Metode Si Tehnici De Analiza A Datelor Curs [625934]

1 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
CURS 1
NO /uni021AIUNI GENERALE DESPRE CERCETAREA GEOGRAFIC Ă

În perioada contemporan ă, cercetarea geografic ă înregistreaz ă o muta /uni0163ie calitativ ă cu
centrare preponderent ă pe aspecte aplicative. Aceast ă orientare impune o cunoa ștere
fundamentat ă a fenomenelor geografice, bazat ă pe o metodologie adecvat ă și aprofundat ă. În
acest context, cursul, este axat pe linia preciz ării principiilor, metodelor și tehnicilor de lucru
utilizate în abordarea studiilor din domeniul geogr afiei, prin prezentarea particularit ă/uni0163ilor
fiec ărei etape de cercetare, a problematicii de baz ă și metodologiei specifice fiec ărei
componente astfel ca, în final, s ă se constituie într-un îndrum ător pentru studen /uni0163ii cu afinit ă/uni0163i
pentru cercetarea știin /uni0163ific ă sau punct de sprijin în elaborarea lucr ărilor de licen /uni0163ă .
Cercetarea are drept scop cunoa șterea unor fenomene ce sunt ne știute/necunoscute de
către fiin /uni021Ba uman ă. Se realizeaz ă pentru parcurgerea procesului de evolu /uni021Bie, pentru descoperire
(Elias, 1986, pag.20).

I. Locul geografiei în contextual știin /uni021Bific actual
Dintre diversele opinii asupra locului geografiei î n contextul știin /uni0163ific actual poate fi
re /uni0163inut ă aceea propus ă de R. Brunet (1990, Geo.universelle, vol I), care pleac ă de la 6 idei
principale:
1. Geografia este știin /uni0163a teritoriului sau a organiz ării și diferen /uni0163ierii spa /uni0163iale . Spa /uni0163iul
este un produs al vie /uni0163ii sociale, dar și una din condi /uni0163iile acesteia. No /uni0163iunea de teritoriu , trimite
atât la conceptul de spa /uni0163iu, cât și la cel de timp, vizând atât formele spa /uni0163iale rezultate, dar și
sensul acestora, permi /uni0163ând geografiei s ă–și afirme utilitatea social ă, mai ales în domeniul
amenaj ării și al mediului;
2. Exist ă reguli precise de descifrare a produc /uni0163iei sociale a spa /uni0163iului geografic ,
plecând de la utilizarea acestuia (apropriere, expl oatare, habitat, schimb). În aceast ă rela /uni0163ie
om-mediu , omul este punctul de pornire, spa /uni0163iul nefiind decât o reflexie a ac /uni0163iunii acestuia,
fără s ă elud ăm complet posibilele influen /uni0163e ale acestui spa /uni0163iu în via /uni0163a și mai ales în modul de
percep /uni0163ie a individului;
3. Exist ă reguli precise de organizare și diferen /uni0163iere a spa /uni0163iului geografic –
spa /uni0163ializare, distan /uni0163ă , densitate, rela /uni0163ii-interac /uni0163iuni, gravita /uni0163ie (polarizare), comunicare,
disimetrie. Toate sunt asociate grupurilor sociale și modurilor prin care acestea intr ă în rela/uni0163ie
cu mediul, încorporând cele dou ă mari dimensiuni – Natura și Istoria, asupra c ărora societ ă/uni0163ile
ac /uni0163ioneaz ă conform mijloacelor de care dispun și strategiilor pe care și le construiesc. Aceast ă
problematic ă a strategiilor – individuale sau colective, tinde s ă ocupe primul loc în aten /uni0163ia
geografilor, f ără ca disciplina s ă propun ă o metodologie proprie, determinând interferen /uni0163e cu
sociologia și psihologia;
4. Geografia pleac ă de la ipoteza c ă teritoriul planetar este ordonat de o înl ăn/uni0163uire a
obiectelor geografice de diverse naturi – locuri, a rii, câmpuri, re /uni0163ele;
5. Geografia porne ște totdeauna în ipotezele sale de cercetare de la o bserva /uni0163ii
localizate care permit stabilirea ordinii, dezordinii și a disparit ă/uni0163ii. Ea analizeaz ă fie distribu /uni0163ii
spa /uni0163iale, fie organiz ări teritoriale – mondiale, regionale sau locale. Astfel, ea reu șește s ă
aduc ă o contribu /uni0163ie original ă la cunoa șterea lumii, a societ ă/uni0163ilor și a mediului (ambian /uni0163ei)
acestora. Geografia, ca viziune asupra lumii, nu es te ceva nou, dar trebuie subliniat faptul c ă,
aceast ă privire porne ște de la studiul distribu /uni0163iilor spa /uni0163iale a fenomenelor și recurge la metode,
mijloace și informa /uni0163ii de ordin calitativ și cantitativ.
6. Realitatea geografic ă nu este deloc simpl ă, o viziune asupra unui fenomen dat nu
este exclusivist ă, orice nou ă abordare este util ă dac ă aprofundeaz ă sau introduce o nou ă
variabil ă.
Având în vedere cele men /uni0163ionate, geografia are dou ă particularit ă/uni0163i esen /uni0163iale :

2 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
a) în prim plan situeaz ă conceptul de situa /uni0163ie sau de loc în spa /uni0163iu al fenomenului studiat,
ceea ce permite un demers deductiv, verificabil pri n experimentare;
b) este ata șat ă puternic de no /uni0163iunile de mediu și scar ă a fenomenului , deci acord ă o mare
aten /uni0163ie relativit ă/uni0163ii mecanismelor, legit ă/uni0163ilor și determin ărilor. Scara este o alt ă no /uni0163iune
esen /uni0163ial ă în geografie care asigur ă o specificitate unic ă acesteia pe plan știin /uni0163ific. Este
indispensabil astfel ca orice fenomen localizat sau orice teren de aplica /uni0163ie s ă fie plasat, pe
rînd, în mai multe contexte scalare (de rang inferior sau superior), numai astfel putân d
clarifica lucrurile, altfel nu reu șim decât o acumulare de observa /uni0163ii f ără sens precis.
Preciz ările teoretice anterioare pornesc de la un postulat care întrune ște maxim ă
adeziune printre speciali știi de marc ă, îndeosebi în domeniul geografiei umane – geografia
este o știin /uni0163ă social ă a c ărei finalitate este c ăutarea sensului spa /uni0163iului . Explicitarea acestui
postulat poate fi sprijinit ă de cele șapte caracteristici esen /uni0163iale ale geografiei ca știin /uni0163ă social ă,
denun /uni021Bate de R.Rochefort în 1984:
– geografia nu studiaz ă omul, ci oamenii , nu specia uman ă, ci indivizii constitui /uni0163i în
grupuri sociale. Aceasta poate privilegia paradigma existen /uni0163ial ă;
– geografia nu se intereseaz ă de spa /uni0163iu în sine , care nici nu este palpabil, ci de acel
spa /uni0163iu care devine real prin semnifica /uni0163iile și atributele pe care omul i le acord ă. Este ceea ce se
nume ște spa /uni0163iul produs , specific unui anumit context temporal și cultural;
– geografia are dreptul s ă cear ă un loc care i se cuvine în societate dar, acesta nu are
sens dac ă ea nu are o utilitate social ă. Aceast ă dimensiune (aplicativ ă, activ ă, opera /uni0163ional ă
etc.) este necesar ă pentru a furniza solu /uni0163ii în amenajarea spa /uni0163iului. În acest sens trebuie pornit
de la situarea în centru a omului (nu în sens antro pocentrist ci sistemic), o amenajare a
spa /uni0163iului (teritoriului) care s ă fac ă abstrac /uni0163ie de acesta nu exist ă;
– geografia contemporan ă trebuie s ă se implice în via /uni0163a social ă și politic ă a cet ă/uni0163ii.
Terenul , atât de drag geografului, trebuie reabilitat în s ensul de teren de ac /uni0163iune și nu numai
de observa /uni0163ie ;
– geografia ca știin /uni0163ă a peisajului , v ăzut ca o reprezentare și nu ca o realitate concret ă,
este o latur ă care nu poate fi ignorat ă;
– geografia nu poate face abstrac /uni0163ie de un mijloc la care este obligat ă, ca orice știin /uni0163ă ,
să recurg ă – discursul , diferit de la un interlocutor la altul, dar esen /uni0163ial pentru a descifra
mecanismele func /uni0163ion ării spa /uni0163iului și pentru a face cunoscute rezultatele cercet ării. Geograful
trebuie s ă accepte aceast ă form ă de control social, garant al unei știin /uni0163e axate pe problemele
curente;
– în centrul oric ărei investiga /uni0163ii geografice trebuie re /uni0163inut totdeauna faptul c ă
individul studiat în raporturile sale cu mediul nu este un obiect spa /uni0163ial oarecare ci este
subiect , este cel care ac /uni0163ioneaz ă.
Se observ ă astfel c ă elementul central al discursului geografic îl const ituie raporturile
dintre Natur ă și Cultur ă, între fenomenele naturale și cele sociale. Este vorba de natura
perceput ă în dinamica proprie și nu de natura filozofic ă (esen /uni0163ă a lucrurilor), a naturali știlor
(exterioar ă omului, confundat ă cu mediul) sau cea cosmic ă. Existen /uni0163a unui sistem natural
independent de cel social nu poate fi negat ă, dar primul nu poate fi definit decât raportat la o
anumit ă cultur ă, la reprezent ările și tehnicile unui sistem social ( natura mediatizat ă).
Intervine aici dilema: date naturale sau constrânge ri naturale. Trecerea de la primul termen la
al doilea este de fapt pasajul de la sistemul natur al la cel social (cazul constrângerilor
climatice). Naturalul astfel perceput r ămâne un element central al cercet ării geografice.

II. Obiectul de studiu al cercet ării geografice
Fiecare disciplin ă decupeaz ă din realitatea obiectiv ă un domeniu pe care încearc ă s ă-l
clarifice. Geografia are ca obiect de studiu spa /uni0163iul terestru și organizarea sa, presupune o
abordare multi-scalar ă a factorilor geografici, dat ă fiind dimensiunea acestui spa /uni0163iu și
complexitatea organiz ării sale. Factorii geografici pot fi atât de natur ă spa /uni0163ial ă dar și

3 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
aspa /uni0163ial ă, ace știa din urm ă având un rol important în organizarea spa /uni0163iului – factori
economici, sociali, culturali, politici, codifica /uni0163i de regul ă sub form ă de norme și legi, înscrise
în spa /uni0163iu, ghidându-i acestuia produc /uni0163ia și utilizarea.
Terenul rămâne unul din punctele forte ale cercet ării geografice, statutul și locul s ău
cunoscând îns ă o schimbare major ă. Terenul nu mai poate fi v ăzut ca un furnizor de legit ă/uni0163i și
adev ăruri știin /uni0163ifice prin el însu și, ci doar un mijloc de colectare a informa /uni0163iilor , care
trebuiesc prelucrate și interpretate pentru a extrage esen /uni0163a evolu /uni0163iilor. Harta, SIG-urile, analiza
numeric ă, teledetec /uni0163ia și fotointerpretarea, completeaz ă terenul și permit o interpretare
pertinent ă a faptelor geografice, imposibil ă numai prin observa /uni0163ia de teren. Toate aceste
mijloace, recurg la acela și tip de demers știin /uni0163ific, specific geografiei care porne ște de la
localizarea și pozi /uni0163ia relativ ă a fenomenului studiat . În acest caz, geografii propun trei
chestiuni de baz ă: cine?, referitoare la grupurile care ocup ă spa /uni0163iul studiat, cu modurile lor
specifice de organizare a acestuia dar și la structurile naturale ale spa /uni0163iului; ce? și cum?, care
se refer ă la produc /uni0163ia economic ă și social ă a acestor grupuri, modul specific de gestiune a
resurselor, intensitatea schimburilor, diversitatea tehnicilor utilizate, func /uni0163ionalitatea
geosistemului etc.; unde?, care trateaz ă strict localizarea, intrinsec ă structurii geosistemului
sau ca reflex al alegerii umane. Indiferent de cale a urmat ă, orice demers geografic are în
centru acest concept central care este spa /uni0163iul geografic , abordat direct (când se studiaz ă logica
alc ătuirii spa /uni0163iului studiat) sau indirect (când este studiat modu l de percep /uni0163ie, de reprezentare
a spa /uni0163iului de c ătre indivizi). În toate cazurile, raporturile spa /uni0163iale rămân în centrul aten /uni0163iei.
Aceasta face ca geografia s ă poat ă aborda o tematic ă extrem de divers ă, aparent suprapus ă
altor domenii de interes, de la peisaj la șomaj sau de la amenajare teritorial ă la studiul
mediului.
Tipuri de cercet ări:
/box2 Cercetare descriptiv ă – descrierea fenomenelor, definirea și factorii care le
influen /uni021Beaz ă
/box2 Cercetarea explicativ ă – explicarea prin cum? și de ce? se produc anumite fenomene
(plecarea de la anumite premise)
/box2 Cercetarea evaluativ ă – evaluarea politicilor, programelor, fenomenelor geografice
Cercetarea geografic ă este important ă:
– Pentru în /uni021Belegerea rapoartelor de cercetare etc.
– Pentru a putea realiza rapoarte de cercetare în med iul academic
– Pentru în /uni021Belegerea instrumentelor de management:
/box2 Crearea de politici
/box2 Planificare
/box2 Management

Tabel 1. Realizarea diferitelor proiecte turistice utilizând instrumente de management
Nivel Centre de agrement Administra /uni021Bii
de turism Centre de art ă Parcuri
Na /uni021Bionale
Politic ă Utilizarea de c ătre toate
grupele de vârst ă Extinderea
sezonului de
vârf Încurajarea
arti știlor
contemporani Cre șterea
veniturilor non-
guvernamentale,
pe cont propriu
Plan Plan pe 2 ani de cre ștere a
sosirilor turi știlor
vârstnici cu 50% Plan pe 3 ani
pentru a cre ște
vizitele în
sezon prin
promovarea Plan pe 3 ani
pentru crearea de
noi activit ă/uni021Bi
pentru arti știi
contemporani Plan pe 3 ani
pentru
implementarea
unui program de
plat ă a vizitelor

4 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
de noi
festivaluri
Management Realizarea unor sesiuni de
men /uni021Binere în form ă a
vârstnicilor Alegerea
temelor de
festivaluri si
implementarea
lor Selectarea
arti știlor și crearea
de lucr ări,
activit ă/uni021Bi Implementarea
unui program de
plat ă a vizitelor

Cercetarea poate fi realizat ă de diverse persoane/institu /uni021Bii precum:
/box2 Persoane din mediul academic
/box2 Studen /uni021Bi, doctoranzi
/box2 Organiza /uni021Bii guvernamentale și private (Autoritatea Na /uni021Bional ă în Turism)
/box2 Consultan /uni021Bi
/box2 Manageri, cercet ări despre:
/box5 Clien /uni021Bi
/box5 Poten /uni021Biali clien /uni021Bi
/box5 Personal
/box5 Performan /uni021Bă
/box5 Competitori
/box5 Produse

III. Informa /uni0163ia geografic ă
Trimite totdeauna la un obiect localizat pe suprafa /uni0163a terestr ă și care comport ă mai multe
atribute. Localizarea sa presupune un sistem de referin /uni0163ă . O caracteristic ă esen /uni0163ial ă este aceea
a tridimensionalit ă/uni0163ii (Z= f(X,Y), unde Z este atributul, X și Y, coordonatele sistemului de
referin /uni0163ă , dar poate fi și tridimensional ă atunci când asociaz ă mai multe atribute
(Z1,Z2,…Zn=f(Z,Y)). Exist ă mai multe tipuri de obiecte geografice dintre care pot fi re /uni0163inute:
– unit ă/uni0163i spa /uni0163iale provenite din decuparea unui spa /uni0163iu continuu (administrativ, politic,
bazin hidrografic, unitate fizico-geografic ă);
– o entitate sau un obiect din spa /uni0163iu : exploata /uni0163ie agricol ă, cartier, ora ș, gospod ărie, râu,
versant etc.;
– un flux sau un schimb între dou ă locuri geografice (de natur ă fizic ă sau antropic ă).
Aceste informa /uni0163ii pot fi punctuale (un obiect localizat în spa /uni0163iu), liniare (fluxuri, re /uni0163ele
între dou ă sau mai multe puncte), areale (decupaj cu forme geometrice diverse).
Utilitatea informa /uni0163iei geografice primare provine din faptul c ă permite dou ă opera /uni0163ii:
reperajul (localizarea absolut ă sau relativ ă) și compara /uni0163ia (identificarea posibil ă a varia /uni0163iilor
în spa /uni0163iu). Compara /uni0163ia este cu atât mai util ă cu cât obiectele geografice sunt comparabile fie
prin propriet ă/uni0163ile comune fie prin varia /uni0163ia cantitativ ă între anumite limite; aceasta permite
ac /uni0163iunea și previziunea, necesar ă pentru orice actor social.
Orice divizare a spa /uni0163iului geografic este arbitrar ă iar interpretarea informa /uni0163iilor
spa /uni0163ializate depinde de decupajul re /uni0163inut. Spa /uni0163iul este divizat din ra /uni0163iuni administrative
(gestiunea teritoriului), politice, naturale etc. O rice geograf trebuie s ă cunoasc ă dou ă
probleme esen /uni0163iale: agregarea datelor și lectura distribu /uni0163iilor spa /uni0163iale se schimb ă odat ă cu
modificarea sc ării de studiu . Astfel, concluziile deduse la o anumit ă scar ă nu sunt obligatoriu
validate și la alt ă scar ă. În general, posibilitatea concentr ării spa /uni0163iale a unui fenomen spore ște
odat ă cu m ărirea sc ării de studiu dar pot fi și situa /uni0163ii în care o distribu /uni0163ie oarecare poate fi
dispers ă la o scar ă și concentrat ă la alta; a doua problem ă este sensibil diferit ă – rezultatele
pot s ă se schimbe odat ă cu modificarea decupajului geografic .

5 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
IV. Principalele teme ale studiilor geografice
Dup ă o lung ă tradi /uni0163ie a îmbin ării dintre geografia uman ă și cea fizic ă a urmat o alt ă
perioad ă, de compartimentare și specializare încât geografia este ast ăzi divizat ă într-o
puzderie de ramuri și specializ ări, de multe ori mai apropiate de disciplinele cone xe.
R. Johnson recunoa ște patru direc /uni0163ii de abordare în geografia uman ă, care ar putea
unifica diversele specializ ări:
a) perspectiva economic ă, având în centru produc /uni0163ia și circula /uni0163ia bunurilor;
b) perspectiva social ă, având în centru teritoriul și grupurile sociale, legat ă de cea
anterioar ă prin modalit ă/uni0163ile de consum ale bunurilor și serviciilor. Aceasta este cea mai
complex ă fiind legat ă de problemele distribu /uni0163iei și dinamicii popula /uni0163iei, a difuziunii modelelor
culturale sau a rela /uni0163iilor dintre om și mediu;
c) perspectiva politic ă, care urm ăre ște modul în care structurile politice imprim ă
spa /uni0163iului geografic caracteristici exprimate prin disco ntinuit ă/uni0163i, fluxuri și ac /uni0163iuni menite s ă-l
organizeze;
d) perspectiva istoric ă, un corolar al celorlalte trei pe care le abordeaz ă în perspectiv ă
crono-spa /uni0163ial ă.
În geografia fizic ă, P. Hagget distinge patru alte teme fundamentale:
a) perspectiva descriptiv ă (monografic ă), care se bazeaz ă pe observa /uni0163iile de teren
analizate corelativ între compartimentele spa /uni0163iului fizic;
b) perspectiva sintetic ă, bazat ă pe cea anterioar ă, dar avînd în centru no /uni0163iunile de
discontinuitate și limit ă, v ăzute ca o sintez ă a evolu /uni0163iei unei regiuni studiate;
c) perspectiva peisagist ă, adaug ă celei anterioare ac /uni0163iunea uman ă ca factor de
transformare a spa /uni0163iului geografic;
d) perspectiva ambiental ă, o încununare a celor anterioare, prin abordarea sintetic ă a
mediului fizic și a celui social în interac /uni0163iune , cu accent pe func /uni0163ionalitatea acestora, pe
sursele degrad ării lor și în final pe m ăsurile de combatere a disfunc /uni0163iilor.
Toate aceste perspective pot fi abordate la diverse sc ări, la nivel teoretic, metodologic
sau practic, l ărgind destul de mult aria de interes a geografului. Nu trebuie uitat ă dintre
preocup ări și didactica geografiei , paradoxal, o ramur ă mai nou ă.

