Metode Si Strategii Folosite In Formarea Reprezentarilor Morale la Prescolari

STRATEGII EDUCATIVE

DE FORMARE A REPREZENTĂRILOR MORALE LA PREȘCOLARI

CUPRINS

Partea I

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A CERCETĂRII

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. LOCUL ȘI ROLUL MORALEI ÎN SOCIETATEA GLOBALIZATĂ

1.1. Specificul și problematica societății globalizate

1.2. Locul și rolul educației morale în rezolvarea complexei problematici

a societății contemporane

CAPITOLUL 2. PROFILUL PERSONALITĂȚII PREȘCOLARULUI

2.1. Personalitatea. Definirea personalitatii și structura personalității

2.2. Personalitatea morală a preșcolarului

2.3. Formarea personalitatii morale, la preșcolar

CAPITOLUL 3. METODE SI STRATEGII FOLOSITE ÎN FORMAREA REPREZENTĂRILOR MORALE LA PREȘCOLARI

3.1. Definirea termenilor cu care se operează în cercetare

3.2. Strategii de educație moral- civică folosite cu predilecție în formarea reprezentărilor morale la preșcolari

Partea a II-a

CERCETAREA EXPERIMENTALĂ

CAPITOLUL 4. CADRUL GENERAL AL CERCETĂRII

CAPITOLUL 5. FORMULAREA IPOTEZELOR ȘI A OBIECTIVELOR ACTIVITĂȚII EXPERIMENTALE

CAPITOLUL 6. METODOLOGIA CERCETĂRII

CAPITOLUL 7. ORGANIZAREA CERCETĂRII

CAPITOLUL 8. DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

CONCLUZII

** BIBLIOGRAFIE

*** ANEXE

INTRODUCERE

Consider că înaintea oricăror alte forme de activitate, povestirile, repovestirile, povestirile create, dramatizările, tot ceea ce este legat de universul vast al literaturii pentru copii contribuie în cea mai mare măsură la educarea morală a preșcolarului, la influențarea formării personalității acestuia. Copilului, îi este nespus de dragă lumea poveștilor, în măsura în care aceasta apelează la afectivitatea acestuia generând intense și variate trăiri emoționale, în măsura în care, prin semnificațiile sale, îi satisface tăirile din planul imaginației, îi îmbogățește universul propriu de cunoaștere, contribuind la educarea sa în spiritul unor virtuți morale alese, integrându-l în aria valorilor consacrate de lumea adulților. Intensitatea și varietatea trăirilor copiilor sunt legate de bogăția de impresii pe care ei le primesc din povestiri, basme, poezii. Personajele poveștilor, povestirilor sunt personificări ale bunătății, dreptății, frumuseții, curajului, cinstei, după cum altele sunt simboluri ale fățărniciei, lașității, răutății. Reliefarea calităților acestor eroi contribuie la constituirea acestora în modele etice. Exemplele pozitive și negative, oferite de lumea poveștilor pot conduce, prin valorificarea lor eficientă, la evitarea sau aplanarea conflictelor dintre copii, a manifestărilor negative de comportament. Am ales această lucrare: ”Strategii educative de formare a reprezentărilor morale la preșcolari” deoarece ca om, părinte, dar mai ales ca educator am vrut să subliniez importanța educației moral-civice la această vârstă, dar și din dorința de a ști cât mai multe despre această temă în vederea realizării obiectivului fundamental al educației morale, formarea profilului moral al personalității copiilor în concordanță cu cerințele idealului educației. Pe baza convorbirilor și a discuțiilor libere purtate cu preșcolarii, de-a lungul timpului, am constatat că, încă de la intrarea în grădiniță a acestora, se conturează personalitatea copilului și se dezvoltă premisele conștiinței și conduitei morale, iar creațiile literare adresate copiilor produc o impresie puternică asupra imaginației și sensibilității acestora prin morala ușor de receptat. Pentru realizarea lucrării, am apelat la diverse surse de informare care conțin noțiuni valoroase din literatura de specialitate, încercând să pun în valoare importanța și specificul formării reprezentărilor morale la preșcolari. Am ales diverse variante de povestiri care surprind o serie de noțiuni și judecăți morale ce contribuie la formarea trăsăturilor morale pozitive, la educarea sentimentului de prietenie între colegi și lărgirea sferei de reprezentări despre familie și membrii acesteia. Satisfacția de a contribui la formarea unor buni specialiști și buni cetățeni, la ale căror succese te simți și tu părtaș, nu poate fi egalată.

CAPITOLUL 1.

LOCUL ȘI ROLUL MORALEI ÎN SOCIETATEA GLOBALIZATĂ

1.1. Specificul și problematica societății globalizate

Cunoașterea situației copiilor în lume reprezintă o coordonată a educației elevilor în spiritul ideilor păcii. Copiii noștri trebuie să știe că nu peste tot în lume cei de-o vârstă cu ei se bucură de copilărie.

