Metode Si Tehnici DE Evaluare

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………………3

CAPITOLUL I: DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND ACTIVITATEA

DE EVALUARE ……………………………………………………………………………..4

Concepte și fundamente metodologice…………………………………………………………………4

1.1.1 Standarde profesionale și etice…………………………………………………………………….6

1.1.2 Definiția evaluatorului. Competență și calificare …………………………………………..7

1.1.3 Tipuri de valoare ……………………………………………………………………………………….8

1.2 Procesul de evaluare ……………………………………………………………………………10

1.2.1 Ofertarea serviciului de evaluare………………………………………………………………..10

1.2.2 Contractarea evaluării……………………………………………………………………………….11

1.2.3 Evaluarea propriu – zisă ……………………………………………………………………………12

1.3 Raportul de evaluare ……………………………………………………………………………………….13

1.3.1 Forma raportului de evaluare ……………………………………………………………………13

1.3.2 Conținutul raportului de evaluare ………………………………………………………………14

CAPITOLUL II : STUDIU PRACTIC PRIVIND EVALUAREA S.C. SFERA

EXPERT S.R.L. …………………………………………………………………………16

2.1 Obiectul, scopul și beneficiarul evaluării …………………………………………………………..16

2.2 Prezentarea societății evaluate ………………………………………………………………………….18

2.3 Analiza diagnostic …………………………………………………………………………………………….20

2.3.1 Diagnosticul juridic …………………………………………………………………………………..20

2.3.2 Diagnosticul tehnic…………………………………………………………………………………….24

2.3.3 Diagnosticul resurselor umane…………………………………………………………………….25

2.3.4 Diagnosticul managementului……………………………………………………………………..30

2.3.5 Diagnosticul comercial……………………………………………………………………………….31

2.3.6 Diagnosticul financiar-patrimonial……………………………………………………………….38

2.4 Metode de evaluare ……………………………………………………………………………………………43

2.4.1 Metoda bazată pe active (patrimonială) ………………………………………………………..43

2.4.2 Metoda bazată pe venituri (prin randament) ………………………………………………….45

2.5 Reconcilirea rezultatelor. Opinia evaluatorului …………………………………………………..49

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………………….50

INTRODUCERE

Lucrarea de față, intitulată „Metode și tehnici de evaluare” caută să-l facă pe cititor să înțeleagă problematica evaluării de întreprindere recurgând la raționament profesional, economic și favorizează înțelegerea necesității și mecanismul metodologic de abordare al evaluării la nivelul firmei.

Evaluarea constituie un instrument de gestiune pentru orice conducător de întreprindere, deoarece acesta trebuie să descopere în întreprindere surse potențiale de valoare și să le exploateze în scopul creșterii valorii întreprinderii.

Evaluarea prezintă un mare interes pentru activitatea economică și funcționarea piețelor financiare; în definitiv, numeroase operațiuni au la origine evaluarea și chiar este de neconceput să poată fi realizate fără evaluare: transmiterea sub orice formă a societăților, oferta publică de cumpărare, de vânzare și de schimb, privatizarea, plasarea titlurilor pe piața financiară, estimarea patrimoniului în vederea determinării anumitor tipuri de impozite etc.

Evaluarea, în general, are semnificația de stabilire sau estimare a unei valori la un moment dat. Activitatea de evaluare se finalizează printr-un raport de evaluare, elaborat în urma unui proces complex, prin care se atribuie un tip de valoare unor drepturi de proprietate, asupra unor entități (întreprinderi), proprietăți imobiliare, bunuri mobile, active financiare.

Acest proces, realizat de experți evaluatori profesioniști, are la bază informațiile relevante de pe piața în care se face transferul acestor drepturi de proprietate, prin respectarea unor metode și standarde profesionale și etice specifice.

Valoarea estimată la un moment dat este valabilă numai în momentul respectiv și nu mai devreme sau mai târziu. De aceea în raportul de evaluare este obligatoriu să existe o parte intitulată reconcilierea rezultatelor care să aibă menționată data și chiar ora la care s-a făcut judecata de valoare.

Profesia de evaluator este recunoscută în România, prin Ordinul nr.86/2000 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale privind completarea Clasificării Ocupațiilor din România, având un caracter multidisciplinar și solicitând cunoștințe solide din domenii diferite: economie, inginerie, statistică, juridic.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND ACTIVITATEA

DE EVALUARE

Concepte și fundamente metodologice

Evaluarea, în general, are semnificația de stabilire sau estimare a unei valori, este un ansamblu de tehnici, procedee și metode prin care se stabilește valoarea unui bun, grupă de bunuri, activ sau întreprindere. Cu alte cuvinte, evaluarea reprezintă o apreciere finalizată prin stabilirea unei valori pentru proprietatea respectivă.

„Întreprinderea, ca obiect al evaluării, poate fi privită din două puncte de vedere diferite: ca o sumă de active, deci ca o sumă de valori patrimoniale, pe de o parte, și din punct de vedere al capacității de a genera profit, pe de altă parte. Un aspect foarte important pentru evaluarea întreprinderii este capacitatea acesteia de a genera profit, acesta fiind aspectul cel mai important pe care îl urmărește un potențial investitor.” 1

Activitatea de evaluare este o profesiune specifică economiei de piață, a cărei utilitate publică este impusă de interesele investitorilor (bănci, fonduri de investiții, persoane) de a face tranzacții cu diferite tipuri de proprietăți.

În activitatea de evaluare trebuie făcută o dinstincție importantă între valoare și preț. În urma acestei activități, întreprinderii i se atribuie o valoare, care este o opinie, stabilită în urma unui raționament, unor calcule, unei expertize și care ste valabilă numai în momentul respectiv.

“Prețul este o sumă de bani concretă, rezultată în urma unei tranzacții, apărută între vânzător și cumpărător (prețul este solicitat de vânzător și acceptat de cumpărător) și este diferit de valoare, care este o sumă de bani estimată cu subiectivism.” 2

Prețul se formează pe piață iar valoarea este rezultatul activității de evaluare și poate fi preluată în tranzacție să devină preț sau nu. Prețul este unic în orice tranzacție pe când valorile sunt multiple.

Alt aspect important este distincția ce trebuie făcută între activitatea de reevaluare contabilă și activitatea de evaluare. Reevaluarea înseamnă a evalua din nou iar în mod obișnuit aceasta constă în aducerea valorii la « prețul zilei ».

“Reevaluarea contabilă este o activitate administrativă, prin care se urmărește reactualizarea valorilor contabile ale imobilizărilor corporale (terenuri și mijloace fixe), înregistrate la costuri istorice, cu cele actuale, influențate de procesul inflaționist.

1, 2 Sorin V.Stan, Ion Anghel – Evaluarea Întreprinderii, Editura IROVAL, 2007, pg. 1

Evaluarea este o activitate efectuată de experți evaluatori profesioniști, care respectă principii, metode și standarde profesionale și etice specifice, prin care se estimează o valoare pentru dreptul de proprietate respectiv (întreprindere, proprietate imobiliară, bunuri mobile, active financiare), care să fie cât mai apropiată de valoarea pe care o recunoaște piața în urma tranzacțiilor.” 3

În funcție de domeniile specifice în care se poate desfășura, evaluarea poate fi:

Evaluare de întreprinderi (afaceri);

Evaluare de proprietăți imobiliare (rezidențiale, comerciale, industriale, agricole)

Evaluare de bunuri mobile (echipamente sau bunuri personale);

Evaluare de valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni etc).

După scopul evaluării :

Evaluare contabilă, se utilizează în activitatea curentă de reflectare a existenței și mișcării patrimoniale, este evaluarea prevăzută prin standarde și norme contabile, folosită în scopul elaborării situațiilor financiare ale întreprinderii;

Evaluare administrativă, este evaluarea care se face în scopul determinării unei mase impozabile;

Evaluare economică, cea care se face în scopul schimbării proprietarului activului sau bunului evaluat fiind singurul tip de evaluare bazată pe expertiză și diagnostic având ca țintă finală determinarea valorii de piață.

În funcție de metodele de evaluare folosite:

Evaluare patrimonială (pe bază de active);

Evaluare prin randament (pe bază de venituri);

Evaluare prin comparație (prin piață).

„Literatura de specialitate împarte metodele teoretice de evaluare a întreprinderii în două mari grupe: cele care pleacă de la valoarea patrimonială și cele care apeleză la valoarea bazată pe rentabilitate.

Un complex de tehnici, procedee și metode prin care un bun, un activ economic, o întreprindere în ansamblul său sunt aduse din punct de vedere valoric la nivelul pieței, a evalua o întreprindere constă în a determina zona cea mai probabilă în care s-ar putea situa prețul la care o tranzacție s-ar putea încheia în condiții normale de piață.” 4

3 Sorin V.Stan, Ion Anghel , Evaluarea Întreprinderii, Editura IROVAL, 2007, pg. 2

4 Toma M. , Inițiere în evaluarea întreprinderilor, Editura CECCAR, 2009, pg. 21

1.1.1 Standarde profesionale și etice

S-a constatat, pe plan internațional, o preocupare majoră referitoare la existența și eficiența standardelor de evaluare a întreprinderilor. Această tendință se accelerează, un aspect foarte important fiind recunoașterea standardelor de către instanțele judiciare și fiscale.

Există trei tipuri de standarde și anume:

1.Standarde teoretice, IVS:

IVS 1 “Valoare de piață”;

IVS 2 „Alte valori decât valoarea de piață”;

IVS 3 „Raportarea evaluării”, unde se prezintă conținutul unui raport de evaluare.

2.Standarde cu aplicabilitate în practică, GN:

GN 1 „Evaluarea proprietății imobiliare”;

GN 2 „Evaluarea pentru închiriere și leasing”;

GN 3 „Evaluarea instalațiilor, mașinilor și echipamentelor”;

GN 4 „Evaluarea activelor necorporale”;

GN 5 „Evaluarea bunurilor mobile”;

GN 6 „Evaluarea întrepriderii”;

GN 7 „Considerații privind substanțele periculoase și toxice în cadrul evaluării”;

GN 8 „Costul de înlocuire net”;

GN 9 „ Fluxul de numerar actualizat”;

GN 10 „Evaluarea proprietăților agricole”;

GN 11 „Verificarea evaluărilor”.

3.Standarde cu aplicații unde sunt modele de evaluare, IVA:

IVA1 “Evaluare pentru raportare financiară” (cel mai utilizat standard în evaluare);

IVA 2 „Evaluare pentru garantarea împrumuturilor”;

IVA3 „Evaluare pentru instituții publice” .

Standardele nu au caracter imperativ, nu sunt legi. Sun reguli de bună practică enunțate de specialiști cu multă experiență în domeniu. Deși nu sunt legi, asociațiile profesionale nu permit accesul la calitatea de membru celor care nu respectă standardele în practică.

Standardele sunt destinate să asigure un ghid pentru evaluatori, membrii ai asociațiilor profesionale, în efectuarea lucrărilor de evaluare și prevăd un minim de cerințe ce trebuie respectate de evaluatori.

1.1.2 Definiția evaluatorului. Competență și calificare.

“Un evaluator este o persoană care are pregătirea profesională necesară, capacitatatea și experiența de a efectua o evaluare. În unele țări, se impune obținerea unei autorizații înainte ca evaluatorul să își desfășoare activitatea în acest sens. Acesta trebuie să fie o persoană cu o bună reputație, care:

– a obținut o pregătire profesională adecvată, în cadrul unui centru de pregătire recunoscut, sau o calificare academică echivalentă;

– are experiența adecvată și este competent în evaluarea pe piața și categoria respectivă de active;

– cunoaște, înțelege și pune în aplicare în mod corect acele metode și tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unor evaluări credibile;

– este membru al unui organism național profesional de evaluare recunoscut;

– urmează un program de instruire profesională și respectă toate cerințele Codului deontologic.

