Metode Si Tehnici de Comunicare In Proiectele Comenius
Metode și tehnici de comunicare – delimitare conceptuală
Comunicarea este un termen abstract, dar care poate fi descris prin sinonime precum: a aduce la cunoștință, a da de știre, a anunța, a discuta etc. Conform dicționarului de psihologie Larrouse, comunicarea „este în primul rând o percepție. Ea implică transmiterea, intenționată sau nu, de informații destinate să lămurească sau să influențeze un individ sau un grup de indivizi receptori. Dar nu se reduce la aceasta, în același timp în care o informație este transmisă, se produce o acțiune asupra subiectului receptor și un efect retroactiv asupra persoanei emițătoare care, la rându-i, este influențată.” Comunicarea mai poate fi definită prin cele patru componente ale sale: emițător, canal, mesaj și receptor. Comunicarea mai este definită ca: „proces în care se observă stimuli și se reacționează în raport cu aceștia; mecanism esențial în dezvoltarea relațiilor umane; totalitatea simbolurilor gândirii și a mijloacelor prin care ele se difuzează și se conservă.”
Comunicarea a existat dintotdeauna, parcă am spune dinaintea omului. Totuși cercetătorii îi găsesc rădăcinile la greci, mai exact pe timpul când oamenii își prezentau singuri cazul în fața instanței de judecată. Comunicarea a existat mai întâi ca formă de reprezentare, imagine în fața celorlalți. Ea se materializează sub forma unui domeniu de cunoaștere în opera: Arta retoricii a lui Corax din Siracuza. De la greci, această preocupare pentru modul de a vorbi frumos este preluat de romani și utilizarea comunicării în binecunoscuta agora, loc central de adunare a poporului roman.
O altă definire a comunicării ar fi : „comunicarea este un demers al oamenilor. Nu are viață în sine, n-are nimic supranatural în plus față de ce pun în ea oamenii aflați în relația de comunicare. Nu există înțeles într-un mesaj cu excepția celui investitîn el de oameni. Când se analizează comunicarea, prin urmare se analizează oamenii – care se află în relație unii cu alții și cu grupurile, organizațiile și societățile lor și care se influențează reciproc, exercită influență și sunt influențați, informează și sunt informați, învață pe alții și de la alții, îi distrează pe alții și sunt distrați, la rândul lor, de alții – prin mijloacele anumitor semnale care există separat de fiecare dintre aceștia. Pentru a înțelege procesul de comunicare umană trebuie înțeles modul în care oamenii întră în relație unii cu alții.” Cât de interesantă este afirmația această, că dacă vrei să înțelegi comunicarea, trebuie să înțelegi oamenii.
Comunicarea este o formă de informare, dar nu înseamnă informație. Prin comunicare, care este un proces mai complex se transmite mesajul, adică informația. Deci informația ar fi o componentă din procesul de comunicare. Iată ce frumos prezintă conceptul de informație, Domnul Profesor Vasile Tran: „conceptul de informație are trei valențe : aspectul sintactic al informației – succesiunea impusă semnalelor grafice, auditive sau electrice, ca fiind impusă de către emițător; aspectul semnatic al informației – semnificația ce le este acordată semnalelor pe baza convențiilor sociale; aspectul pragmatic – ceea ce se întâmplă cu informația primită sau cu efectul acesteia asupra receptorului.”
Metoda reprezintă un concept general, global cared are rolul de a îndeplini un obiectiv. Tehnica este mai precisă și se referă, în general la evenimente și acțiuni concrete care implementează metoda. Spre exemplu, în cercetare sociologică, o metodă de cercetare este analiza de piață și o tehnică ar fi chestionarul. Prin chestionar se desfășoară metoda analizei pieței, prin elaborarea unui sondaj și adunarea de rezultate. Metoda va îndeplini astfel un obiectiv: părerea consumatorilor. De asemenea, o metodă poate presupune mai multe tehnici.
În practica relațiilor publice se utilizează strategia și tactica, mai ales în organizarea campaniilor de relații publice. Astfel, strategia este „totalitatea deciziilor privind modul de desfășurare, a unei campanii de relații publice, prin intermediul cărora se urmărește utilizarea inteligentă a mijloacelor și resurselor disponibile în vederea atingerii scopului și obiectivelor fixate, pe termen lung, mediu sau scurt.”
Comunicarea poate fi clasificată…
Potrivit suportului de curs „Tehnici de Comunicare eficientă”, din cadrul proiectului „Dezvoltare de programe de formare specifice pentru creșterea incluziunii sociale în scopul îmbunătățirii accesului pe piața muncii”, comunicarea se împarte după mai multe criterii. Astfel:
„După criteriul mijloacelor fizice și a analizatorului căreia se adresează stimulul mesajului putem identifica următoarele tipuri de comunicare:
Comunicare acustică;
Comunicare tactilă;
Comunicare chimică;
Comunicare vizuală.
După criteriul modurilor de realizare comunicarea poate fi:
Comunicare directă, caracterizată prin absența oricărei medieri. Emițătorul și receptorul se află în același loc, deci în proximitate fizică;
Comunicare indirectă, prin scriere, care utilizează medierea unor mijloace materiale (instrumente și suporturi) și face posibilă transmiterea mesajului în timp și spațiu;
Comunicare multiplă, prin imprimate. Folosește posibilități tehnice prin care același mesaj poate fi multiplicat folosind canale și suporturi diverse și difuzat unui mare număr de receptori, în timp și în spațiu;
Comunicare colectivă, realizată prin mijlocirea diferitelor tehnologii ce folosesc semnale sonore, vizuale, simboluri, scrieri. Această comunicare se caracterizează prin faptul că emițătorul și receptorul sunt grupuri, că mesajul este mediat de „un organ de informare” și că el se poate multiplica;
Comunicare de masă.
După criteriul relațiilor emițător-receptor se disting:
Comunicare privată;
Comunicare publică, care la rândul ei poate fi:
• Comunicare educațională;
• Comunicare administrativă/instituțională;
• Comunicare politică;
• Comunicare artistică;
• Comunicare religioasă;
• Comunicare științifică și tehnică”.
Comunicarea, din punct de vedere sociologic poate fi: comunicare intrapersonală,
interpersonală, de grup, publică și de masă. Comunicarea intrapersonală se referă la monolog, comunicarea cu sine ce presupune discuții, întrebări sau reflecții asupra propriului comportament. Este acel dialog interior prin care subiectul se destăinue sie însuși, uneori chiar și cu voce tare. Comunicarea interpersonală are loc între două persoane când se ascultă una pe alta, pe rând, se respectă reciproc și se înțeleg încercând să păstreze ideile sau informațiile pe care și le transmit cât mai clar posibil. Comunicarea de grup se realizează între mai multe persoane, maxim 10, care aparțin de un grup, într-un cadru intim, unde persoana își petrece mult timp din viață. Aici în interiorul grupului se iau decizii, se rezolvă conflicte și se rezolvă probleme. Comunicarea publică ține de prelegeri, seminare, discursuri sau artă retorică. Persoana care susține seminarul este cea care întreține comunicarea pe parcurs și invită și pe ceilalți la comunicare care poate fi verbală și non-verbală. Comunicarea de masă ia forma mesajelor scrise sau vorbite, vizuale sau auditive. Mesajul se transmite într-un singur sens și nu are un feedback.
Comunicarea verbală – reprezintă „comunicarea gândurilor, sentimentelor și dorințelor umane ce se realizează prin limbă, un sistem complex de comunicare alcătuit din sunete articulate, care și-a disputat mereu întâietatea față de alte sisteme de comunicare: în primul rând datorită articulării, în al doilea rând deoarece celelelate sisteme de comunicare au nevoie de concursul ei pentru a fi descrise, iar în al treilea rând deoarece limbile naturale constituie atât prin semnificantul, cât și prin semnificatul lor, punctul de plecare în construirea altor sisteme de semne, cum ar fi limbajele artificiale.”
Comunicarea orală – „se operează atât cu vorbirea cât și cu ascultarea, deoarece acestea domină și în predare dar și în învățare inclusiv în învățarea limbii. Spre exemplu, se consideră că în vorbirea curentă emitem ~125 cuvinte/minut, deși 50% dintre adulți nu înțeleg mai mult de 13 cuvinte/minut. În predare, pentru frazele mai lungi de 18 cuvinte, inteligibilitatea scade cu 15%, deci sub ceea ce se vrea înțeles. S-a stabilit că pentru a fi inteligibil mesajul viteza comunicării nu trebuie să fie mai mare de 2-3 cuvinte/secundă (să ofere posibilitatea decodării, respectiv a înțelegerii și conștientizării rolului avut în comunicare).”
În cazul în care apar deficiențe de comunicare cauzele sunt multiple și adesea sunt denumite bariere ale comunicării. Iată câteva exemple:
„Diferențele de percepție reprezintă modul în care noi privim lumea. Acest mod este influențat de experiențele noastre anterioare, astfel că persoane de diferite vârste, nașionalități, culturi, educație, ocupație, sex, temperamente vor avea alte percepții și vor interpreta situațiile în mod diferit;
Concluziile grăbite intervin în situațiile în care vedem ceea ce dorim să vedem și auzim ceea ce dorim să auzim, evitând să recunoaștem realitatea;
Stereotipiile reprezintă situațiile în care tratăm diferite persoane ca și când ar fi una singură;
Lipsa de cunoaștere – vom întâmpina întotdeauna dificultăți în a comunica cu cineva eficient atunci când respectivul are o educație diferită de a noastră sau ale cărui cunoștințe în legătură cu un anumit subiect de discuție sunt mult mai reduse;
Lipsa de interes – una din cele mai mari bariere în calea comunicării este lipsa de interes a interlocutorului față de mesajul emis. În astfel de situații, se acționează cu abilitate pentru a direcționa mesajul astfel încât să corespundă intereselor celui ce primește mesajul;
Dificultăți de exprimare – apar atunci când emițătorul are probleme în a găsi cuvintele potrivite pentru a-și exprima ideile. Lipsa de încredere, vocabularul sărac, emoțiile pot duce la devierea sensului mesajului;
Personalitățile celor doi factori, Emițătorul și Receptorul, care intervin în procesul comunicării joacă un rol extrem de important. Trebuie să ne adaptăm propria persoană, să ne controlăm temperamentul și limbajul în funcție de personalitatea și de starea de spirit a interlocutorului, așa încât mesajul să fie receptat în forma pe care noi am dorit să o transmitem”.
Programul de Învățare pe tot Parcursul Vieții
Are ca obiectiv general „contribuția la dezvoltarea Comunității ca o societate avansată bazată pe cunoaștere, în conformitate cu obiectivele Strategiei de la Lisabona. Prin susținerea și completarea acțiunilor de către statele membre, programul are ca obiectiv favorizarea schimburilor reciproce, cooperarea și mobilitatea între sistemele de educație și de formare din cadrul Comunității, astfel încât acestea să devină un model de calitate la nivel mondial.”
