Metode Si Tehnici de Gestionare a Creditarii la Banca Raiffeisen Bank Romania
CUPRINS
Introducere
Cap.1. Aspecte generale privind sistemul bancar
Bancile-componentele principale ale sistemului bancar
Constituirea resurselor de creditare. Principalele categorii de depozite
Plasamentulresurselor. Principalele categori de credite
Operatiuni bancare privind garantia ,controlul si gestionarea riscurilor.
Cap. 2. Principalele metode si tehnici de gestionare a creditelor
2.1 Conceptul de credit si principiile activitatii de creditare
2.2 Clasificarea creditelor bancare
2.3 Etapele aprobrii creditului bancar
2.4 Metode de gestionare a creditelor
2.5 Tehnici de creditare
Cap 3 Studiu de caz la Reiffeisen Bank Romania. Plan de rambursare al unui credit
3.1.Scurt istoric despre Reiffeissen Bank Romania
3.2. Plan de rambursare al unui credit contractat la Reiffeissen Bank Romania
Concluzii
Bibliografie
NOTA INTRODUCTIVA
Lucrarea de fata are ca tema Metode si tehnici de gestionare a creditarii la Banca Raiffeisen Bank Romania. Structurata in trei capitole, in primele doua am prezentat aspectE teoretice referitoare la tema lucrarii, ultimul fiind studiul de caz in care am simulat un plan de rambursare a unui credit in primul an.
In primul capitol, Aspecte generale privind sistemul bancar,dupa cum si titlul indica, voi trata ca subiecte principale, notiuni precum: bancile-componentele principale ale sistemului bancar, constituirea resurselor de creditare, principalele categorii de depozite, de credite, plasamentul resurselor dar, voi discuta si despre operatiuni bancare privind garantia ,controlul si gestionarea riscurilor.
Cel de-al doilea capitol, Principalele metode si tehnici de gestionare a creditelor,aduce in prim plan aspectele teoretice privin creditele, clasificarea acestora, precum si tehnici de creditare sau etapele aprobarii unui credit bancar.
In ultimul capitol al lucrarii voi prezenta un plan de rambursare pe un an, a unui credit, imprumut realizat la Reiffeissen Bank, o paralela intre trei banci diferite, in care va trebui sa se aleaga varianta cea mai convenabila de credit raportata la situatia financiara a familiei considerate in studiul de caz.
CAP.I.ASPECTE GENERALE PRIVIND SISTEMUL BANCAR
I.1. Bancile-componentele principale ale sistemului bancar
Sistemul bancar este unul din cele mai importante domenii ale mecanismului economic din țările dezvoltate, ocupând un loc central în economia de piață.
Banca reprezintă una din componentele principale ale sistemului financiar. Ea “este constituită ca și o societate cu caracter universal, ce poate realiza și oferi totalitatea produselor și serviciilor bancare necesare pentru o bună desfășurare a activității în toate sectoarele economiei.”
În sens larg, băncile comerciale sunt intermediari financiari care concentrează capitalurile disponibile din economie și le pun la dispoziția solicitanților de mijloace bănești (persoane fizice și juridice, statul) sub formă de credite. Se realizează astfel o legătură de interdependență pe de o parte, între diferite categorii de clienți, unii având rolul de furnizori de resurse, alții de utilizatori; de asemenea între aceștia și bancă – elementul motor și de asigurare a echilibrului.
Cu toate că activitatea băncilor a devenit foarte complexă, totuși esența acesteia este mijlocirea creditului și efectuarea plăților între agenții economici sau/și persoane fizice. Legea bancară a României din 1934 definește foarte bine conceptul de bancă, concept care a rămas valabil și de mare actualitate. Prin Legea bancară din 1934 se arată că „Prin întreprinderea de bancă se înțelege orice întreprindere comercială, al cărei obiect principal este acela de a săvârși orice fel de operațiuni asupra sumelor de bani, asupra creditelor, asupra efectelor de comerț, asupra diferitelor valori negociabile, precum și alte operațiuni în legătură cu acestea “.
Pe lângă acordarea de credite în cont propriu, activitatea bancară, constă și în atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public.
Depozitele constituite la bănci de diferiți depunători au un dublu caracter:
– Pe de o parte reprezintă datorii, obligații de plată ale băncii față de depunători și reprezintă pentru bancă una din formele cele mai importante și ieftine de constituire a resurselor sale de creditare;
– Iar pe de altă parte, pentru depunători reprezintă creanțe asupra băncii, respectiv le pot utiliza oricând, fie prin retragere de numerar la ghișeele bancare sau bancomate (monedă efectivă monedă electronică), fie prin dispunerea unei plăți sau transfer în alt cont bancar (monedă de cont, monedă electronică).
Relația depozite-credite are un rol deosebit în activitatea unei bănci, întrucât, cu cât volumul depozitelor atrase de bancă de la public este mai mare și mai stabil, cu atât crește capacitatea sa de creditare și – de aici – veniturile pe care le va realiza sub formă de dobânzi.
Pentru a atrage cât mai multe depozite, băncile plătesc deponenților dobânzi sițsau efectuează anumite servicii gratuit (care înseamnă costuri pentru bancă).
Dobânda plătită la depozite – (denumită dobândă pasivă) este întotdeauna (sau trebuie să fie) mai mică decât dobânda la care banca acordă creditele (dobândă activă). Din această diferență rezultă câștigul băncii. Diferența între cele două rațe ale dobânzii practicate de bancă însă trebuie să fie suficient de mare ca să acopere:
– Cheltuielile operaționale ale băncii (salarii personal, sistem informatic, clădiri, utilaje, consumabile);
– Dobânda plătită la depozite;
– Asigurarea unui profit băncii.
I.2. Constituirea resurselor de creditare. Principalele categorii de depozite
Relațiile care se stabilesc între bănci și clienții acestora, materializate în operațiunile bancare, se reflectă în sistemul conturilor bancare și într-o formă agregată în bilanțul contabil al acestor instituții.
Contul bancar reprezintă un cont analitic deschis de bancă pe numele titularului de cont, prin care se efectuează operațiuni de încasări și/sau plăți ale mijloacelor bănești. Relațiile directe dintre bancă și client se reflectă în conturile bancare deschise pentru a duce evidența raporturilor dintre bancă și fiecare client al ei.
Contul bancar prezintă unele caracteristici specifice reflectate în contabilitatea bancară, dintre care cele mai importante sunt:
(a) marea majoritate a informației-bani reflectă schimburile de proprietate a activelor financiare;
(b) trecerea din proprietatea băncii în proprietatea clientului a unui credit acordat de bancă și înregistrat în cont;
(c) trecerea din proprietatea clientului în cea a băncii, prin înregistrare în cont, a ratelor din credit rambursate, precum și a dobânzilor și comisioanelor cuvenite băncii;
(d) efectuarea și de alte operațiuni decât depozitele și creditele, cum ar fi constituirea de garanții, operațiuni în valută, operațiuni cu titluri de valori etc.
Conturile care se pot deschide clienților se pot grupa în trei mari categorii : conturi curente, conturi de depozite și conturi de împrumut.
Conturile curente (conturi de decontare) se deschid clienților pentru înregistrarea operațiunilor curente de încasări și plăți în numerar, transferul fondurilor între băncile clienților care reprezintă încasări și plăți, precum și alte operațiuni generate de acordarea și derularea creditelor, constituirea și retragerea depozitelor, diverse servicii prestate pentru populație și agenții economici.
Contul curent este cel mai utilizat cont bancar, întrucât prin el se desfășoară întreg fluxul bancar al clientului și permite o informare operativă asupra lichidității imediate a acestuia.
Contul curent începe să funcționeze prin creditare, operațiunea reprezentând depunerea unei sume în numerar la casieria băncii de către titular, transferul unui fond de la altă bancă, transferul din alt cont al titularului (retragere de depozit, creditare), bonificare de dobândă etc.
Contul curent funcționează pe baza a două principii:
A) asigurarea permanentă a disponibilităților, adică a soldului creditor;
B) capacitatea juridică a titularului de a dispune de plăți în proporția în care activele din cont sunt libere de gaj sau alte obligații dispuse de autoritatea publică.
Contul de depozit este un cont de pasiv care se creditează cu sumele constituite ca depozite și se debitează cu cele ieșite din cont la lichidarea depozitului. Depozitele pot fi în lei și valută și se constituie în baza unei convenții scrise între bancă și client în care se prevăd suma, perioadă și dobânda, inclusiv modalitatea de plată a acesteia. La scadență depozitul și dobânda se transferă în contul curent, dacă nu există o clauză de reînnoire automată. Dobânda poate fi transferată și lunar în contul curent, în funcție de opțiunea clientului, dar aceasta este ceva mai mică decât dobânda transferată la scadență. Clientul poate renunța la investiția făcută și în virtutea dreptului de proprietate poate solicita retragerea depozitului înainte de scadență, caz în care clientul va beneficia de tratamentul aplicat contului curent.
Conturile de împrumut reflectă obligațiile clienților față de bancă și se debitează cu valoarea creditelor trase, creditându-se cu sumele rambursate. Toate conturile de împrumut funcționează prin intermediul contului curent, respectiv cu sumele trase din credit se alimentează contul curent din care se fac apoi plățile și invers din sumele disponibile în contul curent se rambursează creditele din contul de credite și se plătesc dobânzile și comisioanele datorate băncii. Conturile de împrumut corespund tipurilor de credite folosite de bancă. Dobânda este de regulă fluctuantă și depinde de nivelul pieței, calitatea clientului de perioada de creditare.
Creditul este operațiunea prin care se intra imediat în posesia unor resurse în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare în condițiile platii unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător. Derularea relațiilor de credit implica existența banilor și dezvoltarea funcțiilor lor.
Dobânda este “suma de bani plătită pentru dreptul de folosire a împrumutului până la scadență. Ea este o formă de venit încasata de depunătorii de bani în investițiile financiar bancare, de deținătorii de obligațiuni, de bănci. Prin dobânda se recompensează posesorii de bani pentru împrumutul lor.”
Mărimea și dinamica dobânzii sunt exprimate cu ajutorul a doi indicatori:
– Masa sau suma absolută a dobânzii (D)
– Rata dobânzii exprimată în procente (d)
Rata dobânzii este prețul plătit pentru a dispune timp de un an de 100 u.m. În mod current, rata dobânzii se exprima fără a se face referire la perioada de timp, deoarece aceasta este considerată implicit de a fi de 1 an.