Evaluatorul intern este un evaluator angajat fie în cadrul întreprinderii care deține activele , fie în cadrul firmei de contabilitate responsabilă cu elaborarea rapoartelor și/sau înregistrărilor financiare ale întreprinderii.

Evaluatorul extern este un evaluator care, împreună cu oricare asociat, nu are legături materiale cu clientul, cu un agent care acționează în numele clientului sau cu proprietatea supusă evaluării.” 5

Prin evaluare, evaluatorul își exprimă o opinie care reprezintă rezultatul unor calcule, unor analize și expertize.

Toți evaluatorii, care îndeplinesc misiuni în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, trebuie să respecte cerințele privind imparțialitatea, obiectivitatea profesională și transparența solicitată în baza Codului deontologic IVS, ediția a opta, 2007.

În România, meseria de evaluator a fost recunoscută în anul 2000 însă în anul 1992 s-a constituit Asociația Națională a Evaluatorilor din România (ANEVAR), având drept scop promovarea metodelor și tehnicilor de diagnostic și evaluare a întreprinderii și a altor bunuri.

Se recomandă ca toate evaluările să includă o declarație care să specifice faptul că evaluatorul, responsabil în fața clientului, s-a conformat cu cerințele Standardelor de Evaluare și, în caz excepțional, măsura și motivele pentru orice deviere de la standarde.

5 Sorin V.Stan, Ion Anghel – Evaluarea Întreprinderii, Editura IROVAL, 2007, pg. 12

1.1.3 Tipuri de valoare (standarde ale valorii sau baze de evaluare)

Valoarea este creată în mintea oamenilor, este o opinie, nu este un fapt. Un fapt este prețul, sau mai exact prețul plătit efectiv în urma unei tranzacții.

Valoarea stabilită prin procesul de evaluare este punctul de plecare în tranzacția între terți.

Teoria valorii a fost inițiată de Adam Smith la începutul secolului al 18 –lea care a pus și bazele teoriei factorilor de producție.

„În teoria modernă a valorii aceasta este prezentată ca depinzând de utilitate a bunului, raritatea bunului, dorința unui terț de a-l achiziționa și puterea de cumpărare a persoanei care dorește să achiziționeze bunul.

Utilitatea – capacitatea unui bun de a satisface o anumită nevoie sau dorință.

Raritatea – oferta prezentă sau anticipată a unui bun economic raportată la cererea pentru acel bun.

Dorința – intensitatea satisfacției pe care un anumit bun o produce celui care nu îl posedă dar care are nevoie de bunul respectiv pentru desfășurarea unor activități.

Puterea de cumpărare – capacitatea unui individ sau grup de indivizi participanți la o piață, de a cumpăra bunurile oferite pe piață plătind în bani sau echivalent în numerar.

În activitatea de evaluare specialistul în domeniu trebuie să-și exprime opinia privind valoarea obiectului evaluat. De aceea specialiștii în domeniu au considerat important acest aspect și au enunțat standarde de evaluare (IVS 1 și IVS 2) cu precizări privind tipurile de valoare care pot apare într-un raport de evaluare.

Valoarea de piață

Peste 80% din lucrările de evaluare estimează valoarea de piață pentru obiectul evaluat. Pentru că este cel mai solicitat tip de valoare specialiștii în domeniu au elaborat un standard teoretic pentru a explica această noțiune. Valoarea de piață este:

suma estimată (prețul plătibil într-o tranzacție liberă)

pentru care o proprietate ar putea fi schimbată (valoarea, suma estimată nu este un preț predeterminat ea este susceptibilă a se modifica)

la data evaluării (valoarea estimată este valabilă doar atâta timp cât nu se modifică premizele evaluării)

între un cumpărător hotărât să cumpere (cel care cumpără este motivat dar nu forțat să cumpere deci nu va oferi mai mult decât valoarea proprietății respective)

și un vânzător hotărât să vândă (vânzătorul nu este grăbit sau forțat să încheie tranzacția și nici nu va aștepta până va obține un preț pe care îl consideră rezonabil)

într-o tranzacție liberă, nepărtinitoare (părțile tranzacției nu au relații speciale sau privilegiate, prin urmare, suma estimată nu va fi părtinitoare pentru nici una dintre părți)

după un marketing adecvat (proprietatea ar fi expusă, oferită spre vânzare cu publicitatea de rigoare, o perioadă suficientă de timp, pentru a obține cel mai bun preț)

în care fiecare parte a acționat în cunoștință de cauză și fără constrângere (cele două părți sunt informate asupra naturii și caracteristicilor proprietății și asupra condițiilor de pe piață la data evaluării).

Valoarea de investiție

Valoarea de investiție este valoarea proprietății pentru un investitor sau un grup de investitori care au scopuri de investire specifice. Este o valoare subiectivă care exprimă dorința de achiziție a investitorului respectiv.

Valoarea de utilizare

Valoarea de utilizare este valoarea cu care un activ contribuie la valoarea întreprinderii din care face parte fără a avea în vedere cea mai bună valoare care s-ar obține prin vânzare.

Valoarea de lichidare (sau de vânzare forțată)

Valoarea de lichidare reprezintă suma care s-ar încasa în urma vânzării rapide a unei proprietăți. Vânzarea rapidă se referă la faptul că proprietatea a fost oferită spre vânzare o perioadă prea scurtă de timp pentru a se putea vorbi de valoarea de piață.

Valoarea pentru garanții bancare

Este valoarea unei proprietăți determinate în condiții de prudență întrucât vânzarea viitoare a proprietății poate avea loc forțat și cu modificarea considerabilă a ipotezelor din momentul evaluării.

Valoarea de asigurare

Valoarea de asigurare este valoarea unei proprietăți specificată într-un contract (poliță) de asigurare.

Valoarea de impozitare

Valoarea de impozitare este valoarea din declarația de impunere pentru proprietăți care se stabilește prin autoevaluare.

Valoarea de recuperare

Este folosită la alte proprietăți decât terenuri, este valoarea materialelor recuperabile din desființarea proprietății respective.

Valoarea specială

Este surplusul de valoare care poate fi aplicabil unui potențial cumpărător al proprietății respective, nu întregii pieți.

Valoarea afacerii

Este valoarea globală a unei întreprinderi care va continua să funcționeze și în care repartizarea pe părți componente se face funcție de contribuția părții la valoarea afacerii și nu funcție de valoarea de piață a părții respective.” 6

Procesul de evaluare

“Procesul de evaluare poate fi divizat în trei faze distincte: ofertare, contractare, evaluare propriu-zisă, și are ca obiective:

analiza diagnostic, în urma careia se identifică punctele tari, puncte slabe, oportunitățile și riscurile;

aprecierea fezabilității transferului de proprietate, respectiv dreptul de proprietate asupra acțiunilor sau părților sociale;

obținerea informațiilor calitative necesare pentru a estima o valoare punctuală sau un interval rezonabil al valorii întreprinderii.” 7

Misiunea de diagnostic – evaluare este destinată vânzatorului sau cumpăratorului, pentru a le furniza o valoare punctuală sau un interval de valori de referință, în vederea angajării negocierii propriu-zise.

1.2.1 Ofertarea serviciului de evaluare

Este de reținut faptul că oferta este un document destinat clientului, de promovare a imaginii firmei iar evaluatorul trebuie să demonstreze competențe în domeniu, experiența sa și trebuie să dovedească, că deține logistica necesară realizării unei astfel de lucrări, respectiv resursele de ordin material.

În stadiul de ofertare, firma de evaluare numește un responsabil de lucrare, care

eventual va fi și conducătorul echipei de evaluare. În această fază, responsabilul de lucrare își

formează echipa de specialiști.

Ofertarea activității de evaluare presupune întocmirea unui formular care poate avea format pretipărit sau dimpotrivă poate fi elaborat la latitudinea evaluatorilor.

În elaborarea ofertei trebuie considerate următoarele elemente:

– care sunt resursele firmei de evaluare, angajate în efectuarea lucrării: coordonatorul echipei, membrii acesteia, firmele partenere, logistica și cum sunt ele antrenate pe activități și subactivități;

6 Șerban Claudia Elena, Note de curs, 2007

7 Sorin V.Stan, Ion Anghel – Evaluarea Întreprinderii, Editura IROVAL, 2007, pg. 21

– cine ia decizii în cadrul întreprinderii și care este termenul limită de execuție;

– din ofertă să rezulte că se rezolvă corect și rezonabil problema clientului;

– care este costul lucrarii și termenul maxim de realizare;

– ce informații trebuie să pună la dispoziție clientul pentru efectuarea lucrării;

– condiții și clauze reciproce de realizare a lucrării (confidențialitate , responsabilitate etc.).

1.2.2 Contractarea evaluării

“Contractul, care are ca scop lucrarea de evaluare, este un document cu putere juridică, în care sunt clarificate obligațiile, drepturile și responsabilitațile reciproce, termenul și prețul lucrării.

Când clientul a acceptat o ofertă de evaluare, contractul trebuie să respecte condițiile ofertei, dacă nu au avut loc negocieri ulterioare ofertei.

Principalele elemente ale unui contract pentu evaluarea întreprinderii sunt:

– descrierea părților contractante;

– scopul evaluării, standardele de evaluare;

– precizarea termenului pentru care este încheiat contractul;

– precizarea obligațiilor fiecărei părți (ale consultantului și ale clientului);

– precizarea valorii contractului și a termenului și modalității de plată;

– precizarea sancțiunilor în cazul nerespectării termenului de executare a lucrării sau a nerespectării termenului de plată;

– prezentarea modalităților de arbitraj a oricăror dispute între părțile contractului;

– prezentarea clauzei de reziliere a contractului;

– prezentarea clauzei de confidențialitate, a clauzei de forță majoră;

– prezentarea clauzei de modificare a contractului și a clauzei de întrerupere a relațiilor dintre părți;

– responsabilitatea consultantului;

– precizarea legii care se aplică în cazul existenței unor litigii;

– semnăturile autorizate pentru ambele părți ale contractului.” 8

După contractare urmează activitatea de evaluare propriu-zisă.

8 Sorin V.Stan, Ion Anghel – Evaluarea Întreprinderii, Editura IROVAL, 2007, pg. 22

1.2.3 Evaluarea propriu – zisă

Este recomandabil să se înceapă cu un contact general, sub forma unei ședințe de lucru cu conducerea și cu principalii responsabili, urmată de o vizită în întreprindere.

Activitatea de evaluare propriu-zisă cuprinde următoarele subactivități:

A. Partea de documentare –informare

Începe cu vizita în întreprindere a întregii echipe de evaluare în scopul familiarizării cu domeniul de activitate al firmei, cu amplasamentul fiecărui activ aparținând firmei evaluate și cu personalul firmei care ulterior va fi punctul de legatură între evaluator și beneficiarul de lucrare.

După vizita preliminară se întocmește planul de activitate în care fiecare membru al echipei știe exact ce are de făcut și care este termenul final al lucrării.

Descrierea activității firmei evaluate

Odată întocmit planul de activitate încep să se desfășoare activitați specifice de evaluare și anume, partea de descriere a afacerii care va cuprinde :

– diagnosticul juridic;

– diagnosticul tehnic;

– diagnosticul resurselor umane;

– diagnosticul comercial;

– diagnosticul financiar – patrimonial.

