personalului direcției, în scopul creșterii calitǎții
activit. derulate și a lucr . elaborate de cǎtre acesta;
cooperează cu struct. aparatului central al MFP și cu celelalte struct.
aflate în cadrul și/sau subordinea ANAF, în scopul verif. și documentării
datelor obținute, având dreptul de a solicita inf. și doc. în îndeplinirea
atribuțiilor de serviciu, cu respectarea preved. legale, structurile Agenției
fiind obligate să le furnizeze cu celeritate;
elab. procedurile, metodologiile necesare desfășurării activit. specifice;
îndeplinește orice alte sarcini dispuse de conducerea Agenției în
conformitate cu legisl. în vigoare.
4.Direcția Generală Control Venituri Persoane Fizice4.Direcția Generală Control Venituri Persoane Fizice
Pune în aplicare Programul de conformare fiscală a persoanelor fizice
cu averi mari (PFAM) . Direcția a implementat în administrația fiscală
din Rom. o nouă activit. de control fiscal, verificarea situației fiscale
personale a persoanelor fizice supuse impozitului pe venit, care pp.
controlul fiscal al V pe baza utilizărilor de fonduri, a patrimoniului și a
fluxurilor de trezorerie, prin utilizarea metodelor indirecte de control.
Pt. implementarea noilor metode indirecte de control fiscal direcția a
beneficiat de o asistență tehnică internațională, furnizată atât de FMI,
prin intermediul unui expert cu experiență în agenția fiscală americană
(Internal Revenue Service), cât și de agenția fiscală britanică (Her
Majesty Revenue and Customs) și de agenția fiscală franceză (Direction
Generale des Finances Publiques).
Are competența de a exercita atât verif. sit. fiscale personale și activit.
preliminare acesteia (analiză de risc, selectare) cât și inspecția fiscală
parțială privind oblig. de stabilire, reținere și plată a impozitului pe
venit, asupra tuturor pers., indif. de forma lor de organizare, pe întregul
teritoriu al țării.
Verifica sit. fiscale personale a pers. fizice cu privire la impozitul pe
venit are ca obiect examinarea totalității drepturilor și a oblig. de natură
patrimonială, a fluxurilor de trezorerie și a oricăror altor elemente
relevante pt. stabilirea sit. fiscale reale a pers. fizice verificate.
Inspectorii fiscali procedează la analiza tuturor inf., doc. și a altor mijl.
de probă referitoare la sit. fiscală a pers. fiz. verificate, obținute inclusiv
prin solicitarea de inf., în condițiile Codului de procedură fiscală, de la
terți sau autorități și instituții publice deținătoare, atât din țară cât și din
străinătate, în baza convențiilor internaționale de schimb de informații
sau, în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate.
Asigură asistența contrib., realizează campanii de informare și
educare a acestora, prin transmiterea de notificări, cu precădere în
cazurile în care se constată o conformare redusă față de V așteptate
la declarare pe baza inf. deținute, organizează sau participă la
întâlniri cu organizațiile profesionale în scopul identific. posibilit.
de plasare a mesajelor de încurajare a conformării fiscale a pers.
fizice cu averi mari, precum și în acela de a facilita identif. probl. și
soluțiilor aferente domeniului de competență al direcției și pune în
aplicare orice alte măsuri legale de natură să îmbunătățească gradul
de conformare la declararea V obținute de contrib.care fac obiectul
programelor de conformare.
5.Prețuri de transfer și procedura amiabilă
Prețurile de transfer sunt prețurile la care se derulează tranzacțiile
între companiile care sunt părți ale aceluiași grup (numite și părți
afiliate).
Cf legii, tranzacția între părțile afiliate trebuie să fie încheiată la preț
de piață, la prețul la care ar fi fost încheiată o tranzacție similară între
părți independente, în condiții economice comparabile.
Dacă prețul tranzacției între afiliați nu este în ”intervalul de piață”,
se consideră că profiturile obținute de părți în urma tranzacției nu
sunt corect reflectate, afectând astfel impozitele și taxele plătite.