V. Întocmirea unui proiect de cercetare

Tipuri de studii și cercet ări:
/box2 Evalu ări ale mediului turistic
/box2 Profile de pia /uni021Bă (dimensiune, consumatori, profitabilitate, furnizo ri)
/box2 Studiu de pia /uni021Bă (cerin /uni021Bele, atitudinile consumatorilor fa /uni021Bă de produsul turistic)
/box2 Segmentarea pie /uni021Bei/studii de stil de via /uni021Bă (vârst ă, sex, ocupa /uni021Bie, venit)
/box2 Studii de fezabilitate (cerere viitoare, viabilitat e financiar ă, impact de mediu)- pentru
lansare produse sau centre turistice
/box2 Studii ale nevoilor de recreere (nevoi, utilizare, participare la recreere a reziden /uni021Bilor)
/box2 Strategii în turism și planuri de marketing în turism (întâlnirea oferte i cu cererea
turistic ă, PPP)

În reu șita unui demers știin /uni0163ific, faza preliminar ă a construc /uni0163iei unui proiect de
cercetare este esen /uni0163ial ă. Acesta con /uni0163ine o descriere detaliat ă a fiec ărei etape insistând asupra
coeren /uni0163ei de ansamblu. Un proiect de cercetare cuprinde ur m ătoarele elemente:
– o scurt ă prezentare a subiectului propus cercet ării;
– o trecere în revist ă a literaturii de specialitate , prin intermediul unei analize critice,
este ceea ce se cheam ă „starea chestiunii” sau „istoricul cercet ărilor”. Trebuiesc eviden /uni0163iate
rezultatele deosebite, ipotezele validate care vor sprijini proiectul propus, rezultatele care vor
fi integrate în acesta;

6 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
– prezentarea problemei ridicate , definindu-i conceptele de baz ă și demonstrându-i
pertinen /uni0163a prin precizarea: dac ă studiul va permite aprofundarea conceptelor, dac ă va umple
un vid teoretic sau metodologic sau va constitui un cadru în acest sens, dac ă va avansa analiza
empiric ă a fenomenului studiat, dac ă va ameliora sau introduce noi instrumente și metode de
analiz ă, dac ă studiaz ă un fenomen nou pentru teritoriul studiat sau dac ă studiul este o ocazie
de a aduna informa /uni0163ii inedite, dac ă studiul poate conduce la generaliz ări interesante;
– determinarea obiectivelor și a ipotezelor , precizând dac ă acestea descriu, compar ă,
testeaz ă, explic ă, prezic sau modelizeaz ă, făcând apel la literatura deja existent ă;
– precizarea cadrului teoretic , schematizarea acestuia, demers indispensabil care
trebuie s ă precizeze care este gradul de conceptualizare re /uni0163inut, dac ă acesta este un efort
teoretic propriu;
– precizarea metodologiei , prin prezentarea etapelor succesive, care trebuie s ă fie
cuprinz ătoare.
Cel mai adesea se utilizeaz ă o schem ă opera /uni0163ional ă constituit ă din cinci
compartimente distincte:
a. definirea și justificare spa /uni0163iului studiat . Trebuie s ă se r ăspund ă la urm ătoarele întreb ări:
care este decupajul geografic re /uni0163inut? care este rela /uni0163ia dintre problema studiat ă și spa /uni0163iul
re /uni0163inut? care este scara la care se lucreaz ă?
b. determinarea perioadei de studiu , precizând dac ă este vorba de un studiu transversal sau
longitudinal;
c. definirea obiectului de studiu și a caracteristicilor acestuia;
d. prezentarea metodelor de colectare a informa /uni0163iilor necesare (fapte, observa /uni0163ii, date)
definind felul acestora, strategia ob /uni0163inerii lor, justificând alegerea acestora. În cazul datelor
secundare trebuiesc descrise sumar sursele avute în vedere, iar dac ă acestea sunt primare,
trebuie precizat ă modalitatea de e șantionare sau de construire a unui chestionar, etc.
e. alegerea mijloacelor și tehnicilor de analiz ă, conform tipului de informa /uni0163ii și obiectivelor
sau ipotezelor re /uni0163inute.
Precizarea bibliografiei de baz ă este de asemenea important ă. Pe tot parcursul
întocmirii proiectului de cercetare o problem ă important ă este aceea a gestiunii timpului .
Trebuiesc astfel prev ăzute costurile de timp ale fiec ărei etape, diminuând la maximum efortul.
Aceasta se ob /uni0163ine prin: notarea exact ă a referin /uni0163elor bibliografice, a cuvintelor cheie, pentru a
evita relectura; începerea redact ării înc ă din faza de colectare a informa /uni0163iilor, l ăsarea acestei
opera /uni0163ii pentru faza final ă este una din cele mai grave erori; alegerea corect ă a momentului
colect ării informa /uni0163iilor sau a observa /uni0163iilor pe teren.

VI. Realizarea planului de cercetare
Planificarea cercet ării presupune o ra /uni0163ionalizare a tuturor activit ă/uni0163ilor conform
obiectivelor propuse. Planul de cercetare cuprinde :
– obiectivele care trebuiesc atinse;
– etapele realiz ării acestora;
– programarea cercet ării și evaluarea costului.
Planificarea cercet ării este atât un program de lucru, cât și un instrement de coordonare.
Componentele schemei opera /uni0163ionale :
a) definirea regiunii de studiu și justificarea decupajului geografic . Trebuie precizat
cu exactitate dac ă e vorba de o regiune administrativ ă, economic ă, natural ă, cultural ă, politic ă
etc. Trebuiesc precizate limitele acesteia și caracteristicile esen /uni0163iale ale zonei studiate. În
cazurile în care este vorba de un spa /uni0163iu divizat între mai multe subunit ă/uni0163i (frecvent în
geografie) trebuie precizat ă comparabilitatea acestora și pozi /uni0163ia în cadrul unit ă/uni0163ii re /uni0163inute;
b) determinarea sc ării de analiz ă. Pentru cercetarea geografic ă este un moment cheie,
aceea și problem ă putînd fi studiat ă la microscar ă, la mezoscar ă sau la macroscar ă, ori
concomitent la toate trei. Alegerea sc ării influen /uni0163eaz ă direct rezultatele cercet ării, care difer ă

7 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
de la o scar ă la alta. Se impune astfel problema agreg ării datelor, fie c ă folosim o scar ă de
detaliu sau de anvergur ă, adic ă fie c ă privilegiem particularul sau c ă urm ărim tendin /uni0163ele
generale prin eliminarea din calcul a varia /uni0163iilor locale.
c) determinarea perioadei de studiu , prin situarea în timp a problemei abordate,
transversal (la o anumit ă dat ă) sau longitudinal (pe o perioad ă lung ă).
d) alegerea metodei de colectare a datelor . În general se folose ște e șantionarea atunci
cînd colect ăm informa /uni0163ii primare. Frecvent sînt utilizate date brute, fur nizate dee c ătre
institu /uni0163ii specializate (statistice, meteorologice etc).
e) alegerea și definirea variabilelor de lucru trebuie s ă fie conform ă obiectivelor și
ipotezelor propuse. Pentru aceasta trebui plecat de la o bun ă definire a conceptelor vehiculate,
care asigur ă rigoare, coeren /uni0163ă între enun /uni0163uri și observa /uni0163ii. Un concept poate fi exprimat prin
mai mul /uni0163i indicatori, proprii unei dimensiuni a acestuia. T rebuiesc astfel bine definite
variabilele reprezentative ale conceptului.

VII. Sursele documentare
Colectarea și inventarierea documentelor pertinente impune utilizarea resurselor de
care dispun bibliotecile : fi șiere, cataloage, repertorii bibliografice retrospec tive sau curente,
arhive etc. O cercetare documentar ă riguroas ă trebuie s ă aib ă ca rezultat o analiz ă critic ă,
reie șit ă dintr-un plan logic, sistematic de studiu. Pentru a nu pierde timp, este necesar ă o
triere prealabil ă a surselor de informare , pe categorii (reviste, studii, c ăr/uni0163i, enciclopedii,
atlase etc). Pentru aceasta alegerea ini /uni0163ial ă a unor cuvinte cheie , corespunz ătoare temei
abordate este foarte important ă, mai ales în cazul utiliz ării surselor informatizate dar nu
numai.
Sursele documentare pot fi împ ăr/uni0163ite în dou ă categorii:
a) surse nescrise : obiectele și urmele materiale; iconografia (sursele cartografi ce);
sursele orale (interviuri, anchete); sursele audio- vizuale;
b) surse scrise : documentele oficiale, publice sau din arhive; sur sele scrise neoficiale –
presa, periodicele, c ăr/uni0163ile; sursele statistice – brute sau prelucrate.
În cercetarea documentar ă dou ă ac /uni0163iuni cheie trebuiesc avute în vedere: clasificarea și
organizarea informa /uni0163iei. Pot fi avute în vedere trei tipuri de cercetar e documentar ă în func /uni0163ie
de natura studiului:
-o cercetare de informare imediat ă, punctual ă, făcând apel la sursele cele mai recente;
-o cercetare superficial ă impus ă de necesit ă/uni0163ile unui expozeu sau pentru constituirea
unui dosar referitor la o problem ă anume;
-o strategie documentar ă, atunci când tema este de anvergur ă. În acest caz cercetarea
nu este liniar ă ci, implic ă reveniri la sursele deja recenzate.

VIII. Structura și diversitatea surselor bibliografice
O chestiune rareori avut ă în vedere este aceea a momentului în care se consider ă
încheiat ă documentarea , având în vedere faptul c ă în prezent sursele de informare sunt foarte
abundente și variate. Exist ă dou ă tipuri de surse bibliografice: primare și derivate. Prima
categorie cuprinde documentele de arhiv ă, publica /uni0163iile diverse și observa /uni0163iile. A doua
cuprinde bibliografiile retrospective, foarte utile , dic /uni0163ionarele de specialitate, recenziile etc. O
categorie aparte o constituie lucr ările de referin /uni0163ă – enciclopedii, dic /uni0163ionare generale, tot mai
variate. Num ărul revistelor de specialitate a crescut continuu î n statele cu o geografie avansat ă
(/uni0163ă rile anglo-saxone, Fran /uni0163a, Germania), de cele mai multe ori specializate, f apt ce faciliteaz ă
cercetarea (specializare atât tematic ă cât și regional ă).
În citirea unui articol dintr-o revist ă (frecvent recenzate pe parcursul document ării,
fiind mai u șor de urm ărit decât lucr ările ample) trebuie urmat ă o schem ă logic ă:
a) analiza titlului (dac ă este original sau banal);
b) referin /uni0163ele autorilor (cunoscu /uni0163i, novici);

8 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
c) citirea atent ă a rezumatului , în cazul în care prezint ă interes se continu ă lectura;
d) urm ărirea caracterului aplicativ , a comparabilit ă/uni0163ii cu alte demersuri similare.
Urmeaz ă interoga /uni0163iile asupra subiectului articolului, referitoare la : metodologia
utilizat ă, gradul de modernitate al prelucr ării informa /uni0163iilor utilizate, recursul la noi date sau
informa /uni0163ii, c ăutarea unor rezultate comparabile. Prima dintre ace stea presupune o lectur ă
aprofundat ă a articolului, urm ătoarele presupun mai degrab ă compararea cu celelalte articole
similare.
Foarte numeroase sunt publica /uni0163iile neperiodice (cursuri, studii, c ăr/uni0163i). Pentru o lectur ă
rapid ă, eficient ă trebuiesc clasificate astfel : lucr ări introductive, teoretice; lucr ările de
ini /uni0163iere într-un domeniu; lucr ările tematice , foarte variate, utile pentru realizarea unui bila n /uni0163
al cunoa șterii unui domeniu; culegerile de texte și articole , de cele mai multe ori consacrate
unei tematici precise; eseurile de factur ă teoretic ă și epistemologic ă; lucr ările cu caracter
aplicativ, dic /uni0163ionarele etc. Astfel organizate, sursele vor fi parcurse cu mai mult ă facilitate,
posibilitatea ignor ării unor lucr ări de referin /uni0163ă fiind exclus ă.
Documentele oficiale presupun o gril ă de lectur ă sensibil diferit ă, necesitând o aten /uni0163ie
sporit ă pentru a elimina ambiguit ă/uni0163ile. Documentele cartografice prezint ă și ele particularit ă/uni0163i
derivate din imposibilitatea urm ăririi concomitente a mai multor surse, din utilizar ea unor
sc ări variate etc.
Documentele din arhive sunt utilizate de geograf doar în momentul în care se încearc ă
explicarea organiz ărilor spa /uni0163iale actuale prin prisma trecutului. Consultarea ac estora este o
munc ă anevoioas ă și riguroas ă.
Etapele analizei con /uni0163inutului surselor bibliografice:
-lectura preliminar ă în scopul identific ării unei vederi de ansamblu, a sesiz ării ideilor de
baz ă;
-recenzarea enun /uni0163urilor esen /uni0163iale din text;
-clasificarea acestora , prelucrarea informa /uni0163iilor statistice dac ă e cazul;
-descrierea, analiza și interpretarea informa /uni0163iilor re /uni0163inute . Forma final ă este astfel o fi șă
bibliografic ă sau o recenzie scurt ă, ori un rezumat. Aten /uni0163ia acordat ă lecturii și realiz ării
acestor fi șe bibliografice elimin ă reluarea analizei documentare în etapele urm ătoare.

IX. Formularea obiectivelor și a ipotezelor
Este o etap ă delicat ă, trebuind s ă constituie expresia unui interes știin /uni0163ific . Scopul
cercet ării trebuie foarte clar explicitat, de el depinzând strategia ulterioar ă. De obicei, în
geografie sunt prev ăzute mai multe obiective reunite în jurul descrieri i și explic ării varia /uni0163iilor
unui fenomen în spa /uni0163iu. Definirea ipotezelor, propozi /uni0163ii care ofer ă explica /uni0163ii posibile , solu /uni0163ii
poten /uni0163iale la problema ridicat ă, poate fi f ăcut ă sub forma unui enun /uni0163, sugestii sau chiar
întreb ări. Conceptele utilizate trebuie s ă fie foarte clare și riguros alese.
Dou ă tipuri de ipoteze pot fi construite: a posteriori , de tip deductiv, care presupun o
cunoaștere relativ ă a obiectului studiat, inspirat ă de teorii anterioare; ipoteza a priori , de tip
inductiv. Ipoteza este indispensabil ă cercet ării pentru c ă asigur ă o mai bun ă cunoa ștere a
fenomenului abordat. Aceasta trebuie obligatoriu ur mat ă de verificarea acesteia prin analiza
variabilelor și construirea unui model experimental.

9 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
CURS 2
ANALIZA DATELOR – CONCEPTE ȘI ABORD ĂRI

I.Necesitatea și rolul analizei datelor
Cunoa șterea știin /uni021Bific ă din orice domeniu de activitate uman presupune, in diferent de
natura și specificul obiectivelor concrete urm ărite, o complex ă și riguroas ă analiz ă cantitativ ă
a fenomenelor și proceselor care fac obiectul cercet ării. Este vizibil pentru oricine c ă în epoca
modern ă aproape orice individ angrenat într-o activitate u man ă se ocup ă, într-un fel sau altul,
în mod direct sau indirect, cu date și informa /uni021Bii, cu, colectarea, prelucrarea și interpretarea
acestora.
Desf ășurarea oric ărei activit ă/uni021Bi umane implic ă o produc /uni021Bie continu ă de date sau informa /uni021Bii,
care se acumuleaz ă în timp și care pot fi folosite pentru cunoa șterea structural ă și evolutiv ă a
fenomenelor la care se refer ă aceste informa /uni021Bii, în scopul fundament ării corecte și eficiente a
deciziilor care trebuie luate.
Metodele și tehnicile de analiz ă a datelor sunt cele mai adecvate instrumente
utilizabile pentru identificarea unor structuri cau zale, pentru decelarea unor tendin /uni021Be și
configura /uni021Bii specifice pe mul /uni021Bimea datelor analizate și ob /uni021Binerea unor reprezent ări simplificate
ale informa /uni021Biilor de mare complexitate.
Utilitatea și eficien /uni021Ba utiliz ării metodelor și tehnicilor de analiz ă a datelor sunt maxime
în situa /uni021Biile în care informa /uni021Biile supuse studiului sunt în cantit ă/uni021Bi foarte mari. În cea mai mare
parte a lor, metodele și tehnicile de analiz ă a datelor au natur ă multidimensional ă, astfel încât,
comparativ cu metodele și tehnicile de analiz ă statistică descriptiv ă, ele permit și investigarea
leg ăturilor și interdependen /uni021Belor eviden /uni021Biate la nivelul mul /uni021Bimilor de date.
Materia prim ă utilizat ă în orice activitate de analiz ă a datelor este reprezentat ă de o
colec /uni021Bie sau mul /uni021Bime de date sau informa /uni021Bii cantitative, referitoare la st ările sau evolu /uni021Biile unei
mul /uni021Bimi de fenomene. Aceste date pot fi ob /uni021Binute fie pe cale observa /uni021Bional ă, fie pe cale
experimental ă.
Rolul analizei datelor este acela de a prelucra și filtra informa /uni021Biile con /uni021Binute în datele supuse
studiului, cu scopul de a capta sau de a extrage es en /uni021Ba informa /uni021Bional ă con /uni021Binut ă în aceste date
și de a eviden /uni021Bia aceast ă esen /uni021Bă informa /uni021Bional ă într-o form ă de reprezentare inteligibil ă,
sugestiv ă, simplificat ă și sintetizatoare.
Atingerea acestui scop presupune realizarea unei su ccesiuni de transform ări efectuate
asupra datelor primare și implic ă utilizarea unor metode și tehnici specifice. Aceste
transform ări au scopul de a maximiza relevan /uni021Ba și interpretabilitatea datelor și presupun,
printre altele, eliminarea informa /uni021Biilor redundante sau lipsite de semnifica /uni021Bie și generalitate,
care au natur ă accidental ă sau marginal ă. Din acest punct de vedere, procesul de analiz ă a
datelor apare ca fiind un proces specific de transf ormare informa /uni021Bional ă, proces care are ca
intr ări datele primare, iar ca ie șiri informa /uni021Bii sintetizatoare.

II.Modalit ă/uni021Bi de realizare a analizei datelor
În realizarea unei analize de date se va /uni021Bine contul de câteva specificit ă/uni021Bi precum:
– complexitatea ridicat ă a fenomenelor
– natura cantitativ ă a acestor fenomene.
Teoriile și principiile teoretice care stau la baza oric ărei analize cantitative sunt
reprezentate de mul /uni021Bimea cuno știn /uni021Belor știin /uni021Bifice acumulate în decursul timpului, de
realiz ările ob /uni021Binute pe plan știin /uni021Bific, atât la nivelul general al cunoa șterii umane, cât și la
nivelul cunoa șterii în domeniul abordat.
Informa /uni021Biile cantitative și calitative referitoare la fenomenele și procesele studiate
exprim ă o mul /uni021Bime de st ări și evolu /uni021Bii concrete din realitatea investigat ă și sunt rezultatul unui
laborios proces de observare, m ăsurare și evaluare, proces în care intervin o serie de norm e,
principii, metodologii și instrumente specifice procesului de m ăsurare. Informa /uni021Biile ob /uni021Binute

10 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
din realitatea investigat ă, în urma unor procese de observare și de m ăsurare, sunt cunoscute
sub numele de date. Datele reprezint ă materialul brut, empiric, care st ă la baza tuturor
deciziilor din orice domeniu de activitate, iar de calitatea acestora depinde, în mod direct,
calitatea respectivelor decizii.
Metodele și tehnicile reprezint ă un set de reguli, principii și proceduri de analiz ă,
prelucrare și interpretare a datelor. În analiza datelor, metod ele și tehnicile se refer ă la
cuantificare, evaluare, estimare și testare, și sunt reprezentate de o mul /uni021Bime extins ă și variat ă
de proceduri și instrumente statistico-matematice. Aceste procedu ri sunt aplicate, sub o form ă
sau alta, informa /uni021Biilor cantitative și calitative, datelor de intrare, în scopul deducer ii anumitor
rezultate și concluzii. De calitatea metodelor și tehnicilor utilizate într-o activitate de analiz ă
și de eficien /uni021Ba utiliz ării lor depind, în mod direct și într-o propor /uni021Bie foarte mare, atât
semnifica /uni021Bia și validitatea concluziilor ob /uni021Binute, cât și calitatea rezultatelor ob /uni021Binute.
Pentru realizarea analizelor cantitative și calitative , colectarea dar și organizarea
datelor este extrem de important ă.
Datele se pot clasifica astfel:
– date secundare (colectate de la statistic ă) și primare (colectate direct de cercet ător)
– date cantitative și calitative
– date din geografia fizic ă și din geografia uman ă
Datele se pot m ăsura /uni0163inând cont de diverse sc ări dar și de anumite erori de m ăsurare care pot
să apar ă accidental sau produse de metoda utilizat ă.
Cele mai utilizate date în analize sunt cele secundare d eoarece prezint ă anumite
avantaje: (1) disponibilitate imediat ă a datelor, (2) f ără costuri, (3) datele sunt testate de
statisticieni, (4) exist ă un volum mare de date cuantificate de statistic ă, (5) se pot emite
concluzii clare, cantitative pe baza datelor; dezav antajele utiliz ării lor ar fi c ă nu se pot plia
întotdeauna pe cercetarea dorit ă iar uneori se produce limitarea analizei prin acce sul redus la
bazele de date secundare.
Tipuri de date secundare:
– Rapoarte și studii na /uni021Bionale
– Studii turistice
– Studii economice
– Recens ământul popula /uni021Biei
– Surse internet și baze de date: bro șuri turistice, materiale publicitare, rapoarte
institu /uni021Bii/ consilii.
III. Definirea analizei datelor

11 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
Clasificarea metodelor de analiz ă a datelor:
1. Analiza preliminar ă: este o activitate anterioar ă, preg ătitoare, a analizei propriu-zise
a datelor, care are ca scop ini /uni021Bializarea procesului de analiz ă. În cadrul acestei etape,
informa /uni021Biile primare disponibile sunt supuse unui proces de prelucrare în cadrul c ăruia are
loc o filtrare a informa /uni021Biilor din punct de vedere al semnifica /uni021Biei și utilit ă/uni021Bii pe care le au
acestea în raport cu scopurile urm ărite.
2. Analiza grafic ă: se realizeaz ă utilizând anumite softuri (Excel, SPSS) și se poate
realiza:
/square4 identificarea principalelor tendin /uni021Be manifestate la nivelul observa /uni021Biilor disponibile;
/square4 depistarea principalelor leg ături existente între variabilele supuse analizei;
/square4 detectarea valorilor extreme, izolate, a c ăror apari /uni021Bie în mul /uni021Bimea datelor analizate nu
se justific ă din punct de vedere statistic.