Membrii echipei de evaluare sunt numiți pe aceste activități enumerate mai sus.

Partea de evaluare propriu-zisă (exprimarea opiniei evaluatorului privind valoarea)

Partea de evaluare propriu-zisă sau stabilirea opiniei privind valoarea întreprinderii este faza în care întreaga echipă se reunește într-o ședință de lucru și, după discutarea informațiilor preliminare, echipa de evaluare stabilește metodele pe care le va utiliza în stabilirea valorii.

Cel mai important aspect îl constituie capacitatea expertului evaluator de a sintetiza un nivel al

valorii finale, selectat din valorile obținute în urma aplicării metodelor de evaluare adecvate.

Din acest moment începe activitatea de redactare a raportului de evaluare.

Întocmirea raportului de evaluare și predarea acestuia către beneficiar

Baza întocmirii raportului de evaluare o reprezintă standardul IVS 3 “Rportarea evaluării”.

Fiecare membru al echipei va elabora o parte a raportului, resposabilul echipei fiind cel care va aduna informațiile și le va pune în forma finală care va ajunge la beneficiarul lucrării.

1.3 Raportul de evaluare

1.3.1 Forma raportului de evaluare

Etapa finală a procesului de evaluare a unei întreprinderi se concretizează în întocmirea unui raport de evaluare.

“Raportul este mijlocul de comunicare de bază între evaluator și client. Aprecierea

unui evaluator de către clienți se bazează, într-o mare măsură, pe imaginea transmisă de raportul de evaluare. Astfel, la întocmirea raportului de evaluare, evaluatorul ar trebui să țină seama de următoarele aspecte:

– conținutul raportului să raspundă cerințelor clientului și să servească interesele

acestuia;

– în cadrul raportului să fie prezentate, într-o manieră logică, toate informațile,

analizele și concluziile care au condus la estimarea valorii finale. Astfel, orice întrebare legată

de conținutul evaluării trebuie să aibă răspuns în interiorul raportului.” 9

Orice analiză, opinie sau concluzie, ce rezultă dintr-o evaluare, trebuie comunicată într-o manieră semnificativă pentru client și care să nu inducă în eroare persoanele interesate în rezultatul evaluării.

Standardele internaționale de evaluare prevăd că evaluatorul trebuie să păstreze documentele evaluării, pe o perioadă de 5 ani.

Forma unui raport de evaluare este stabilită de Standardul de Evaluare IVS 3 “Raportarea evaluării”. Rapoartele de evaluare pot fi verbale sau scrise. Standardul recomandă forma scrisă, explicativă, respectiv acea formă în care există o parte introductivă, o parte de descriere a activității și o parte de stabilire a valorii și reconciliere în opinia evaluatorului.

Raportul verbal apare doar în evaluarea unor proprietăți imobiliare în situația în care cel care solicită evaluarea proprietății nu dorește neapărat un înscris.

Comunicările scrise se întâlnesc sub forma rapoartelor de evaluare tip sau a rapoartelor de evaluare explicative.

Rportul de evaluare tip reprezintă o prezentare a evaluării pe un format tipizat, elaborat astfel încât să răspundă solicitării clienților și să poată fi analizat cu ușurință. În practica internațională, rapoartele tip sunt cerute de către creditori și de către agențiile de asigurări ale creditelor ipotecare. Deoarece acesti clienți revizuiesc multe evaluări, utilizarea unui raport tip este mai eficientă și convenabilă.

9 Sorin V.Stan, Ion Anghel – Evaluarea Întreprinderii, Editura IROVAL, 2007, pg. 398

Rapoartele explicative reprezintă forma cea mai complexă de prezentare a rezultatelor activității evaluatorului.

“Raportul de evaluare are rol de:

– instrument de prezentare a rezultatelor muncii evaluatorului;

– instrument de comunicare către beneficiarii și utilizatorii evaluării concluziilor asupra valorii;

– instrument de stabilire a responsabilităților în legătură cu procesul de evaluare, cu valorile obținute și bazele de evaluare utilizate.” 10

1.3.2 Conținutul raportului de evaluare

În general, un raport de evaluare explicativ conține cinci părți principale și anume: introducerea, premisele evaluării, prezentatrea datelor, analiza datelor și concluziile, anexe.

1. Introducerea

Partea introductivă a unui raport de evaluare este ultima parte care se completează și cuprinde:

– Scrisoarea de transmitere, prezintă oficial raportul de evaluare persoanei pentru care a fost realizat, este elementul care constituie document pentru evaluator că a transmis un raport cu un anumit conținut la o anumită dată.

– Pagina de titlu, conține denumirea societății evaluate, data evaluării, numele clientului și numele și adresa evaluatorului;

– Cuprinsul, evidențiază capitolele principale ale raportului și subtitlurile utilizate în raport;

– Rezumatul faptelor principale și al concluziilor importante, prezintă o sinteză a

informațiilor principale cuprinse în raportul de evaluare;

– Certificarea evaluatorului, se referă la declarații din partea evaluatorului din care să reiasă respectarea Codului deontologic profesional și respectarea standardelor de evaluare ca regulă de bună practică în domeniu;

– Semnătura evaluatorului.

2. Descrierea premiselor evaluării

– Ipoteze speciale și condiții limitative – ipotezele pot să privească credibilitatea descrierii juridice, a titlui de proprietate iar condițiile limitative pot restricționa evaluarea la programul stabilit de utilizare a proprietății sau la condițiile concurente de piață;

– Obiectul, scopul și utilizarea evaluării. Instrucțiunile evaluării. – este descris obiectul și scopul evaluării;

10 Toma M., Inițiere în evaluarea întreprinderilor, Editura CECCAR, 2009, pg. 217

– Baza de evaluare.Tipul valorii estimate. – trebuie declarată baza de evaluare și metodele de evaluare adoptate. Se va preciza clar dacă evaluarea se face pe baza valorii de piață sau prin alte baze recunoscute;

– Data estimării valorii – se precizează data evaluării și data raportului;

– Moneda raportului și modalitățile de plată;

– Inspecția proprietății- se va specifica data inspecției și cine a făcut inspecția;

– Sursele de informații utilizate; Clauza de nepublicare și neutilizare a informațiilor de către alte persoane.

3. Prezentarea datelor. Descrierea întreprinderii evaluate

În această parte se alocă spații considerabile descrierii activului sau activității de evaluat sub aspect juridic, tehnic, al resurselor umane, al managementului, comercial și financiar-patrimonial. Partea de descriere a activității se va încheia sub forma grilei de evaluare SWOT.11 De aceste concluzii evaluatorul va ține cont în următoarea parte a raportului, cea de analiză a datelor.

“Conform standardului de evaluare GN6 “Evaluarea întreprinderii” , descrierea întreprinderii ar trebui să conțină următoarele: tipul organizației; privire de ansamblu asupra economiei și ramurii de activitate; istoric; produsele; piețele și clienții; furnizorii; dotările (incluzând activele principale); angajații; managementul; dreptul de proprietate.”12

4. Analiza datelor și concluziile. Metodologia de evaluare.

– Abordare patrimonială (pe bază de active)

– Abordare prin randament (pe bază de venituri)

– Abordare prin comparație (prin piață)

Reconcilierea valorilor.Valoarea estimată propusă, opinia și concluziile evaluatorului.

5. Anexe

– Evaluarea construcțiilor (descriere, centralizator, fișe individuale de evaluare, fotografii)

– Evaluarea echipamentelor (descriere, desfașurător, fișe individuale etc)

– Evaluarea terenului

– Alte informații considerate adecvate (copii situații financiare, organigrama etc.).

11 Denumirea analizei SWOT are următoarea semnificație:

STRENGHTS = puncte tari; WEAKNESSES = puncte slabe;

OPPORTUNITES = oportunități; THREATS = amenințări (riscuri).

12 Sorin V.Stan, Ion Anghel – Evaluarea Întreprinderii, Editura IROVAL, 2007, pg. 407

CAPITOLUL II

STUDIU PRACTIC PRIVIND EVALUAREA S.C. SFERA EXPERT S.R.L.

2.1 Obiectul, scopul și beneficiarul evaluării

Certificare

Afirmațiile susținute în prezentul raport sunt reale și corecte;

Evaluatorul nu are un interes personal și nu este părtinitor față de vreuna din părțile implicate;

Proprietatea evaluată a fost inspectată personal de către evaluator în prezența proprietarului;

Evaluatorul a respectat Codul deontologic al ANEVAR;

La data elaborării prezentului raport, evaluatorul este membru ANEVAR, îndeplinește cerințele programului de pregătire profesională continuă și are competența necesară să efectueze acest raport de evaluare;

Evaluatorul are încheiată asigurarea de răspundere profesională la Groupama S.A.

Obiectul evaluării

Obiectul evaluării îl constituie S.C. Sfera Expert S.R.L. cu sediul în Str. Aleea Florilor, nr.17, bl.C11, ap.20, parter, sector 6, București.

Scopul evaluării

Scopul procesului de evaluare este estimarea valorii de piață a societății specificate mai sus, așa cum este definită în standardele ANEVAR și în Standardele Internaționale de Evaluare, în vederea vânzării.

Evaluarea pentru vânzare-cumpărare este supusă tuturor forțelor ce acționează asupra cererii și ofertei, inclusiv factorii economici relevanți ce apar la momentul evaluării și în condițiile pieței întreprinderii în cauză (piața poate fi gândită ca reprezentând toți vânzătorii și cumpărătorii potențiali ai întrepriderii de tipul celei evaluate).

Beneficiarul evaluării

Beneficiarul acestei evaluări este domnul Radu Alexandru, proprietar al S.C. Sfera Expert S.R.L., evaluarea societății realizându-se în perioada 05.01.2010-05.02.2010.

Vânzătorul potențial gândește valoarea în două moduri:

– să identifice ce este acceptabil pentru el, pe baza unor criterii și parametri pe care îi alege;

– să identifice ce acceptă piața, adică valoarea de piață.

Dacă valoarea întreprinderii pentru vânzător este mai mare decât cea pe care ar plăti-o oricare cumpărător, decizia logică este să nu vândă. Dacă valoarea de piață este egală sau mai mare decăt valoarea acceptabilă pentru vânzător, atunci trebuie găsit cumpărătorul care este dispus să plătească cel mai mare preț.

Cumpărătorul potențial gândește valoarea în aceleași două moduri:

– să estimeze, pe baza propriilor criterii și parametri, valoarea de investiție acceptabilă pentru el;

– să investigheze prețurile la care sunt disponibile pe piață întreprinderile asemănătoare cu cea care-l interesează.

Dacă nu găsește nici o întreprindere la prețul pe care este dispus să-l plătească, atunci potențialul cumpărător nu va face investiția. Dacă găsește mai multe întreprinderi sub prețul său, atunci obiectivul este să găsească întreprinderea care reprezintă cea mai bună valoare, conform cu criteriile și parametrii cumpărătorului.

Baza evaluării

Baza evaluării realizate în prezentul raport este valoarea de piață așa cum a fost ea definită în capitolul I al prezentei lucrări.

Etapele parcurse pentru determinarea acestei valori au fost:

documentarea, pe baza unei liste solicitate clientului;

inspecția societății comerciale;

selectarea tipului de valoare estimată în prezentul raport;

analiza tuturor informațiilor culese, interpretarea rezultatelor din punct de vedere al evaluării;

aplicarea metodei de evaluare considerate oportună pentru determinarea valorii și fundamentarea opiniei evaluatorului.