Ca obiective specifice Programul urmărește:
„Să contribuie la dezvoltarea învățării pe tot parcursul vieții de calitate și să promoveze un nivel de performanță ridicat, inovarea și o dimensiune europeană a sistemelor și practicilor în domeniu;
Să sprijine realizarea unui spațiu european al învățării pe tot parcursul vieții;
Să ajute la îmbunătățirea calității, atractivității și accesibilității posibilităților de învățare pe tot parcursul vieții;
Să consolideze contribuția învățării pe tot parcursul vieții la coeziunea socială, la cetățenia activă, la dialogul intercultural, la egalitatea de șanse între bărbați și femei și la împlinirea personală;
Să ajute la promovarea creativității, competitivității, capacității de inserție profesională și a dezvoltării spiritului antreprenorial;
Să contribuie la creșterea participării la învățarea pe tot parcursul vieții a persoanelor de toate vârstele, inclusiv a celor cu nevoi speciale și a grupurilor defavorizate;
Să promoveze învățarea limbilor străine și a diversității lingvistice;
Să sprijine dezvoltarea resurselor bazate pe TIC;
Să consolideze rolul învățării pe tot parcursul vieții în crearea unui sentiment de cetățenie europeană, bazat pe respectul pentru valorile europene, precum și toleranța și respectul față de alte popoare și culturi;
Să promoveze cooperarea în ceea ce privește asigurarea calității în toate sectoarele educației și formării profesionale;
Să îmbunătățească calitatea acestora, încurajând o utilizare optimă a rezultatelor și a produselor și proceselor inovatoare, precum și schimburile de bune practici.”
„Programul de acțiune este structurat în șase subprograme, dintre care patru sunt sectoriale. Ele sunt structurate în mod similar și răspund necesităților în materie de predare și învățare ale tuturor participanților, precum și ale instituțiilor și organizațiilor care furnizează sau facilitează educație și formare profesională în fiecare sector în parte. Toate acțiunile includ mobilitatea, limbile și noile tehnologii.” Subprogramele sunt: Coemnius, Erasmus („abordează învățământul superior formal și învățământul profesional și formarea profesională de nivel superior, indiferent de durata cursurilor sau de calificare, incluzând și studiile de doctorat”), Leonardo da Vinci („abordează educația profesională și formarea profesională, cu excepția nivelului superior”), Grundtvig („se adresează tuturor formelor de învățământ pentru adulți”), Programul transversal („vizează, în principal, activitățile care se extind dincolo de limitele programelor sectoriale”), Programul Jean Monnet („vizează aspecte specifice ale integrării europene în lumea academică și sprijinul necesar pentru instituțiile și asociațiile active în domeniul educației și formării profesionale la nivel european”).
Comenius
Comenius face parte din multiplele proiecte pentru dezvoltarea și bunăstarea sistemului de învățământ din România prin sistemul de sponsorizare al Uniunii Europene și este prima componentă a Programului de Învățare pe Tot Parcursul Vieții. Este adresat „instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și private (de la grădinițe la școli postliceale) și tuturor membrilor comunității educaționale care își desfășoara activitatea în acest sector: elevilor, tuturor categoriilor de personal didactic, precum și autorităților locale, asociațiilor de părinți sau ONG-urilor care activează în domeniul educațional.”
De asemenea, această componentă are meritul de a sprijini financiar realizarea parteneriatelor școlare, proiecte de formare a personalului didactic, rețele de parteneriat școlar, precum și participarea la stagii de formare inițiala și continuă pentru a crește calitatea și a consolida dimensiunea europeană în educație.”
Cum s-a înființat Comenius?
Proiectul Comenius a luat naștere, în Parlamentul Europei, când s-a citit pentru prima dată Programul de învățare pe tot Parcursul Vieții, în data de 25 octombrie 2005. Atunci a fost propus un amendament la „art. 19, 1.b. care viza adaugărea unei noi acțiuni privind dezvoltarea parteneriatelor între organizațiile responsabile pentru orice aspect al educației, cu accent asupra cooperării regionale.”
Astfel în toamna următorului an s-au făcut primele recomandăriși a luat ființă un grup de lucru „format din reprezentanți ai Agențiilor Naționale, Instituțiilor Europene și Instituții Naționale, a sprijinit Comisia în redactarea detaliata a noii acțiuni.”
Astfel, în urma redactării noi acțiuni s-au stabilit următoarele obiective:
Să promoveze dimensiunea europeană în educație prin activități de cooperare între autoritățile locale și regionale cu rol în educație;
Să sprijine schimbul de bune practici între regiunile implicate în parteneriat;
Să dezvolte instrumente privind cooperarea sustenabilă;
Să ofere responsabililor din sistemul administrativ posibilitatea cunoașterii experienței educaționale europene;
Să extindă participarea școlilor, dar și a autorităților școlare și a altor actori, în sectorul educației informale și non-formale, a căror importanță este într-o continuă creștere.”
Scopul Programului Comenius, la nivel european, este acela de a implica în „activități educaționale de cooperare cel puțin trei milioane de elevi până în anul 2013.” Pe lângă acest scop ambițios, Comenius mai urmărește și alte obiective precum:
„Dezvoltarea cunoașterii și înțelegerii diversității culturale și lingvistice europene în rândul profesorilor și elevilor;
Sprijinirea elevilor pentru a dobândi competențele și abilitățile necesare dezvoltării personale pentru integrare profesională și cetățenie activă.”
Tipuri de proiecte Comenius Regio
În funcție de numărul de instituții care pot fi implicate în proiect, parteneriatele școlare se împart în două categorii:
Proiecte multilaterale
Proiecte bilateral
„Proiectele multilaterale sunt proiecte de parteneriat în care se pot implica cel puțin trei instituții din trei țări diferite. Una din instituțiile implicate în parteneriat își va asuma rolul de coordonator de proiect. Proiectele vor avea de acum înainte o durata de 2 ani. Din punctul de vedere al conținutului, proiectele multilaterale pot fi axate pe:
Elevi și implicarea activă a acestora în activități specifice unei tematici comune la nivel de parteneriat. Este important ca această tematică să fie una motivantă pentru elevi și relevantă pentru toate instituțiile implicate în proiect. Activitățile proiectului vor fi integrate în curriculum și vor fi interdisciplinare. Pentru că sunt proiecte centrate pe elevi, este important ca aceștia să fie implicați în toate etapele de realizare a proiectului, de la planificarea acestuia, până la evaluare și diseminarea rezultatelor.
Instituție și îmbunătățirea managementului școlar și a metodelor pedagogice. Aceste proiecte vor permite echipelor de profesori și directori de școli din țările partenere să împărtășească experiențe și informații, să testeze și să pună în practică noi abordări pedagogice și manageriale.”
„Proiectele bilaterale sunt proiecte în care se pot implica maximum două instituții din două țări diferite. Aceste proiecte sunt continuatoarele Proiectelor lingvistice din Programul Socrates II.”
Socrates este un program de acțiune ce acoperă tot sistemul de învățământ sub forma unui singur program de cooperare la nivel european. Acesta a fost adoptat de Comunitatea Europeană în data de 14 martie 1995 având la bază articolul 126 și articolul 127 ale tratatului de la Maastricht: „126 – Comunitatea contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate prin încurajarea cooperării dintre statele membre și, dacă este necesar, prin sprijinirea și completarea acțiunii lor, respectând în totalitate responsabilitatea statelor membre pentru conținutul învățământului și organizarea sistemului educativ, ca și pentru diversitatea lor culturală și lingvistică; 127 – Comunitatea pune în aplicare o politică de formare profesională care sprijină și completează acțiunile statelor membre, respectând în totalitate responsabilitatea statelor membre pentru conținutul și organizarea formării profesionale.”
„În noul Program de Învățare pe Tot Parcursul Vieții, proiectele bilaterale au ca scop promovarea diversității lingvistice în Europa și încurajarea folosirii tuturor limbilor oficiale ale Uniunii.” În acest tip de proiecte „se vor aborda strict tematici referitoare la dezvoltarea competențelor elevilor și profesorilor în limbile străine. Proiectele bilaterale au o durată de 2 ani și presupun schimburi reciproce de elevi între instituțiile partenere. Durata schimbului de elevi este de minimum 10 zile. La schimbul de elevi vor participa minimum 10 elevi cu vârsta de cel puțin 12 ani. Grupul de elevi va fi însoțit de profesori.”
„Proiectele din cadrul programului Comenius Regio se bazează pe parteneriat, unde se pot implica cel mult două regiuni din două țări diferite participante în program (regiuni de dezvoltare, județ, municipiu etc). Fiecare din regiunile implicate în parteneriat pot fi reprezentate de minim 3 parteneri locali precum:
Instituția coordonatoare;
Cel puțin o instituție școlară;
Un alt partener relevant.”
Autoritățile eligibile pentru coordonarea parteneriatelor din programul Comenius Regio sunt doar cele locale și regionale și dețin un rol în educație. „Implicarea lor trebuie să ofere o perspectivă diferită față de Parteneriatele multilaterale și bilaterale existente; o ancorare puternică a proiectelor în realitatea regiunilor participante; determinarea implicării cât mai multor actori relevanți în domeniul educației la nivel regional și local; exploatare eficientă a rezultatelor.”
Activități eligibile – Comenius
Activități ale Programului Comenius:
„Mobilitatea individuală în altă țară europeană, care poate include: schimburi de elevi și personal în contextul unui proiect sau parteneriat; mobilitatea individuală a elevilor în contextul unui parteneriat școlar în derulare sau anterior; participare la cursuri de formare pentru cadre didactice și alte categorii de personal didactic; vizite pregătitoare pentru parteneriate școlare, rețele și proiecte multilaterale și stagii de asistență pentru viitoarele cadre didactice;
Parteneriatele între școli din diferite țări europene, în vederea dezvoltării unor proiecte comune de învățare pentru elevi și cadrele didactice ale acestora;
Parteneriatele Comenius Regio între autoritățile locale și regionale care au un rol în învățământul școlar. Scopul lor este de a îmbogăți conținutul ofertei de învățământ pentru tinerii de vârstă școlară prin sprijinirea cooperării între autoritățile din sectorul învățământului școlar, a școlilor și a altor furnizori de educație din diverse regiuni ale Europei;
Inițiativa eTwinning exploatează posibilitățile oferite de internet și de mijloacele de informare digitale pentru a promova cooperarea la nivelul european între școli, învățarea colaborativă și pedagogică bazată pe proiecte;
Proiectele multilaterale au scopul de a elabora, promova și face cunoscute noi programe școlare, noi materiale sau cursuri de formare pentru profesori și noi metodologii de predare, precum și cursuri sau materiale și noi metode de predare, și de a furniza un cadru pentru organizarea de activități de mobilitate pentru viitoarele cadre didactice;
Rețelele multilaterale au drept scop promovarea cooperării europene și a inovației în anumite domenii tematice de o deosebită importanță pentru educația școlară în context european;
Măsurile însoțitoare sunt destinate sprijinirii diverselor activități care vor contribui în mod evident la atingerea obiectivelor programului Comenius.”
