METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUN IVERSITAR [610114]

METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUN IVERSITAR

Profesor învățământ primar Tudor Claudia –Gina
Liceul Teoretic Decebal Constanța , Județul Constan ța

Evaluarea -componentă a procesului instructiv–educa tiv
În învățământul nostru actual se pune un accent deo sebit pe modalitățile de evaluare al
progresului școlar al elevilor, pe formarea deprind erilor de a aplica cunoștințe în situații date. Eva luarea
este o continuare firească a procesului de predare- învățare un instrument principal care permite
autoreglarea procesului didactic, fie prin măsuri i mediate, fie prin acțiuni speciale întreprinse peri odic.
După momentul plasării evaluării în raport cu secvența învățării, se disting următoa rele tipuri de
evaluare didactică:

inițială (predictivă, parțială, diagnostică, de plasament) se realizează în activitatea instructiv –
educativă și stabilește nivelul de pregătire al ele vilor la începutul unui ciclu sau perioade de
instruire, condițiile în care elevii se pot integra în programul stabilit.

continuă (formativă, de progres, pe parcurs, permanentă) presupune verificarea rezultatelor pe
parcursul procesului didactic, realizată pentru sec vențe mici, precum și optimizarea pe parcurs,
continuă, a procesului curricular. Trecerea la secv ența educațională următoare se realizează
numai după ce se cunosc modul de desfășurare, efici ența educațională a secvenței evaluate,
rezultatele obținute de elevi, o dată cu adoptarea de măsuri ameliorative pentru procesul
curricular.

sumativă (certificativă , cumulativă, globală, finală, de bilanț) implică o estimare globală a
rezultatelor la finele unei perioade mai lungi de i nstruire, o apreciere finală a unei activități
educaționale. Datorită acestui fapt, ea nu poate of eri informații complete cu privire la măsura în
care toți subiecții cunosc conținutul ce trebuie as imilat, însă permite selectarea, compararea,
clasificarea și ierarhizarea elevilor.
Metodele de evaluare sunt căi, instrumente, modalități de acțiune, cu ajutorul cărora, evaluatorul
obține informații în legătură cu randamentul școlar al elevilor, cu performanțele acestora, cu nivelul de
stăpânire a cunoștințelor, de formare a abilitățilo r etc., prin raportare la obiectivele propuse și la
conținuturile științifice.
Eficiența actului educațional depinde în mare măsură de personalizarea actului me todologic.
Teoria și practica educațională este confruntată di ntotdeauna cu problema obiectivității sau
subiectivității metodelor de evaluare, în general, și a notării în special. Se utilizează diferite me tode de
verificare și evaluare ; nu se recomandă utilizarea preferențială a uneia sau alteia din metode ; solu ția
cea mai potrivită este îmbinarea lor în funcție de situația concretă a variabilelor procesului instruc tiv-
educativ.

Strategii de evaluare în învățământul primar
O posibilă clasificare a metodelor de verificare și evaluare este următoarea:
A. Metode de evaluare tradiționale
 Metode de evaluare orală
Probele orale constau, de regulă, în realizarea unei conversații prin care învățătorul urmărește
în ce măsură și-au însușit elevii cunoștințele, atâ t sub aspectul cantității, dar mai ales al
calității, performanțele și progresul intelectual a l elevilor, capacitatea de aplicare a noului
în diferite situații.
Conversația euristică stimulează gândirea creativă a elevilor prin interm ediul întrebărilor
putându-se ajunge la soluții inedite. Cheia acestei conversații o constituie modul de
formulare al întrebării și structura acesteia.
 Metode de evaluare scrisă
Probele scrise se numără printre formele clasice ale evaluării și presupun tratarea în scris a
sarcinilor de lucru. Principalele forme ale evaluării scrise sunt: evaluarea cu ajutorul
testelor, evaluarea pe baza lucrărilor scrise, eval uarea cu ajutorul chestionarelor, temele
scrise efectuate acasă.
 Metode de evaluare practică
Probele practice se pot realiza cu deosebire la disciplinele din anu mite arii curriculare: științe,
tehnologie. Luând în considerare însă utilitatea pr actică a unor lucrări, se poate aprecia că
și la limba română există posibilități de a folosi probele practice. Este vorba de acele
conținuturi care vizează scrierea funcțională: bile tul, scrisoarea, cartea poștală, jurnalul și
altele.
B. Metode de evaluare moderne/alternative/complementar e

