Metode ȘI Tehnici DE Gestionare A Riscurilor Bancare

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA „ȘTIINȚE ECONOMICE”

CATEDRA „FINANȚE, BĂNCI ȘI CONTABILITAE ”

Admis la susținere:

Șef catedră „Finanțe, Bănci și Contabilitate”

Dr., conf.univ., I.Balan

___________________________

”____” _______________ 2016

MOROZAN VASILIȚA

METODE ȘI TEHNICI DE GESTIONARE A RISCURILOR BANCARE

364.1 – Finanțe și bănci

TEZĂ DE MASTERAT

Conducător științific: Ana Spînu, dr., conf. univ.

Autor:

CHIȘINĂU, 2016

CUPRINS

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei. O economie de piață și o dezvoltare a unei țări în ansamblu este posibilă doar atunci cînd se crează un sistem bancar funcțional, care ar permite dezvoltarea economică, întemeierea și menținerea relațiilor cu partenerii de afaceri, colaborarea între țări și dezvoltarea țării pe plan intern și extern. Instituțiile financiar bancare sunt o parte componentă a cadrului sectorului financiar, acestea deținînd un rol foarte important prin capavizualizatea sa de a oferi o gamă largă de produse și servicii, care să satisfacă exigențele tuturor potențialilor clienți, de la apariția primelor manifestări bancare până în prezent.

Reieșind din considerentul că sistemul bancar este unul din cei mai importanți pentru o prosperare economică a unui stat, acesta trebuie analizat și studiat din perspectiva eficienței activității și a riscurilor cu care se confruntă pe parcursul existenței sale.

La baza creării și înființării unei bănci stau beneficiile pe care acesta le va aduce acționarilor săi în urma activității sale. Aceste beneficii pot fi obținute doar în cazul în care activitatea băncii în ansamblu va fi una eficientă. Eficiența activității băncii este oglindintă printro serie de indicatori și norme care sunt analizate atît de bancă cât și de Banca Națională a Moldovei. Este foarte importantă analiza și dezvoltarea continuă a indicatorilor dați, deoarece în momentul în care banca nu va reprezenta o valoare pentru acționarii săi aceasta nu va exista.

Totodată, în momentul în care banca își majorează eficiența activității sale aceasta se supune în mod normal la un grad ridicat al riscurilor bancare. Aceste două componente, eficiența activității și riscurile fiind interdependente.

Riscurile mereu au fost prezente în activitatea bancară acestea evoluînd mereu, fiind aferente tuturor serviciilor și produselor oferite de către aceasta. Necunoașterea riscurilor și neglijența trătării acestora pot avea consecințe grave, sau chiar uneori fatale pentru o bancă. De aceea acestea trebuiesc monitorizate, ghidate și prevenite la etapa care acestea amenință activitatea băncii.

Tema cercetată vizează eficiența activității și a riscurilor bancare, aceasta fiind una foarte actuală, deoarece sau intensificat crizele financiare, politice și sociale din țară, vulnerabilitatea sectorului bancar a sporit drastic în ultimii ani, inflația s-a majorat, moneda națională s-a depreciat ca niciodată față de valuta străină, s-au lichidat 3 bănci, s-au depistat nereguli majore la Banca Națională a Moldovei și s-au creat niște gafe în supravegherea și reglementarea bancară.

De fapt, problematica eficienței activității și a riscurilor bancare mereu a fost o temă actuală, deoarece acestea sunt o parte componentă a dezvoltării și progresului instituțiilor financiar bancare.

Scopul cercetării îl constituie crearea unui sistem de analiză bancară, bazat pe obținerea performanțelor bancare în condițiile particularităților gestionării și ținerii sub control a riscurilor bancare.

A fost acordată o atenție deosebită a metodelor și modului de tratare a eficienței activității bancare de către banca analizată, precum și a metodelor și instrumentelor utilizate în gestiunea riscurilor de către bancă.

Obiectivele propuse sunt:

Analiza evoluției noțiunii de risc, clasificarea și perceperea riscurilor aferente activității bancare;

Identificarea principalilor indicatori ai performanței bancare;

Analiza principalilor indicatori de performanță a unei instituții bancare;

Studierea riscurilor de bază ce afectează activitatea băncilor;

Stabilirea particularităților, principiilor de indentificare și gestionare a riscurilor a unei instituții bancare.

Metodologia cercetării. Aceasta s-a concentrat asupra identificării indicatorilor de bază care reflectă eficiența activității bancare și analiza politicii de gestiune a riscurilor și a potențialelor probleme cauzate de acestea. Pe parcursul acestei lucrări se întâlnesc aspecte teoretice și practice, analize cantitative și calitative, metode de analiză logică, comparativă și metode grafice toate având scopul de a analiza principalii indicatori ce reflectă eficienței activității unei instituții bancare precum și de a identifica și studia politicile de gestionare a riscurilor aferente activității bancare.

Pentru elaborarea tezei de masterat au fost cercetate monografii, reviste de specialitate care abordează conceptele și problematica eficienței activității, perfomanțele și nu în ultimul rînd riscurile aferente activității bancare și a gestionării acestora. Totodată, au fost studiate și legi, regulamente și hotărîri care sunt menite să reglementeze activitatea bancară în ansamblu. La fel au fost studiate și sursele electronice, al paginilor web oficiale care prezintă o sursă suplimentară de informație.

Structura lucrării. Teza este alcătuită din introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie și anexe.

În introducere este argumentată actualitatea, semnificația temei de cercetare; sunt formulate scopul și sarcinile lucrării; sunt prezentate elementele care fundamentează semnificația teoretică și valoarea aplicativă a tezei.

Capitolul I prezintă o sinteză asupra conceptului teoretic de risc bancar și conceptului de gestiune a riscurilor bancare.

Capitolul II examinează diferite categorii de riscuri bancare în cadrul B.C. „Moldindconbank” S.A.

Capitolul III abordează problemele gestiunii riscurilor bancare în Republicii Moldova.

Cuvintele cheie: bancă comercială, BNM, risc, gestiune, credit, lichiditate, rată a dobânzii, solvabilitate.

CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND GESTIUNEA RISCULUI BANCAR

1.1. Concept teoretic privind noțiunea de risc bancar

Oamenii, instituțiile, societățile au fost întotdeauna confruntate cu probleme de risc și incertitudine. Progresul societății moderne a fost posibil datorită asumării unor riscuri. De aceea, economiile libere moderne utilizează într-o măsură mai mare modelele cu condiții de risc și incertitudini, decît economiile centralizate (vezi Fig.1.1.).

Astfel, din cele mai vechi timpuri, problematica riscurilor și incertitudinii a preocupat atît lumea specialiștilor, cît și lumea practicienilor și a oamenilor de rînd [28, p.190].

În prezent, riscurile au devenit aferente tuturor activităților, serviciilor și produselor bancare și această multitudine de riscuri a generat și diferite tratări ale acestei noțiuni. Riscul la rîndul său poate fi bazat pe informații obiective și/sau subiective.

Fig. 1.1. Clasificarea incertitudinii [20, p.43]

Etimologic, termenul provine din latină ,,re-secare” care înseamnă ruptură într-un echilibru [31, p.135].

Bunăoară, Kirițescu C. și Dobrescu E. abordează noțiunea de risc ca examinarea în termeni probabilistici a posibilității de obținere a unor rezultate favorabile sau nefavorabile într-o afacere: eveniment viitor și probabil a cărui producere ar putea provoca anumite pierderi. Poate fi natural, social-politic, economic (fluctuațiile prețurilor sau fluctuațiile valutare, neexecutarea unor obligații contractuale, neplata unor mărfuri livrate etc.) [29, p.89].

În domeniul bancar, importanța problemei de gestiune a riscurilor bancare a sporit considerabil la începutul anilor ’80. În această perioadă, datorită variațiilor mari ale ratei dobânzii, generate de accentuarea procesului inflaționist și criza energetică, datorită fluctuațiilor semnificative ale cursurilor valutare după abrogarea sistemului de la Bretton Woods și, nu în ultimul rând, datorită intensificării concurenței pe piața serviciilor financiare, instabilitatea devine o trăsătură a mediului în care operează instituțiile financiare.
În noua situație, a sporit vulnerabilitatea băncilor și a crescut numărul falimentelor bancare.

Premisele acestor modificări, au fost rapid conștientizate de specialiști, situație exemplificată prin Legea despre Supravegherea bancară și creditarea internațională, adoptată de către Congresul SUA în 1983, sau Acordul de la Basel din 1988 despre standardele internaționale ale capitalului bancar.

În prezent, în Uniunea Europeană există "directive bancare" având ca scop armonizarea legislației și stabilirea de reguli unitare, inclusiv în privința definirii riscului bancar, expunerii la risc și a sistemelor de acoperire a depozitelor bancare. Se cere menționat, în special, un document publicat în septembrie 1997 sub titlul "Principii de bază pentru supravegherea bancară efectivă", în care se definesc și se analizează opt categorii de riscuri bancare: riscul de credit, riscul de țară și de transfer, riscul de piață, riscul ratei dobânzii, riscul de lichiditate, riscul operațional, riscul legislativ și riscul de reputație. În 1999, Comitetul de la Basel a elaborat încă un document, cu titlul "Administrarea riscului în activitatea bancară electronică și cu monedă electronică". Pe fundalul acestei dinamici a devenit necesară reevaluarea conceptului riscurilor bancare, care, până atunci, se rezuma aproape exclusiv la riscul de creditare.

În prezent, riscurile au devenit aferente tuturor activităților, serviciilor și produselor bancare și această multitudine de riscuri a generat și diferite tratări ale acestei noțiuni.

Activitatea bancară, prin însăși natura ei, nu poate să facă abstracție de factorul risc. Totodată, nici un risc în activitatea bancară nu-și are existența în varianta sa pură. Fiecare din ele sau poartă cauză de apariție a celuilalt sau poate fi cauzat precum se afișează în Fig. 1.2.

Fig. 1.2. Clasificarea riscurilor bancare [21, p.78]

Este corect că în pofida viziunii catastrofice sugerate de noțiunea în cauză, riscul bancar este o categorie economică a cărei origine se află în incertitudinea care poate sau nu să sugereze o pagubă și vizează posibilitatea înregistrării unei pierderi financiare, fiind asociată cu probabilitatea de apariție unor evenimente nedorite.

Sensul conceptului se păstrează și în abordările altor autori, chiar dacă apar anumite nuanțări ce contribuie la înțelegerea mai bună a fenomenului. Astfel, riscul este asimilat pierderilor asociate unor evoluții adverse a rezultatelor, sau este definit ca posibilitatea impactului negativ asupra capitalului sau veniturilor datorat unor evenimente potențiale, previzibile sau neașteptate [22, p. 51].

Diversitatea riscurilor bancare îi forțează pe mulți specialiști în domeniu, în special pe practicieni, să se concentreze asupra unei clase sau unei grupe de riscuri, evitând abordarea lor general-globală.

După părerea noastră, riscul la care este supusă o bancă, trebuie privit ca un complex de incertitudini, de cele mai multe ori interdependente, pentru că, pot avea cauze comune, sau că producerea uneia poate genera efecte de antrenare de tip domino(bulgare de zăpadă), fiecare exprimînd probabilitatea producerii unor evenimente care pot avea influențe pozitive sau negative pentru bancă. În acest sens ar fi rezonabil de analizat riscurile privite ca un sistem aplicând conceptul managementului integrat al riscurilor.

Cuantificarea modernă a riscului bancar presupune raportarea la un punct de reper numit benchmark. Benchmark-ul reprezintă un nivel de referință care poate fi utilizat ca standard în analiză.

În relație cu benchmark-ul noțiunea de risc are două accepțiuni: pericolul apariției pierderii (down-side risk); șansa de cîștig (up-side potențial) [26, p.72].

Autorul consideră că riscul nu este întotdeauna sinonim cu pericolul sau cu pierderea materială. Prin raportare la un benchmark dat, riscul, semnifică posibilitatea de modificare față de acesta.

Expunerea la risc – suma pierderii sau cheltuielile suplimentare pe care le poate suporta individul sau instituția în urma unor situații imprevizibile.

De fapt, multitudinea acestor tratări își are explicația în complexitatea fenomenului riscurilor, precum și în punctul de vedere aplicat – teoretic sau practic, însă, ținem să menționăm că, majoritatea autorilor sunt unanimi în aprecierea impactului riscurilor asupra băncii:

a) impactul în sine, care cuprinde pierderile directe suportate de bancă;

b) impactul indus, cauzat de efectele asupra clientelei, comportamentului angajaților, partenerilor și, nu în ultimul rînd, asupra imaginii publice a băncii.

Cu siguranță riscurile fac obiectul unei mari atenții în bănci. Consecința directă este că toată masurarea riscurilor se sprijină pe aceste degradări și pe impactul lor asupra rezultatelor.

Profesorul Dedu V. consideră că universul bancar se caracterizează prin multiple dimensiuni ale riscurilor ce afectează performanțele. Cum cuplul risc-performanță este indisociabil în activitatea bancară, această reflectare a riscurilor se prelungește în măsurarea performanțelor. Definirea riscurilor și performanțelor este un demers clasic, dar important, deoarece constituie punctul de plecare al gestionării riscurilor [22, p.71].

În activitatea bancară, asumarea riscurilor poate fi cercetată pentru posibilele sale avantaje viitoare, cum este cazul operațiunilor speculative pe piețele financiare sau de schimb, dar și a posibilelor pierderi imprevizibile.

În general, asumarea riscurilor este legată de funcția de bază pe care o au băncile în economie, și anume funcția de investiții. Ori, riscul este atribut al investițiilor în general, asumarea riscului devine inevitabilă și justificată în existența băncilor.

În concluzia autorului, inovațiile de pe piețele financiare și internaționalizarea fluxurilor financiare au modificat activitatea și arhitectura sectorului bancar, conferindu-i un grad de complexitate sporit, dar și manifestarea unor presiuni competitive accentuate asupra entităților componente.

Cu cît profiturile asociate noilor instrumente și produse financiare sunt mai mari, cu atît sunt mai volatile și expun băncile la grade noi sau mai ridicate de risc. În prezent, există chiar temerea că inovația financiară în sectorul bancar, în special în ceea ce privește instrumentele extrabilanțiere, va avea ca efect concentrarea riscului și creșterea instabilității întregului sistem [23, p.51].

Corelația între diferite tipuri de risc, atît în cadrul unei bănci individuale, cît și în interiorul sistemului bancar, privit în ansamblu, s-a accentuat și a devenit mai complexă.

1.2. Identificarea și clasificarea riscurilor bancare

Riscurile bancare sunt multiple și multidimensionale și trebuie repertoriate și definite cît mai bine posibil în perspectiva măsurării, urmăririi și controlării lor.

Așa cum nu există o definiție general-acceptată a riscurilor bancare, nu există nici criterii unice de clasificare a acestora. Cercetătorii, care s-au pronunțat asupra acestei probleme, au aplicat diferite metode și procedee de analiză a riscurilor bancare, și, în funcție de acestea, au formulat criteriile de clasificare.

Deși diferite, aceste clasificări țin cont de variabilele generatoare de risc, care printr-o abordare globală permit o delimitare sistematică a riscului bancar și provin din [25, p.7]:

• schimbări macroeconomice: dinamica P.I.B., în ansamblu, precum și cele ce ține de elementele structurale ale acestuia: evoluția ratei inflației, politica monetară;

• schimbările ce sunt legate de reglementările financiar-bancare, precum și de cele economice ce au influență asupra eficienței și siguranței activității bancare;

• perturbările ce pot fi provocate de o organizare greșită a băncii, de o pregătire necorespunzătoare a personalului sau de efectuarea unor operațiuni neeficiente sau nesupravegheate, care pot genera pierderi;

• luarea acelor decizii financiare, ce afectează în mod indirect și implicit creditul, rata dobînzii, lichiditatea și capitalul propriu al băncii;

• condițiile politice și economice existente și de perspectivă ale țării, cu implicații asupra activității băncii.

Totodată, în literatura de specialitate s-au conturat mai multe tipologii, pornind de la principalii factori generatori de risc, dar și bazate pe gruparea diferitelor categorii de risc în funcție de modul concret de manifestare a acestora.

Comitetul de la Basel format la mijlocul anilor '70 pe lîngă Banca Reglementărilor Internaționale definește următoarele categorii de risc bancar: riscul operațional, riscul de credit, și riscul de piață.

Altă clasificare este cea dată de Banca Reglementelor Internaționale (vezi anexa 1).

De asemenea, B.C. „Moldindconbank”S.A. a stabilit structurarea categoriilor de risc existente conform propriilor criterii propuse (vezi anexa 2) .

Conform opiniei autorului diversitatea riscurilor cu care se confruntă o bancă comercială, precum și diversitatea factorilor care influențează aceste riscuri, demonstrează că o clasificare completă a riscurilor bancare este posibilă doar în baza mai multor principii, expuse în cele ce urmează:

Clasificarea riscurilor în funcție de tipul băncii. Totalitatea riscurilor bancare pentru o bancă specializată, ramurală sau universală este diferită. Băncile specializate suportă riscul acelor operații specifice pentru care ele sunt fondate. Pentru băncile de ramură este justificată elaborarea unei totalități de riscuri, caracteristice activității concrete a băncii. Cel mai mic grad de risc îl au băncile universale, deoarece ele au posibilitatea acoperirii pierderilor de la un tip de risc prin activitatea profitabilă la altul.

Clasificarea riscurilor în funcție de dependenței factorilor generatori de risc.

-Banca are rol determinant în formarea și controlul categoriei respective de risc: riscul de credit; riscul ratei dobînzii; riscul solvabilității; riscul lichidității.

-Banca este influențată de categoriile respective de risc, pe care doar le monitorizează: riscul valutar; riscul de țară și de bancă ( vezi Anexa 2) [34, p.67].

Clasificarea riscurilor în funcție de expunerea băncii la risc. Poate fi deosebită expunerea inerentă a băncii și expunerea subiectivă. În acest context, riscurile pure se caracterizează prin aceea că expunerea este generată de activitățile și procesele bancare cu potențial de a produce evenimente care să se soldeze cu pierderi. La rândul lor, riscurile pure se pot împărți în: riscuri fizice, riscuri financiare, riscuri criminale și frauduloase, riscuri de răspundere. Riscurile speculative sunt generate de încercarea de a obține un profit mai mare.

Clasificarea riscurilor în funcție de serviciile acordate.