În cadrul acestui program, Comenius Regio, s-au derulat activități cu sferă mare de cuprindere la nivel local și regional. Spre exemplu:
„ Intâlniri de proiect;
Schimburi de profesori;
Vizite de studiu ale partenerilor din proiect;
Cercetări, studii;
Job-Shadowing;
Schimburi de experiență și bune practici;
Activități de învățare și sesiuni de formare comune;
Conferințe, seminare, work-shops-uri;
Școli de vară;
Campanii;
Publicații;
Pregătire lingvistică a personalului implicat în parteneriat;
Acțiuni de cooperare cu alte proiecte cu tematică asemănătoare (Rețele Comenius);
Participare la evenimente organizate de rețelele Comenius;
Schimb de experiență cu alte instituții din regiune;
Activități de evaluare;
Activități de diseminare și valorizare.”
În ceea ce privește finanțarea sunt acceptate două tipuri de cheltuieli: cheltuieli pentru mobilități (mobilitatea poate exista și sub forma unor activități de predare sau formare, dezvoltare profesională luând parte la job shadowing, ateliere de formare sau cursuri) sub formă de lump-sum și cheltuieli pentru implementarea și derularea activităților pe baza costurilor reale. „Grantul final pentru cheltuieli de implementare și derulare a activităților este de maximum 25 000 euro.”
Pentru o înțegere exactă a tipurilor de cheltuieli se va descrie puțin activitatea ce presupune mobilități individuale de formare continuă. Conform informațiilor privind Proiectul Comenius, aceste mobilități au rolul de a îmbunătăți „calitatea educației școlare prin participarea personalului implicat în educație din învățământul preuniversitar la stagii de formare continuă.” Este obligatoriu ca aceste stagii să se desfășoare în altă țară din cadrul Uniunii Europene, pentru ca participantul să se simtă încurajat să-și dezvolte cunoștințele și competențele de predare, astfel va avea o idee despre educația școlară la nivel european. Aceste stagii au durata între una și șase săptămâni. Celelalte tipuri de mobilități precum cursuri de formare sau plasament de instituții, au durata de cinci zile minim. Alte mobilități ce presupun un timp mai scurt de desfășurare precum participarea la conferințe și seminare au durata mai mică de cinci zile.
Așa cum sunt descrise și mai sus tipurile de activități de mobilitate individuală sunt: „cursuri de formare continuă pentru personalul implicat în educație din învățământul preuniversitar; plasament și job-shadowing în instituții cu rol educațional; participare la conferințe și seminare europene.”
Cursurile de formare continuă sunt cursuri generale și cursuri în domeniul limbilor străine ce presupun metodologie pedagocică de predare și învățare a limbilor străine. Participanții la cursurile de formare continuă sunt: „profesori (inclusiv cei din învățământul preșcolar și vocațional); formatori; directori; manageri educaționali; personal administrativ sau alt personal nedidactic; inspectori; consilieri psiho-pedagogici; consilieri pentru orientarea în carieră; educator/mediator/facilitator pentru învățare; personal implicat în educația interculturala sau care lucreaza cu copii ai persoanelor itinerante, muncitorilor migranți, Rromi și nomazi.” Participanții la cursurile pentru învățarea unei limbi străine sunt: profesori care solicită formare într-o limbă mai puțin vorbită și mai puțin predată pe care să o folosească în predare; persoane care predau o altă disciplină prin intermediul unei limbi străine(CLIL); profesori care se recalifică pentru a deveni profesori de limbi străine; educatori sau învățători care predau (sau cărora li se va cere să predea) limbi străine; cadre didactice care participă în parteneriate Comenius și care solicită formarea în limba de comunicare folosită în parteneriat.”
Activitățile de plasament în instituții presupun formarea participanților prin deplasarea în altă țară europeană unde se realizează obiectivul de cunoaștere a educației europene prin implicarea efectivă în activitatea dintr-o instituție școlară, ONG sau o autoritate locală din acea țară. Seminarele și conferințele sunt organizate de Rețelele Comenius, Agențiile Naționale sau Asociații Active în domeniul educației școlare, dar pot fi și rezultatul unei activități de final a Proiectelor Multilaterale Comenius. Job-shadowing – ul presupune observare și se realizează prin deplasarea într-o altă instituție din altă țară care este similară cu cea în care profesează participantul.
Cât privește mobilitățile elevilor, aceștia au avut posibilitatea „de a participa în activitățile de mobilitate de scurtă durată (schimb de elevi, reuniune de proiect) în Proiectele de parteneriat multilateral sau bilateral Comenius.” Abia începând cu anul 2010, aria s-a extins și asupra mobilităților de lungă durată în cadrul proiectelor de parteneriat Comenius. Vârsta minimă acceptată a fost de 12 ani.
Lump-sum este un termen ce reprezintă suma de bani plătită doar o dată și nu în rate. Căutat în dicționar, termenul lump se referă o cantitate compactă, și împreună cu sum se referă la o sumă întreagă plătită doar o dată și nu anual sau lunar.
Cum sunt selectate proiectele
Candidatura este evaluată la nivelul fiecărei Agenții Naționale. Sunt depuse candidaturi doar de către instituțiile eligibile ce coordonează Parteneriate Comenius Regio și au dreptul să încheie contract de finanțare cu Agenția Naționala.
Tipuri de instituții care pot coordona Parteneriate Comenius Regio în România:
„Consiliile județene;
Consiliile locale;
Inspectorate școlare județene;
Casele Corpului Didactic.”
Tipuri de instituții care pot fi partenere în Parteneriatele Comenius Regio la nivel regional și local, în România:
„Instituții din învățământul preuniversitar;
Universități / Departamentul de pregătire a personalului didactic;
Inspectoratele Școlare Județene;
Casele Corpului Didactic;
Centre Județene de Resurse și Asistență Educațională;
ONG-uri, Organizații/Asociații ale profesorilor, formatorilor, directorilor, inspectorilor, părinților etc.;
Instituții /organizații implicate în educația adulților;
Muzee, etc.”
Alți candidați acceptați
Pe lângă elevi și cadre didactice sunt acceptați și studenții sau absolvenții de studii superioare. Aceștia sunt denumiți Asistenți Comenius și nu se ia în calcul domeniul de studiu, ci doar dorința celor care doresc o carieră în domeniul didactic. Acest tip de activitate a avut ca scop inițial inițierea posibililor viitori profesori în metode și tehnici de predare, precum și pentru a înțelege conceptul de „dimensiune europeană și importanța acestuia în actul instructiv – educativ, de a-și îmbunătăți cunoștințele de limbi străine și de a cunoaște alte sisteme educaționale din alte țări. Aceste stagii de formare se finanțează prin Programul Sectorial Comenius cu o durată cuprisă între 3 și 10 luni. Locul de desfășurare a acestor stagii este reprezentat de instituții de învățământ preuniversitar din țările care iau parte la Programul de Învățare pe tot Pracursul Vieții.
Pentru Asistenții Comenius activitatea de găzduire revine școlilor din învățământul preuniversitar și centrelor de educație a adulților. Activitatea se desfășoară sub îndrumarea unui profesor mentor care îl inițiază pe Asistent în meseria de profesor. Avantajele unei găzduiri sunt multiple precum: „diversificarea activităților extracurriculare ale școlii, dezvoltarea relațiilor de cooperare cu alte școli din țara de proveniență a asistentului, îmbunătățirea cunoștințelor de limbi străine ale elevilor și deschiderea orizontului cultural.” Finanțarea Asistentului se face prin Agenția Națională a țării sale de origine, iar instituția care îl găzduiește nu primește finanțare din partea Agenției Naționale.
Sarcinile unui asistent numără și: „asistență la predarea în clasă, sprijinirea activităților de grup ale elevilor și predarea pe bază de proiect; îmbunătățirea capacității de înțelegere și axprimare a elevilor în limbi străine, predarea în limba sa maternă; oferirea de sprijin elevilor cu nevoi educaționale speciale; punerea la dispoziție de informații despre țara sa de origine; introducerea sau consolidarea dimensiuniiveuropene în cadrul instituției gazdă; elaborarea și punerea în aplicare de proiect, de exemplu eTwinning, parteneriate școlare Comenius sau parteneriate Comenius Regio.”
Activitatea de vizită pregătitoare
Această activitate se orientează către școlile din învățământul preuniversitar care aleg să implementeze Proiecte de Parteneriat Școlar Comenius, multilaterale sau bilaterale. Tipurile de activități din această categorie, finanțate prin Programul Sectorial Comenius pentru profesori sunt:
vizită pregătitoare pentru a pune bazele viitorului proiect. Ea se poate defășura la oricare din instituțiile partenere ale proiectului;
seminar de contact pentru a cunoaște potențialele instituții care pot fi partenere într-un proiect. Aceste seminare sunt organizate și realizate de Agențiile Naționale.
Vizita pregătitoare, la rândul are stabilite ca obiective următoarele:
„să definească tema, obiectivele, activitățile și modalitatea de lucru în viitorul proiect;
să definească rolul, responsabilitățile și sarcinile pe care le va avea de îndeplinit fiecare instituție parteneră în proiect;
să stabilească planul de lucru și modalitățile de monitorizare, evaluare a progresului proiectului și de diseminare a rezultatelor acestuia;
să completeze împreună formularul de candidatură pentru solicitarea finanțării.”
Proiect vs program
Prima dată când s-au utilizat proiectul și managementul proiectelor a fost în proiectele militare și de navigație spațială din SUA, proiecte cu obiective tehnice care implicau costuri ridicate și durate lungi. Ulteriori acestea s-au utilizat și în alte branșe pornindu-se de la ideea că ele sunt organizații temporare cu o opțiune strategică pentru configurarea organizațională a întreprinderilor.
Ca definiție proiectul este „un proces nerepetitiv care realizează o cantitate nouă, bine definită, în cadrul unor organizații specializate. Proiectul se caracterizează ca o acțiune unică, specifică, compusă dintr-o succesiune logică de activități componente coordonate și controlate, cu caracter inovațional de natură diferită, realizat într-o manieră organizată metodic și progresiv, avînd constrângeri de timp, resurse și cost, destinat obținerii cu succes de noi rezultate complexe, necesare pentru satisfacerea de obiective clar definite.”
O altă definiție a proiectului ar fi „organizația temporară a unei organizații orientată pe proiecte, care are drept scop derularea unui proces strategic, relativ unic, pe termen scurt sau mediu.” De asemenea proiectul se caracterizează prin: unicitate relativă; perioadă scurtă sau medie, importanță strategică medie sau chiar mare și dimensiune medie sau mare.