Conceptul ”prețuri de transfer” (transfer pricing) se referă la
complexul de legi și practici prin care statele se asigură că
profitul obținut din transferul intra-grup al bunurilor/ serviciilor/
drepturilor de proprietate intelectuală este înregistrat și impozitat
acolo unde este ob ținut.
Acesta este un aspect foarte important, în condiț. în care
prețurile de transfer pot duce la creșterea profitului plătit de grup
în jurisdicțiile cu fiscalitate redusă sau, din contră, pot reduce
profitul, acolo unde fiscalitatea este mare – așa numitul proces de
”erodare a bazei de impozitare și mutare a profiturilor”
6.Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili
Prin DGAMC se realizeaza administrarea fiscala a marilor
contribuabili, definiti prin Ordin al Presedintelui Agentiei care
promoveaza administrarea fiscala moderna, partenera a mediului
de afaceri.
Obiective strategice
Stimularea cresterii conformarii voluntare la plata si declarare
Imbunatatirea relatiei cu contribuabilii
Reducerea evaziunii fiscale si a economiei subterane
Servicii oferite contribuabililo r
Depunerea declaratiilor fisc . prin intermediul mijl. electronice.
Acordarea de asistenta specializata (canale multiple: direct, formular
de contact electronic,e-mail, telefon, solicitari scrise .
Spatiul privat virtual – aplicatie inf. prin intermediul careia, contrib.
P.f.si p.j pot transmite si primi doc. de tipul: declaratii fiscale, acte
administrative fiscale, cereri, inf. cu priv. la oblig. fiscale, certificat de
atestare fiscala, adeverinte de venit, etc.
Incepand cu 21.02.2018, s-au publicat servicii WEB pt accesarea
functionalitatilor oferite de SPV.
Acces la dosarul fiscal .
Ghiseul unic – spatiul dedicat simplificarii accesului la serv. dc
admin. fiscala si reducerii timpului alocat de contrib. prin
contactarea directa a fiecarei structuri de specialitate din cadrul
institutiei.
Formularul de contact electronic – formular de solicitari, cereri,
petitii, informati de interes public, asistenta in domeniul fiscal,
asistenta in domeniul IT.
7.DGRFP București
8.Unitatea de Imprimerie Rapidă
9.Direcțiile Generale Regionale ale Finanțelor
Publice
10.Inspec ție Fiscală
Consiliul FiscalConsiliul Fiscal
Este o autoritate independentă care sprijină activitatea Guv.și a Parlam.
în cadrul procesului de elab. și derulare a pol. fiscal-bugetare, pt. a
asigura calitatea prognozelor macroec. care stau la baza proiecțiilor
bugetare și a pol . fiscal-bugetare pe termen mediu și lung.
Atribuții
•analiza și elab. de opinii și recomandări asupra prognozelor macroec.și
bugetare oficiale;
•analiza și elab. de opinii și recomandări asupra strategiei fisc.-bugetare,
precum și evaluarea conformității acesteia cu principiile și regulile
fiscale prevăzute de lege;
•evaluarea performanțelor fiscal-bugetare ale Guv. în raport cu
obiectivele fiscale și prioritățile strategice specificate în strategia fiscal-
bugetară, precum și cu principiile și regulile fiscale prevăzute de lege;
•analiza și elab. de opinii și recomandări, atât înainte de aprobarea de
către Guv., cât și înainte de transmiterea către Parlament, asupra legilor
bugetare anuale, a rectific. bugetare, cât și asupra altor inițiative legisl.
care pot avea un impact asupra vol. chelt. bugetare, precum și evaluarea
conformității acestora cu principiile și regulile fiscale prevăzute de legea
responsabilit . fiscale;
•pregătirea estimărilor și emiterea de opinii cu privire la impactul bugetar
al proiectelor de acte normative;
•informarea comisiilor de buget-finanțe ale Parlam. Rom. sau a Guv. cu
priv. la eventuale inițiative legislative care să promoveze menținerea
disciplinei fiscale și a transparenței procesului bugetar.
Inspecția fiscală are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a
legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității
îndeplinirii oblig. de către contribuabili, respectării prevederilor legisl.
fiscale și contabile, stabilirea diferențelor oblig. de plată, precum și a
accesoriilor aferente acestora.