Într-o accepțiune generală, educația este procesul (acțiunea) prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Ea constituie o necesitate pentru individ și pentru societate. Ca urmare, este o activitate specific umană, care se realizează în contextul existenței sociale a omului și, în același timp, este un fenomen social specific, un atribut al societății, o condiție a perpetuării și progresului acesteia. Așadar, ea se raportează, în același timp, la societate și la individ. Numeroase cercetări arată că, pentru orice problemă care apare în dezvoltarea unui copil, cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât șansa de remediere este mai mare. De asemenea, cu cât intervenția se produce mai târziu, cu atât mai mari sunt costurile asociate și prognosticul poate fi nefavorabil. Ultimii ani, mai ales, dupa 1990, au adus schimbări majore în sistemul învățământului românesc și aș enumera aspecte legate de modificarea curriculumului, de durata învățământului, de obligativitatea învățământului etc. În ce privește educația timpurie, în România, ca în întreaga lume, cuprinde educația copilului în intervalul de vârstă de la naștere până la intrarea acestuia la școală. Grădinița, ca serviciu de educație formală asigură mediul care garantează siguranța și sănătatea copiilor și care, ținând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, implicăatât familia cât și comunitatea în procesul de învățare. Se poate spune că a existat dintotdeauna o preocupare pentru dezvoltarea învățământul românesc preșcolar, iar asta se poate observa cel mai bine, prezentând pe scurt istoricul acestuia. În anul 1866, profesoara Atanasie Popescu din Brăila, remarca faptul că proiectul de lege al instrucțiunii elementare, primare, secundare și superioare din 24 ianuarie 1866, prevedea, pentru prima dată norme care făceau referire la înființarea “grădinei de copii”. Mai târziu, la 23 aprilie 1881, se înființează prima grădină de copii din România. În perioada 1896-1910, se aflau 166 de grădini pentru copii și 170 de posturi de educatoare. În anul 1970 apare Revista Învățământului Preșcolar, care a fost reluată în serie nouă dupa 1990, iar în anul 1974 se elaborează programa activităților instructive-educative în grădinița de copii. În 1991 se înființează prima grupă Montessori, iar în 1994 apar primele grupe de grădiniță care aplică programul Step by Step. Preșcolaritatea cuprinde cea mai importantă experiență socioeducațională din viața unei persoane, așa cum se afirma tot mai des în studiile de specialitate (Revista ’’Învățământului Preșcolar’’, nr. 1-2/1999, pag.42), potențialul formativ al acestei vârste poate fi valorificat cu succes în procesul educativ desfășurat în cadrul grădiniței. Sistemul de învățământ românesc a înregistrat progrese remarcabile, în ciuda condițiilor economice grele și a deselor schimbări sociale înregistrate după 1989. La sfârșitul anului 1990 țara noastră, înregistra o stagnare economică, dar după 1998, ca rezultat al democratizării treptate și a infuziei fondurilor europene și ale Băncii Mondiale, reforma în educație a fost demarată. După anul 1990, în sistemul de învățământ din România, prin inițiativele realizate la nivel central, teritorial și local, apar alternative educaționale aplicabile în învățământul preprimar și primar cu deschideri spre învățământul secundar, cum ar fi : Waldorf, Montessori, Step by step, Freinet și Jena-Petersen. Anul 2000 aduce o nouă viziune despre educația preșcolară, văzută, în cadrul programului educational “Organizarea învățământului preprimar”, ca un prim pas pentru formarea tânărului și specialistului de mâine. Astfel, primii ani de viață și educația la această vârstă au devenit probleme cruciale pentru evoluția ulterioară a oricărei persoane. În anul 2002 este inițiat programul „Generalizarea grupei mari pregătitoare în învățământul preșcolar românesc” și, în cadrul acestuia, în conformitate cu modificările și completările la Legea învățământului (stabilirea duratei învățământului obligatoriu de 10 ani și coborârea vârstei de școlarizare de la 7 la 6 ani), este revizuită programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii și sunt realizate corelările cu programa claselor I-IV. Realizarea unui sistem coerent de educație timpurie a copilului în România este o necessitate care decurge din prioritățile educației la nivel mondial și național. În perioada 2005-2006, a fost elaborată Strategia Ministerului Educației și Cercetării în domeniul educației timpurii, cu sprijinul UNICEF. În anul 2010 prin noua lege a educației aprobată de guvern în 12 aprilie 2010, apar noi modificări în învatamântul preșcolar, respectiv, clasa pregătitoare de la grădiniță este mutată la învățământul primar.

1.1.2. Dezvoltarea și educația copilului în intervalul 3-6/7 ani: structură și conținut

Studiile științifice referitoare la efectele educației timpurii preșcolare (vezi Pre-School Education in the European Union. Current Thinking andprovision, 1995) au scos în evidență o serie de elemente importante:educația timpurie (incluzând educația preșcolară) are un efect pozitiv asupra abilităților copilului si asupra viitoarei sale cariere școlare, în special pentru copiii proveniți din medii socio-economice foarte defavorizate, în sensul că aceștia progresează în plan intelectual, dezvoltă atitudini pozitive față de învățare precum și motivația de a depune în viitor un efort real în școală. Pe de altă parte, s-a constatat că educația timpurie are un efect pozitiv asupra abilităților intelectuale și sociale ale copiilor, independent de mediul lor de proveniență, atunci când instituțiile preșcolare promovează cu adevărat calitatea, atât în ceea ce privește mediul fizic cât și interacțiunile adult/copil.

Educația timpurie (incluzând educația preșcolară) are efecte pozitive asupra viitoarei integrări sociale a adolescentului și adultului. Studiile longitudinale au arătat faptul că pentru copiii proveniți din medii socio-economice defavorizate s-a observat o reducere a comportamentului.

Mărimea grupei de asemenea, este foarte importantă. Unii autori consideră că 25 de copii este maximum, iar în clasele cu peste 25 de copii ar trebuisă fie prezenți doi adulți. De aceea, ratele înalte de personal, însoțite de cooperarea dintre adulții responsabili cu educația copiilor și o acțiune educațională de calitate au efect asupra dezvoltării copiilor.

Influența formării și supervizării personalului asupra dezvoltării copiilor. Există trei domenii interdependente ale comportamentului adultului care au un impact asupra dezvoltării copiilor și anume:

Implicarea activă a familiilor în educație și în promovarea participării lor. Proiectele care vizează implicarea părinților din medii defavorizate în educația propriilor copii sunt numeroase și variate. Se pare doar că un tip instrumental de intervenție vizând echiparea părinților cu un set de activități specifice care să fie realizate acasă este mai relevant pentru copiii cu nevoi speciale decât pentru copiii din medii defavorizate, în special atunci când aceștia din urmă beneficiază de un învățământ preșcolar bun. Alte forme de implicare parentală par să fie benefice pentru copiii defavorizați, incluzând sprijinul emoțional, dezvoltarea unei relații părinte/copil satisfăcătoare, ajutor în utilizarea serviciilor disponibile la nivel local (de exemplu serviciile sociale, cele de consiliere familială și cele de nutriție).

Un aspect important în schimbările după 1990 din domeniul educației preșcolare au fost cele legate de curriculum-pervizării personalului asupra dezvoltării copiilor. Există trei domenii interdependente ale comportamentului adultului care au un impact asupra dezvoltării copiilor și anume:

Implicarea activă a familiilor în educație și în promovarea participării lor. Proiectele care vizează implicarea părinților din medii defavorizate în educația propriilor copii sunt numeroase și variate. Se pare doar că un tip instrumental de intervenție vizând echiparea părinților cu un set de activități specifice care să fie realizate acasă este mai relevant pentru copiii cu nevoi speciale decât pentru copiii din medii defavorizate, în special atunci când aceștia din urmă beneficiază de un învățământ preșcolar bun. Alte forme de implicare parentală par să fie benefice pentru copiii defavorizați, incluzând sprijinul emoțional, dezvoltarea unei relații părinte/copil satisfăcătoare, ajutor în utilizarea serviciilor disponibile la nivel local (de exemplu serviciile sociale, cele de consiliere familială și cele de nutriție).

Un aspect important în schimbările după 1990 din domeniul educației preșcolare au fost cele legate de curriculum-ul preșcolar, mai ales în finalitățile, conținuturile și strategiile didactice.

Din punct de vedere al curriculumul pentru învățământul preșcolar, voi prezenta o abordare sistematică, în vederea asigurării: continuității în interiorul aceluiași ciclu curricular; interdependenței dintre disciplinele școlare (clasele I-II) și tipurile de activități de învățare din învățământul preșcolar; deschiderii spre module de instruire opționale.