Pentru Alina Bârgăoanu proiectul este „o foaie de parcurs pentru o destinație clară” și datorită lui reușesc organizațiile să se mențină în mediul economic și social. Proiectele sunt implementate în cazul unor procese relativ unice. Cu cât obiectivele și realizările prezintă o noutate ridicată, cu atât crește și riscul legat de acestea. Ele sunt utilizate pentru procesele de afaceri pe perioade de timp scurte până la mijlocii, adică pe parcursul câtorva luni, o excepție făcând cele legate de construcții care pot dura mai mult. În special proiectele sunt folosite pentru procese cu extindere medie până la mare, unde un proces este dat de sarcinile care trebuie efectuate.
Ștefan Cojocaru definește proiectul ca „ un demers intelectual de concepere și planificare a unei a unei anumite intervenții sociale„ sau „procesul de planificare a unei acțiuni viitoare”. Proiectul presupune intervenția în anumite sfere ale socialului, economicului și politicului cu scopul de a opri problemele care se manifestă, datorită tulburării creată de criza în care se află societatea românească.
Proiectele sunt necesare în orice organizație și devin stâlpi de susținere a ei. Așa cum gravitează Pământul în jurul Soarelui, prin proiecte „organizațiile se adaptează contextelor în schimbare, necesității unei piețe profitabile de tip dinamic”. Din această cauză proiectele au crescut ca număr și automat și cuprinsul s-a modificat pentru a aduce inovație, creativitate, originalitate. Astfel au devenit complexe, diversificate și mai complicate până au ajuns la perceția că a realiza un proiect este „o performanță ieșită din comun”.
Proiectele pot fi înțelese drep sarcini cu obiective detreminate deoarece sunt alcătuite din activități după metoda „Work Breakdown Structure” (WBS) și fiecare activitate are caracteristici ptincipale precum: „rol bine determinat; consumă resurse fizice și umane în timp bine determinat; un moment de început și un moment de încheiere.”
Managementul proiectelor datează încă din perioada celui de-al doilea război mondial și este transformat în disciplină și profesie în timpul derulării Proiectului Manhattan, pentru construirea bombei atomice. Prin managementul proiectelor se înțelege „un proces de planificare, organizare și control al fazelor și resurselor unui proiect cu scopul de a îndeplini un obiectiv bine definit care are în mod uzual restricții de timp, resurse și cost.” Utilitatea managementului proiectelor reiese, pe de o parte, din fezabilitatea fundamentală a proiectelor și, pe de altă parte, din asigurarea calității procesului de derulare a proiectului și a rezultatelor acestuia.
Spre deosebire de proiect, care se bazează pe concepere și planificare, programul se concentrează asupra „modului de aplicare a proiectului”. Acesta este utilizat în cadrul organizațiilor orientate pe proiecte pentru realizarea unui proces unic, de mare întindere, care este de importanță strategică ridicată și limitat în timp. Deci, un program este o organizație temporară creată pentru realizarea unor procese de afaceri cu caracteristici specifice.
Programul reprezintă, în viziunea Alinei Bârgăoanu, „un grup de proiecte interdependente administrate în mod coordonat/concertat pentru a obține rezultate care nu ar fi posibile prin derularea de sine stătătoare a fiecărui proiect în parte.” Programul nu își atinge obiectivele în totalitate de aceea pentru un obiectiv complex al programului se derulează mai multe proiecte.
Managementul programului este un proces al organizațiilor orientate pe proiecte care cuprinde sub-procesele: „demararea programului, coordonarea programului, controlul programului, marketingul programului, eventual depășirea unei discontinuități și încheierea programului.”
Ciclul de viață al unui Proiect Comenius
În ciclul administrativ, primul pas este depunerea cererilor de grant la organismul competent denumit Agenția Națională sau Agenția Executivă, depinde de acțiunea aleasă. Pasul următor este evaluarea propunerilor de către experți care iau în considerare atât aspecte formale cât și pe cele privind calitatea. În urma evaluării se realizează o listă cu cererile de grant acceptate și cu răspuns de motivare pentru cererile respinse. Pentru cererile acceptate se eliberează un acord de grant din partea Agenției Naționale în care se stabilesc regulile financiare care se vor aplica grantului respectiv. În umătoarea perioadă, cea de eligibilitate a activităților proiectului se pot face cheltuielile acoperite de grantul UE și se pot implementa activitățile descrise în proiect. Pe parcursul acestor activități, Agenția Națională, Comisia Europeană sau Agenția Executivă se ocupă de monitorizarea implementării proiectului pe tot parcursul ciclului de viață al acestuia. Pentru proiectele mai lungi de un an se fac raportări ale monitorizării, în funcție de complexitatea activității.
Tranșele în care se acordă suportul financiar, de obicei, sunt în număr de două. Astfel, la începutul proiectului se dă prima tranșă de bani. Apoi, la jumătatea perioadei de desfășurare a proiectului, contractanții prezintă un raport evaluator al implementării proiectului și cheltuielilor făcute până în acel moment. Dacă raportul este unul pozitiv atunci se oferă și a doua tranșă de bani (acolo unde este cazul). La sfârșitul perioadei contractuale, beneficiarii prezintă un raport final cu informații privind implementarea proiectului cu rezultatele și cheltuielile aferente. De asemenea, are loc și o ședință de audit la fața locului pentru garantarea utilizării corespunzătoare a fondurilor.
În ceea ce privește ciclul financiar, acesta conține șapte etape principale astfel:
„Depunerea bugetului estimat: tip de informații bugetare necesare în faza de cerere de grant;
Evaluarea bugetului: se efectuează pe bază de criterii definite și transparente și poate conduce la revizuirea bugetului pentru ca acesta să fie eligibil și să includă numai elementele care sunt considerate necesare pentru realizarea activității propuse;
Semnarea acordului de grant: contractul;
Proceduri de plată: se referă la furnizarea unei garanții financiare, acorduri de pre-finanțare, plata soldului, proceduri de recuperare etc.;
Modificări ale acordului: acestea sunt posibile în timpul implementării proiectului;
Cerințe de raportare: se referă la raportul intermediar și la raportul final;
Cerințe pentru controlul financiar și audit: controalele financiare și auditul la fața locului pot avea loc în orice moment până la 5 ani după efectuarea plății finale către beneficiar sau a rambursării de către beneficiar, de aceea documentele justificative trebuie păstrate de către beneficiar în acest interval.”
Studiu de caz – Metode și tehnici de comunicare în Proiectele Comenius
Prezentarea studiului de caz. Metodologie
În cadrul studiului de caz s-a realizat o cercetare primară atât calitativă cât și cantitativă prin aplicarea unui chestionar cu întrebări închise și deschise pe tema „metode și tehnici de comunicare”. Grupul țintă ales a fost alcătuit din profesori, dar și elevi sau foști elevi și studenți în prezent care au participat la Proiectele Comenius pe diferite teme precum: „Healthy Eating and Physical Activities to Promote Learning for a Better Lifestyle” (Mâncare sănătoasă și activitatea fizică în promovarea învățării pentru un stil de viață sănătos), „Europe – Transition from Traditional to Modern Society” (Europa – Tranziție de la Tradiție la Societate Modernă), „Expoziție de pictură – 2011 Anul European al Voluntariatului”, „L'Orient et L'Occident – La Fusion de Deux Mondes” (Orientul și Occidentul – Fuziunea a două lumi), „Making Science Look Simple” (Știința este simplă), „Bridges” (Legături), „Healthy Habits in Europe” (Obiceiuri sănătoase în Europa), . Alegerea acestui grup țintă s-a făcut în urma unei cercetări secundare a rapoartelor de pe site-ul oficial al Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale privind proiectele desfășurate pe ultimii trei ani în orașele: Buzău, București și Focșani. Grupul țintă s-a ales dintr-o multitudine de participanți la proiecte Comenius precum: elevi, studenți, tineri absolvenți, tineri muncitori, cadre didactice (de la grădiniță la învățământ universitar), directori de școală, inspectori școlari, formatori, membri ONG, persoane care lucrează cu tinerii, tineri în general și alte categorii. Grupul țintă al chestionarului a fost alcătuit din profesori cu vârstă cuprinsă între 28 și 50 de ani, majoritatea profesori ce predau o limbă străină, mai exact limba engleză. Profesorii din cele trei orașe provin din sistemul de învățământ liceal și gimnazial, cu experiență în domeniul predării didactice între doi și douăzeci și doi de ani. Cei mai mulți sunt din mediul urban și mai puțini din mediul rural, mai mulți de genul feminin decât masculin. Toți au participat la minim un proiect Comenius și unii dintre ei încă sunt în derularea unui proiect Comenius. Pe lângă profesori, cei care au luat parte la completarea chestionarului au fost elevii cu vârstă peste 18 ani, care au participat la minim un proiect Comenius și în perioada respectivă aveau vârsta sub 18 ani. Astfel, timpul care a trecut de la participarea proiectului și până în prezent a fost luat în calcul ca o înțegere a efectelor acestui proiect asupra vieții de școală a elevului. De asemenea, participanți au fost și studenți cu vârste cuprinse între 20 și 22 de ani, care au participat la minim un proiect Comenius, când erau în liceu sau participă în prezent în cadrul facultății de care aparține. Cele mai bogate orașe în proiecte Comenius sunt Botoșani, Bucuresști și Iași. Pentru acest chestionar s-a ales Bucureștiul pentru gradul ridicat de participare la proiectele Comenius, Buzăul pentru a reprezenta orașul cu o rată medie și Focșaniul cu niveul cel mai scăzut. Alegerea Proiectului Comenius din cadrul Programul de învățare pe tot parcursul vieții nu a fost întâmplătoare. Potrivit sondajelor de opinie realizat de Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale, proiectele Comenius sunt cele care au adus cel mai înalt grad de satisfacție beneficiarilor săi. De asemenea, majoritatea respondenților au fot beneficiari de mobilitate individuală. Adică participanții, indiferent de statutul lor, au beneficiat de: schimburi de elevi și personal în contextul unui proiect sau parteneriat; mobilitatea individuală a elevilor în contextul unui parteneriat școlar în derulare sau anterior; participare la cursuri de formare pentru cadre didactice și alte categorii de personal didactic; vizite pregătitoare pentru parteneriate școlare, rețele și proiecte multilaterale și stagii de asistență pentru viitoarele cadre didactice. Mobilitatea individuală a presupus desfășurarea unor stagii în altă țară din cadrul Uniunii Europene, pentru ca participantul să se simtă încurajat să-și dezvolte cunoștințele și competențele de predare și să își formeze o idee despre educația școlară la nivel european.
Aceste proiecte Comenius prezintă o serie de avantaje. Spre exemplu, profesorilor le oferă „posibilitatea deprinderii de noi abilități în planificarea și managementul proiectului. Ei pot organiza și prezida reuniuni, negocia cu partenerii și gestiona bugetul proiectului. Reuniunile cu colegii din diferite țări europene sunt o oportunitate de a cunoaște alte sisteme educaționale și metode de predare ce pot inspira inovația în școală. În plus, întâlnirile profesionale cu colegi străini pot conduce la stabilirea de prietenii mai profunde decât colaborarea în proiect.” Atât profesorii cât și elevii „dobândesc abilități pentru viața profesională cât și pentru cea personală, precum abilitățile de comunicare și prezentare, luarea deciziei, rezolvarea de probleme și managementul conflictului, creativitate, muncă în echipă și solidaritate. Ei învață limbi străine noi și pot practica pe cele pe care le cunosc deja.” Astfel și școlile au de câștigat de pe urma motivației sporite „a profesorilor și elevilor împreună cu creșterea corespunzătoare a nivelelor de interes și reușită școlară ale elevilor.”