ATRIBUȚII :
*constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor
rezultând din activitatea contrib. supus inspecției sau altor persoane
privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și
exactitatea îndeplinirii oblig. fisc., în vederea descoperirii de elemente
noi relevante pt . aplicarea legii fiscale;
*analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării
declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse;
*sancționarea, potrivit legii, a faptelor constatate și dispunerea de
măsuri pt. prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legisl.
fiscale.
Organul de inspecție fiscală procedeaza la:
•examinarea doc. aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
•verificarea concordanței dintre datele din decl. fiscale cu cele din
evidența contabilă a contrib.;
•discutarea constatărilor și solicitarea de explicații scrise de la
reprezentanții legali ai contrib. sau împuterniciții acestora, după caz;
•solicitarea de informații de la terți;
•stabilirea de diferențe de oblig. fiscale de plată;
•verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de V.
impozabile;
•dispunerea măsurilor asigurătorii în condițiile legii;
•efectuarea de investigații fiscale;
•aplicarea de sancțiuni potrivit prevederilor legale;
•aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-
verbal.
Inspecția fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent
de forma de organizare, care au obligații de stabilire, reținere și plată a
impozitelor și taxelor și a altor oblig. fiscale prevăzute de lege.
Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pt. fiecare tip de
creanță fiscală (ITC și alte sume datorate BGC) și pt. fiecare perioadă
supusă impozitării, însă, prin excepție, se poate decide reverificarea, dacă
între timp au apărut date care influențează rezultatele inspecției.
Decizia prin care poate fi dispusă reverificarea a fost înlocuită,
prin intermediul ordinului ANAF nr. 825/2016, publicat in MO, Partea I,
nr. 165 din 4 martie 2016.
Conducătorul inspecției fiscale poate decide reverificarea unei
anumite perioade, prin efectuarea unei noi inspecții fiscale, ca urmare a
apariției unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data
efectuării verificărilor, care influențează rezultatele acestora.
Datele suplimentare reprezintă inf., doc. sau alte înscrisuri
obținute ca urmare a unor controale inopinate/ controale încrucișate
desfășurate la alți contribuabili/plătitori ori comunicate organului fiscal
de către organele de urmărire penală sau de alte autorități publice ori
obținute în orice mod de organele de inspecție, de natură să modifice
rezultatele inspecției fiscale anterioare.
În sit. în care Fiscul decide reverificarea contrib., acesta trebuie
să fie informat în prealabil. Astfel, la începutul acțiunii de reverificare,
organul de inspecție fiscală este obligat să comunice
contribuab ./plătitorilor Decizia de reverificare, care poate fi contestată în
45 de zile de la comunicare .
Deciziei de reverificare se întocmeste în 3 ex., dintre care 1 ex. îi va
fi trimis contrib./plătitorului, 1 va rămâne la structura de inspecție fiscală
care a efectuat acțiunea de reverificare, pt. a fi anexat la raportul de
inspecție, iar cel de-al 3-lea, la organul fiscal de administrare competent.
Decizia de reverificare va fi comunicată contrib. înainte de
începerea inspecției fiscale cu 30 de zile pt. marii contribuabili sau cu 15
zile pt. ceilalți contribuabili/plătitori.
Potrivit Codului de procedură fiscală 2016, formularul „Decizia de reverificare”,
folosit pt. dispunerea reverificării de către conducătorul activității de inspecție fiscală al
organului fiscal competent să efectueze acțiunea de inspecție fiscală, trebuie să conțină
următoarele informații :
•denumirea organului fiscal emitent;
•data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
•datele de identificare a contrib./plătitorului și, dacă este cazul, datele de identificare a
persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor;
•obiectul actului administrativ fiscal (denumirea org . fiscal emitent al actului
adminstrativ, denumirea completă, nr. și data înregistrării, precum și câte un rând pt.
fiecare oblig. fiscală supusă reverificării, perioada pt. care aceasta a fost calculată și
suma stabilită în actul administrativ fiscal supus reverificării);
•motivele de fapt (datele suplim. care influențează rezultatele inspecției fiscale
anterioare);
•temeiul de drept;
•numele și calitatea pers . împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
•semnătura pers. împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila
organului fiscal emitent;
•posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la
care se depune contestația;
•mențiuni privind audierea contrib ./plătitorului.