IV. Măsurarea și cuantificarea datelor
În cadrul abord ărilor de analiz ă a datelor, abordarea sistemic ă, statistic ă și cea bazat ă
pe modelarea matematic ă și informatic ă, se va /uni021Bine cont întotdeauna de modalit ă/uni021Bile de
măsurare a acestora.

Obiectivele principale ale cuantific ării datelor:
• stabilirea nivelului sau volumului fenomenelor ec onomice și sociale;
• eviden /uni021Bierea alc ătuirii lor structurale;
• caracterizarea evolu /uni021Biei lor în timp sau spa /uni021Biu;
• exprimarea leg ăturilor acestora cu alte fenomene sau procese.

Sc ări de m ăsurare

12 Metode și tehnici de analiz ă a datelor

Popula /uni021Bia sau e șantionul de m ăsurare

informa /uni021Bional ă utilizat ă în procesul de analiz ă a datelor.

Tipuri de erori
– Eroarea cu caracter sistematic poate fi definit ă ca reprezentând diferen /uni021Ba dintre valoarea
adev ărat ă a unei m ărimi la nivel de popula /uni021Bie și valoarea ob /uni021Binut ă pentru aceast ă m ărime în
urma m ăsur ării tuturor unit ă/uni021Bilor elementare ale popula /uni021Biei.
– Eroarea cu caracter accidental , aleator poate fi definit ă ca reprezentând diferen /uni021Ba dintre
valoarea unei m ărimi calculate pe baza unit ă/uni021Bilor apar /uni021Binând unui e șantion și valoarea
aceleia și m ărimi calculat ă pe baza tuturor unit ă/uni021Bilor popula /uni021Biei.

Rezultate și concluzii în urma analizei datelor:
• ob /uni021Binerea de informa /uni021Bii relevante suplimentare
• relevarea unor noi principii și legit ă/uni021Bi;
• formularea unor concluzii cu privire la existen /uni021Ba unor leg ături și specificit ă/uni021Bi;
• validarea unor ipoteze formulate;
• identificarea unor tipologii și structuri specifice;
• estimarea unor efecte și influen /uni021Be;
• deducerea unor modele statistico-matematice;
• efectuarea de predic /uni021Bii;
• efectuarea de simul ări.

13 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
CURS 3
Principalele metode de cercetare utilizate în geog rafie

Etimologic, termenul metoda provine din limba greaca semnificând înaintare pe u n
drum. Ea se constituie dintr-un ansamblu de procedu ri (practic) și procedee (teoretic) puse la
punct și alese pentru ob /uni021Binerea economic ă a unui rezultat de cercetare, unei manifest ări a
adev ărului știin /uni021Bific. El apare înc ă în mitologia greac ă unde se spunea despre Prometeu c ă are
metod ă, deci știa s ă procedeze, avea îndemânare. Dac ă exist ă sau nu o metod ă geografic ă,
părerile sunt împ ăr/uni021Bite, dominant ă fiind opinia c ă nu exist ă o metod ă geografic ă ci metode
specifice în general știin /uni021Belor (ipotetico-deductive, inductiv ă, statistic ă, comparativ ă) sau
particulare (cartografia). Suscit ă discu /uni021Bii și diferen /uni021Ba între metod ă și tehnic ă, în general
acceptându-se c ă tehnica e mai degrab ă o cale de aplicare a metodei.
În geografia româneasca preocup ările în acest sens coboar ă la începuturile geografiei
moderne când S. Mehedinti (1936) definea metoda ca "s uma ideilor directive care ajut ă la
adunarea materialului, explic ă gruparea lui, înlesne ște aflarea leg ăturilor cauzale dintre
fapte și, în cele din urm ă, sprijin ă întreaga arhitectur ă a sistemului respectiv ". Acela și autor
face distinc /uni021Bie între metode și mijloace sau procedee, astfel analiza, sinteza or i metoda istoric ă
sunt metode iar observa /uni021Bia, descrierea sau clasificarea procedee. Ion Șandru adaug ă în 1965,
metoda statistico-matematic ă și cea a model ării, iar L.Panait (1970) pe cea tipologic ă. Spre
deosebire. P.Cotet /uni0219i E.Nedelcu consider ă ca metode și ceea ce Mehedin /uni021Bi consider ă procedee.
O fundamentare mai avansat ă este adus ă de I. Donis ă (1987) care pornind de la evolu /uni021Bia
gândirii geografice pe plan mondial admite existen /uni021Ba a 12 metode geografice cele mai multe
comune și altor știin /uni021Be:
– metoda dialectic ă, care conform autorului este metoda de baz ă permi /uni021Bând descifrarea
corect ă a rela /uni021Biilor între p ăr/uni021Bile componente ale sistemului geografic și în /uni021Belegerea dezvolt ării
tuturor faptelor geografice. Esen /uni021Ba acesteia este constituit ă din trei legit ă/uni021Bi: unitatea și lupta
contrariilor, trecerea schimb ărilor cantitative în schimb ări calitative și negarea nega /uni021Biei , a șa
cum au fost elaborate de clasicii materialismului. Ea opereaz ă și cu o serie de categorii
filozofice ce pun în eviden /uni021Bă aspecte importante ale realit ă/uni021Bii geografice: esen /uni021Bă și fenomen,
con /uni021Binut și form ă, necesitate și întâmplare, cauz ă și efect, posibilitate și realitate, general,
particular și singular etc. O scurt ă caracterizare a acestora este util ă.
Esen /uni021Ba reprezint ă laturile interne, necesare, generale și rela /uni021Biile stabile ale obiectelor și
proceselor.
Fenomenul este constituit de tr ăsăturile individuale, exterioare și întâmpl ătoare ale
obiectelor. Este ceea ce apare subiectului con știent (din grec. phaino , aparen /uni021Bă). Chiar dac ă
este aparent, fenomenul are totu și o form ă – modul s ău de existen /uni021Bă. Geografia modern ă nu se
opre ște la semnalarea fenomenului, a șa cum este perceput sau se desf ășoar ă, ca în geografia
clasica ci merge mai departe la stabilirea formelor de manifestare și la punerea în eviden /uni021Bă a
esen /uni021Bei.
Con /uni021Binutul se refer ă la suportul material și la interac /uni021Biunile dintre p ăr/uni021Bile componente
ale obiectului. Pentru cunoa șterea dinamicii realit ă/uni021Bilor geografice cunoa șterea raporturilor
între form ă și con /uni021Binut este capital ă.
Cauza este cea care produce un efect , fiind diferita de condi /uni021Bie ce are sensuri multiple
(stare, limitele unei ac /uni021Biuni, context – geografia clasic ă a abuzat de acest termen în sintagma
condi /uni021Bii naturale). Confuzia între ele vine din faptul ca un fenomen este produs totdeauna de
mai multe cauze sub anumite condi /uni021Bii într-un ansamblu de determin ări în care unul este cauza
celuilalt, celelalte fiind doar condi /uni021Bii. Efectul ca produs a unei cauze este și el sursa unor
ambiguit ă/uni021Bi putându-se travesti în cauz ă. Intervine aici acela și feed-back ale cărui mecanisme
trebuiesc elucidate în vederea evit ării confuziei.
Singular se referea la tr ăsăturile specifice unei realit ă/uni021Bi geografice în timp ce general
cuprinde propriet ă/uni021Bile comune, repetabile la nivelul unei categorii de realit ă/uni021Bi iar particularul

14 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
are acela și sens cu generalul îns ă la o scar ă mai redus ă. Tendin /uni021Bele de absolutizare ale
singularului și particularului au dus în geografie la descriptivi sm și a avut un rol important în
evolu /uni021Bia geografiei regionale clasice. Posibilitatea și realitatea sunt concepte frecvent
utilizate implicând alegerea și obiectivitatea.
– metoda inductiv ă sau cum e cunoscut ă clasic, de la singular la general const ă în
studierea cazurilor concrete pentru a ajunge la c ăutarea celor generale prin abstractizare
trecând de la fenomen la esen /uni021Bă.
– metoda deductiv ă este practic inversul celei dinainte constând în el aborarea unor
ra /uni021Bionamente ce pleac ă de la premise con /uni021Binând generalul pentru a cunoa ște ceea ce este
particular. Aceste doua metode se sprijin ă reciproc, varianta ipotetico-deductiv ă fiind cea mai
utilizat ă. Deduc /uni021Bia este o opera /uni021Bie ce consist ă în construirea unui ra /uni021Bionament ce pleac ă de la
consecin /uni021Be logice ale ipotezelor de plecare, utilizând o for m ă de cercetare ce exclude
experimentarea. Metoda ipotetico-deductiva este cea care pleac ă de la propuneri ini /uni021Biale,
provizorii, modificabile. Deduc /uni021Bia nu este totu și trecerea de la general la particular ci
compune consecin /uni021Bele logice legate de mai multe propuneri asociate c are fundamenteaz ă
ra /uni021Bionamentul știin /uni021Bific.
– metoda analizei este o cale de cunoa ștere a proceselor prin descompunerea lor și
studierea am ănun /uni021Bit ă a p ăr/uni021Bilor componente ajungându-se la cunoa șterea caracteristicilor
păr/uni021Bilor componente și la locul lor în întreg. Este un demers indispensa bil oric ărei activit ă/uni021Bi de
cercetare constând în studierea minu /uni021Bioas ă a calit ă/uni021Bii și cantit ă/uni021Bii elementelor unui sistem ca și
a rela /uni021Biilor dintre ele. Este superioar ă descrierii, pe care o înglobeaz ă. Analiza încearc ă să
zăreasc ă sub semne fapte distincte (Taine citat de R.Brunet ). Poate lua diferite forme:
○ real ă (materiala) aplicata unor subsisteme simple (e șantioane de sol, roci, apa, aer ;
○ mental ă (imaginar ă) descompunerea unor sisteme complexe de mari dimen siuni ce
nu pot fi descompuse în mod real;
○ cartografic ă. O problem ă ce se pune este și cea a limitelor pân ă la care trebuie sa
mearg ă analiza geografica având în vedere contiguitatea c u diverse știin /uni021Be analitice. Este
recomandabil sa nu se dep ășeasc ă analiza păr/uni021Bilor componente ale sistemului studiat,
aprofundarea acesteia dep ășind competen /uni021Ba geografic ă.
– metoda sintezei , considera sistemul unitar și examineaz ă caracteristicile sale de
ansamblu. Sinteza consta în subsumarea datelor și faptelor rezultate din analiza și închegarea
lor într-un sistem. Raportul între sinteza și analiza a suscitat vii dispute. V.Mihailescu și altii
vedeau în ea metoda geografica prin excelenta. De f apt, fiecare știin /uni021Bă recurge la sinteze în
cadrul obiectului lor de studiu și chiar ramurile geografiei utilizeaz ă sinteza par /uni021Biala în cadrul
subsistemelor ce constituie domeniul lor de studiu. Toate aceste ramuri sunt analitice numai
raportate la întregul sistem de preocup ări geografice. Sinteza regionala a fost în /uni021Beleas ă ca
suma a acestor sinteze par /uni021Biale, fapt criticat ast ăzi când se recurge la sinteze de ansamblu ce
nu implic ă obligativitatea parcurgerii acestor sinteze par /uni021Biale utilizând procedeele analizei
factoriale de ex. Sinteza geografica, fie par /uni021Biala, fie regionala (sistemica) se impune ca un
demers necesar datorita particularit ă/uni021Bilor obiectului de studiu. Analiza unui fenomen, fa pt
geografic oricît de bine profesional ar fi f ăcut ă nu are o valoare completa decât integrat ă cel
pu /uni021Bin la nivelul ramurii.
– metoda cartografic ă, consta în transpunerea grafica a suprafe /uni021Bei terestre urmând
anumite metode specifice. Este caracteristica geogr afiei de și mass-media contemporana o
utilizeaz ă tot mai frecvent (cu mai mult sau mai pu /uni021Bin succes). Și alte știin /uni021Be apropiate o
utilizeaz ă copios (geologia, istoria sau economia sunt câteva dintre acestea) dar spre deosebire
de acestea în geografie se confunda practic cu dome niul sau de ac /uni021Biune – spa /uni021Biul terestru. De și
este văzut ă mai degrab ă ca un mijloc de materializare a rezultatelor anali zei sau sintezei,
poate constitui și o metod ă în sine, multe ipoteze pot fi aprobate sau pot fi desprinse prin
exprimarea cartografic ă. Construc /uni021Bia hăr/uni021Bilor s-a confundat mult ă vreme cu îns ăși geografia.

15 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
Cu toate ca în exprimarea rezultatelor cercet ării geografia folose ște tot mai mult și alte
modele grafice, harta r ămâne instrumentul privilegiat.
Harta este orice reprezentare a suprafe /uni021Bei pământului sau a unei por /uni021Biuni din acesta,
indiferent de suportul material utilizat (din gr. khartès , foaie de hîrtie). Cea mai veche atestata
este o tableta reprezentând Babilonia (cf.A.Barguet din "Herodote-Tucydide, Oeuvres
completes", La Pléiade). H ăr/uni021Bile cunosc o larga utilizare înc ă din Antichitate, în sec. 6-5 î.e.n.,
grecii și fenicienii dispuneau în mod curent de h ăr/uni021Bi. Perfec /uni021Bionarea lor continu ă a mers paralel
cu evolu /uni021Bia gradului de cunoa ștere a Terrei, între h ăr/uni021Bi și marile descoperiri geografice fiind o
leg ătur ă foarte strâns ă. Gradul lor de exactitate este maxim ast ăzi în condi /uni021Biile prelucr ării
imaginilor satelitare. Harta este de fapt un model redus la o scara ce m ăsoar ă raportul
numeric între imaginea obiectului și talia real ă. Pentru decriptare este obligatoriu înso /uni021Bit ă de o
legend ă cu semnele conven /uni021Bionale și de nomenclatura cuprinzând denumirile importante
(aceasta din urma poate lipsi la h ăr/uni021Bile tematice). H ăr/uni021Bile nu sunt conforme ci se ob /uni021Bin de
regula prin ceea ce se cheam ă anamorfoza utilizând proiec /uni021Bii specifice la diverse sc ări, limita
între hart ă și plan fiind considerat ă 1:2 000. Se pot distinge câteva mari tipuri:
– harti topografice (baza celorlalte),
– tematice (pentru reprezentarea distribu /uni021Biilor unor fenomene),
– regionale (reprezent ări complexe sintetice ale unui teritoriu bine delim itat),
– schematice , care exprima anumite realit ă/uni021Bi geografice cu cea mai mare economie
posibila, sau
– hăr/uni021Bile mai noi, ce simuleaz ă a treia dimensiune etc.
Lectura h ăr/uni021Bii se face în func /uni021Bie de natura acesteia și a fenomenelor studiate. Acestea
pot fi vizibile sau invizibile. Primele dau h ăr/uni021Bi cu simboluri dimensionate celelalte cartograme
sau cartodiagrame (de regul ă). Pentru claritate se pot opera ast ăzi tratamente statistice ce pot
atenua inegalit ă/uni021Bile locale sau accidentale nesemnificative sau pot exprima tendin /uni021Ba în func /uni021Bie
de o medie de distribu /uni021Bie ori poten /uni021Bialul calculând pentru fiecare punct distanta reala sau
statistica fata de celelalte. Foarte utilizate sunt hăr/uni021Bile tipologice inevitabile atunci când se
opereaz ă cu clasific ări, analize multivariate sau sinteze de tot soiul.
Utilizarea hăr/uni021Bilor a fost adesea criticata spunându-se ca nivelea z ă terenul (geografia
"tout terrain" foarte criticata în Fran /uni021Ba cel pu /uni021Bin dar chiar și adversarii se v ăd nevoi /uni021Bi sa
accepte puterea ei de sugestie, de evocare, de domi nare chiar. Dincolo de orice critici, harta
constituie unul din punctele forte ale cunoa șterii geografice, un instrument prin care ea se
poate impune în contextul actual ce permite o produ ctivitate cartografica pe m ăsura
abundentei materialului faptic. Aceasta pentru ca t oate statisticile (indiferent de natura) nu au
o valoare aplicativa în afara analizei cartografice , pentru care geograful pare mai preg ătit
decât oricine.
– metoda comparativ ă, merge înapoi la Humboldt consta în compararea rea lit ă/uni021Bilor
geografice de acela și gen în vederea depist ării asem ănărilor și deosebirilor (Varenius,
Hettner), importanta pentru ca de aici au decurs un ele legit ă/uni021Bi cum e cea a zonalit ă/uni021Bii
geografice (climatice, altitudinale, biogeografice) . Procedeaz ă la confruntarea caracterelor a
doua obiecte sau a unui obiect și a unui model (harta de ex.) și poate fi fecund atunci când se
refera la structuri sau sisteme analizate dar este superficiala când se limiteaz ă la asem ănări
formale sau par /uni021Biale. Poate constitui un substitut al metodei exper imentale mai ales pentru
acele fenomene greu de simulat (cum sunt cele mai m ulte în geografie).
– metoda istoric ă, bazata pe concep /uni021Bia evolu /uni021Bionist ă examineaz ă schimbarea în timp a
realit ă/uni021Bilor geografice c ăutând cauzele modific ărilor în timp. Introdusa programatic în
geomorfologie mai ales în sec. XX (W.M. Davis, E de Martonne, W și A.Penck) ea s-a impus
repede și în alte subramuri. Dificultatea provine din peric olul suprapunerii cu geologia ce
utilizeaz ă prin excelenta aceasta metoda de aici decurgând in dividualizarea paleogeografiei și
a geografiei istorice. Studiul modific ărilor în timp este comun în geografie pentru serii

