METODE ȘI TEHNICI DE FIXARE ȘI SISTEMATIZARE A [601676]

METODE ȘI TEHNICI DE FIXARE ȘI SISTEMATIZARE A
CUNOȘTINȚELOR , PRICEPERILOR ȘI DEPRINDERILOR
Analizând poziția cadrului didactic în fața problemelor instruirii și ale învățării,
profesorul Ioan Neacșu afirmă că „educatorii sunt solicitați astăzi, în mod continuu, să
promoveze învățarea eficientă și nu orice învățare eficientă, ci una participativă, activă și
creativă.”
Activitățile propuse elevilor în scopul sporirii gradului de implicare activă și creativă în
școală, trebuie să asigure: stimularea gândirii productive, a gândirii critice, a gândirii
divergente și laterale libertatea de exprimare a cunoștințelor, a gândurilor, a faptelor. În
acest sens apar ca adecvate activitățile care cer spontaneitate și contribuie la dezvoltarea
independenței în gândire și acțiune.
Metodologia diversificată, îmbinarea dintre activitățile de cooperare, de învățare în
grup, cu activitățile de muncă independentă reprezintă o cerință primordială în educația
postmodernistă. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează
interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare
mai activă și cu rezultate evidente.
Aceste metode interactive de grup se pot clasifica după funcția lor didactică, în
-metode de predare-învățare .
-metodele de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare
– rezolvare de probleme prin stimularea creativității
Metodele de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare cuprind:
A)harta cognitivă sau harta conceptuală (Co gnitive map, Conceptual map),
B)Metoda R.A.I
C)tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Technique),
D)diagrama cauzelor și a efectului,
E)matricele,
F) lanțurile cognitive,
G)scheletul de pește(fishbone maps ),
H)pânza de păianjăn ( Spider map – Webs),
I)cartonașele luminoase.
1

A) Harta conceptuală poate fi definită ca o oglindă a modului de gândire a celui care o
elaborează. Psihopedagogul Joseph Novak a descris pentru prima dată hărțile
conceptuale ca fiind o tehnică de reprezentare vizuală, bazându-se pe faptul că învățarea
temeinică a noilor concepte depinde de cele existente în mintea elevului și de relațiile
care se stabilesc între acestea.
Pentru realizarea hărții conceptuale se parcurge următoarele etape:
1. Alegerea temei hărții
2. Stabilirea conținutului hărții ;
3. Se folosesc culori și forme geometrice diferite în realizarea hărții , pentru a-i da o notă
de atractivitate;
4. Urmează etapa exemplelor când se selectează materialul în funcție de conceptele
stabilite și se transcrie pe jetoane . În această etapă se lucrază în echipă, fiecărei echipe
revenindu-i sarcina să caute și să selecteze material pentru un concept al hărții. Hărțile se
completează prin anexarea exemplelor. Elevii pot completa
harta cu concepte noi pe care să le exemplifice.
Harta conceptuală poate fi folosită atât ca metodă de evaluare, cât și
ca metodă de învățare.
Hărta conceptuale are multe avantaje, cum ar fi:
– organizează cunoștințele deja existente și pregătește elevii pentru asimilarea acestora;
– poate fi folosită ca metodă de lucru colectivă, de grup sau individuală;
– promovează concepția conform căreia elevul trebuie să fie conștient și activ, ordonând
informațiile dobândite și descoperind altele noi, prin efort propriu;
– dezvoltă creativitatea și spiritul inventiv.
B) Metoda R.A.I.
Denumirea provine de la inițialele cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează și se
desfășoară astfel:
la sfârșitul unei lecții sau a unei secvențe de lecție, cadrul didactic, împreună cu
elevii săi, investighează rezultatele obținute în urma predării-învățării, printr-un
joc de aruncare a unei mingi mici și ușoare de la un elev la altul;
2

cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecția predată celui care o
prinde;
cel care prinde mingea răspunde la întrebare și apoi o aruncă mai departe altui
coleg, punând o nouă întrebare. Evident, elevul care interoghează trebuie să
cunoască și răspunsul întrebării adresate;
elevul care nu cunoaște răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea
celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea
și, deci, de a mai pune o întrebare;
în cazul în care cel care interoghează este descoperit că nu cunoaște răspunsul la
propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a fost adresată
întrebarea;
eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat nici un
răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiți;
învățătorul supraveghează desfășurarea jocului și la final lămurește problemele la
care nu s-au găsit soluții.
În funcție de vârsta și nivelul clasei, se pot solicita elevilor întrebări cât mai divers
formulate și răspunsuri complete. Întrebările pot să devină, pe parcursul desfășurării
metodei, din ce în ce mai grele.
Pot fi sugerate întrebări de genul:
– Care sunt ideile principale ale lecției …………?
– Despre ce ai învățat în lecția …………?
– Care crezi că sunt consecințele faptului ………..?
– Cum justifici faptul că …………..?
– Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată?
– Cum consideri că ar fi mai avantajos să …. sau să ….?
– Ce ți s-a părut mai dificil din ……….?
3

– Cum poți aplica cunoștințele învățate ……….?
– Ce ți s-a părut mai interesant ………..?
– De ce alte experiențe sau cunoștințe poți lega ceea ce tocmai ai
învățat?
De ce merită încercată metoda?
• elevii sunt încântați de această metodă-joc;
• este o metodă de a realiza un feed-back rapid, într-un mod plăcut,
energizant și mai puțin stresant decât metodele clasice de evaluare;
• este o activitate plăcută care are în vedere atât învățarea cât și
evaluarea;
• este un exercițiu de promptitudine, atenția elevilor trebuie să rămână permanent trează
și distributivă;
• exersează abilitățile de comunicare interpersonală, capacitățile de a formula întrebări și
de a găsi cel mai potrivit răspuns;
• îndeplinirea rolului de investigator într-un domeniu, s-a dovedit în practică mult mai
dificilă decât de a răspunde la o întrebare, deoarece presupune o mai profundă
cunoaștere și înțelegere a materialului studiat;
• permite reactualizarea și fixarea cunoștințelor dintr-un domeniu, pe o temă dată;
Când se poate utiliza?
Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârșitul lecției, pe parcursul ei sau la începutul
activității, când se verifică lecția anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în
scopul descoperirii de către învățătorul ce asistă la joc a eventualelor lacune în
cunoștințele elevilor și a reactualizării ideilor-ancoră. De asemenea, această metodă poate
fi utilizată și pentru verificarea cunoștințelor pe care elevii le-au dobândit prin studiu
independent prin studierea bibliografiei recomandate.
Indiferent de momentul în care este integrată, ea se desfășoară în scopuri constatativ-
ameliorative și nu în vederea sancționării prin calificative .
Metoda se poate desfășura atât cu întreaga clasă cât și pe grupe mici, fiecare deținând
câte o minge. Membrii grupurilor se auto-elimină treptat, rămânând cel mai bun din
grup. Acesta intră apoi în finala câștigătorilor de la celelalte grupe, jocul desfășurându-se
până la rămânerea în cursă a celui mai bine pregătit.
4

Ce dezavantaje are?
Cum nici un lucru nu poate fi perfect, și metoda R.A.I. are și dezavantaje. Răspunsul la
această întrebare o să-l obțineți fiecare după ce o aplicați la clasă.
C) Metoda florii de nufăr ( Tehnica Lotus)
Presupune deducerea de conexiuni între ideii, concepte, pornind de la o temă centrată.
Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul
celei principale, asemeni petalelor florii de nufăr.
Etapele metodei sunt următoarele :
1)Se stabilește și se anunță tema centrală
2)Se constituie un grup central format din 8 elevi din clasa. Aceștia vor fi cei care
vor stabili cele 8 idei secundare generate de tema centrală.
3)Constituirea grupelor secundare după punctarea celor 8 idei în diagramă. Fiecare
membru din grupul central își alcătuiește un grup de lucru din elevii clasei, un
elev aparține unui singur grup și toți elevii sunt cuprinși într-unul dintre grupuri.
Vor rezulta astfel 8 grupuri care vor acorda aborda tema propusă de cel care a
constituit grupul. Elevul care a propus tema își poate alege colegii cu care să
lucreze la dezvoltarea ei.
4)Etapa muncii în grup. Fiecare grup secundar lucrează la elaborarea a 8 idei legate
de tema dată. Toți membrii trebuie să-și aducă contribuția. La nivelul grupului se
pot stabili rolurile de lider, secretar ( având sarcina de a consemna datele).
5)Comunicarea ideilor de către liderul grupului. Au loc discuții, completări,
comentarii.
6)Aprecierea modului de organizare a muncii de către lider și a valorii ideilor emise