Profesorii și elevii nu sunt singurii care au de câștigat, ci chiar și părinții beneficiază de pe urma motivației elevilor și a reușitei lor școlare. La fel ca și profesorii, părinții întră în contact indirect, prin intermediull elevilor, cu alte culturi, țări și moduri de gândire, reușind astfel o lărgire a propriilor orizonturi de cunoaștere. În acest fel, vor cunoaște și ei deviza „unitate în diversitate” a Uniunii Europene. Potrivit unui sondaj realizat de aceeași Agenție, câteva din beneficiile prezente mai sus au fost confirmate de participanții în proiecte Comenius 1 (Proiecte Școlare, Proiecte Lingvistice, Proiecte de Dezvoltare Școlară): „Ei (elevii) au învățat să coopereze cu oameni dintr-o altă cultură, să pună în practică cunoașterea teoretică dobândită și, nu în ultimul rând, au descoperit importanța reală a învățării limbilor străine.
Câștigul general al elevilor este acela că Europa a demonstrat o față umană. Oaspeții profesori…și corespondența regulată cu alți elevi au deschis o fereastră spre lume ce nu s-ar fi realizat niciodată prin intermediul lecțiilor și manualelor obișnuite.
Obții o nouă inspirație, a fost deosebit de inspirat – pur și simplu devii un profesor mai bun doar luând parte.
Cu lunga mea experiență de profesor, aveam nevoie de o nouă inspirație. Proiectul nostru Comenius a provocat atât de multe impulsuri noi. A fost o experiență nouă și impactul pe termen lung este o viziune nouă asupra lumii…”.
Baza acestui chestionar a fost Manualul Comenius redactat cu finanțare din partea Comisiei Europene unde sunt prezentate până în cele mai mici amănunte Proiectele Comenius și Socrate. Majoritatea întrebărilor din chestionar sunt realizate cu afirmații preluate din carte, precum și detalii importante despre probleme apărute în proiect, activități și bune practici. Aceste trei categorii au fost alese datorită gradului mare de explicare a metodelor și tehnicilor de comunicare utilizate în Comenius. Atât profesorii cât și elevii au utilizat diferite metode și tehnici de comunicare de-a lungul perioadei de implementare a proiectului. Lucrul acesta se regăsește și în răspunsurile la aceste întrebări explicative, precum și la cele descriptive.
Participarea într-un proiect presupune muncă în echipă. Echipa se menține unită prin comunicarea. Acest proces este foarte important atât pentru menținerea motivației echipei cât și pentru succesul proiectului. Comunicarea a devenit importantă și nuanțată în cadrul unui proiect. Datorită fluxului mare de informații sau lipsei lui, participanții în cadrul unui proiect se confruntă fie cu exces de informație, fie cu absența lui. Nu e bine nici prea mult, nici prea puțin. Pentru menținerea acestei căi de mijloc, utilizarea comunicării este importantă. Nu un tip de comunicare în exces și pe lângă subiect, ci o comunicare axată pe probleme sau necesitățile proiectului. Adică comunicarea nu este același lucru cu informarea, însă între cele două există o legătură de interdependență. Informarea are rolul de a furniza persoanelor date necesare pentru realizarea unor activități, iar comunicarea furnizează persoanelor relații cu alte persoane. Datorită acestor explicații, s-a constatat că comunicarea în proiectele Comenius este și mai necesară, datorită activităților de parteneriat cu alte țări, cu alte cuvinte nu doar o comunicare cu oameni din aceeași cultură și care vorbesc aceeași limbă, ci și cu oameni din alte culturi, în alte limbi. Este greu uneori păstrarea unei comunicări eficiente și în cazul indivizilor ce aparțin aceleași culturi, cu atât mai mult este mai dificil comunicarea între indivizi de culturi diferite.
Realizarea chestionarului a mai avut ca bază de plecare și trei ipoteze principale principale alese în urma cercetării secundare:
-IP.1 dacă un profesor/elev a participat la un Proiect Comenius atunci el a utilizat diferite metode și tehnici de comunicare;
-IP.2 cu cât profesorul/elevul a luat parte la mai multe activități cu atât nivelul de utilizare al comunicării este mai mare;
-IP.3 dacă participantul a luat contact cu altă cultură prin vizitarea unei țări din Uniunea Europeană, atunci el și-a dezvoltat propriile metode și tehnici de comunicare.
În chestionar sunt prezente întrebări închise cu răspuns afirmativ sau negativ pentru ca cel chestionat să nu dea un răspuns ambiguu, ci cât mai concret și mai exact. De asemenea sunt și întrebări semideschise cu variante de răspuns de unde respondeții pot alege sau chiar adăuga ei anumite variante. Bineînțeles chestionarul conține și întrebări deschise pentru ca respondentul să poată oferi date exacte despre locul în care a călătorit și despre datele lui demografice. S-au folosit și întrebări de testare pentru a se observa dacă participantul la proiect s-a implicat în activități și nu a refuzat responsabilitățile care îi reveneau. Pentru a verifica dacă respectivul profesor/elev/student a luat parte cu adevărat la implementarea proiectului sau doar s-a ales cu o diplomă pentru îmbogățirea experienței în cv-ul personal s-a introdus o întrebare strategică despre probleme întâmpinate în proiect. Deoarece metodele și tehnicile de comunicare sunt în relație de interdependență cu activitățile proiectului, cu bunele practici și probleme apărute pe parcursul proiectului, nu s-a mai realizat o întrebare directă și strict despre utilizarea lor în proiect. Pentru a se evita confuzie între cele două concepte și din dorința de a oferi termeni comuni și cunoscuți de respondenți, întrebările despre activități, bune practici și probleme au fost considerate necesare pentru o imagine mai exactă a metodelor și tehnicilor de comunicare. La sfârșit s-au așezat întrebări pentru caracteristici demografice precum: vârsta, sexul, mediul, localitatea și ultima școală absolvită.
Deși chestionarul a fost completat de respondenți fără a se pune accent mare pe cele două concepte: metode și tehnici și în partea teoretică sunt date despre ele unele întrebări relevă dacă respectivii respondenți cunosc importanța acestora în procesul de comunicare în Proiectele Comenius sau nu, prin efectul sau influența care au avut-o asupra beneficiarilor. Prin felul în care răspund cei intervievați se poate observa dacă au apărut probleme de comunicare sau nu și dacă sau atins toate obiectivele prezentate în Ghidul Solicitantului. În acest sens s-a realizat o cercetare secundară a rapoartelor privind numărul de proiecte aprobate din cele trei locații: București, Buzău și Focșani. De asemenea două interviuri luate unor profesori de limbă engleză din Buzău care au făcut parte din echipa de proiect, deci o parte din programul proiectului, va oferi o imagine mai clară despre felul în care au fost organizate activitățile proiectului, de felul în care s-au comportat cei care au făcut parte din cadrul programului și multe alte elemente de comunicare, schițând și viziune subiectivă despre cultura altor țări din Uniunea Europeană.
Numărul celor care au fost invitați să răspundă la chestionar este de 50 de persoane, dintre care 26 profesori, 10 elevi și 14 studenți, toți răspunzând cu succes la chestionar. Aceștia au fost aleși din listele liceelor care au desfășurat proiecte Comenius. Legătura cu aceste licee s-a făcut prin intermediul poștei electronice și a forumurilor și site-urile: Forumul educațional SEI – http://forum.portal.edu.ro/index.php?showforum=40, Inspectoratul Școlar Județean Buzău – http://www.isjbz.ro/noutati.html, Inspectoratul Școlar Județean Vrancea – http://isjvn.vn.edu.ro/.
Informații relevante despre studiul de caz. Interviu cu Profesori de limba engleză
Proiectele Comenius urmăresc să promoveze cooperare între grupuri de elevi și profesori ce aparțin de diferite țări. Prin această cooperare participanții au șansa să cunoască reciproc țara, cultura, modalitate diferită de gândire și stil de viață precum și șansa de a înțelege și aprecia acest lucru la adevărata lui valoare.
Aceste proiecte au ca temă principală școala participantă în proiect și ce nevoie specifică are ca institușie de educație. De asemenea prin proiecte se urmărește și îmbunătățirea managementului din sfera învățământului și a metodelor pedagogice. Astfel profesorii, elevii și educatorii pot să împărtășească din propriile lor experiențe informații despte nevoi și probleme, dar și modalități de rezolvare a acestora.
Prin participarea la aceste proiecte, profesorii au șansa să desfășoare activități interdisciplinare și transnaționale, infiferent de domeniul în care este activ. Este important ca în fiecare școală să existe un grup de profesori cu discipline diferite, decât să existe profesori doar dintr-o anumită arie sau un singur profesor. Astfel proiectul va fi privit ca proprietatea întregii școli și nu doar a unui profesor mai ambițios. Lucrând toți profesorii ca o echipă ajută la definirea relațiilor între ei și la armonizarea echipei lor din cadrul școlii precum și atenuarea diferitelor conflicte care pot apărea și în afara proiectului.
Experiența unui profesor este diferită față de cea a unui elev sau student, de aceea s-a considerat relevant pentru studiu consultarea unui profesor sau doi printr-un scurt interviu despre ce a însemnat acest proiect pentru cariera lui.
Cele două profesoare care au răspuns cererii de a lua parte la un interviu sunt din localitatea Buzău, predau în învățământ de 7-8 ani la un liceu de arte destul de renumit atât în oraș, cât și în provincie. Sunt satisfăcute de munca lor și niciodată nu s-au mulțumit cu puțin, de aceea au încercat prin munca lor să facă cât mai multe pentru a nu avea păreri de rău mai târziu. Nu au respins nici o șansă care li s-a oferit în profesia lor de profesor și lucrul acesta le-a adus multe avantaje.
Proiectul la care au participat s-a numit: „Healthy Eating and Physical Activities to Promote Learning for a Better Lifestyle” (Mâncare sănătoasă și activitatea fizică în promovarea învățării pentru un stil de viață sănătos) cu tema centrală: influența alimentației sănătoase și a activității fizice. Proiectul a constat într-un parteneriat cu 11 țări, într-adevăr un proiect mare. Parteneriatul a presupus împărtășirea de obiceiuri și tradiții, exersarea de veleități culinare și prezentarea produselor tradiționale în urma analizării din punct de vedere al sănătății pentru stilul de viață actual. Scopul proiectului a constat în formarea elevilor a unor deprinderi alimentare sănătoase și a unui comportament sportiv, dinamic, mereu în mișcare. Lecțiile prezentate elevilor au avut caracter informatic unde fiecare participant împărtășea experiențe personale.