16 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
cronologice mai pu /uni021Bin ample (timpul scurt) ce nu necesita utilizarea m etodei istorice care se
raporteaz ă de regula la timpul lung.
– metoda experimental ă implica reproducerea unor procese, fenomene, în con di /uni021Bii
controlabile în laborator sau pe teren. În voga înt r-o anumita epoca, în care geografia era
văzut ă ca "tout terrain" prin tenta /uni021Bia vie /uni021Bii de laborator considerata a fi mai ra /uni021Bional ă, mai
știin /uni021Bific ă decât cea de cabinet. Este utila pentru depistarea efectelor unor ac /uni021Biuni umane în
rest survine acela și pericol al suprapunerii cu disciplinele specializ ate ale altor știin /uni021Be
(agrochimie, hidrotehnica etc.). Presupune verifica rea (infirmarea) unor ipoteze prestabilite
putând duce accidental la descoperiri nea șteptate (etimologic de la ex-perire, a tria).
– metoda model ării , elaborarea unui model simplificat ce p ăstreaz ă tr ăsăturile
esen /uni021Biale ale obiectului având interesul ca modelul sa c orespunda cât mai multor obiecte din
aceasta categorie. Modelul constituie o reprezentar e formalizata și epurata de real a unui
sistem de rela /uni021Bii. Modellus în latina presupune ideea de m ăsur ă, armonie ( med , măsur ă).
Imagine a realit ă/uni021Bii, modelul construit trece prin simplificare, abst rac /uni021Bie având ca scopuri
ac /uni021Biunea, predic /uni021Bia și explica /uni021Bia. Pot fi materiale, grafice, mentale, matematic e. Cele material
(de ex. harta în relief, modele ale proceselor fluv iale) au dificult ă/uni021Bi ce vin din reducerea la
scara și imposibilitatea modelarii timpului. Modelarea ideala (mentala) consta în imaginarea
unei reprezent ări schematice a realit ă/uni021Bii geografice, etapa a modeliz ării grafice. Modelarea
imagistica (iconica) este utilizata pentru reprezentarea fluxu rilor sau rela /uni021Biilor concrete prin
intermediul schemelor sagitale. Tot mai utilizata e ste modelarea matematica a sistemelor
geografice fie utilizând modele func /uni021Bionale fie factoriale ca de ex. bilan /uni021Bul, matricea de
conexiune sau modelul numeric (cel al terenului ce pleac ă de la tratamentul informatic al
cotelor de altitudine și a unei re /uni021Bele dense de puncte). Dificultatea principala const a în
deficientele de preg ătire matematica a geografilor.
Orice model porne /uni0219te de la dorin /uni021Ba de previziune . Pentru aceasta el este în strânsa
rela /uni021Bie cu simularea. Etapele modeliz ării sunt (cf Fr.Durand Dastès,1994): observa /uni021Bia ce
cuprinde reflec /uni021Bia teoretica (a priori și transferul modelului dintr-o știin /uni021Ba în alta prin analogie
(mereu necesara în geografie care împrumuta modelel e si conceptele, Stengers vorbea de
"concepte nomade", 1987) ; simularea care implica în continuare observa /uni021Bia ; confruntarea cu
realitatea , deci între ceea ce este simulat și realitate pentru eviden /uni021Bierea asem ănărilor sau a
deosebirilor care atunci când sunt foarte puternice anuleaz ă modelul ; validarea , rezultanta a
celei din urma care poate fi pozitiva (conforma ipo tezei de plecare ) sau negativa.
-metoda observa /uni0163iei este în multe cazuri indicat ă și ca procedeu al cercet ării
geografice, atunci când se are în vedere aspectul s ău ac /uni0163ional. Este metoda de baz ă și,
totodat ă, cea mai veche, în orice disciplin ă știin /uni0163ific ă. Ea const ă în urm ărirea inten /uni0163ionat ă și
înregistrarea exact ă, sistematic ă, a diferitelor fenomene de cercetat, cât și a contextului în care
acestea se produc.
Observatorul este un „fotograf” al faptului, iar ob serva /uni0163ia trebuie s ă redea exact natura
acelui fapt. Pentru aceasta este necesar ca spiritu l observatorului s ă fie eliberat de idei
preconcepute asupra faptului ce urmeaz ă a fi observat. „Observatorul ascult ă natura și scrie
sub dictarea ei” ( Bernard, 1838 ).
Imaginea spa /uni0163ial ă și memoria vizual ă, reproduc ătoare, intervin în activitatea
geografului, mai mult decât în cadrul altor domenii știin /uni0163ifice, impunându-se aplicarea unei
observa /uni0163ii specifice, menite s ă reduc ă obiectul de studiu la scara adecvat ă unei analize
eficiente.
„Observa /uni0163ia direct ă, în teren, nu este o simpl ă contemplare a naturii, ci constituie o
interpretare, o analiz ă a peisajului geografic, cu identificarea obiectelo r de cercetare, cu
descifrarea și consemnarea a tuturor elementelor caracteristice ( Mehedin /uni0163i, 1994, I, pg. 110-
112 ).
Tipuri de observa /uni021Bii:

17 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
/box2 structurat ă (sistematic ă): se realizeaz ă dup ă un set de reguli si se va interpreta calitativ;
chestionarul
/box2 nestructurat ă: nu se urm ăresc anumite reguli, interpretarea efectuându-se li ber;
interviul
/box2 experimental ă: schimbarea mediului observabil pentru a se remarc a ce se întâmpl ă;
structurat ă și nestructurat ă; experimentul
/box2 participativ ă: cercet ătorul efectueaz ă observa /uni021Bia ca participant
Imaginile elaborate se adaug ă celor reproduc ătoare, l ărgind baza investiga /uni0163iei. Dac ă un
biolog poate diseca obiectul cercet ării sub un microscop care s ă îi dezv ăluie structura acestui
obiect, geograful trebuie s ă caute indicii ale trecutului și prezentului în teren, pe care s ă le
înl ăn/uni0163uie într-un scenariu logic de evolu /uni0163ie, prin care s ă interpreteze starea prezent ă a mediului
(de exemplu, o succesiune de soluri fosile indic ă o succesiune climatic ă, orientarea
suprafe /uni0163elor de nivelare recompun configura /uni0163ia unui drenaj, care poate nu corespunde celui
actual etc.).
În fine, imagina /uni0163ia creatoare este aceea care, prin procedeele de ex trapolare,
abstractizare și generalizare, conduce la definirea teoriei știin /uni0163ifice, prin asamblarea
materialului faptic într-un tablou logic și coerent. Dar în aceast ă imagina /uni0163ie creatoare const ă și
pericolul desprinderii de con /uni0163inutul real al obiectului de observat, urmat ă de o cre ștere
nepermis ă de eroare în interpretare.
Principalele probleme pe care le ridic ă observa /uni0163ia în fa /uni0163a cercet ătorului sunt: ce
observ ăm (con /uni0163inutul observa /uni0163iei), care sunt formele observa /uni0163iei (ocazional ă, sistematic ă,
continu ă, discontinu ă, integral ă, selectiv ă, direct ă, indirect ă), ce anume influen /uni0163eaz ă calitatea
observa /uni0163iei, care sunt condi /uni0163iile unei bune observa /uni0163ii, cum pot fi înl ăturate anumite obstacole
în calea observa /uni0163iei, care sunt avantajele și limitele observa /uni0163iei.
De exemplu, condi /uni0163iile unei bune observa /uni0163ii se refer ă la:
1. stabilirea clar ă a scopului, obiectivului cercet ării;
2. selectarea formelor optime de observa /uni0163ie;
3. selectarea condi /uni0163iilor și a mijloacelor necesare;
4. elaborarea unui plan riguros de observa /uni0163ie (a sistemului conceptual și de ipoteze de
la care se va pleca);
5. stabilirea cu stricte /uni0163e a locului și timpului de efectuare;
6. consemnarea imediat ă a celor observate;
7. efectuarea unui num ăr optim de observa /uni0163ii;
8. alegerea unor repere de control și a unor modalit ă/uni0163i de evaluare a observa /uni0163iilor
făcute etc.
Avantajele observa /uni0163iei sunt de necontestat, ea fiind metoda care furni zeaz ă cantitatea
maxim ă de material faptic actualizat, cu privire la obiec tul de studiu, oferind acces la realitate.
Printre dezavantajele acestei metode punct ăm faptul c ă nu pot fi complet eliminate
subiectivismul și individualitatea observatorului din actul observa /uni0163iei; totodat ă, observatorul
trebuie s ă a ștepte manifestarea fenomenelor de cercetat sau poat e influen /uni0163a obiectele și
fenomenele studiate
– metodele matematice constau în utilizarea acestei discipline pentru inv estigarea
sistemelor geografice și exprimarea informa /uni021Biei dobândite (calcularea și prelucrarea
informa /uni021Biilor, folosirea limbajului matematic). Necesita cu no știn /uni021Be avansate de statistica și
informatica și presupun o anumita distan /uni021Bare de contactul cu realitatea geografica. V ăzute ca
un mijloc de validare sigura a ipotezelor ele p ătrund tot mai mult și în studiul aspectelor
calitative, necuantificabile prin intermediul stati sticii inferen /uni021Biale (corela /uni021Bii, regresii etc.).
– metoda geografic ă, contestata sau acceptata. La S.Mehedinti se confu nda cu îns ăși
metodologia geografiei iar Preobrajenskii o accepta ca metoda distincta sub forma unei
variante a metodei spa /uni021Biale utilizata de diverse știin /uni021Be (chimie, fizica nucleara). În geografie
este geocentrica si geofunctional ă. Se poate admite ca s-a conturat o metoda geografi c ă prin

18 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
abordarea aspectelor si raporturilor spa /uni021Biale între fenomene, procese si integrarea lor în
ansamblul teritorial (regional).

PROCEDEE GEOGRAFICE
Descrierea înseamn ă a r ăspunde la întrebarea „ce este”, iar apoi la întreba rea „cum”.
Descrierea începe prin a fi „realist ă” (exact ă și cantitativ ă) și sfâr șește prin a fi rela /uni0163ional ă
(explicativ ă și comparativ ă). Cu ajutorul ei se inventariaz ă, clasific ă, sistematizeaz ă
cuno știn /uni0163ele și se stabilesc rela /uni0163ii-temporale, de ordine și succesiune între fenomene. Pentru a
fi corect ă, este necesar ă stabilirea criteriilor în func /uni0163ie de care se vor face clasific ările. În
principal, pot fi diferen /uni0163iate dou ă tipuri de descriere: cantitative și calitative.
Descrierile calitative presupun definirea opera /uni0163ional ă a conceptelor, formularea lor în
termeni observabili și ac /uni0163ionali. De exemplu, pentru a defini opera /uni0163ional conceptul de „risc
natural” înseamn ă a preciza condi /uni0163iile în care un fenomen natural legic devine risc, doar în
raport cu o anumit ă comunitate uman ă, vulnerabil ă la acel eveniment. Al ături de
opera /uni0163ionalizarea conceptelor, de traducerea lor în indic atori, descrierile calitative presupun și
categorisirea , adic ă regruparea fenomenelor dup ă unul sau mai multe criterii riguros stabilite,
concomitent cu neglijarea tuturor celorlalte deoseb iri. Categorisirea nu conserv ă decât rela /uni0163iile
de echivalen /uni0163ă și de diferen /uni0163ă între fenomene.
Descrierile cantitative introduc, a șa cum le arat ă și numele, rela /uni0163ii cantitative între
fenomenele/obiectele studiate, afirmând c ă unele dispun într-o mai mare m ăsur ă de
caracteristica avut ă în vedere. Acest tip de descrieri presupun dou ă opera /uni0163ii necesare:
măsurarea (atribuirea unei valori cantitative) și num ărarea (atribuirea unei frecven /uni0163e).
Explica /uni0163ia reprezint ă o treapt ă superioar ă a cunoa șterii știin /uni0163ifice și r ăspunde la
întrebarea „de ce”. Ea urm ăre ște surprinderea dinamicii i a interac /uni0163iunii fenomenelor,
formularea unor legit ă/uni0163i. „Explica /uni0163ia r ăsare din integrarea faptelor într-un sistem complex de
rela /uni0163ii succesive, constante și generale” ( Pavelcu, 1972, p. 283 ).
În sens larg, explica /uni0163ia desemneaz ă tot ceea ce clarific ă, sporind senza /uni0163ia de în /uni0163elegere
a fenomenelor investigate. „A explica înseamn ă a urca pe scara necesit ă/uni0163i” ( Espinoza, 1996, p.
47 , citat de Arma ș, 2006 ). Explica /uni0163ia înseamn ă, totodat ă, ridicarea de la un nivel de
abstractizare inferior spre altul superior, definin d progresul cunoa șterii spre niveluri tot mai
înalte de necesitate și universalitate.
Într-un sens restrictiv, explica /uni0163ia este redus ă la un proces deductiv. Hempel (1965 )
considera un fenomen ca fiind explicat, dac ă acesta putea fi dedus din compozi /uni0163ia a dou ă
ansambluri de fapte: din legile generale care îl gu verneaz ă și din condi /uni0163iile particulare în care
a ap ărut. Hempel a introdus în filozofie modelul „explic a /uni0163iei prin subsumarea de legi”, care
con /uni0163ine dou ă submodele: nomologic-deductiv (r ăspunde la întreb ările „de ce s-au întâmplat
lucrurile” și „de ce era de a șteptat ca lucrurile s ă se întâmple”) și inductiv-probabilistic
(justificând mai mult anumite a ștept ări și predic /uni0163ii: „de ce lucrurile care s-au întâmplat erau de
așteptat sau nu”).
Pentru ca explica /uni0163ia geografic ă s ă fie cât mai corect ă, este necesar ă specificarea
sistemului explicativ, care const ă în alegerea și delimitarea variabilelor studiate, eliminarea,
pe cât posibil, a surselor de eroare, stabilirea li mitelor sistemului, l ărgirea sau îngustarea
sistemului explicativ. Prezen /uni0163a unor factori necontrolabili, a unor fenomene și interferen /uni0163e
neprev ăzute nu pot fi complet eliminate, ci, eventual, dim inuate.
Explica /uni0163ia presupune și, totodat ă, trebuie fundamentat ă pe în /uni0163elegerea fenomenelor.
Explica /uni0163ia face parte integrant ă din în /uni0163elegere, dar nu se identific ă cu aceasta. În /uni0163elegerea
implic ă în plus dou ă particularit ă/uni0163i: rezonan /uni0163a psihologic ă și inten /uni0163ionalitatea. În /uni0163elegerea este
considerat ă un fel de empatie sau de recreare în subiectivitat ea cercet ătorului a obiectivit ă/uni0163ii
obiectului de studiu.
Prognoza (previziunea) se refer ă la anticiparea existen /uni0163ei sau a desf ăș ur ării
fenomenelor cercetate, pornind de la legile general e și condi /uni0163iile în care acestea vor avea loc.

19 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
Proba c ă o știin /uni0163ă se apropie de realitatea de studiu este dat ă de capacitatea ei de prognoz ă.
Prognoza include un anumit grad de incertitudine i, respectiv, probabilitatea în estimarea
evolu /uni0163iilor.
Între prognoza știin /uni0163ific ă și explica /uni0163ie exist ă o strâns ă leg ătur ă. Din punct de vedere al
structurii logice, ele sunt identice, ambele presup unând un proces deductiv. Dac ă explica /uni0163ia
deduce un fenomen observat din legile generale sau din condi /uni0163iile particulare în care el se
produce, previziunea, pornind de la acelea și legit ă/uni0163i și condi /uni0163ii particulare, va deduce
fenomenul care se va produce. „Singura diferen /uni0163ă între cele dou ă este momentul când sunt
făcute: prognoza se face înaintea evenimentului, explica /uni0163ia dup ă” ( Matalon, 1994, p.646 ). Cu
alte cuvinte, dac ă predic /uni0163ia prive ște înainte, anticipând fenomenele, explica /uni0163ia prive ște înapoi,
de la ceea ce este , la ceea ce a fost. În consecin /uni0163ă , capacitatea de a explica, atrage dup ă sine
capacitatea de a prevedea cursul evenimentelor. Pe de alt ă parte, validarea unei teorii
înseamn ă a confrunta în experien /uni0163ă prognozele pe care le implic ă. O teorie incapabil ă a
prevedea, devine imposibil de probat.
Totodat ă, explica /uni0163ia i prognoza nu se suprapun. Exist ă prognoze f ără explica /uni0163ii, pe
baza unor regularit ă/uni0163i trecute (extrapolare temporal ă) sau a unei legi empirice, fondat ă pe o
simpl ă deduc /uni0163ie. Exist ă îns ă și explica /uni0163ii f ără valoare predictiv ă, ca urmare a unui num ăr
foarte mare de condi /uni0163ii presupuse (greu de reconstruit).
Spre deosebire de explica /uni0163ie, prognoza ne apropie de practic ă, furnizând elemente care
pot fi integrate în decizii și oferind, astfel, caracter pragmatic știin /uni0163ei. Prognoza are o mare
valoare practic ă, preg ătind pentru ac /uni0163iune, dar și teoretic ă, ajutând la elaborarea unor noi
perspective asupra fenomenelor și evenimentelor de cercetat.

20 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
CURS 4
Metode calitative utilizate în cercetarea geografic ă

Metodele calitative prezint ă avantajul unor costuri reduse și economisesc timp. Ele
permit și incluziunea unor elemente de fine /uni0163e, cum ar fi comunicarea nonverbal ă, ceea ce nu
se reg ăse ște la metodele formale. Dezavantajul acestor metode calitative este c ă rezultatele
ob /uni0163inute sunt orientative și nu permit concluziile generale cu privire la publ icul vizat.
Metodele calitative au fost criticate pentru nesigu ran /uni0163a datelor, deci rezultate ob /uni0163inute
nu pot fi valide, pentru posibilitatea de deviere a cercet ării din cauza volumului mare de date,
pentru problema coeficientului de siguran /uni0163ă .
Existen /uni0163a unor metode de studiu integrate ar ameliora par /uni0163ial deficien /uni0163ele celor dou ă tipuri de
metode.
Principalele metode calitative folosite în geografi e sunt prezentate în tabelul 2:
Tabel 2. Principalele metode de cercetare calitativ ă în geografie
Metod ă Aplicare Avantaje Limite

Anchet ă

Util în cercet ările
descriptive și
interpretative;
genereaz ă date
cantitative și calitative Eșantionarea permite anchetarea
unei popula /uni0163ii mai mici cu
reprezentativitate pe o popula /uni0163ie
mai mare
Chestionarele trebuie
preg ătite atent și pot avea o
rat ă sc ăzut ă de întoarcere,
interviurile sunt scumpe Se folosesc atât metode
cantitative și calitative
(chestionar, interviu)

Focus-grup
Util pentru sondaje
de opinie și cercet ări
exploratorii,
genereaz ă date
calitative Face posibil ă colectarea unui
volum mare de informa /uni0163ii
calitative în decursul unui timp
relativ scurt, folosind tehnica
„shared intelligence ” Dac ă membrii focus-
grupurilor nu cunosc foarte
bine problemele, rezultatele
s-ar putea s ă nu reflect ă
situa /uni0163ia real ă
Observa /uni0163ie
participativ ă
Studiu exploratoriu și
descriptiv; genereaz ă
date calitative Permite totodat ă studierea
comportamentelor indivizilor
Necesit ă mult timp
Balansarea rolurilor între
respondent și cercet ător

Analiz ă
secundar ă

Cercetarea
exploratorie,
descriptiv ă sau / și
explicativ ă
Se economise ște timp și
cheltuieli în culegerea datelor Nu exist ă control al unor
posibile par /uni0163ialit ă/uni0163i în date
Face posibil ă cercetarea istoric ă Acces limitat la ni ște surse
de analiz ă secundar ă
Poate fi folosit ă în toate tipurile
de analiz ă ca o baz ă pentru
formularea de ipoteze ini /uni0163iale Nu exist ă întotdeauna surse
de analiz ă, cum ar fi baza de
date statistice care s ă fac ă
posibil ă studii comparabile

Studiu de
caz

Cercetare
exploratorie sau
explicativ ă
Multe informa /uni0163ii detaliate pot fi
colectate într-un caz sau câteva
cazuri
Pentru a avea o viziune de
ansamblu asupra problemei
trebuie folosite alte metode
ale anchetei sociale sau
experimentul
Se vrea ilustrarea complet ă a
unei situa /uni0163ii date pentru a da o
imagine corect ă a fenomenelor
actuale și pentru a în /uni0163elege
cauzele lor S-ar putea s ă nu acopere
toate subiectele pe care am
dori s ă le analiz ăm din
cauza num ărului mic de
cazuri studiate
Folose ște o larg ă scal ă de
metode de cercetare atât Necesit ă mult timp

21 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
cantitative cât și calitative
Surs ă: Macionis și Plummer, 1998

Principalele dou ă paradigme folosite în metodologie, precum și modul în care acestea
se raporteaz ă la diferitele probleme și concepte din procesul de cercetare sunt eviden /uni021Biate în
tabelul 3. Putem observa, începând cu anii ’50, o d ominan /uni0163ă a paradigmei pozitiviste, care în
primul rând și-a motivat plusul de cunoa ștere prin faptul c ă se oferea o cunoa ștere obiectiv ă.
Prin anii’80 interpretivismul a câ știgat teren, având în vedere c ă accentul s-a pus pe o
în /uni0163elegere mai adânc ă a problemei studiate.
Tabel 3. Pozitivism versus interpretivism. Implica /uni0163ii pentru metodologia de cercetare
Elemente Positivism Interpetivism/constructivism
Scopuri Descoperire Inventare
Puncte de pornire Ipoteze Sensuri
Proiectare Experiment Reflexivitate
Tehnici Măsurare Conversa /uni0163ie
Analiza/interpret ări Verificare Semnifica /uni0163ie, falsific ări
Rezultate Cauzalitate În /uni0163elegere
Surs ă: Easterby-Smith et al., 2002

Principalele metode folosite, atât metode calitativ e dar și cantitative prezint ă avantaje
cât și dezavantaje, având în vedere specificitatea aplic ării fiec ărei metode într-un anume
context, în studierea unui fenomen aparte.