Riscurile financiare conțin mai multe riscuri specifice activității financiare efectuate de bancă, care apar în condițiile unei economii de tranziție, purtătoare, prin esența acesteia, de riscuri. Printre principalele categorii de riscuri financiare menționăm: riscul de credit, riscul ratei dobînzii, riscul de lichiditate, riscul de schimb valutar și riscul insolvabilității.

Riscurile funcționale – se referă la posibilitatea variației semnificative a cheltuielilor legate de activitatea de funcționare a băncii, ducînd la diminuarea venitului net și a valorii acțiunilor băncii.

Riscul strategic – reprezintă riscul care apare la producerea erorilor în gestiunea strategică și anume: formularea incorectă a scopurilor instituției, realizarea greșită a acestor scopuri și utilizarea irațională a resurselor, gestionarea ineficientă a riscurilor în activitatea bancară.

Riscul tehnologic – riscul care apare la utilizarea de către banca a diverselor tehnologii informaționale și operaționale.

Riscul inefectivității – riscul care apare la necorespunderea dintre cheltuielile efectuate de bancă la realizarea operațiunilor și rentabilitatea acestora.

Riscul elaborării noilor produse și tehnologii – acest risc este legat de riscul adaptării economice a produselor noi, adică a riscului că noile produse (servicii, operațiuni, tehnologii) nu vor acoperi cheltuielile privind elaborarea și funcționarea acestora.

Alte riscuri externe – acestei categorii i se atribuie riscurile care au o puternică influență asupra băncii, însă asupra lor banca are un control limitat (riscul din reglementări, riscul de fraudă, riscul concurențial etc.).

Riscul din reglementări – riscul necorespunderii condițiilor impuse de reglementarea de stat, condiționat de modificarea neprevăzută a condițiilor reglementării de stat, precum și de problemele ce pot să apară în cadrul sistemului bancar: a) pierderi condiționate de sancțiunile impuse în urma nerespectării reglementării de stat; b) deteriorarea imaginii băncii (riscul pierderii imaginii băncii); c) apariția pierderilor datorită nefolosirii șanselor profitabile.

Clasificarea în funcție de cadrul riscurilor bancare. Conform acestui principiu deosebim riscuri externe (pierderile, generate de schimbarea situației politice și social-economice în țară, de schimbarea legislației etc.) și interne, dependente de activitatea însăși a băncii.

Clasificarea în funcție de structura clienților băncii. Acest criteriu este determinant la stabilirea metodei de evaluare a riscului băncii și gradului de risc la care este supusă banca. Cu cît este mai mic debitorul, cu atît este mai mică stabilitatea lui pe piață, și cu atît mai mare este probabilitatea neplății creditului, în același timp, cauza falimentului multor bănci au fost creditele mari, acordate conglomeratelor la prima vedere prospere. Din această cauză, o metodă de reglementare este cota-parte din capitalul băncii.

Clasificarea în funcție de posibilitatea diversificării. Aici deosebim riscuri diversificabile, impactul cărora poate fi minimizat prin diversificare (de exemplu, riscul valutar poate fi minimizat prin diversificarea operațiunilor și valutelor) și riscuri nediversificabile, impactul cărora nu este influențat prin diversificare (de exemplu, riscul nerambursării creditului).

Clasificarea în funcție de structura organizatorică a băncii. Fiecare din tipurile de structură organizatorică a băncii, presupune o modalitate sau alta de organizare a deservirii clienților, a circulației informației, a responsabilităților angajaților, a organizării controlului intern etc. Adică fiecare din structurile organizatorice cunoscute presupune anumite tipuri de riscuri caracteristice acestei structuri. De exemplu, structura funcțională presupune creșterea calității serviciilor acordate și în același timp mărirea numărului de angajați, în acest caz, probabil, se micșorează posibilitatea apariției riscurilor ce țin de calitatea serviciilor și crește probabilitatea riscului de fraudă (este mult mai greu de urmărit activitatea unui număr mare de angajați).

Clasificarea în funcție de metoda de evaluare a riscului

În practica bancară contemporană sunt cunoscute mai multe metode de evaluare a riscului, care, la modul general, pot fi clasificate astfel:

I. Metoda modelării statistice, adică prin simularea evenimentelor cu ajutorul modelelor matematice și urmărirea acestora prin utilizarea unor sisteme-suport de decizie. Această metoda este cea mai sigură, însă și cea mai complicată.

II. Metoda aprecierii riscurilor în baza anumitor criterii și indicatori, este aplicată de majoritatea băncilor, cu toate că în cazul Republicii Moldova, evaluarea prin această metodă se reduce mai des la menținerea normativelor obligatorii impuse de Banca Națională a Moldovei, însă cerințele Băncii Naționale sunt elaborate pentru riscuri specifice și urmează scopul general al supravegherii bancare, care, de altfel, este diferit de scopul gestiunii riscurilor efectuate de o bancă comercială. Cu alte cuvinte, băncile comerciale ar trebui să folosească un șir de indicatori suplimentari celor propuși de Banca Națională. Sunt cunoscute mai multe grupe de indicatori, de exemplu, în baza datelor din bilanț și din raportul despre profit și pierderi adăugător putem calcula un șir de indicatori, ca de exemplu: indicatori care caracterizează suficiența capitalului; indicatori ce caracterizează lichiditatea bilanțului; indicatori ai rentabilității; indicatori financiari; indicatorii care caracterizează factorii ce influențează eficiența activității băncii.

III. Metoda-analitică, ce presupune analiza riscurilor pentru fiecare operațiune în parte, cât și a totalității riscurilor la care este supusă banca. Analiza se face pe tipuri de risc, ele fiind grupate în funcție de anumite criterii. De obicei, în acest scop, riscurile bancare sunt divizate în riscuri interne și riscuri externe. Riscurile interne depind de activitatea băncii concrete, la ele se referă riscul de bilanț (de credit, valutar, de formare a resurselor, strategic etc.), riscul serviciilor financiare (tehnologic, operațional, de inovația) și riscurile extrabilanțiere. La riscurile externe se referă riscurile care nu depind de managementul unei bănci concrete, de exemplu, riscul politic, macroeconomic, legislativ, social, de asigurare etc. Evident, această metodă este cea mai simplă, fapt care, probabil, și explică răspândirea mai largă.

Clasificarea în funcție de distribuirea riscului în timp. Această clasificare este deosebit de importantă, din punct de vedere al prognozei pierderilor posibile. Este important de evitat repetarea de către bancă a riscurilor și pierderilor anterioare.

Clasificarea în funcție de caracterul evidenței riscurilor. În procesul activității băncii, pot apărea riscuri aferente activității de bilanț și activității extrabilanțiere. Anume această clasificare se va lua în considerație la evaluarea gradului de risc pentru o operație sau alta (vezi Anexa 2).

Clasificarea în funcție de posibilitatea gestiunii riscurilor. După posibilitatea de gestiune, riscurile pot fi „deschise”, care nu pot fi reglementate, și „închise” – care pot fi reglementate.

Clasificarea în funcție de metoda de gestiune. Din punct de vedere al metodei de gestiune deosebim:

-riscuri care caracterizează dependența băncii de situația financiară și comportamentul clienților băncii. Gestiunea acestora va consta în determinarea și stabilirea unor limite individuale și de grup, și prin diversificarea operațiunilor active și pasive. La această clasă se referă, de exemplu, riscul de creditare, riscul sustragerii depozitelor înainte de termen ș.a.

-riscuri ce caracterizează pierderile potențiale generate de conjunctura piețelor financiare, de poziția valutară (schimbarea cursurilor valutare) etc. Gestiunea acestei clase de riscuri se va reduce la stabilirea limitelor pentru pozițiile valutare, aplicare diverselor instrumente derivate etc. La aceste riscuri se referă riscul valutar, riscul ratei dobânzii, riscul lichidității ș.a.

-riscuri operaționale. Asemenea riscuri sunt generate de erori la efectuarea activității operaționale, la depășirea împuternicirilor persoanelor cu funcții de răspundere, sau în cazul fraudelor. Gestiunea acestor riscuri se va efectua prin sistemul de control intern și evaluarea lor este aproape imposibilă prin modelare.

Clasificarea în funcție de mijloacele de gestiune. La mijloacele sau modalitățile de bază de gestiune a riscurilor se referă:

-aplicarea principiului de chibzuință a riscurilor, luarea în calcul a riscurilor externe (de ramură, regionale, de asigurare), efectuarea sistematică a analizei situației financiare a clientului băncii: posibilității lui de plată, credibilității, rating-ul etc.;

-aplicarea principiului delimitării riscurilor, finanțarea creditelor, aplicarea politicii diversificării, acordarea creditelor mari numai pe baze consorțiale, utilizarea dobînzii flotante etc.

Clasificarea din punct de vedere al importanței. Principalele categorii de riscuri sunt: riscul de credit; riscul ratei dobînzii; riscul lichidității; riscul de capital sau al solvabilității; riscul valutar; riscul de țară; riscul de bancă/partener; riscul de strategie; riscul de decontare; riscul de operare; riscul resurselor umane; riscul datorat reglementărilor bancare (Anexa 2).

În fine, preferăm să propunem structurarea categoriilor de risc existente după autorul Dedu V. (vezi anexa 3). În același timp, concluzionăm faptul că riscul se găsește astăzi în centrul afacerilor bancare, iar gestionarea riscurilor este funcția cheie a băncilor moderne axate pe activitatea de piață, reprezintînd și, o anumită politică, o evaluare a perspectivelor de viitor printr-o previziune întemeiată pe premise științifice. În acest mod desemnăm necesitatea activității de prevenire pe multiple planuri, care trebuie afirmată permanent, în scopul înlăturării oricăror efecte negative ale evoluțiilor din sfera de activitate și ale acțiunii riscurilor specifice.

Sistemul de gestiune a riscurilor bancare

Managementul riscurilor, de altfel ca și majoritatea termenilor aferenți riscurilor, are o serie de accepțiuni.

Unii cercetători apreciază că managementul riscurilor reprezintă totalitatea concepțiilor, măsurilor și acțiunilor luate (fundamentate și întreprinse) de către conducerea întreprinderii în vederea identificării, captării, monitorizării, analizei și gestiunii expunerilor la risc și incertitudine în legătură cu afacerile desfășurate de către întreprindere [33, p.79].

Alții consideră că managementul riscurilor reprezintă ansamblul activităților de analiză financiară și de utilizare a instrumentelor financiare (primare și derivate) în scopul controlării și, de obicei, al reducerii expunerilor relevante la risc, selectate în procesul de analiză și monitorizare a acestora [36, p.19].

Alte surse de specialitate definesc managementul riscurilor drept ansamblul activităților și proceselor ce au ca scop maximizarea profiturilor în condițiile minimizării expunerilor la diverse riscuri în cadrul constrângerilor de capital ale întreprinderii [37, p.129].

Managementul riscurilor este asociat cu controlul riscurilor. Managementul riscurilor este definit drept ansamblul activităților și acțiunilor de hedging sau neutralizare a expunerilor la risc care rezultă dintr-o tranzacție sau dintr-o serie de tranzacții. Adică este vorba despre imunizarea instituțiilor contra diferitelor expuneri la risc. Scopul acestor acțiuni este de a preveni și de a reduce expunerile la risc pe care le întâmpină instituțiile în desfășurarea activității lor [38, p.47].

Managerii instituțiilor financiare sunt conștienți de faptul că maximizarea profitului implică o expunere permanentă la risc. Deoarece riscurile bancare sunt o sursă permanentă de cheltuieli potențiale, gestiunea lor adecvată are menirea de a stabiliza veniturile în timp. Managementul riscurilor bancare presupune asumarea riscurilor în condiții de prudență, având în vedere următorii factori [33, p.79]:

respectarea regulilor prudențiale impuse de organele de reglementare bancară și de conducerea băncii (inclusiv de proprietarii băncii);

pierderile posibile în urma asumării unui sau altui risc nu trebuie să depășească limita crititcă, după care se va înrăutăți substanțial fiabilitatea băncii, sau aceste pierderi nu vor putea fi acoperite din profit sau din provizioane;

riscurile asumate de bancă nu trebuie să influențeze imaginea internă și externă a acestei bănci;

mărimea riscului asumat trebuie să fie comparabilă cu veniturile scontate în urma activității date.

Scopul gestiunii riscurilor constă în elaborarea unor programe și proceduri, care vizează minimizarea probabilității producerii acestor riscuri și expunerii potențiale a băncii la risc.

Obiectivul managementului bancar performant vizează maximizarea valorii de piață a băncii sub constrângerea menținerii riscurilor la nivele rezonabile. Prin valoare de piață a băncii se înțeleg valoarea comercială a contractelor financiare deținute (credite, titluri, contracte la termen, etc.), reputația și rating-ul.

Obiectivul principal al gestiunii riscurilor este minimizarea pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de bancă, modificarea comportamentului salariaților, fără a uita de faptul că o gestiune eficientă își va lăsa amprenta și asupra imaginii publice a băncii.

Importanța gestiunii riscului constă în posibilitatea de a prognoza într-o anumită măsură producerea evenimentului de risc și de a lua la timp deciziile necesare în vederea reducerii riscului unor eventuale consecințe nefavorabile.

Nu mai puțin importantă este și determinarea corelației între venitul posibil, lichiditate și riscul pe care poate să și-1 asume banca (volumul riscului). Aici este necesară evidențierea zonei fără risc – spațiul în care nu se prevăd pierderi, zonei riscului admisibil – spațiul în care activitatea dată își păstrează utilitatea economică (pierderile sunt posibile, însă ele sunt mai mici decât venitul prevăzut), zonei riscului critic – spațiul caracterizat prin posibilitatea pierderilor care vor depăși-veniturile posibile din activitatea dată, însă aceste pierderi pot fi acoperite prin veniturile din alte activități și zonei riscului catastrofal – adică spațiul în care suma pierderilor posibile este mai mare decât venitul din toate activitățile efectuate.

Întregul proces de management al riscurilor este delimitat în șase mari etape [26, p.71]:

1.Identificarea riscurilor este etapa fundamentală care constă în: identificarea tipurilor de risc la care este supusă banca și clasificarea acestor riscuri; determinarea specificului fiecărui tip de risc; determinarea și aprecierea zonei de risc;

2.Cuantificarea riscurilor este etapa ce include: evaluarea fiecărui tip de risc; identificarea costurilor și implicațiilor financiare posibile în gestiunea acestor riscuri pentru fiecare subdiviziune a băncii; exprimarea în cifre a posibilelor efecte negative asupra rezultatului bancar. Pentru a cuantifica riscurile, instituțiile bancare utilizează parametri statistici.

3.Analiza și elaborarea unei tacticii adecvate băncii, ceea ce presupune: elaborarea unor modalități de analiză a riscurilor aferente; aplicarea unor instrumente specifice; descrierea unei politici clare referitor la modalitatea de gestiune a fiecărui tip de risc; determinarea principiilor și scopurilor ce trebuiesc urmate în procesul de gestiune a riscurilor; elaborarea direcțiilor prioritate de diversificare și modalităților principale de minimizare a riscurilor;

4.Monitorizarea riscurilor, care va presupune: determinarea limitelor pentru diferite tipuri de risc și controlul respectării acestor limite; analiza evoluției pieței financiare și identificarea tendințelor nefavorabile; analiza pierderilor suportate de bancă și a cauzelor apariției lor; analiza rezultatelor pozitive vis-a-vis de minimizarea riscurilor; elaborarea metodologiei de diagnostic a managementului riscurilor bancare.

5.Evaluarea performanțelor reprezintă etapa ce vizează: măsurarea performanțelor obținute în urma acoperirii la expunerile de risc. Necesitatea evaluării performanțelor acoperirii la riscuri închide procesul de gestiune. Măsurarea performanțelor acoperirii arată calitatea gestiunii riscurilor, punctele tari și cele slabe ale acesteia. Evaluarea performanțelor se face global și se axează pe explicarea ecartului față de benchmark. Corectarea veniturilor cu riscurile asumate presupune calculul randamentului în funcție de rata dobânzii fără risc, de randamentul anticipat, precum și de volatilitatea portofoliului.

6.Finanțarea riscurilor, care va consta în: preluarea unor poziții de hedjing prin instrumente suplimentare pentru acoperirea pierderilor posibile; formarea unor subdiviziuni responsabile de executarea procedurilor referitor la identificarea și minimizarea riscurilor; modalitatea de coordonare între subdiviziunile băncii responsabile de acoperirea, minimizarea și transferul riscurilor; stabilirea modalității de informare a managerilor de nivel ierarhic superior a băncii referitor la rezultatele obținute, precum și procesarea, raportarea, analiza acestora; examinarea posibilităților de evitare a riscurilor și elaborarea unor recomandări referitor la eliminarea anumitor tipuri de risc (inclusiv prin eliminarea unor activități care ar fi putut aduce în timp venituri favorabile, însă riscurile aferente acestor activități sunt prea mari); elaborarea procedurilor de acoperire a riscurilor prin crearea rezervelor generale sau specifice (inclusiv perfectarea unor instrucțiuni clare, în acest sens, pentru fiecare subdiviziune a băncii); elaborarea procedurilor și examinarea posibilității de transferare a riscurilor.

Beneficiile reale ale procesului de gestiune a riscurilor derivă din înțelegerea corectă a expunerilor la risc și nu trebuie de trecut cu vederea că beneficiile și riscurile aferente procesului de gestiune a riscurilor nu trebuie niciodată subestimate.

În teorie, se cunosc mai multe concepții de gestiune a riscurilor și de organizare a structurilor responsabile. Unii consideră că riscurile ar trebui gestionate de o manieră separată, independentă, iar compartimentele aferente ar trebui organizate și ele în mod independent. Alții, dimpotrivă, apreciază că riscurile ar trebui gestionate în mod integrat, consistent și coerent.

O strategie eficientă de management al riscurilor poate duce la:

îmbunătățirea fundamentării și luării de decizii de investiții;

creșterea profitabilității;

reducerea costurilor de finanțare;

creșterea încrederii și a credibilității întreprinderii;

asistență într-o planificare mai bună.

Procesul de management al riscurilor poate [24, p.80]:

identifica problemele potențiale care pot avea consecințe negative asupra eficienței activităților desfășurate și asupra performanțelor de planificare și strategice;

asigura o mai bună înțelegere a profilului de risc al firmei și a impactului deciziilor viitoare asupra acestui profil;

furniza credibilitate proprietarilor și investitorilor privind politica de gestiune a riscurilor, adoptată și promovată de către conducerea întreprinderii;

minimiza și/sau preveni pierderile economice și financiare;

minimiza lipsa de certitudine privind veniturile și profiturile viitoare.