De asemenea, acesta trebuie să cuprindă și data de începere a
inspecției fiscale,oblig . fiscale, alte oblig. prevăzute de legisl. fiscală și
contabilă, precum și perioadele ce urmează să fie supuse inspecției
fiscale, dar și posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a
inspecției fiscale.
Împotriva Deciziei de reverificare se poate formula contestație ,
care se depune în termen de 45 de zile de la comunicare, la organul fiscal
emitent, sub sancțiunea decăderii, potrivit noului CPF.
Inspectia fiscala se realizeaza prin 3 metode de control :
•verificarea prin sondaj care consta in activit. de verif. selectiva a doc.
si operatiunilor semnificative, in care sunt reflectate modul de calcul, de
evidentiere si de plata a oblig . fiscale;
•verificarea exhaustivă , care constă în activit. de verif. a tuturor doc. și
operațiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de
plată a oblig . fiscale
•controlul electronic care consta in activit. de verificare a contabilitatii
si a surselor acesteia, prelucrate in mediu electronic, utilizand metode de
analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informatice
specializate.
Perioada supusa insp. fiscale, va incepe de la sfarsitul perioadei
controlate anterior.
Noul CPF nu stabileste perioade diferite supuse inspectiei fisc. in
fctie de categoriile de contribuabili.
Avizul de inspectie fisc. urmeaza sa fie comunicat la inceperea
inspectiei si in cazul refacerii inspectiei fiscale ca urmare a unei decizii
de solutionare a contestatiei, precum si in cazul unor cereri ale
contrib./platitorului pt. a caror solutionare, urmare analizei de risc, este
necesara efectuarea inspectiei fisc ..
In prezent, legisl. in vigoare stabileste ca la inceputul inspectiei avizul
poate fi comunicat doar in 3 situatii:
•in cazul efectuarii unei inspectii fisc. la un contrib. aflat in procedura de
insolventa;
•in cazul in care, ca urmare a unui control inopinat sau incrucisat, se
impune inceperea imediata a inspectiei fiscale;
•pt. extinderea inspectiei fiscale la perioade, ITC, altele decat cele
cuprinse in avizul de inspectie fiscala.
Daca inspectia fiscala nu va putea incepe in termen de cel mult
5 zile lucratoare de la data prevazuta in aviz, contrib./platitorul va fi
instiintat in scris in privinta noii date de incepere a inspectiei .
Cf. CPF, contrib. sunt instiintati in scris in legatura cu noua data
de incepere a inspectiei fisc., daca aceasta nu incepe la 15 zile de la
termenul cuprins in aviz.
Contrib./platitorul are dreptul sa isi prezinte, in scris, punctul de
vedere cu privire la constatarile inspectiei fisc., in termen de cel mult 5
zile lucratoare de la data incheierii inspectiei fiscale. In cazul marilor
contribuabili termenul de prezentare a punctului de vedere este de cel
mult 7 zile lucratoare. Termenul poate fi prelungit pt. motive justificate
cu acordul conducatorului organului de inspectie fiscala .
Proiectul de raport de inspectie fiscala, pe care inspectorii
trebuie sa-l transmita contrib. la incheierea inspectiei fiscale, ar putea fi
comunicat in format electronic sau pe suport hartie. In plus, odata cu
comunicarea raportului inspectorii urmeaza sa-i precizeze contrib. data,
ora si locul la care va avea loc discutia finala .
CPF actual nu mentioneaza in ce format trebuie transmis
proiectul de raport, iar referirile la comunicarea coordonatelor pt. discutia
finala nu sunt precise. In legisl. in vigoare se arata ca data, ora si locul
prezentarii concluziilor vor fi comunicate in timp util.
Pe baza raportului de inspectie fiscala urmeaza sa fie emisa
si decizia de modificare a bazei de impozitare daca se constata
diferente ale bazelor de impozitare, dar fara stabilirea de diferente de
obligatii fiscale.