Dobânda poate fi simpla sau compusă.
Formula dobânzii simple (dobânda nu se adauga la depozitul inițial)
Unde: Db – dobânda
C – mărimea creditului
P – rata anuală a dobânzii
T – timpul în zile
B. Formula dobânzii compuse – (dobânda se calculează și se adauga la depozitul inițial, astfel încât, pentru perioada următoare, procentul de dobândă se aplică la întreaga suma cumulată) este utilizată în cazul creditelor pe termen mai mare de 1 an, când rambursarea creditului și plata dobânzilor se face o singură dată, la scadență finală.
N – număr de ani
Mărimea ratei dobânzii se exprimă în procente și se determina cu ajutorul următoarelor elemente:
Prima de risc este un element care a menirea de a prevenii riscurile prealabile (de nerambursare sau de imobilizare) la care se expune creditorul;
Prima de risc menită să prevină pierderile cauzate de modificările intervenite în nivelurile ratei dobânzii la credite și obligațiuni;
Prima pentru inflație menită să prevină pierderile de valoare datorită inflației;
Costurile administrative ocazionate de desfășurarea operațiilor de creditare constituie o parte importantă din mărimea ratei dobânzii;
Rata dobânzii pure este o component a ratei dobânzii care rămâne după ce din nivelul ratei dobânzii nominale se reduc elementele corespunzătoare primelor și costurilor;
Ca orice preț, rata dobânzii, depinde, pe o piața liberă, de raportul de cerere-oferta de credit. Dacă cererea de credit crește, la aceeași ofertă de monedă, rata dobânzii va crește. Dacă cererea de credit însă scade, la aceeași ofertă de credit, rata dobânzii scade. În ceea ce privește oferta de credit, dacă aceasta crește, la aceeași cerere, rata dobânzii scade, și dacă oferta de credit scade, la aceeași cerere de credit, rata dobânzii crește.
Ea este influențată și de rață inflației, adică de creșterea prețurilor, dar și de riscul creditului și de starea economiei. Dacă prețurile cresc, rata dobânzii poate să crească, și dacă scad, rata dobânzii poate fi mai mică.
Inflația, de regulă, determina majorarea ratei dobânzii pentru a se compensa reducerea puterii de cumpărare a banilor. Ea poate duce și la sporirea ofertei de credite ceea ce implica scăderea ratei dobânzii. Creditorii urmăresc să acorde împrumuturi cu dobânda nominală care să acopere inflația anticipată.
Nivelul ratei dobânzii influențează la rândul său, masa monetară din economie:
Când rata dobânzii crește, agenții economici sunt descurajați să împrumute, deci scade cererea de credit. Ei sunt stimulate să economisească și sa-și constituie depozite în bănci și de aceea oferta de credit crește. În acest caz, masa monetară utilizată de agenți scade.
Scăderea ratei dobânzii determina creșterea cererii de credit, stimularea consumului și a investițiilor în activitățile economice și deci creșterea masei monetare utilizată de agenți.
Creșterea ratei dobânzii este determinată și de factori precum:
Sporirea costurilor serviciilor bancare;
Aplicarea pe scară largă a invențiilor și inovațiilor;
Apariția unor nevoi noi economice care stimulează interesul agentului economic inteprinzator pentru investiții;
În direcția scăderii ratei dobânzii acționează factori precum:
Creșterea gradului de autofinanțare;
Restrângerea invențiilor și inovațiilor în economie.
Factorii care influențează nivelul ratei dobânzii acționează concomitent; evoluția concretă a ratei dobânzii depinde de ponderea factorilor care au o intensitate mai mare de acțiune.
I.3. Plasamentul resurselor. Principalele categorii de credite
Resursele băncii sunt constituite din resurse proprii și resurse atrase.
Din punct de vedere al gradului de stabilitate, resursele proprii cuprind resursele stabile, care pot fi plasate pe termen lung, constituite din capital social cash, fondul de rezervă, primele legate de capitalul social vărsat și resurse temporare, plasate pe termen foarte scurt sau scurt (rezerva generală pentru riscul de credit, provizioane pentru riscul de credit, dividendele de plată, etc.)
Capitalul bancar joacă un rol important începând cu constituirea băncii și continuând cu perioada de funcționare până la lichidare. Datorită acestui rol în ultimii ani capitalul a devenit punctul esențial al managementului bancar. Din punct de vedere teoretic, capitalul bancar îndeplinește următoarele funcții:
protejează deponenții în eventualitatea insolvabilității și lichidării băncii
absoarbe pierderile neanticipate pentru a menține încrederea, astfel că în condiții de stres, banca să-și poată continua activitatea;
servește la achiziționarea de clădiri și echipamente pentru desfășurarea activității;
servește ca o limită impusă (Norma Cooke) pentru expansiunea nejustificată a activelor.
Resursele atrase constituie partea cea mai activă din resursele băncii deoarece pe seama acestora banca își poate îndeplini funcția de investiții în economie. Resursele atrase sunt formate din:
Pasive interne, compuse din:
Disponibilități și depozite în lei ale clienților băncii;
Depozite ale persoanelor fizice romane;
Sume în tranzit ale unității băncilor;
Depozite publice guvernamentale și asimilate acestora;
Pasive interbancare ce cuprind disponibilități și creditele interbancare;
Pasivele externe:
Împrumuturi de la băncile externe;
Creditori din operațiuni cu banca;
Depozite în valută și disponibilități la vedere ale clienților;
3. Alte pasive
Principalele categorii de credite
Nevoia de creditare apare din lipsă de fonduri proprii. Exista mai multe clasificări de credite bancare acordate agenților economici și persoanelor fizice, în funcție de varietatea și complexitatea raporturilor de creditare sau de gruparea operațiunilor de credit.
1. Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi de credit, pe termen scurt, mediu său lung, privind operații bazate pe înscrisuri sau fără, garantate sau negarantate, pe obiect de credit sau global. În raporturile de credit cu instituțiile de credit se pot angaja persoanele juridice (au calitatea de agenți economici) și persoanele fizice.
– Se acorda pe baza unei garanții și a unei documentații tehnico-economice pe o perioadă mai mare de timp, cuprinsă între 5 și 25 de ani. Se disting următoarele tipuri de credite: MEBO, L1/1995, BERD, BIRD, BEI, pentru dezvoltare-investitii, credite pentru sectorul agricol și zootehnic, etc.
2. Creditul comercial acel credit acordat intre producători și comercianți prin vânzarea mărfurilor, în schimbul unor instrumente de credit (sau efecte de comerț). De asemenea reprezintă o amânare la plata, acordată de un furnizor de mărfuri sau de servicii, clientului. Fiind un împrumut civil, creditul comercial se deosebește fundamental de creditul bancar prin aceea, ca în timp ce bancă împrumuta banii depunătorilor sau fonduri ale altor bănci, împrumutătorul (creditorul) civil împrumuta banii săi. Acest tip de împrumut fiind civil nu poate fi calificat ca operațiune bancară.
3. Credit obligatar se referă la relațiile de credit în care partenerii sunt instituțiile statale sau întreprinderile economice în calitate de debitori, care emit obligațiunile, în această calitate, și creditorii, subscriitori și deținători ai acestor obligațiuni, care-și angajează astfel capitalurile, în vederea obținerii unui venit sigur sub formă de dobânzi.
Are la baza emisiunea de obligațiuni care dau dreptul deținătorului la o anumită dobânda cu respectarea următoarelor prevederi:
– Numarul de obligațiuni la purtător să nu depășească ca suma, din capitalul vărsat existent așa cum a fost înregistrat la ultimul bilanț contabil înregistrat;
– Sa aibă aceeași valoare pentru a conferi deținătorilor drepturi egale;
– Pot fi emise și în forma material ape support de hârtie sau în forma nemateriala prin înscriere în cont;
– Valoarea obligațiunilor subscrise să fie integral vărsată;
– Obligatiunile se rambursează la agentul economic emitent, la scadență.
4. Credit ipotecar reprezintă principala modalitate de sprijinire a proprietății imobiliare. Acesta presupune o convenție intre creditor și împrumutat, în care se prevăd următoarele:
• Proprietatea ce servește ca garanție a rambursării împrumutului
• Condițiile de remunerare și scadentele de rambursare
• Penalitățile în caz de rambursare anticipată (parțială sau integrală) a creditului
• Circumstanțele în care prin nerespectarea condițiilor de împrumut debitorul poate pierde proprietatea.
5. Creditul de consum este creditul pe termen scurt, mediu său lung, acordat persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor și serviciilor de care beneficiază prin rețeaua de comercializare și servicii, sau pentru recreditarea creanțelor contractate în acest scop. Creditorii includ instituțiile de credit, companiile financiare, instituțiile de economii, comercianții de detaliu. Creditul de consum a existat inițial sub forma «crreditului deschis», respectiv a posibilității pe care comerciantul o acorda clienților solvabili de a achiziționa mărfuri portivit necesitaților, urmând ca lichidarea datoriilor să se facă ulterior. Forma astfel practicata a fost considerată drept credit cu rambursare neesalonata.
I.4. Operațiuni bancare privind garanția, controlul și gestionarea riscurilor
Instituțiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui și funcționa în România cu respectarea dispozițiilor generale ale Băncii Naționale a României aplicabile instituțiilor de credit și a cerințelor specifice legale, în una din următoarele categorii:
A) bănci;
B) organizații cooperatiste de credit;
C) bănci de economisire și creditare în domeniul locativ;
D) bănci de credit ipotecar;
E) instituții emitente de monedă electronică.
În conformitate cu Dicționarul explicativ al limbii române, cuvântul risc provine din cuvântul francez "risque" și reprezintă pericol posibil, inconvenient posibil sau probabilitatea de a suporta o pagubă. Riscul reprezintă „prejudiciul potențial, la care sunt expuse patrimoniul, interesele și activitatea agentului economic.” Într-o accepție sintetică, riscul este definit și ca „probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecințe adverse pentru subiect”.