În absența unei politici adecvate de management al riscurilor, băncile:

sunt expuse la imposibilitatea sau dificultatea aprecierii magnitudinii expunerilor la diverse riscuri;

sunt expuse la formarea unui profil ineficient de risc;

nu vor putea valorifica eficient eventualele oportunități, ca urmare a unei percepții eronate sau a unei aversiuni exagerate față de risc;

nu vor putea percepe și, pe această bază, gestiona modificările în profilul de risc al unor active, portofolii de active sau pe ansamblul firmei;

vor induce în eroare proprietarii și investitorii actuali și potențiali că expunerile la risc sunt gestionate adecvat și eficient.

Din punct de vedere al relatiei profit-risc exista trei tipuri de management bancar [32, p.121] :

– managementul agresiv – caracterizat prin maximizarea profitului prin politici de acapararea pietei si eliminarea concurentei, in conditiile asumarii unor riscuri inalte ;

management moderat – caracterizat prin conservarea nivelului profitului prin politici ce vizeaza mentinerea pozitiei bancii pe piata in conditiile evitarii angajamentelor riscante ;

managementul prudent – caracterizat prin concentrarea pe minimizarea riscurilor prin politici ce vizeaza eliminarea pierderilor, reducerea cheltuielilor si strategii restrictive de recreditare .

Gestiunea riscurilor se efectuează prin elaborarea politicilor, luarea unor decizii strategice și tactice de către:

Consiliul Băncii elaborează strategia de administrare a riscurilor și politica de risc.

Comitetul de Creditare,

Comitetul de Gestiune a Activelor și Pasivelor (ALCO),

Comisia Investițională.

Responsabilitatea implementării politicii de risc o au toate structurile băncii.

CAPITOLUL II. ANALIZA EFICIENȚEI ACTIVITĂȚII BANCARE ȘI A RISCURILOR ASUMATE DE CĂTRE B.C. „MOLDINDCONBANK” S.A.

2.1. Analiza indicatorilor de performanță a B.C. „Moldindconbank” S.A.

B.C. „Moldindconbank” S.A. este o instituție finaciar-bancară, aceasta activează în baza Legii instituțiilor fianciare nr. 550 din 21.07.1995 și Legii privind societățile pe acțiuni nr. 1134 din 02.04.1997, și se subordonează Băncii Naționale a Moldovei.

B.C. „Moldindconbank” S.A. activează în baza licenței eliberate de către Banca Națională a Moldovei, însă în afară de aceasta banca mai are o licență care-i oferă dreptul pentru activitatea pe piața de capital. Astfel, banca dispune de 2 licențe. În baza unei licențe (Anexa 4) banca poate desfășura următoarele activități financiare:

Acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen) cu sau fără dobândă;

Acordarea de credite (de consum și ipotecare, factoring sau fără drept de regres, finanțarea tranzacțiilor comerciale, eliberarea garanțiilor și cauțiunilor);

Împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vânzarea, în cont propriu sau în contul clienților (cu excepția subscrierii valorilor mobiliare):

Instrumente ale pieței financiare (cecuri, cambii și certificate de depozit);

Futures și opțioane financiare privind titlurile de valoare și ratele dobânzii;

Instrumente privind rata dobânzii;

Titluri de valoare;

Acordarea de servicii de decontări și încasări, prestarea serviciilor de plată și emiterea monedei electronice, în conformitate cu Legea nr. 114 din 18.05.2012 cu privire la serviciile de plată și monedă electronică;

Emiterea și administrarea instrumentelor de plată, altele decât cele cuprinse anterior;

Cumpărarea și vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);

Leasingul financiar;

Acordarea de servicii aferente la credit ș.a.

Conform licenței care-i permite băncii să activeze pe piața de capital (Anexa 5) , aceasta poate desfășura următoarele tipuri de servicii și activități de investiții:

Primirea sau transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente finaciare;

Executarea ordinelor privind instrumentele financiare în numele clienților;

Tranzacționarea în cont propriu ș.a.

B.C. „Moldindconbank” S.A. este una din cele mai vechi și mai mari bănci din Moldova. Banca și-a început activitatea la 1 iulie 1959 în calitate de filială a Stroibank-ului din URSS, sarcinile de bază ale căreia erau finanțarea construcțiilor obiectelor industriale, întreprinderilor complexului energetic, magistralelor de transport. La 25 octombrie 1991, conform deciziei Adunării de Constituire, banca a fost reorganizată în Banca Comercială pe Acțiuni pentru Industrie și Construcții – B.C. „Moldindconbank” S.A. Reorganizarea nu a reprezentat doar schimbarea denumirii și a structurii organizatorico-juridică, dar și lărgirea semnificativă a serviciilor prestate cu scopul de a transforma banca într-o instituție financiară universală. Din istoria nouă a băncii merită a fi menționați ultimii ani. Această perioadă poate fi numită cea mai productivă și de succes perioadă pentru B.C. „Moldindconbank” S.A., care a definit clar o strategie de dezvoltare, și-a format o echipă profesională de manageri și, cel mai important, și-a majorat numărul de clienți fideli băncii. În prezent sarcina de bază este sporirea eficienței activității băncii în vederea maximizării profitului și minimizării riscurilor. Misiunea băncii constă în acordarea serviciilor și produselor bancare calitative și moderne cu scopul obținerii veniturilor pentru creșterea pe termen lung a capitalului acționarilor. Direcțiile prioritare de activitate sunt multiple și anume:

Activizarea vînzărilor produselor și serviciilor bancare;

Optimizarea structurii organizatorice a băncii;

Atragerea resurselor;

Optimizarea rețelei de reprezentare teritorială a băncii;

Managementul riscurilor;

Tehnologiile informaționale bancare;

Politica de cadre;

Activitatea social-filantropică.

Organigrama băncii este reprezentată în anexa 6.

Forma organizatorico-juridică a B.C. „Moldindconbank” S.A. este societate pe acțiuni și se consideră persoană juridică de la data înregistrării de stat, posedă bilanț propriu și face parte din sistemul unic bancar al Republicii Moldova. Banca este societate pe acțiuni care are obligația să dezvăluie public informația în conformitate cu legislația în vigoare.

Dat fiind faptul că, scopul de bază al băncii este sporirea eficienței activității băncii în vederea maximizării profitului și minimizării riscurilor, banca urmărește cu precauție eficiența sa și riscurile cărora se supune.

În acest sens, este de menționat că, potrivită unui raiting anual efectuat, Cea mai bună bancă de pe piață în curs de dezvoltare din Europa Centrală și cea de Est , de către prestigioasa revistă americană Global Finance [47], B.C. „Moldindconbank” S.A. a fost desemnată ca fiind cea mai bună bancă din Republica Moldova. Criteriile care au stat la baza evaluării băncilor au fost: creșterea activelor, profitabilitatea, relațiile strategice, prețuri corporative și produse inovative. Acest titlu fiind acordat a doua oară de către această revistă, locul 1 deținîndul în anul 2014 și 2015.

Potrivit clasamentului de eficiență pentru băncile comerciale din Moldova efectuat anul de către Agenția de rating și estimare Estimator-VM S.A., B.C. „Moldindconbank” S.A. se clasează pe pozițiile cele mai înalte, în anul 2013 și 2014 aceasta se poziționează pe locul 1, și în anul 2015, acesta se calsează pe locul 2, fiind pe același loc cu B.C. „Victoriabank” S.A. [43].

Analiza veniturilor și cheltuielilor

În figura 2.1. este reprezentată structura veniturilor B.C. „Moldindconbank” S.A. în perioada anilor 2013-2015.

Fig. 2.1. Structura veniturilor B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015, lei [elaborat de autor în baza sursei 47]

Spre exemplu, dacă analizăm divizarea veniturilor pe anul 2015 încasate de bancă atunci observăm că, cel mai mare venit este venitul din dobânzi acesta fiind de 1 367 393 486 MDL, adica constituie 82,59% din total venituri, venitul din taxe și comisoane este de 241 304 463 MDL, adica 14,57% din total venituri și alte venituri operaționale consituie 46 808 802 MDL adica doar 2,82% la sută din veniturile totale.

Faptul că 82,59% din veniturile totate a băncii îi revin veniturilor din dobânzi se apreciază ca fiind una pozitivă pentru bancă, deoarece activitatea de bază a băncii o reprezintă acordarea creditelor și veniturile din dobânzi sunt acele dobânzi încasate în urma acordării creditelor.

Taxele și comisioanele la fel sunt o sursă de venit al băncii, aceasta fiind de 14,57% la sută, care la fel este favorabilă pentru bancă, deoarece aceasta sunt percepute atît în urma operațiunilor de credit cît și a altor operațiuni și servicii prestate de aceasta. Cele mai mici venituri din alte operațiuni constituie doar 2,82% din veniturile totale a băncii.

În esență, dacă vom analiza structura veniturilor pe perioadele precedente, atunci orcicum vom observa că veniturile din dobânzi ocupă cel mai mare procent din total venituri, veniturile din taxe și comisioane vor obține un procent mai mic din totalul veniturilor și cele mai mici venituri încasate de bancă vor fi veniturile din alte operațiuni.

În figura 2.2. este reprezentată evoluția veniturilor B.C. „Moldindconbank” S.A. în dinamică pe anii 2013-2015.

Fig. 2.2. Evoluția veniturilor B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015, lei [elaborat de autor în baza sursei 47]

În urma analizei efectuate, constatăm că veniturile băncii cresc continuu, această creștere se datorează faptului că banca se dezvoltă și se extinde continuu, la fel banca gestionează corespunzător activele și pasivele. Și chiar dacă țara se confruntă cu criza financiară aceasta reușește să-și înregistreze creșterea veniturilor pe perioada anilor 2013-2015.

În anul 2014, veniturile băncii au constituit 1 425 058 887 MDL, adica o creștere cu 250 602 714 MDL (+121,33%) mai mult față de perioada precedentă. Iar în anul 2015, veniturile totale au crescut cu 500 280 665 MDL (+135,10%) constituind 1 925 339 552 MDL.

Evident că creșterea veniturilor se atestă ca fiind una pozitivă pentru bancă, deoarece aceasta este o sursă suplimentară de resurse financiare pe care banca le poate investi în dezvoltarea sa.

În figura 2.3., este reprezentată structura cheltuielilor B.C. „Moldindconbank” S.A. pe perioada anilor 2013-2015.

Fig. 2.3. Structura cheltuielilor B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015, lei [elaborat de autor în baza sursei 47]

Spre exemplu, dacă vom analiza structura cheltuielilor băncii pe parcursul anului 2015, atunci observăm că, cheltuielile aferente dobânzilor constituie 679 225 802 MDL, adica 65,13% din totalul cheltuielilor, faptul că banca suportă astfel de cheltuieli mari nu se poate considera nici pozitiv, nici negative, ci o condiție normală, deoarece banca operează cu mijloace bănești atrase prin intermediul depozitelor, care la rîndul să au un preț, adica o cheltuială pe care banca este nevoită să o suporte. Cheltuielile administrative constituie 220 909 894 MDL, adica 21,18% din totalul cheltuielilor, la fel ca și cheltuielile aferente dobânzii banca este nevoită să le suporte, acestea fiind remunerarea muncii al anjazaților băncii. La fel banca mai are și cheltuieli operaționale care sunt în mărime de 102 090 705 MDL, adica 9,79% din totalul cheltuielilor. Cele mai mici cheltuieli banca le suportă cu taxele și comisioanele pe care le achită, acestea fiind doar de 40 552 958 MDL, doar 3,88% la sută din totalul cheltuielilor.

În esență, dacă vor fi analizați ceilalți ani al băncii din perspective structurii cheltuielilor, atunci se va observa că, cele mai mari cheltuieli sunt cheltuielile aferente dobânzilor, urmate de cheltuielile administrative, alte cheltuieli operaționale și ponderea cea mai mică revenindu-le cheltuielilor cu taxe și comisioane.

În figura 2.4. este reprezentată evoluția cheltuielilor B.C. „Moldindconbank” S.A. în perioada anilor 2013-2015.

Fig. 2.4. Evoluția cheltuielilor B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015, lei [elaborat de autor în baza sursei 46]

Cheltuielile pe parcursul perioadei analizate sunt într-o creștere continuă. În anul 2014, acestea au constituit 951 925 000 MDL sau majorat cu 72 921 000 MDL (+92,33%) față de anul precedent. Iar în anul 2015, cheltuielile au fost de 1 042 779 359 MDL, majorîndu-se cu 90 854 359 MDL (+91,28%).

Evident că pentru bancă o majorare a cheltuielilor nu este una favorabilă, ci o condiție necesară pentru dezvoltarea, lărgirea și implementarea noilor produse și servicii pe piața bancară.

Totodată, observăm o legătură între veniturile și cheltuielile băncii. Atît veniturile cît și cheltuielile se majorează pe parcursul acestor 3 ani. În fond, majorarea se atestă ca fiind una pozitivă, deoarece banca menține un raport echilibrat între venituri și cheltuieli. Veniturile băncii fiind mai mari decît cheltuielile, fapt ce atestă că banca obține un profit în urma activității sale.

Analiza ratei profitului

În figura 2.5. este reprezentată evoluția profitului net a băncii, în anii 2013-2015.

Fig. 2.5. Evoluția profitului net a B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015, lei [elaborat de autor în baza sursei 46]

În urma analizei efectuate depistăm că, profitul net descrește în anul 2015, însă pe parcursul anului 2014 acesta estimează creșteri, majorîndu-se.

În anul 2015, profitul net a constituit 251 331 756 MDL, micșorîndu-se cu 146 852 244 MDL (36,77%), această micșorare este una negativă, deoarece reflectă faptul că banca nu are un raport echilibrat între veniturile și cheltuielile sale, fiind mai puțin profitabilă.

Însă pe parcursul anului 2014, profitul net s-a majorat cu 96 244 000 MDL (24,21%), fiind de 397 517 000 MDL. Evident că creșterea profitului net este pozitivă pentru bancă, deoarece aceasta încasează o sursă suplimentară de resurse financiare pe care le poate utilize, fie pentru plata dividendelor, pentru lărgirea filialelor, deschiderea noilor filale, sau agenții ș.a.

În figura 2.6. este reprezentată rata profitului obținut de către B.C. „Moldindconbank” S.A. în perioada anilor 2013, 2014 și respectiv 2015.

Fig. 2.6. Evoluția ratei profitului B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015, % [elaborat de autor în baza sursei 47]

În urma analizei efectuate depistăm că, rata profitului pe parcursul anului 2015 a fost de 13,05%, în scădere dublă cu 14,84 p.p. față de anul precedent. Scăderea ratei profitului este negativă pentru bancă, deoarece se atestă faptul că banca este puțin profitabilă, totodată reflectă capavizualizatea scăzută a managementului băncii de utilizare optimă a resurselor proprii și celor atrase în vederea obținerii profitului.

În anul 2014, rata profitului a fost cea mai mare obținută pînă acum, aceasta fiind de 27,89%, cu o creștere de 2,24 p.p. față de anul 2013.

În momentul în care rata profitului este în creștere arată că banca aduce profit acționarilor săi din activitatea sa financiară.

Analiza rentabilității capitalului (ROE)

În figura 2.7. este reprezentată evoluția rentabilității capitalului a B.C. „Moldindconbank” S.A. pe o perioadă de 3 ani.

Fig. 2.7. Evoluția rentablității capitalului (ROE), 2013-2015, % [elaborat de autor în baza sursei 47]

În urma analizei efectuate, observăm că acest indicator pe parcursul perioadei analizate înregistrează atît creșteri, cît și descreșteri.

În anul 2015, ROE este de 13,30% , cu o descreștere simțitoare, aproximativ dublă față de anul precedent, cu 12,78 p.p., această descreștere este una favorabilă deoarece, un indicator ROE care este prea mare poate indica faptul că baza de capital al băncii este prea mică și capavizualizatea sa de a se împrumuta este limitată.

În anul 2014, ROE a fost de 26,08%, a crescut cu 0,03 p.p. față de anul precedent.

Indicatorul ROE nu are un plafon sau o limită stabilită de BNM, însă indicatorul care atinge valori mari atestă o condiție favorabilă pentru o instituție bancară.

În figura 2.8. este reprezentată evoluția rentabilității capitalului a celor mai mari bănci din RM și rentabilitatea capitalului pe întreg sector bancar, pe o perioadă de 3 ani.

Fig. 2.8. Evoluția indicatorului ROE în cele mai mari bănci din Republica Moldova, total pe sector bancar, 2013-2015, % [elaborat de autor în baza sursei 43]

În urma analizei, rentabilității capitalului pe total sector bancar, am depistat că, la fel ca și în cazul băncii analizate, acesta într-o perioadă crește, iar în alta descrește.

Pe total sector bancar, ROE în anul 2015 a crescut considerabil fiind de 12,78%, estimînd o creștere de 6,92 p.p. față de anul 2014. Însă în anul 2014, ROE atinge valoarea de 5,86% fiind în descreștere cu 3,56 p.p. față de anul 2013.

În comparație cu celelalte 2 bănci, ROE a B.C. „Moldindconbank” S.A. depășește considerabil nivelul ROE obținut de către B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. și B.C. „Victoriabank” S.A. în perioada anilor 2013 și respectiv 2014.

Față de B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. în anul 2013, ROE este mai mare cu 11,22 p.p., ROE a B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. fiind de 14,56%, iar a B.C. „Moldindconbank” S.A. de 25,78%. Iar față de B.C. „Victoriabank” S.A. mai mare cu 11,49 p.p., B.C. „VICTORIABANK” S.A. acumulînd un nivel a ROE de 14,59%.

În anul 2014, ROE a B.C. „Moldindconbank” S.A. depășește ROE a B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. cu 11,38 p.p., B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. avînd un nivel a ROE de 14,70%, iar B.C. „Moldindconbank” S.A. de 26,08%. Iar față de B.C. „Victoriabank” S.A. acesta este mai mare cu 15,06 p.p., B.C. „Victoriabank” S.A. avînd un nivel de 11,02%.

Iar în anul 2015, ROE este la același nivel cu celelalte 2 bănci.

ROE a B.C. „Moldindconbank” S.A. este mai mic cu 0,26 p.p. față de B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A., și mai mic cu 1,22 p.p. în raport cu B.C. „Victoriabank” S.A.