Diagrama Lotus
5

6 3 7

2 4
5 1 8 6 3 7

2 4
5 1 8 6 3 7

2 4
5 1 8
6 3 7

2 4
5 1 8 C
F G

6 3 7

2 4
5 1 8
6 3 7

2 4
5 1 8 6 3 7

2 4
5 1 8 6 3 7

2 4
5 1 8
Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale urmărind ca apoi ele să devină la
rândul lor teme principale pentru alte 8 flori de nufăr. Pentru fiecare din aceste noi teme
centrale se vor constitui câte alte noi 8 idei secundare. Astfel pornind de la o temă
centrală sunt generate noi teme de studiu pentru care pentru care trebuie dezvoltate
conexiuni noi și noi concepte
D) Diagrama cauzelor și a efectului
Constituirea digramei cauzelor și a efectului oferă posibilitatea punerii în evidență a
izvoarelor unei probleme, unui eveniment sau unui rezultat. Diagramele sunt folosite de
grup ca un proces creativ de generare și organizare a cauzelor majore (principale) și
minore (secundare) ale unui efect.
6 F C G
Tema
centrală D
H A E B
HBFC
G
D
AE

Regulile de organizare și etapele de realizare a diagramei cauzelor și a efectului
sunt următoare:
1. Se împarte clasa în echipe de lucru;
2. Se stabilește problema de discutat care este rezultatul unei întâmplări sau unui
eveniment deosebit – efectul. Fiecare grup are de analizat câte un efect.
3. Are loc dezbaterea în fiecare grup pentru a descoperi cauzele care au condus al efectul
discutat. Înregistrarea cauzelor se face pe hârtie sau pe tablă.
4. Construirea diagramei cauzelor și a efectului astfel:
− pe axa principală a diagramei se trece efectul;
− pe ramurile axei principale se trec cauzele majore (principale) ale efectului,
corespunzând celor 6 întrebări: CÂND?, UNDE?, CINE?, DE CE?, CE?, CUM? (s-a
întâmplat);
− cauzele minore (secundare) ce decurg din cele principale se trec pe câte o ramură mai
mică ce se deduce din cea a cauzei majore;
7

Diagrama cauzelor și efectului
5. Etapa examinării listei de cauze generate de fiecare grup: examina rea muncii în grup;
evaluarea modului în care s-a făcut distincție între cauzele majore și cele minore și a
plasării lor corecte în diagramă, cele majore pe ramurile principale, cele minore pe cele
secundare, relaționând și/sau decurgând din acestea; evaluarea diagramelor fiecărui grup
și discutarea lor;
6. Stabilirea concluziilor și a importanței cauzelor majore. Diagrama cauzelor și efectului
este asemănătoare cu tehnicile HERRINGBONE – MAPS sau FISHBONE – MAPS
(scheletul de pește). Acestea pot fi proiectate pentru a arăta interacțiunile cauzale ale unui
eveniment complex. Un avantaj al constituirii diagramei a relației dintre efectul dat și
cauzele care l-au determinat este activizarea tuturor participanților antrenați în acest joc
în care se îmbină cooperarea din interiorul grupului cu competiția dintre echipe.
Diagrama cauzelor și a efectului este un instrument folositor atunci scopul activității
grupului este să se ajungă la rădăcina elementelor care au determinat apariția unui fapt.
Participanții sunt solicitați să facă distincții între cauzele și simptomele unui rezultat, unei
probleme sau unui eveniment .
8

Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promovează interacțiunea
dintre mințile participanților,dintre personalitățile lor,ducând la o învățare mai activa si
cu rezultate evidente.
Acest tip de interactivitate determina “identificarea subiectului cu situația de învățare
in care acesta este antrenat”,ceea ce duce la transformarea elevului in stăpânul propriei
formari.
Interactivitatea presupune atât cooperarea,cât si competiția ,ambele implicând un
anumit grad de interacțiune.
Ioan Cerghit afirma:”pedagogia moderna considera că rutina excesivă,
Conservatorismul aduc mari prejudicii învățământului. În fond creația ,în materie de
metodologie,înseamnă o necontenita căutare,reînnoire si îmbunătățire a condițiilor de
munca in instituțiile școlare.”

9