1.1.3. Structură și conținut ale curriculumului preșcolar

Curriculum pentru învățământul preșcolar se evidențiază prin:

extensie – angrenează preșcolarii, prin experiențe de învățare, în cât mai multe domenii experiențiale (Domeniul limbă și comunicare, Domeniul științelor, Domeniul om și societate, Domeniul psiho-motric, Domeniul estetic și creativ), din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate

de învățare;

echilibru – asigură abordarea fiecărui domeniu experiențial atât în relație cu celelalte, cât și cu curriculum-ul ca întreg;

relevanță – este adecvat atât nevoilor prezente, cât și celor de perspectivă ale copiilor preșcolari, contribuind la optimizarea înțelegerii de către aceștia a lumii în care trăiesc și a propriei persoane, la ridicarea competenței în controlul evenimentelor și în confruntarea cu o largă varietate de cerințe și așteptări, la echiparea lor progresivă cu concepte, cunoștințe atitudini și abilități necesare în viață;

diferențiere – permite dezvoltarea și manifestarea unor caracteristici individuale, chiar la copiii preșcolari de aceeași vârstă și se poate vedea prin ponderea jocurilor și a activităților alese și a activităților de dezvoltare personală);

progresie și continuitate – permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul și de la un ciclu de învățământ la altul sau de la o instituție de învățământ la alta (consistența concepției generale, asigurarea suportului individual pentru copii etc.).

D’Hainaut atrăgea atenția asupra faptului că “punctul central al curricumurilor trebuie să fie elevul, nu materia…. și că atunci când se vorbește de conținutul curricumului trebuie să înțelegem ca nu este vorba de enunțări de materii de învățat, ci de scopuri exprimate în termeni de competențe, moduri de a acționa sau de a ști în general ale elevului”.

După anumite modificări, curriculum pentru învățământul preșcolar este structurat pe următoarele componente:

Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate și exprimă competențele care trebuie dezvoltate pe durata învățământului preșcolar pe cele cinci domenii experiențiale.

Obiectivele de referință, precum și exemplele de comportament, ca exprimări explicite rezultatelor învățării (conceptelor, cunoștințelor, abilităților și atitudinilor, dar și ale competențelor vizate) sunt formulate pentru fiecare temă și fiecare domeniu experiențial în parte. În formularea acestora s-a ținut cont de: posibilitățile, interesele și nevoile copilului preșcolar, precum și respectarea ritmului propriu al acestuia; corelarea fiecărei noi experiențe de învățare cu precedentele; încurajarea inițiativei și participarea copilului preșcolar la stabilirea obiectivelor, selecția conținuturilor și a modalităților de evaluare; încurajarea învățării independente prin oferirea de ocazii pentru a-și construi cunoașterea (atât în instituția de învățământ cât și în afara acesteia), precum și a lucrului în grupuri mici pe centre de activitate (arii de stimulare) și, pe cât posibil, în grupuri cu o component eterogenă; stimularea autoreflecției, autoevaluării, autoreglării comportamentului de învățare.

Domeniile experiențiale sunt adevărate „câmpuri cognitive integrate” (L.Vlăsceanu) care transced granițele dintre discipline și care, în contextul dat de prezentul curriculum, se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului. Aceste domenii experențiale sunt: domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emoțional, domeniul cognitiv.

Domeniul estetic și creativ – acoperă abilitățile de a răspunde emoțional și intelectual la experiențe perceptive, sensibilitatea față de diferitele

niveluri de manifestare a calității, aprecierea frumosului și a adecvării la scop sau utilizare.

Domeniul limbă și comunicare – acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, ca și abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă. Se apreciază că prin ascultare și exprimare în situații de grup, preșcolarii devin capabili să exploreze experiențele altor persoane și să-și extindă astfel propriul repertoriu de experiențe semnificative. Se urmărește ca aceștia să vorbească cu încredere, clar și fluent, utilizând modalități de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. Tot în cadrul acestui domeniu includem și primul contact al copilului cu o limbă străină sau regional.

Domeniul științe – include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experiențelor practice cât și înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune.

Domeniul om și societate reprezintă specificul activității moral-civice de la grădiniță și include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele.

1.1.4. Planul de învățământ al curriculumului preșcolar

Planul de învățământ aplicat învățământului preșcolar este structurat astfel:

Tabel nr.1 / Planul de învățământ al curriculumului preșcolar / extras din ,,Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii”:

Abrevieri pentru cele trei tipuri de program din grădinițe

program normal (PN);

program prelungit (PP);

program săptămânal (PS).

NOTĂ:

La programul prelungit și săptămânal numărul de activități menționat reprezintă activitățile care se adaugă în programul de dupăamiază al copiilor (tura a II-a a educatoarei). Categoriile de activitati de invatare prezentate in planul de invatamant sunt: Activități pe domenii de învățare (care pot fi activități integrate sau pe discipline), Jocuri și activități alese și Activități de dezvoltare personală.

1.1.5. Metodologia de aplicare a planului de învățământ pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 6/7 ani.

Planul de învățământ pentru nivelul preșcolar este prezentat sistematic cu scopul de a asigura continuitatea în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viața copilului.

Intervalele de vârstă (37 – 60 luni și 61 – 84 luni), care apar în planul de învățământ, precum și categoriile și numărul de activități sunt rezultatul corelării realităților din sistem cu reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani și cu tendințele la nivel mondial în domeniu.

Dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina zilnică, interacțiunile cu ceilalți, organizarea mediului și activitățile/situațiile de învățare, special create.

Activitățile de învățare reprezintă un ansamblu de acțiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, organizate și conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii finalităților prevăzute în curriculum.

Categoriile de activități de învățare cuprinse în acest plan de învățământ sunt:

Activități pe domenii de învățare, experențiale (care pot fi activități integrate sau pe discipline);

Jocuri și activitățile alese;

Activități de dezvoltare personală;

Activitățile pe domenii experiențiale sunt activitățile integrate sau pe discipline desfășurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcție de temele mari propuse de curriculum, precum și de nivelul de vârstă și de nevoile și interesele copiilor din grupă. Numărul acestora indică îndeosebi numărul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o săptămână (și ne referim ladisciplinele/domeniile de învățare care pot intra în componența domeniilor experiențiale respective). Astfel, se consideră că se pot desfășura maximum 5 activități integrate pe săptămână, indifferent de nivelul de vârstă al copiilor, însă educatoarea poate planifica activități de sine stătătoare, respectiv pe discipline (activități de educarea limbajului, activități matematice, de cunoașterea mediului, de educație pentru societate, de educație fizică, activități practice, educație muzicală sau activități artistico-plastice) sau activități integrate (cunoștințelele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zileîntregi și, cu acest prilej, în activitatea integrată intră și jocurile și activitățile alese sau cunoștințele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite domenii experiențiale iar jocurile și activitățile alese se desfășoară în afara acesteia).

Jocurile și activitățile didactice alese sunt cele pe care copiii și le aleg și îi ajută pe aceștia să socializeze în mod progresiv și să se inițieze în cunoașterea lumii fizice, a mediului social și cultural căruia îi aparțin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit și scris. Ele se desfășoară pe grupuri mici, în perechi și chiar individual. Pentru activitățile care se desfățoară în sala de grupă, educatoarea trebuie să acorde o atenție deosebită organizării spațiului în centre ca: Biblioteca, Colțul căsuței/ Joc de rol, Construcții, Știință, Arte, Nisip și apă și altele.