Analiza rentabilității activelor (ROA)

În figura 2.9. este prezentată evoluția rentabilității activelor B.C. „Moldindconbank” S.A. pe perioada a 3 ani.

Fig. 2.9. Evoluția rentabilității activelor (ROA), 2013-2015, % [elaborat de autor în baza sursei 47]

În urma analizei efectuate se observă că, rentabilitatea activelor în perioada analizată crește și descrește.

În anul 2015, rentabilitatea activelor a atins nivelul de 1,64% cu o descreștere de 1,52 p.p. față de anul precedent. Descreșterea rentabilității activelor reflectă anumite problem cu veniturile și faptul că aceasta se află în dificultate.

În anul 2014, rentabilitatea activelor a constituit 3,16% majorîndu-se cu 0,22 p.p. față de anul 2013. Creșterea ROA exprimă rezultatele positive a băncii, dar în același timp aceasta poate însemna că banca și-a asumat un risc excesiv.

În figura 2.10. este reprezentată evoluția rentabilității pe total sector bancar și evoluția indicatorului dat în evoluție cu celelate 2 mari bănci din RM.

Fig. 2.10. Evoluția indicatorului ROA în cele mai mari bănci din Republica Moldova, total pe sector bancar, 2013-2015, % [elaborat de autor în baza sursei 43]

Dacă să ne referim pe întreg sector bancar, atunci observăm că acesta pe parcursul anului 2014 descrește, iar în anul 2015 se majorează.

În anul 2015, ROA pe total sector bancar a constituit 2,10% majorîndu-se dublu față de anul 2014 cu 1,25 p.p. Iar în anul 2014, ROA a constituit 0,85% fiind în scădere cu 0,71 p.p. față de anul 2013.

La fel ca și ROE, ROA pe parcursul anului 2014 înregistrează creșteri, iar în anul 2015 acesta descrește considerabil, adica dublu față de perioada precedentă. Analizînd indicatorul rentabilității acționarilor a B.C. „Moldindconbank” S.A. în raport cu celelate 2 bănci, observăm că acesta este lider pe anii 2013 și 2014, deținînd cel mai mare nivel.

În anul 2013, ROA a B.C. „Moldindconbank” S.A. este de 2,94% mai mare cu 0,36 p.p. față de B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. care a atins valoarea de 2,58%, iar în raport cu B.C. „Victoriabank” S.A. acesta este mai mare cu 0,87 p.p. obținînd un valoare de 2,07%.

În anul 2014, ROA a B.C. „Moldindconbank” S.A. este de 3,19% mai mare cu 0,72 p.p. decît ROA a B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A., banca obținînd o valoare de 2,47%. Iar în comparație cu B.C. „Victoriabank” S.A. indicatorul este mai mare cu 1,54 p.p., ROA a B.C. „Victoriabank” S.A. fiind de 1,65%.

Însă în anul 2015, ROA a băncii scade în comparație cu celelalte 2 bănci, pe cînd B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. și B.C. „Victoriabank” S.A. au înregistrat o creștere a acestui indicator.

ROA a B.C. „Moldindconbank” S.A. este de 1,64%, mai mic cu 0,45 p.p., pe cînd B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. înregistrează o valoare de 2,09%. Iar față de B.C. „Victoriabank” S.A. acesta este mai mic cu 0,71 p.p., ROE a B.C. „Victoriabank” S.A. fiind de 2,35%.

Analiza marjei nete a dobânzii (NIM)

În figura 2.11. este analizată evoluția marjei nete a dobânzii (NIM) pe o perioadă de 3 ani a B.C. „Moldindconbank” S.A.

Fig. 2.11. Evoluția marjei nete a dobânzii (NIM), 2013-2015, % [elaborat de autor în baza sursei 47]

În urma analizei efectuate s-a depistat că, în anul 2015 marja netă a dobânzii a constituit 5,24% fiind în creștere cu 0,88 p.p., majorarea aceasta este o expresie a succeselor în managementul activelor și pasivelor, dar în același timp poate fi și o expresia unui plasament în active foarte riscante.

Dar, în anul 2014, NIM a constituit 4,36% fiind în descreștere cu 0,35 p.p. față de anul 2013. Scăderea aceasta nu este una favorabilă pentru bancă, deoarece aceasta este o expresie a unei mari dependențe de dobânzi pe termen scurt și pasive volatibile.

În figura 2.12. este reprezentată evoluția marjei nete din dobânzi în cele mai mari bănci din Republica Moldova și pe întreg sector bancar în perioada anilor 2013-2015.

Fig. 2.12. Evoluția indicatorului NIM în cele mai mari bănci din Republica Moldova, total pe sector bancar, 2013-2015, % [elaborat de autor în baza sursei 43]

În urma analizei efectuate depistăm că, marja netă a dobânzii a crescut pe parcursul anilor analizați. Dacă în anul 2014 aceasta total pe sector bancar a constituit 4,03% cu o majorare de 0,18 p.p. față de anul precedent, atunci în anul 2015 aceasta a fost de 5,32%, majorîndu-se cu 1,29 p.p. față de 2014. Totodată aceasta atinge cea mai mare cotă de pînă acum.

În anul 2013, B.C. „Moldindconbank” S.A. înregistrează o valoare de 4,36% a marjei nete a dobânzii, fiind mai mare cu 0,23 p.p. față de B.C„Moldova-Agroindbank” S.A., a cărei marjă a constituit 4,13%. În raport cu B.C. „Victoriabank” S.A., Nim este mai mare cu 1,31 p.p., fiind de 3,05%, cea mai mică marjă în comparație cu celelalte 2 bănci.

În anul 2014, B.C. „Moldindconbank” S.A. deține cea mai mare marjă netă fiind de 4,71%, mai mare cu 0,11 p.p. în comparație cu B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A., banca acumulînd o marjă netă a dobânzii de 4,60%. Însă în raport cu B.C. „Victoriabank” S.A., aceasta este mai mare cu 1,06 p.p., nivelul acesteia fiind de 3,65%.

În anul 2015, NIM a B.C. „Moldindconbank” S.A. este de 5,24% mai mare cu 0,31 p.p. față de B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A., cărei marja a fost de 4,93%. Iar în comparație cu B.C. „Victoriabank” S.A., aceasta este mai mică cu 0,88 p.p., NIM a băncii fiind de 6,12%.

Analiza gradului de utilizare a activelor (AU)

În figura 2.13. este reprezentat gradul de utilizare a activelor B.C. „Moldindconbank” S.A. în evoluție pe anii 2013-2015.

Fig. 2.13. Evoluția gradului de utilizare a activelor B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015, % [elaborat de autor în baza sursei 47]

Din analiza efectuată remarcăm că gradul de utilizare a activelor este în continuă creștere pe toți 3 ani.

Deci, în anul 2015 acest indicator atinge o valoare de 12,33% fiind în creștere cu 1,59 p.p. față de anul precedent. Iar pe parcursul anului 2014, acesta s-a majorat cu 1,58 p.p. fiind de 10,74%.

Creșterea gradului de utilizare a activelor este una favorabilă, deoarece indicatorul dat evaluează ponderea activelor care aduc cele mai mari venituri. Cu cît gradul de utilizare este mai mare, cu atît mai mult acesta reflectă venitul obținut de bancă dintr-o unitate monetară din totalul activelor.

2.2. Analiza politicii de gestiune a riscurilor în cadrul B.C. „Moldindconbank” S.A.

Rezultatele remarcabile a băncii sunt reflecția gestionării corecte, eficiente a riscurilor. Banca pe parcursul activității sale a înregistrat rezultate bune, aceasta evoluînd continuu prin implimentarea noileor servicii și produse.

Datorită unui management eficient, aceasta reușește să se clasifice și să fie definită ca una din cele mai bune bănci din Republica Moldova, acaparînd cît mai multă încredere de la populație și sporind numărul clienților fideli.

Vorbind despre evoluția riscului în sistemul financiar bancar, menționăm că la începutul anilor 1980 în sistemul finaciar bancar sporește considerabil importanța problemei de gestiune a riscurilor bancare. Aceasta se datorează variațiilor mari ale ratei dobânzii, generate de accentuarea procesului infalționist și criza energetică, fluctuațiilor semnificative ale cursurilor valutei după abrogarea sistemului de la Bretton Woods și intensificării concurenței pe piața serviciilor financiare, instabilitatea devenind o trăsătură a mediului în care operează instituțiile financiar bancare. Sporește vulnerabilitatea băncilor și crește numărul falimentelor bancare.

În condițiile noi create, s-a aprobat Legea despre supravegherea bancară și creditarea internațională, adoptată de către Congresul SUA în 1983, sau Acordul de la Basel din 1988 despre standardele internaționale ale capitalului bancar.

În prezent, în Comunitatea Europeană există „directive bacare” scopul acestora fiind amortizarea legislației și stabilirea de reguli unitare inclusiv în privința definirii riscului bancar, expunerii la risc.

Documentul „Principii de bază pentru supraveghere bancară efectivă” publicat în septembrie 1997, definește și analizează 8 categorii de riscuri bancare: riscul de credit, riscul de țară și de transfer, riscul de piață, riscul ratei dobânzii, riscul de lichiditate, riscul operațional, riscul legislativ și riscul de reputație.

Un alt document elaborat de către Comitetul Basel în 1999 a fost „Administrarea riscului în activitatea bancară electonică și cu moneda electronică”.

În urma acestor schimbări și evoluări a sistemului bancar apare necesitatea de reevaluare a conceptului de riscuri bancare, care, până la o perioadă anumită se limita în mare parte la riscul de creditare.

Sistemul bancar autohton are o evoluție mai lentă, fiind relativ nou, din anul 1991 atunci cînd Republica Moldova și-a declarat independența. Aceasta pe întrega perioadă a existenței sale s-a conformat și a adoptat regulile și legile internaționale, acestea fiind fundamentul creării și gestionării sistemului bancar în ansamblu. De menționat, că, în anul 1991 toate băncile ce au activat pe teritoriul Republicii Moldova sau reorganizat devenind Societăți pe Acțiuni.

Pe parcursul acestei perioade, sistemul bancar a fost amenințat de multiple riscuri, acestea fiind o condiție normală a dezvoltării și evoluției, Republica Moldova fiind o țară în curs de dezvoltare care este des afectată de crize interne și externe.

De menționat în special ultimii ani, în care riscurile au devenit tot mai accentuate în activitatea băncilor, din cauza factorilor nefavorabili și anume [42]:

Crizele financiare multiple din ultimii ani;

Instabilitatea politică;

Inflația;

Economia slabă a țării;

Devalorizarea monedei naționale în raport cu valutele străine ș.a.

Pe lîngă factorii enumerați anterior, putem menționa că sistemul bancar este unul foarte vulnerabil datorită neregulilor depistate și a conducerii slabe al BNM. În mare parte activitatea băncilor nu este supravegheată de BNM corespunzător, aceasta dovedind-o problemele care sau ivit în urma lichidării a 3 bănci comerciale din anul 2015.

Totodată, putem menționa că, gestiunea riscurilor bancare este foarte importantă în activitatea managementului bancar, pentru aceasta banca trebuie să identifice și evalueze, să monitorizeze și să utilizeze instrumentele, tehnicile și metodele specifice de dimensionare sau evitare a influenței lor negative asupra activității bancare. În momentul în care banca nu sesizează și nu gestinează riscurile corespunzător aceasta poate deveni insolvabilă și să dea faliment. Bunăoară, cum s-a întîmplat recent cu cele 3 bănci: B.C. “Unibank” S.A., B.C. „Banca Socială” S.A. și B.C. „Banca de Economii” S.A.

Scopul gestiunii riscurilor este elaborarea unor programe și proceduri, care vizează minimizarea probabilității producerii acestor riscuri și expunerii potențiale a băncii la risc.

Obiectivul de bază este optimizarea riscurilor și performanțelor și planificarea dezvoltării și finanțării lor cu consecvență.

B.C. „Moldindconbank” S.A. analizează și monitorizează riscurile bancare periodic. Aceasta se axează foarte mult pe gestionarea corectă și eficientă a riscurilor. Banca se confruntă cu mai multe riscuri în prezent, acestea fiind cauzate de mediul extern nefavorabil creat pe plan economic, politic și social. Spre exemplu, potrivit raportului anual al anului 2013, riscurile de bază a B.C. „Moldindconbank” S.A. au fost [44]:

Riscul de credit;

Riscul operațional;

Riscul valutar;

Riscul ratei dobânzii;

Riscul de lichiditate.

Însă în anul 2014, riscurile care amenințau activitatea bancară au fost:

Riscul de credit;

Riscul operațional;

Riscul valutar;

Riscul de țară;

Riscul ratei dobânzii;

Riscul de lichiditate.

În mare parte aceste riscuri sau menținut, însă pe parcursul anului 2014, banca sa mai confruntat și cu riscul de țară. Banca încearcă să-și amelioreze riscurile și efectele negative ale acestora. În acest scop, B.C. „Moldindconbank” S.A. a elaborat politicile de gestionare a riscurilor. Acestea sunt elaborate cu scopul de indentificare și analiză a riscurilor, la fel, stabilește limitele și controalele adecvate, monitorizează riscurile și le apropie limitelor stabilite prin intermediul sistemelor informaționale moderne. B.C. „Moldindconbank” S.A. periodic revizuiește politicile sale de gestionare a riscului pentru a reflecta schimbările pe piețe, a produselor, de a elabora cele mai practice.

Elementul esențial al strategiei de dezvoltare a B.C. „Moldindconbank” S.A. este gestiunea riscurilor. Organele de conducere al băncii pun accent pe necesitata de a gestiona amenințările. Gestiunea riscurilor nu se limitează doar la tratarea de fiecare dată a consecințelor unor evenimente care sau produs dar se adoptează pe parcurs un stil de management reactiv ceea ce înseamnă că se implimentează anticipat măsurile necesare pentru minimizarea riscurilor suportate, contribuind astfel la minimizarea pierderilor înregistrate de aceasta și maximizarea indicilor de rentabilitate.

Din punct de vedere al băncii “cunoașterea amenințărilor permite o ierarhizare a acestora în funcție de eventualitatea materializării lor de amploare impactul asupra obiectivelor și de costurile pe care le presupun măsurile menite de a reduce șansele de apariție sau de a limita efectul nedorit” [47].

Scopul B.C. „Moldindconbank” S.A. este de a atinge o balanța adecvată între risc și venit, și de a minimiza efectele adverse posibile asupra performanței financiare.

Analiza și gestiunea riscului de credit

Riscul de credit este unul din riscurile de bază al băncii. Banca este responsabilă de gestiunea și minimizarea riscului de credit deoarece [49]:

Banca operează cu resursele deponenților săi, care constituie sursa de creditare în aproximativ 80-90% din resursele totale ale băncii;

Activitatea de creditare este una de bază a băncii, aceasta aducînd cele mai mari venituri din dobânzile percepute de bancă;

Banca are o responsabilitate față de clieții săi, care și-au încredințat resursele financiare acesteia.

În viziunea băncii, riscul de credit reprezintă “riscul înregistrării de pierderi ca urmare a neonorării de către o contrapartidă a obligației scadente în conformitate cu termenii contractuali” [47].

Riscul de credit a crescut considerabil în ultimele perioade, din cauza crizelor financiare, politice și sociale. Pe lîngă aceasta, rata de bază impusă de BNM crește continuu.

Dacă analizăm rata de bază impusă de BNM, atunci observăm o tendință de creștere a acesteia din perioada anului 2012. Rata maximă atinsă este de 19.50 în perioada lunii septembrie al anului 2015.

Deci, o rată mare nu este una favorabilă pentru bancă, aceasta însemnă prețuri mai mari la creditele pe care le oferă, și o putere de cumpărare redusă a clienților. Atunci cînd costul creditului este prea mare, se reduce posibilitatea potențialului client de a solicita un credit, totodată, riscul de nerambursare a creditelor cu dobânzi fluctuante se majorează, acestea crescând în conformitate cu noile cerințe impuse de BNM [48].

Ratele mari la creditele overnight cauzează o cheltuială suplimentară în momentul în care banca apelează la BNM.

B.C. „Moldindconbank” S.A. incearcă să asigure riscurile creditelor sale față de creditele și avansurile plătite clienților, față de plasamentele sale pentru alte împrumuturi finaciare și alte elemnete extra-bilanțiere. De asemenea, aceasta poate fi afectată de pierderile legate de concentrarea riscului într-o anumită grupă economică în contextul schimbărilor economice rapide ce au loc în țară. Gestionarea riscului de credit este regulat monitorizat prin monitorizarea limitelor creditelor, evaluarea calității fiecărui debitor și careva politici conservatorii față de constituirea provizioanelor.

Totodată, banca respectă hotărîrile, regulamentele și legile impuse de BNM. Pentru minimizarea riscului de credit banca se conformează următoarelor legi, regulamente și hotărîri [44]:

Hotărîrea CA al BNM nr. 153 din 07.08.2014 cu privire la clasificarea de către bănci a creditelor acordate unor categorii de debitori din domeniul agricol;

Hotărîrea CA al BNM nr. 57 din 10 martie 2015 cu privire la modificarea și completarea Regulamentului cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc;

Regulament cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova, aprobat la ședința CA al BNM, proces-verbal nr. 45 din 25.12.1997;

Regulamentul privind condițiile de acordare rezidenților a creditelor în valută străină de către băncile licențiate, aprobat prin HCA al BNM nr. 16 din 22.01.2009;

Regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale, aprobat prin HCA al BNM nr. 231 din 27.10.2011 ș.a.

Spre exemplu, în scopul acoperirii pierderilor cauzate băncii de creditele neperformante, banca își formează fondul de risc în conformitate cu Hotărîrea nr. 164 din 22.06.1998 privind aprobarea Regulamentului cu privire la clasificarea creditelor și formarea reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc). Suma necesară a mijloacelor pentru rezervarea în contul pentru pierderi la credite (fondul de risc) se stabilește aplicînd următoarele procente la suma creditelor din fiecare categorie de clasificare [18]:

Standarde 2%

Supravegheate 5%

Substandarde 30%

Dubioase 75%

Compromise 100%

Structurarea nivelelor riscului de credit se efectuează prin stabilirea limitelor pe sumele de risc acceptate vis-a-vis de un debitor, o grupă de debitori sau segmente de industrii. Prin această metodă riscurile sunt monitorizate în continuu și sunt supuse unei revizuiri anuale, sau mai frecvente.