Actuala legislatie prevede ca raportul de inspectie fiscala sta la
baza emiterii deciziei de impunere, pt. diferentele de oblig. fisc. aferente
perioadelor verificate si deciziei de nemodificare a bazei de impunere,
daca nu se constata diferente de oblig . fiscale.
In ceea ce priveste termenul de comunicare a deciziilor
mentionate mai sus, acesta ar putea fi redus la 25 de zile lucratoare de la
data incheierii inspectiei fisc., cu 5 zile mai putin fata de termenul
prevazut in prezent.
Dispozitiile propuse de Ministerul Finantelor prevad posibilitatea
contrib./platitorului de a renunta la discutia finala, notificand acest fapt
organului de inspectie fisc. Acest lucru nu este prevazut in legisl. aflata
in vigoare.
Decizii de impunere provizorii, emise in timpul inspectiei
Pe perioada desfasurarii inspectiei fisc., organele de inspectie
fiscala ar putea emite decizii de impunere provizorii. Acestea se vor
emite pt. oblig. fiscale suplimentare principale aferente unei perioade si
unui tip de obligatie verificata. In acest caz, nu se va intocmi un raport
de inspectie fiscala.
Deciziile de impunere provizorii ar putea fi emise la cererea
contrib./platitorului, in scopul platii oblig . fiscale suplimentare.
La finalizarea inspecției fiscale, se întocmește un raport de
inspecție fiscală.
În ceea ce privește perioada supusă inspecției fiscale, procedura
nu poate fi utilizată decât în cadrul termenului de prescripție a dreptului
de a pune în executare silită oblig. fiscale (în practică, la contribuabilii mari,
perioada supusă inspecției fisc. începe din mom. finalizării controlului anterior, iar la
celelalte categ. de contrib. inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în
ultimii 3 ani fiscali pt. care există oblig. depunerii decl. fiscale), deci, de regulă, într
-o perioadă de 5 ani începând cu prima zi a anului următor celui la care
se referă oblig. fiscală, cu excepția oblig. fiscale ce au altă sursă.
Inspecția fiscală se exercită, potrivit reglem. în vigoare, exclusiv
prin ANAF.
Selectarea contrib. care urmează a fi supuși inspecției fiscale este
efectuată de către organul fiscal competent.
În ved. desfășurării inspecției fiscale, cu excepția controlului
fiscal inopinat, organul fiscal trebuie să înștiințeze contrib. în legătură cu
acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de
inspecție fiscală.
Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului în scris,
înainte de începerea inspecției fiscale.
Avizul de inspecție fiscală va cuprinde:
*temeiul juridic al inspecției fisc.;
*data de începere a inspecției fisc.;
*oblig. fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fisc.;
*posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fisc.
Amânarea datei de începere a inspecției fiscale se poate solicita, o
singură dată, pentru motive justificate.
Inspecția fiscală se desfășoară , de regulă, în spațiile de lucru ale
contrib., caz în care contrib. trebuie să pună la dispoziție un spațiu
adecvat și logistica necesară desfăș . inspecției fiscale.
Indif. de locul unde se desfăș. inspecția fisc., org. fiscal are
dreptul să inspecteze locurile în care se desfăș. activitatea în prezența
contrib. sau a unei persoane desemnate de acesta.
Dacă nu există un spațiu de lucru adecvat pt. derularea inspecției
fiscale, atunci activit. de inspecție se va putea desfășură la sediul
organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contrib.
Inspecția fiscală se desfăș., de regulă, în timpul programului de
lucru al contrib.,dar se poate desfășura și în afara progr. de lucru al
contrib., cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducătorului
organului fiscal. Durata inspecției fiscale este stabilită de organele de
inspecție fiscală sau, după caz, de compartim . de specialitate ale
autorităților administrației publice locale, în fcție de obiectivele
inspecției, dar nu poate depăși 3 luni.
În cazul contribuabililor mari sau la celor care au sedii secundare,
durata inspecției nu poate fi mai mare de 6 luni.
Inspecția fisc. are în ved. examinarea tuturor stărilor de fapt și
raporturile juridice care sunt relevante pt. impunere.