Activitățile de dezvoltare personală. Acestea includ rutinele, tranzițiile și activitățile din perioada dupăamiezii (pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activitățile opționale.

Jocul este activitatea fundamentală a copilului pe care se sprijină atât rutinele cât și tranzițiile și, evident, activitățile de învățare. El influențează întreaga conduită și prefigurează personalitatea în plină formare a acestuia. Mijloacele principale de realizare a procesului instructiv-educativ la nivel antepreșcolar și preșcolar sunt: jocul, (ca joc liber, dirijat sau didactic), activitățile didactice de învățare.

Activitățile opționale intră în categoria activităților de învățare, respective a celor de dezvoltare personală fiind incluse în programul zilnic al copilului în grădiniță.

Programul anual de studiu se va organiza în jurul a șase mari teme: Cine sunt/ suntem?, Când, cum și de ce se întâmplă?, Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?, Cum planificăm/ organizăm o activitate?, Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim? și Ce și cum vreau să fiu? (ordinea prezentării nu are nici o legătură cu momentul din anul școlar când pentru o temă sau alta se pot derula cu copiii diferite proiecte). În programul zilnic este obligatoriu să existe cel puțin o activitate sau un moment/secvență de mișcare (joc de mișcare cu text și cânt, activitatede educație fizică, moment de înviorare, întreceri sau trasee sportive, plimbare în aer liber etc.). Pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 3-5 ani, categoriile de activități desfășurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului(colaborare, cooperare, negociere, luarea deciziilor în comun etc.) și obținerea treptată a unei autonomii personale, iar pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 5-7 ani, accentul se va deplasa spre pregătirea pentru școală și pentru viața socială a acestuia .

1.2. Locul și rolul educației morale în rezolvarea complexei problematici a societății contemporane

Nu putem vorbi nici azi, dar mai ales mâine, de formarea personalității umane ca finalitate a educației, fără efortul de modelare a dimensiunii morale a acesteia. Cu atât mai mult cu cât conviețuirea devine, pe zi ce trece, o reală probă de supraviețuire. A învăța să trăiești împreună cu ceilalți a fost dintotdeauna, atât necesitate, cât și deziderat. Pentru aceasta, după cum amintea J. Delors, ar trebui urmate două căi complementare și anume: pe de-o parte, descoperirea, pas cu pas, a celuilalt; iar pe de altă parte, experiența scopurilor împărtășite de-a lungul vieții (“Comoara lăuntrică”, Iași, p.75). Iar aceasta ne duce în plin miez al socialului și al raporturilor sale cu individualul, adică la calea de realizare a acestei “întâlniri”,respectiv educația morală. Analiza problematicii specific educației morale presupune clarificarea conceptuală asupra unor termini cum ar fi: moralitate, morală, educație morală etică, moral, immoral, amoral, pentru că aceștia sunt foarte utilizați și uneori, conținutul lor nu este suficient de bine precizat.

Esența și scopul educației morale.

Educația moral-civică este o componentă complexă a educației, pentru că pe de o parte efectele sale se repercutează asupra întregului comportament al individului, iar, pe de altă parte, comportamentul individului raportat din punct de vedere valoric la normele morale și prescripțiile juridice subordonează toate celelalte valori cum ar fi: științifice, estetice,culturale, profesionale, fizice, ecologice etc.).

Principiile educației morale sunt teze formative care orientează și direcționează activitatea educatorului în vederea realizării obiectivului fundamental al educației morale, formarea profilului moral al personalității copiilor în concordanță cu cerințele idealului educației. Principiile elaborate până în prezent formează un sistem în cadrul căruia fiecare se delimitează prin anumite cerințe, dar în același timp se află într-o dependență funcțională cu toate celelalte. În consecință respectarea unuia creează condiții prielnice pentru respectarea celorlalte, efectele sale depinzând, totodată de realizarea acestora din urmă. Sistemul principiilor educației morale cuprinde următoarele principii:

Caracterul activ al educației morale;

Colectivul de elevi, cadru social în care se realizează educația morală în școală;

Îmbinarea exigenței față de copii cu respectul pentru ei;

Sprijinirea pe elementele pozitive ale personalității copilului în vederea înlăturării celor negative;

Respectarea particularităților de vârstă și individuale în educația morală;

Continuitatea, consecvența și unitatea în educația morală.

Dacă ar fi să definim educația morală după Rene Hubert, am putea spune că este aceea care dă expresie nevoii de bine a omului asigurând, ceea ce în este cel mai dificil, educația voinței, ca instrument fundamental de asigurare a unui raport optim între individ, cu nevoile sale specifice, și societate, cu mecanismele sale coercitive și modelatoare. Autorii sunt de acord (chiar dacă în termeni relativ diferiți) în a considera că esența educației morale constă în crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura personalității morale ale copilului, elaborarea și stabilizarea profilului moral al acestuia în concordanță cu imperativele societății. În spiritul acestei abordări se apreciază că scopul ei îl reprezintă formarea individului ca subiect moral care gîndește și acționează în spiritul moralei sociale, formarea profilului moral al acestuia.

Dacă Marin Călin consideră că există o singură finalitate majoră a educației morale, respectiv „formarea comportamentului moral” (Marin. C. p.103), cei mai mulți pedagogi au ajuns la un consens în a evidenția două mari categorii de finalități ale educației morale și anume: formarea conștiinței morale și formarea conduitei morale și a trăsăturilor de voință și caracter.

Formarea conștiinței morale presupune, după I. Nicola, modelarea a 3 dimensiuni: cognitivă, afectivă, volitivă.

Dimensiunea cognitivă (instruirea morală) se referă la informarea beneficiarului educației cu conținuturile și cerințele specifice valorilor morale,normelor și regulilor morale. Acesta trebuie să le cunoască și să le înțeleagă concomitent cu zona de permisivitate și interdicții pe care le asociază. Rezultatul realizării acestei dimensiuni se concretizează în formarea reprezentărilor morale, noțiunilor morale, judecăților morale.

Dimensiunea afectivă este reprezentată de trăirea valorilor morale, sentimente, emoții și permite trecerea cunoștințelor morale în conduită și formarea atitudinilor morale (față de societate, față de muncă, față de sine).

Dimensiunea volitivă vizează educarea voinței, a capacității de a depăși obstacolele întâlnite (interne-date de lupta dintre moral individuală și moral socială, sentimentele personale și comandamentele sociale, externe-tentații, exemple greșite). Ea presupune formarea unor trăsături cum ar fi: perseverență, consecvență, independență, inițiativă, curaj.