În activitatea lor, băncile se confruntă cu riscuri specifice, riscuri ce reprezintă factori primordiali de decizie în operațiunile bancare. Riscul bancar influențează modul de operare al băncilor, cerințele de acordare a creditelor, nivelul dobânzilor și a altor aspecte specifice.
Așadar, riscurile sunt definite ca pierderi asociate unor evoluții adverse ale rezultatelor. Gestiunea riscurilor nu este altceva decât „ansamblul instrumentelor, tehnicilor și dispozitivelor organizatorice necesare băncii pentru a reuși.”
Chiar dacă vizează un orizont de timp viitor în funcționarea băncilor, riscurile bancare pot fi gestionate, în această constând ineditul demersurilor de administrare a riscurilor.
Importanța gestiunii riscului ca activitate constă în posibilitatea de a prognoza într-o anumită măsură producerea evenimentului de risc și de a lua la timp deciziile necesare în vederea reducerii riscului unor eventuale consecințe nefavorabile.
Administrarea riscurilor semnificative bancare este considerată un proces focalizat analiza profilului de risc, în vederea maximizării raportului dintre risc și profit în diferite domenii de activitate ale unei societăți bancare. Riscurile semnificative sunt riscuri cu impact însemnat asupra situației patrimoniale și/sau reputaționale a băncilor. O posibilă structură a riscurilor bancare semnificative cuprinde:
risc de credit;
risc de țară;
risc de transfer;
risc de piață;
risc de preț;
risc valutar;
risc al ratei dobânzii;
risc de lichiditate;
risc operațional;
risc juridic;
risc reputațional.
Literatura de specialitate descrie multiple categorii principale de risc, în funcție de anumite caracteristici primare sau secundare..
1. Riscul de credit reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ca urmare a neîndeplinirii de către contrapartidă a obligațiilor contractuale. Riscul asociat partenerilor de afaceri și riscul de reglementare legală, sunt privite ca fiind mai puțin relevante și adeseori că fiind subordonate riscului de creditare, motiv pentru care în evaluarea lor sunt folosite procedurile standard de gestiune a riscului de creditare.
2. Riscul de țară reprezintă riscul asociat riscului de credit, care este determinat de condițiile
Econornice, sociale și politice ale țării de origine a împrumutatului.
3. Riscul de transfer reprezintă o componentă a riscului de țară, care apare atunci când obligația împrumutatului nu este exprimată în moneda locală a acestuia.
4. Riscul de piață reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apare din fluctuațiile pe piață ale prețurilor, ratei dobânzii și cursului valutar. 5. Riscul de preț este o componentă a riscului de piață, care apare din fluctuațiile pe piață ale prețurilor valorilor mobiliare, mărfurilor și instrumentelor financiare derivate.
6. Riscul valutar reprezintă o componentă a riscului de piață, care apare din fluctuațiile pe piață ale cursului valutar.
7. Riscul ratei dobânzii reprezintă o componentă a riscului de piață, care apare din fluctuațiile pe piață ale ratei dobânzii.
8. Riscul de lichiditate reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ce rezultă din imposibilitalea instituțiilor de credit de a onora în orice moment obligațiile de piață pe termen scurt, fără ca aceasta să implice costuri sau pierderi ce nu pot fi suportate de instituțiile de credit.
9. Riscul operațional reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care este determinat de factori interni (derularea neadecvată a unor activități interne, existența unui personal sau unor sisteme necorespunzătoare etc.) sau de factori externi (condiții economice, schimbări în mediul bancar, progrese tehnologice etc.).
10. Riscul juridic este o componentă a riscului operațional, apărut ca urmare a neaplicării sau a aplicări defectuoase a dispozițiilor legale ori contractuale, care afectează negativ operațiunile sau situația instituțiilor de credit.
11. Riscul reputațional reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ca urmare a lipsei de încredere a publicului în integritatea instituțiilor de credit.
Etape în gestionarea riscurilor bancare
Gestionarea preventivă a riscului de creditare presupune organizarea procesului de creditare, începând cu definirea politicii de creditare și terminând cu monitorizarea și controlul creditelor acordate, având la bază anticiparea riscurilor în scopul diminuării sau eliminării efectelor nedorite ale acestora. Gestiunea riscului de creditare privește deopotrivă gestiunea riscului global de creditare și a celui individual, fiecare componentă având rolul său specific în cadrul activității de creditare și de management general.
În activitatea de conducere și gestionare a riscului bancar, în literatura de specialitate se recomandă folosirea unei metodologii care include o procedură în etape, respectiv: identificarea și analiza riscului; controlul și eliminarea riscului; asumarea riscului; transferul riscului.
În acest context, gestiunea riscurilor bancare se identifică cu managementul riscurilor bancare și reprezintă ansamblul instrumentelor și compartimentelor organizatorice necesare băncii în scopul obținerii unui profit superior. Obiectivele urmărite în vederea gestionării riscurilor sunt:
− asigurarea continuității activității instituției bancare știut fiind faptul că mai devreme sau mai târziu unele riscuri se materializează în costuri;
− extinderea controlului intern în scopul urmării performanțelor și supravegherea riscului;
− realizarea unui portofoliu de activități astfel încât activitățile cu pierderi să se justifice în măsura în care se reduce riscul de ansamblu.
O strategie bancară performantă are ca fundament programe de gestiune a riscurilor bancare care vizează minimizarea expunerii potențiale a băncii la risc. Gestiunea riscurilor nu poate fi tratată la modul general ci doar în strânsă corelație cu fiecare categorie de risc, deoarece pentru fiecare clasă de risc există alte metode de gestionare
CAPITOLUL II. CREDITUL BANCAR
2.1. Conceptul de credit si principiile activitatii de creditare
Creditul reprezintă o valoare actuală care se transmite de la un creditor (investitor sau împrumutător) unui debitor (împrumutat) care se angajează să-l ramburseze, după un timp, în condițiile specificate în contractul de credit, în cadrul căruia debitorul promite plata dobânzii pentru a remunera pe debitor. În concepția autorului Ion Bucur, acesta definea creditul, în lucrarea Economie politică, ca “fiind operațiunea prin care se intra în posesia unor resurse în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în condițiile platii unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător.”
În principal, creditul se caracterizează prin următoarele aspecte:
cel care dă cu împrumut suma de bani (de ex. Banca) nu își pierde dreptul de proprietate asupra sumei împrumutate, ci numai dreptul de folosință, care este transferat celui care solicita creditul (de ex. Persoana care dorește să-și deschidă o afacere, să cumpere un imobil etc.);
creditul este acordat pe o perioadă de timp, până la o anumită dată, numită scadenta, sau termen de rambursare, transferarea dreptului de folosire a sumei împrumutate fiind temporară;
creditul trebuie rambursat (înapoiat) creditorului (de ex. Banca) în funcție de cum s-a stabilit împreună cu acesta în contractul de creditare, lunar, anual etc., cu rate egale, crescătoare sau descrescătoare
cel care solicita creditul trebuie să plătească celui de la care a împrumutat suma de bani (băncii) o dobândă, un preț pentru faptul că folosește suma de bani respectivă. Dobânda poate fi plătită o dată cu ratele de credit, lunar, anual etc. Ea se calculează în funcție de rață dobânzii exprimată sub formă de procent (de ex. 35%) după formula:
A) dacă P (perioadă) este în zile
B) dacă P (perioadă) este în luni
D – dobânda
P – perioadă
R – rata dobânzii
Exemplu: Dacă contractați (luați) un credit de 100.000.000 lei, pe termen de 1 an, cu rata dobânzii de 24%, cu rate egale în fiecare lună, va trebui să plătiți o dobândă în prima lună de:
cel care solicita creditul trebuie să dețină o garanție. Garanția poate fi personală, dacă o altă persoană se angajează să plătească în locul celui care a contractat creditul, dacă acesta nu mai poate rambursa creditul, sau reală, care constă într-o valoare materială (casă, autoturism, utilaje, terenuri etc.), ce poate fi valorificata (vândută) de către bancă, în cazul în care cel care a împrumutat creditul nu-l mai poate înapoia.
Prin natura lui, creditul îndeplinește o serie de funcții socia-economice pozitive:
• Creditul facilitează sporirea capitalului real, favorizând o mai bună utilizare a factorilor de producție existenți. Prin intermediul creditului, resursele bănești existente pot fi valorificate în sensul sporirii producției naționale, din pasive devin active.
• Contribuie la concentrarea activităților economice în unități mari. Facilitează distribuirea și redistribuirea resurselor bănești între diferite întreprinderi și ramuri economice, orientându-le spre unitățile mai bine situație pe piață, sporindu-le forța concurențiala, profitul încasat și patrimoniul de care dispun.
• Accelerează tranzacțiile comerciale. Creditul ușurează desfacerea mărfurilor pe scară mare. Comerciantul detailist obține mărfuri pe credit în schimbul unui efect comercial pe care comerciantul angrosist o poate sconta la o bancă, dacă nu poate aștepta restituirea sumei de către debitorul sau.
• Sporește viteza de rotație a monedei și contribuie la dimensionarea ei. Banii de credit contribuie și la sporirea cantității mijloacelor de plată în economia națională, influențând și în sensul modificării structurii lor.
• Exercita o influență benefică asupra consumului, prin posibilitatea cumpărării pe credit și a platii în rate a unor bunuri de folosință îndelungată.
2.2 Clasificarea creditelor bancare
Dacă banii au cunoscut un proces continuu de generalizare și universalizare, creditul, dimpotrivă, s-a concretizat și s-a diversificat din ce în ce mai mult. Criteriile care determină delimitare principalelor tipuri de credit sunt:
Persoana creditorului
Modalitatea specifică de formare și utilizare a capitalurilor disponibile
Persoana debitorului
Dimensiunile și dinamica necesitaților debitorului și modul de folosire a
capitalurilor împrumutate
Obiectul creditului și sfera de utilizare
Duratele de constituire a capitalului disponibil și de utilizare de către
împrumutați.
1.Pe baza acestor criterii, raporturile de credit se structurează, în economia de piață, astfel:
Creditul comercial este acel credit acordat între societățile comerciale nefinanciare. Acesta este consemnat în înscrisuri speciale, numite efecte comerciale, (cambia, polița ș.a.) sau în contractul de vânzare-cumpărare intervenit între părți. Creditul comercial are caractaristica de transferabilitate
Creditul obligatar este cel în care debitor este, de regulă, statul. Această poziție poate fi deținută și de o administrație publică sau de un agent economic „de primă mână” pe piața respectivă.
