Metode si Tehnici de reeducare [610689]

Metode si Tehnici de reeducare

neuro-motorie

Nume :Zamfirescu Andreea Anamaria

Facultatea de educatie fizica si sport

profil Kinetoterapie recuperatorie

Hemiplegia infantila

Trebuie sa deosebim,in cadrul kinetoterapiei,elementele de baza ,tehnicile de lucru,respectiv

alfabetul terapiei prin miscare.Unele exercitii fizice ,prin standardizare si perfectionare,devin

“procedee”,care vor fi executate la fel intr-o situatie data.Spre exemplu ,”o diagonala” din

metoda Kabat,devine procedeu si nu un simplu exercitiu fizic.Un complex de exercitii sau

procedee fizice vor forma o metoda, care are intotdeuna un scop bine definit.

Exercitiile sau metodele,la randul lor ,se grupeaza sub forma unei metodologii,in vederea

realizarii unui obiectiv anatomofiziologic sau terapeutic.

Hemiplegia infantila se incadreaza in grupul infirmitatii motorii cerebrale si reprezinta “o

tulburare posturala si de miscare, care tine de o leziune a sistemului nervos central si care se

evidentiaza in timpul stadiilor precoce de dezvoltare a creierului.” (N. Robanescu)

Hemiplegia cerebrala infantila face parte din sindroamele spastice, inducand leziunea

neuronului motor central (leziunile unilaterale a cailor piramidale) avand drept consecinte

pierderea motilitatii voluntare a unei jumatati de corp.

●
Cauze prenatale (primare)
​
reprezinta 10 – 30 % din etiologia hemiplegiei spastice,

intre acestea un rol important revenind factorului genetic. Tot din cadrul cauzelor

primare se disting bolile infecto – contagioase (gripa, rujeola, viroze, infectii) suferite

de mama in timpul sarcinii, carentele nutritionale, vitaminice si in special proteice,

precum si complicatiile care apar de-a lungul sarcinii (sarcina toxica, disgravidia,

metroragia, incompatibilitatea Rh-ului, tulburari circulatorii la nivelul placentei ce pot

cauza hipoxie).

●
Cauze perinatale (intrapartum)
​
reprezinta 33% din etiologia acestei boli si actioneaza

de la inceputul travaliului pana la aparitia noului-nascut. Leziunea cerebrala

determinanta a paraliziei spastice este adeseori rezultatul unui traumatism obstetrical,

ori al unui sindrom neurovascular produs în timpul sau dupa angajarea capului în

colul uterin , deci intrapartum.

●
Cauze postnatale (postpartum)
​
reprezinta 15% din cazurile, fie imediat dupa nastere

fie mai tardiv la sugar si copil , inainte ca sistemul nervos sa atinga maturitatea.

Spasticitatea
​
este definita ca exagerarea reflexului muscular de intindere tonic, proportional

cu viteza de intindere a muschiului si exagerarea reflexului muscular de intindere fazic,

exprimat prin hiperreflectivitatea osteo-tedinoasa.” Putem spune ca prin spasticitate

intelegem diferite combinatii intre urmatoarele elemente caracteristice sindromului de

neuron motor central :

●
pierderea miscarilor de finete

●
accentuarea reflexelor de flexie

●
cresterea rezistentei de intindere pasiva a muschiului

●
scaderea fortei de contractie voluntara

●
cresterea reflexivitatii osteo-tendinoase

Spasticitatea musculara
​
constituie un element clinic de diagnostic pentru neurolog, iar pentru

kinetoterapeut prezinta mult mai mult, un element care face ca activitatea de recuperare

motorie sa fie mult ingreunata. Sunt rare cazurile in care diagnosticul poate fi stabilit inainte

de 7 luni. In cazurile mai grave parintii sau medicul observa ca, copilul nu foloseste o mana.

Se poate pune in evidenta aparitia hipertonicitatii extensia genunchiului si piciorului de o

parte, cand copilul, tinut in picioare de sub axile, este inclinat in acest sens (reactie locala de

sprijin, semn descris de Vojta). Dupa varsta de 8 luni se poate pune in evidenta inegalitatea

de producere a reflexului pregatirea pentru saritura. Mai tarziu si mai ales daca copilul nu a

beneficiat de kinetoterapie, se instaleaza o contractura caracteristica. Membrul superior, cu

atrofie deltoidiana, este in adductie si uneori in rotatie interna. Cotul este semiflectat, in

diferite grade, in functie de intensitatea hipertoniei, antebratul in pronatie, pumnul strans, in

flexie. Uneori pumnul este atat de strans, cu policele intre degetele doi si trei, incat cu mare

greutate reuseste sa-l desclesteze. Degetele nu pot fi extinse decat cand mana se afla in

puternica flexie. Policele in incercarea de abductie se poate subluxa. Contractura flexorilor

degetelor este mai puternica la nivelul flexorului superificial decat a celui profund, astfel

incat in extensia degetelor, cand este posibila, se produce o recurbare a degetelor, ca in unele

forme ale paraliziei de nerv median.