Procedura de evaluare este conformă cu standardele, recomandările și metodologia de lucru adoptate de către ANEVAR, respectiv Standardele ANEVAR, care sunt compatibile cu Standardele Internaționale de Evaluare, ediția a opta – GN 6 „Evaluarea întreprinderii”.

Ipoteze și condiții limitattive

aspectele juridice se bazează exclusiv pe informațiile și documentele furnizate de

client și au fost prezentate fără a se întreprinde verificări sau investigații suplimentare. Se presupune că titlurile de proprietate sunt bune și marketabile;

informațiile furnizate de către terți sunt considerate de încredere, dar nu i se acordă garanții pentru acuratețe;

se presupune că nu există condiții ascunse sau neaparente ale amplasamentelor: solului sau structurii clădirii (părților ascunse) care să influențeze valoarea. Evaluatorul nu-și asumă nici o responsabilitate pentru asemenea condiții sau pentru obținerea studiilor necesare pentru a le descoperi;

valoarea de piață estimată este valabilă la data evaluării. Întrucât piața, condițiile de piață se pot schimba, valoarea estimată poate fi incorectă sau necorespunzătoare la un alt moment;

alegerea metodei de evaluare prezentate în cuprinsul raportului s-a făcut ținând seama de tipul valorii exprimate și de informațiile disponibile;

raportul de evaluare este valabil în condițiile economice, fiscale, juridice și politice de la data întocmirii sale. Dacă aceste condiții se vor modifica concluziile acestui raport își pot pierde valabilitatea.

Metodele de evaluare folosite sunt:

Metoda de evaluare patrimonială (ANC)

Metode de evaluare bazate pe randament:

– Valoarea prin rentabilitate

– Valoarea prin GOODWILL

2.2 Prezentarea societății evaluate

S.C. Sfera Expert S.R.L. este entitate patrimonială înființată în anul 2004 în baza Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, constituită prin Contract de societate și Statut.

Societatea este persoană juridică română având forma juridică de societate cu răspundere limitată.

Fișă de prezentare a societății evaluate

Denumirea societății : Sfera Expert S.R.L.

Adresă sediu: Str. Aleea Florilor, nr.17, bl.C11, ap.20, parter, sector 6, București

Telefon: 0217786425

Fax: 0217786295

Manager general: Radu Alexandru

Nr. de înregistrare la Registrul Comerțului: J40/8095/2004

Cod unic de înregistrare: 17545665, atribut fiscal RO

Obiect principal de activitate: Comerț cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de

construcție și echipamentelor sanitare

Capital social la înființare: 200 lei

Capital social în prezent: 300 lei

Venituri din exploatare: 208270

Număr mediu de salariați: 20

În anul 2009 societatea a desfășurat o activitate care se caracterizează prin următoarele rezultate (prezentate în Contul de profit și pierdere):

activitatea desfășurată în anul 2009 s-a încheiat cu un profit net în valoare de

86.722 lei;

cifra de afaceri este de 201.870 lei și se compune din venituri obținute din

vânzări de mărfuri;

rezultatul din exploatare este un profit de 105.730 lei datorită faptului că

veniturile societății s-au realizat într-un ritm mai mare decât cheltuielile;

veniturile financiare au fost influențate în sens negativ de cheltuielile

financiare care au determinat o pierdere financiară în valoare de 2.490 lei.

Obiectul de activitate al societății este:

Cod CAEN 467 Comerț cu ridicata specializat al altor produse

4673 – Comerț cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de construcție și echipamentelor sanitare.

S.C. Sfera Expert S.R.L. întocmește situații financiare anuale simplificate și anume: bilanț prescurtat, cont de profit și pierdere prescurtat, note explicative la situațiile financiare anuale simplificate, societatea nedepășind la data bilanțului limitele a două dintre următoarele criterii de mărime, conform Ordinului 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene:

– total active: 3.650.000 Euro

– cifra de afaceri netă: 7.300.000 Euro

– număr mediu de salariați: 50

Potrivit legii contabilității, situațiile financiare anuale trebuie însoțite de o declarație scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situațiilor financiare anuale în conformitate cu reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene.

2.3 Analiza diagnostic

2.3.1 Diagnosticul juridic

Scopul dignosticului juridic este de a aprecia relațiile firmei cu proprietarii, salariații și alți terți sub aspectul conformității și respectării legislației în vigoare.

Documentele legale cerute pentru efectuarea diagnosticului juridic sunt:

– actul de înființare a societății comerciale (actul constitutiv, conform Legii 31/1990, cu modificările ulterioare);

– acte și contracte privind situația imobiliară (acte de proprietate);

– acte și contracte privind finanțarea pe termen mediu și lung (credite bancare);

– bilantul, contul de profit și pierdere, politici contabile și note explicative;

– contractele de asigurare încheiate;

– contractele încheiate cu partenerii de afaceri: clienți, furnizori;

– contractele de muncă, regulamentele de organizare și funcționare;

– procesele verbale ale ultimului control fiscal efectuat de organele Ministerului de Finanțe;

– situația oricăror litigii pe parte comercială, protecția muncii sau mediului.

Dreptul S.C.

Forma juridică: S.C. Sfera Expert S.R.L. este entitate patrimonială înființată în anul 2004 în baza Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, constituită prin Contract de societate și Statut.

Societatea este persoană juridică română având forma juridică de societate cu răspundere limitată. Societatea își desfașoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare aplicabilă societăților comerciale, având ca bază un act constitutiv înregistrat la Registrul Comerțului.

Societatea nu are filiale sau sucursale nici în București dar nici în țară sau în străinătate. Societatea se poate asocia cu alte persoane fizice sau juridice din țară și din străinătate.

Durata de funcționare: S.C. Sfera Expert S.R.L. este înregistrată pentru o durată de funcționare nelimitată.

Capital social: Capital social subscris și vărsat la 31.12.2009 este de 300 lei.

Scopul societății: comercializarea materialului lemnos și a materialelor de construcții și echipamentelor sanitare.

Administrarea societății: societatea este administrată de managerul general, d-nul Radu Alexandru, care reprezintă societatea în relațiile cu terții, în fața organelor administrative de stat dar și în fața justiției.

Dreptul Civil

Societatea comercială deține dreptul de proprietate asupra imobilului în care are sediul precum și asupra unei clădiri în care își desfășoară activitatea economică. Suprafața imobilului este de 62m2 iar a clădirii de 200m2. Analizând actele de proprietate prin care se atestă dreptul de posesie asupra bunurilor și clădirilor aparținând societății s-a constatat ca acestea sunt valide și corect întocmite.

În patrimoniul firmei se regăsesc mașini și utilaje necesare desfășurării activității, mijloace de transport necesare pentru aprovizionare și distribuție și utilaje necesare încărcării/descărcării marfurilor.

Societatea a încheiat contracte de asigurare pentru mijloacele de transport deținute în proprietate, pentru imobilul în care are sediul precum și pentru clădirea în care își desfășoară activitatea.

Societatea a contractat un credit pe o durată de 5 ani pentru achiziția unui mijloc de transport, conform contractului de creditare.

Dreptul comercial

Societatea are relații de colaborare, privind procurarea materialului lemnos, materialelor de construcții și echipamentelor sanitare, cu furnizori recunoscuți în domeniu cu care are contracte încheiate pe perioadă nedeterminată dar și cu furnizorii de utilități și anume:

S.C. Lafarge S.A. : obiecte sanitare din porțelan

S.C. Policolor S.A. : vopsele, lacuri, emailuri

S.C. Total Cons S.R.L. : tencuială de exterior

S.C. Meconst S.A. : materiale de construcții

S.C. Palux S.A. : material lemnos

S.C. See Soft Consulting S.R.L. : asistență tehnică pentru baza de date

S.C. Electrica Muntenia Sud : energie electrică

Radet R.A. București : energie termică

Societatea are contracte ferme cu furnizorii, precum și cu cei mai importanți clienți. Piața principală de desfacere este formată preponderent din societăți de dimensiuni mici și mijlocii, reprezentând o clientelă relativ sigură, iar riscul ca dispariția unui client să genereze disfuncționalități este foarte mic.

Furnizorii sunt în număr destul de mare astfel încât renunțarea la unul dintre ei să nu afecteze aprovizionarea cu mărfuri.

Societatea nu are litigii cu persoane fizice sau juridice privind comercializarea și distribuția produselor.

Dreptul muncii

S-a constatat ca societatea are un regulament de ordine interioară și contracte individuale de muncă pentru fiecare salariat care sun valide și corect întocmite.

Stilul de conducere adoptat este de comunicare între toate nivelele, realizându-se periodic ședințe la care participă toți angajații, căutându-se soluții viabile pentru atingerea obiectivelor.

Există o mulțumire din parte angajaților în ceea ce privește remunerația cât și condițiile de muncă. Plata salariilor și contribuțiilor la fondul de pensii și asigurări sociale sunt achitate în termenele prevăzute.

Nu au existat conflicte de muncă sau revendicări ale salariaților și nici litigii cu salariații.

Dreptul fiscal

Societatea comercială Sfera Expert S.R.L. este înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J40/8095/2004, CUI 17545665, societatea fiind înregistrată ca plătitoare de impozit și TVA, conform legii.

Societatea se obligă la înregistrarea și plata impozitului pe profit și a tuturor decontărilor legate de asigurările cu bugetul statului: impozitul pe salarii, contribuțiile la fondul de sănătate, la fondul de șomaj, la pensia suplimentară, la fondul de solidaritate socială, la asigurări sociale.

În Registrul Unic al societății nu sunt înregistrate procese verbale ale organelor de control. Verificările efectuate de organismele de control ale Ministerului de Finanțe nu au condus la depistarea nerespectării reglementărilor în vigoare privind impozitele și taxele.

Dreptul mediului

Societatea deține autorizație de mediu. Activitatea societății nu a contaminat terenurile și amplasamentele învecinate, aceasta neavând în dotare utilaje poluante.

Societatea nu are litigii cu alte societăți sau cu organismele statului cu privire la legislația mediului.

CONCLUZII ASUPRA DIAGNOSTICULUI JURIDIC

Puncte tari:

– mașinile, utilajele și clădirile sunt deținute în nume propriu, cu titlu de proprietate;

– societatea nu are litigii cu persoane fizice sau juridice;

– statutul societății este întocmit conform legislației în vigoare care cuprinde toate elementele prevăzute de lege;

– societatea deține autorizație de mediu;

– absența datoriilor fiscale;

– contracte comerciale încheiate cu parteneri de afaceri;

– prezența contractelor de muncă; lipsa acțiunilor juridice.

Puncte slabe:

– societatea nu are participații la alte societăți comerciale puternice pe piață.

Oportunități:

– societatea are relații de colaborare cu clienți tradiționali din București dar și din alte orașe din țară;

– facilități privind tranzacțiile cu partenerii, de natura discount-urilor comerciale.

Amenințări:

– cerințe tot mai mari privind protecția mediului.

2.3.2 Diagnostic tehnic (operațional)

Principalele produse comercializate de societate sunt: obiecte sanitare și din porțelan; material lemnos; ciment; gresie; faianță; vopsea lavabilă; vopsele, lacuri și emailuri; tencuială de exterior.