Fuziunea componentelor cognitivă, afectivă și volitivă generează constituirea convingerii morale, care reprezintă nucleul conștiinței morale, adevărate” trebuințe spirituale de comportare morală” (Momanu. M. p.73). Valorile, normele și regulile morale devin convingeri atunci când se interiorizează și se integrează nu doar cognitiv în structura psihică a personalității, ci mai ales afectiv și volitiv. Din acest punct de vedere, convingerea morală asigură trecerea conștiinței morale în conduită morală. Deci elementele cheie ale conștiinței morale sunt: reprezentarea morală și noțiunea morală. Reprezentările morale se nasc numai în situații concrete în care copilul este angajat ca subiect moral, în familie, în școală,cu prilejul diferitelor activități la care participă. Apoi, având un bagaj de reprezentări format și prelucrat cu ajutorul operațiilor gândirii, copilul poate să delimiteze notele esențiale de cele mai puțin esențiale ale unei împrejurări oarecare și apoi să le extindă la toate situațiile reale sau posibile pe care norma sau regula morală o acoperă. Astfel ia naștere noțiunea morală. „Ea reflectă ceea ce este esențial și general unei clase de manifestări morale pe care o normă sau o regulă morală o acoperă. Prin generalizare și abstractizare se ajunge deci la noțiunea morală. Ea reflect ceea ce este esențial și general unei clase de manifestări morale pe care o normă sau o regulă morală le cuprinde, caracterul apreciativ exprimându-se prin judecata morală.” (pag.208-214,I.Nicola,1996). Nu trebuie uitată nici componenta teoretică, instruirea verbală, ansamblul de cunoștințe morale ce-i sunt explicate copilului. Aceste cunoștințe îl introduc pe copil în universul valorilor morale, îl determină să înțeleagă semnificația acestora pentru conduita sa, îi dezvoltă, totodată, capacitatea de a discerne între valorile pozitive și cele negative. Componenta afectivă însoțește orice cunoștință din acest domeniu ajutând la fixarea cunoștinței în structura morală a personalității, acționând din interior asupra conduitei și impregnându-i în același timp energia interioară necesară. Fiecărei noțiuni morale i se asociază otrăire afectivă corespunzătoare, dar nici adeziunea afectivă, nici cunoașterea nu sunt suficientepentru declanșarea actului moral datorită nenumăratelor obstacole interne și externe pentru înlăturarea cărora e necesar un efort de voință. „Voința se distinge ca fiind capacitatea conștiințeide a impune motivul cu valoare superioară” ( pag112,Grigoraș I, 1982). Din fuziunea celor trei componente – cognitivă, afectivă și volițională – rezultă convingerile morale, ele sunt considerate ca fiind nucleul conștiinței morale a individului, nu întâmplător o convingere obiectivată în fapte și acțiuni de natură morală este considerată conduită morală.

Formarea conduitei morale și a trăsăturilor de voință și caracter-se referă la ansamblul faptelor morale, modul în care se produce manifestarea comportamentului moral,obiectivarea conștiinței morale în fapte și acțiuni, în acord cu convingerile morale ale individului. Elementele sale structurale fundamentale sunt:

deprinderile morale reprezintă componente automatizate ale conduitei ce se formează ca răspuns la anumite cerințe care se repetă în condiții relativ identice(deprinderea de a spune adevărul , de a fi punctual, de a fi ordonat, de a fi politicos),

obișnuințele morale implică în plus faptul că acțiunile automatizate au devenit o trebuință internă. Granița dintre cele două este trecută atunci când deprinderii, automatizate și intrate în stereotipie, i se asociază un impuls lăuntric, o nevoie specifică a persoanei (deprinderii de a fi ordonat i se asociază nevoia de a fi mereu ordine,de a cere și celorlați ordine , respingerea dezordinii, ceea ce înseamnă transformarea deprinderii în obișnuință). Prin deprinderi și obișnuințe morale se realizează, în cele din urmă, concordanța dintre conștiința morală și conduita morală.

Trăsăturile pozitive de caracter sunt expresia personalizată a normelor și valorilor morale, rezultatul interiorizării acestora până la nivelul stabilizării lor în conduită.

În structura personalității, conștiința și conduita morală se prezintă sub forma unui sistem între ale cărui elemente se stabilesc relații care se transformă permanent, cu particularități distincte de la un stadiu al dezvoltării la altul, de la un individ la altul. Formarea subiectului moral este un proces de interiorizare continuă a moralei sociale. Pe măsură ce trecem de la un stadiu la altul, rolul factorilor externi este preluat treptat de cei interni, subiectul acționând tot mai mult sub impulsul conștiinței sale morale. Acest lucru nu se produce spontan, ci ca efect al procesului de educație morală.

Pentru „domeniul om și societate” am întocmit următoarea planificare anuală și semestrială pentru intervalul de vârstă 5-7 ani :

PLANIFICAREA ANUALĂ

Nr.activitati/săpt: 1

EDUCAȚIE PENTRU SOCIETATE

AN SCOLAR 2013-2014, SEMESTRUL I – GRUPA MARE

EDUCAȚIE PENTRU SOCIETATE

AN ȘCOLAR 2013-2014, SEMESTRUL al II lea

CAPITOLUL 2. PROFILUL PERSONALITĂȚII PREȘCOLARULUI

2.1.Personalitatea. Definirea personalitatii și structura personalității

Conceptul de personalitate implică atât existența omenească sub raport substanțial, spiritual, cât și ansamblul de valori produse istoricde omenire, însușite de om, realizate în prezent și proiectate în viitor. Corespunzător acestui fapt, personalitatea poate fi înțeleasă și interpretată la nivelul a trei tipuri de caracteristici și anume:

caracteristici generale (universale)

caracteristici tipologice (particulare)

caracteristici individuale (singulare)

Personalitatea, ca unul din conceptele integratoare,sistemice, desemnează individualitatea umană în unitatea structurată și ierarhizată a trăsăturilor psihofizice și manifestărilor comportamentale. Structura personalității este formată din: temperament, aptitudini, caracter.

Sistem dinamico- energetic al personalității, temperamentul bazându-se pe tipul de activitate nervoasă superioară, asigură acesteia energia necesară, echilibrul și mobilitatea proceselor nervoase de excitație și inhibiție, punându-și amprenta pe întreaga viață bio- psihică și comportamentală a omului. Psihologia a stabilit patru modele temperamentale de bază și anume:colericul, flegmaticul, sangvinicul și melancolicul.

Aptitudinile reprezintă componența executivă a personalității, latura instrumental-operațională. Ele sunt sisteme operaționale superior dezvoltate, care mijlocesc performanțele supramedii în activitate. Orice însușire sau proces psihic privit sub unghiul eficienței devine aptitudine.

Caracterul

Ca formațiune relațională a personalității, “responsabilă” de felul în care oamenii interacționează unii cu alții în cadrul societății, caracterul a fost definit în mai multe feluri. Caracterul este o structură complex de atitudini, motive și însușiri care scoate în evidență conținutul reacțiilor persoanei, ce urmărește ea, ce va face într-o anumită situație. Caracterul implică numeroase și variate atitudini față de realitate. O atitudine este o dispoziție subiectivă a persoanei de a reacționa pozitiv sau negative față de anumite situații, personae ori față de o simplă afirmație. Caracterul se poate define și prin motive, prin mobilurile urmărite de o persoană.În formarea caracterului sunt implicate și trăsăturile de temperament, inclusiv tipul de sistem nervos.