1. ANCHETA
Ancheta este considerat ă ca fiind una dintre principalele metode de cerceta re social ă.
Tehnica realiz ării anchetei sociale este una standardizat ă, existând o ordine a formul ării și
aplic ării întreb ărilor.
Chestionarele sunt foarte des folosite în anchete p entru c ă ele pun întreb ările în acela și
fel pentru fiecarea persoan ă și astfel ne dau un mod simplu și eficient de construire a unui set
structurat de date. Totu și celulele din tabelul de date pot fi completate, î n principiu, folosind
orice combina /uni0163ie de metode de culegere de date, cum ar fi intervi uri, observa /uni0163ia și date din
acte scrise (de exemplu o fi șă personal ă) (Vaus, 2003).
O func /uni0163ie a anchetei este de a descrie caracteristicile un ui set de cazuri. Un tabel de
variabile, în care acela și fel de informa /uni0163ie este cules pentru fiecare caz în parte, simplifi c ă
sarcina descrierii. Totu și anchetatorii sunt, de asemenea, interesa /uni0163i în explica /uni0163ie, în
identificarea cauzelor. Acesta este ob /uni0163inut prin examinarea varia /uni0163iei în variabila dependent ă
(efectul presupus) și selectarea unei variabile independente (cauza presupus ă) care ar putea s ă
fie responsabil ă pentru aceast ă varia /uni0163ie.
Analiza implic ă testarea pentru a vedea dac ă varia /uni0163ia în variabila dependent ă (de
exemplu venitul) este legat ă în mod sistematic de varia /uni0163ia în variabila independent ă (de
exemplu nivelul educa /uni0163ional). Cu toate c ă nu demonstreaz ă rela /uni0163ii cauzale, covarian /uni0163a este o
premis ă a rela /uni0163iilor cauzale (Vaus, 2003).
Ancheta deseori implic ă o popula /uni0163ie mare în e șantionul studiat.

CHESTIONARUL
Chestionarul sau ancheta sociologic ă reprezint ă un instrument simplu de colectare a
informa /uni021Biilor despre o anumit ă problem ă sau chestiune social ă și nu numai. Este format dintr-
o list ă de întreb ări și are întotdeauna un scop definit care este strict rela /uni021Bionat cu obiectivele
cercet ării. Chestionarele structurate sunt de obicei asoci ate cu cercetarea cantitativ ă, și pot fi
diseminate prin diferite metode atât online, prin t elefon sau prin interviuri fa /uni021Bă în fa /uni021Bă.
Chestionarele con /uni021Bin dou ă tipuri de itemi/întreb ări: cele închise, care furnizeaz ă date

22 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
cantitative despre subiectul vizat, și întreb ările deschise la care respondentul r ăspunde cu
propriile idei, colectându-se astfel date calitativ e.
Avantajele utiliz ării chestionarelor sunt c ă prin cuantificare se pot prezenta informa /uni021Bii
complexe într-un mod foarte accesibil. Mai mult, ch estionarele permit colectarea unor
informa /uni021Bii exacte despre frecven /uni021Ba percep /uni021Biilor și în /uni021Belesurilor popula /uni021Biei privite în ansamblu
(Veal, 2006, Bell, 2005 apud Denscombe).
Structurarea chestionarului trebuie s ă aib ă în vedere câteva elemente :
/box2 stabilirea corect ă a obiectivului,
/box2 identificarea corect ă a e șantionului studiat
/box2 aplicarea aceluia și instrument de cercetare asupra subiec /uni0163ilor, în acela și mod.
/box2 Reprezentativitatea se ob /uni0163ine aplicând metode de selec /uni0163ie ca:
– eșantionul aleator
– eșantion ob /uni0163inut f ără regul ă de selectare a subiec /uni0163ilor care r ăspund
– eșantionul sistematic – cu pas statistic
– eșantionul multistratificat – se introduc mai multe v ariabile (gen, vârst ă, nivel de
instruire) și se impune o anume propor /uni0163ie pentru fiecare variabil ă introdus ă
Un chestionar este alc ătuit din:
/box2 partea introductiv ă, de prezentare a subiectului sondajului, importan /uni0163a particip ării,
modul de utilizare a rezultatelor anchetei,
/box2 întreb ări:
– întreb ările închise (permit alegerea dintre dou ă sau mai multe variante de r ăspuns
prestabilite)
– întreb ări deschise (r ăspunsul la ele este formulat liber de subiect); sun t recomandate
în studiul unor probleme complexe, oferind informa /uni0163ii atât despre problema studiat ă, cât și
despre personalitatea celor ancheta /uni0163i
/xrhombus introductive – pun în contact cu tema
/xrhombus de trecere – asigur ă recerea de la o tem ă la alta
/xrhombus întreb ări filtru – bifurc ă traseul interviului în raport cu r ăspunsul dat
/xrhombus de opinie/motiva /uni0163ie
/xrhombus de control – testeaz ă sinceritatea subiectului
/xrhombus de identificare – cere elemente de caracterizare a respondentului

Eșantionarea în cazul folosirii chestionarelor este un proces f oarte important de
selec /uni021Bie a procentului de responden /uni021Bi din întreaga popula /uni021Bie a unui areal, pentru c ă este extrem
de dificil s ă chestionezi întreaga popula /uni021Bie a unei zone din lipsa timpului și a resurselor
financiare. E șantionarea probabilistic ă este o metod ă standard pentru ancheta social ă, de și
cercet ătorii care realizeaz ă analize calitative adopt ă mai degrab ă e șantionarea non-
probabilistic ă, fiind îndeosebi mai aten /uni021Bi la num ărul care rezult ă ca o secven /uni021Bă de decizii
bazate pe rezultatul unei etape ini /uni021Biale a cercet ării (Denscombe, 2003, p.25).
Calculul e șantionului se realizeaz ă astfel:
– n= t² * p * (1-p) / e² , unde
n= m ărimea e șantionului
t= valoarea teoretic ă a probabilit ă/uni021Bii acceptate ( se ia de regula t=1,96 pentru un nivel
al încrederii de 95%)
p= procentul în care popula /uni021Bia de /uni021Bine caracteristica de e șantionare (de regul ă =0,50)
e= eroarea limit ă de reprezentativitate admis ă (se accept ă valori între 1% și maxim
5%)
Dup ă aplicarea acestei formule, e șantionul ob /uni021Binut trebuie corectat în func /uni021Bie de
mărimea popula /uni021Biei totale astfel:
– n1= n/ [1+ (n-1)/N] , unde:
n1= m ărimea e șantionului corectat

23 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
n= m ărimea e șantionului ob /uni021Binut anterior
N= popula /uni021Bia total ă.

2. INTERVIUL
Termenul de interviu apare scris explicit în secolu l al XVIII-lea, însemnând o discu /uni0163ie
direct ă derulat ă între dou ă persoane. În mod tradi /uni0163ional, intervievatorul controleaz ă interviul –
pune întreb ările, determin ă ce este relevant, decide asupra duratei interviulu i și alege modul
de folosire a rezultatelor interviului.
Interviul este de mai multe tipuri. Cei mai mul /uni0163i speciali ști consider ă c ă exist ă o punte
de trecere între cele dou ă metode, având în vedere c ă interviul structurat este foarte aproape
de metoda anchetei, instrumentul ghidului de interv iu, în cazul acestui tip de interviu, având o
structur ă asem ănătoare chestionarului.
A. Interviul nestructurat nu se bazeaz ă pe întreb ări închise sau structurate.
Intervievatorul urm ăre ște ob /uni0163inerea informa /uni0163iilor asupra unei probleme prin punerea unor
întreb ări deschise sau doar prin stimularea respondentului . Interviul poate fi înregistrat sau
respondentul poate lua noti /uni0163e în timpul interviului sau (mai rar) la scurt timp dup ă terminarea
interviului. Interviul nestructurat poate fi împ ăr/uni0163it în urm ătoarele subgrupuri (Fontana, 2003):
A1– Intervievarea creativ ă. Intervievatorul trebuie s ă observe un aspect particular în
via /uni0163a particular ă a respondentului, deci trebuie s ă câ știge încrederea respondentului.
Informa /uni0163ia ob /uni0163inut ă de la responden /uni0163i trebuie verificat ă în mod continuu pentru a vedea
veridicitatea ei prin informatori. Informatorii sun t, de regul ă, membrii marginali ai grupului
studiat, oameni nemul /uni0163umi /uni0163i, doritori s ă divulge informa /uni0163ii despre grupul lor.
A2– Interviul activ . Interviul nestructurat poate fi v ăzut ca o interac /uni0163ie activ ă între
intervievator și respondent. Datele adunate sunt departe de a fi n eutre. Mai degrab ă, interviul
este rezultatul negociat dintre doi (sau mai mul /uni0163i) indivizi. Rezultatele depind de nivelul de
colaborare și abilitatea de a interac /uni0163iona dintre cei doi, care împreun ă pot crea o poveste –
interviul.
A3– Interviul postmodern . Postmodernismul sus /uni0163ine abrogarea meta-teoriilor și a
paradigmelor și dore ște s ă revin ă asupra studierii și în /uni0163elegerii minu /uni0163ioase a vie /uni0163ii cotidiene.
B. Interviul semistructurat este un termen cuprinz ător folosit pentru a descrie o serie
de forme diferite de intervievare, cel mai des asoc iate cu cercetarea calitativ ă. Caracteristica
definitorie a interviurilor semistructurate este c ă au o structur ă flexibil ă și fluid ă, fa /uni0163ă de
interviurile structurate, care con /uni0163in o secven /uni0163ă structurat ă de întreb ări care trebuie puse în
acela și fel tuturor responden /uni0163ilor.
Tematica unui interviu semistructurat con /uni0163ine subiecte, teme sau zone care urmeaz ă s ă
fie acoperite în timpul interviului, nu o descriere a unor întreb ări standardizate, scopul fiind
asigurarea flexibilit ă/uni0163ii în felul și ordinea întreb ărilor și modul în care zone specifice sunt
dezvoltate cu diferi /uni0163i subiec /uni0163i de interviu. Astfel interviul poate fi modelat de c ătre subiectul
de interviu, de felul în care în /uni0163elege el unele lucruri cât și de interesele cercet ătorului, putând
ap ărea și teme nea șteptate. Exist ă trei tipuri distincte de intreviuri semi-structura te, și anume
(Mason, 2003):
B1– Interviul etnografic face parte, de obicei, dintr-un arsenal mai larg de cercetare de
teren. Interviurile etnografice sunt deseori aplica te în cadrul unor munci de teren în curs și
date despre o diversitate de forme sunt astfel gene rate atât din cadrul, cât și în afara
interviului.
B2– Interviul psihoanalitic este câteodat ă, de și nu necesar, conceput ca fiind o parte a
unei terapii conflictuale. De obicei, scopul este d e a explora nu doar în /uni0163elesurile din
con știentul, ci și din subcon știentul respondentului.
B3– Interviul istorie oral ă sau al vie /uni0163ii implic ă generarea de pove ști de via /uni0163ă și
biografii. Pove ști de via /uni0163ă pot fi generate în mai multe feluri, incluzând doc umentare, cum ar
fi analiza de jurnale, scrisori și fotografii.

24 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
C. Interviul narativ poate avea mai multe forme, variind de la cele foar te strict legate,
care povestesc evenimente specifice din trecut (cu început, decurs și sfâr șit clar definit), pân ă
la narative care traverseaz ă pove ști temporale și din spa /uni0163iul geografic, biografic, care se refer ă
la întreaga via /uni0163ă sau carier ă. Modelul întrebare-r ăspuns (stimul/r ăspuns) face posibil ă privirea
interviului ca o realizare discursiv ă. Participan /uni0163ii se implic ă într-o discu /uni0163ie evolutiv ă; naratorul
și operatorul de interviu, care, colaborând, produc și dau evenimentele și experien /uni0163ele
povestite de c ătre narator. Când interviul este v ăzut ca o conversa /uni0163ie – o discu /uni0163ie între
vorbitori – reguli cotidiene sunt aplicate: direc /uni0163ionarea, relevan /uni0163a și p ăș irea din discu /uni0163ia în și
din lumea povestirii. O poveste poate duce la ceala lt ă, în timp ce naratorul și operatorul
negociaz ă spa /uni0163iile pentru reîntoarcerile extinse din cursul poves tirii, acesta ajutând la
explorarea asocierilor și sensurilor care pot conecta diverse povestiri (Ko hler Riessmann,
2003).

3. FOCUS-GRUPUL
Focus-grupul este un procedeu de intervievare proiectat în speci al pentru a descoperi
aspecte necunoscute de la un num ăr mic de subiec /uni0163i (Krueger, 2003).
Focus-grupul face posibil adunarea în mod simultan sau secven /uni0163ial a mai multor actori
într-un program (manageri, adrese și/sau operatori) și adunarea unei mari cantit ă/uni0163i de
informa /uni0163ii calitative într-o perioad ă scurt ă de timp prin tehnica „ inteligen /uni0163ei împ ăr/uni0163ite ”.
Compararea experien /uni0163elor și reprezent ărilor participan /uni0163ilor din grup face posibil ă în /uni0163elegerea
fenomenului sub observa /uni0163ie. Focus-grupurile sunt adaptate la acele cazuri î n care temele ce
urmeaz ă a fi studiate provoac ă opinii divergente, dar unde se mai pot purta discu /uni0163ii. Subiectele
despre care se va discuta sunt „ de interes public ” ca s ă poat ă fi dezb ătute în public (EC,
1999).
Interviul de grup se distinge prin faptul c ă folose ște un set de întreb ări formulat în
mod deliberat sau focusat pentru a direc /uni0163iona discu /uni0163ia spre concepte de interes pentru
cercet ător. Focus-grupul const ă dintr-un num ăr limitat de participan /uni0163i omogeni, discutând
despre o tem ă dinainte, predeterminat ă într-un cadru permisiv și într-un mediu neamenin /uni0163ă tor.
Un moderator priceput sau un ghid de interviu poate direc /uni0163iona discu /uni0163ia, poate exercita un
control limitat asupra discu /uni0163iei și o poate mi șca de la o întrebare la alta. Cu toate c ă este numit
un interviu focus-grup, este mai degrab ă o discu /uni0163ie direc /uni0163ionat ă. Moderatorul îi implic ă pe
participan /uni0163i într-o conversa /uni0163ie și participan /uni0163ii sunt încuraja /uni0163i s ă direc /uni0163ioneze comentariile lor
spre ceilal /uni0163i din grup. Responsabilit ă/uni0163ile primare ale moderatorului sunt p ăstrarea discu /uni0163iei pe
tem ă și în timp, și implicarea participan /uni0163ilor în conversa /uni0163ie (Krueger, 2003).
Procesul de implementare const ă din urm ătorii pa și (EC, 1999):
1. Selectarea participan /uni0163ilor . Este de preferat s ă se formeze mai multe tipuri de grupuri (între
3 și 5) în categoriile selectate. Participan /uni0163ii vor fi selecta /uni0163i în așa fel ca s ă existe un grad de
omogenitate în grup. Num ărul de participan /uni0163i, în general, variaz ă de la 6 pân ă la 10 pe grup.
De obicei participan /uni0163ii nu se cunosc dinainte.
2. Proiectarea ghidului de interviu . Este important s ă definim și s ă limit ăm cu aten /uni0163ie temele
abordate. Ghidurile pentru fiecare grup vor fi dife rite. Majoritatea întreb ărilor sunt deschise.
3. Alegerea și instruirea facilitatorilor . Facilitatorul trebuie s ă dovedeasc ă creativitatea și
motiva /uni0163ia lui și s ă aib ă o bun ă rela /uni0163ie cu participan /uni0163ii. Este util s ă se aduc ă o a doua persoan ă
în grup, mai ales dac ă sesiunea nu este înregistrat ă, astfel ca o persoan ă s ă poat ă lua noti /uni0163e, în
timp ce cel ălalt conduce și faciliteaz ă discu /uni0163ia. Co-facilitatorii pot fi obervatori în cursul
discu /uni0163iei și s ă fac ă recomand ări facilitatorului asupra modului în care a fost co ndus ă sesiunea.
4. Cursul discu /uni0163iei . Discu /uni0163ia poate fi lansat ă într-un mod relativ deschis prin introducerea
temei sesiunii și prin punerea unei întreb ări simple de interes general. Ghidul de interviu îi
aminte ște facilitatorului toate punctele esen /uni0163iale care trebuie discutate. Este recomandat ca
interviul s ă fie înregistrat sau chiar filmat.

25 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
5. Analiza și raportarea rezultatelor . Aceast ă faz ă final ă const ă în interpretarea și compararea
informa /uni0163iei primite de la participan /uni0163i, și c ăutarea opiniilor comune și divergente în cadrul
fiec ărui grup. Interpretarea datelor trebuie s ă ia în considerare și s ă fac ă diferen /uni0163ă între
principalele dou ă aspecte ale
discu /uni0163iei: ce consider ă participan /uni0163ii ca fiind interesant și de ce o consider ă ca fiind important.
Markova (2003) a identificat urm ătoarele aspecte referitoare la focus-grupuri:
– Având în vedere c ă folosirea lor la o popula /uni0163ie mai mare (reprezentativ ă) ar fi foarte
costisitoare, metoda aceasta este folosit ă ca una complementar ă altor metode calitative și
cantitative.
– Planificarea în timp a focus-grupurilor: în faza ini /uni0163ial ă a cercet ării pentru a genera
idei și ipoteze și pentru g ăsirea de noi arii de investiga /uni0163ie, care pot fi apoi testate prin
interviuri și/sau chestionare; în faza final ă a cercet ării ca mijloc pentru o în /uni0163elegere în detaliu
a datelor anterior adunate, câteodat ă tema discu /uni0163iei în focus-grup este chiar interpretarea
datelor.
– Eșantionarea în focus-grupuri: trebuie s ă folosim mai degrab ă o „e șantionare
calitativ ă”.

4. OBSERVA /uni0162IA
Ca metod ă calitativ ă, observa /uni0163ia este folosit ă mai ales în sociologie, etnografie și
antropologie și este definit ă ca o metod ă suplimentar ă folosit ă în cercetarea de teren, metod ă
care poate aduce un plus de cunoa ștere tocmai datorit ă faptului c ă cercet ătorul poate studia
fenomenul în cadrul s ău natural.
Observa /uni0163ia participativ ă este o metod ă de culegere de date în care investigatorul
folose ște participarea într-o zon ă a vie /uni0163ii sociale pentru a o observa. Investigatorul poate s ă fie
sau s ă nu fie un membru din cadrul social studiat. Forma clasic ă este crearea unei rela /uni0163ion ări
de o durat ă mai lung ă într-un grup mai restrâns, dar se poate extinde și la aderarea în mod
anonim la o mas ă mai mare de oameni. Observa /uni0163ia participativ ă este clasificat ă ca o metod ă
calitativ ă, dar, câteodat ă, datele culese pot fi cuantificate.
Observatorul nu începe testarea ipotezelor, ci intr ă în aren ă cu o minte deschis ă.
Presupunerea e c ă ipotezele adecvate nu pot fi formate f ără în /uni0163elegerea situa /uni0163iei și a
mentalit ă/uni0163ii membrilor grupului. Metoda nu este potrivit ă în studierea unor popula /uni0163ii mai mari
sau pentru culegerea de date reprezentative despre rela /uni0163iile cauzale dintre variabile
predefinite; se aplic ă mai degrab ă logica studiului de caz decât cea a e șantion ării aleatoare
(Platt, 2003).
Ini /uni0163ial, observa /uni0163ia participativ ă a fost considerat ă o metod ă mai degrab ă folosit ă de
antropologi (Levi-Strauss, Malinowski, Margaret Mea d), dar este aplicabil ă și în studierea
anumitor evenimente ale vie /uni0163ii sociale. Chiar dac ă este considerat ă ca o metod ă potrivit ă
pentru o abordare în profunzime a studierii colecti vit ă/uni0163ilor, câteodat ă nu este folosit ă din
cauza unor dificult ă/uni0163i care vin din statutul observatorului care lesne p oate deveni un
„participant” și astfel s ă piard ă obiectivitatea f ără de care nu se poate realiza o studiere neutr ă
a realit ă/uni0163ii sociale (Jodelet, 2003).
Spre deosebire de forma ei participativ ă, observa /uni0163ia ne-participativ ă este considerat ă
ca fiind mai pu /uni0163in subiectiv ă, având în vedere c ă unul dintre principiile de baz ă este
neimplicarea personal ă al cercet ătorului în fenomenul studiat, astfel evitându-se im plicarea
emo /uni0163ional ă și o subiectivitate mai însemnat ă în procesul studierii. Ea este, de asemenea,
considerat ă ca fiind o metod ă asociat ă interviului, studiind realitatea ce urmeaz ă a fi cercetat ă
printr-o observare prealabil ă aplic ării ghidului de interviu. Astfel putem ob /uni0163ine informa /uni0163ii mai
bogate asupra fenomenelor și proceselor studiate având în vedere c ă exist ă riscul ca doar prin
interviuri s ă nu putem ob /uni0163ine toate informa /uni0163iile relevante pentru cercetarea noastr ă.