Activitatea societății se desfășoară cu un număr de 21 de salariați și 2 colaboratori și este organizată în cadrul următoarelor compartimente:

– Compartimentul aprovizionare : 5 salariați

– Compartimentul de distribuție : 14 salariați

– Compartimentul financiar-contabil: 2 salariați

Situația mijloacelor de transport

Starea de funcționare a mașinilor și utilajelor care participă la activitatea firmei este foarte bună. Firma are în proprietate mașini și utilaje performante, necesare la desfășurarea în condiții optime a activității societății.

Societatea Sfera Expert S.R.L. are în proprietate 2 mijloace de transport necesare aprovizionării și distribuției de mărfuri în valoare de 75.000 lei, 2 utilaje folosite la manipularea mărfii în valoare de 10.000 lei și o mașină pentru protocol în valoare de 30.000 lei, necesare desfășurării activității sale.

O altă categorie a activelor fixe o constituie mobilierul și aparatura de birotică ce se află în proprietatea societății.

Situația clădirilor

Societatea Sfera Expert S.R.L. deține dreptul de proprietate asupra imobilului în care se află sediul societății în suprafață de 62 m2 și asupra unei clădiri în care își desfașoară activitatea economică în suprafață de 200 m2. Aceste proprietăți au fost achiziționate în baza unor contracte de vânzare-cumpărare. Apartamentul a fost achiziționat în anul 2002 cu suma de 42.000 euro iar clădirea în care societatea își desfășoară activitatea economică a fost achiziționată în anul 2003 cu suma de 40.000 euro.

CONCLUZII ASUPRA DIAGNOSTICULUI TEHNIC

Puncte tari:

– societatea a realizat investiții în toată perioada de funcționare, prin achiziții de mașini și utilaje noi necesare desfașurării activității sale economice;

– în ceea ce privește mediul înconjurător, firma nu are în dotare mașini și utilaje cu un grad ridicat de poluare;

– societatea nu are reclamații din partea clienților privind calitatea produselor.

Puncte slabe:

– având în vedere implicarea tot mai semnificativă a tehnicii de calcul, în majoritatea compartimentelor funcționale ele întreprinderii se constată lipsa unui echipament IT performant și a unor programe adecvate și complete care să asigure o mai bună funcționare a întreprinderii.

Oportunități:

– tehnologia evoluează într-un ritm alert, ceea ce oferă socetății posibilități de a-și reduce costurile;

Amenințări:

– norme mai aspre privind calitatea produselor.

2.3.3 Diagnosticul resurselor umane

Diagnosticul resurselor umane are rolul de a stabili caracteristicile resurselor umane disponibile ale întreprinderii. În urma acestui diagnostic evaluatorul va anticipa costul legat de potențialul uman luând în considerare toate aspectele specifice resurselor umane în întreprindere și anume: recrutare personal, angajare, pregătire-perfecționare, remunerare etc. Resursa umană trebuie să constituie în orice afacere sursa de progres și inovare.

Evaluatorul trebuie să cerceteze dacă aspectele caracteristice resursei umane în întreprindere reprezintă surse de progres respectiv de inovare.

Aspectele cercetate sunt:

Analiza dimensiunii și structurii umane

● Analiza dimensiunii umane

Personalul din cadrul societății este compus din 21 de salariați, astfel: compartimentul aprovizionare-5 salariați; compartimentul distribuție: vânzări-11 salariați și transport-3 salariați; compartimentul financiar-contabil: 2 salariați; colaboratori-2.

Evaluatorul urmărește care a fost intervalul precedent (analiza se face pe cel puțin 3 ani anteriori), limita minimă, respectiv dimensiunea maximă a numărului de salariați.

– Numărul mediu de salariați (se calculează ca medie aritmetică a numărului de salariați cu contract de muncă care lucrează zilnic în întreprindere):

– Numărul mediu de personal (se calculează ca medie aritmetică a numărului de salariați a tuturor persoanelor care desfășoară activități în firmă pe parcursul unei zile lucrătoare):

● Analiza structurii resursei umane:

– În funcție de principalele categorii de angajați:

– În funcție de vârsta angajaților:

– În funcție de vechimea salariaților în întreprindere:

Analiza comportamentului personalului

Gradul de utilizare a timpului maxim disponibil (Gu) :

Gu = (Timp efectiv lucrat / Timp maxim disponibil)*100

Timp maxim disponibil = diferența dintre timpul calendaristic și sâmbete,

duminici, sărbători legale

Timp efectiv lucrat = timp maxim disponibil – timp nelucrat reprezentând concedii

de odihnă, concedii medicale, absențe nemotivate etc.

Gu 2007 = 210 / 260 = 81 %

Gu 2008= 213 / 260 = 82 %

Gu 2009= 218 / 260 = 83 %

Mobilitatea resursei umane, care se apreciază în funcție de 3 indicatori urmăriți în dinamică pe cel puțin 3 ani:

Coeficientul intrărilor de personal = Număr de angajați pe parcursul exercițiului

financiar / Număr mediu salariați

Coeficientul intrărilor 2007 = 3 / 18 = 0,17

Coeficientul intrărilor 2008 = 2 / 20 = 0,10

Coeficientul intrărilor 2009 = 1 / 21 = 0,05

Coeficientul ieșirilor de personal = Număr de angajați plecați din întreprindere pe parcursul ex.financiar / Număr mediu salariați

Coeficientul ieșirilor 2007 = 5 / 18 = 0,28

Coeficientul ieșirilor 2008 = 2 / 20 = 0,10

Coeficientul ieșirilor 2009 = 1 / 21 = 0,05

Coeficientul mișcării totale a personalului = (Intrări + Ieșiri) / Număr mediu salariați

Coeficientul mișcării totale 2007 = (3+5) / 18 = 0,44

Coeficientul mișcării totale 2008= (2+2) / 20 = 0,20

Coeficientul mișcării totale 2009= (1+1) / 21 = 0,10

c) Analiza eficienței utilizării resursei umane

În scopul identificării eficienței umane se folosesc indicatori de productivitatea muncii. Pentru o concluzie relevantă se calculează productivitatea muncii utilizând diverși indicatori de rezultate: venituri totatle, CA, rezultatul exercițiului sau rezultatul din exploatare. Ca bază de raportare a acestor indicatori se folosește frecvent numărul mediu de salariați. Indicatorii se apreciază ca evoluție în dinamică pe minim 3 ani consecutiv și funcție de această evoluție se stabilește dacă afacerea câștigă de pe urma exploatării resursei umane. Indicatorii utilizați sunt:

– Productivitatea anuală (Wa)

Wa = CA / Ns

Wa 2007 = 148.320 / 18 = 8.240 lei / an salariat

Wa 2008 = 185.510 / 20 = 9.276 lei / an salariat

Wa 2009 = 201.870 / 21 = 9.613 lei /an salariat

– Productivitatea zilnică (Wz)

Wz = CA/Timp(zile/om)

Wz 2007 = 148.320 / 210 = 706 lei / zi salariat

Wz 2008 = 185.510 / 213 = 871 lei / zi salariat

Wz 2009 = 201.870 / 218 = 926 lei / zi salariat

– Productivitatea muncii pe baza rezultatului exercițiului (Wrex)

Wrex = Rex / Ns

Wrex 2007 = 72.736 / 18 = 4.041 lei / salariat

Wrex 2008 = 79.792 / 20 = 3.990 lei / salariat

Wrex 2009 = 86.722 / 21 = 4.130 lei / salariat

– Productivitatea muncii pe baza venitului total (Wvt)

Wvt = Vt / Ns

Wvt 2007 = 168.900 / 18 = 9.383 lei / salariat

Wvt 2008 = 190.620 / 20 = 9.531 lei / salariat

Wvt 2009 = 209.570 / 23 = 9.112 lei / salariat

– Indicele productivității muncii calculat pe baza cifrei de afaceri (IWCA )

IWCA = WCA 2009 / WCA 2008 = 926 / 871 = 1,03

– Indicele productivității muncii calculat pe baza venitului total (IWVT )

IWvt = Wvt2009 / Wvt2008 = 9.112 / 9.531 = 0,96

– Indicele productivității muncii calculat pe baza rezultatului exercițiului (IWREX )

IWrex = Wrex2009 / Wrex2008 = 4.130 / 3.990 = 1,04

Societatea are activitatea mai eficientă în timp dacă din calcule obținem că indicele productivității muncii calculat pe baza rezultatului exercițiului > indicele productivității muncii calculat pe baza CA și aceasta este > indicele productivității muncii calculat pe baza venitului total. Din calcule rezultă că activitatea firmei este eficientă în timp deoarece este respectată corelația de echilibru:

IWrex >IWCA >IWVT

Obținerea corelației specifice de echilibru semnifică că fiecare leu investit în resursa umană atrage un câștig financiar întreprinderii.

CONCLUZII ASUPRA DIAGNOSTICULUI RESURSELOR UMANE

Puncte tari:

– nivelul existent al personalului este conform nevoilor ceea ce înseamnă că există o dimensiune adecvată a personalului;

– personal capabil de adaptare la nou; nu există conflicte în relațiile de muncă;

– asigurarea întreprinderii cu personalul de specialitate necesar și folosirea lui eficientă în activitatea operativă ceea ce constituie una din problemele cheie ale oricărui manager;

– mediu social calm, fără conflicte de muncă;

– nivelul de salarizare al personalului este satisfăcător;

– recrutarea de personal calificat;

– productivitatea muncii este în creștere, pe seama calificării personalului.

Puncte slabe:

– personalul nu este cuprins în programe de pregătire profesională;

Oportunități:

– posibilitatea înlocuirii resursei umane cu resursă umană cu nivel peste medie de calificare.

Amenințări:

– migrarea personalului.

2.3.4 Diagnosticul managementului

Diagnosticul managementului este o completare a diagnosticului resursei umane și vizează modul de organizare în întreprindere dar și calitatea actului managerial.

Se apreciază că structura organizatorică a societății este optimă în raport cu obiectul de activitate al societății, fiind acoperit necesarul actual de personal în modul cel mai avantajos pentru desfășurarea în bune condiții a acivității.

Structura organizatorică a societății

Societatea este organizată pe 3 nivele, cel mai înalt nivel fiind cel al directorului general care urmărește activitatea celor 3 departamente: departament aprovizionare, departament distribuție și departamentul financiar-contabilitate.

Strategia societății este de creștere și constă în amplificarea activității întreprinderii față de perioada precedentă, atât în ce privește volumul vânzărilor cât și produsele oferite.

Deciziile managerului au condus la creșterea valorii întreprinderii, sarcina de mare responsabilitate pentru managerul întreprinderii fiind stabilirea obiectivelor strategice și țelul pe care și-l propune să le atingă firma. Managerul are rolul de a motiva și dirija angajații pentru realizarea obiectivelor firmei.

Managementul, prin obiective, se bazează pe ideea că participarea comună a angajaților la transpunerea obiectivelor întreprinderii în obiective individuale, va avea o influență pozitivă asupra rezultatelor angajaților și asupra rezultatului global.

CONCLUZII ASUPRA DIAGNOSTICULUI MANAGEMENTULUI

Puncte tari:

– echipă tânără, dinamică, cu vechime în domeniul de activitate al societății;

– stabilirea obiectivelor în concordanță cu starea de fapt a întreprinderii;

– asigurarea unor condiții de muncă adecvate.

Puncte slabe:

– personal insuficient calificat în IT.

Oportunități:

– posibilitatea racolării unei echipe tinere, bine pregătite.

Amenințări:

– mediu economic instabil care nu permite stabilirea obiectivelor pe termen lung.