 Autoevaluarea reprezintă actul psihopedagogic prin care o persoan ă "își apreciază,
verifică, analizează critic și evaluează propriile cunoștințe, abilități, competențe,
comportamente, conduite și atitudini în conformitat e cu un model, cu un standard, prin
raportare la un obiectiv.
 Observarea sistematică a activității și a comportam entului elevilor în clasă este una
dintre metodele cu o largă arie de aplicabilitate. Constând în observarea elevului într-un
mod sistematic, nu întâmplător, deci în observarea continuă și orientată spre anumite
aspecte, această metodă dezvăluie comportamentele a fectiv-atitudinale ale elevilor, la
oricare din disciplinele de învățământ.
 Investigația „constă în solicitarea de a rezolva o problemă teor etică sau de a realiza o
activitate practică pentru care elevul este nevoit să întreprindă o
investigație(documentare, observarea unor fenomene experimentare etc pe un interval
stabilit” (I.T.Radu, 2008, p. 189). Este necesar ca investigația să înceapă, să se desf ășoare

și să se termine în clasă sub supravegherea învățăt orului. Ca mod de organizare, se poate
desfășura individual sau în grup.
 Proiectul reprezintă o lucrare scrisă, care are la bază o ce rcetare teoretică sau teoretico-
practică, amplă și de durată. Realizarea unui proie ct începe în clasă, prin definirea și
înțelegerea sarcinii de lucru, eventual și prin înc eperea rezolvării acesteia, se continuă pe
o perioadă de câteva zile sau săptămâni, în care, e levul are permanente consultări cu
cadrul didactic.
 Portofoliul l ,,se prezintă ca o metodă de evaluare complexă, lo ngitudinală, proiectată
într-o secvență mai lungă de timp, care oferă posib ilitatea de a se emite o judecată de
valoare, bazată pe un ansamblu de rezultate” (C. Cu coș, 2008, p.140).
Avantajele pe care le prezintă utilizarea metodelor de evaluare sunt următoarele:
• utilizarea metodelor de evaluare duce la formarea u nor deprinderi de muncă ( de învățare ) care
facilitează atitudinea activă a elevului;
• prin utilizarea metodelor alternative de evaluare s e pot evidenția și chiar evalua atitudini, trăsătur i de
personalitate care nu pot fi evaluate prin metodele tradiționale;
• îmbinarea metodelor de evaluare asigură creșterea e ficienței învățării și dezvoltă motivația pentru
studiu individual/ lectură suplimentară;
• lucrul în echipă are efecte benefice, atât pe planu l învățării, cât și pe planul climatului psiho-soci al;
• urmăresc formarea unor tehnici de lucru în grup și individual, precum și a atitudinii elevilor implica ți
în rezolvarea sarcinii;
• învățarea activ-participativă, învățarea interactiv ă, învățarea urmată imediat de evaluare și inter-
evaluare începe să-și pună amprenta pe stilul de î nvățare al fiecărui elev, stil aflat în proces de
cristalizare,fiecare își formează o atitudine pozi tivă față de evaluare;
Dezavantajele metodelor de evaluare sunt:
• metodele de evaluare alternative sunt mai rar aplic ate de către cadrele didactice deoarece
prezintă noutate și trebuie să fie adaptate în func ție de nivelul și vârsta copiilor;
• timp insuficient, necesar verificării și prezentăr ii tuturor proiectelor;
• unele forme de evaluare, precum portofoliul, presup un un volum de muncă sporit, inclusiv
activitate individuală în afara clasei.
Bibliografie:
Cerghit I., „Sisteme de instruire alternative și co mplementare”, Structuri, stiluri, strategii.
Editura Aramis, București,2002;
Cucoș C., ,,Teoria și metodologia evaluării”, Editu ra Polirom, Iași, 2008;
Manolescu M., „Evaluarea școlara: metode, tehnici, instrumente”, Editura Meteor Press, București,
2005;
Potolea D. și Manolescu M., „ Teoria și practica ev aluării educaționale”, MEC, 2005;
Radu I.T., ,, Evaluarea în procesul didactic”, Edit ura Didactică și Pedagogică, București, 2008;
Stoica A., „ Evaluarea progresului școlar- de la te orie la practică”, Editura Humanitas Educațional,
București, 2007