Creditul ipotecar este acel credit al cărui obiect îl reprezintă materia proprietății imobiliare: construcții și terenuri. Între creditor și debitor intervine un contract potrivit căruia primul pune la dispoziția celui de-al doilea o sumă prin care acesta din urmă să-și constituie sau să-și extindă proprietatea imobiliară. Contractul, având în vedere obiectul specific al creditului, conține unele prevederi caracteristice:
menționarea proprietății cu care se garantează împrumutul;
obligațiile ce decurg în cazul rambursării anticipate;
condițiile în care debitorul poate pierde proprietatea.
Creditul imobiliar-atat creditul imobiliar cât și creditul ipotecar denumesc oferte de creditare pentru cumpărarea unei locuințe. “Sintagma credit ipotecar s-a impus datorită schimbării de politic ape care majoritatea băncilor și fondurilor de creditare au abordat-o: creditul garantat prin ipoteca asupra imobilului cumpărat. O diferență fundamental între cele două tipuri de credite, nu există și interpretarea lor este diferită de la o bancă la alta.În principiu, creditul ipotecar se garantează cu ipotecă pe imobil, în timp ce creditul imobiliar se poate garanta și cu alte tipuri de garanții (giranți, alte immobile)”.
Creditul de consum este creditul al cărui obiect îl formează consumul personal. Debitorul este, de regulă, o persoană fizică, un consumator care dorește să consume, deci să achiziționeze, dar nu are suficiente resurse. Creditorul poate fi un furnizor oarecare de bunuri de consum sau banca.
Creditul bancar este “acordat de către bănci persoanelor fizice și juridice, pe termen scurt, mediu său lung. Aceste credite se acordă cu sau fără înscrisuri, cu sau fără garanții reale, pe obiecte ale creditării sau global.”
Creditul de refinanțare
Procesul impus de accesarea unui credit de refinanțare este ceva mai complicat decât cel condiționat de contractarea unui simplu împrumut, presupunând în primul rând alături de documenele uzuale un set de acte specifice și discuții în paralel cu două bănci.
Clientul depune cererea de credit împreună cu documentele standard necesare și documentele specifice pentru refinanțare. în cererea de credit, clientul menționează creditele care urmează a fi refinanțate.
Dacă este vorba despre un credit de refinanțare cu garanții, se trece la evaluarea imobilului și/sau terenului ce urmează a fi ipotecat.
Banca analizează cererea de credit a clientului în baza normelor specifice de creditare.
Dacă cererea de credit este aprobată, se trece la următorul pas reprezentat de procesul de ca garanțiilor (ipoteca și/sau polițe de asigurare): semnarea contractului de garanție (ipoteca) și autentificarea acestuia; încheierea poliței de asigurare a bunului adus în garanție în favoarea băncii, precum și polița de asigurare de viață a împrumutatului (dacă este cazul).
Clientul va semna contractul de credit și ordinul de plată cu suma necesară rambursării integrale a creditului refinanțat.
După transferarea sumei necesare închiderii creditului, clientul prezintă băncii dovada lichidării creditului refinanțat și extras de carte funciară pentru informare care atestă intabularea ipotecii (pentru refinanțarea creditelor cu garanție imobiliară).
Documentația specifică unui credit de refinanțare
Pe lângă documentația standard prevăzută pentru obținerea unui împrumut, la creditul de refinanțare mai apar ca elemente noi câteva acte specifice.
La momentul solicitării creditului de refinanțare
Copia contractului de credit și a graficului de rambursare a împrumutului ce urmează a fi
Refinanțat.
Copia contractului de ipotecă încheiat cu altă bancă (dacă este cazul).
Copia încheierii de intabulare sau extras carte funciară (în cazul preluării de ipotecă).
La momentul semnării contractului de creditare
Extras de cont de credit/adresă din partea băncii care să ateste datoria totală a clientului.
Acordul din partea celeilalte bănci pentru înscrierea ipotecii de rang 2 în favoarea băncii la care se face refinanțarea (dacă este cazul).
Avantajele și dezavantajele unui credit de refinanțare
Există numeroase motive pentru a lua în considerare un credit de refinanțare, însă toate posibilele avantaje trebuie cântărite punându-le în balanță cu riscurile pe care le presupune acest tip de produs. Luarea unei decizii în privința contractării unui asemenea împrumut trebuie corelată cu analiza exactă asupra beneficiilor și sacrificiilor pe care le va cunoaște potențialul client.
Avantajele creditului de refinanțare
Se minimizează efortul de a face plati lunare către mai multe instituții financiare printr-o singură plata lunară, la o singură bancă.
Se reduc plățile lunare. în acest caz, dorința de refinanțare este simplă și de înțeles, întrucât se dorește o singură rata lunară mai mică decât suma ratelor anterioare.
Schimbarea monedei creditului în derulare elimina presiunea exercitată de fluctuațiile cursul de schimb valutar.
O parte semnificativă din ratele lunare sunt aferente unor credite de consum purtătoare de dobândă împovărătoare, care se reduce semnificativ optând pentru un credit de refinanțare cu garanții.
Se evita riscul generat de dobândă variabilă. Creditele existente (propuse spre refinanțare) sunt credite cu dobândă variabilă, iar creșterea indicilor de referință poate împinge clientul în imposibilitatea achitării integrale a ratelor.
Se poate obține o sumă suplimentară de bani, dar cu menținerea aceleiași rate lunare. Prin refinanțarea creditelor de consum printr-un credit ipotecar clientul poate beneficia de o dobândă mai mică, dar și de un împrumut mai consistent. Atenție, această alternativă impune însă și o durată de creditare mai mare.
Dacă nu mai sunteți mulțumiți de serviciile oferite de bancă la care ați făcut împrumutul, sau dacă costurile indirecte (și care nu sunt legate de creditul în derulare) sunt mult prea mari față de alte bănci.
Există posibilitatea de obține o perioadă de grație la plata ratelor lunare, interval în care nu o să achitați bani băncii.
Dezavantajele creditului de refinanțare
Refinanțarea presupune acoperirea unor costuri suplimentare, reprezentate de comisionul de analiză și/sau acordare, comisionul de rambursare anticipată, taxa pentru emiterea scrisorii de refinanțare, comisioanele pentru transferul banilor, evaluarea imobilului, asigurarea, taxe notariale etc. Toate procedurile necesită timp și implicare permanentă din partea dumneavoastră. La aceasta se adauga stresul generat de schimbarea efectuată. Refinanțarea s-ar putea realiza prin majorarea perioadei de rambusare, lucru care în cazul unora nu reprezintă cu adevărat o soluție, în condițiile în care va plăti la banca pe un interval mai mare.
2. În funcție de perioada pentru care se acorda, se disting trei feluri de credite:
– Credite acordate pe termen scurt, pentru o perioadă mai mică de un an;
– Credite acordate pe termen mediu, cu durata de rambursare între un an și cinci ani;
– Credite acordate pe termen lung, cu o durată de rambursare mai marede 5 ani;
3.În accepțiunea modernă a economiilor de piață occidentale, întâlnim următoarele tipuri de credite:
– Credite de funcționare sau de trezorerie sunt credite de exploatare, au caracter global și finanțează activele circulante;
– Credite adaptate la anumite active circulante;
– Credite pentru finanțarea comerțului internațional;
– Credite pentru investiții;
– Credite participative care asigura finanțarea unui program de dezvoltare;
– Credite locație, care pot fi mobiliare sau imobiliare;
Pe lângă aceste clasificări, literatura de specialitate clasifica creditele bancare în baza a mai multor criterii, pe care le-am prezentat în figura 2.3.1. Formele creditului.
Sursa: Grigorita Cornelia, Activitate bancară, Editura Cartier, Chișinău, 2004, p.185
2.3. Etapele aprobarii creditului bancar
În ceea ce privește documentele necesare pentru a putea contracta un credit, acestea sunt următoarele:
I. Cerere de credit (furnizată de către agenția de implementare, bancă, ONG).
II. Documente juridice de constituire a societății:
copie a statutului societății;
copie a contractului de societate;
hotărârea judecătorească de înființare a societății;
copie a Certificatului de Înmatriculare la Registrul Comerțului;
copie a Certifcatului de Înregistrare Fiscală – Cod fiscal;
copii după Actele Adiționale înregistrate la Registrul Cometului cu modificările ulterioare înființării.
hotărârea Adunării Generale prin care au fost împuterniciți reprezentanții să cotracteze cre-dite bancare în numele societății.
III. Documente financiare:
ultimul bilanț anual (sau bilanțul contabil anual) pentru ultimii 2-3 ani și, după caz, ultimul bilanț semestrial (cu toate anexele);
balantele de verificare pe ultimele trei luni, situația patrimoniului și rezultatele financiare pe semestrul anterior;
situația bugetului de venituri și cheltuieli (contul de profit și pierderi) pentru anul în care se solicita creditul;
situații financiare curente ale debitorului și ale oricărui garant al acestuia.
IV. Plan de afaceri (studiu de fezabiliate incluzând proiecții financiare pe următorii 5 ani). Planul de afaceri trebuie să aibă ca anexe în funcție de tipul proiectului următoarele:
autorizații și avize necesare funcționării, proiect de construcție, aviz de mediu;
oferte de la furnizori pentru achiziționarea de echipamente și materii prime;
cereri de oferta de produse, servicii de la principalii clienți;
lista garanțiilor propuse de societate;
rapoarte de evaluare și dovada proprietății asupra acestora.
acte privind situația juridică a terenului.