26 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
CURS 5
ANALIZA SECUNDAR Ă A DATELOR

I. Analiza secundar ă a datelor cantitative
Analiza secundar ă a datelor cantitative se refer ă la analiza unor date culese originar
de un alt cercet ător, deseori dintr-o alt ă cauz ă. Analiza secundar ă a seriilor de date poate oferi
instrumente pe care cercet ătorii, de multe ori cu fonduri limitate, le pot fol osi. Marile anchete
guvernamentale sunt deosebit de importante, pentru c ă ele deseori acoper ă o palet ă larg ă de
teme în profunzime și au eșantioane destul de mari ca s ă poat ă furniza estim ări cu un nivel de
acurate /uni0163e înalt ă. Este deseori valoros s ă putem încorpora o dimensiune reprezentativ ă la nivel
na /uni0163ional într-un studiu calitativ pentru a putea stabi li m ărimea și distribu /uni0163ia fenomenelor
studiate. Analiza secundar ă poate fi singurul mod de realizare a compara /uni0163iilor istorice, în
special când informa /uni0163iile nu pot fi culese în mod retroactiv (Dale, 2003 ).
Programele de dezvoltare se bazeaz ă întotdeauna pe cunoa șterea condi /uni0163iilor concrete,
în principal a resurselor interne ale microregiunii , deci strategia de dezvoltare poate fi
elaborat ă numai pe baza unei evalu ări reale a situa /uni0163iei din zona studiat ă. Unele date sunt
valabile timp îndelungat și pot fi procurate relativ u șor, de exemplu din publica /uni0163ii statistice
sau din recens ăminte, iar altele trebuie actualizate mai frecvent, anual, trimestrial sau chiar
lunar – de exemplu rata șomajului, evolu /uni0163ia pre /uni0163urilor etc. – dar și acestea pot fi g ăsite în surse
oficiale. De multe ori suntem îns ă obliga /uni0163i s ă culegem date locale pentru caracterizarea
situa /uni0163iei din microregiune.
Nivelul de dezvoltare și situa /uni0163ia resurselor, care reprezint ă baza dezvolt ării durabile, a
fost caracterizat ă cu ajutorul a șapte criterii complexe (Tabelul 4). Aceste criterii se împart la
35 de subcriterii la care se ata șeaz ă un sistem de 45 indicatori.
Tabel 4. Criteriile, subcriteriile și indicatorii utiliza /uni0163i în diagnoza spa /uni0163iului din România
Nr.crt. Criterii Subcriterii Indicatori

1.
Fizico-geografice Forme de relief Principalele forme de relief
Zone naturale protejate Principalele categorii de zone
protejate
Factori de risc natural Principalele zone supuse factorilor
de risc natural

2.

Demografice Volumul popula /uni0163iei Num ărul de locuitori
Densitatea popula /uni0163iei Locuitori /km2

Evolu /uni0163ia popula /uni0163iei Evolu /uni0163ia popula /uni0163iei în perioada
1966-2013
Evolu /uni0163ia popula /uni0163iei în perioada
1997-2013
Factorii de cre ștere a
popula /uni0163iei Rata medie a natalit ă/uni0163ii
Rata medie a mortalit ă/uni0163ii
Rata medie a migra /uni0163iei nete
Îmb ătrânirea
demografic ă Indice de îmb ătrânire a popula /uni0163iei
(60+ ani / 0-14 ani)
Înnoirea for /uni0163ei de munc ă Indice de înnoire a for /uni0163ei de munc ă
(15-29 ani / 30-44 ani)

Poten /uni0163ialul agricol Teren agricol/locuitor
Structura folosin /uni0163ei agricole
Înc ărc ătura de animale la 100 ha
Poten /uni0163ialul forestier Suprafa /uni0163a forestier ă/locuitor
Poten /uni0163ialul turistic Gradul de atractivitate turistic ă
Gradul de complexitate a activit ă/uni0163ii

27 Metode și tehnici de analiz ă a datelor

3.

Economice Poten /uni0163ialul industrial industriale
Prelucrarea produselor agricole

Poten /uni0163ialul exploata /uni0163iei
agricole Suprafa /uni0163a medie a exploata /uni0163iei
individuale
Suprafa /uni0163a medie a exploata /uni0163iei de tip
asociativ juridic
Suprafa /uni0163a medie a exploata /uni0163iei de tip
asociativ familial
Gradul de asociere în exploatarea
terenului
Structurile de
proprietate Ponderea suprafe /uni0163ei agricole private
în totalul suprafe /uni0163ei agricole

Gradul de ocupare
a popula /uni0163iei
Popula /uni0163ia activ ă ocupat ă la 1000
locuitori

Popula /uni0163ia activ ă în agricultur ă/100
ha teren agricol
Diversificarea
activit ă/uni0163ilor economice Ponderea popula /uni0163iei active
neagricole în totalul popula /uni0163iei
active

4.

Locuire Suprafa /uni0163a locuibil ă Suprafa /uni0163a locuibil ă/locuitor
Materiale de construc /uni0163ie Ponderea locuin /uni0163elor realizate din
materiale durabile
Vechimea cl ădirilor Ponderea locuin /uni0163elor realizate dup ă
anul 1970
Locuin /uni0163e noi Ponderea locuin /uni0163elor noi construite
în perioada 2002-2011
Dotarea locuin /uni0163elor cu
instala /uni0163ii de ap ă Ponderea locuin /uni0163elor cu instala /uni0163ii de
ap ă în interior

5.

Echiparea
tehnic ă
a localit ă/uni0163ilor
Alimentarea cu ap ă
în sistem centralizat Apa potabil ă distribuit ă
consumatorilor m3/loc. an
Alimentarea
cu energie electric ă Gradul de electrificare a
gospod ăriilor (din teritoriul
comunal)
Alimentarea
cu gaze naturale Distribu /uni0163ia de gaze naturale

Racordarea la re /uni0163ele
telefonice Gradul de racordare a satelor la
re /uni0163eaua telefonic ă
Accesul la c ăile de
transport Accesul la re /uni0163eaua rutier ă și
feroviar ă

6.
Sociale Sănătate Nr. locuitori/medic
Înv ă/uni0163ă mânt Nr. elevi/cadru didactic
Comunicare Nr. abonamente TV/1000 loc
Mortalitate infantil ă Decese sub 1 an/1000 n ăscu /uni0163i vii

7.

Ecologice Aer Calitatea aerului (frecven /uni0163a dep ăș irii
LMA pe substan /uni0163e poluante)
Apa Calitatea apei (frecven /uni0163a dep ăș irii
LMA pe substan /uni0163e poluante)
Sol Soluri afectate de factori de limitare
a calit ă/uni0163ii

28 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
Păduri P ăduri afectate de fenomene de
uscare și deforestare în totalul
suprafe /uni0163ei forestiere
Surs ă: MAA, 2013

II. Analiza secundar ă a datelor calitative
Analiza secundar ă a datelor calitative înseamn ă reexaminarea uneia sau a mai multor
seturi de date calitative existente, pentru a r ăspunde la întreb ări de cercetare diferite de cele
din investig ările originale. Pentru c ă investiga /uni0163iile calitative deseori implic ă o culegere
intensiv ă de date folosind metode cum ar fi interviul semist ructurat și observa /uni0163ia participativ ă,
ele creeaz ă în mod tipic seturi de date care con /uni0163in o bog ă/uni0163ie de informa /uni0163ii pe lâng ă cele care
pot fi incluse într-un raport primar de cercetare. Cu trecerea timpului, deseori apar întreb ări
noi pentru care seturile de date existente ar putea fi o surs ă eficient ă și adecvat ă pentru
cuno știn /uni0163e fundamentale. Analiza secundar ă, de asemenea, furnizeaz ă un mecanism prin care
cercet ătorii care activeaz ă în domenii similare pot combina seturi de date în vederea
răspunderii la întreb ări comparative sau pentru a examina teme al c ăror sens este mascat în
contextul eșantioanelor mai mici (Thorne, 2003).
Cercetarea documentar ă poate fi definit ă ca localizarea, evaluarea și interpretarea
sistematic ă și analiza surselor g ăsite în arhive. Sursele de materiale originale pot fi consultate
și analizate în scopuri diferite celor pentru care a u fost culese: pentru a pune noi întreb ări de
dat ă veche, a furniza o compara /uni0163ie de-a lungul timpului sau a unor arii geografice, a verifica
sau a contesta rezultatele existente sau a extrage documente din surse disparate pentru a
realiza o imagine complet ă.
Documentele con /uni0163in surse oficiale (cum ar fi documente guvernamenta le), registre
organiza /uni0163ionale și medicale, colec /uni0163ii personale și alte materiale contextuale. Pot fi, de
asemenea, g ăsite date primare de cercetare, cum ar fi înregistr ări ale interviurilor, note de
teren, jurnale personale, observa /uni0163ii, manuscrise nepublicate, coresponden /uni0163a etc. (Corti, 2003).

III. Metoda analizei SWOT
Analiza SWOT este o metod ă important ă a managementului strategic nu numai la
nivelul întreprinderii, dar și la nivel teritorial. În general, analiza SWOT est e încorporat ă în
modelul de planificare strategic ă. Analiza SWOT constituie premisa preg ătirii strategiilor de
dezvoltare, care, de fapt, sus /uni0163in evolu /uni0163ia viitoare a politicilor de dezvoltare rural ă.
Denumirea metodei provine din ini /uni0163ialele în limba englez ă a cuvintelor:
Strengths – puncte tari, Weaknesses – puncte slabe, Opportunities – oportunit ă/uni0163i, posibilit ă/uni0163i,
Threats – pericole, amenin /uni0163ă ri, riscuri.
Prima faz ă a elabor ării oric ărei strategii este evaluarea situa /uni0163iei și definirea problemei;
în acest scop, un mijloc important este analiza SWO T. Este un principiu de baz ă c ă elaborarea
ideilor privind dezvoltarea, realizarea și controlul acesteia s ă se desf ăș oare cu antrenarea
grupurilor afectate, iar analiza SWOT ofer ă un bun prilej pentru asigurarea acestei colabor ări.
O echip ă SWOT ar putea include întreprinz ători, membri ai autorit ă/uni0163ilor locale, membri ai
organiza /uni0163iilor comunitare neguvernamentale, pensionari și tineri, manageri din sectorul
industriei și serviciilor (incluzând turismul), precum și cercet ători. Numai prin colaborare se
poate asigura ca ei s ă devin ă participan /uni0163i activi în rezolvarea problemelor locale.
Orice individ, grup de persoane, institu /uni0163ie sau firm ă care ar putea avea un interes
semnificativ în succesul sau e șecul unui proiect (atât ca implementatori, facilita tori,
beneficiari sau adversari) este definit ca parte in teresat ă (stakeholder).
O premis ă de baz ă în contextul analizei p ăr/uni0163ilor interesate este c ă diferitele grupuri
(participan /uni0163i/neparticipan /uni0163i, sus /uni0163in ători/oponen /uni0163i etc.) au interese diferite și capacit ă/uni0163i diferite

29 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
de a-și impune interesele. Acest aspect trebuie s ă fie în /uni0163eles și recunoscut, în mod explicit, în
procesul identific ării problemei, al definirii obiectivelor și al select ării strategiei (EC, 2004a).
Este important ca cei care sunt implica /uni0163i în identificarea sau formularea proiectelor s ă
fie con știen /uni0163i de contextul de politici sectoriale și institu /uni0163ionale în cadrul c ăreia se angajeaz ă
să lucreze. Scopul și profunzimea acestei analize preliminare va depind e, în primul rând, de
câte informa /uni0163ie este disponibil ă și de calitatea acesteia.
Specificul analizei SWOT const ă în studierea concomitent ă a caracteristicilor interne
și a influen /uni0163elor mediului extern, /uni0163inând cont atât de factorii pozitivi, cât și de cei negativi,
răspunzând la întrebarea „unde suntem acum?” (Tabelul 5).
Tabel 5. Modelul general al analizei SWOT pentru di agnoza situa /uni0163iei existente
CONDI /uni0162II / FACTORI INTERNI EXTERNI
POZITIVI Puncte tari Posibilit ă/uni0163i (Oportunit ă/uni0163i)
NEGATIVI Puncte slabe Pericole (Amenin /uni0163ă ri)
Surs ă: Kulcsár, 1999

În cadrul analizei SWOT, se evalueaz ă mai întâi specificul intern al localit ă/uni0163ii, sau
zonei teritoriale, punctele sale tari și slabe. Apoi se analizeaz ă influen /uni0163ele externe. Efectele
externe pozitive sunt considerate ca posibilit ă/uni0163i, iar cele negative ca pericole, amenin /uni0163ă ri. În
cadrul muncii colective, pot ap ărea diferen /uni0163e de p ăreri între participan /uni0163i cu privire la evaluarea
situa /uni0163iei interne, dar, mai ales, privind efectele extern e. Concilierea și integrarea diferitelor
păreri prin compromisuri poate duce la rezultate acce ptabile pentru to /uni0163i. În mod ideal, orice
caracteristic ă ar trebui s ă fie descris ă ca un set de constat ări succinte cuprinzând toate
aspectele cheie (Tabelul 6).
Tabel 6. Întreb ări generale pentru identificarea elementelor analiz ei SWOT
PUNCTE TARI POSIBILIT Ă/uni0162 I
Care sunt avantajele noastre?
Ce facem bine?
Care sunt condi /uni0163iile noastre avantajoase? Care sunt evenimentele, schimb ările externe
pozitive importante pentru noi?
În ce domenii avem șanse bune?
PUNCTE SLABE PERICOLE
Ce gre șeli comitem?
Care sunt dezavantajele noastre?
Ce fac al /uni0163ii mai bine? Care sunt obiectivele greu de atins?
Care sunt schimb ările externe nefavorabile
pentru noi?
Surs ă: Kulcsár, 1999

Factorii interni includ principalele resurse de dez voltare; cum ar fi cele naturale,
personale, financiare, capacit ă/uni0163i industriale etc. Actorii de dezvoltare de obicei pot identifica
punctele tari și punctele slabe; dar dificultatea const ă în recunoa șterea diferen /uni0163ei dintre
simptomele unei probleme și cauzele reale ale acesteia. Numai prin identifica rea cauzelor
reale ale problemei pot fi planificate ac /uni0163iuni în vederea corect ării acestora.
Factorii externi pot include elemente macroeconomic e, schimbare tehnologic ă,
legisla /uni0163ie, schimb ări socio-culturale, precum și schimb ări în pozi /uni0163ionarea pe pia /uni0163ă sau în
competi /uni0163ie. Mediul extern include, deci, acei factori, pe c are zona rural ă nu le poate controla.
Scopul unei analize externe este de a identifica op ortunit ă/uni0163i poten /uni0163iale care pot fi exploatate de
către deciden /uni0163ii din zona rural ă, și orice amenin /uni0163ă ri care ar putea d ăuna persoanelor,
institu /uni0163iilor din zona rural ă. Este în general cunoscut, c ă factorii mediului economic, politic și
înconjur ător pot amplifica sau atenua tr ăsăturile pozitive sau negative interne. Acest lucru e ste
valabil mai ales în privin /uni0163a dezvolt ării spa /uni0163iului rural, unde factorii regionali, na /uni0163ionali și cei
interna /uni0163ionali au repercusiuni asupra fenomenelor care au l oc în microregiune.
Influen /uni0163ele externe cu impact asupra zonei rurale pot fi cl asificate sub dou ă titluri:
mediul macro și mediul micro. Mediul macro include principalele t endin /uni0163e de cre ștere
economic ă regionale, na /uni0163ionale, globale, care influen /uni0163eaz ă zona rural ă în sens general. Se

30 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
aplic ă în general dou ă abord ări de grupare a factorilor externi macro. În prima, se pune accent
pe elemente politice, economice, socio-culturale, t ehnologice, legale, de mediu și egalitate
(PESTLEE), iar în al doilea, pe cele sociale, econo mice, politice, tehnologice, educa /uni0163ionale,
de pia /uni0163ă , de schimb ări în mediul de afaceri (business), de etic ă și de regulamente
(SEPTEMBER). Mediul micro dintr-o zon ă include actori externi, cei mai importan /uni0163i fiind
clien /uni0163ii, competitorii și furnizorii.
Esen /uni0163a analizei SWOT este c ă faciliteaz ă c ăutarea problemelor și ajut ă g ăsirea
răspunsurilor întemeiate la problemele ivite. Când se elaboreaz ă o analiz ă SWOT a situa /uni0163iei
existente pentru fundamentarea strategiei și evaluarea concep /uni0163iilor strategice, se recomand ă s ă
nu se pun ă accentul pe în șirarea tuturor punctelor tari și slabe, a tuturor posibilit ă/uni0163ilor și
pericolelor, ci, mai degrab ă, pe identificarea acelora care ar putea avea tange n /uni0163ă cu strategia,
în concordan /uni0163ă cu viziunea formulat ă.
Astfel, analiza SWOT trebuie s ă înceap ă prin conturarea obiectivului, respectiv a unei
situa /uni0163ii finale dorite. Factorii interni pot fi v ăzu /uni0163i ca puncte tari sau puncte slabe depinzând de
impactul lor asupra obiectivului de dezvoltare al z onei.
Trebuie în /uni0163eles c ă, ceea ce ar putea reprezenta punct tare pentru un obiectiv ar putea fi
punct slab pentru un alt obiectiv. Cercet ătorii, conlucrând cu actorii de dezvoltare, trebuie s ă
încerce s ă fie obiectivi și ra /uni0163ionali în evaluarea resurselor, a institu /uni0163iilor, în identificarea
punctelor tari și a punctelor slabe, în estimarea oportunit ă/uni0163ilor și a amenin /uni0163ă rilor.