2.3.5 Diagnosticul comercial

Diagnosticul comercial constituie suportul previziunii veniturilor întreprinderii care stă la baza evaluării pe baza rentabilității.

Obiectivul diagnosticului comercial este estimarea pieței întreprinderii evaluate respectiv estimarea poziției concurențiale a întreprinderii evaluate în mediu.

Pentru estimarea pieței întreprinderii este utilă analiza mediului în care întreprinderea își desfășoară activitatea dar și analiza ramurii industriale.

La aceste elemente se adaugă analiza vânzărilor ca evoluție și ca structură, analiza relațiilor cu partenerii de afaceri (clienți și furnizori), analiza concurenței și analiza repartiției vânzărilor funcție de ciclul de viață al produselor.

Analiza mediului în care societatea evaluată își desfășoară activitatea

Situația social-politică este oarecum stabilă, cu perspective de echilibru din punct de vedere al orientării politice. Atât partidele politice declarate de dreapta cât și cele de stânga vor încuraja comercializarea produselor autohtone.

Din analiza datelor se observă că societatea își distribuie produsele în toată țara, în marile orașe ale țării.

Piața româneasca este caracterizată de o concurență puternică, existând atât firme autohtone cât și firme străine puternice.

Stabilitatea guvernamentală și liniștea pe plan politic constituie, de asemenea, o oportunitate de dezvoltare.

Există o tendință de creștere a cererii pentru produsele firmei, clasa de cumpărători căreia i se adresează firma fiind o clasă de mijloc cu putere de cumpărare destul de mare și cu un nivel de trai relativ ridicat.

Sectorul economic în care se încadrează agentul economic evaluat este un sector deschis fără obstacole la intrare în sector ceea ce înseamna că, în perspectivă, concurența va fi mai intensă iar veniturile agentului economic evaluat se vor diminua relativ.

Analiza ramurii industriale

Gradul de rivalitate este accentuat deoarece în acest sector pot pătrunde ușor agenți economici întrucât nevoia de capital este mică iar accesul la circuitul distribuției este ușor, în sensul că nu există clienți tradiționali sau legați de un partener de afaceri.

Forța de vânzare a agentului economic este apropiată de forța de vânzare a agenților economici participanți la sector iar produsele pe care le comercializează nu sunt diferențiate din punct de vedere al caracteristicilor tehnico-funcționale și de aceea rivalitatea în sector este mai accentuată.

Piața principală de desfacere este formată preponderent din societăți de dimensiuni mici și mijlocii, reprezentând o clientelă relativ sigură, iar riscul ca dispariția unui client să genereze disfuncționalități este foarte mic.

Analiza clienților și furnizorilor

Echilibrul financiar al întreprinderii este în relație directă cu creanțele și datoriile generate din activitatea din exploatare, respectiv de raportul între creanțele-clienți și intervalul lor de încasare și datoriile-furnizori și intervalul lor de plată.

S.C. Sfera Expert S.R.L. vinde pe credit, și acest credit îngheață pe moment capitalurile circulante. Pe de altă parte, societatea cumpără pe credit și poate astfel beneficia de capitalurile furnizorilor.

O gestiune financiară eficientă constă în apropierea duratei creditului acordat clienților, de către S.C. Sfera Expert S.R.L., de cea obținută de la furnizori săi.

Durata creditului comercial acordat și primit de întreprindere este măsurată de indicatori ca: viteza de rotație a debitelor – clienți și viteza de rotație a creditelor – furnizori.

Partenerii comerciali ai firmei, reprezentați de clienții și furnizorii săi, sunt interesați de informațiile contabile care le permit formularea unor judecăți asupra situației financiare și perenitatea activității sale.

Astfel, clienții au nevoie de informații contabile care să le permită evaluarea continuității activității întreprinderii, în vederea aprecierii riscurilor ce grevează securitatea aprovizionării lor.

Furnizorii, ca orice alți creditori, sunt interesați de solvabilitatea întreprinderii și de alte informații care să le permită să aprecieze dacă vor fi respectate termenele de plată.

Analiza clienților

S.C. Sfera Expert S.R.L. are clienți tradiționali cu care are contracte încheiate pe durată nedeterminată ceea ce conduce la evoluția vânzărilor în sensul creșterii.

Societatea evaluată are o clientelă fidelă și o piață de distribuție în toată țara.

Evoluția CA pe principalii clienți evidențiază stabilitate relativă, ceea ce atestă existenta unor relații tradiționale, relații ce se pot constitui ca suport pentru evoluția viitoare a vânzărilor societății Sfera Expert S.R.L.

Analiza creanțelor, se realizează cu ajutorul indicatorului viteza de rotație a debitelor – clienți, care calculează eficacitatea entității în colectarea creanțelor sale, și exprimă numărul de zile până la data la care debitorii își achită datoriile către entitate.

O valoare în creștere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienților și, în consecință, creanțe mai greu de încasat (clienți rău platnici).

Vrd = viteza de rotație a debitelor-clienți

Vrd = Sold_mediu_clieți x 365 zile

Cifra de afaceri

Pentru analiza acestui indicator, viteza de rotație a debitelor – clienți, sunt necesare informații din Contul de profit și piedere și din Bilanț.

Situația creanțelor în anul 2009 (anul analizat)

Creanțele comerciale, cuprind sumele rezultate din relațiile comerciale ale S.C. Sfera Expert S.R.L. cu clienții săi: creanțele clienților cerți sau incerți; efecte de primit; creanțe rezultate din livrări de mărfuri pentru care nu s-au întocmit facturi.

Alte creanțe cuprind: avansurile acordate personalului; creanțe generate de relațiile de decontare cu asigurările sociale și bugetul statului.

Viteza de rotație a debitelor- clienți 2009 = 28.460 / 201.870 * 365= 52 zile

Viteza de rotație a debitelor – clienți exprimă eficacitatea societății în colectarea creanțelor sale. Numărul de zile până la data la care clienții S.C. Sfera Expert S.R.L. și-au achitat obligațiile, au fost de 52 de zile în anul 2009, și arată ineficiența societății în colectarea creanțelor de la clienți, în timp cât mai scurt.

Situația creanțelor în anii 2007 și 2008 (anii de comparație)

Viteza de rotație a debitelor- clienți 2008 = 22.685 / 185.510 * 365 = 44 zile

Ritmul de creștere al numărului de zile de încasare a creanțelor de la clienți, la S.C. Sfera Expert S.R.L., în anul 2009, comparativ cu anul 2008 este de :

R CR = I CR -1

I CR = (YN / YN-1) * 100

R CR =52 zile / 44 zile =1,18 – 1 = 0,18 * 100 = 18%.

Viteza de rotație a debitelor – clienți, în anul 2009, a avut o influență negativă asupra lichidității financiare a S.C. Sfera Expert S.R.L., prin creșterea cu 8 zile de creditare a clienților față de anul 2008, ceea ce determină ineficacitatea colectării creanțelor. Numărul de zile în care clienții și-au achitat obligațiile față de S.C. Sfera Expert S.R.L. a crescut cu 18% în anul 2009 față de anul 2008. O valoare în creștere a indicatorului indică probleme legate de controlul creditului acordat clienților de către S.C. Sfera Expert S.R.L. și, în consecință, creanțe mai greu de încasat (clienți rău platnici).

Analiza furnizorilor

Societatea are relații de colaborare privind procurarea de materiale de construcții și obiecte sanitare cu furnizori recunoscuți în domeniu cu care are contracte încheiate pe perioadă nedeterminată dar și cu furnizorii de utilități și anume:

S.C. Lafarge S.A. : obiecte sanitare din porțelan

S.C. Policolor S.A. : vopsele, lacuri, emailuri

S.C. Total Cons S.R.L. : tencuială de exterior

S.C. Meconst S.A. : materiale de construcții

S.C. Palux S.A. : material lemnos

S.C. See Soft Consulting S.R.L. : asistență tehnică pentru baza de date

S.C. Electrica Muntenia Sud : energie electrică

Furnizorii sunt în număr destul de mare, astfel încât renunțarea la unul dintre ei să nu

afecteze piața de distribuție.

Analiza datoriilor, se realizează cu ajutorul indicatorului viteza de rotație a creditelor – furnizori care aproximează numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obține de la furnizorii săi.

Achitarea datoriilor către furnizorii frecvenți nu trebuie să se realizeze în sume globale întrucât punctajele devin greoaie în ceea ce privește soldul datoriei către acești furnizori.

Prin analiză, se urmărește atât stuctura calitativă cât și reducerea la cuantumul normal al sumelor neachitate. Acest efect este important deoarece sumele rămase neachitate, deci la dispoziția S.C. Sfera Expert S.R.L., reprezintă posibilități suplimentare de finanțare.

Vrc = viteza de rotație a creditelor-furnizori

Vrc = Sold mediu_furnizori x 365 zile , unde pentru aproximarea achizițiilor

Achiziții bunuri (fără servicii) se poate utiliza costul vânzărilor sau

cifra de afaceri

Pentru analiza acestui indicator, viteza de rotație a creditelor – furnizori, sunt necesare informații din Contul de profit și piedere precum și din Bilanț.

Situația datoriilor în anul 2009 (anul analizat)

Datoriile comerciale includ: datoriile S.C. Sfera Expert S.R.L. față de furnizorii de bunuri, de lucrări și servicii primite; efecte de plătit; furnizori – facturi nesosite.

Alte datorii cuprind : datorii față de personal; datorii privind asigurările sociale și protecția socială; datorii fiscale (impozite, contribuții, TVA de plată).

Viteza de rotație a creditelor – furnizori 2009 = 47.660 / 201.870 * 365 = 85 zile

Perioada de rambursare a datoriilor către furnizorii S.C. Sfera Expert S.R.L., arată că societatea își achită aceste datorii într-o perioadă de 85 zile, ce reprezintă termenul de creditare pe care S.C. Sfera Expert S.R.L. îl obține de la furnizorii săi.

Situația datoriilor în anii 2007 și 2008 (anii de comparație)

Viteza de rotație a creditelor – furnizori 2008 = 44.800 / 185.510 * 365 = 88 zile

Numărul de zile de credit furnizor a scăzut cu 3 zile în anul 2009 comparativ cu anul 2008.

R = I -1

I = (YN / YN-1) * 100

R = 85 zile / 88 zile = 0,97 – 1 = – 0,03 * 100 = -3%.

Analiza vitezei de rotație a creditelor – furnizori indică o sădere de 3 % a numărului de zile de creditare pe care S.C. Sfera Expert S.R.L. îl obține de la furnizorii săi, în anul 2009, ceea ce înseamnă că termenul de creditare obținut de la furnizori este mai mic, față de anul 2008.

Ca o comparație între durata de plată a furnizorilor și durata de încasare a clienților se constată o durată de decontare pozitivă, astfel:

Ddec = Dfz – Di = 85-52 = 33 zile.

CONCLUZII ALE DIAGNOSTICULUI COMERCIAL

Puncte tari:

– existența unor rețele de distribuție bine conturate;

– ofertă variată de produse;

– raport preț – calitate foarte bun;

– veniturile din vânzări au crescut în ultimii ani ceea ce înseamnă ca societatea are contracte pe termen lung cu parteneri stabili;

– între durata de plată a furnizorilor și durata de încasare a clienților se constată o durată de decontare pozitivă;

– creanțele societății au un termen de lichiditate mai mic de 1 an;.

Puncte slabe:

– sectorul în care își desfășoară activitatea societatea este un sector deschis ceea ce înseamnă o concurență mare pe această piață.