Iata cum își prezintă proiectul acest liceu: „Prin acest proiect ne propunem să examinăm influența alimentației sănătoase și a activității fizice asupra învățării și a stării generale a elevilor, cu scopul creării confortului necesar unei activități optime în școlile vizate de acesta. Pornim de la ideea că există mentalități diferite, de la o țară la alta, privind rolul alimentației și al activității fizice asupra succesului școlar. Profesorii, părinții și elevii trebuie să realizeze că învățarea și calitatea vieții depind într-o mare măsură de controlul permanent asupra acestor doi factori. Cu ajutorul acestui proiect vom împărtăși experiența și cunoștințele noastre despre alimentația sănătoasă și despre sport, astfel încât fiecare școală parteneră să identifice ce are de îmbunătățit în acest domeniu. Scopul nostru este de asemenea, să conștientizăm dictonul european: Suntem mai buni și mai eficienți când lucrăm împreună.” Acest proiect a ridicat un semn de alarmă printre elevii de liceu despre importanța unei vieți active și sănătoase. Ei au realizat materiale de promovare a mâncării sănătoase și a unui stil de viață activ: desene, postere, fluturași, materiale video și prezentări power point. Ai fost implicați în activități de re-educare unde au învățat elevii mai mici despre piramida nutritivă și le-au arătat exemple d exerciții fizice.
Țările partenere au fost: Germania, Italia, Polonia, Marea Britanie, Grecia, Austria, Danemarca, Olanda, Franța, Spania și România. Proiectul s-a derulat în anul 2011. Ca obiective principale ale proiectului s-au stabilit următoarele:
Analiza dietei și comportamentului față de alegerea mâncării la copii și sprijinirea lor pentru a deveni mai atenți la efectele pe care le are mâncarea asupra procesului de învățare;
Examinarea și compararea diferitelor activități sportive în care sunt implicați copiii și promovarea importanței activităților fizice în viața de zi cu zi;
Furnizarea de către instituția școlară celor necesare în orele de educație fizică pentru ai ajuta să își formeze de mici un stil de viață sănătos;
Prezentarea de informații despre alegerile alimentelor sănătoase pentru îmbunătățirea stilului de viață;
Îmbunătățirea cunoștințelor unei limbi străine prin contact cu copii din alte țări europene.
În ceea ce privește rezultatele proiectului toate produsele finite ale proiectului au fost utilizate ca puncte de referință pentru orice instituție educațională care a dorit să facă un parteneriat despre dieta sănătoasă, stilul de viață sănătos, moștenire culturală din Europa, activități fizice și jocuri tradiționale din Europa. Posterele realizate au fost utilizate ca materiale de predare sau informare pentru elevi, cadre didactice și chiar părinți. De asemenea, s-a realizat un curs opțional: „O ceașcă sănătoasă de ceai englezesc” cu scopul de a familiariza elevii cu cultivarea alimentelor din jurul lumii, mâncarea sănătoasă, activități sportive și multe alte jocuri toate discutate în limba engleză. În urma acestui curs s-a realizat un mic dicționar ca material auxiliar pentru limbi străine care ar putea fi folosit de orice profesor de limbă străină, deoarece conține cuvinte din nouă limbi străine.
Țările vizitate de cele două profesoare sunt: Franța, Olanda, Spania, Polonia, Grecia, Austria și Italia. Pentru comunicarea cu ceilalți s-a folosit, în principal, limba engleză, dar au fost și situații când s-au folosit de mimică sau de limbajul corpului localnicilor pentru a deduce limba germană. În Spania a fost chiar o surpriză când au comunicat prin intermediul semnelor sau a mâinilor fiindcă nici la aeroport nu se vorbea limba engleză. Dar: „începând de a II-a zi înțelegeam perfect ce se vorbea în jurul meu în Spaniolă, doar că nu puteam să redau cu aceeași fidelitate și amestecam cu engleza sau româna.” (Anexă – interviu)
Activitățile la care au participat au fost diverse, astfel au predat la clasă, au gătit diverse preparate culinare tradiționale, s-au organizat excursii tematice în zone importante ale țării respective. De asemenea au luat parte la ”activități de socializare, de explorare a resurselor culturale și turistice, de identificare a similarităților și diferențelor între sistemul de învățământ românesc și cel al țării vizitate.” (Anexa – interviu)
În urma acestor vizite fiecare a rămas cu o experiență de viață interesantă care a „ însemnat deschiderea unei uși spre o lume pe care o știam din cărți și de l atelevizor, iar cunoașterea unor culturi, mentalități, sisteme de învățământ mi-a lărgit orizontul profesional și personal. Mă consider mai tolerantă și înțelegătoare cu proprii concetățeni, mai realistă în relația cu cetățenii Uniunii Europene.” De asemenea „profesorii au nevoie de aceste deschideri și expuneri la diversitate. Pe lângă faptul că se dezvoltă personal și profesional, își dezvoltă și simțul practic. Pentru se a pregăti conform competențelor secolului al XXI-lea, profesorul de astăzi are nevoie de aceste update-uri. Mai mult, întâlnește colegi din întreaga lume cu care poate colabora, împărtăși idei și a realiza parteneriate strategice” (Anexa – interviu). Iată cât de multe se pot învăța din aceste activități ale unui proiect Comenius.
Întrebate despre lucrurile care le-au impresionat sau le-a plăcut la locuitorii uneia dintre țările vizitate, cele două profesoare au fost foarte explicite. Iată ce au răspuns: „Grecii sunt cam agitați și uneori superficiali, aș spune că sunt foarte materialiști și comozi. Italienii (Napoli) foarte duri, dar sufletiști, trăiesc intens totul, însă cam murdari. Austria m-a surprins în mod deosebit prin ordine, disciplină și un simț dezvoltat al responsabilității și al onoarei. Aceiași impresia mi-a creat-o și Polonia.” /„Mi-a plăcut modul simplu de viață, inexistența grijii zilei de mâine, aprecierea amănuntelor și, în general, bucuria de a trăi” (Anexă – interviu).
În ceea ce privește bunele practici pe care le-au preluat, profesoarele și-au îmbogățit serios bagajul de cunoștințe: „Am preluat metode de învățare creativă a limbii engleze, în special Living Library și CLIL care promovează abordarea preponderent comunicativă a limbilor străine” (Anexă – interviu).
Întrebări de cercetare ale studiului de caz – când?, de ce?, cum?
În structurarea studiului de caz s-a pornit de la construirea unor întrebări de cercetare realizate după tematica întrebărilor din chestionar pentru a organiza, structura cât mai ușor răspunsurile celor intervievați, dar și pentru a evita repetarea unor argumente sau critici ale analizării rezultatelor chestionarului. Astfel aceste întrebări au fost împărțite după structura clasică: întrebări descriptive, explicative și prescriptive.
În cadrul întrebărilor descriptive s-a urmărit introducerea respondentului în tema cercetării, descrierea conceptului de Proiect Comenius și mai ales ce au înțeles ei că înseamnă acest proiect, cu ce idei au rămas despre acest proiect și dacă participarea lor le-a furnizat vreun avantaj important în carieră. De asemenea s-a urmărit ce limbă străină s-a utilizat cel mai des și în ce țări din Uniunea Europeană s-a călătorit. Un alt scop a fost stabilirea statutului respondentului și descrierea demografică a lui.
Prima întrebare descriptivă: „Ați participat vreodata la un Proiect Comenius?” este o întrebare pentru verificare, astfel se poate afla dacă respondenții au participat și cunosc tematica proiectului Comenius. S-a ales termneul generic de Comenius și nu Comenius Regio sau Parteneriate multilaterale, deoarece s-a dorit să se înțeleagă că este vorba despre toate proiectele Comenius din Programul de Învățare pe tot Parcursul Vieții.
Dacă se răspunde la întrebarea de mai sus cu afirmație, atunci următoarea cerință va fi: „Considerați că Proiectul Comenius la care ați participat…” urmată de mai multe afirmații pe care respondentul le poate selecta doar pe cele care le consideră adevărate pentru el. Afirmațiile respective au fost alese special dintre obiectivele principale Comenius și printre ele s-a strecurat și afirmații despre procesul de comunicare pentru ca respondentul să nu fie tentat să aleagă din prima afirmațiile corespunzătoare temei chestionarului. De obieci respondenții tind să aleagă răspunsuri în funcție de tema chestionarului pentru că vor să ofere răspunsuri corecte din punct de vedere moral. Dar de cele mai multe ori nu au nici o legătură cu ceea ce cred în realitate existând astfel o diferență între ceea ce fac și ceea ce afirmă.
Pentru că există multe avantaje ale participării într-un proiect Comenius și din dorința de a cuprinde cât mai multe, următoarea întrebare: „Pe o scală de la 1 la 5 ( unde 1 înseamnă –dezacord total și 5 – acord total), sunteți de acord cu următoarele afirmații?” s-a prezentat sub forma unui tabel cu note, unde fiecare respondent a fost obligat să selecteze pentru fiecare avantaj o notă. În acest fel se va cunoaște ce avantaje au avut participanții și la ce grad, mai mare sau mai mic. Poate unele avantaje au fost mai importande decât altele și acest lucru se va observa din punctajul notelor.
O altă întrebare importantă este: „Ce limba ați învățat/aprofundat în cadrul Proiectului Comenius?”. Cu cât sunt mai multe limbi cu atât e mai bine, deoarece asta înseamnă că a existat un complex de limbi străine, nu doar limba engleză. Deci se pot învăța și alte limbi mai puțin cunoscute pentru îmbogățirea lingvistică a școlii.
Pentru cunoașterea țărilor cu care au intrat în contact respondenții s-au creat două întrebări: „Ați călătorit cu ajutorul Proiectului Comenius?/Unde?” cu caracter informativ. Astfel fiecare a fost liber să spună țara pe care a vizitat-o fie el profesor sau elev/student.
De asemenea alte două întrebări descriptive s-au punctat: „Sunteți: profesor/elev/ altceva?” și „Ce materie predați?”. Acestea au avut rolul de a împărți respondenții în grupuri, în funcție de statutul deținut. Pentru profesori s-a adăugat și întrebarea despre domeniul în care predă, deoarece s-a luat în calcul pluridisciplină într-un proiect. Este important ca în fiecare școală să existe un grup de profesori cu discipline diferite, decât să existe profesori doar dintr-o anumită arie sau un singur profesor. Astfel proiectul va fi privit ca proprietatea întregii școli și nu doar a unui profesor mai ambițios. Lucrând toți profesorii ca o echipă ajută la definirea relațiilor între ei și la armonizarea echipei lor din cadrul școlii precum și atenuarea diferitelor conflicte care pot apărea și în afara proiectului.
Întrebările explicative urmăresc să ofere o explicare a cadrulu, care s-a schițat în urma răspunsurilor la întrebările descriptive, adică să intre și mai mult în temă și să caute eventuale cauze ale efectelor pe tema comunicării și aplicării ei în proiecte prin metode și tehnici. De asemenea prin aceste întrebări se poate remarca dacă participanții sunt capabili să facă față problemelor și dacă învață de pe urma acestora.