31 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
CURS 6
Prezentarea și interpretarea geografic ă a documentelor

I. Etapele cercet ării geografice
a)Cercetarea în laborator
Aceste activit ă/uni0163i sunt premerg ătoare investiga /uni0163iilor de teren și sunt desf ăș urate imediat
dup ă conturarea problematicii supuse aten /uni0163iei.
În activitatea de laborator exist ă urm ătoarele tipuri de activit ă/uni0163i de cercetare:
– Documentarea bibliografic ă asupra tematicii asumate prin parcurgerea lucr ărilor și
articolelor semnificative în domeniul respectiv. Es te posibil ca, în cazul în care biblioteca, sau
biblioteca personal ă a profesorului s ă nu cuprind ă toate lucr ările de referin /uni0163ă ; în acest caz, ele
urmeaz ă a fi studiate acolo unde exist ă (biblioteci mari, institute de cercetare).
– Documentarea cartografic ă reprezint ă o form ă special ă de documentare, prin care sunt
selec /uni0163ionate h ăr/uni0163ile semnificative ale regiunii, realizate pân ă în prezent (acestea exist ă par /uni0163ial
și în diferite lucr ări). Exist ă h ăr/uni0163i, în diferite monografii sau lucr ări anterioare, care nu au fost
publicate, dar a c ăror cercetare este necesar ă. În mod deosebit trebuie s ă ar ătăm c ă un element
important îl constituie identificarea unei h ăr/uni0163i dup ă care s ă fie construit ă o hart ă de baz ă. Ar fi
de dorit s ă existe o hart ă topografic ă, la o scar ă convenabil ă, care s ă poat ă fi utilizat ă în
construirea h ăr/uni0163ii de baz ă.
– Culegerea unor date necesare studierii diferitelor elemente și fenomene. Acestea pot fi
date climatice, hidrologice, demografice, economice , sociale. Datele se înscriu într-o baz ă de
date pentru a fi accesate corespunz ător.
– Identificarea unor documente istorice și fotografii, care pot ilustra anumite fenomene
și permit aprecierea unor evolu /uni0163ii.
– Elaborarea unor chestionare, ghiduri de interviu sa u de discu /uni0163ii, care urmeaz ă a fi
utilizate în identificarea unor date noi, referitoa re la fenomene demografice, economice și
sociale.
O activitate de birou foarte important ă o reprezint ă realizarea unor h ăr/uni0163i ini /uni0163iale, care
urmeaz ă s ă fie utilizate în cercetarea de teren. Pornind de l a h ăr/uni0163ile topografice, se pot realiza
în birou o serie de h ăr/uni0163i, cum ar fi: harta hipsometric ă, harta morfografic ă, h ăr/uni0163i
morfometrice, harta modului de utilizare a terenuri lor, harta pantelor, harta vegeta /uni0163iei naturale,
harta sistemelor de a șez ări, harta hidrografic ă, harta zon ării func /uni0163ionale a a șez ărilor, harta
căilor de comunica /uni0163ie etc.
Nu pot fi realizate în aceast ă faz ă în birou h ăr/uni0163i climatice, harta geomorfologic ă, harta
solurilor, harta culturilor agricole, care presupun , fiecare, o cercetare corespunz ătoare a
terenului.
O serie de h ăr/uni0163i pot fi preluate ca atare, în cazul în care aceste a exist ă (harta
geomorfologic ă, harta solurilor).
O activitate premerg ătoare important ă în laborator o reprezint ă identificarea unor trasee
și puncte de observare, analiz ă, cercetare a orizontului local. Acestea urmeaz ă s ă fie utilizate
în mod prevalent în cercetarea realit ă/uni0163ii, deoarece alegerea lor are la baz ă elemente de
eviden /uni0163iere a vizibilit ă/uni0163ii spa /uni0163iului înconjur ător.
În cercetarea de laborator pot fi utilizate o serie de metode moderne. Dintre acestea,
men /uni0163ion ăm accesarea informa /uni0163iilor de pe diferite site-uri (date economice, date demografice)
și utilizarea unor fotografii aeriene sau imagini sa telitare (în cazul în care sunt accesibile).
Metodele moderne pot fi folosite în stocarea inform a /uni0163iei (date, h ăr/uni0163i), sub forma
sporturilor oferite de tehnica informa /uni0163iei și comunic ării. Pe aceste suporturi pot fi stocate o
cantitate mare de informa /uni0163ii și o varietate de imagini fotografice (originale sau preluate). De
asemenea, poate fi stocat ă o mare cantitate de date informative. Pe suporturi le informatice pot
fi construite h ăr/uni0163i, pot fi elaborate grafice, texte și pot fi combinate toate acestea în lucr ări
originale, cu anumit ă acurate /uni0163e de prezentare.

32 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
Cercet ările geografice ale orizontului local apeleaz ă mai pu /uni0163in la metode din știin /uni0163ele
sociale, care î și dovedesc îns ă utilitatea în cazul monografiilor geografice ale l ocalit ă/uni0163ilor sau
a prezent ării laturii umane a orizontului local.
Chestionarele pot fi aplicate unor persoane diferit e, dar trebuie s ă se /uni0163in ă seama de
tehnica proiect ării lor, conform metodologiei de cercetare în știin /uni0163ele sociale. Întreb ările se
pot referi la informa /uni0163ii privind: numele de familie al persoanelor, vârst a, localitatea de origine,
resursele materiale, nivelul de educa /uni0163ie, opinii și aspira /uni0163ii, reprezent ări mentale asupra unor
elemente naturale sau sociale, concep /uni0163ii, limba și limbajul folosit, elemente de memorie
individual ă sau colectiv ă, aprecieri personale asupra comunit ă/uni0163ii, gradul de implicare în via /uni0163a
social ă, zone de interes etc.
Cu precau /uni0163ia necesar ă, pot fi folosite informa /uni0163ii de la localnici în cercetarea toponimelor
geografice; precau /uni0163ia este mai important ă în cazul explic ării originii toponimelor. Pot fi
alc ătuite chestionare care s ă vizeze locuin /uni0163a, curtea ocupa /uni0163iile, materialele de construc /uni0163ie,
momentul construirii fiec ărei case, organizarea intern ă și altele.
Cercet ările referitoare la elemente de geografie cultural ă, geografie social ă, etnografie,
obiceiuri, tradi /uni0163ii folclor, necesit ă o anumit ă preg ătire ini /uni0163ial ă, chiar dac ă r ăspunsul ulterior al
celor intervieva /uni0163i modific ă sistemul ini /uni0163ial de întreb ări.
Chestionarele de opinie au, de asemenea, un anumit rol, prin eviden /uni0163ierea unor anumite
op /uni0163iuni, a unor aspira /uni0163ii și probleme personale, care au o anumit ă influen /uni0163ă în caracteristicile
sociale ale orizontului local și apropiat.
b) Cercetarea pe teren
Pentru realizarea investiga /uni0163iilor de teren este necesar ă existen /uni0163a unor dot ări minime,
care s ă cuprind ă: instrumente de m ăsur ă (pentru m ăsur ători hidrologice, climatice,
altimetrice), aparat de fotografiat, plan șet ă (pentru realizarea desenelor), instrumente de
măsurare a distan /uni0163elor, caiet de noti /uni0163e, bloc de desen, h ăr/uni0163ile realizate în etapa de birou, busol ă
etc.
Metodele de investiga /uni0163ie care pot fi utilizate pe teren se refer ă la:
• observarea dirijat ă și exploratorie a realit ă/uni0163ii și notarea elementelor esen /uni0163iale rezultate din
aceasta;
• realizarea unor schi /uni0163e simple de hart ă a diferitelor fenomene (relief, vegeta /uni0163ie, a șez ări);
• amplasarea pe h ăr/uni0163i construite anterior a unor elemente nefigurate, d ar care au rezultat din
observare;
• cercetarea calitativ ă a unor anumite perimetre, unde sunt eviden /uni0163iate elemente, fenomene sau
procese deosebite (alunec ări de teren, situri istorice, abrupturi spectaculoa se etc.);
• realizarea unor fotografii, schi /uni0163e sau stocarea altor imagini asupra elementelor rel evante
identificate în timpul observa /uni0163iilor;
• realizarea unor m ăsur ători (în ăl/uni0163imi, pante, distan /uni0163e, înclinarea stratelor, dimensiunea formelor
de relief, m ărimea localit ă/uni0163ilor, arealele unor toponime etc.);
• compara /uni0163ii între diferitele elemente de acela și fel observate;
• măsur ări asupra elementelor meteorologice și hidrologice;
• cartografierea diferitelor areale (cu vegeta /uni0163ie natural ă sau cu diferite utiliz ări);
• aplicarea unor chestionare sau interviuri localnici lor dispu și la colaborare;
• observarea unor elemente de natur ă economic ă sau social ă: tipurile de transporturi,
intensitatea fluxurilor, structura transporturilor, aprovizionarea cu materii prime etc.
Activitatea central ă realizabil ă pe teren este cartografierea elementelor principal e
supuse investiga /uni0163iei. Orice observare, m ăsurare sau analiz ă trebuie s ă fie concretizat ă în
primul rând pe un suport cartografic. Informa /uni0163iile pot fi stocate în fotografii, date sau noti /uni0163e,
dar ele câ știg ă în valoare dac ă sunt amplasate pe un suport spa /uni0163ial.
O situa /uni0163ie destul de frecvent ă, care necesit ă realizarea sau completarea unor h ăr/uni0163i o
constituie modificarea recent ă a perimetrelor construite, precum și schimbarea destina /uni0163iei unor
terenuri.

33 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
Aceste dou ă fenomene au fost foarte mult accelerate în ultimii ani și se reg ăsesc în
majoritatea localit ă/uni0163ilor rurale. Schimbarea tipurilor de proprietate, p recum și inten /uni0163ia legitim ă
a locuitorilor de a utiliza terenurile dobândite, p recum și de a realiza construc /uni0163ii noi au dus la
modific ări sensibile în ultimii ani în geografia orizontulu i local al localit ă/uni0163ilor respective.
Aceste modific ări au fost bazate pe ini /uni0163iative și aspira /uni0163ii individuale, f ără a se lua întotdeauna
în considera /uni0163ie efectele asupra întregului, precum și func /uni0163ionalitatea anterioar ă a teritoriului.
c) Sinteza cercet ării – metodologia cercet ării integrate
Prin natura geografiei și prin preocup ările sale de a investiga orizontul local și
caracteristicile mediului pe care îl are, aspectele referitoare la natur ă și cele referitoare la
societate se interfereaz ă în mod permanent. De altfel, geografia se ocup ă atât de fenomene
naturale, cât și de fenomene sociale dar, a șa cum este cunoscut, îndeosebi de interac /uni0163iunea
între acestea.
Este evident c ă în orice cercetare asupra hidrografiei trebuie s ă avem în vedere impactul
realizat de om, iar în cercetarea localit ă/uni0163ilor, s ă analiz ăm, printre altele, topoclimatul acestora
și formele de relief pe care este situat.
Caracterul integrat al cercet ărilor de geografie a orizontului local provine din obiectul
geografiei (mediul geografic sau mediul înconjur ător ca întreg) și din caracterul nedisociat al
obiectului de studiu.
De altfel, corela /uni0163ia multipl ă între fenomenele ce formeaz ă un anumit spa /uni0163iu geografic
reprezint ă o preocupare comun ă oric ărui cercet ător din domeniul geografiei. Acest mod de a
vedea lucrurile trebuie transmis și elevilor, astfel încât ace știa s ă aib ă o imagine nedisociat ă
asupra întregului și s ă în /uni0163eleag ă caracterul de sistem al spa /uni0163iului în care tr ăiesc.
Între diferitele metode exist ă o anumit ă corela /uni0163ie și o interferen /uni0163ă metodologic ă. În
acela și timp, anumite metode se pot aplica fenomenelor di ferite. Exist ă și posibilitatea
transfer ării unor metode de la un domeniu în care se utilize az ă mai mult, într-un alt domeniu,
unde au fost utilizate mai pu /uni0163in.
Caracterul integrator al metodelor se observ ă îndeosebi în cazul reprezent ărilor
cartografice. În acest fel, metoda geografic ă de baz ă (metoda cartografic ă) constituie un
domeniu de convergen /uni0163ă al diferitelor metode. Pe h ăr/uni0163i pot fi expuse rezultate ale aplic ării
unor metode diverse asupra realit ă/uni0163ii înconjur ătoare.
Chiar redarea grafic ă a fenomenelor reprezint ă un model intuitiv, care pe hart ă î și
găse ște cea mai integratoare expresie. Harta cuprinde un limbaj cantonat în semnele
conven /uni0163ionale ale legendei, care poate fi transformat într -o informa /uni0163ie scris ă. Harta con /uni0163ine, de
asemenea, elemente de prezentare calitativ ă, care induc cu u șurin /uni0163ă caracteristicile
elementului din realitate.
Metodele moderne de investiga /uni0163ie, precum și cele de stocare, transformare și editare a
informa /uni0163iei ofer ă posibilit ă/uni0163i de unificare și de integrare a metodelor tradi /uni0163ionale. De
asemenea, ofer ă o foarte bun ă corelare metodologic ă transdisciplinar ă cu toate domeniile care
se ocup ă de cercetarea și prezentarea realit ă/uni0163ii înconjur ătoare.

II. Prezentarea și interpretarea geografic ă a documentelor

Este o etap ă considerat ă pe nedrept secundar ă având drept scop stabilirea unor sinteze
care s ă serveasc ă unor puncte de plecare pentru cercet ări aprofundate a c ăror form ă, cea mai
sintetic ă și geografic ă, este harta.
Scrierea știin /uni021Bific ă în geografie . Este necesar s ă știi s ă scrii pentru a putea comunica.
Scrierea știin /uni021Bific ă presupune o serie de norme ce se cer respectate fie c ă e vorba de
prezentarea bibliografiei sau a h ăr/uni0163ilor.
Bibliografia : trebuiesc men /uni0163iona /uni0163i anii în care sunt f ăcute afirma /uni0163iile citate, iar orice
citat trebuie înso /uni021Bit de autor c ăutându-se s ă se limiteze totu și abuzul (citatomania). Este
necesar s ă se precizeze ce fel de lucrare este, în ce revist ă a fost scris ă, nr. volumului, al

34 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
paginii ca și locul edit ării. Pentru bibliografiile finale ordinea cea mai r ăspândit ă a referin /uni0163elor
este urm ătoarea: autor, an, titlu, loc, editor, pagini, cu p recizarea c ă prenumele poate lipsi în
anumite situa /uni0163ii iar daca sunt mai mul /uni021Bi autori se trece primul sau coordonatorul de și
preferabil e sa fie to /uni0163i trecu /uni0163i. Aceasta este valabil și pentru h ăr/uni0163ile preluate la care referin /uni0163ele
trebuie s ă fie la vedere. Este necesar ă deci o claritate și o transparen /uni0163ă perfect ă.
Recenzia : Trebuie citit ă cartea cu foarte mare aten /uni0163ie. Pe parcurs este necesar s ă fie
notate problemele pe care /uni0163i le suscit ă și la care schi /uni0163ezi un r ăspuns. Un interes major îl
prezint ă semnifica /uni0163ia titlului apoi cuprinsul ( inclusiv când e vorba de o culegere de studii
pentru a stabili coeren /uni0163a și logica). Trebuie astfel depistat firul director a l cuprinsului deci al
planului lucr ării (demonstrativ, formal, f ără proiect clar definit sau compartimentat). Abia
apoi urmeaz ă lectura propriu-zis ă prin asimilarea activ ă a con /uni0163inutului. Problema principal ă
este de a ști s ă r ăspunzi la câteva întreb ări de baz ă:
– care este tipul c ăr/uni0163ii (enciclopedica, studiu, manual, popularizare)
– care este punctul de vedere al autorului (daca su nt mai multe, care este convergen /uni0163a sau
divergen /uni0163a lor), fa /uni0163ă de tema propus ă.
– care sunt omisiunile autorului.
Recenzia este o clarificare a unei lucr ări care s ă înlesneasc ă lectura și trebuie s ă
cuprind ă:
– ce aduce nou cartea
– ce o diferen /uni0163iaz ă, o particularizeaz ă
– calitatea referin /uni0163elor bibliografice
– calitatea demonstra /uni0163iilor
– care este câmpul de preocup ări, de unde-și trage sursa studiul și unde o conduce
– calitatea formei, precizia, iconografia, construc /uni0163ia.
Lectura este etapa cheie dup ă care urmeaz ă aprofundarea textului ce permite r ăspunsul
la întrebarea, pentru care revist ă?. Trebuie știut astfel cine sunt cititorii revistei, ce citesc ei,
care este ordinea preocup ărilor lor. Pentru acesta trebuie parcurs sumarul re vistelor, urm ărit
stilul.
O recenzie poate fi: informativ ă (cea mai cuminte și inofensiv ă), critic ă, dezbatere
(mai rar ă dar mai util ă, necesitând o real ă aprofundare a materialului și o cunoa ștere cel pu /uni021Bin
la nivelul autorului a problemelor date) sau ca o deschidere fa /uni0163ă de alte posibilit ă/uni0163i de
cercetare. E necesar s ă se spun ă exact ceea ce gânde ști despre o carte l ăsând de o parte
curtoaziile fortuite, aceasta fiind foarte importan t în primul rând pentru autor.
Scrierea recenziei necesit ă o mare precizie a referin /uni0163elor, titlul lucr ării s.a.m.d. Trebuie
precizat câmpul și con /uni0163inutul lucr ării; trebuie spus ceea ce este nou, ce expliciteaz ă; trebuie
precizat în final dac ă este o carte ce predispune la medita /uni0163ie sau la extras note, deci cum poate
fi citit ă acea carte. Recenzia trebuie s ă dea cititorului situa /uni021Bia exact ă a c ăr/uni0163ii. Lungimea este
variabil ă.
Articolul : presupune dou ă aspecte: de fond și de form ă (specifice – format, cod, cititori
sau generale). Articolul poate ap ărea izolat sau în culegeri tematice. Este preferabi l ca ele sa
fie în raport de complementaritate ori s ă aib ă alura unei dezbateri pe o tema. Scrierea unui
articol implic ă cunoa șterea unor modalit ă/uni0163i specifice. Exista mai multe tipuri de articole:
– articolul de expunere a stadiului cunoa șterii într-un domeniu specific (état de la
question) ce arat ă starea unei chestiuni asupra c ăreia te opre ști sau care intereseaz ă la un
moment dat (starea locului știin /uni021Bific). Miza principal ă este pozi /uni0163ionarea corect ă a propriei
contribu /uni0163ii și propuneri, nimeni nu e pl ătit să fac ă ceea ce este deja f ăcut. Trebuie s ă-/uni0163i propui
înaintarea cunoa șterii, de aceea e necesar ă o demonstra /uni0163ie a inten /uni0163iilor, clar ă si la obiect.
Integreaz ă obligatoriu modific ările obiectului de studiu, o viziune diacronic ă așadar, trebuie
/uni0163inut cont de aportul exterior de modific ări și s ă precizeze care este utilajul care te va ajuta s ă
clarifici lucrurile ceea ce implic ă multe referin /uni0163e bibliografice.

35 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
– articolul de comunicare a rezultatelor unei cercet ări : presupune un aparat
demonstrativ care- /uni0163i permite să specifici scopul. Trebuiesc furnizate cititorului cheile
validit ă/uni021Bii afirma /uni021Biilor.
– articolul – pozi /uni0163ie de cercetare , intermediar între cele dou ă – "eu răspund la x
chestiuni", "cred despre x c ă", "în aceast ă manier ă". Are rolul de a confirma sau infirma ceea
ce spune altcineva. În cercetare totul trebuie s ă porneasc ă de la întreb ările pe care /uni021Bi le pui și
de la dilema cum le voi explica. Aceasta necesit ă claritate, Johnston (publica sau vei pieri).
De obicei toate acestea se înva /uni021Bă dup ă cel pu /uni0163in patru – cinci ani de cercetare.
– articolul de informare , mai simplu si mai pu /uni0163in problematic, chiar dac ă sunt multe
probleme ce merit ă f ăcute publice, în avalan șa de informa /uni0163ii de azi. Trebuie totu și o probitate
intelectual ă altfel nu iese decât o monografie simpl ă. Articolul monografic nu are nici un
interes știin /uni021Bific dac ă nu este ancorat în universul particular știin /uni021Bific, deci trebuie s ă-i atribui
calitatea de instrument știin /uni021Bific.
– articolul dezbater e: frecvent în /uni0163ă rile anglo-saxone. Un articol ce intr ă în discu /uni0163ie cu
altele, foarte exigente, dar utile, dinamizante, po lemice de cele mai multe ori.
Orice articol necesit ă formalizarea chestiunilor. Trebuie s ă transpar ă care sunt
problemele care te preocup ă, cum r ăspunzi la acestea, deci trebuie cunoscut stadiul
cunoa șterii în domeniu. Trebuie precizat genul în care te încadrezi, nu trebuie s ă camuflezi
propriile preocup ări pentru ca scrierea știin /uni021Bifică cere o rigoare deosebit ă. Pentru geografie e
specific: inserarea referin /uni0163elor generale din știin /uni0163e conex e (pluridisciplinar), ponderea
particular ă a cartografiei, unealt ă a reprezent ării spa /uni0163iale, ce face parte din scrierea
geografic ă. Materialul grafic poate fi analitic sau cu rol de model ori test, de aici importan /uni0163a
categoriilor de h ăr/uni021Bi, a legendei, titlului, care nu pot fi opera unui amator. Statutul imaginilor,
foarte frecvente alt ădat ă, trebuie clar precizat (ilustrativ, demonstrativ, documentar)
Etapele scrierii unui articol :
– definirea clar ă a problematicii
– asigurarea c ă avem materialele necesare reunite pentru scriere
– planul, care cuprinde arhitectura demonstra /uni0163iei;
– autoevaluarea, prin intermediul unei grile de lec tur ă specific ă recenziilor.
– retu șarea eventualelor neconcordan /uni021Be.
– abia apoi se trece la structurarea articolului, s tabilirea titlurilor paragrafelor, a titlului final , a
locului materialelor cartografice sau ilustrative.
– este necesar s ă se respecte anumite norme impuse de revista c ăreia i se adreseaz ă:
dimensiunea, pagina /uni021Bia etc.
Important: trebuie sa scrii articolul ca și recenzia de mai multe ori ! Chiar daca în final p rima
varianta va fi cea p ăstrat ă! Aceasta pentru ca numai astfel î /uni0163i po /uni0163i da seama de eventualele
caren /uni021Be, po /uni0163i s ă descoperi eventualele fisuri pe care critica le va exploata.
Forme specifice ale scrierii geografice sunt: studiul, teza sau monografia.
Studiul de obicei este o lucrare mai ampl ă decât articolul urmând aproximativ acelea și
cerin /uni021Be ca și acesta si presupunând cam acelea și tipuri. Cele mai utilizate sunt studiile care
finalizeaz ă rezultatele unei cercet ări (studii de caza în esen /uni0163ă ) necesitând astfel un demers
știin /uni021Bific.