Pentru asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate să desfășoare activități independente, sunt necesare după caz următoarele acte:
cerere de credit;
autorizație de funcționare;
certificat de înmatriculare la Registrul Comerțului;
declarația de venituri pe anul în curs, depusă la organele fiscale;
adeverința de la Consiliul Local, în raza căruia are domiciliul (deține proprietatea), privind situația patrimonială;
adeverința privind situația actuală a patrimoniului emisă de secțiile notariale ale instanțelor de judecată (Carte Funciară) sau de Registrul Agricol din cadrul Consiliilor Locale;
situația împrumuturilor și disponibilităților bănești la alte bănci și/sau alți debitori (creditori);
situația contractelor de desfacere a produselor la intern și extern pe anul în curs;
situația disponibilităților în conturile deschise la alte bănci, cu prezentarea ultimelor extrase de cont;
situația creditelor curente și restante, angajate la alte bănci, pe termene și scadente;
modalitățile de plată a furnizorilor și structura angajamentelor față de aceștia;
situația creanțelor față de clienții firmei (valoare, termene de încasare;
2.4. Metode de gestionare a riscurile creditului
Perioada actuală este denumită “era managementului de risc” în domeniul bancar, iar managementul riscului este o sarcină extrem de complexă și importantă a managementului bancar.
Creditul este o relație între doi parteneri (subiecți) caracterizat, așa cum am văzut, printr-o promisiune, care este generatoare de riscuri.
Riscul bancar poate să apară pe parcursul derulării operațiunilor bancare, „fenomen ce provoacă efecte negative asupra activității bancare, ducând la deteriorarea calității afacerilor, la diminuarea profitului și chiar înregistrarea de pierderi, ceea ce afectează funcționarea normală a băncii.” Riscul bancar este provocat de regulă de clienții băncii care contractează împrumuturi pe care nu le ramburseaza la termen și nici nu sunt acoperite de garanții asiguratorii corespunzătoare, ceea ce provoacă pierderi băncii.
Riscul de creditare „exprimă posibilitatea ca debitorii sau emitenții de titluri să nu–și onoreze obligațiile la scadență, ca urmare a degradării situației financiare a acestora, care poate fi determinată de condițiile afacerii împrumutatului sau de situația generală a economiei.” Pentru limitarea pierderilor care decurg din neîncasarea la scadență a creditelor și dobânzilor aferente, se impune o gestinare atentă a riscului de credit, care se realizează a priori și a posteriori.
Gestionarea a priori este o primă etapă și presupune :
– divizarea și limitarea riscurilor,
– aprecierea calității (capacității de rambursare) a solicitanților de credite,
– constituirea garanțiilor.
A doua etapă , gestionarea a posteriori , vizează:
– analiza portofoliului de credite și constituirea de provizioane,
– constituirea rezervei generale pentru riscul de credit .
În legătură cu rambursarea apar două categorii de riscuri:
A. Riscul de rambursare pe care și-l asumă creditorul și care constă fie în întârzierea rambursării peste scadență, fie în imposibilitatea debitorului de a rambursa.
B. Riscul de imobilizare pe care și-l asumă deponentul unei bănci și care constă în imposibilitatea băncii de a rambursa acestuia, la cerere, parțial său integral, suma depusă.
În afară de riscurile de rambursare, în activitatea băncilor apar și alte
Riscuri generate de împrejurări diferite.
Riscul insolvabilității
Riscul lipsei de lichiditate
Riscul de dobândă
Riscul eroziunii capitalului
Riscul valutar
Riscul de țară
In scopul monitorizarii mai bune a riscului, s-a infiintat in cadrul BNR, Centrala Riscurilor Bancare(C.R.B.) care primeste de la Bancile Centrale raportari privind debitorilor carora li s-au acordat credite sau in numele carora bancile si-au asumat angajamente.Debitorii raportati pot fi persoane fizice sau juridice non-bancare rezidente, cu conditia ca riscul individual din operatiunile bancare sa fie egal sau mai mare decat limita de raportare, care in present este de 200 de milioane de lei.
CRB organizeaza si gestioneaza o baza de date care cuprinde:
1.Registrul central al creditelor( RCC), care cuprinde informatiile de risc bancar, raportate de persoanele declarate,prelucrate si difuzate de catre CRB in vederea valorificarii de catre utilizatori, in conditiile pastrarii secretului bancar.
2.Registrul creditelor restante (RCR), care este alimentat lunar de RCC cu informatii de risc bancar, referitoare la persoanele recenzate si la creditele restante ale acestora, fata de intregul syitem bancar din Romania.
3.Registrul grupului de debitori (RGD), care este alimentat lunar de RCC cu informatii despre grupurile de debitori;
4.Registrul fraudelor cu cardurile( RFC), care contine informatii despre fraudele cu carduri, emise de posesorii cardurilor de debit si/sau credit.
2.5. Tehnici de creditare
Practica internațională a dezvoltat în timp o serie de mecanisme de creditare mai mult sau mai puțin complexe, destinate mobilizării de fonduri necesare derulării operațiunilor comerciale internaționale sau finanțării unor proiecte de investiții. Există în prezent o multitudine de variante de creditare pe diferite intervale de timp care vizează importurile sau exporturile ori operațiuni mai complexe, unele fiind utilizate în faza de inițiere, altele intervenind în faza derulatorie.
În funcție de orizontul de timp creditele externe pot fi sistematizate astfel:
A. Tehnici de creditare pe termen scurt;
B. Tehnici de creditare pe termen mediu și lung;
C. Tehnici speciale de creditare.
A. Creditarea pe termen scurt
Are în vedere obținerea de sume pe termen scurt destinate demarării producției destinate exportului sau promovării acestuia pe noi piețe. Principalele tipuri de credite incluse în această categorie sunt:
Creditele de prefinanțare;
Creditele de export.
1. Prefinanțarea exporturilor se realizează prin:
– Avansul in cont curent ;
– Creditele in cont curent ;
– Creditele de prefinanțare specializate ;
– Creditele de prospectare ;
2. Creditele de export
În această categorie intră toate categoriile de avansuri în valută acordate de diverse instituții financiare (avansul pe bază de documente, avansul în valută, avansul pe baza de cesiune de creanțe) dar și creditele de scont sau creditele de accept. Spre deosebire de prefinanțarea exporturilor când exportatorul poate să-și recupereze integral contravaloarea exporturilor, creditele de export presupun recuperarea parțială a sumelor de către companiile exportatoare.
– Creditul bancar direct ;
– Creditele in cont deschis ;
– Avansul în valută ;
– Avansul prin cesiunea de creanță ;
– Creditul de scont ;
– Creditul de accept ;
B. Creditarea pe termen mediu și lung
În cazul exporturilor de mare valoare, a exporturilor complexe, ca si a unor forme de cooperare industrială, se apelează la tehnicile de creditare pe termen mediu si lung. Aceste tehnici de creditare permit mobilizarea de pe piețele financiare internaționale prin intermediul unor mecanisme specifice a unui volum important de fonduri cu implicarea unui număr mare de intermediari financiare (bănci comerciale, instituții financiare specializate publice sau private). Creditarea pe termen mediu și lung în comerțul exterior se realizează în principal prin operațiuni de creditare complexe: credite externe de pe euro-piețe (eurocredite), credite sindicalizate, credite paralele, credite back – to – back, creditul furnizor, creditul cumpărător etc.
– Eurocreditele sunt creditele obținute de pe piața financiară internațională denominate în altă monedă decât cea a țării de emisiune (de exemplu denominate în dolari și acordate de un consorțiu de bănci europene).
– Creditul sindicalizat este o altă tehnică de finanțare internațională pe termen mediu și lung, frecvent utilizată în comerciale internaționale. Și această tehnică presupune contactarea unei bănci puternice care va constitui un grup de management format dintr-un număr de bănci de renume, Spre deosebire de eurocreditare, în cazul creditului sindicalizat responsabilitatea pentru întreaga operațiune și-o asumă grupul de management. În plus banca lider și grupul de management vor subscrie pentru mai mult de jumătate din masa totală a creditului (maxim 60 %).
– Creditele paralele sunt o consecință a intensificării tranzacțiilor comerciale și internaționale din ultimele decenii. Limite ale finanțării prin împrumuturi paralele:
– operațiunea se înregistrează în bilanțul ambelor companii având impact asupra situației financiare (ex. gradul de îndatorare va crește)
– dobânzile se negociază direct între părți (este fundamentală în acest caz puterea de negociere între cei doi parteneri precum și capacitatea acestora de a aprecia corect evoluția viitoare a cursului de schimb și a ratelor de dobândă pe piața financiară internațională).
– Creditele „back to back” au la bază un principiu asemănător creditelor paralele. Firma americană A se poate împrumuta mai bine în dolari de pe piața financiară locală decât o poate face firma britanică în timp ce aceasta se poate împrumuta mai bine în lire sterline. Pentru a finanța în condiții mai avantajoase filialele lor, firmele în cauză se adresează băncilor locale, obținând credite de valoare echivalentă și în aceleași condiții de creditare (aceleași termene și același tip de rambursare).
– Creditul cumpărător se acordă de către o bacă din țara exportatorului direct importatorului, prin intermediul unui mecanism specific.
Creditul cumpărător nu va fi acordat înainte de asigurarea acestuia la o instituție specializată de asigurare a creditelor. \
C. Tehnici speciale de creditare (finanțare)
– Leasingul este o metodă de finanțare pe termen mediu și lung care presupune închirierea realizată de societăți financiare specializate, a unor bunuri de echipament către beneficiari care nu dispun de fonduri proprii sau nu pot (sau nu doresc) să recurgă la credite bancare pentru cumpărarea acestora. Operațiunile de leasing internațional pot fi realizate direct prin încheierea unui contract între firma producătoare a echipamentului și beneficiar sau indirect prin preluarea funcției de creditare de către societăți de leasing care apar ca intermediari.
– Forfetarea este o formă din ce în ce mai întâlnită de finanțare pe termen mediu. Aceasta presupune achiziționarea de către o bancă, forfetarul, a unei serii de creanțe provenite de pe urma operațiunilor de comerț exterior
– Factoringul este o tehnică de finanțare pusă inițial în practică în țările anglo-saxone, utilizată pentru a asigura finanțarea creanțelor interne.
Contractul de factoring sau facturaj este un contract comercial de creditare la care participă o societate specializată (societate bancară sau o instituție financiară specializată) în încasarea de facturi, denumită factor, și o societate comercială furnizoare de produse sau servicii, denumită aderent. Aderentul urmărește să-și încaseze prețul facturilor înainte de termenul de scandență, iar factorul urmărește să obțină un beneficiu, de regulă un anumit procent din facturile pe care le decontează în avans. „În activitatea de factoring ia parte și beneficiarul (clientul) care va fi notificat că trebuie să plătească factura la scadență factorului. Companiile de factoring se mai ocupă și de administrarea și managementul facturilor clienților, precum și de asigurări împotriva riscurilor de neplată a debitorilor.”