Când se realizează un proiect, un capitol este făcut special pentru managementul riscurilor ca astfel, dacă vor apărea probleme pe parcurs să se găsească o soluție rapidă pentru fiecare. Întrebarea, „Ce tip de probleme ați întâmpinat în timpul participării la activitățile proiectului?” va oferi un ansamblu a tipurilor de probleme întâlnite de beneficiari în realizarea proiectului și de ce domeniu țin acele probleme.
Activitățile dintr-un proiect dezvăluie multe despre caracterul proiectului și despre succesul lui. De aceea s-a luat în considerare participarea la activități, și la ce tipuri de activități, prin întrebarea: „La ce tip de activități ați participat?” pentru observarea unor tehnici de comunicare utilizate în funcție de activitate.
Relațiile dintre participanți într-un proiect sunt importante și oferă o imagine de ansamblu asupra comunicării dintre membri. De aceea s-a utilizat și această întrebare în chestionar: „Pe parcursul proiectului ce tip de relație profesor-elev a existat?”, verificându-se totodată ce tehnici de comunicare s-au utilizat între tipurile de participanți.
O altă întrebare explicativă este: „Ce tipuri de exemple de bune practici ați preluat și aplicat?”. Rolul acestei întrebări este pentru a sublinia bagajul de cunoștințe cu care a rămas respondentul în urma participării la activitățile proiectului, ce anume și-a însușit și ce anume pune în practică din ceea ce a învățat.
Dacă prin primele întrebări s-a descris contextul și s-au găsit explicații pentru cauzele efectelor, atunci întrebarea prescriptivă este așa cum o definește și numele, ca o prescripție medicală. Este rețeta care va face pacientul să se simtă mai bine sau în cazul de față va găsi importanța procesului de comunicare în proiectul Comenius prin calcularea gradului de satisfacție.
Pentru a cunoaște cât de mulțumit este respondentul de schimbările pe care le aduce proiectul Comenius, de comunicarea pe care o promovează și necesitatea unor astfel de proiecte pe viitor, următoarele întrebări au fost introduse în chestionar: „Cât de mulțumit/ă sunteți de inovația pe care acest proiect o aduce în sistemul de învățământ din România?; În ce măsură credeți că acest proiect ajută la îmbogățirea metodelor și tehnicilor de comunicare?; Credeți că datorită acestui proiect, nivelul de comunicare în școli a crescut?; În ce măsură credeți că vizitarea unei țări din UE poate influența comunicarea în școală?; Sunteți de acord cu ideea conform căreia, schimbul de bune practici din cadrul Proiectului Comenius poate influența modul de predare și evaluare din sistemul de învățământ românesc?; Ați dori să mai participați pe viitor la acest tip de proiect?”.
Studiu de caz propriu-zis
În continuarea cercetării inițiate, subcapitolul prezent va cuprinde o interpretare a răspunsurilor profesorilor, elevilor și studenților care au participat la un proiect Comenius. În cuprinsul răspunsurilor întrăbărilor de cercetare s-au selectat acele întrebările din chestionar considerate importante și interpretate răspunsurile celor intervievați cu alte comentarii ce privesc tema discutată, în continuarea acestei secțiuni.
Întrebarea numărul 2. „Considerați că Proiectul Comenius la care ați participat…” se referă la cele patru obiectivele principale Comenius, care urmăresc „îmbunătățirea calității, consolidarea dimensiunii europene a educației școlare, încurajarea învățării limbilor și promovarea conștiinței interculturale”. Aceste obiective au fost împărțite și camuflate sub forma unor afirmații generale privind avantajele unui proiect Comenius. Astfel, prima afirmație „Proiectul Comenius dezvoltă încrederea în sine” subliniază faptul că participarea la anumite activități în afara școlii și care se finalizează cu succes oferă persoanei respective o experiență care o motivează să încerce mai multe lucruri noi care să îi aducă succes și motivație în continuare. Încrederea în sine face parte din dezvoltarea personală a individului. Potrivit unui articol scis de Florin Roșoga, autorul cărții „Arta dezvoltării personale”, activitatea de a lua în calcul succesele și a le număra mereu reprezintă unul din cei 15 pași pentru creșterea încrederii în sine. Un alt pas important este învățarea. Acest proces îți mărește cunoștințele și cu câte cunoști mai multe dintr-un domeniu cu atât ești mai sigur pe tine. Pentru că proiectul Comenius presupune contact direct între culturi diferite prin activități precum vizite de studiu și întâlniri de proiect în țările partenere, dacă proiectul prezintă parteneriat multilateral, s-a stabilit afirmația: „Proiectul Comenius oferă contact direct cu elementele de cultură europeană”. Bunele maniere sunt necesare în societate și chiar dacă nu sunt atât de cultivate în țara noastră, în alte țări sunt obligatorii precum Marea Britanie. Participarea la activitățile ce presupun vizite în alte țări sau chiar vizite în țară ajută la șlefuirea comportamentului prin observarea anumitor atitudini sau maniere deosebite și însușirea lor din dorința perfecționării și identificării cu un model de viață. Pentru această componentă s-a adăugat afirmația: „Proiectul Comenius aprofundează regulile de comportament în societate.” De asemenea, prin implicarea activă în implementarea acestui proiect, mulți elevi sau studenți găsesc adevă ratul job, cărora li se potriveșete. Mulți își găsesc calea sau pacea, ceea ce vor să facă în viață pentru că „Proiectul Comenius este un suport pentru alegerea carierei”. Pentru că proiectul trebuie privit ca un bun pentru întreaga școală, ca o proprietate a întregii școli s-a optat și pentru afirmația: „Proiectul Comenius stimulează munca în echipă”. Pentru tema chestionarului s-au ales două afirmații: „Proiectul Comenius dezvoltă universul comunicării” – pentru că este vorba nu numai despre o limbă străină utilizată mai des, ci și celelalte componente de comunicare precum gesturi, mimică, semne. Comunicarea nu este doar orală, ci și scrisă și interpersonală. De asemenea s-a introdus afirmația: „Proiectul Comenius dezvoltă noi metode și tehnici de comunicare” – pentru obișnuirea respondenților cu aceste concepte și pentru a se observa dacă ei își dau seama că au utilizat astfel comunicarea în timpul derulării proiectului.
Conform răspunsurilor înregistrate (Figura 1), respondenții au optat cel mai mult pentru afirmația: „Proiectul Comenius dezvoltă noi metode și tehnici de comunicare”, în număr de 49 de alegeri, urmată la o diferență de 9 puncte de afirmația: „Proiectul Comenius dezvoltă încrederea în sine” – 40 și apoi continuată de „Proiectul Comenius stimulează munca în echipă” cu 34 de alegeri și iarăși o afirmație despre comunicare aleasă de 25 de ori – „Proiectul Comenius dezvoltă universul comunicării”. Cea mai puțin votată afirmație a fost „Proiectul Comenius este un suport pentru alegerea carierei” cu 5 puncte.
Figura 1:
Se pare că respondenții s-au axat mai mult pe comunicare în proiectul derulat de școala lor și cu ajutorul acesteia și-au dezvoltat încrederea în sine. De asemenea contactul cu persoane din altă țară i-a împins să folosească diferite tehnici de comunicare sau metode pentru a se înțelege cu ceilalți și succesul acestei activități le-a oferit o motivație pentru încredere în propria persoană.
La întrebarea numărul trei: „Pe o scală de la 1 la 5 ( unde 1 înseamnă –dezacord total și 5 – acord total), sunteți de acord cu următoarele afirmații?”, iarăși s-au ales mai multe afirmații specifice pentru verificarea respondenților în legătură cu opinia lor despre Proiectul Comenius și cum anume i-a ajutat pe ei participarea la acest proiect. Întrebarea această este mai profundă decât cealaltă de la numărul 2, pentru o imagine mai clară a părerii lor sincere.
Astfel trei dintre afirmații au fost legate de procesul de comunicare, astfel: „Proiectul școlar mi-a dezvoltat abilitățile de comunicare”; „Prin participarea la proiect am fost motivat să învăț o limbă străină”; „Mi-am schimbat tehnica de comunicare cu ceilalți colegi/profesori/elevi”. Scopul utilizării acestor afirmații a fost acela de a cunoaște cât mai mult despre tehnicile de comunicare utilizate de respondenți. Comunicarea este foarte importantă în cadrul proiectelor Comenius și necesară în toate sferele de activitate umane. Potrivit lui Jurgen Habermas, numai prin comunicare se pot lua decizii raționale și se pot legitima conduitele umane. Toate cele trei afirmații au punctaje mari cu valoarea „total de acord” de 40, 35 respectiv 36, dar și valori egale pentru valoarea „de acord” – 7.
O altă afirmație: „Cu ajutorul proiectului mi-am dezvoltat abilitățile de utilizare a computerului” a primit punctaj minim la valorea „total de acord” – 4 și punctaj maxim la valoarea de mijloc „nici acord, nici dezacord” – 24. Pentru a verifica părerea respondenților despre vizitele în altă țară și avanatajele evidente ale acestei activități s-a introdus și afirmația: „Proiectul mi-a schimbat imaginea despre o țară sau popor din Europa”. La acest punct majoritatea respondenților au fost de acord cu afirmația, valoarea „total de acord” a fost cea mai ales – 32, la fel și „de acord” – 10. La fel ca și la cealaltă întrebare s-a introdus o afirmație despre încrederea în sine: „Prin participarea la acest proiect am învățat să mă autoevaluez” și respondenții au fost iarăși de părere că este o afirmație cu care ei sunt „total de acord” – 41. „Am descoperit că am abilități despre care nu știam că le dețin” este o afirmație tot despre încrederea în sine, iar respondenții au fost „total de acord” – 27 și „de acord” – 16, acestea fiind cele mai punctate.
Pentru obiectivul Comenius, obiectiv ce presupune diversitate culturală s-a ales o altă afirmație: „Acum știu ce înseamnă diversitate culturală în spațiul european”, la care respondenții au ales să fie „total de acord”cu 36 de alegeri. Și ultima afirmație a presupus influența bunelor practici învățate în cadrul proiectului: „Am învățat noi practici și informații pe care le aplic la școală, chiar și în prezent”. Respondenții au fost din nou „total de acord” în număr majoritar – 33 și „de acord” – 12 (Figura 2).
Respondenții au fost atrași de două afirmații: : „Proiectul școlar mi-a dezvoltat abilitățile de comunicare” și „Prin participarea la acest proiect am învățat să mă autoevaluez”. Comunicarea este iarăși un element de bază și la fel este și încrederea în sine. Mulți dintre cei care au participat la acest gen de proiecte, spun că au facut-o pentru a căpăta mai multă încredere în sine, să se cunoască mai bine, să cunoască limitele în care se încadrează efortul lor. Și de asemenea, este adevărat că dacă cauza este comunicarea eficientă, atunci efectul este creșterea încrederii în sine.