B.C. „Moldindconbank” S.A. are o categorie internă de evaluare al creditelor, aceasta fiind constituită din:

Categoria înaltă, aceasta presupune împrumuturile cu termenul nedepășit, la care sunt respectatea absolut toate condițiile contractuale și nu există nici un motiv de a considera că în viitor banca va fi supusă riscului pierderii.

Categoria standard reprezentate de împrumuturile cu probleme potențiale legate de starea financiară a contrapărții sau asigurarea cu gaj care necesită atenția conducerii băncii.

Categoria sub-standard reprezentată de împrumuturile cu un risc al pierderilor mai înalt datorită situației financiare nefavorabile sau ce se înrăutățesc, înrăutățirea sau insuficiența asigurării cu gaj, alți factori nefavorabili, care pot duce la pierderi, dacă aceștia nu sunt înlăturați.

În categoria standard mai sunt incluse și creditele asigurate integral cu mijloace bănești aflate în conturile deschise la B.C. „Moldindconbank” S.A.

Totodată, banca respectă cu strictețe limitele impuse de BNM pentru micșorarea riscului de credit.

Pentru menținerea suficienței capitalului ponderat la risc, reprezintă raportul dintre capitalul normativ total la total active ponderate la risc înmulțit cu 100%. Aceasta este capavizualizatea de a acoperi pierderile provocate de activele riscante ale băncii din contul capitalului normative total, banca menține acest coeficient. Potrivit Hotărîrei nr. 269 din 17.10.2001 privind aprobarea Regulamentului cu prive la suficiența capitalului ponderat la risc (redacție nouă), începînd cu 30 iunie 2012 băncile trebuie să dețină și să mențină coeficientul suficienței capitalului ponderat la risc în mărime de cel puțin 16.00% [12].

În figura 2.14. este reprezentată evoluția suficienței capitalului ponderat la risc a B.C. „Moldindconbank” S.A. în perioada anilor 2013-2015.

Fig. 2.14. Evoluția suficienței capitalului ponderat la risc a B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015, % [elaborat de autor în baza sursei 43]

În urma studiului efectuat, remarcăm că, banca pe parcursul a 3 ani respectă limita impusă de BNM.

În anul 2015, suficiența capitalului ponderat la risc este de 18,90%, majorîndu-se cu 2,55 p.p., această majorare este una favorabilă pentru bancă, deoarece aceasta minimizează riscul de credit, totodată aceasta reflectă că activele totale ponderate la risc sau micșorat, pe cînd capitalul normativ total s-a majorat.

Însă în anul 2014, coeficientul dat este de 16,35%, fiind în descreștere cu 0,68 p.p., fiind o refelcție negativă pentru banca, din motivul majorării activelor totate ponderate la risc și micșorării capitalului normativ total.

În Regulament cu privire la expunerile “mari”, aprobat prin HCA al BNM nr. 240 din 09.12.2013 sunt clar expuse limitele maxime adminisbile ale riscului de concentrare a expunerilor băncii față de persoanele și/sau grupul de persoane acționînd concentrat, ale concentrărilor în portofoliul de expuneri și aferente administrării expunerilor “mari” care are drept scop minimizarea pierderilor pe care banca le poate suporta ca rezultat al concentrării expunerilor.

Suma tuturor expunerilor „mari” nu trebuie să depășească mai mult de 5 ori capitalul normativ total [23].

Tabelul 2.1. Evoluția raportului dintre suma totală a expunerilor “mari”/ CNT a B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015 [elaborat de autor în baza sursei 47]

Suma datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane, inclusiv la grupurile persoanelor acționînd concertat, care constituie după mărime primele datorii nete la credite minus reducerile pentru pierderi la credite și provizioanele la angazamentele condiționale respective nu trebuie să depășească 30% din suma portofoliului total al creditelor băncii și angakamentelor condiționale la zece persoane, inclusiv la grupurile persoanelor acționînd concertat, care constituie după mărime primele datorii nete la credite minus provizioanele și angajamentele condiționale respective [23].

Tabelul 2.2. Evoluția raportului dintre suma datoriilor nete acordate la zece persoane / Suma portofoliului total al creditelor băncii B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015, % [elaborat de autor în baza sursei 46]

Potrivit Regulamentui privind tranzacțiile băncii cu persoanele sale afiliate, aprobat prin HCA al BNM nr.240 din 09.12.2013, care stabilește cerințe privind încheierea, aprobarea, înregistrarea realizarea și raportarea tranzacțiilor cu persoanele afiliate, expunerile aferente acestor tranzacții și are ca scop protejarea intereselor băncii, ale clienților ei, prevenirea situațiilor de conflict de interese, limitarea riscurilor de concentrare a expunerilor băncii față de persoanele afiliate.

Deci suma agregată a expunerii totate a băncii față de persoanele afiliate și/sau grupului de persoane acționînd concertat cu persoanele afiliate băncii nu trebuie să depășească 20% din mărimea capitalului de gradul I al acestei bănci [15].

Tabelul 2.3. Evoluția raportului dintre total expuneri față de persoanele afiliate/ Capitalul de gradul I a B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015, % [elaborat de autor în baza sursei 47]

Politicile specifice de estimare și menținere a controlului asupra riscului de credit elaborate de B.C. „Moldindconbank” S.A. sunt [19]:

Limitarea concentrărilor de risc în cadrul unui segment de activitate economică prin stabilirea limitelor pe ramuri și acordarea creditelor în diferite ramuri ale economiei naționale;

Limitarea concentrărilor de risc de credit prin stabilirea unui plafon maxim al datoriei unui debitor sau grup de debitori ce acționează în comun corelat cu legislația în vigoare;

Diversificarea portofoliului de credite stabilirea limitelor de competență pe filiale la acordarea creditelor pe tipuri de produse, pe tipuri de asigurare, pe tipuri de clienți etc.;

Monitorizarea continuă și actualizarea tuturor procedurilor și proceselor interne dezvoltarea mecanismelor de control și administrare a portofoliilor inclusiv pentru identificarea și administrarea creditelor neperformante și pentru realizarea unor ajustări de valoare și constituirea unor provizioane adecvate;

Dispunerea de procese clar stabilite și bine definite privind aprobarea noilor credite modificarea clauzelor contractuale reînnoirea și refinanțarea celor existente;

Generarea scenariilor de stres prin intermediul cărora portofoliul de credit al băncii este modelat pentru a observa potențialele pierderi în diferite situații de criză.

Putem menționa că, banca depune efort maxim pentru minimizarea riscului de credit și consecințele negative al acestuia. Banca se dezvoltă și încearcă să aplice metode noi și inovative în ansamblu cu cele tradiționale de micșorare a riscului de credit, totodată respectînd legislația în vigoare.

Analiza și gestiunea riscului operațional

Riscul operațional este un alt risc care amenință activitatea băncii. Pentru a minimiza riscul operațional B.C. „Moldindconbank” S.A. are o echipă administrativă cu experiență vastă în domeniu și bine organizată. Aceasta este constituită printr-o structură organizațională clară și cu responsabilități bine definite, o depistare eficientă, transparentă și coerentă a riscului, administrare, monitorizare și raportare ale proceselor și ale mecanismelor adecvat de control intern, care include administrarea corespunzătoare și proceduri contabile.

În viziunea B.C. „Moldindconbank” S.A. riscul operațional nu este altceva decât “riscul pierderilor directe sau indirecte care rezultă din procese interne inadecvate sau eșuate și din cauza unor persoane sau evenimente externe” [46].

Sistemul estimării riscului operațional este partea componentă a procesului administrării riscului B.C. „Moldindconbank” S.A. iar pentru funcționarea sa, banca efectuează colectarea și analiza datelor privitor la pierderile financiare și materiale în urma riscului operațional pentru direcțiile de activitate de bază.

Riscul operațional reprezintă un risc complex, estimarea cantitativă a căruia prezintă o anumită dificultate.

Banca va rezolva această problemă reieșind din 3 sarcini ale estimării riscului operațional [47]:

Estimarea pierderilor neașteptate aferente riscului operațional;

Formarea bazei de date electronice pentru acumularea datelor statistice privind incidentele de risc operațional;

Instruirea personalului în vederea minimizării numărului incidentelor de risc operațional.

Importanța gestionării riscului operațional este indiscutabilă, aceasta înglobînd mai multe riscuri interne care pot afecta grav activitatea băncii. De aceea pentru minimizarea riscului operațional este necesar controlul intern riguros și obiectiv al întregii activități bancare pentru neadmiterea producerii riscului de proces, de reputație, de personal, de preluare, de marketing, tehnologic, legal, de proiect.

Analiza și gestiunea riscului de țară

B.C. „Moldindconbank” S.A. analizează riscul de țară în ansamblu cu riscul de parteneriat și riscul de piață. Dat fiind faptul că banca are parteneri străini, aceasta încearcă să prevadă riscurile care pot apărea în momentul efectuării tranzacțiilor sau operațiunilor bancare. Acesta constituie niște riscuri externe care nu pot fi influențate de către bancă direct. Totodată, expunerea la aceste riscuri este o necesitatea, deoarece sistemul bancare, inclusiv și banca fac parte dintr-un conglomerat comun care include toate băncile cu care aceasta intenționează anumite tranzacții sau o colaborare.

Luând în considerare riscul de parteneriat și riscul de țară banca constituie provizioane pentru pierderi și deprecieri, riscurile respective fiind reflectate în situațiile financiare. Pentru partenerii non-rezidenți se utilizează rata cea mai mică. În cazul în care rata riscului de țară și cea a riscului de parteneriat este mai mare decât A-/A3, gradul riscului este considerat minimal. Țările pentru care nu există rate internaționale sunt clasificate ca țări cu cel mai înalt risc.

Banca de asemenea ia în considerare riscul pieței, care reprezintă riscul ca valoarea justă sau mijloacelor bănești aferente instrumentelor financiare vor varia din cauza modificării prețurilor pe piață. Riscul de piață apare din poziția deschisă a ratei dobânzii, pe valute și capitaluri, fiecare fiind expuse la mișcări specifice și generale de piață, precum și la schimbări în nivelul volatilității ratelor de piață sau a prețurilor cum ar fi ratele dobânzii, marja de creditare, ratele de schimb valutar și prețurile hârtiilor de valoare. Banca separă expunerile la riscul de piață în portofoliu comercial sau necomercial (non-trading).

B.C. „Moldindconbank” S.A. urmărește minimizarea posibilelor pierderi generate de riscul de țară și de concentrare geografică prin aplicarea următoarelor prevederi [46]:

La clasificarea obligațiunilor banca aplică ratingul de țară stabilit de societăți de rating recunoscute (precum Moody's Standard & Poor's Fitch);

În cazul în care se înregistrează expuneri față de contrapartide din alte țări se analizează condițiile macroeconomice politice sociale și de orice altă natură din țara de reședință a contrapartidei;

Banca analizează riscul de transfer ca parte componentă a riscului de țară ce ține de activitățile în care obligația contrapartidei nu este exprimată în moneda locală a acesteia (confirmarea acreditivelor de export confirmarea scrisorilor de garanție emise de bănci din străinătate atragerea și plasarea de depozite în valută schimburi valutare etc.).

Analiza și gestiunea riscului valutar

Devalorizarea monedei naționale în raport cu valutele străine din ultimii ani au majorat riscul valutar. Această instabilitate și fluctuație asupra băncii poate avea efecte negative. De aceea, în scopul gestionării riscului valutar, banca se conformează legislației în vigoare. Banca Națională a Moldovei stabilește următoarele limite pentru raporturile poziției valuatare deschise [13]:

Raportul poziției valutare deschise lungi la fiecare valută străină nu trebuie să depășească “+10%”;

Raportul poziției valutare deschise scurte la fiecare valută nu trebuie să fie mai mic de “-10%”;

Suma raporturilor pozițiilor valutare deschise lungi la toate valutele nu trebuie să depășească “+20%”;

Suma raporturilor pozițiilor valutare deschise scurte la toate valutele nu trebuie să fie mai mică de “-20%”.

În anul 2014, leul moldovenesc a pierdut circa 20% în fața dolarului, această pierdere ne fiind una favorabilă pentru întreaga economie, banca a câștigat constat din diferența de curs de schimb valutar, însă la creșterea oscilităților valutare, în cazul dat a nivelului de depreciere a monedei naționale, veniturile generate pentru bancă se majorează simțitor.

În figura 2.15. sunt reprezentate cîștigurile băncii din diferența de curs de schimb valutar în perioada lunilor noiembrie – ianuarie al anului 2014.

Fig. 2.15. Cîștigurile B.C. „Moldindconbank” S.A. din diferența de curs de schimb, 2014, lei [elaborat de autor în baza sursei 43]

Creșterea fabuloasă a rulajelor valutare, a avut loc în lunile noiembrie și decembrie.

În urma studiului efectuat, se denotă faptul că cîștigurile de cursul de schimb pe parcursul lunilor octombrie – noiembrie este de 97 423 156 MDL, deci, rezultă că pentru lunile noiembrie – decembrie aceasta a aconstituit 14 466 430 MDL (+14,84%) din totalul acumulat de 111 889 586 MDL pe întreaga perioadă.

Observăm cît de mult a avut de cîștigat banca în urma cursului de schimb valutar. Deși venitul băncii a crescut în urma unei astfel de situație, aceasta nu se consideră ca fiind una favorabilă, deoarece o pondere prea mare a veniturilor din schimbul valutar nu se apreciază pozitiv, întrucât denotă că banca nu este eficientă și nu-și execută funcția de bază de intermediar financiar.

În tabelul 2.4. sunt reprezentate valutele pentru care banca are expuneri semnificative la riscul valutar în perioada anilor 2014 și 2013, pentru posturile bilanțului contabil, care sunt sensibile la modificările ratelor valutare.

Tabelul 2.4. Expunerea valutelor pentru care B.C. „Moldindconbank” S.A. are expuneri majore la riscul valutar, 2013-2014, lei [elaborat de autor în baza sursei 43]

Efectul venit sau pierdere în raport cu EUR s-a micșorat în anul 2014, acesta fiind de 11 906 000 MDL, mai mic cu 6 380 000 MDL (-34,89%).

Efectul de venit sau pierdere în raport cu USD s-a majorat cu 3 900 000 MDL (+72,72%), fiind de 5 363 000 MDL în anul 2014.

Efectul de venit sau pierdere în raport cu RUB la fel s-a majorat cu 2 254 000 MDL (+98%) fiind de 2 300 000 MDL față de anul 2013.

Efectul de venit sau pierdere s-a majorat în anul 2014 față de anul 2013, în raport cu USD și RUB, aceasta fiind cauzată de mijloacele de bani care sunt trimise de peste hotarile țării, acestea fiind neproductive și utilizate în consumul curent.

B.C. „Moldindconbank” S.A. efectuează gestiunea riscului valutar prin intermediul poziției valutare deschise. În rezultatul analizei mărimii și raportului poziției valutare deschise, banca gestionează structura activelor și obligațiunilor pe valute cu scopul respectării normativelor stabilite de legislație. Banca dispune de proceduri interne adecvate privind managementul riscului valutar, conform cărora se derulează gestiunea zilnică a poziției și a riscului valutar.

Analiza și gestiunea riscului ratei dobânzii

Riscul ratei dobânzii reprezintă riscul aferent schimbărilor în ratele dobânzilor. Riscul ratei dobânzii apare din cauza modificărilor ratei dobânzii de pe piață interbancară și a riscului de decalaj între scadențele activelor și pasivelor purtătoare de dobândă [19]. Banca acordă credite și acceptă depozite atât la rata dobânzii fixă cât și variabilă. Creditele la rata variabilă acordate clienților precum și la depozitele de la clienți reprezintă instrumente pentru care banca deține dreptul de a modifica unilateral rata dobânzii în conformitate cu modificările posibile ale ratelor de piață. Prin aceste instrumente banca a asigurat suplimentar expunerea la riscul ratei dobânzii și poate gestiona impactul pieței asupra venitului băncii.

Instrumentul principal folosit în gestiunea riscului ratei dobânzii este analiza decalajelor de modificare a ratelor de dobândă, pe baza cărora se calculează senzitivitatea bilanțului la mișcări în ratele de piață. Decalajele între active și pasive sunt determinate pe baza termenilor contractuali ai tranzacțiilor.

În figura 2.16. este prezentată evoluția decalajelor de dobândă pe anii 2013-2015.

Fig. 2.16. Evoluția decalajelor de dobândă a B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015, lei [elaborat de autor în baza sursei 47]

Dacă e să comparăm decalajele de dobândă a băncii, vom observa că acestea se majorează pe parcursul acestor ani, devenind tot mai mari.

Dacă în anul 2013, decalajul de dobândă a constituit 796 222 433 MDL, atunci în anul 2014 acesta este de 1 403 582 508 MDL, cu o creștere aproximativ dublă de 607 360 075 MDL (+43,27%). Iar în anul 2015 aceasta ajunge la suma de 1 629 165 736 MDl, majorîndu-se cu 225 583 228 MDL (+13,84%) în raport cu perioada precedentă. Decalajele de dobândă se majorează din cauza creșterii ratelor la care se acordă creditele, aceste creșteri sunt cauzate de instabilitatea din țară, inflației ridicate, criza din sectorul bancar, lipsa investițiilor străine ș.a.

Procesul de gestionare a riscului ratei dobânzii presupune examinarea tendințelor pieții, analizei situației macroeconomice și politicii monetare a autorităților, efectuarea modelărilor și stres-testărilor pentru identificarea măsurii de influență a riscului ratei dobânzii asupra beneficiului băncii, analiza profitabilității activelor și a costului obligațiunilor băncii, precum și elaborarea și implementarea măsurilor de optimizare și minimizare a riscului ratei dobânzii și creștere a rentabilității băncii.

Analiza și gestiunea riscului de lichiditate

Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-și poată onora plățile față de clienți, ca urmare a devierii proporției dintre creditele acordate pe termen lung și creditele pe termen scurt și a necorelării acestor active cu pasivele Băncii, adică cu resursele.

B.C. „Moldindconbank” S.A. se conformează limitelor impuse de BNM în ceea ce privește cele două principii a lichidității băncii. Lichiditatea pe termen lung (Principiul I) trebuie să fie mai mic sau egal cu 1, iar lichiditatea curentă (Princiupiul II) trebuie să fie mai mare sau egală cu 20%.

În figura 2.17. este reprezentată evoluția lichidității pe termen lung (Principiul I) a B.C. „Moldindconbank” S.A. în perioada 2013-2015.