– rivalitate intensă în sector ceea ce înseamnă că forța de vânzare a societății este apropiată de forța de vânzare a societăților participante la sector;

Oportunități:

– clasa politică stabilă aceasta însemnând aceeași politică fiscală și aceeași politică în domeniul investițiilor.

Amenințări:

– instabilitatea legislației în domeniul comercial și fiscal.

2.3.6 Diagnosticul financiar-patrimonial

Diagnosticul financiar-patrimonial are în componență două elemente și anume:

Diagnosticul rentabilității

Scopul diagnosticului rentabilității este stabilirea capacității întreprinderii de a aduce profit. Informațiile pentru diagnosticul rentabilității sunt luate din contul de profit și pierdere și sunt grupate pe o structură care va fi utilizată, ulterior, pentru previziunea fluxului financiar atras și rămas în întreprindere într-o perioadă de 3 ani după momentul evaluării.

Informațiile din contul de profit și pierdere sunt grupate într-o situație de lucru care este studiată ca dinamică pe perioada ultimilor 3 ani din viața întreprinderii.

Situație de lucru pentru analiza rentabilității

Analiza cifrei de afaceri , realizată pe ultimii 3 ani, a condus la următoarele concluzii:

RCA = ICA – 1

I CA = (YN / YN-1) * 100

CA2009 / CA2008 = 201870/185510 = 1,08-1= 0,08 * 100 = 8%

CA2008 / CA2007 = 185510 / 148320 = 1,25-1= 0,25 * 100 = 25%

Se constată că cifra de afaceri a firmei crește într-un ritm de 8% în anul 2009 față de anul 2008 și de 25% în anul 2008 față de anul 2007.

Acest lucru s- a datorat faptului că societatea a încheiat contracte cu parteneri stabili cu care are relații comerciale de mai mult timp.

Ritmul mediu anual de creștere al CA este:

3-1 201870

I CA= 148320 *100 = 1,16

RCA = ICA – 1 = 1,16 – 1 = 0,16 * 100 = 16 %

Ritmul mediu de creștere a vânzărilor este de 16 % anual.

Profitul brut înregistrează o creștere anuală datorită creșterii veniturilor din exploatare, activitatea de exploatare conducând la un rezultat constant favorabil.

Activitatea oricărei întreprinderi se află sub influența forțelor de natură politică, economică, socio-culturale și tehnologige, fiecare dintre aceste forțe putând genera oportunități de dezvoltare dar și pericole care ulterior să se transforme în riscuri majore de faliment. Stabilitatea guvernamentală și liniștea pe plan politic poate fi considerată de asemenea o oprtunitate de dezvoltare.

Toate acestea trebuie să conducă la continua desfășurare a activității societății pentru evitarea pe cât este posibil a situațiilor neplăcute din punct de vedere economico-financiar:

– înregistrarea de datorii mari;

– neîncasarea creanțelor la scadențele stabilite;

– evitarea blocajelor economico – financiare.

Diagnosticul bonității (solvabilității)

Diagnosticul bonității are scopul de a aprecia capacitatea întreprinderii de a face față plăților la momentul evaluării și în perspectivă. Dacă din acest diagnostic reiese faptul că firma nu-și poate onora obligațiile evaluatorul trebuie să anticipeze cât % din datorii nu pot fi suportate în momentul evaluării, iar din valoarea estimată a societății trebuie scăzut cuantumul acelei datorii.

În scopul identificării bonității (capacității de plată) sunt utilizate ratele de solvabilitate sau lichiditate iar analiza se realizează după procedura bancară : se compară valoarea obținută prin calcul la momentul evaluării a indicatorilor de lichiditate-solvabilitate cu optimul economic.

Indicatori de lichiditate și solvabilitate

– Rata lichidității generale = Active circulante (curente) /

Datorii pe termen scurt(pasive curente)

Valoarea optimă = 1,2-1,8

Activele curente se stabilesc scăzând din activele circulante stocurile nevalorificabile și creanțele incerte.

Pasivele curente cuprind datoriile pe termen scurt (până la 1 an) și anume: datoriile către furnizori, creditele bancare pe t.scurt, ratele la creditele pe t.mediu și lung scadente în perioada analizată, impozitele și taxele de plătit, alte cheltuieli plătibile cum ar fi cheltuieli cu personalul.

Deoarece rata lichidității generale are vaoarea mai mare de 1,2 există garanția fără probleme a obligațiilor curente adică, datoriile curente pot fi plătite prin transformarea activelor circulante în lichidități.

– Rata lichidității rapide (intermediare) = (Active circulante – Stocuri) /

Datorii pe termen scurt

Valoarea optimă = 0,8 – 1,2

Stocurile sunt, de obicei cele mai puțin lichide dintre elementele activelor circulante.

Rata lichidității rapide arată că deși societatea se încadrează în valori acceptabile trebuie să-și valorifice stocurile pentru a evita o eventuală situație nefavorabilă în viitor.

– Rata lichidității imediate = (Active circulante – Stocuri – Creanțe)/Datorii pe termen scurt

Valoarea optimă ≥ 0,3

Active circulante – Stocuri – Creanțe = Disponibilități bănești=24360 lei.

Această rată este numită și capacitatea de plată și reflectă capacitatea societății de a achita datoriile exigibile imediat pe baza disponibilităților bănești. Rata lichidității imediate indică faptul că societatea are capacitatea de a efectua plăți pentru datoriile curente.

Când indicatorul se apropie de 0 înseamnă ca sunt probleme grave în efectuarea plăților, iar în situația când se apropie de 1 arată o proastă gestiune de trezorerie.

– Rata solvabilității generale = Activ total / Datorii totale

Valoare optimă ≥ 1,5

Solvabilitatea exprimă capacitatea societății de a-și onora obligațiile de plată la scadență cu surse proprii. Se consideră ca fiind o situație normală atunci când activele totale sunt de 2 ori mai mari decât datoriile totale.

Cu cât valoarea ratei solvabilității generale este mai mare, cu atât situația financiară a societății este mai bună. Valoarea acestui indicator arată că societatea are o marjă de securitate mare față de bănci.

– Rata solvabilității parțiale = Active circulante / Datorii totale

Valoarea optimă ≥ 1

CONCLUZII ASUPRA DIAGNOSTICULUI ECONOMICO-FINANCIAR

Puncte tari:

– societatea este dinamică, are o poziție bună pe piață, a reușit grație unor strategii adecvate să realizeze o creștere anuală semnificativă, ritmul mediu anual de creștere al CA fiind de 16%;

– alte venituri din exploatare își mențin ponderea în CA anuală, aceasta fiind de 2,5%

– cheltuielile din exploatare sunt în același trend ca și veniturile din exploatare, crescând într-un ritm mediu anual de 10%;

– nivelul cheltuielilor variabile la 100 lei CA se reduce anual cu 2 lei;

– cheltielile fixe se mențin ca volum la nivelul fiecărui exercițiu financiar;

– veniturile financiare au o influență negativă fiind mai mici decât cheltuielile financiare;

– cheltuielile financiare își mențin creșterea anuală influențând în mod negativ veniturile financiare;

– rezultatul financiar își păstrează ponderea pe care o avea, în anul 2007, în rezultatul exploatării;

– rezultatul extraordinar este 0 în fiecare an;

– veniturile totale înregistrează în dinamică o creștere într-un ritm mediu anual de 15%, la această creștere o contribuție importantă având-o veniturile din vânzări. Ca pondere, structura veniturilor nu suportă modificări, ponderea majoritară fiind deținută de veniturile din exploatare;

– profitul brut înregistrează o creștere anuală datorită creșterii veniturilor din exploatare, activitatea de exploatare conducând la un rezultat constant favorabil;

– ratele de lichiditate – solvabilitate se încadrează în optimul economic.

Puncte slabe:

– rata solvabilității parțiale înregistrează valori mai mici decât valoarea optimă;

– creanțele clienți trebuie încasate în termene mai scurte.

Oportunități:

– reducerea ratei dobânzii pe piață și scăderea inflației ceea ce încurajează creditele;

– facilitați fiscale privind impozitele și taxele.

Amenințări:

– scăderea puterii de cumpărare ceea ce poate genera blocaje financiare.

2.4 Metode de evaluare

2.4.1 Metoda bazată pe active (patrimonială)

Această metodă de evaluare presupune stabilirea valorii întreprinderii pe baza informațiilor din bilanțul contabil. Cel mai frecvent procedeu este stabilirea activului net corectat (ANC) ca valoare pentru întreprindere, acesta reprezentând averea acționarilor.

În vederea stabilirii activului net corectat se i-au în considerare valorile elementelor de activ și datorii din bilanț la momentul evaluării, lucru posibil prin obținerea bilanțului la data evaluării. Se va prezenta un tabel cu activul net contabil, corecțiile și activul net corectat. Se vor enumera posturile bilanțiere care au fost supuse corecțiilor.

Prin această metodă se determină valoarea patrimonială a întreprinderii = ANC. Asupra valorilor contabile s-au aplicat o serie de corecții pentru actualizarea valorilor.

În urma analizei efectuate de către evaluator, la S.C. Sfera Expert S.R.L., s-au constatat următoarele:

– din activele necorporale 2000 lei reprezintă cheltuieli de constituire și cercetare nefinalizabile;

– subevaluarea unui mijloc de transport cu suma de 1000 lei;

– supraeveluarea clădirilor cu suma de 1200 lei;

– 10% din totalul stocurilor reprezintă stocuri neutilizabile;

– un debitor a devenit insolvabil pentru suma de 1500 lei;

– dintr-o eroare, nu a fost înregistrată o datorie către furnizori în valoare de 500 lei.

Corecții:

Stabilirea stocului neutilizabil:

Stoc neutilizabil = Stoc total * 10% = 25.680 * 0,10 = 2.568 lei.

Situație de lucru pentru calculul ANC

Valoarea patrimonială a întreprinderii evaluate, pe care ar trebui să o suporte cumpărătorul este de 502.142 lei

2.4.2 Metoda bazată pe venituri (prin randament)

Abordarea prin venit se înscrie în optica investitorului, care este interesat să achiziționeze capacitatea viitoare de generare de venit a unei întreprinderi.

Se utilizează două tehnici:

Valoarea prin rentabilitate (Vr)

Vr = Pmediu / i unde,

Pmediu este media aritmetică a profiturilor nete previzionate pentru perioada celor 3 ani

i, reprezintă rata de actualizare financiară care trebuie exprimată pe parcursul raportului de evaluare plecând de la dobânda de refinanțare practicată de BNR la care se adaugă puncte procentuale reprezentând riscul estimat al afacerii: i = dobânda BNR + %

Se pornește de la previzionarea profitului, perioada de previziune fiind de 3 ani. Anul de bază este anul 2009 (anul analizat), iar următorii ani sunt anii de previziune.

Situație de lucru pentru stabilirea valorii prin rentabilitate

În concluziile diagnosticului financiar – patrimonial s-au stabilit următoarele aspecte privind evoluția fluxurilor financiare:

– cifra de afaceri a firmei crește într-un ritm mediu anual de 16%;

– alte venituri din exploatare își mențin ponderea în CA anuală pe care o dețineau în momentul evaluării, aceasta fiind de 2,5%;

– nivelul cheltuielilor variabile la 100 lei CA se reduce anual cu 2 lei;

– cheltuielile fixe se mențin ca volum la nivelul fiecărui exercițiu financiar și, deoarece evidența se face în monedă națională, se recomandă indexarea sumei cheltuielilor fixe cu indicele de inflație previzionat la nivelul fiecărui exercițiu financiar. Conform statisticilor BNR pentru anul 2010 inflația este previzionată la 4%, pentru anul 2011 la 5% și pentru anul 2012 la 5,5 %;

– rezultatul financiar își păstrează ponderea pe care o avea în anul 2009 în rezultatul exploatării;

– presupunând ca nu vor exista calamități naturale, rezultatul extraordinar va fi 0 în fiecare an;

– veniturile totale înregistrează o creștere într-un ritm mediu anual de 15%;

– impozitul pe profit se va determina conform reglementărilor în vigoare la momentul evaluării, respectiv 16% din rezultatul brut al exercițiului.