36 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
CURS 7
ETAPELE DE CERCETARE ÎN VEDEREA ELABOR ĂRII UNEI
LUCR ĂRI FIZICO-GEOGRAFICE

Cercetarea este un proces compus din etape interdep endente, fiecare dintre ele comportând o
func /uni0163ie bine definit ă. Procesul de cercetare posed ă o dimensiune evolutiv ă sau ciclic ă,
atingerea obiectivelor propuse presupunând parcurge rea succesiv ă a mai multor etape și
respectarea exigen /uni0163elor pe care le presupun acestea. Principalele etap e ale procesului de
cercetare sunt urm ătoarele:

1. Formularea subiectului sau a problemei de cercetare : adeseori dac ă este
abordat ă cu insuficient ă luciditate, poate conduce la eforturi sus /uni0163inute lipsite de
finalitate știin /uni0163ific ă. Selectarea și definirea temei de cercetare trebuie s ă satisfac ă
urm ătoarele cerin /uni0163e:
– să fie clar formulat ă;
– să fie realizabil ă;
– să fie pertinent ă sub aspectul relevan /uni0163ei știin /uni0163ifice și importan /uni0163ei practice.

2. Etapa exploratorie (preg ătitoare, sau de laborator) include 5 subetape:
2.1 . Documentarea bibliografic ă, care presupune la rândul s ău:
– elaborarea unui index bibliografic cu privire la toate lucr ările referitoare la
regiunea luat ă în studiu. Vor fi incluse lucr ări cu caracter teoretic, metodologic,
general și special, surse de informare statistic ă cât și referin /uni0163e bibliografice din
domenii înrudite: geologie, arheologie, biologie et c.
– întocmirea fi șelor bibliografice – pe probleme-geologie, geomorfologie, clim ă etc.
și înscrierea elementelor esen /uni0163iale de con /uni0163inut. A. autor, titlu, editur ă, an; B.
consemnarea elementelor relevante (succint sau în e xtenso).
– Selectarea textelor , surselor considerate de maxim ă relevan /uni0163ă ;
– Compararea concluziilor desprinse din sursele bibliografice de referin /uni0163ă ;
– Surse bibliografice de referin /uni0163ă : Tratate de specialitate, Enciclopedii etc.;
– Informa /uni0163ia ob /uni0163inut ă pe internet, arhive, direc /uni021Bii statistice etc.
2.2. Documentarea și elaborarea cartografic ă, include atât cercetarea materialului grafic
existent în lucr ările consultate (pe seama c ărora se pot întocmi fi șe speciale referitoare la
con /uni0163inut, metode de elaborare, sistemele de reprezentar e utilizate) cât și întocmirea unor
materiale grafice de baz ă necesare în analiza fizico-geografic ă. Acestea se bazeaz ă pe
utilizarea unor suporturi cartografice:
– hăr/uni0163ile topografice, aerofotogramele, imagini satelitar e, h ăr/uni0163i geologice, climatice,
biogeografice, pedogeografice, documente cartografi ce istorice, profile,
blocdiagrame.
2.3 . Stabilirea itinerariului de teren și a punctelor de observa /uni0163ie , în func /uni0163ie de timpul
disponibil, accesibilitatea terenului, sezon, fondu rile disponibile, mijloacele de investiga /uni0163ie
disponibile; itinerarii generale; itinerarii specia le pentru observa /uni0163ii punctuale, repetate pe cât
posibil, mai ales în punctele cheie.
2.4. Alegerea aparaturii și a echipamentului, în func /uni0163ie de tem ă și obiectivele urm ărite
(minimum busol ă geologic ă, altimetru, sonde pentru prelevarea probelor, amba laje pentru
probe, aparat foto).
2.5. Contactul preliminar cu terenul -identificarea tr ăsăturilor majore, a ariilor de maxim ă
relevan /uni0163ă pentru ob /uni0163inerea informa /uni0163iilor utile, identificarea altor surse de informare , locuitori,
exper /uni0163i, institu /uni0163ii.

37 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
3. Problematizarea și elaborarea proiectului de cercetare const ă în stabilirea unor
puncte de leg ătur ă între disponibilit ă/uni0163ile bibliografice și elementele sesizate în teren și pe
aceast ă baz ă fixarea cadrului teoretic, în /uni0163elegerea problematicii studiate în cadrul respectiv și
identificarea obiectivelor principale ale cercet ării care s ă fie în concordan /uni0163ă cu exigen /uni0163ele
teoretice și cu necesitatea de a investiga aspecte cu caracter de noutate sau eventual de a
aprofunda cercet ări ale c ăror rezultate au r ămas neconcludente.
Proiectul de cercetare trebuie s ă vizeze toate elementele fizico-geografice ale unit ă/uni0163ii
teritoriale studiate abordate atât cantitativ cât și din punct de vedere calitativ, ponderea
acordat ă fiec ăruia fiind în func /uni0163ie de modul lor de conlucrare, de raporturile de ca uzalitate pe
care le între /uni0163in și desigur în func /uni0163ie de obiectivele studiului. Proiectul de cercetare va fi
alc ătuit în a șa fel încât s ă reflecte con /uni0163inutul prev ăzut al lucr ării și direc /uni0163iile în care vor fi
orientate cercet ările în teren. Evident, el este susceptibil de modi fic ări, dac ă cercetarea
ulterioar ă aduce în prim plan elemente neprev ăzute sau inedite.

4. Etapa de teren
Permite acumularea materialului faptic prin observa /uni0163ii la fa /uni0163a locului, confirmarea sau
infirmarea supozi /uni0163iilor, satisfacerea obiectivelor cercet ării sau chiar asumarea altora noi sau,
pe scurt, îndeplinirea proiectului de cercetare.
Pe lâng ă cercetarea propriu-zis ă, nemijlocit ă sau instrumental ă, o mare importan /uni0163ă are
consemnarea adecvat ă a informa /uni0163iei în carnetul de teren, cartografierea fenomenelo r studiate
și suplimentarea informa /uni0163iilor directe cu cele ob /uni0163inute de la localnici.
Astfel, în carnetul de observa /uni0163ii se noteaz ă zilnic data, locul și problema studiat ă a c ărei
consemnare se realizeaz ă atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Aspectele care nu
pot fi explicate sau determinate direct în teren vo r fi subliniate astfel ele s ă poate fi solu /uni0163ionate
ulterior. Descrierea aspectelor cercetate va cuprin de pe cât posibil atât elementele esen /uni0163iale de
manifestare, dar și detalii suficiente (dimensiuni, propriet ă/uni0163i, atribute, termeni de compara /uni0163ie
etc.) care s ă permit ă ulterior aprecierea și descrierea lor real ă.
Cartarea fenomenului la fa /uni0163a locului se realizeaz ă utilizându-se ca suport fie harta
topografic ă, fie o schi /uni0163ă de hart ă întocmit ă direct în teren. În al doilea caz, se va urm ări
respectarea raporturilor de propor /uni0163ionalitate dintre elementele redate și utilizarea unor semne
și sisteme acceptate de cartografiere, la care se vo r ata șa elemente de identificare și
caracterizare (pozi /uni0163ia zonei, pante, aprecieri privind fragmentarea, ve geta /uni0163ia, utilizarea
terenurilor). Consemnarea cartografic ă se poate realiza și sub forma profilelor complexe, prin
reprezentarea la scar ă a propriet ă/uni0163ilor surprinse în aflorimente (orizonturi de sol, s tructura
scoar /uni0163ei de alterare, detalii tectonice și structural, textura, culoarea, ph), schi /uni0163e panoramice,
blocdiagrame , fotografii – se vor nota data expune rii, un punct de reper și eventual repere
pentru intuirea propor /uni0163iilor reale.
De mare utilitate sunt informa /uni0163iile de la localnici, cu condi /uni0163ia ca ele s ă fie filtrate critic
(informa /uni0163ii diverse – modific ări climatice, hidrologice, peisagistice, alunec ări de teren,
fenologice, toponimice – se va face apel în special la persoanele mai vârstnice).
Vor putea fi de asemenea folosite informa /uni0163ii stocate în muzee, arhive, documente cartografice
vechi, informa /uni0163ii provenite de la institu /uni0163ii specializate.

5. Analiza și interpretarea rezultatelor
Precede redactarea și finalizarea lucr ării. Sunt avute în vedere:
– Realizarea sau completarea acelor investiga /uni0163ii care nu au putut fi finalizate în
teren;
– Elucidarea aspectelor necunoscute determinate în te ren;
– Realizarea corela /uni0163iilor, conexiunilor dintre faptele studiate, intuir ea raporturilor de
cauzalitate, de determinare reciproc ă, confirmarea unor legit ă/uni0163i știin /uni0163ifice,
desprinderea tr ăsăturilor definitorii ale teritoriului studiat.

38 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
– Elaborarea unor modele cu func /uni0163ie de analiza și prognoz ă;
– Evaluarea global ă a cercet ării prin prisma aportului la cunoa șterea unor procese
fenomene sau unit ă/uni0163i teritoriale.

6. Etapa de redactare
Nu se reduce la o simpla transpunere grafic ă în condi /uni0163ii superioare de exprimare și
reprezentare, ci se are în vedere integrarea logic ă a rezultatelor cercet ării, astfel încât acestea
să dobândeasc ă relevan /uni0163ă știin /uni0163ific ă și utilitate maxim ă (Anexa 1). În acest scop se vor avea în
vedere:
– întocmirea planului de redactare (pe baza proiectul ui de cercetare, dar și prin
diferen /uni0163ieri menite s ă pun ă la maximum în valoare elementele descoperite);
– asigurarea înl ăn/uni021Buirii logice, progresive, a ideilor printr-o struct urare pe capitole în
concordan /uni0163ă cu cerin /uni0163ele de relevan /uni0163ă și accesibilitate deopotriv ă;
– folosirea adecvat ă a cit ărilor;
– citarea bibliografic ă la locul cuvenit;
– încadrarea materialului grafic, cu indicarea con /uni0163inutului și a sursei de provenien /uni0163ă .

39 Metode și tehnici de analiz ă a datelor

ANEXA 1

NORME DE TEHNOREDACTARE A LUCR ĂRII DE LICEN /uni0162Ă /DISERTA /uni0162IE
În conformitate cu Regulamentul de organizare și desf ăș urare a examenului de
absolvire/licen /uni0163ă /diplom ă la Universitatea din Craiova, examenul de licen /uni0163ă const ă din dou ă
probe:
a) evaluarea cuno știn /uni0163elor fundamentale și de specialitate;
b) prezentarea și sus /uni0163inerea lucr ării de licen /uni0163ă .

În conformitate cu Regulamentul de organizare și desf ăș urare a examenului de
absolvire/licen /uni0163ă /diplom ă la Universitatea din Craiova, examenul de master c onst ă într-o
singur ă prob ă:
a) prezentarea și sus /uni0163inerea lucr ării de diserta /uni0163ie .

3. 1 Structura lucr ării de licen /uni0163ă

Lucrarea de licen /uni0163ă este structurat ă pe capitole și include urm ătoarele elemente obligatorii :

a. Copert ă – informa /uni0163iile care trebuie s ă apar ă pe coperta lucr ării de licen /uni0163ă /diserta /uni0163ie sunt
prezentate în Anexa 1;

b. Pagina de titlu – informa /uni0163iile care trebuie s ă apar ă în pagina de titlu a lucr ării de
licen /uni0163ă /diserta /uni0163ie sunt prezentate în Anexa 2.

c. Declara /uni0163ie standard – lucrarea de licen /uni0163ă /diserta /uni0163ie va con /uni0163ine o declara /uni0163ie pe propria
răspundere a absolventului, datat ă și semnat ă în original , din care s ă rezulte c ă lucrarea îi
apar /uni0163ine, nu a mai fost niciodat ă prezentat ă și nu este plagiat ă. Con /uni0163inutul declara /uni0163iei este
prezentat în Anexa 3;

d. Cuprins – lucrarea de licen /uni0163ă va avea un cuprins care s ă con /uni0163in ă cel pu /uni0163in titlurile tuturor
capitolelor înso /uni0163ite de num ărul paginii la care începe fiecare capitol;

e. Capitole – lucrarea de licen /uni0163ă /diserta /uni0163ie va con /uni0163ine între 3 și 8 capitole numerotate cresc ător
cu cifre arabe începând cu 1; la fel și subcapitolele (1.1, 1.2, 1.3 etc.) și subpunctele (1.1.1,
1.1.2 sau 1.2.1, 1.2.2 etc.);

f. Concluziile lucr ării – în aceast ă parte a lucr ării de licen /uni0163ă /diserta /uni0163ie se reg ăsesc cele mai
importante concluzii din lucrare, opinia personal ă privind rezultatele ob /uni0163inute în lucrare,
precum și poten /uni0163iale direc /uni0163ii viitoare de cercetare legate de tema abordat ă. Concluziile lucr ării
nu se numeroteaz ă ca și capitol;

g. Anexe (dac ă este cazul) – acestea apar într-o sec /uni0163iune separat ă, care nu se numeroteaz ă ca și
capitol. Fiecare anex ă se va men /uni0163iona cel pu /uni0163in o dat ă în textul lucr ării. Anexele se
numeroteaz ă cresc ător (Anexa 1, Anexa 2 etc.);

h. Bibliografie – acesta este ultima parte a lucr ării și va con /uni0163ine lista tuturor surselor de
informa /uni0163ie utilizate de c ătre absolvent pentru redactarea lucr ării de licen /uni0163ă . Bibliografia nu se
va numerota ca și capitol al lucr ării.

40 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
3.2 Reguli de redactare a lucr ării de licen /uni0163ă

Formatul întregii lucr ări este A4, num ărul de pagini minim fiind de 50 pentru lucr ările de
licen /uni0163ă și minim 30 pentru cele de diserta /uni0163ie, cu urm ătoarele elemente:

a. Marginile paginii – se vor utiliza urm ătoarele valori pentru marginile paginii (Page Setup ->
Margins):
− stânga: 2,5 cm;
− dreapta: 2 cm
− sus: 2 cm
− jos: 2 cm

b. Spa /uni0163iere între rânduri – textul va respecta o spa /uni0163iere între rânduri de 1,5 linii (Format-
>Paragraph->Line spacing-> 1,5 lines);

c. Alinierea textului în cadrul paragrafelor – textul din cadrul paragrafelor normale va fi ali niat
între marginile din stânga și dreapta ( justified ). Primul rând al fiec ărui paragraf va avea o
indentare de 1,5 cm (Format-> Paragraph-> Indentati on-> Left). Excep /uni0163ie fac titlurile
capitolelor, care pot fi aliniate centrat, precum și etichetele tabelelor și figurilor (a se vedea
explica /uni0163iile de mai jos);

d. Font – fontul utilizat pentru redactare va fi Times New Roman, cu dimensiunea de 12 puncte,
utilizând diacriticele specifice limbii în care este redactat ă lucrarea ( ă, ș, /uni0163, î, â – pentru limba
român ă);

e. Numerotarea paginilor – numerotarea paginilor se face începând cu pagina de titlu, pân ă la
ultima pagin ă a lucr ării, dar num ărul paginii apare doar începând cu Introducerea. Nu m ărul de
pagin ă se insereaz ă în subsolul paginii, centrat.

f. Tabele – tabelele se numeroteaz ă cu 2 cifre, prima reprezentând num ărul capitolului, iar cea
de a doua reprezentând num ărul tabelului din capitolul respectiv. Fiecare tabe l are num ăr și
titlu, care se men /uni0163ioneaz ă deasupra tabelului, centrat. Dac ă este cazul, sursa datelor se
precizeaz ă sub tabel, aliniat între marginile din stânga și dreapta ( justified ), indicând în mod
obligatoriu numele autorului(lor), lucrarea (cartea ), editura, anul, pagina sau adresa de
Internet complet ă;

g. Figuri – figurile (aici sunt incluse imagini, grafice, c apturi de ecran) se numeroteaz ă cu 2
cifre, prima reprezentând num ărul capitolului, iar cea de a doua fiind num ărul figurii din
capitolul respectiv; fiecare figur ă are num ăr și titlu, care se men /uni0163ioneaz ă sub figur ă, centrat;
dac ă este cazul, sursa figurii se indic ă pe rândul imediat urm ător, justified, indicând numele
autorului(lor), lucrarea (cartea), editura, anul, p agina sau adresa de Internet complet ă;

h. Men /uni0163ionarea autorilor în text:
– se face prin indicarea numelui acestora, anul apa ri /uni0163iei și pagina din lucrarea respectiv ă (de
ex. pentru 1 autor: Popescu, 1989, p. 56; pentru 2 autori: Popescu, Nicol ăescu, 2003; pentru
mai mult de 2 autori: Popescu et al., 2010); dac ă sunt mai multe men /uni0163iuni pentru acela și autor,
cu publica /uni0163ii ap ărute în acela și an, se face diferen /uni0163ierea utilizând a, b, c etc. imediat dup ă anul
apari /uni0163iei.

i. Bibliografia – se structureaz ă pe urm ătoarele paliere: materiale tip ărite (c ăr/uni0163i și capitole în
căr/uni0163i, articole și lucr ări conferin /uni0163e tip ărite) și surse electronice (lucr ări conferin /uni0163e disponibile

41 Metode și tehnici de analiz ă a datelor
on line, site-uri consultate). Aceste liste bibliog rafice se vor ordona alfabetic și vor respecta
urm ătoarele reguli de redactare:

1. Carte cu un singur autor
Exemplu:
Calin R., Teodor C. (2007), Politica de mediu , Editura Tritonic, Bucuresti;

2. Carte cu mai mul /uni0163i autori:
Exemplu:
Cătoiu, I., Teodorescu, N. (2004), Comportamentul consumatorului, Editura Uranus,
Bucure ști.

3. Capitol din carte
Exemplu:
Meade, J. (1973), The Balance of Payment… .., in The Economics of Integration (ed. M.
Krauss), George Allen and Unwin, London, pp.155-176

4. Articol dintr-o revist ă la care s-a avut acces direct, a fost consultat ă forma tip ărit ă a revistei
Exemplu:
Brunetti, M., Buffoni, L., Maugeri, M., Nanni, T. (1999), Precipitation intensity in
northern Italy , International Journal of Climatology, 20, 1017– 1 031

5. Articol dintr-o revist ă la care s-a avut acces on-line
Exemplu:
Zairi, M. (2000), Social responsibility and impact on society , The TQM Magazine, Volume
12, Number 3, 2000, pp. 172-178, accesat aprilie 20 06 la adresa:
[http://www.emeraldinsight.com/Insight/ViewContentS ervlet?Filename=/published/emeraldfu
lltextarticle/pdf/1060120302.pdf]

Imprimarea tuturor paginilor lucr ării se va realiza doar pe o fa /uni0163ă a fiec ărei foi.

3.3 Reguli de prezentare a lucr ării de licen /uni0163ă
Prezentarea lucr ării de licen /uni0163ă în fa /uni0163a comisiei de examinare și rezultatul final este
stabilit de comisia de licen /uni0163ă , în urma prezent ării și sus /uni0163inerii acesteia de c ătre absolvent.
Reguli de prezentare și sus /uni0163inere a lucr ării de licen /uni0163ă :

a. Momentul și loca /uni0163ia prezent ării: absolven /uni0163ii vor fi anun /uni0163ati asupra datei, orei și loca /uni0163iei la care
își vor putea sus /uni0163ine lucrarea de licen /uni0163ă în fa /uni0163a comisiei. Neprezentarea absolventului la data,
ora și loca /uni0163ia stabilite poate atrage eliminarea acestuia din e xamenul de licen /uni0163ă /diserta /uni0163ie.
Cadrul didactic coordonator poate înso /uni0163i absolventul în fa /uni0163a comisiei;

b. Prezentare :
– absolventul î și va sus /uni0163ine rezultatele cercet ării realizate cu ajutorul unei prezent ări de tip
poster , format A1 sau powerpoint.

c. Timp maxim de prezentare : 10 minute;

d. Întreb ări : membrii comisiei pot adresa absolventului oricâte întreb ări referitoare la subiectul
lucr ării de licen /uni0163ă și/sau metodologia și resursele folosite;