Retractura musculara este acea scurtare a muschiului care este ireversibila, spre deosebire de

contractura musculara care este o scurtare musculara reversibila. Membrul inferior este

contractat de obicei in extensie, soldul in abductie si rotatie interna, genunchiul extins (uneori

semiflectat), piciorul in equin. In hemiplegia infantila, tulburarile mintale sunt frecvente,

mergand de la debilitate mintala la idiotenie. Epilepsia se inregistreaza in 30 – 40% din

cazuri, iar tulburarile de comportament merg pana la accese de furie.

Tratamentul Kinetic urmareste:

●
prevenirea contracturilor si diformitatilor la copiii mici sau ameliorarea lor la copiii

mari

●
inhibitia sau suprimarea activitatii tonice reflexe, pentru reducerea si reglarea

tonusului muscular

●
schimbarea posturii anormale a copilului, insusirea deprinderii de a se relaxa in

pozitii comode

●
reducerea hipertoniei sau a spasmelor intermitente, astfel incat miscarea sa se faca

fara un efort deosebit

●
reeducarea sensibilitatii si proprioceptiei

●
facilitatea integrarii reactiilor superioare de ridicare si echilibru, in secventa

dezvoltarii lor adecvate, urmata de un progres in activitatile elementare

●
dezvoltarea motricitatii in secventele sale normale de evolutie

●
reeducarea echilibrului in toate pozitiile si activitatile

●
invatarea miscarilor obisnuite in viata de toate zilele

In recuperarea copilului cu hemiplegie spastica se vor folosi urmatoarele metode :

Tehnici de relaxare ;Tehnici de facilitare neuromusculare(Kabat) ; Metode de reeducare

neuromotorie(Bobath,Vojta,Le Metayer) ; Exercitii pentru stimularea echilibrului ;

Reeducarea mersului si Tehnici de relaxare.

Copilul va fi invatat mai intai sa se relaxeze, pentru copilul mic, spastic, la care reflexele

tonice cervicale nu au fost inca inhibate, pozitia capului, ca si a corpului,de altfel, este

deosebit de importanta.

Copilul are tendinta de ghemuire, relaxarea facandu-se, incercand sa provocam extensia

extremitatilor. Este suficient sa provocam acest reflex pentru ca obtinand extensia membrelor

si a trunchiului sa imprimam o postura reflex inhibitorie, din care miscarile pasive ale

extremitatilor se vor face mai usor.

O relaxare buna se obtine si prin prinderea copilului de glezne, ridicarea lui cu capul în jos

si leganarea sa de citeva ori. Daca spaima este inlaturata, aceasta manevra le place copiilor si

diminueaza spasmul flexor.

Pentru a produce o pozitie reflex-inhibitorie, in aceste cazuri, capul este adus in pozitie

simetrica si puternic flectat inainte, bratele sunt incrucisate pe piept astfel ca mainile sa apuce

umerii opusi si amandoua membrele inferioare sunt flectate din solduri si genunchi.

In aceasta pozitie miscarea devine mai libera, cu spasticitatea mult diminuata. In aceasta

pozitie reflex inhibitorie copilul va fi leganat de cateva ori lent.

Copilul care se relaxeaza in aceasta pozitie trebuie sa stea cat mai mult timp in aceasta

pozitie, fie intr-un pat moale sau într-un hamac, fie atunci cand este tinut în brate.

Metoda Kabat
​
(TEHNICA DE FACILITARE NEUROMUSCULARA

PROPRIOCEPTIVA)

Procedeele de facilitare folosite in procesul de reeducare neuromotorie sunt :

●
rezistenta maxima

●
întinderea muschiului

●
schemele globale de miscare

●
reflexoterapia.

Componentele principale ale schemei de miscare sunt : flexie sau extensie, abductie sau

adductie, rotatie interna sau externa. Ele se denumesc dupa pozitia finala in articulatia

proximala, reprezentata de : umar, pentru membrul superior si sold, pentru cel inferior. In

articulatiile distale denumirea vizeaza componentele care apartin strans respectivei scheme de

miscare. Diagonalele de miscare pentru membrele superioare si inferioare, notate D1 si D2

sunt:

Diagonalele se efectueaza pe doua directii: de jos in sus si invers.

Schemele de miscare se executa sub forma schemelor de baza, cu cotul si genunchiul

mentinute extinse sau in variante: cu flexia sau extensia cotului, respectiv a genunchiului.

Pozitia pacientului in ambele diagonale, atat pentru membrele superioare cat si pentru cele

inferioare este aceea de decubit dorsal.

Bibliografie:

●
academia.edu.ro

●
scrib.ro

●
suportul de curs

●
“Reeducarea neuro-motorie”-N.Robanescu,editura Medicala,Bucuresti 1992