Fig. 2.17. Evoluția lichidității pe termen lung (Principiul I) a B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015 [elaborat de autor în baza sursei 46]

Efectuînd un studiu al lichidității pe termen lung, observăm că, în anul 2014 aceasta este de 0,86, fiind în creștere cu 0,06 față de anul 2013. Însă în anul 2015, aceasta a scăzut cu 0,03 înregistrînd o valoare de 0,83. Micșorarea acestui indicator se atestă ca fiind una pozitivă pentru bancă, deoarece aceasta exprimă corelarea corectă dintre activele și pasivele băncii, totodată aceasta se menține în limitele stabilite.

În figura 2.18. este reprezentată evoluția lichidității curente (Principiul II) a B.C. „Moldindconbank” S.A. într-o perioadă de 3 ani.

Fig. 2.18. Evoluția lichidității curente (Principiul II) a B.C. „Moldindconbank” S.A., 2013-2015, % [elaborat de autor în baza sursei 46]

În urma analizei efectuate sau obținut următoarele rezultate, cel mai mare nivel al lichidității curente a fost obținut în anul 2015, acesta fiind de 37,42%, estimînd o creștere de 14,12 p.p. față de anul 2014. Pe cînd în anul 2014, acesta a scăzut cu 4,62 p.p. fiind de 23,61%.

Banca gestionează expunerea la riscul de lichiditate cu ajutorul unui cadru specific conceput pentru a gestiona riscul atât în condiții normale, de zi cu zi, cât și în cazul unei potențiale crize de lichiditate.

Procesul de gestionare a riscului lichidității presupune efectuarea analizei maturității activelor și pasivelor băncii, analizei bazei de resurse, analizei indicatorilor de concentrare și stabilitate a resurselor atrase de bancă, efectuarea stres-testărilor riscului de lichiditate cu scopul elaborării deciziilor în privința gestionării lichidității curente a băncii, a poziției monetare curente, respectării regimului rezervelor obligatorii, precum și a lichidității băncii pe termen mediu și lung.

În urma studiului efectuat asupra B.C. „Moldindconbank” S.A., menționăm că banca pe parcursul perioadei analizate, adica anilor 2013-2015 obține rezultate bune în ceea ce privește gestionarea risucrilor și obținerii eficienței activității sale.

Politica de gestiune a riscurilor este clară, bine chibzuită, elaborată și modificată în concordanță cu evenimentele economice interne și externe. Fiecare risc cu care se confruntă are strategii și pași fermi pentru a diminua efectele negative al acestora. Totodată, banca cu strictețe se conformează normelor impuse de BNM și se încadrează în limitele impuse.

În ceea ce privește eficiența activității sale, putem menționa că banca este una eficientă, aceasta fiind dedusă din analiza efectuată al indicatorilor de performanță: veniturile și cheltuieli, rentabilitatea capitalului, rentabilitatea activelor, marja netă a dobânzii, gradul de utilizare a activelor.

Banca are rezultate bune și este una profitabilă, aducînd valoare atît acționarilor săi cît și clienților. În raport cu celelate 11 bănci din sectorul bancar autohton, aceasta se clasifică pe locurile cele mai bune.

Banca cu succes își realizează sarcina de bază pînă în prezent.

CAPITOLUL III. ASPECTE ALE GESTIUNII RISCURILOR ÎN SISTEMUL BANCAR DIN REPUBLICA MOLDOVA

3.1. Analiza bazei legislative propuse de BNM în vederea gestiunii riscurilor bancare

Evoluția sistemelor și piețelor bancare au contribuit la recunoaștea de către membrii sectorului bancar autohton că gestiunea riscurilor bancare trebuie să fie realizată într-un cadru metodologic consistent cu scopul obținerii unui nivel scontat al profitului cu menținerea unei expuneri la risc acceptabile.

Identificarea, evaluarea, monitorizarea și dirijarea riscurilor, pe lîngă analiza înregistrărilor financiare și verificarea respectării limitelor prudențiale impuse, presupune și comunicarea permanentă și deschisă dintre subdiviziunile băncii care pot expune banca la riscuri. Acest fapt oferă posibilitatea controlării riscului din momentul apariției, eliminându-se astfel probabilitatea înregistrărilor de pierderi între momentul apariției riscului și momentul descoperirii acestuia prin analiza înregistrărilor financiare.

Obiectivele managementului băncilor din Republica Moldova sunt: maximizarea rentabilității, minimizarea expunerii la risc și respectarea reglementărilor bancare în vigoare.

În acest context, acțiunile BNM în vederea minimizării riscurilor în sectorul bancar al Republicii Moldova:

A fost solivizualizată prezentarea zilnică a bilanțului și lichidității curente a băncilor cu scopul:

• analizei tendințelor de retragere/atragere a depozitelor;

• monitorizării evoluției:

1. lichidității curente a băncii,

2. structurii activelor lichide,

3. plasărilor în băncile străine,

4.depozitelor primite de la băncile străine.

II. A fost intensificată monitorizarea la distanță a riscurilor aferente activității de creditare a băncilor:

s-au examinat vulnerabilitățile sistemului bancar la riscul de credit;

s-au examinat rapoartele lunare aferente activității de creditare a băncilor;

s-a evaluat formarea adecvată a rezervelor pentru acoperirea pierderilor și efectul acestora asupra capitalului;

s-au examinat indicatorii activelor expirate și fără dobîndă.

A fost examinat portofoliul de credite al băncilor. În acest scop de la unele bănci s-a solivizualizat trimestrial:

• informația desfășurată aferentă creditului pe fiecare debitor;

• informația privind situația financiară a debitorului.

A fost solivizualizată efectuarea unui studiu diagnostic a situației financiare:

efectuarea studiului diagnostic conform metodologiei FMI;

efectuarea studiului diagnostic prin intermediul companiilor de audit independente;

examinarea de căre Banca Națională a Moldovei a rezultatelor studiului diagnostic;

recomandarea efectuării ajustărilor în rapoartele financiare ținînd cont de rezultatele studiului.

Efectuarea testărilor la stres:

a fiecărei bănci;

pe grupe de bănci;

a sistemului bancar.

Efectuarea testărilor la stres privind:

riscul de lichiditate;

riscul de credit;

riscul valutar;

riscul ratei dobînzii;

combinarea diferitor riscuri.

În baza indicatorilor statistici, periodic, se perfecționează scenariile utilizate.

VI. Modificările și completările în actele normative aferente supravegherii bancare precum:

Regulamentul cu privire la expunerile ,,mari”

Pentru minimizarea riscurilor aferente expunerilor „mari” și pentru diversificarea portofoliului de credite a fost [17]:

• micșorată limita expunerii nete asumate de bancă față de o persoană sau un grup de persoane acționînd în comun de la 25% la 15% din capitalul normativ total;

• micșorată limita sumei datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane de la 50% la 30% din portofoliul total al creditelor;

• prevăzută micșorarea expunerii și cu garanțiile emise de organizațiile internaționale, băncile multilaterale de dezvoltare;

• prevăzută dispunerea de către bănci a politicilor interne adecvate pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea, verificarea ale concentrărilor din portofoliul de expuneri, cunoașterea datelor privind activitatea în comun a persoanei, față de care banca se expune, cu alte persoane.

Regulamentul cu privire la tranzacțiile băncii cu persoanele sale afiliate

Pentru minimizarea riscurilor aferente expunerii băncii față de o persoană afiliată sau un grup de persoane acționînd împreună cu persoana afiliată băncii a fost [15]:

• micșorată limita expunerii băncii față de o persoană afiliată sau un grup de persoane acționînd împreună cu persoana afiliată de la 20% la 10% din capitalul normativ total;

• prevăzută cerința privind neadmiterea condițiilor preferențiale aferente tranzacțiilor de acceptare a plasărilor și obținerea a împrumuturilor de la persoanele afiliate;

• micșorată suma totală a expunerilor băncii față de persoanele afiliate în mărimea capitalului de gr. I la 20 % din acesta;

• prevăzută dispunerea de către bănci a politicilor interne adecvate de identificare a expunerilor băncii față de persoanele afiliate, monitorizarea și raportarea lor printr-un proces independent de gestionare a expunerilor.

Regulamentul cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc

Pentru sporirea capacității băncilor de a-și acoperi pierderile rezultate din activitatea lor financiară a fost [16]:

• majorată cerința minimă față de capitalul de gradul I pînă la 200 mil. lei. Băncile urmează să se conformeze noilor cerințe pe etape:

– începînd cu 31.12.2011 – 150 mil. lei.

– începînd cu 31.12.2012 – 200 mil. lei.

• stabilită cerința față de capitalul social (inițial) pentru băncile care deja activează în mărime de 100 mil. lei cu termenul de conformare de pînă la 31.12.2010;

• determinată obligativitatea băncilor de a notifica BNM despre intenția de distribuire a capitalului, specificînd modalitatea efectuării notificării;

•Începînd cu 30 iunie 2012 bancile trebuie sa detina si sa mentina coeficientul suficientei capitalului ponderat la risc în marime de cel putin saisprezece procente (16.0%).

•începînd cu 30 iunie 2013 bancile trebuie sa detina si sa mentina coeficientul suficientei capitalului ponderat la risc оn marime de cel putin optsprezece procente (18.0%).

•începînd cu 30 iunie 2014 bancile trebuie sa detina si sa mentina coeficientul suficientei capitalului ponderat la risc în marime de cel putin douazeci procente (20.0%).

• determinată obligativitatea dispunerii de politici interne de management al capitalului, inclusiv monitorizarea și evaluarea acestuia. Aceste politici trebuie să includă și testări la stres aferente riscurilor (de credit, valutar, ratei dobînzii, etc.), planuri de gestionare a capitalului, luînd în considerație diferite scenarii de stres [16].

Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii

În vederea limitării riscului aferent lichidității la care se expun băncile și perfecționarea sistemelor de control intern în domeniul respectiv a fost [14]:

• concretizat faptul calificării ca activ lichid a activelor care nu sunt puse în gaj, nu sunt grevate de sarcini și sunt libere de interdicții;

• prevăzută dispunerea de politici interne adecvate pentru identificarea, monitorizarea, controlul și limitarea riscului aferent lichidității la care se expun băncile. Aceste politici trebuie să includă și planuri de gestionare a diferitelor scenarii de stres, controlul privind gestionarea lichidității.

Regulamentul cu privire la dezvăluirea de către băncile licențiate din Republica Moldova a informației despre activitatea lor financiară

• Au fost extinse cerințele de dezvăluire a informației cu privire la acordarea creditelor persoanelor fizice [8]:

– suma și termenul creditului;

– documentele necesare pentru obținerea acestuia;

– formele de asigurare, modul și frecvența plăților;

– rata dobînzii și metoda calculării acesteia;

– alte plăți care urmează a fi achitate, precum și efectele rambursării anticipate, etc.

• A fost prevăzută utilizarea obligatorie de către bănci pe pagina-web oficială a unui simulator de costuri în vederea determinării costului total al creditului acordat persoanei fizice.

• În cazul în care termenul de rambursare a creditului nu este stipulat concret, metoda de calculare a valorii absolute a dobînzii trebuie să fie prezentată prin intermediul a cel puțin două exemple reprezentative.

Instrucțiunea cu privire la modul de întocmire și prezentare de către bănci a unor rapoarte referitoare la activitatea financiară

Cu scopul optimizării controlului, modului de reglementare și supraveghere a activității instituțiilor financiare au fost perfecționate cerințele față de raportarea băncilor au fost extinse cerințele față de informația aferentă:

• numărului deponenților și depozitelor persoanelor fizice și juridice în dependență de suma acestora;

• încălcărilor condițiilor contractuale admise de bănci ce pot influența negativ capitalul și/sau lichiditatea;

• a fost redus termenul de prezentare a rapoartelor referitoare la activitatea financiară a băncilor.

Reglementările BNM cu privire la activitatea de supraveghere bancară sunt afiliate la legislația și standardele internaționale, fiind elaborate în concordanță cu principiile Comitetului de la Basel.

Astfel, conform cadrului internațional de reglementare pentru bănci, pe 12 septembrie 2010 reglementatorii financiari au ajuns la o înțelegere prin care au obligat băncile să-și mărească rezerva de bani cash pe care o dețin. Rezerva a crescut de la 2% cît este în prezent, la 4,5%. De asemenea, băncile trebuie să mențină o sumă de conservare de 2,5% pentru a face față unor posibile perioade de stres. Totalul capitalului de rezervă pe care va trebui să posede o bancă va constitui 7% din capitalul băncii.

Acordul Basel III – ,,noi reglementări financiare globale pentru bănci”, mai conține, pe lîngă standardele de capital, și alte reglementări emise cu scopul de a reduce riscurile luate de bănci. Liderii din grupul G20 au concluzionat că, criza mondială s-a datorat în parte tranzacțiilor riscante făcute de banci și au solivizualizat reguli mai stricte în domeniu. Noile reguli vor fi puse în practica între 2015 și 2018.

Jean-Claude Trichet, președintele băncii centrale europene și conducătorul comisiei, a numit acordul ,,o intărire fundamentală a standardelor globale de capital”.

3.2. Politici interne elaborate de băncile comerciale în scopul administrării riscurilor

În conformitate cu acțiunile BNM, metodele de minimizare a riscurilor bancare presupun existența unui management a activelor și pasivelor băncii ce va include planificarea și implementarea sistemelor de control, care vizează volumul, combinația, maturitatea, sensibilitatea la rata dobînzii, calitatea și lichiditatea acestora [41].

După parerea noastră scopul principal al managementul activelor și pasivelor băncii trebuie stabilit spre asigurarea unui flux stabil, calitativ și cu tendințe de majorare a veniturilor nete. Acest scop va fi realizat prin asigurarea unei combinații optime între nivelul activelor, pasivelor și riscurilor financiare și anume:

a) respectarea unei structuri optime a activelor și pasivelor, reeșind din obiectivele strategice și planurile de afaceri, care ar asigura stabilizarea și maximizarea marjei între dobînzile plătite și cele primite pe de o parte, și un nivel acceptabil de lichiditate și risc, pe de altă parte;

b) neadmiterea unor fluctuații bruște și substanțiale în articolele de bilanț în termenele de maturitate și structura valutară a lor, decît atunci cînd acestea sunt dictate de schimbările de politică, conjunctură a pieței sau necesități de temperare a riscurilor;

c) luarea deciziilor de afaceri și portofoliu ale băncii în baza unor analize cantitative și calitative riguroase în limita parametrilor de risc stabiliți. Acest proces este necesar reeșind din necesitatea balansării diferitor factori de risc financiar.

d) menținerea unui volum suficient de lichiditate în conturile ,,nostro” ale băncii pentru respectarea normativului rezervelor obligatorii și satisfacerea cerințelor clienților;

e) menținerea volumului portofoliului de credite și hîrtii de valoare în limitele stabilite în planurile de afaceri, aprobate de către Consiliul de Administrație al băncii;

f) respectarea normativului raportului volumului mijloacelor fixe în totalul activelor în total limitele stabilite de regulamentele BNM.

Profitabilitatea băncii este un indice relevant al competitivității pe piață, al calității managementului și al capacității de suportare a riscurilor. Profitabilitatea, în formă de venitul net nedistribuit, este o sursă cheie de generare de capital.

Necesitatea de generare a unor profituri stabile și crescînde implică necesitatea de administrare a riscului profitabilității. Metoda universală de abordare a administrării riscului profitabilității este administrarea activelor și pasivelor, obiectivul căreia, dată fiind legătura strînsă între capital și profitabilitate, este asigurarea unei profitabilități susținute, astfel încît banca să-și mențină și să-și sporească capitalul. Banca analizează profitabilitatea prin următoarele:

♦ analiza structurii veniturilor și cheltuielilor și a dinamicii lor în anumite perioade de timp;

♦ analiza performanței produselor, serviciilor sau subdiviziunilor de business pentru stabilirea afacerilor neprofitabile;

♦ setarea și calcularea (în dinamică) a unui set de indicatori care ar include indicatorii de rentabilitate a capitalului și a activelor, de profitabilitate a celor mai importante produse, indicatorii de eficiență a băncii și de stabilitate a veniturilor.

Administrarea activelor și pasivelor este realizată de Comitetul de dirijare a activelor și pasivelor băncii (ALCO), care intenționeză să dispună de rapoarte regulate privind dinamica portofoliilor, structura, maturitatea, ratele dobînzilor și rentabilitatea curentă și de perspectivă a activelor și pasivelor băncii. La fel, Comitetul dispune de informații privind competitivitatea băncii în raport cu piața și competitorii principali. Componența și periodivizualizatea rapoartelor, precum și responsabilii pentru prezentarea lor sunt stabilite de către ALCO.

În cadrul limitelor stabilite operațiunile se vor derula cu viza prealabilă a trei membri ai Comitetului de administrare a activelor și pasivelor (ALCO), iar în afara lor cu aprobarea ALCO. Toate operațiunile vor fi coordonate cu ,,Secția dirijare lichidități și riscuri”.

Pentru administrarea eficientă a riscurilor financiare se stabilesc limite prudențiale de expunere pe băncile din Republica Moldova și pe băncile din străinătate.

Autorul consideră că capitalul băncii este un factor cheie ce determină siguranța și soliditatea băncii. O bază adecvată de capital servește drept o protecție a băncii contra riscurilor la care se supune banca în activitatea sa. Capitalul absoarbe posibilele pierderi și, în consecință, asigură o bază pentru menținerea încrederii deponenților în bancă și determină capavizualizatea de creditare a băncii. În calcularea suficienței capitalului, banca se conduce de prevederile Regulamentului Băncii Naționale în domeniu în conformitate cu prevederile Acordului de capital de la Basel din 1988, care prevăd raportarea volumului capitalului normativ total la activele ponderate conform gradului de risc.

Obiectivul băncii este asigurarea unui nivel adecvat al capitalului pentru acoperirea tuturor tipurilor de risc peste limita minimă a suficienței capitalului ponderat la risc impusă de Banca Națională a Moldovei.

Pentru atingerea acestui obiectiv, banca se ghidează în activitatea sa de următoarele principii:

a)evaluarea calității activelor băncii și articolelor extrabilanțiere în mod prudent pentru asigurarea corespunderii lor gradului de risc atribuit;

b) evaluarea cerințelor curente și viitoare de capital în conformitate cu obiectivele sale strategice și elaborarea prognozelor de evoluție a capitalului pentru determinarea corespunderii ritmurilor de creștere ale capitalului cu cele ale activelor;

c) examinarea diferitor scenarii de evoluție a situației pe piață care ar putea influența negativ starea capitalului;

d) stabilirea unui sistem adecvat de monitorizare și raportare a expunerilor la risc care ar determina modul în care schimbarea profilului de risc va afecta nivelul capitalului;

e) instituirea unui control strict al procesului de evaluare a capitalului, care ar putea include auditul intern sau extern.