CAPITOLUL III.STUDIU DE CAZ PLAN DE RAMBURSARE A UNUI CREDIT BANCAR IN CADRUL BANCII RAIFFEISSEN BANK
3.1.Scurt istoric despre Raiffeissen Bank Romania
Raiffeisen Bank este o banca universala de top pe piata romaneasca, oferind o gama completa de produse si servicii de calitate superioara persoanelor fizice, IMM-urilor si corporatiilor mari, prin multiple canale de distributie: unitati bancare, retele de ATM si EPOS, phone-banking (Raiffeisen Direct), mobile banking (Raiffeisen Smart Mobile) si internet banking (Raiffeisen Online).
Raiffeisen Bank are o retea de 527 agentii in toata tara care deservesc aproximativ 2 milioane clienti, dintre care 100.000 de IMM-uri si 6.800 corporatii mari si medii.
Raiffeisen Bank Romania a rezultat prin fuziunea, incheiata in iunie 2002, a celor doua entitati detinute de Grupul Raiffeisen in Romania: Raiffeisenbank (Romania), infiintata in 1998 ca subsidiara a Grupului RZB, si Banca Agricola Raiffeisen S.A., infiintata in 2001, dupa preluarea bancii de stat Banca Agricola de catre grupul austriac.
Raiffeisen Bank este subsidiara Raiffeisen Bank International AG (RBI), cu sediul la Viena, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii bancare corporate si de investitii din Austria si o banca universala de top in Europa Centrala si de Est (ECE). RBI a rezultat din fuziunea principalelor arii de afaceri ale Raiffeisen Zentralbank Osterreich AG (RZB) cu Raiffeisen International Bank-Holding AG, tranzactie finalizata oficial in octombrie 2010. RBI este o subsidiara integral consolidata a RZB, care detine 60,7% din actiunile Bancii, listate la Bursa de Valori din Viena, restul fiind liber tranzactionabile.
Raiffeisen Bank detine diferite unitati specializate ca „agentii de retail” care se adreseaza persoanelor fizice si IMM-urilor. Friedrich Wilhelm Raiffeisen este serviciul dedicat exclusiv clientilor cu averi ridicate, care vor avea acces la servicii de administrare profesionala a investitiilor prin intermediul unui bancher personal dedicat si a unei echipe de specialisti reprezentativi prin prisma calitatii lor profesionale. Asiguram deasemenea cel mai inalt grad de confidentialitate, produse special destinate si tratarea tuturor solicitarilor cu maxima atentie, flexibilitate si prioritate.
Pe segmentul corporatist, Raiffeisen Bank deserveste companii cu o cifra anuala de afaceri ce depaseste 5 milioane EUR, entitati publice si institutii financiare. De asemenea, banca are reprezentanti in 8 centre regionale corporatiste, oferind clientilor marele avantaj de a beneficia de solutii bancare adaptate cerintelor acestora in orice zona a tarii.
De asemenea, Raiffeisen Bank este un jucator important pe piata cardurilor – a lansat primul card de credit co-branded, primul card de credit cu cip si ofera clientilor sai toata gama de carduri: de debit si de credit, pentru persoane fizice si juridice, in lei sau in valuta, cu utilizare nationala sau internationala, de tip Visa sau Mastercard.
Raiffeisen Bank a fost apreciata si premiata in 2011 de prestigioase publicatii pentru activitatea din timpul anilor 2010 si 2011:
„Banca Anului 2011" („Piata Financiara” si „Business Arena Magazin”);
„Cea mai dinamica banca in 2011” dintre bancile austriece care activeaza in Romania (Business Arena Magazin – Austrian Awards for Excellence)
„Cea mai verde banca din Romania in 2011” (GreenWeee International)
„Cel mai mare numar de clienti nou-inrolati in serviciul de internet banking in 2010” (revista e-Finance – Gala premiilor Online Banking)
„Cel mai vandut card de credit in 2010” pentru produsul Card de Credit Raiffeisen MasterCard Standard (Gala „NOCASH")
„Cel mai de succes program co-branded in 2010” pentru cardul de credit co-branded Raiffeisen Bank – Vodafone (Gala „NOCASH")
„Cea mai buna dinamica a creditarii in 2010” (Gala „Bancheri de Top”)
3.2. Plan de rambursare al unui credit contractat la Reiffeissen Bank Romania
Date de identificare ale solicitantului
Georgescu Ion, solicita acordarea de catre Raiffaisen Bank urmatorul produs financiar: credit pentru achizitionarea unor bunuri, respectiv achizitionarea de mobila pentru dormitor si a unui TV. Suma de bani necesara pentru achizitionarea acestor produse este estimata la …..
Date personale solicitant:
Date act de identitate:
CI seria PX nr. 373459, eliberat de SPCLEP Ploiesti eliberat la data de 13.02.2009, cetatenie romana;
CNP 1720723299541;
Adresa din actul de identitate:
B-dul Republicii, nr. 17, bl. 110, sc.A, ap. 17, Ploiesti.
Adresa de resedinta ( adresa curenta):
B-dul Republicii , nr. 17, bl. 110, sc. A, ap. 17, Ploiesti.
Telefon fix/ telefon mobil: 0344591346/ 0732441506.
e-mail: [anonimizat]
Numar de copii (sub 18 ani): 1.
Proprietar automobile: nu.
Status domiciliu: proprietar.
Locuiesc la adresa curenta incepand cu data de: 18.04.2004.
Nivelul de educatie: Universitate.
Stare civila: casatorit incepand cu 20.08.1995.
Buget:
Venit net: 1000 RON
Cheltuieli: …..
Angajator: S.C. CONSCONTAB S.A.
Profesia: contabil.
Vechimea la actualul post de munca: 3 ani.
Tipul contractului: 8 h, perioada nedeterminata.
Clientul a mentionat la data solicitarii creditului ca nu are datorii eligibile si neonorate la scadenta, precum si faptul ca nu se afla in litigii cu tertii care ii pot afecta in prezent si in viitor capacitatea lunara de rambursare a creditului.
Avand in vedere faptul ca solicitantul este casatorit i-a fost cerut si CNP- ul sotiei, pentru a fi introdus obligatoriu in aplicatia de procesare a creditelor, indiferent daca aceasta din urma participa cu venituri sau nu, respectandu-se pentru aceasta pasii specificati in normele de produs.
In urma informatiilor oferite si a completarii fisei de client s-a realizat un prescoring (scoring preliminar, calculat in etapa de informare pe baza informatiilor preliminare, in functie de care se poate decide daca este oportuna depunerea documentatiei de credit).
In aceasta situatie, clientului i-au fost cerute urmatoarele acte:
Cerere acordare credit pentru achizitii bunuri;
Copie CI;
Adeverinta de salariu si vechime in munca ( act din care va reiese ca angajatul are minim 3 luni vechime, dar si care va ajuta la stabilirea consultantilor, daca firma la care este angajat solicitantul nu are datorii ANAF si isidesfasoara activitatea de minim 1 an).
Clientul a fost declarat in urma prescoringului a fi eligibil. In acest caz s-a trecut la realizarea scoringului propriu zis ( cumul de criterii prestabilite ), la care solicitantul trebuie sa obtina un punctaj minim, stabilit prin reglementarile interne ale bancii, utilizat la fundamentarea deciziei de creditare.
Solicitantul a trecut si cea de-a doua etapa, fiind declarat eligibil pentru acordarea creditului. In aceasta situatie s-a intocmit dosarul de acordare a creditului si s-a realizat planul de rambursare al creditului pentru primul an.
In continuare voi prezenta un plan de rambursare pentru primul an al unui credit.
1. Planul de rambursare pentru primul an ( primele 12 rate) pentru fiecare cele 3 variante de credit:
Rezolvare:
S0 = suma imprumutata ( suma initiala)
i = dobanda unitara anuala i = 0,111
n = durata imprumutului in numar de luni , n = 120 luni;
Q1, Q2……Qn , amortismentele succesive continute in prima, a doua, …. an-a anuitate.
A1, A2, …. An – anuitatile succesive
Observatie:
Suma amortismentelor este egala cu suma initiala
S0= a1+a2+….an
Dc anuitatile sunt egale
A1= A2=A3=….= An= A atunci intre doua amortismente successive exista relatia
Qp+1 = ( 1+ i0) Qp
Qp+1= ( 1 + i/12+c) Qp
i/12 = se raporteaza pentru o luna;
c = se calculeaza la valoarea soldului.
Folosind relatiile cunoscute pentru progresiile geometrice obtinem:
Qp+1 = ( 1+ 0,11/12) Qp
Daca calculam amortismentele pentru luna 1,2 conform relatiei de mai sus rezulta:
Q1 = Q1
Q2 = ( 1 + Q11/12) Q
Q3 =(1+ Q2=
Q4=(1+ )Q3
Qn = (1+ Qn-1 = (1+n-1 Q1
Stiind ca suma tuturor amortismentelor este egala cu suma imprumutata => urmatoarea relatie:
S0 = Q1 + Q2 + …Qn
S0 = Q1 + (1+ )Q1 + (1+ ) * Q1 + …(1+ )n-1 * Q
S0 = Q1 [1+(1+ ) + (1+ )+…(1+ )n-1]
Stiind ca suma primilor termeni, …termeni ai unei progresii geometrice are formula:
S0 = Q*(1+q+q2+…qn-1) sau urmatoarea formula de q≠1
S0 = Q1 *
unde Q1 = este primul termen al progresiei q = ratia
Prin compararea acestei relatii =>ca in cazul nostrum avem o progresie geometrica egala cu suma imprumutata
-primul termen in cazul nsotru este Q
-n = 120 luni (nr. de rate)
-ratia in cazul nostru este: q = 1+
=>Relatia S0 = Q1(1+ )120 – 1 =>
Q1 = S0 ….