Figura 2:
Comunicarea este necesară chiar și în relațiile informale din cadrul familiei sau din cadrul grupului de prieteni, însă ea poate îmbrăca forme diferite în funcție de persoanele cu care se comunică sau în funcție de activitățile în care se implică individul. Proiectul Comenius oferă o comunicare constantă, prin diferite tehnici și metode, dar pentru aplicarea acestor tehnici se cere cunoașterea persoanei cu care se întreține procesul de comunicare. De ce? Pentru că dacă se dorește cunoașterea comunicării se cere înțelegerea oamenilor. Oamenii sunt cei care realizează comunicarea și tot ei sunt cei care o opresc.
În continuare, la întrebarea patru, s-au prezentat limbile străine învațate, aprofundate sau utilizate cel mai des în cadrul activităților proiectului – „Ce limbă ați învățat/aprofundat în cadrul Proiectului Comenius?”. Astfel printre limbile străine alese, cea mai des utilizată a fost, bineînțeles, limba engleză cu un punctaj record de 40 de alegeri, urmată de limba franceză cu 4 puncte, apoi limba italiană cu 3, limba spaniolă cu 2 și limba portugheză cu 1 (Figura 3). Alegerea limbii engleze s-a datorat faptului că majoritatea profesorilor care au răspuns la chestionar sunt profesori de limba engleză, iar elevii sau studenții au prima limbă străină studiată tot engleza. Este important cunoașterea sau învățarea unei limbi străine, de aceea Figura 3:
promovarea ei este un obiectiv urmărit și de proiectul Comenius. Profesorii și elevii, par a fi sincer bucuroși că prin implicarea lor în proiecte reușesc să utilizeze tehnici de comunicare în limbi străine. Totuși este posibil ca pe parcurs, din cauza cunoașterii modeste a unei limbi străine, comunicarea să fie una defectă sau dificilă. De aceea la început poate părea greu, dar odată cu învățarea unor lucruri și experiențe noi într-o altă limbă poate aduce motivația de a încerca mai multe experiențe de genul acesta.
Următoarea întrebare:: „Ce tip de probleme ați întâmpinat în timpul participării la activitățile proiectului?” este legată de problemele întâmpinate în cadrul proiectului. Probleme la care respondenții au luat parteîn rezolvarea lor. Probleme prezentate la alegere au fost generale: probleme de comunicare sau bariere ale comunicării, deci lipsa unui management al comunicării; neîndeplinirea obligațiilor unui membru al echipei, adică unii au muncit mai mult ca alții; probleme cu deadline-ul pentru că și timpul poate deveni o problemă, uneori poate fi prea scurt și activitatea se sfârșește după deadline-ul propus; activități imposibil de realizat datorită complexității lor și a unui număr mare de resurse umane și de aici și probleme de natură finnciară; probleme cu grupul țintă prin neîndeplinirea numărului de persoane stabilit sau nepotrivire de idei și opinii și neînțelegeri între parteneri și cei din grupul Figura 4:
țintă; evaluarea precară a riscurilor, cum ar fi lipsa informațiilor necesare, persoane care nu știau ce au de făcut. Dar la baza tuturor problemelor a stat lipsa de comunicare sau abundența ei și de aceea problema aleasă de respondenți ca cea mai prezentă problemă în proiecte a fost cea de comunicare – 48. Alături de cea de comunicare, a fost problema lipsei de seriozitate a participanților sau a membrilor – 37, urmată de problema timpului – 35. Cea mai puțin prezentă a fost problema activităților greu de realizat – 4, deoarece planul proiectului a fost
bine formulat încă din faza cererii de finanțare (Figura 4).
La o primă analiză se observă probleme generale ca în orice proiect, dar de fapt în profunzime sunt probleme legate de comunicare, lipsa informației sau abundența ei, lipsa cunoașterii unui management al comunicării a dus la acest gen de probleme precum: lipsa de cooperare, neînțelegerea între membri etc.
Următoarea întrebare, numărul șase, se referă la tipul de activități: „La ce tip de activități ați participat?”. Ca exemple de activități s-au ales activitățile eligibile pentru Proiectul Comenius. Întâlnirile de proiect sunt transnaționale și se realizează între profesori și elevi ai școlilor participante la proiect cu scopul de a discuta problemele legate de planificarea, organizarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea proiectului.
Schimburile de profesori presupun schimbul între școli partenere, din țări europene, de profesori pentru dezvoltarea conținutului proiectului, dar și pentru dezvoltare profesională. Vizitele de studiu ale partenerilor din proiect presupun oportunități de cunoaștere a colegilor din instituțiile partenere ajutând la o mai bună înțelegere a necesităților proiectului.
Vizitele pregătitoare au rolul de a lega relații personale pentru un proiect de succes. Prin aceste vizite se face cunoștință cu școala parteneră, sistemul și cultura școlii respective. În cadrul acestor vizite se hotărăște derularea întregului proiect. În cadrul acestor tip de activități se folosesc abilitățile de negociere, comunicare și cele diplomatice. De asemenea, pe lângă acestea se vor folosi și toleranța, răbdarea, originalitatea și umorul.
Job-shadowing – ul presupune observare și se realizează prin deplasarea într-o altă instituție din altă țară care este similară cu cea în care profesează participantul. Pe lângă activitățile amintite, mai sunt și: cercetări, studii, schimburi de experiență și bune practici, activități de învățare și sesiuni de formare, conferințe, seminarii, work-shop-uri, școli de vară, campanii, publicații, pregătire lingvistică a personalului implicat în parteneriat, participare la evenimente organizate de rețelele Comenius.
Figura 5:
Cele mai comune activități care au fost alese sunt: întâlnirile de proiect și schimburile de experiență și bune practici la punctaj egal – 40 (Figura 5). Următoarea activitate cu un număr de 30 a fost aleasă job-shadowing, apoi publicații – 27 și participare la evenimente organizate de rețelele Comenius – 26 (întâlniri anuale, competiții, proiecte de parteneriat multilateral pentru promovarea inovației în domeniul educației și cooperare europeană. Activitatea cea mai puțin votată a fost cea de organizare și implementarea campanii – 1. După tipul de activități alese respondenții au participat la proiecte lingvistice și la proiecte multilaterale ale Rețelei Comenius.
Următoarele întrebări au rolul de a indica gradul de mulțumire și satisfacție cu privire la inovațiile aduse îm sistemul de învățământ prin Comenius, la metodele și tehnicile de comunicare utilizate precum și la creșterea nivelului de comunicare în școli. Astfel întrebările
Șapte, opt și nouă: „Cât de mulțumit/ă sunteți de inovația pe care acest proiect o aduce în sistemul de învățământ din România? / În ce măsură credeți că acest proiect ajută la îmbogățirea metodelor și tehnicilor de comunicare? / Credeți că datorită acestui proiect, nivelul de comunicare în școli a crescut?” au avut răspunsuri mai mult decât afirmative, ci chiar foarte optimiste. În ceea ce privește gradul de mulțumire latoate cele trei întrebări respondenții au ales valoarea cea mai înaltă : 47, 49 respectiv 45. (Figurile 6, 7 și 8).
Figura 6:
Figura 7:
Figura 8:
Următoarele întrebări, 10 și 11: „Ați călătorit cu ajutorul Proiectului Comenius? / Unde?”, se axează strict pe țările în care au călătorit și cu care au avut parteneriat respondenții, în cadrul proiectului. Cei care au intrat în contact cu alte culturi este majoritar: 43 (Figura 9).
Figura 9:
Țările partenere în proiectul Comenius, alese de respondenți sunt: Franța, Turcia, Polonia, Austria, Spania, Italia, Marea Britanie, Olanda, Grecia. Cei mai mulți au călătorit în Italia – 15 persoane și Turcia – 7 persoane. Olanda și Spania sunt țările cele mai puțin vizitate – câte 2 persoane în fiecare țară (Figura 10).
Figura 10:
În continuarea celor două întrebări de mai sus vin următoarele întrebări, 12 și 13 ca o completare.: „În ce măsură credeți că vizitarea unei țări din UE poate influența comunicarea în școală? / Sunteți de acord cu ideea conform căreia, schimbul de bune practici din cadrul Proiectului Comenius poate influența modul de predare și evaluare din sistemul de învățământ românesc?”.
Astfel cei care au călătorit pot da răspunsuri mai exacte în privința bunelor practici în sistemul de predare în școala lor precum și contactul cu o nouă cultură ce poate aduce schimbări de comunicare. Atât la prima, cât și la a doua întrebare respondenții au dat răspunsuri afirmative. Respondenții au fost de acord cu ideea schimbului de bune practici în număr de 49 (Figura 11). Cât privește cealaltă întrebare, doar 30 de persoane au fost siguri pentru valoarea „în foarte mare măsură” și doar 10 au ales „în mare măsură” (Figura 12).
Figura 11:
Pentru împărțirea respondenților pe categoriile: profesor, elev sau student s-au introdus întrebările 14 și 15: „Sunteți: pofesor, elev, altă variantă?” respectiv „Ca profesor ce materie predați?”. Astfel 26 dintre chestionați au fost profesori, elevi au fost 10 și studenți în număr de 14 (Anexă – ). Profesorii au fost majoritari profesori de Engleză – 13, dar și de Limba Franceză – 5. De asemenea au mai fost profesori de Limba Spaniolă – 2, de Limba Română – 2, de Biologie – 1, de Limba Latină – 2 și Sociologie – 1 (Figura 13).
Figura 12:
Figura 13:
O altă întrebare esențială este cea cu numărul 16: „Pe parcursul proiectului ce tip de relație profesor-elev a existat?”. Aceasta oferă o imagine a relațiilor dintre un profesor și elev și stilul de comunicare folosit în cadrul proiectului între elevi și profesori. Conform rezultatelor, 48 de respondenți au ales stilul formal și doar 8 au ales stilul informal (Anexa – ).
Întrebarea cu numărul 17: „Ce tipuri de exemple de bune practici ați preluat și aplicat?” este una din întrebările importante deoarece pune accent pe rolul și importanța bunelor practici din cadrul unul proiect Comenius. Cel mai bun exemplu de bune practici ales de respondenți este „metoda de autoevaluare” – 48, urmată de „tehnici de comunicare în clasă” – 37 și de „practicile de evaluare” – 29. Se pare că cele mai puțin preluate exemple au fost „exemple relații profesor-elev” – 10 (Figura 14).
Figura 14:
Ultima întrebare: 18 „Ați dori să mai participați pe viitor la acest tip de proiect?”, relevă dorința respondenților de a repeta experiența implicării în proiecte Comenius datorită gradului înalt de satisfacție pe care l-au avut în urma finalizării activităților. 42 de respondenți au răspuns afirmativ la această întrebare, 6 au răspuns negativ și 2 s-au abținut.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Metode Si Tehnici de Comunicare In Proiectele Comenius (ID: 107359)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.