Previzionarea CA

CA 2010 = CA 2009 * 1,16 = 201.870 * 1,16 = 234.169

CA 2011 = CA 2010 * 1,16 = 234.169 * 1,16 = 271.636

CA 2012 = CA 2011 * 1,16 = 271.636 * 1,16 = 315.098

Previziunea alte venituri din exploatare

Stabilirea ponderii alte venituri din exploatare la CA a anului 2009:

Alte venituri din exploatare anul 2009 / CA anul 2009 = 6.400 / 201.870 = 0,03

Alte venituri din exploatare 2010 = CA 2010 * 0,03 = 234.169 * 0,03 = 7.025

Alte venituri din exploatare 2011 = CA 2011 * 0,03 = 271.636 * 0,03 = 8.149

Alte venituri din exploatare 2012 = CA 2012 * 0,03 = 315.098 * 0,03 = 9.453 Previziunea veniturilor din exploatare:

Venituri din exploatare 2010 = CA 2010 + Alte venituri 2010 = 234.169 + 7.025

= 241.194

Venituri din exploatare 2011 = CA 2011 + Alte venituri 2011 = 271.636 + 8.149

= 279.785

Venituri din exploatare 2012 = CA 2012 + Alte venituri 2012 = 315.098 + 9.453

= 324.551

Previziunea cheltuielilor variabile din exploatare

Rata cheltuielilor variabile 2009 = (Cheltuieli variabile 2009 / CA 2009)*100

= (96.950 / 201.870) * 100 = 48 lei.

RCV 2010= RCV 2009 – 2 lei = 48 lei – 2 lei = 46 lei

CV 2010 = (RCV 2010 * CA 2010) /100 = ( 46 lei * 234.169) / 100 = 107.718

RCV 2011 = RCV 2010 – 2 lei = 46 lei – 2 lei = 44 lei

CV 2011 = (RCV 2011 * CA 2011) /100 = (44lei * 271.636) / 100 = 119.520

RCV 2012 = RCV 2011 -2 lei = 44 lei – 2 lei = 42 lei

CV 2012 =(RCV 2012 * CA 2012) /100 = (42 lei * 315.098) / 100 = 132.341

Previziunea cheltuielilor fixe

CF 2010 = CF 2009 * indicele de inflație previzionat = 5.990 * 1,040 = 6.230

CF 2011 = CF 2010 * indicele de inflație previzionat = 6.230 * 1,050 = 6.542

CF 2012 = CF 2011 * indicele de inflație previzionat = 6.542 * 1,055 = 6.902

Previziunea rezultatului financiar

Se determină ponderea rezultatului financiar în rezultatul exploatării

la nivelul anului 2009 = Rezultat financiar 2009 / Rezultat exploatare 2009 =

= -2.490 / 105.730 = – 0,02

Rezultat financiar 2010 = Rezultat expl.2010 * (-0.02) = 127.246 * (-0.02) = -2.545

Rezultat financiar 2011 = Rezultat expl.2011 * (-0.02) = 153.723 * (-0.02) = -3.074

Rezultat financiar 2012 = Rezultat expl.2012 * (-0.02) = 185.308 * (-0.02) = -3.706

Previziunea impozitului pe profit

Impozit/profit 2010 = Rezultatul brut al ex.2010 * 16% = 124.701 * 16% = 19.952

Impozit/profit 2011 = Rezultatul brut al ex.2011 * 16% = 150.649 * 16% = 24.104

Impozit/profit 2012 = Rezultatul brut al ex.2012 * 16% = 181.602 * 16% = 29.056

Previziunea rezultatului net al exercitiului

Rezultat net al ex.2010 = Rezultatul brut al ex.2010 – Impozit/profit 2010 =

= 124.701 – 19.952 = 104.749

Rezultat net al ex.2011 = Rezultatul brut al ex.2011 – Impozit/profit 2011 =

= 150.649 – 24.104 = 126.545

Rezultat net al ex.2012 = Rezultatul brut al ex.2012– Impozit/profit 2012 =

= 181.602 – 29.056 = 152.546

Se calculează profitul mediu previzionat pentru perioada celor 3 ani (Pmediu)

Pmediu =( Pnet 2010 + Pnet 2011 + Pnet 2012) / 3 = (104.749 + 126.545 + 152.546)

/ 3 = 127.947

Se calculează valoarea prin rentabilitate a întreprinderii:

Vr = Pmediu / i , unde i reprezintă rata de actualizare financiară plecând de la dobânda de refinanțare practicată de BNR + % riscul estimat al afacerii, rata de actualizare este de 15 %.

Vr = Pmediu/ i = 127.947 / 0,15 = 852.980 lei.

Așadar valoarea prin rentabilitate estimată de către evaluator, în urma analizei datelor furnizate, este de 852.980. Investiția de această dimensiune ar fi recuperată pe parcursul următorilor 3 ani de la momentul evaluării.

Valoarea prin GOODWILL (VGW)

VGW = ANC + GW

GW = Pmediu – ANC * r unde,

i

Pmediu , este media aritmetică a profiturilor nete previzionate pentru perioada celor 3 ani

ANC, este activul net corectat, cu alte cuvinte averea reală (tangibilă) a acționarilor

r, este rata de refinanțare a capitalului, cu alte cuvinte rata rentabilității financiare previzionată pentru următorii 3, de 3%

i, este rata de actualizare financiară, de 15%

GOODWILL reprezintă supraprofitul obținut de un investitor pentru afacerea deținută datorită avantajelor deținute în ceea ce privește capitalul uman, vadul comercial dar și nivelul tehnic al utilajelor. Toate elementele enunțate anterior nu se dimensionează și nu se înregistrază în contabilitate însă efectul existenței lor se vede în mărimea performanțelor financiare.

În urma analizei datelor din bilanțul contabil, prin metoda de evaluare patrimonială s-a determinat ca ANC este în valoare de 502.142 lei.

Goodwill sau supraprofitul exprimă considerația, stima, buna reputație de care se bucură o întreprindere din partea clienților săi, a creditorilor.

În terminologia anglo-saxonă, goodwill (GW) este un activ intangibil care reprezintă, în mod normal, surplusul valorii unei întreprinderi față de valoarea activelor sale. Surplusul de valoare este datorat îndeosebi faptului că societatea generează un profit suplimentar față de masa dobânzii care ar rezulta din investirea unei sume echivalente cu valoarea activelor sale tangibile.

Goodwill este un activ vandabil atunci când întreprinderea este vândută și, uneori, este înregistrat în bilanțul contabil.

GW = Pmediu – ANC * r / i = 127.947 – 502.142 * 0,03/ 0,15 = 127.947 – 100.428 = 27.514 lei.

Agentul economic înregistrează un câștig de valoare ceea ce înseamnă că dispune de vad comercial și de avantaje legate de resurse umane sau de echipamente.

VGW = ANC + GW = 502.142 + 27.514 = 529.656 lei.

2.5 Reconcilierea rezultatelor. Opinia evaluatorului

Societatea evaluată este situată în București, administrator unic fiind domnul Radu Alexandru, conform actelor de înființare ale societății.

Pentru reconcilierea rezultatelor s-a procedat la revederea întregii evaluări, pentru a avea siguranța că datele disponibile, metodele și tehnicile folosite, raționamentele și logica aplicate au condus la judecăți consistente.

Valoarea obținută în urma evaluării prin metoda patrimonială (bazată pe active) este de 502.142 lei și reprezintă valoarea patrimonială a întreprinderii evaluate. Nu se poate lua în considerare valoarea firmei rezultată prin metoda ANC, aceasta nefiind relevantă deoarece prin această metodă se încearcă evaluarea societății prin patrimoniul ei. Valoarea rezultată în urma aplicării acestei metode este egală cu activul societății (imobilizări, stocuri, creanțe clienți, disponibilități bănești) din care se scad datoriile societății (împrumuturi, furnizori, alte datorii). Evaluarea prin această metodă este realizată pe baza informațiilor din bilantul societății la 31.12.2009 acesta conținând date istorice, iar limitarea metodei constă în faptul că ea nu reflectă cu exactitate realitatea economică.

Dacă disponibilitățile bănești au o valoare reală identică cu cea înscrisă în bilanț, valoarea unui imobil, a unor utilaje, mașini sau a unui stoc de marfă poate diferi foarte mult de ceea ce este înscris în bilanț. Metoda patrimonială este recomandată a fi folosită atunci când se dorește evaluarea în întregime a avuției firmei și mai puțin viabilitatea firmei.

Valoarea obținută în urma evaluării prin metoda bazată pe venituri (prin randament) este de 852.980 lei și este relevantă privind capacitatea viitoare de generare de venit a societății evaluate. Investiția de această dimensiune ar fi recuperată pe parcursul următorilor 3 ani de la momentul evaluării. Aspectul cel mai important pe care îl urmărește un potențial investitor este capacitatea societății de a genera profit.

Având în vedere poziția societății pe piață, faptul ca s-au analizat elemente suficiente din contul de profit și pierdere la 31.12.2009 și ținând cont de scopul evaluării, opinia evaluatorului este: valoarea estimată a societății evaluate este valoarea obținută prin metoda bazată pe venituri (prin randament) fiind cea mai elocventă precum și cea mai recomandată metodă deoarece reflectă cel mai corect substanța economică a societății evaluate și pentru că ia în considerare profitul previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 ani, ținând cont și de evoluția mediului în care societatea își desfășoară activitatea.

Valoarea de piață, estimată, a societății evaluate este : 852.980 lei.

BIBLIOGRAFIE

Anghel I. – Informațiile financiare în analiza și evaluarea

întreprinderii,Tribuna Economică nr.8/2008

Bircea I. – Evaluarea întreprinderii, Editura DACIA

Cluj-Napoca ,2005

Dumitrescu D.,Dragotă V., – Evaluarea întreprinderilor.Lucrări aplicative și studii de

Ciobanu A. caz, Editura Economică, București, 2000

Dumitrescu D.,Dragotă V., – Evaluarea întreprinderilor, Editura Economică,

Ciobanu A. București, 2000

Ișfănescu A.,Robu V., – Evaluarea Întreprinderii, Editura Tribuna Economică,2001

Anghel I.

Mărgulescu D.,Șerban C., – Analiza economico-financiară, Editura Bren,București,2001

Vasile E.

Manațe D., – Diagnosticul și evaluarea întreprinderilor cotate și

necotate, IROVAL, București, 2002

Sorin V., Anghel I – Evaluarea Întreprinderii, Editura IROVAL, București,

2007

Stan S. – Coerențe și corelații în evaluarea întreprinderii, Editura

IROVAL ,București, 2001

Toma M. – Inițiere în evaluarea întreprinderilor, Editura CECCAR,

București, 2009

*** – Legea contabilității nr.82/1991, republicată în

M.O.nr.531/31.08.2001

*** – Ordin 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor

contabile conforme cu directivele europene