=129129 * = = = 595,0696208 lei
Q2 = (1+ ) Q1 = 600,52 lei
Q3 = (1+ ) Q2 = 606,03 lei
Q4 = (1+ ) Q3 = 611.52 lei
Q5 = (1+ ) Q4 = 617.19 lei
Q6 = (1+ ) Q5 = 622.85 lei
Q7 = (1+ ) Q6 = 628.56 lei
Q8 = (1+ ) Q7 = 634.32 lei
Q9 = (1+ ) Q8 = 640.13 lei
Q10 = (1+ ) Q9 = 646.00 lei
Q11 = (1+ ) Q10 = 651.92 lei
Q12 = (1+ ) Q11 = 657.90 lei
LUNA 1:
P1: S0 = 129129
P2: Dobanda: d1 = S0 * = 129129 * = 1183.68 lei
P3: Ratele lunare sunt egale: A1 = A2 – A3 = …An = A
si se calculeaza cu formula:
A = d1 + Q1
A = 1183.68+595.07 = 1778.75 lei
P4: Suma ramasa de rambursat la sfarsitul lunii: S1 = S0 * Q1 = 129129-595.07 = 128533.93 lei
BANCA “B”
S0 = suma imprumutata (suma initiala)
I0 = dobanda unitara anuala a imprumutului plus alte comisioane I0 = I*C
Unde: i = dobanda unitara a imprumutului 13 %
c = comisionul lunar de 0,3 % calculate la sold
n = durata imprumutului (nr.de luni pe care a fost facut imprumutul)
Q1, Q2…an – amortismentele succesive continute in prima a doua…a n-a, anuitate
A1 – A2…An anuitatile successive
OBSERVATII:
P1: Suma amortismentelor este egala cu suma initiala
S0 = Q1+Q2+…Qn
P2: Daca anuitatile sunt egale
A1 = A2 = A3…An = A
Atunci intre cele doua amortismente exista relatia:
Qp+1 = (1+i0) QP
Qp+1 = (1+ + c) Qp
= se raporteaza pentru o luna
c= se calculeaza la valoarea soldului
Folosind relatiile cunoscute pentru progresiile geometrice, obtinem:
Qp+1= ( 1+ + 0,003)x Qp
Se calculeaza amortismentul pentru luna 1,2,3…n, conform relatiei de mai sus. Se obtine :
Q1=Q1
Q2=( 1+ + 0,003)xQ1=431,21
Q3=( 1+ + 0,003)xQ2= 437,21
Q4=( 1+ + 0,003)xQ3=443,22
Q5=( 1+ + 0,003)xQ4= 449,35
Q6=( 1+ + 0,003)xQ5=455,57
Q7=( 1+ + 0,003)xQ6 =461,87
Q8=( 1+ + 0,003)xQ7 =468,26
Q9=( 1+ + 0,003)xQ8=474,74
Q10=( 1+ + 0,003)xQ9= 481,30
Q11=( 1+ + 0,003)xQ10=487,96
Q12=( 1+ + 0,003)xQ11=494,71
Luna 1:
P1=Sp=129129
P2: d1=So x =129129x = 1398,90 lei
P3: comisionul : c1= So x =129129 x 0.003=387,39 lei
P4: rata lunara este egala si se calculeaza astfel:
A=A1=A2=A3=…..An
A= d1+c1+ Q1= 1398,90+387,39+425,32= 2211,61 lei
P5: SRSL: S1=S0-S1= 129129-425,32= 128703,68 lei
Luna a 2-a
P1=S1=128703,68
P2: d2=S1 x =128703,68x = 1394,29 lei
P3: comisionul : c2= S1 x =128703,68 x 0.003=386,11 lei
P4: SRSL: S2=S1-S2= 128703,68-431,21= 12872,47 lei
Luna a 3-a
P1=S2=12872,47,68
P2: d3=S2 x =12872, 47x = 1389,62 lei
P3: comisionul : c3= S2 x =12872,47 x 0.003=384,82 lei
P5: SRSL: S3=S2-Q3= 12872,47-437,21= 127835,29 lei
2. Sa se aleaga varianta cea mai convenabila de credit raportata la situatia financiara a familiei considerate;
Rezolvare:
Calculul gradului maxim de indatorare daca nu se tine cont de cheltuilile de subzistenta si rate déjà existente:
Pentru banca A A=X x0,3 A=2979,9
Pentru banca B B=X x0,5 B= 4966,5
Pentru banca C C=X x0,6 C=5959,8
Rata banca A; A= 1778,7521
Rata banca B; B=2211, 609
Rata banca C; C=2139,006
Calculul gradului maxim de indatorare, daca se tine cont de cheltuielile de subzistenta si ratele existente.
Cum valoarea cheltuielilor pentru familia respective sunt in valoare de Y= 7449,75, aceste cheltuieli se scad din venitul net al familiei si se obtine suma “ S” pe care o ia in considerare banca pentru a calcula gradul maxim de indatorare S=X-Y
La aceasta valoare se aplica procentul pentru gradul maxim de indatoare pentru fiecare banca unde A=S x p, unde “ p” este procentul de 0,3 pentru banca A, 0,5 pentru banca B si 0,6 pentru banca C.
S=2483,25
Pentru banca A A=S x0,3 A=744,975
Pentru banca B B=S x0,5 B= 1241,625
Pentru banca C C=S x0,6 C=1489,95
Rata banca A; A= 1778,7521
Rata banca B; B=2211, 609
Rata banca C; C=2139,006
Concluzie:
Pentru alegerea variantei cea mai convenabila de credit, raportata la situatia financiara a familiei s-a calculat urmatoarele 2 situatii:
Banca nu a luat in considerare cheltuilile de subzixtenta si nici ratele déjà existente, in situatia de fata s-a calculatgradul maxim de indatorare pentru fiecare banca si a rezultat:
Banca A accepta o rata maxima de 1778,752 lei/luna. In situatia de fata , familia plateste pentru un imprumut de 129129 lei, suma de 213450,25 lei, deci, plateste in plus o dobanda de 84321,25, aferenta celor 10 ani;
Banca B accepta o rata maxima de 2211,609 lei/luna si, in situatia de fata familia plateste pentru un imprumut de 129129 lei, suma de 265393,08 lei, deci, plateste in plus o dobanda de 136264,08 aferenta celor 10 ani.
Banca C accepta o rata maxima de 2139,001 lei/luna si, in situatia de fata familia plateste pentru un imprumut de 129129 lei, suma de 256680,07 lei,deci, plateste in plus o dobanda de 127551,07 lei aferenta celor 10 ani.
b)Banca a luat in considerare cheltuielile de subzistenta si ratele pe care le mai are de platit familia, in situatia de fata s-a calculat gradul maxim de indatorare pentru fiecare banca in parte si a rezultat ca:
– Cum valoarea cheltuielilor pentru familia respective sunt in valoare de Y=7449,75 (rata la banca+ cheltuieli de subzistenta) aceste cheltuieli se scad din venitul net al familiei si se obtine suma pe care o ia in considerare banca pentru a calcula gradul maxim de indatorare: S=X-Y
A= S x 0,3= 744,975 lei
B=S x 0,5=1241,625 lei
C= S x 0,6= 1489,95 lei
Dupa cum rata oferita debanca A este mult mai mare decat gradul de indatorare calculate, rezulta ca , clientul nu este eligibil pentru imprumutul respective. La fel se intampla si in cazul celorlalte banci.
Deci, in situatia in care banca tine cont si de cheltuilile de subzistenta si de rata déjà existenta de catre familia respectiva, nu se poate face imprumutul.
3. Sa se stabileasca in ce luna a anului 2014 isi vor cumpara mobila si in ce luna a anului 2014 isi vor cumpara televizorul.
Rezolvare:
Daca cheltuilile lunare au valoarea Y si R este valoarea cheltuililor dupa retragerea ratei Z din contul comun, atunci familia scoate din cont pentru cheltuieli lunare 1/3 x R pe data de 9, 18 respectiv 25 ale lunii;
R=Y-Z
Cheltuieli lunare:
Pe data de 9 scoate R1=2069,38
Pe data de 18 scoate R2=2069,38
Pe data de 25 scoate R3=2069,38
Presupunem ca rata creditului existent se retrage pe data de 5 ale lunii in curs:
Banii ramasi in cont la data de 31 ianuarie 2014 se va calcula astfel: suma totala a intrarilor minus suma totala a iesirilor din luna respectiva.
Banii ramasi in cont la data de 28 februarie 2014 se va calcula astfel: suma existenta in cont la data de 31 ian 2014 plus suma totala a intrarilor minus suma totala a iesirilor din luna respectiva.
Banii ramasi in cont la data de 31 martie 2014 se va calcula astfel: suma existenta in cont la data de 28 febr.2014 plus suma totala a intrarilor minus suma totala a iesirilor din luna respectiva.
Banii ramasi in cont la data de 30 aprilie 2014 se va calcula astfel: suma existenta in cont la data de 31 martie 2014 plus suma totala a intrarilor minus suma totala a iesirilor din luna respectiva.
Banii ramasi in cont la data de 31 mai 2014 se va calcula astfel: suma existenta in cont la data de 30 aprilie 2014 plus suma totala a intrarilor minus suma totala a iesirilor din luna respectiva.
Banii ramasi in cont la data de 30 iunie 2014 se va calcula astfel: suma existenta in cont la data de 31 mai 2014 plus suma totala a intrarilor minus suma totala a iesirilor din luna respectiva.
In luna iunie familia achizitioneaza televizorul deoarece nu are toti banii in cont pentru a-si putea cumpara mobile in valoare de 7449,75 lei.
Banii ramasi in cont la data de 31iulie 2014 se va calcula astfel: suma existenta in cont la data de 30 iunie 2014 plus suma totala a intrarilor minus suma totala a iesirilor din luna respectiva.
Banii ramasi in cont la data de 3o sept 2014 se va calcula astfel: suma existenta in cont la data de 31 august 2014 plus suma totala a intrarilor minus suma totala a iesirilor din luna respective.
In luna respectiva, dupa ce intra banii in cont se poate cumpara mobile in valoare de 7449,75.
Banii ramasi in cont la data de 31 oct. 2014 se va calcula astfel: suma existenta in cont la data de 30 sept 2014 plus suma totala a intrarilor minus suma totala a iesirilor din luna respectiva.
Banii ramasi in cont la data de 3o nov. 2014 se va calcula astfel: suma existenta in cont la data de 31 oct. 2014 plus suma totala a intrarilor minus suma totala a iesirilor din luna respectiva.