Inspecția fisc. se efectuează o singură dată pt. fiecare impozit sau
taxă și pt. fiecare perioadă supusă impozitării.
Prin excepție, conducătorul inspecției fisc. competent poate
decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii
inspecției fisc. și până la date împlinirii termenului de prescripție, apar
date suplim. necunoscute inspectorilor fiscali până atunci.
Durata efectuării inspecției fisc. este stabilită de organul de
inspecție fisc., în fcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare
de:
a) 180 zile pt. contrib. mari, și pt. contrib./plătitorii care au sedii
secundare, indif . de mărime;
b) 90 zile pt. contrib . mijlocii;
c) 45 zile pt. ceilalți contrib ..
STINGEREA
OBLIGAȚIEI FISCALE
Obligația fiscală se stinge în momentul în care raportul
juridic dintre plătitor și stat nu mai există, iar dreptul de
creanță al statului asupra contribuabilului încetează.
Stingerea obligației fiscale se poate realiza prin:
plată,
compensare,
scăderea debitului contribuabilului,
anulare,
prescripție și
recuperare prin executare silită.
Prin analogie cu doctrina și practica judiciară în materie
civilă, trebuie considerat că prescripția stinge doar dreptul
organului fiscal de a executa silit obligația, nu însă și obligația
ca atare. Din acest motiv, dacă un contribuabil plătește o
datorie prescrisă, el nu poate solicita restituirea sumei și nici
compensarea acesteia cu o datorie viitoare.
Stingerea obligației fiscale prin plată
Plata impozitelor și a celorlalte oblig . față de buget reprezintă
cea mai simplă, mai uzitată și mai răspândită cale de stingere a
oblig . fiscale, „contribuabilii executându-și de bună voie obligația
impusă în mod unilateral de către stat". Plățile către org. fiscale se
efectuează prin intermediul băncilor, Trezoreriilor și al altor instituții
autorizate să deruleze operațiuni de plată.
Plata se poate face prin:
numerar, respectiv prin depunerea sumelor în numerar la casieriile
Trezoreriei publice sau la instituțiile autorizate. Momentul stingerii
oblig. fiscale coincide cu data înscrisă în doc. de plată eliberat de
organele sau pers . abilitate de organul fiscal;
virament , prin intermediul instrum . de decontare specifice (mandat
poștal sau decontare bancară) depuse de plătitori la băncile la care
aceștia au conturi deschise. Momentul stingerii oblig . fiscale este
data la care banca debitează contul plătitorului, pe baza
documentelor de decontare specifice, confirmate prin ștampilă și
semnătură autorizată a acesteia;
reținere la sursă , care apare la contribuabilul p.f., unde reținerea oblig .
fiscale se face direct de către angajator și virarea acestuia, la bugetul de
stat, se face tot de către angajator (ex: impozitul pe salariu). În acest caz,
obligația fiscală se stinge la data la care plătitorul efectuează viramentul;
aplicarea și anularea de timbre fiscale mobile , care se face anticipat
prestării serviciului sau în mom . primirii sau al eliberării actului pt. care se
datorează taxa. Oblig . fiscală se stinge la data menționată pe înscrisul pe
care se aplică ori se face mențiune despre anularea timbrului fiscal.
Achitarea oblig . bugetare se face distinct, în lei, pt. fiecare sumă
datorată în parte, în ordinea vechimii acestora, prima plătibilă fiind obligația
cea mai recentă .
Cf. art.115, Cap. II, Titlul VIII din Codul de procedură fiscală , dacă un contrib. datorează
mai multe tipuri de impozite, taxe și contribuții sau alte sume reprezentând creanțe fiscale iar suma plătită
nu este suficientă pt. a stinge datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală
principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită de către organul fiscal competent, iar
stingerea oblig. efectuându-se în următoarea ordine : sumele datorate în contul ratei din luna curentă din
graficul de plată a obligației fiscale pentru care s-a aprobat eșalonare de plată, precum și majorarea de
întârziere datorată în luna curentă din grafic sau suma amânată de plată, împreună cu majorările de întârziere
datorate pe perioada amânării, în cazul în care termenul de plată se împlinește în luna curentă, precum și
obligațiile fiscale curente de a căror plată depinde menținerea valabilității înlesnirii acordate; oblig. fiscale
principale sau accesorii în ordinea vechimii, cu excepția cazului în care s-a început executarea silită; sumele
datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligației fiscale pt. care s-a aprobat eșalonare,
până la concurența cu suma eșalonată de plată sau până la concurența cu suma achitată, după caz, precum și
suma amânată la plată împreună cu majorările de întârziere datorate pe perioada amânării, după caz;
obligațiile cu scadențe viitoare, la solicitarea contribuabilului.