Un rol important în formarea atutudinilor și trăsăturilor de caracter îl au modelele oferite de mediu, de persoanele semnificative pentru copii ( părinți, educatori). Importanța cunoașterii psihologice a personalității copiilor și a elevilor rezultă, în primul rând, sarcina pe care o are scoala de a promova dezvoltarea lor armonioasă și, mai ales, de a realiza un învățământ individualizat și personalizat.

2.2 Personalitatea morală a preșcolarului

În strânsă legătură cu urmărirea genezei raționamentului de tip logic, Piaget a fost interesat de felul în care și un „obiect social”, -conduita umană- devine temă de interes pentru judecata infantilă. Contribuția majoră a lui Piaget la teoria dezvoltării sociale a copiilor apare în „Judecata morală la copil” (1932), în care a analizat atitudinile copiilor față de reguli, aprecierile lor asupra anumitor infracțiuni și opiniile lor despre justiție. Într-o încercare de a explora înțelegerea regulilor, marele psiholog, a ales niște jocuri cu bile, în care au fost implicați copii cu vârste diferite. Regulile jocului, vor fi analizate sub două grupuri de fenomene și anume: practica regulilor, adică felul cum copii de diferite vârste aplică efectiv regulile și conștiința regulii, adică felul cum copii de diferite vârste își reprezintă caracterul obligatoriu, sacru sau decisiv, eteronomia sau autonomia proprie regulilor de joc.

Din punct de vedere al practicii regulilor, se pot distinge patru stadii succesive. Un prim stadiu, pur motric și individual, în cursul căruia copilul manipulează bilele în funcție de propriile sale dorințe și de deprinderile sale motorii. Stadiul al doilea este stadiul egocentrismului. Egocentrismul ne apare ca o conduită intermediară între conduitele socializate și cele pur individuale. În ceea ce privește regulile jocului, constatăm cu ușurință că începuturile jocului social la copil se caracterizează printr-o lungă perioadă de egocentrism. Pe de o parte, copilul este dominat de un ansamblu de reguli și de exemple care i se impun din afară.Pe de altă parte, neputându-se încă situa pe picior de egalitate cu cei mai vârstnici decât el, copilul folosește pentru sine, chiar fără să-și dea seama de izolarea sa, ceea ce a putut sesiza din realitatea socială înconjurătoare. În stadiul al treilea și al patrulea, respectiv, stadiul de cooperare si stadiul codificării regulilor, se dezvoltă nevoia unei înțelegeri mutuale în domeniul jocului, (ca și de altfel, în conversațiile dintre copii).

În ceea ce privește conștiința regulii, vom numi deci stadiul întâi un stadiu care corespunde celui pur individual, studiat mai înainte. Așa cum am văzut, în acest stadiu copilului joacă bile cum îi trece prin cap, căutând pur și simplu să-și satisfacă interesele sale motorii sau fantezia sa simbolică. Foarte curând însă, el contracarează deprinderi, care reprezintă un fel de reguli individuale. Întrucât orice repetiție îi face plăcere, copilul își asigură singur scheme de acțiune, dar în această conduită nimic nu implică deocamdată o regulă obligatorie. Începând de la stadiul al doilea, adică din momentul în care copilul începe să imite regulile altora,oricât de mare ar fi în practică egocentrismul jocului său, el consideră regulile acestui joc ca fiind sacre și intangibile: el nu-și permite să schimbe regulile jocului și pretinde că orice modificare, chiar acceptată de opinie, ar constitui o greșeală.

Dacă sub raportul practicii jocului există patru stadii, în ceea ce privește conștiința regulii se găsesc doar trei stadii. În ultimul stadiu, cooperarea care se naște (începând de la 7-8 ani) nu este de la început suficientă pentru a refula mistica autorității, și sfârșitul prezentului stadiu (al conștiinței jocului) se suprapune primei jumătăți a stadiului de cooperare (din practica jocului). Piaget a descoperit că viziunea copilului asupra regulilor și asupra a ceea ce este corect sau greșit se dezvoltă frecvent în relație cu intelectul lor. Între vârstele de 3 și 6 ani, majoritatea copiilor copiază, pur și simplu, unele dintre regulile pe care le-au văzut la copiii mai mari, dar nu sunt încă în stare să joace un joc corect cu alți copii. Ei par să-și joace propria versiune, chiar și atunci când se joacă cu alții. Piaget a asociat această constatare cu descoperirea sa inițială asupra egocentrismului copiilor din perioada preoperațională. Cu alte cuvinte, acești copii au tendința de a vedea lucrurile tot timpul din propriul lor punct de vedere, lipsindu-le structura cognitivă pentru a ține cont de opiniile altora. Deci la 4/5 ani, copiii sunt capabili să se joace cu alți copii, iar regulile sunt primite de la alte persoane. Aceste reguli sunt strict respectate, apreciate ca emanând de la o autoritate, părinții sau Dumnezeu (reguli codificate). Ele sunt considerate sacre, obligatorii. Deoarece gândirea morală ascultă de principiile rezultate din respectul unilateral (respectul copilului pentru adult) această etapa a fost numită “morala heteronomiei”.

O modificare similară de raționament se poate constata în viziunea copiilor asupra justiției. Piaget a chestionat mulți copii de vârste diferite în legătură cu opiniile lor asupra unor infracțiuni, relatându-le întâmplări despre persoane care au mințit, escrocat sau furat. Pentru a studia judecata morală, Piaget a folosit și o altă metodă, cu următorii pași:

a compus povestiri pe care le-a prezentat copiilor,

a pus întrebări copiilor asupra minciunii, vinovăției, a pedepsei meritate de personajul din povestire.

Voi aminti câteva dintre exemplele de povestiri folosite de marele psiholog.

Un baiat îi povestește mamei sale că învățătoarea i-a dat o notă mare și l-a felicitat. De fapt el minte.

O fetiță merge la plimbare. Ea întâlnește un câine care o sperie. Reîntoarsă acasă, îi povestește mamei sale că a întâlnit un câine mare cât o vacă.

La întrebarea experimentatorului: Care din copii este mai mincinos?, rezultatele obținute arată că înainte de 8 ani, copiii pot răspunde astfel: Fata este mai mincinoasă decât băiatul și ea trebuie pedepsită, iar băiatul minte ca să nu fie pedepsit, deci al doilea minte ca să primească o bomboană. Copiii apreciază minciuna spusă de băiat ca fiind mai gravă decât cea spusă de fată pentru că“nu există un câine mare cât o vacă”.

Interpretarea este următoarea: la această vârstă copiii se supun „realismului moral” un amestec de reguli fizice și morale, unde faptele nu sunt judecate după intenții, ci după apropierea lor de adevărul fizic. Actorul care gândește, care are intenții nu este luat în calcul. Realismul moral este rezultatul gândirii egocentrice a copilului, afirmă Piaget. Alte analize conduc la concluzii similare.

