Metode Si Tehnici de Optimizare a Managementului Aprovizionarii In Organizatii

Metode și tehnici de optimizare a managementului aprovizionării în organizații

Cuprins

1.Managementul aprovizionării în organizațiile din mediul civil

1.1. Managementul aprovizionării: concept, conținut, trăsături

1.2. Conceptul de aprovizionare materială

1.2. Rolul, locul și obiectivele managementului aprovizionării în organizații

1.2.1. Rolul și locul procesului de aprovizionare în activitatea generală a întreprinderii

1.2.2. Obiectivele managementului aprovizionării

1.3. Organizarea activității de aprovizionare

1.3.1. Sistemul pe grupe de activități distincte

1.3.2. Sistemul pe grupe de aprovizionare – depozitare – control – utilizare a resurselor materiale

1.4. Modalități de aprovizionare materială și cu echipamente tehnice

1.5. Aprovizionarea materială – factor intern activ în dezvoltarea întreprinderii moderne

1.6. Gestiunea economică a stocurilor

1.6.1. Rolul, funcțiile și natura economică a stocurilor

1.7. Tipologia și modul de exprimare a stocurilor

1.8.Tipuri de gestiune a stocurilor

1.9.Fundamentarea programului de aprovizionare al unităților economice

1.9.1. Nomenclatorul de materiale și echipamente

1.9.2. Structura și indicatorii planului de aprovizionare materială

1.9.3. Indicatorii care definesc conținutul planului de aprovizionare materială

1.9.4. Elaborarea planului de aprovizionare

1.10. Indicatorii de consum și valorificare

1.10.1. Funcții, cerințe, sistemul de indicatori

1.11. Strategia în aprovizionarea materială

1.11.1.Caracteristicile generale ale pieței de furnizare

1.11.2. Tipuri de strategii în aprovizionarea materială, principii și situații care le influențează

1.11.3. Analiza pieței furnizorilor, evaluarea și selectarea acestora

1.12. Metode și tehnici de optimizare a managementului aprovizionării în organizațiile din mediul civil

2.Managementul aprovizionării în organizația militară

2.1. Metode și tehnici de optimizare a managementului aprovizionării în organizațiile militare

1.Managementul aprovizionării în organizațiile din mediul civil

1.1. Managementul aprovizionării: concept, conținut, trăsături

Managementul aprovizionării reprezintă ansamblul de activități prin care se asigură resursele materiale și tehnice necesare producerii, în volumul și structura care să permită îndeplinirea obiectivelor organizației, în condiții de costuri minime și profit maxim.

Acesta are în vedere probleme de conducere și coordonare a organizației, previziune a cantității de materiale ce urmează a fi necesare, programarea desfășurării acțiunilor, contractare a furnizorilor, organizare a activităților de aprovizionare, antrenarea personalului în activități, derulare a activităților, urmărire a progresului, controlul eficienței muncii personalului, analiză a rezultatelor și de evaluare a întregii activități.

În literatura de specialitate, cât și în practica economică sunt utilizați termeni ca achiziționare, asigurare, aprovizionare, cumpărare, alimentare. Achiziționarea este un angajament economic „de cumpărare“ a unor resurse, fie ele materiale sau produse în sine, prin care se tranzacționează efectiv resursa financiară. Achiziționarea face parte din procesul aprovizionare cu materiale și echipamente tehnice, acesta fiind unul complex și este precedată de stabilirea necesarului, cantității de aprovizionat și momentului cumpărării. După acestea intervine cererea sau comanda, precedată de negocierea condițiilor de furnizare, încheiată cu livrarea efectivă a resurselor materiale. Alimentarea reprezintă finalitatea procesului aprovizionării prin acțiunea de trecere în consum a resurselor sosite în gestiunea organizației.

Managementul aprovizionării, văzut ca o componentă a funcțiunii de comerț a organizației, are ca obiectiv de bază asigurarea completă și complexă cu resurse corespunzătoare din punct de vedere calitativ, la momentul și locul în care se solicită, cu minim de cheltuieli. Pentru realizarea acestui obiectiv, se desfășoară activități specifice precum:

stabilirea volumului de resurse necesare activităților organizației;

depistarea surselor de furnizare;

alegerea resurselor materiale ce urmează a fi achiziționate;

elaborarea planului de aprovizionare;

centralizarea comenzii;

alegerea furnizorilor;

elaborarea strategiilor de cumpărare;

testarea credibilității furnizorilor aleși;

negocierea cu operatorul economic ales;

urmărirea și controlul derulării contractelor;

asigurarea condițiilor de primire-recepție a bunurilor;

asigurarea spațiilor de depozitare corespunzătoare;

verificarea stocurilor;

controlul utilizării resurselor;

selectarea unui personal competent.

Managementul aprovizionării trebuie să includă activități care să țină la curent organizația cu piața de pe care se achiziționează și pe care se comercializează, cu furnizorii, prețurile, ofertele. Dintre acestea, se pot aminti:

studierea pieței de livrare și a furnizorilor;

testarea credibilității operatorilor economici;

întocmirea strategiilor de achiziționare și gestiune a stocurilor;

negocierea clauzelor de comercializare;

studierea evoluției pieței de resurse și a prețurilor.

Scopul strategic al subsistemului de aprovizionare pentru întreprindere în legătură cu piața este acela că pune la dispoziție necesarul de materiale pe termen scurt, mediu și lung și că asigură informațiile cu privire la piața de comercializare și vânzare a bunurilor și materialelor. Activitatea de aprovizionare are în control atât costurile cât și veniturile, așadar ține evidența profitului organizației.