Stingerea obligației fiscale prin compensare
Compensarea (restituirea) are loc at. când din plățile exigibile
la o anumită scadență sunt deduse sumele plătite în plus la buget,
la scadențele anterioare.
Compensarea creanțelor debitorului se va efectua cu obligații
datorate aceluiași buget, urmând ca, cu diferența rămasă, să se
compenseze obligațiile datorate altor bugete. Organul competent
va înștiința în scris debitorul despre măsura compensării, în termen
de 7 zile de la data efectuării operațiunii.
Pot fi compensate sau restituite, la cerere, debitorului
următoarele sume :
cele plătite fără existența unui titlu de creanță;
cele plătite în plus față de obligația fiscală;
cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
cele plătite ca urmare a unei aplicări eronate a prevederilor legale;
cele de rambursat de la bugetul de stat;
cele stabilite prin hotărâri sau decizii ale organelor judiciare sau ale
altor organe competente potrivit legii;
sumele rămase după achitarea oblig . fiscale în urma executării
silite;
cele rezultate din valorif . bunurilor sechestrate sau din reținerile din
poprire, după caz, în temeiul unei hotărâri judecătorești prin care se
dispune desființarea executării silite.
Sumele de restituit care repr . diferențe de impozite rezultate din
regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de p .f. se restituie din
oficiu de org . fiscale competente, în termen de 60 zile de la data
comunicării deciziei de impunere.
Compensarea sumelor se face de organul de specialitate competent,
din oficiu sau la cererea plătitorului, cu alte oblig . bugetare, indiferent de
natura lor.
Sumele plătite în plus pot fi restituite la cererea plătitorului, în baza
unui referat aprobat de conducerea organelor de specialitate competente
în următoarele 3 situații:
contrib . nu are oblig . bugetare restante din anii precedenți sau din anul
curent;
după compensare mai rămân sume plătite în plus, iar plătitorul nu mai
are debite de achitat și nici nu solicită compensarea acestor sume cu
oblig . bugetare viitoare;
plata s-a efectuat eronat la alt organ fiscal.
Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind oblig .
bugetare se prescrie în termen de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care a luat naștere creanța fiscală.
Stingerea obligației fiscale prin scădere
Stingerea oblig . fiscale prin scăderea debitului contribuabilului
este o modalitate aplicată în caz de insolvabilitate sau prin dispoziție
a debitorului.
Starea de insolvabilitate se constată în următ .situații:
când debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;
când, după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului,
rămân debite neachitate;
debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;
debitorul nu este de găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut și,
la acestea ori în alte locuri unde există indicii că a avut avere, nu se
găsesc venituri sau bunuri urmăribile;
când, potrivit legii, debitorul p.j. și-a încetat existența și au rămas
neachitate oblig . fiscale.
Declararea stării de insolvabilitate se face de către organele
competente în domeniu, denumite organe de executare, pe baza
unor investigații .
Aceste investigații constau în:
verificarea sit. materiale a debitorilor, la domiciliul sau sediul acestora,
precum și în alte locuri despre care au informații;
solicitarea de inf. la compartim . de evidență a populației din cadrul
Min.de Interne, de la oficiile Registrului Comerțului sau de la instanțele
judecătorești, după caz, în ved. identificării domiciliului sau sediului
debitorului, în sit. în care debitorul are alt domiciliu sau sediu decât
cel înscris în titlul executoriu;
obținerea de relații cu privire la sit. materială a debitorului de la
unitățile sau de la p.f. unde acesta a desfășurat activitatea profesională
sau lucrativă în ultimii 3 ani, în măsura în care acestea pot fi
cunoscute;
verif. doc. de constituire și de evidență, precum și obținerea unor inf.
de la societățile bancare la care debitorul a avut (sau are) conturi
deschise;
obținerea de informații, de la organele și persoanele abilitate, cu
privire la moștenitorii care au acceptat succesiunea debitorului decedat.