Riscul de credit constituie una din preocupările de bază ale administrației bănciilor comerciale. Scopul administrării riscului de credit este maximizarea ratei de retur a activelor băncii prin menținerea expunerii la risc în parametri acceptabili [27, p.46].

Principalul factor perturbator în activitatea unei bănci sunt creditele acordate, sau mai precis neperformante. Creditarea este o activitate de bază într-o bancă și principalul mod prin care băncile obțin venituri și, deci, profit. Însă, în cazul în care o bancă acordă un credit unui client, iar acesta, din anumite motive, nu va putea să-și achite obligația față de bancă (restituirea creditului plus dobânda aferentă), banca va înregistra pierderi pe care va trebui să le suporte din profit. Pentru a reduce la minimum pierderile din credite neperformante și a proteja în acest fel depozitele persoanelor fizice și juridice, lucrătorii bancari implicați în activitatea de creditare trebuie să procedeze cu responsabilitate la evaluarea riscurilor pe care le presupune acordarea împrumuturilor și să depună toate eforturile pentru a-și încasa debitorii.

Iată de ce se impun în această direcție câteva măsuri prudențiale, unele stabilite de fiecare bancă și altele de către banca centrală (sau autoritatea de supraveghere, când aceasta este o instituție separată).

La acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadență. În acest scop, deși cerințele sunt unitare, toate societățile bancare procedează la o analiză a bonității clienților și solicită garantarea creditelor în condițiile stabilite prin normele de credite.

Pentru limitarea riscului de credit, banca centrală poate stabili următoarele reguli:

limitarea creditării unui singur debitor;

limitarea împrumuturilor mari acordate;

constituirea de provizioane.

Gestionarea riscului de contrapartidă în relațiile de credit are ca obiect limitarea pierderilor în cazul deprecierii situației debitorilor, precum și evitarea ca slăbiciunile unor debitori să antreneze dificultăți prea importante pentru împrumutător.

Prima etapă presupune o gestionare a priori momentului luării deciziei de angajament, bazată pe criterii calitative și cantitative ce conduc la stabilirea deciziei privind acordarea autorizărilor de angajament. Majoritatea autorizațiilor și toate condițiile particulare depind de aprecierea calității debitorilor. Asemenea analiză poate fi făcută de personalul băncii respective, de către băncile corespondente sau de agenții pentru referințe de creditare (de exemplu, în Marea Britanie, S.U.A., numite „rating agencies") [32, p.59].

A doua etapă este gestionarea a posteriori pentru urmărirea acestora și estimarea riscurilor la portofoliul de active. Este vorba de o gestionare cantitativă a riscului de contrapartidă, bazată pe statistici ale situațiilor debitorilor, estimări ale expunerilor la risc și ale pierderilor în cazul înrăutățirii situațiilor clienților și a portofoliilor de clienți diversificate.

Deci, riscul de contrapartidă este cel al înregistrării pierderilor în cazul imposibilității debitorilor de a-și onora obligațiile. Aceste pierderi depind de expunerile la risc și de garanțiile existente. Expunerile se prezintă sub formă de profiluri temporale ale expunerii de risc. Pentru fiecare dintre perioadele viitoare ale acestor profiluri, pierderile depind de expuneri, de profitabilitate, de înrăutățire a situației debitorului, de rata de recuperare în cazul imposibilității debitorului de onorare a obligațiilor. Aceste calcule sunt efectuate pe diferite perioade prezente și viitoare.

Funcția de gestiune a riscului de credit este foarte complexă și își are începutul său anterior derulării operațiunii. Abordarea modernă asupra gestiunii riscului se bazează pe necesitatea intervenției înainte ca incidentul să se producă, anticipând riscurile și deci reactualizând în permanență situația clienților în funcție de informațiile la zi.

Fundamentele acestui mod de gestiune sunt următoarele:

riscul trebuie controlat acționând la nivelul clientului înainte ca incidentul să aibă loc;

acțiunea anticipativă a băncii trebuie să fie înțeleasă și susținută de către client;

actualizarea permanentă a dosarelor conferă băncii un avantaj care rezultă din cunoașterea exactă a situației clientului.

Principiile pe care se bazează gestiunea preventivă a riscului de client sunt [40]:

existența unui singur criteriu pentru aprecierea unei situații riscante: riscul de client (preponderent asupra riscului de nerambursare la scadență);

folosirea unui sistem de indicatori sintetici pentru semnalarea abaterilor semnificative de la calitatea inițială a clientului debitor;

sistemul de control trebuie să fie simplu, elastic și să permită tratamentul prin excepție.

Riscul de credit este controlat, administrat și limitat prin aplicarea următoarelor politici și proceduri:

Adoptarea unei politici clare și eficiente de creditare care are la baza sa următoarele principii:

▪ stabilirea unor limite stricte în ce privește raportul volumului total al portofoliului de credite în totalul activelor băncii;

▪ limitarea concentrărilor de risc de credit prin stabilirea unui plafon maxim al datoriei unui debitor sau grup de debitori ce acționează în comun;

▪ limitarea concentrărilor de risc în cadrul unui segment de activitate economică prin acordarea creditelor în diferite ramuri ale industriei naționale;

▪ diversificarea tipurilor de credite acordate;

▪ stabilirea unor termene maxime de rambursare pentru fiecare tip de credit cu elaborarea unor grafice de rambursare reale, luînd în considerație sursele de rambursare, scopul creditului, termenul de viață al garanției, dar și scadența pasivelor băncii;

▪ aplicarea unor rate ale dobînzilor suficiente pentru acoperirea costului resurselor, monitorizării creditelor și pierderilor potențiale cu o marjă a profitului rezonabilă;

▪ determinarea autorităților ce aprobă acordarea creditelor, prin stabilirea diferitor limite ale sumelor creditelor ce pot fi aprobate de comitetele de creditare ale filialelor, de Comitetul de Creditare al Oficiului Central de direcție și Consiliul de administrație;

▪ fixarea unor proceduri formale standard de evaluare a proiectelor creditate și a garanțiilor acceptate;

▪ determinarea raportului maxim al sumei creditului la valoarea de piață a gajului;

▪ definirea cerințelor față de potențialii beneficiari de credite în ceea ce privește raportările financiare ce trebuie să fie prezentate pentru aprobarea creditelor, în baza lor specialiștii pe credite elaborează prognoze privin evoluția stării financiare a clientului pe toată durata de acțiune a contractului de credit.

Politica de creditare se suplimentează cu proceduri formale ce vizează activitatea subdiviziunilor băncii, obligatorii pentru respectare de către acestea:

Edificarea unui sistem de revizuire a procesului de creditare care are ca scop verificarea conformării lui politicii de creditare. Acest proces include:

analiza detaliată a procesului și criteriilor de aprobare a creditelor;

analiza practicilor și metodelor de acceptare și evaluare a garanțiilor la credite;

verificarea procedurilor de administrare și monitorizare a creditelor.

Verificarea calității portofoliului de credite prin analizarea:

creditelor acordate debitorilor sau grupurilor de debitori care acționează în comun cu o datorie totală mai mare de 5 la sută din capitalul băncii;

creditelor acționarilor și persoanelor afiliate băncii;

creditelor la care termenele de plată a ratei principale sau a dobînzii au fost restructurate din momentul acordării creditului;

creditelor cu restanțe la plata ratei principale sau a dobînzii mai mare de 30 zile;

creditelor clasificate ,,substandard”, ,,dubioase” sau ,,compromise”.

Obiectivul acestor controale este estimarea probabilității ca creditul să fie rambursat și a faptului dacă clasificarea creditului este adecvată riscurilor.

Deoarece plasările interbancare sunt, pe lîngă credite, cea mai importantă sursă de risc de credit, acestea, din punct de vedere al administrării riscului de credit, sunt tratate la fel ca și creditele. Astfel, politica în domeniu include, pe lîngă principiile aplicabile din politica de creditare, următoarele:

analiza raportărilor financiare ale băncilor corespondente;

stabilirea și impunerea unor limite de credit stricte la operațiunile cu aceste bănci;

plasarea preferențială a mijloacelor bănești în băncile cu risc scăzut care activează în medii legislative stricte, bine supravegheate în concordanță cu standardele internaționale.

5. Clasificarea portofoliului de credite în strictă conformitate cu Regulamentul BNM cu privire la clasificarea creditelor și formarea reducerilor pentru pierderi la credite și reeșind din evaluarea proprie a riscurilor creditare.

Riscul de lichiditate este administrat de Comitetul ALCO într-o strînsă interdependență cu administrarea riscului ratei dobânzii și luînd în considerație impactul riscului de piață și de credit asupra lichidității și fluxului de mijloace bănești.

Obiectivul administrării riscului de lichiditate este menținerea unui nivel suficient de lichidități pentru compensarea fluctuațiilor așteptate și neașteptate ale articolelor de bilanț și acoperirea necesităților de creștere ale băncii.

Necesitățile de lichidități ale băncii sunt determinate prin intermediul raportului privind diferența scadențelor, care stabilește intrările și ieșirile așteptate de lichidități în cadrul anumitor perioade de timp. Pentru o determinare mai corectă a necesităților de lichidități, pe lîngă diferența scadențelor contractuale, se examinează și diferența efectivă a scadențelor, luînd în considerare probabilitatea rambursării activelor în termen și a reperfectării contractelor de depozit la expirarea lor. Odată determinate, necesitățile de lichidități vor fi satisfăcute prin administrarea atît a activelor, cît și a pasivelor.

Structura obligațiunilor este un aspect-cheie în administrarea riscului de lichiditate.În acest mod, banca va evalua permanent structura portofoliului de depozite, stabilitatea și calitatea depozitelor, precum și gradul de concentrare a depozitelor.

Administrarea riscului de lichiditate în cadrul băncii are la bază următoarele principii:

a) elaborarea unei strategii de dirijare zilnică a lichidităților;

b) monitorizarea procesului de administrare a riscului de lichiditate din parte administratorilor;

c) evaluarea și monitorizarea cerințelor de finanțare netă;

d) analizarea evoluțiilor lichidității conform unor scenarii de alternativă;

e) elaborarea unor strategii de acțiune în cazul unor situații neprevăzute;

f) elaborarea unui sistem de evaluare, monitorizare și control al lichidităților deținute în diferite valute;

g) instituirea unui sistem de control adecvat al procesului de administrare a riscului de lichiditate.

Riscul ratei este de natura sa un tip de risc financiar speculativ, deoarece fluctuațiile ratelor dobînzii pot rezulta în profit sau pierderi [34, p.120]. Cele mai importante surse ale riscului ratei dobînzii sunt riscul modificării prețului și riscul bazei.

Administrarea riscului ratei dobînzii în cadrul băncii se bazează pe aplicarea următoarelor practici: ▪ aplicarea unor proceduri eficiente de administrare a riscului ratei dobînzii; ▪ dezvoltarea unor sisteme de măsurare și monitorizare a riscului; ▪ instituirea unui sistem de control intern și extern a procesului de administrare a riscului.

Obiectivul administrării riscului ratei dobînzii este menținerea expunerii la risc în cadrul limitelor stabilite de administrația băncii și la un nivel corespunzător politicilor interne, naturii și complexității activităților băncii, chiar și în cazul modificării ratelor dobînzii. Limitele stabilite sunt obligatorii, iar banca determină proceduri adecvate de menținere a expunerii la risc în cadrul limitelor și de modificare a limitelor în caz de necesitate.

Banca stabilește limitele la nivelul general al expunerii la riscul ratei dobînzii, precum și la portofoliile, activitățile sau subdiviziunile particulare.

Pentru administrarea eficientă a riscului ratei dobînzii banca va elabora un sistem de măsurare a lui, care va conține toate sursele materiale de risc al ratei dobînzii și va fi capabil să determine expunerile excesive la risc ce pot apărea. Acest sistem va cuprinde toate activele, pasivele și pozițiile extrabilanțiere și va prezenta managementului o viziune integrată și consistentă asupra riscului în raport cu toate produsele și subdiviziunile băncii.

În scopul administrării riscului valutar, banca stabilește următoarele limite [23, p.45]:

▪ limita poziției deschise nete, care este o limită generală a expunerii la riscul valutar exprimată în formă de procent din capitalul normativ total;

▪ limita pozițiilor valutare, stabilită pentru fiecare valută în parte;

▪ limita de concentrare, care este limita valorii maximale a unui contract valutar pentru fiecare valută individuală și / sau în total pentru toate valutele;

▪ limita expunerii la riscul de tranzacție, legat de suma totală care este subiectul riscului de tranzacție în ziua respectivă;

▪ limita expunerii la riscul părții contractante, stabilit atât pentru fiecare parte a contractelor valutare, cât și pentru totalitatea părților dintr-o anumită țară. O atenție deosebită se va acorda părților din țările cu o convertibilitate redusă sau cu un potențial sporit de dezvoltare a crizelor valutare;

▪ limita diferenței scadențelor pentru fiecare valută în parte în intervale de timp specifice.

Limitele expunerii la riscul valutar vor fi reevaluate regulat, astfel încît să reflecte schimbările potențiale în volatilitatea ratelor de schimb și în politica generală de risc a băncii.

Pentru o administrare eficientă a riscului de piață banca va utiliza analizele cantitative și calitative, prognozele privind evoluția ramurilor economice și piețelor financiare realizate de economiștii și analiștii financiari ai băncii, precum și de experții din exteriorul băncii și va folosi următoarele metode [31, p. 68]:

▪ corelarea prețurilor activelor la prețul de piață cu o periodivizualizate de cel puțin o lună;

▪ setarea limitelor de concentrare a activelor în aceeași piață, poziție geografică sau sector economic;

▪ setarea limitelor de prezență pe piețe noi;

▪ realizarea evaluărilor de risc ale activelor incluse în portofoliul de investiții.

Datorită implicării în activități de investiții și comercializare și din cauza volatilității înalte a piețelor, banca va elabora un sistem de măsurare a riscurilor de piață, care va cuprinde următorii factori de risc:

• riscul ratei dobînzii legat de menținerea pozițiilor în hîrtii de valoare cu rată fixă sau flotantă și în derivatele respective (ex. acorduri forward, swap-uri, opțiuni);

• riscul pozițiilor de capital legat de menținerea pozițiilor în acțiuni sau alte instrumente similare pentru comercializare sau în poziții extrabilanțiere și derivate respective (acorduri de futures sau swap-uri de acțiuni sau indici bursieri);

• riscul pozițiilor de mărfuri legat de menținerea pozițiilor în mărfuri, definite ca produse materiale care pot fi comercializate pe piața secundară;

• riscul pozițiilor valutare legat de menținerea pozițiilor în valute pentru comercializare (excluzîndu-le pe cele de natură necomercială).

Globalizarea serviciilor financiare și sofisticarea crescîndă a tehnologiilor financiare au făcut activitatea băncilor și, în consecință, profilul lor de risc mai complex.

Astfel: • utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaționale, nefiind controlată în modul corespunzător, are potențialul de a transforma riscurile din erori de procesare manuală în riscuri de defecțiune a sistemelor; • extinderea e-comerțului generează astfel de riscuri potențiale ca riscul de fraudă externă sau internă sau riscul legat de securitatea sistemelor; • banca utilizează diferite tehnici de temperare a riscurilor financiare (garanții, derivate de credit etc.) pentru optimizarea expunerilor la riscurile financiare, dar care pot produce alte forme de risc (ex. riscul legal).

Evenimentele de risc operațional cu un potențial sporit de generare a unor pierderi semnificative sunt [28, p.54]:

a) frauda internă – raportări eronate intenționate, furturi ale angajaților;

b) fraudă externă – jafuri, falsuri, afaceri ilicite cu cecuri, spargeri ale sistemelor computerizate;

c) practici de angajare și securitatea muncii – cereri de compensare a daunelor din partea salariaților, violarea regulilor de securitate a angajaților, activități de organizare a muncii, cereri de discriminare etc;

d) practici de afaceri, de gestiune a produselor sau a clienților – nerespectarea condițiilor fiduciare, utilizarea frauduloasă a informației confidențiale, activități comerciale improprii în numele băncii, spălarea de bani, comercializarea produselor neautorizate;

e) deteriorarea activelor materiale – acte de terorism, vandalism, incendii, inundații, cutremure de pămînt;

f) defecțiuni ale sistemelor, defectarea echipamentelor sau sistemelor informaționale, sistemelor de telecomunicație și comunale;

g) administrarea proceselor, executării și distribuirii – erori de introducere a datelor, defecțiuni în administrarea garanțiilor, documentare legală incompletă, acces neautorizat la conturile clienților, etc.

În viziunea autorului, un mediu eficient de administrare a riscurilor operaționale cuprinde: – adoptarea unor strategii clare în domeniu; – supravegherea proceselor din partea Comitetului de Direcție și a managementului superior; – instituirea unei culturi operaționale și de control intern viguroase, care combină un set de valori individuale și corporative, atitudini, competențe și comportări care determină stilul managementului operațional și include specificarea responsabilităților și separarea obligațiunilor; – instituirea unui sistem intern eficient de raportare; – planificarea acțiunilor în caz de circumstanțe excepționale.

Administrarea riscurilor operaționale se efectuează în conformitate cu următoarele principii: ▪ crearea unui cadru adecvat de administrare a riscurilor operaționale: 1.) Comitetul de Direcție aprobă și revizuiește periodic cadrul de administrare a riscului operațional; 2.) Comitetul de Direcție asigură auditul intern, eficient și competent, al administrării riscurilor operaționale. Auditul intern nu este direct responsabil de administrarea riscurilor operaționale; 3.) managerii de rang superior sunt responsabili de implementarea cadrului de administrare a riscurilor operaționale aprobat în cadrul întregii bănci, de dezvoltarea procedurilor de administrare a riscurilor operaționale în toate produsele, activitățile, procesele și sistemele băncii, asigurînd conștientizarea de către salariați a responsabilităților sale referitor la administrarea riscurilor operaționale;

▪ identificarea, evaluarea, monitorizarea și controlul riscurilor operaționale:

1) banca identifică și evaluează riscurile operaționale inerente tuturor produselor, activităților, proceselor și sistemelor. înainte de implementarea unor noi produse și sisteme se efectuează o analiză adecvată a riscurilor operaționale aferente;

2) banca implementează procedee de monitorizare a riscurilor operaționale și a expunerii materiale la pierderi, iar raportările respective vor fi prezentate regulat Comitetului de direcție;

3) banca elaborează proceduri de control și temperare a riscurilor operaționale, care sunt periodic revizuite în concordanță cu strategia în domeniu;

4) banca dispune de planuri de acțiuni în cazul unor circumstanțe excepționale și planuri continuitate a facerilor pentru asigurarea abilității de operare continue și limitării pierderilor în cazul accidentelor de afaceri majore.