Folosind alte povestiri, focalizate peconsecințele faptelor și intențiile actorilor, copiii au fost întrebați de vinovăția și de pedeapsa meritată de personajele prezentate. El a tras concluzia că, în perioada preoperațională, copiii pot fi caracterizați de realism moral. Prin aceasta, el sugera că aprecierea lor cu privire la gravitatea unei fapte sau a unei minciuni depinde foarte mult de consecințele faptei sau ale minciunii respective. De exemplu, un copil care răstoarnă accidental un set întreg de farfurii este considerat mai obraznic decât un copil care sparge deliberat una. Acești copii nu țin seama de intenția cu care este comisă infracțiunea. Când au în jur de opt ani, copiii își pierd acest realism moral și încep să țină seama de intenția persoanei. Acum, o persoană care răstoarnă intenționat o farfurie este considerată mai rea decât una care sparge neintenționat mai multe. Deci, în perioada preoperațională, copiii au o viziune mai mult dogmatică.

În general, Piaget consideră copiii ca fiind capabili să lege natura pedepsei de delict. Ei cred, pur și simplu, că este cu atât mai bine, cu cât pedeapsa este mai severă, oricare ar fi delictul.

În continuare voi prezenta câteva exemple de povestiri focalizate pe dreptate și supunerea față de regulă.

Mama îi cere unuia dintre copii să facă mai multe servicii decât îi cere celuilalt.

Mama îl răsplătește mai mult pe copilul docil, decât pe copilul care nu se supune.

La întrebarea experimentatorului dacă: Este corect ceea ce face mama? Înainte de 7-8 ani, copiii răspund că dacă mama procedează astfel, este drept. Conform explicației lui Piaget, regula este respectată pentru că emană de la un adult, este dată de o autoritate. Noțiunea de dreptate, spune autorul, nu poate fi despărțită la această vârstă de supunerea față de regulă. După 8 ani, copiii afirmă că nu este dreaptă cerința mamei, dar ar fi bine să faci ceea ce ea îți cere sau chiar ai putea să refuzi. Prin urmare, dreptatea și regula încep să se diferențieze, copilul înțelege că regulile sunt făcute de oameni. Deci regula morală nu mai apare ca predeterminată și permanentă, încălcarea ei nu mai atrage o pedeapsă inevitabilă.

Piaget descrie acest nivel de dezvoltare morală ca unul de „constrângere a adultului”, deoarece copiii cred că orice spune un adult este adevărat și că adulții aplică întotdeauna pedepse corecte și adecvate. Deci, după Piaget, există o progresie treptată în simțul moral al copilului. Copilul mic parcurge o etapă heteronomă în care disciplina este impusă de către autorități și copilul acceptă regulile lor. Copilul mai mare parcurge o etapă autonomă, în care poate gândi pentru el însuși și moralitatea sa este mai curând un produs al propriului său raționament, decât al constrângerilor altor persoane. Pe scurt, Piaget considera că există o legătură între nivelul raționamentului cognitiv al unui copil și simțul său asupra a ceea ce este corect sau greșit.

În parte, procesul de a învața corect din greșeli implică înțelegerea regulilor, momentul și motivul pentru care acestea sunt impuse. După Piaget, în perioada preoperațională, copiii înțeleg rar că regulile sunt create de către un grup pentru binele lor .Astfel, dezvoltarea morală se realizează pe măsură ce copilul acționează, transformă și modifică lumea din jurul lui, fiind totodată influențat de consecințele acțiunii sale.

Interpretarea este următoarea: la această vârstă copiii se supun „realismului moral” un amestec de reguli fizice și morale, unde faptele nu sunt judecate după intenții, ci după apropierea lor de adevărul fizic. Actorul care gândește, care are intenții nu este luat în calcul. Realismul moral este rezultatul gândirii egocentrice a copilului, afirmă Piaget. Alte analize conduc la concluzii similare. Folosind alte povestiri, focalizate peconsecințele faptelor și intențiile actorilor, copiii au fost întrebați de vinovăția și de pedeapsa meritată de personajele prezentate.

El a tras concluzia că, în perioada preoperațională, copiii pot fi caracterizați de realism moral. Prin aceasta, el sugera că aprecierea lor cu privire la gravitatea unei fapte sau a unei minciuni depinde foarte mult de consecințele faptei sau ale minciunii respective. De exemplu, un copil care răstoarnă accidental un set întreg de farfurii este considerat mai obraznic decât un copil care sparge deliberat una. Acești copii nu țin seama de intenția cu care este comisă infracțiunea. Când au în jur de opt ani, copiii își pierd acest realism moral și încep să țină seama de intenția persoanei.

1.3. Formarea personalitatii morale, la preșcolar

Preșcolaritatea este perioada formării inițiale a personalității, a apariției primelor relații și atitudini care constituie un nivel superior de organizare a vieții psihice. Organizarea și relativa stabilizare a comportamentelor sunt posibile datorită modificărilor esențiale care se produc în structura activității psihice.

„O condiție deosebit de importantă în formarea morală a preșcolarului, este necesitatea realizării unei strânse legături între reprezentările și sentimentele morale, pe de o parte, și deprinderile și acțiunile morale, pe de altă parte. Este necesar, prin urmare, ca tot ceea ce-și însușește copilul să fie trecut prin activitatea lui, să fie obiectul prelucrării lui active.”(L. Hancheș, A. Mariș, 2004, pag.63). Dacă trebuința de independență și autonomie, mobilitatea și spiritul de inițiativă, tendința afirmării de sine erau considerate ca cele mai proeminente trăsături ale primei copilării, preșcolaritatea reprezintă perioada formării inițiale a personalității. Cele mai importante achiziții ale personalității în preșcolaritate sunt: „extensia Eului, formarea conștiinței morale, socializarea conduitei.

Educația morală urmărește conturarea și consolidarea profilului moral în concordanță cu imperativele moralei sociale.

Educarea morală presupune îndeplinirea în principal a două sarcini pe cât de cuprinzătoare, pe atât de complexe, care corespund celor două componente fundamentale ale atitudinii morale: formarea conștiinței morale și a conduitei morale. Studiile de psihologie consacrate dezvoltării naturii convingerilor morale și procesului constituiriilor, pun în evidență faptul că factorul cognitiv desemnat prin reprezentări și noțiuni joacă un rol de seamă, că, așadar, fără o informație morală corespunzătoare, nu este de conceput formarea convingerilor. Instruirea morală constă, în esență, în formarea reprezentărilor și noțiunilor morale. Începutul asigurării unei informații morale corecte și implicit, a procesului complex de formare a trăsăturilor morale, este obiectivul ce revine grădiniței. Factorul cognitiv rămâne, oarecum, o forță latentă, declanșarea ei depinzând și de trăirea afectivă. Interiorizarea cerințelor morale care duce la o conduită corespunzătoare, se datorează intervenției factorului afectiv.