Dacă în urma investigațiilor nu există posibilități de realizare a
veniturilor bugetare datorate, se întocmește un proces verbal de
constatare a insolvabilității care se aprobă de către conducătorul
organului de executare și prin care este declarată starea de
insolvabilitate. Ca urmare a acestei situații, sumele datorate se scot din
evidența curentă și se trec într-o evidență separată, unde rămân până
la împlinirea termenului de prescripție.
Stingerea obligației fiscale prin anulare
Anularea reprezintă o modalitate de plată a
oblig . fiscale care se produce:
fie ca urmare a unor măsuri cu caracter general,
prin care se anulează oblig . fiscale ale anumitor
categorii de contribuabili (amnistie fiscală).
Amnistia fiscală este un act al organului puterii de
stat determinat de anumite condiții social-
economice și politice prin care unele categorii de
contribuabili sunt absolvite de plata unor sume
restante față de buget;
fie în baza deciziei organelor fiscale competente
(caz în care anularea poate fi totală sau parțială).
Stingerea obligației fiscale prin prescripție
Prescripția repr. o modalit . de stingere a oblig . fiscale prin trecerea
unei anumite perioade de timp, de la nașterea și înregistrarea
oblig . fiscale.
Implinirea termenului de prescripție a obligației fiscale duce în
realitate nu la stingerea oblig . fiscale, ci la stingerea dreptului de a
urmări încasarea veniturilor bugetare. O dată cu împlinirea
termenului de prescripție fară ca oblig . fiscală să se fi stins în una
din modalitățile prevăzute de lege, creanța fiscală a statului
încetează a se bucura de suportul coercitiv, deci nu mai poate fi
executată silit.
Termenele de prescripție pot fi:
termene speciale, care sunt reglem . de actele normative speciale
prin care sunt instituite impozitele și taxele;
termenele generale, care operează în lipsa termenelor speciale și
ele sunt prevăzute în reglem . legale cu aplicabilitate generală
privind prescripția extinctivă.
Termenul general de prescripție este de 3 ani și este stabilit
prin Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
In privința creanțelor bugetare provenind din impozite și
taxe, precum și din majorările aferente, operează termenul
special de prescripție de 5 ani, care curge de la data nașterii
dreptului de a cere executarea silită (Art.91 alin.(l), Capitolul
II, Titlul VI din Codul de procedură fiscală, vezi supra nota
nr.6.
Acest termen se aplică atât impozitelor și taxelor, cât și
sumelor provenind din amenzi contravenționale.
Pt. creanțele bugetare care provin din săvârșirea unei
fapte prevăzute în legea penală, termenul de prescripție este
de 10 ani, conform Art.91 alin.(3), Capitolul II, Titlul VI din
Codul de procedură fiscală, vezi supra nota nr.6).
In sit. în care impozitele și taxele locale datorate nu au
fost stabilite ca urmare a nedepunerii declarației ori datele
declarate nu corespund realității, stabilirea sau modificarea
impozitului sau a taxei, după caz, se poate face pe 5 ani
anterior celui în care s-a efectuat constatarea.
Termenul de prescripție pentru dreptul de a cere
executarea silită este de 5 ani .
Termenele de prescripție se întrerup :
în cazurile și în condițiile stabilite de lege pt. întreruperea și
suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune
potrivit dreptului comun;
pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea
executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de
executare a oblig . prevăzute în titlul executoriu ori a
recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei;
pe perioada cuprinsă între momentul începerii inspecției
fiscale și momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a
efectuării inspecției fiscale;
în alte cazuri prevăzute de lege.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: METODE SI TEHNICI FISCALEMETODE SI TEHNICI FISCALE [625620] (ID: 625620)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