Este simplu să formăm concluzia că din cauza deosebirilor existente între bănci, fiecare bancă își elaborează o politică de dirijare a riscurilor adaptată la condițiile individuale. Pentru asigurarea unei dirijări eficiente a riscului politica trebuie să conțină elementele fundamentale cum ar fi supravegherea adecvată din partea consiliului băncii și organul executiv, precum și un proces complex de dirijare a riscului care eficient stabilește, evaluează și supraveghează riscul.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Studiind evoluția economică din Republica Moldova la etapa actuală se poate de făcut concluzia, că caracteristic pentru perioada de trecere la economia de piață este necesitatea organizării unui sistem de colaborare și organizare financiară între participanții relațiilor economice ce se ivesc pe parcursul derulării activității lor în care sistemul bancar are un rol foarte important. Un sistem bancar sănătos constituie o condiție primordială pentru creșterea economică continuă.

Sistemul bancar autohton este unul în curs de dezvolatare, înființîndu-se nu demult și fiind independent din anul 1991. Datorită acestuia este posibilă colaborarea și înființarea relațiilor economice între agenții economici, care contribuie direct la dezvoltarea economiei naționale.

Instituțiile financiare reprezintă o necesitate pentru orice stat, acestea fiind o condiție primordială pentru dezvoltarea acestuia.

În ultimii ani, sistemul bancar se confruntă cu multiple probleme, intensificîndu-se criza economică mondială. Însă pe lîngă factorii negative externi, problemele sunt intensificate și de factorii interni, care la rîndul lor sunt: crizele economice, financiare, politice, lipsa investițiilor străine, inflația, devalorizarea monedei naționale față de valutele străine, lichidarea a 3 bănci din sistemul bancar, atacurile rider asupra băncilor, vulnerabiliatea sectorului bancar, instabiliatea și incertitudinea Băncii Naționale a Moldovei ș.a.

În contextul intensificării crizei economice mondiale și crizei interne din țară, băncilor le este tot mai greu să se mențină, să obțină profit în urma activității sale și totodată să minimizeze riscurile bancare. Pentru obținerea eficienței activității bancare acestea sunt nevoite să se expună riscurilor majore și să se raporteze tuturor schimbărilor care se produce. Un alt factor important care influențează asupra activității bancare este și orientarea țării în raport cu standardele europene. Implimentarea normeleor internaționale este tot mai dificilă, băncile fiind puțin dezvoltate în comparație cu instituțiile financiar bancare din spațiul UE.

Lucrarea de față este o analiză a aspectelor teoretice și practice în privința eficienței activității bancare și riscurile asumate de către o instituție bancară din Republica Moldova.

Analiza aspectelor legate de conținutul economic a riscurilor și a eficienței activității bancare a demonstrate lipsa unei abordări unice a noțiunilor de risc și a setului de indicatori ce reflectă performanța, general acceptate de majoritatea economiștilor. De asemnea în prezent, nu există o delimitare riguroasă a tuturor tipurilor de risc și indicatori de performanță bancară.

Diversitatea riscurilor cu care se poate confrunta o bancă, precum și multitudinea situațiilor care generează riscuri, face imposibilă o clasificare unică a acestora.

Instituția bancară a cărei politici de gestiune a riscurilor și a eficienței activității a fost analizată este B.C. „Moldindconbank” S.A. Aceasta fiind una din cele 11 bănci din sistemul bancar autohton. În urma studierii riscurilor asumate de bancă cît și a eficienței acesteia sau depistat următoarele momente:

Banca se adaptează condițiilor nefavorabile care se produc în exterior și care direct influențează asupra activității sale;

Minimizarea riscurilor este un obiectiv de bază a băncii;

Eficiența activității este reprezentată prin următorii indicatori de performanță: veniturile și cheltuielile, rata profitului, rentabilitatea financiară, rentabilitatea economică, marja netă a dobânzii și gradul de utilizare a activelor;

Respectarea limitelor impuse pentru minimizarea riscului de credit, riscului de lichiditate ș.a.;

Banca înregistrează rezultate remarcabile în ceea ce privește indicatorii rentabilității activelor și rentabilității capitalului pe anul 2014, acestea diminuîndu-se nesemnificativ în anul 2015.

În esență, rezultatele B.C. „Moldindconbank” S.A. sunt bune la capitolul gestionării riscurilor și al eficienței activității. Însă se denotă o scădere al acestora în anul 2015 în raportul cu ceilalți ani. Pentru remedierea problemelor depistate, se propun următoarele soluții:

Sistemul bancar în ansamblu are nevoie de un control mai riguros, o precauție maximă la riscurile multiple și menținerii raportului: profit maxim – risc minim;

Analiza mai frecventă a scrimbărilor factorilor macroeconomici și depistarea factorilor de risc ce vor afecta activitatea băncii;

Banca trebuie să-și monitorizeze riscurile cu precauție, anual efectuînd politici noi de gestiune a acestora în vederea minimizării pierderilor efectelor negative care pot apărea;

Banca este obligată să se înadreze în limitele impuse de BNM, cum ar fi limitele ce țin de nivelul lichidității băncii, suficienței capitalului ponderat la risc, expunerii „mari”, expuneri față de persoanele afiliate ș.a.;

Pentru adoptarea băncii la noile schimbări, banca trebuie să angajeze specialiști tineri, care au o viziune inovativă și actuală asupra sistemului bancar în întregime și a riscurilor.

Implimentarea noilor proiecte, dezvoltarea tehnologiilor.

Menținerea poziției de lider pe piața bancară este munca grea depusă de bancă pentru obținerea beneficiilor proprii cît și pentru dezvoltarea sistemului bancar autohton și ridicarea acestuia la nivel internațional.

BIBLIOGRAFIE

I. ACTE LEGISLATIVE, HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI

Legea instituțiilor financiare, nr.550-XIII din 21.07.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.1/2 din 01.01.1996.

Legea cu privire a Moldovei, nr.548-XIII. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.56-57/624 din 12.10.1995.

Legea privind activitatea de audit, nr.61 din 16.03.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.117 din 10.08.2007.

Legea privind societățile pe acțiuni, nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.38-39 din 12.05.1997.

Legea privind reglementarea valutară, nr.62-XVI din 21 martie 2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.127-130/496 din 18.07.2008.

II. INSTRUCȚII ȘI MATERIALE METODOLOGICE

Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a băncilor comerciale din Republica Moldova, nr.153 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 8/24 (cu modificări și completări).

Recomandările Băncii Naționale a Moldovei cu privire la sisteme de control intern în băncile comerciale din Republica Moldova, hotărîrea nr.330 din 09.11.1998. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.14-15 din 12.02.1999.

Regulament cu privire la dezvăluirea de către BC din RM a informației despre activitatea lor financiară, hotărîrea nr.392 din 21.12.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.163-165 din 29.12.2000.

Recomandări cu privire la sistemul de dirijare a riscului de țară și de transfer de către băncile comerciale din Republica Moldova. Nr. 188 din 13.07.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 116-119/430 din 28.07.2006.

Regulament cu privire la acordarea creditelor preferențiale unor categorii de persoane, nr.1146 din 15.10.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.189-192/1320 din 22.10.2004.

Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii, nr.171 din 11 septembrie 2008. În: Monitorul Oficial al Rpublicii Moldova, nr.180-181 din 03.10.2008.

Regulament cu privire la creditele expirate, nr.194 din 09.10.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.204-205 din 14.11.2008.

Regulamentul cu privire la poziția valutară deschisă a băncii, nr.33 din 05.02.2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.30-33/144 din 13.02.2009.

Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii, nr.265, cu modificarea și completarea din 17.12.2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 27-28 din 19.02.2010.

Regulamentul privind tranzacțiile băncii cu persoanele sale afiliate, nr.297 din 30.12.2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.27-28 din 19.02.2010.

Regulamentul cu privire la suficiența capitalului ponderat la risc, nr.57 din 26.03.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.68-69 din 07.05.2010.

Regulamentul cu privire la expunerile ,,mari”, hotărîrea nr.86 din 30.04.10. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.94-97 din 11.06.2010.

Regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale și formarea reducerilor pentru pierderi la active și provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale”, nr.229 din 18.11.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.1-4/59 din 07.01.2011.

III. MONOGRAFII, ARTICOLE, MANUALE

Basno C., Dardac N. Operațiuni bancare. Instrumente și tehnici de plată. București: Didactică și Pedagogică, 1996. 340 p.

Basno C., Dardac N.; Floricel C. Monedă, credit, bănci. București: Didactică și pedagogică, 1999. 250 p.

Bușmachiu E. Managementul activității financiare a băncilor comerciale în perioada de tranziție. Teză de doctor în științe economice, Chișinău, 1999. 180 p.

Dedu V. Gestiune bancară. București: Didactică și pedagogică, 1996. 340 p.

Drăgoi V. E. Gestiune bancară. Târgoviște: Valahia University Press, 2013. 233 p.

Enicov I. Orientări în managementul riscurilor bancare. Chișinău: ASEM, 2001. 170 p.

Galiceanu C. Gestiune bancară. Craiova: Universitaria, 1997. 159 p.

Ghițu M. Probleme ale riscurilor creditării bancare. Chișinău: ASEM, 2000. 260 p.

Grigoriță C. Activitatea de creditare a băncilor comerciale în RM. În: Anale, seria Economie, vol.2, Chișinău, ULIM, 2000, p.45-50.

Gust M. Management bancar. București: Independența economică, 1999. 210 p.

Kirițescu C., Dobrescu E. Băncile, mica enciclopedie. București: Expert, 1998.370 p.

Nițu I. Analiza standard de risc pentru băncile comerciale și cea utilizată de BCR. În: Revista Băncii Comercial Română, nr.1(37), martie 2008, p. 34-38.

Nițu I. Managementul riscului bancar. București: Expert, 2000. 255 p.

Pâslariuc V. Gestiunea riscului valutar în RM. Teză de doctorat. București, 1998. 190 p.

Răduț R., Barry H. Management bancar, vol.II . București: Institutul Bancar Romăn, 2001. 340 p.

Roxin L. Gestiunea riscurilor bancare. București: Didactică și pedagogică, 1997. 250 p.

Stoica M. Managament bancar. București: Economica, 1999. 325 p.

Tomozei V., Enicov I., Oboroc I. Riscuri și instrumente financiare de acoperire. Chișinău: Evrica, 2002. 351 p.

Роуз П. Банковский менеджмент. Предоставление финансовых услуг. М: Дело, 1997. 765 p.

Усоскин В. М. Современный комерческий банк. Управление и операции. М: Консалтбанкир, 2000. 340 p.

Черкасов В. Е. Финансовый анализ в комерческом банке. М: Инфра, 1995. 325 p.

IV. SURSE STATISTICE ȘI PRACTICE

Aspecte generale ale politicii de creditare. http//www.micb.md/2014_agenți economici_politica.pdf (vizualizat 20.03.2016).

Banca Națională a Moldovei, raportul anual 2015. http://www.bnm.md/md/annual_report (vizualizat 15.05.2016).

Dorancea T. Basel III, noi reglementări globale pentru bănci, publicat pe 15.09.2010.http://www.tititudorancea.com/z/basel_iii_noi_reglementari_globale_pentru_banci.htm (vizualizat 05.04.2016).

Informație privind activitatea economico-financiară a băncilor din Republica Moldova. http://www.bnm.org/bdi/pages/reports/drsb/DRSB1.xhtml?lang=ro&id=8986 (vizualizat 12.04.2016).

Managementul riscului de credit. http//www.micb.md/evaluare_risc/clienți_corporativi/html. (vizualizat 22.03.2016).

Manual de creditare al B.C. „Moldindconbank” S.A.. http//www.micb.md/credite_persoane_juridice/?doc.pdf. (vizualizat 20.03.2016).

Raportul conducerii B.C. „Moldindconbank” S.A. http://www.micb.md/img/n-reports/raportul_conducerii_2014.pdf (vizualizat 02.04.2016).

Raporul anual B.C. „Moldindconbank” S.A. http://www.micb.md/img/n-reports/raport-anual.pdf (vizualizat 03.04.2016).

Ratele la depozitele, creditele overnight și ratele de bază. http://www.bnm.org/ro/content/ratele-dobanzilor?base_rates_full (vizualizat 15.04.2016)

Strategia de creditare, 2011. http//www.micb.md/creditare-agenti-economici/2016. (vizualizat 20.03.2016).

Structura organizatorică a BC „Moldinconbank”SA. http//www.micb.md/aparatul_administrativ/structura-organizatorică/doc. (vizualizat 22.03.2016).

ANEXE

Anexa 1

Clasificarea riscurilor bancare conform Băncii Reglementărilor Internaționale

Tipurile riscurilor Descrierea

Anexa 2

Sructura categoriilor de risc existente propusă de B.C. „Moldindconbank”S.A.

Tabelul 1. Sructura categoriilor de risc din punct de vedere al dependenței factorilor generatori de risc

Fig. 1. Sructura categoriilor de risc din punct de vedere al importanței

Fig. 2. Sructura categoriilor de risc din punct de vedere al încadrării în bilanț

Anexa 3

Tipologia riscurilor în activitatea bancară

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8

Anexa 9

Sistemul gestiunii riscului de credit

ADNOTARE

la teza de masterat pe tema “ Metode și tehnici de gestionare a riscurilor bancare”, elaborată de Morozan Vasilița, Chișinău, 2016

Structura teyei de masterat este următoarea: introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 50 surse, 9 anexe, 60 pagini text de bază, 20 figuri, 4 tabele.

Cuvinte-cheie: bancă comercială, BNM, risc, gestiune, credit, lichiditate, rată a dobânzii, solvabilitate.

Obiectivele propuse în studiul efectuat sunt:

Analiza politicii de gestiune a riscurilor în cadrul B.C. „Moldindconbank” S.A.;

Analiza eficienței activității bancare prin prisma indicatorilor de performanță bancară.

În urma studiului efectuat sau obținut următoarele rezultate:

Depistarea incertitudinii a economiștelor cu privire la o definiție unică a riscurilor bancare și variația setului de indicatori care măsoară performanța unei instituții bancare;

Determinarea unei politici de gestiune clare și concrete în raport cu riscurile asumate de către B.C. „Moldindconbank” S.A. și respectarea limitelor riscurilor bancare (riscul de credit, riscul de lichiditate ș.a.);

Determinarea rezultatelor bune a B.C. „Moldindconbank” S.A. în perioada analizată a eficienței activității sale.

În concluzie afirmăm că, pentru o activitate eficientă este necesară gestiunea riscurilor bancare. Monitorizarea și diminuarea efectelor negative care apar în urma producerii acestora este o condiție primordială pentru o activitate eficientă care va fi una profitabilă. Intensificarea problematicii eficienței și riscurilor sporește pe an ce trece, fiind influențate de factorii macro și microeconomici. Însă, B.C. „Moldindconbank” S.A. este una din cele mai bune bănci în ceea ce privește gestionarea riscurilor și a eficienței sale.

.

ANNOTATION

on the the thesis “Methods and techniques for managing banking risks”, developed by Morozan Vasilita, Chisinau, 2016

The thesis has the following structure: introduction, three chapters, conclusions and recommendations, bibliography of 50 sources, 9 annexes, 60 pages of main text, 20 figures and 4 tables.

Keywords: commercial bank, BNM, risk management, credit, liquidity, interest rate, solvency.

Following the case study conducted, this are some objectives proposed:

Analysis of risk management policy in B.C. „Moldinconbank” S.A;

Analysis of the efficiency of the bank through the banking performance indicators.

Through the study conducted, we obtained the following results:

Detection the uncertainty of the economists on a single definition of banking risks and the variation of the set indicators that mesure the performance of a banking institution;

Determining a clear and concrete management policy in relation to the risks assumed by B.C. „Moldinconbank” S.A. and observance of the banking risks such as, credit risk, liquidity risks and others;

Determine the best results B.C. „Moldinconbank” S.A. in the analyzed period of the effectiveness of its work.

In conclusion, we affirm that for an effective activity, bank risk management is required. Monitoring and reducing the negative effects arising from these facts is a prerequisite for effective work to be a profitable one. Intensifying the issue of efficiency and risk increases every year influenced by macro and microeconomics factors. But B.C. „Moldinconbank” S.A. is one of the best banks in terms of risk management and its effectiveness.

LISTA ABREVIERILOR

AU – Asset Utilisation – Utilizarea activelor

BNM – Banca Națională a Moldovei

CA – Consiliul de Administrație

CNT – Capitalul Normativ Total

EM – Equity Multiplier, Laverage Multiplier – Efectul de pârghie

EUR – Euro

FMI – Fondul Monetar Internațional

HCA – Hotărîrea Consiliului de Administrație

MDL – Leu moldovenesc

NIM – Net Interest Margin – Marja netă din dobânzi

OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

PM – Profit Margin – Marja profitului

RM – Republica Moldova

ROA – Return On Assets – Rentabilitatea economică

ROE – Return Of Equity – Rentabilitatea financiară

RUS – Rubla rusă

SUA – Statele Unite ale Americii

UE – Uniunea Europeană

URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

USD – Dolar SUA

DECLARAȚIE

PRIVIND ORIGINALITATEA CONȚINUTULUI LUCRĂRII DE MASTERAT

Subsemnata _________________________________________________________

Absolventă a Universității Libere Internaționale din Moldova, Facultatea _________________________________________ specialitatea__________________________ promoția ___________________________, declar pe propria răspundere, că lucrarea de masterat cu titlul: ______________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________

elaborată sub îndrumarea dnei ____________________________________________________,

pe care urmează să o susțin în fața comisiei, este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul acesteia în întregime.

Declar că nu am plagiat altă lucrare de masterat, monografii, lucrări de specialitate, articole etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de masterat fiind menționate în conținutul acesteia.

De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de masterat să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțind inclusiv la introducerea conținutului acesteia într-o bază de date în acest scop.

Data ________________________ Semnătură student ____________________