Banii ramasi in cont la data de 31dec. 2014 se va calcula astfel: suma existenta in cont la data de 30 nov. 2014 plus suma totala a intrarilor minus suma totala a iesirilor din luna respectiva.
4. Sa se stabileasca suma de bani pe care o vor avea in cont la data de 31 dec.2014 ( dupa bonificarea dobanzii).
Rezolvare:
Dupa graficul intrarilor si iesirilor pe fiecare luna, se deduce ca familia respective va avea in cont , la data de 31 dec.2014 suma de 2245,61. In ceea ce priveste bonificarea dobanzii nu este cazul decat la depozite, deci in situatia de fata bonificatia nu este luata in calcul, deoarece nu se specifica faptul ca familia ar avea vreun deposit bancar.
Pentru realizarea planului de rambursare pentru primele 12 luni, alegem urmatoarul tabel, unde vom trece sumele calculate;
La banca C se fac urmatoarele verificari:
Deoarece ratele sunt egale pe tot parcursul etapei de rambursare, atunci intre 2 amortismente successive exista relatia:
Qp+1=(1+ +) Qp
Exemplu pentru P1
Q2=(1+ +) Q1= 1,0130833333 x 449,56= 455,44 ceea ce se verifica.
CONCLUZII
Tema pe care am ales ca o dezbat in aceasta lucrare poarta denumirea de Metode si tehnici de gestionare a creditarii la Banca Raiffeisen Bank Romania si este structurata in trei capitol. In primele doua am prezentat aspectele teoretice referitoare la tema lucrarii, ultimul fiind studiul de caz in care am simulat un plan de rambursare a unui credit in primul an.
Sistemul bancar este unul din cele mai importante domenii ale mecanismului economic din țările dezvoltate, ocupând un loc central în economia de piață, banca reprezintand una din componentele principale ale sistemului financiar.
În sens larg, băncile comerciale sunt intermediari financiari care concentrează capitalurile disponibile din economie și le pun la dispoziția solicitanților de mijloace bănești (persoane fizice și juridice, statul) sub formă de credite. Se realizează astfel o legătură de interdependență pe de o parte, între diferite categorii de clienți, unii având rolul de furnizori de resurse, alții de utilizatori; de asemenea între aceștia și bancă – elementul motor și de asigurare a echilibrului.
Pe lângă acordarea de credite în cont propriu, activitatea bancară, constă și în atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public.
Relația depozite-credite are un rol deosebit în activitatea unei bănci, întrucât, cu cât volumul depozitelor atrase de bancă de la public este mai mare și mai stabil, cu atât crește capacitatea sa de creditare și – de aici – veniturile pe care le va realiza sub formă de dobânzi.
Relațiile care se stabilesc între bănci și clienții acestora, materializate în operațiunile bancare, se reflectă în sistemul conturilor bancare și într-o formă agregată în bilanțul contabil al acestor instituții.
Contul bancar reprezintă un cont analitic deschis de bancă pe numele titularului de cont, prin care se efectuează operațiuni de încasări și/sau plăți ale mijloacelor bănești. Relațiile directe dintre bancă și client se reflectă în conturile bancare deschise pentru a duce evidența raporturilor dintre bancă și fiecare client al ei.
Nevoia de creditare apare din lipsă de fonduri proprii. Exista mai multe clasificări de credite bancare acordate agenților economici și persoanelor fizice, în funcție de varietatea și complexitatea raporturilor de creditare sau de gruparea operațiunilor de credit.
Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi de credit, pe termen scurt, mediu său lung, privind operații bazate pe înscrisuri sau fără, garantate sau negarantate, pe obiect de credit sau global. În raporturile de credit cu instituțiile de credit se pot angaja persoanele juridice (au calitatea de agenți economici) și persoanele fizice.
Instituțiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui și funcționa în România cu respectarea dispozițiilor generale ale Băncii Naționale a României aplicabile instituțiilor de credit și a cerințelor specifice legale, în una din următoarele categorii:
A) bănci;
B) organizații cooperatiste de credit;
C) bănci de economisire și creditare în domeniul locativ;
D) bănci de credit ipotecar;
E) instituții emitente de monedă electronică.
În activitatea lor, băncile se confruntă cu riscuri specifice, riscuri ce reprezintă factori primordiali de decizie în operațiunile bancare. Riscul bancar influențează modul de operare al băncilor, cerințele de acordare a creditelor, nivelul dobânzilor și a altor aspecte specifice.
Așadar, riscurile sunt definite ca pierderi asociate unor evoluții adverse ale rezultatelor. Gestiunea riscurilor nu este altceva decât ansamblul instrumentelor, tehnicilor și dispozitivelor organizatorice necesare băncii pentru a reuși.
Importanța gestiunii riscului ca activitate constă în posibilitatea de a prognoza într-o anumită măsură producerea evenimentului de risc și de a lua la timp deciziile necesare în vederea reducerii riscului unor eventuale consecințe nefavorabile.
Creditul reprezintă o valoare actuală care se transmite de la un creditor (investitor sau împrumutător) unui debitor (împrumutat) care se angajează să-l ramburseze, după un timp, în condițiile specificate în contractul de credit, în cadrul căruia debitorul promite plata dobânzii pentru a remunera pe debitor.
Dacă banii au cunoscut un proces continuu de generalizare și universalizare, creditul, dimpotrivă, s-a concretizat și s-a diversificat din ce în ce mai mult. Criteriile care determină delimitare principalelor tipuri de credit sunt:
Persoana creditorului
Modalitatea specifică de formare și utilizare a capitalurilor disponibile
Persoana debitorului
Dimensiunile și dinamica necesitaților debitorului și modul de folosire a
capitalurilor împrumutate
Obiectul creditului și sfera de utilizare
Duratele de constituire a capitalului disponibil și de utilizare de către
împrumutați.
Pe baza acestor criterii, raporturile de credit se structurează, în economia de piață, astfel: credit comercial, credit obligatar, credit ipotecar, credit imobiliar,credit de consum, credit bancar, credit de refinantare. In present exista o multitudine de variante de creditare pe diferite intervale de timp care vizează importurile sau exporturile ori operațiuni mai complexe, unele fiind utilizate în faza de inițiere, altele intervenind în faza derulatorie. În funcție de orizontul de timp creditele externe pot fi sistematizate astfel:
A. Tehnici de creditare pe termen scurt;
B. Tehnici de creditare pe termen mediu și lung;
C. Tehnici speciale de creditare.
.
BIBLIOGRAFIE
***Tehnici si operatiuni bancare- note de curs, Facultatea de Stiinte economice, Universitatea europeana Dragan din Lugoj, pp.68-69
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, Dicționar explicativ al limbii Române, Ed. Universul Enciclopedic Gold, 2009, pag. 957
Balan, E.& Co., Economie aplicata, manual pentru clasa a XII-a, Editura Humanitas Educational, Bucuresti, 2007, p.29
Bucur, I., Economia politica, Editura Pim, Iasi, 2007, p.113
Dardac., N., Moinescu, B., Politici bancare si tehnici monetare-note de curs,ASE, Bucuresti, 2007, p.114
Dedu V., Gestiune și audit bancar, Editura pentru Științe Naționale, București, 2001, p. 72.
Daschievici, A., N., Managementul riscului de lichiditate, Universitatea „Stefan cel Mare” Suceava,p.1., disponibil la http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/30.pdf , accesibil la 15.04.2015
Georgescu, G., Mocanu, E., Economie-manual pentru clasa a XI-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2006, p.92
Grigorita C., Activitate bancară, Editura Cartier, Chișinău, 2004, p.185
Iosof, S., Gavri, T.,Gestiunea riscului, Editura Universitara, Bucuresti, 2013, p.29-30
Mihai, I.,Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Ed. Expert, București, 2003, pag.151
Nedelescu, M., Stanescu., C., Produsele si serviciile bancare, Editura Universitara, Bucuresti, 2011, p.9
Nițu I., Managementul riscului bancar, Editura Expert, București, 2000, p. 78.
Sima, V., Managementul investitiilor-note de curs, Facultatea de Stiinte Economice, Universitatea Petrol-Gaze, Ploiesti, 2011, p.10
Trenca,I. Simona Mutu, Managementul riscurilor bancare – Soluții econometrice -, Ed. Casa Cărții de Știință, 2012, pag.10
Tudorache D, Nețoiu L, Beznilă S, Nedelescu M, Radu L, Mihai C, Monedă, bănci, credit, Editura Universitară, București, 2006, pag 119.
Structura rninimală a riscurilor semnificative bancare este prezentată de Norma Băncii României nr.17/2003 privind organizarea și controlul intern al activității instituțiilor de administrare a riscurilor semnificative, precum și organizarea și desfășurarea activității de audit de credit, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 47/2004
WEBIOGRAFIE:
1. Conturile bancare in relatiile cu clientela in http://www.revista-informare.ro/showart.php?id=239&rev=8(extras din dr. Mariana Negrus, Produse și servicii bancare. Marketing bancar), accesat la 15.01.2015
2. Notiunea si tipologia conturilor bancare, http://www.bank.md/articole/No%C5%A3iunea%20%C5%9Fi%20tipologia%20conturilor%20bancare-783.html
Accesat la 15.01.2015
3. http://www.bankingnews.ro/pasii-creditului-de-refinantare.html, accesat la 2.05.2015
4. http://www.bankingnews.ro/avantaje-credit-de-refinantare.htm, accesat la 2.05.2015l
5. ***Tehnici si operatiuni bancare,Universitatea Europeana Dragan din Lugoj, p.89, disponibil la http://www.universitateaeuropeanadragan.ro/images/imguploads/cursuri_biblioteca_virtuala/fse/tehnici_si_operatiuni_bancare.pdf accesat la 12.04.2015
Tehnici de creditare pe piețele financiare internaționale,disponibil la http://www.recuperari-creante.net/tehnici%20de%20creditare%20pe%20pietele%20financiare%20internationale.htm, accesat la 21.04.2015
http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/24927/Compania-de-Factoring-are-o-cota-de-piata-de-3-dupa-primele-patru-luni.html , accesat la 21.05.2015
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Metode Si Tehnici de Gestionare a Creditarii la Banca Raiffeisen Bank Romania (ID: 142950)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.