Interiorizarea cerintelor morale care duce la o conduită corespunzatoare, se datorează intervenției factorului afectiv. Practica morală, acțiunea au un rol deosebit de important în procesul complex al formării trăsăturilor morale. Eficiența educației morale este asigurată în condițiile în care educatoarea nu se oprește la lămurirea verbală ci își deplasează activitatea spre antrenarea copiilor în exercițiul moral. Punând copilul în situația de a face exerciții morale ce creează condiții adîncirea semnificației noțiunilor morale al căror conținut, e de presupus a fost însușit în primii doi ani de grădiniță. Lămurirea copilului referitor la ce e bine să facă și ce nu e bine, neîntărită de propia sa activitate morală, nu lasă urme adânci și durabile. Iar activitatea morală a copilului preșcolar trebuie concepută diferit de o activitate stereotipă, presupune o coloratură afectivă mai pregnantă.

Stimularea unor trăiri afective este cea dintâi consecință a audierii unui text literar. Fiecare trăsătură de caracter se formează din confruntarea cu situații și cerințe care în totalitatea lor declanșează comportamentul cerut de societate. La crearea acestor situații propice formării trăsăturilor de caracter este necesar ca educatorul să țină seama de anumite condiții să elaboreze un conținut adecvat pentru fiecare situație, să țină seama de particularitățile de vârstă, de dificultățile ce trebuie depăsite în condiții normale.

Reglementarea relațiilor omului cu semenii săi, cu sine însuși și cu întregul său habitat relații pe care, acum, le cuprindem în conținul moralei, au apărut și au evoluat concomitent cu evoluția distinctă a omului ca specie biologică. „Regulile morale pe care copilul învață să le respecte,le primește,în cea mai mare parte, de la adulți, ceea ce înseamnă că le capătă complet elaborate și adesea elaborate nu pe măsura trebuințelor sale și pentru uzul lui, ci o dată pentru totdeauna și prin succesiunea neântreruptă a generațiilor adulte anterioare” (E. Verza, U. Șchiopu,1997,pag 115).

CAPITOLUL 3. METODE SI STRATEGII FOLOSITE ÎN FORMAREA REPREZENTĂRILOR MORALE LA PREȘCOLARI

3.1. Definirea termenilor cu care se operează în cercetare

Specia umană se distinge,în regnul animal,de celelalte specii prin atribute definitorii sieși: unul dintre acestea este cel de a fi ființă morală/etică-moralis/ethico homo.

Termenul „etică” provine din grecescul „ethica”-și vizează obișnuințele ,obiceiurile și datinile sub aspectul teoretic.

Etica este știința care studiază categoria valorică a bine-lui și ființarea acestei valori în practica socială,prin intermediul principiilor și normelor morale.

Termenul” morală” provine din latinescul „moralis” și vizează obișnuințele ,obiceiurile datinile sub aspect programatic,deci:

Morala este fenomenul real –colectiv sau indivinual, care constă într-o manifestare ce se raportează la anumite morme și reguli morale, deduse din idealul moral, conformându-se principiilor morale, determinând anumite relații ale individului cu sine și cu semenii lui, fapte și relații care dobândesc astfel valoarea morală. Morala este o formă a conștiinței care reflectă normele de comportare a oamenilor și a colectivităților.

Morala este un fenomen social, o formă a conștiinței sociale care reflectă relațiile ce se stabilesc între oameni, într-un context social delimitat în timp șispațiu, având o funcție reglatoare asupra conviețuirii umane, stimulând și orientând comportamentul uman, în concordanță cu cerințele sociale (I. Nicola, pag.206). Conținutul său se concretizează în idealul moral, valorile și regulile morale, care constituie ceea ce Nicola I. numește „structura sistemului moral” (I. Nicola, p.207). Idealul moral este un model teoretic prospectiv, care exprimă chintesența morală a personalității umane, sub forma unei imagini a perfecțiunii din punct de vedere moral. Esența sa se manifestă prin valorile, normele șiregulile morale.

Idealul moral este o virtualitate morală, constând în proiectarea celor mai înalte valori morale într-un tot integrat și coerent este tendința omului spre perfecțiune; rezultatul descierii idealului moral ia forma modelului moral. O persoană care se apropie foarte mult în devenirea sa de idealul moral devine model moral pentru celelalte persoane.Așadar, idealul moral este o virtualitate, modelul moral este o întruchipare concretă a idealului moral.

Conduita morală este o obiectivare a conștiinței morale în fapte și acțiuni dar și o suită de răspunsuri și manifestări, neîntreruptă. Ea se referă la rezultatelecomportării, mai precis „cum trebuie” să se comporte elevul.Prin urmare, conștiința morală posedă capacitatea de anticipare a realității și de orientareaa conduitei pe un anumit făgaș, iar conduita morală reprezintă o manifestare a conștiinței în relațiilemorale practice ale copilului.

Educația morală, este o latură a educației care are în vedere formarea copilului si mai tarziu a tânărului în concordanță cu valorile, principiile, normele și regulile sociale care reglează relațiile dintre oameni. Prin urmare, esența educației morale constă în asigurarea unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura personalității morale acopilului, elaborarea și stabilizarea pe această bază a profilului moral al acestuia în concordanță cu imperativele societății noastre, iar scopul fundamental al educației în spiritul moralei vizează formarea individului ca subiect moral, respectiv ca subiect care gândește, simte, acționează în spiritul cerințelor și existențelor moralei sociale al idealului, valorilor, normelor și regulilor pe care le incumbă. În sens pedagogic acest profil ne apare ca realitate în continuă transformare, cu oconstrucție ce se desăvârșește la infinit și ca proiect sau obiectiv pe care tindem să-l atingem încadrul acțiunii educaționale. Ca proiect el condensează într-un tot unitar și exprimă sub formă de model chintesența moralei sociale. Educarea morală trebuie începută încă din primii ani de viață a copilului și continuată apoi sistematic, pe tot parcursul vieții.

Conduita morală este o obiectivare a conștiinței morale în fapte și acțiuni dar și o suită de răspunsuri și manifestări, neîntreruptă. Ea se referă la rezultatele comportării, mai precis cum ar trebui să se comporte elevul. Prin urmare, conștiința morală posedă capacitatea de anticipare a realității și de orientarea conduitei pe un anumit făgaș, iar conduita morală reprezintă o manifestare a conștiinței în relațiile morale practice ale copilului.

3.2. Strategii de educație moral civică folosite cu predilecție în formarea reprezentărilor morale la preșcolari

Prin morală se întelege, în mod curent, un ansamblu de norme, reguli și precepte, deprinderi și obiceiuri, mentalități, sentimente și trăiri, valori, idealuri și scopuri care calăuzesc omul în viata personală și socială. Pentru realizarea sarcinilor educației morale se apelează la un ansamblu de metode și procedee, care constituie strategia educației în spiritul moralei.

Strategia didactică este un sistem complex și coerent de mijloace, metode, materiale și alte resurse educaționale care vizează atingerea unor obiective, ocupă un loc central în cadrul activitatii didactice, deoarece proiectarea si organizarea lecției se realizează în funcție de decizia strategică a educatorului, este concepută ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicati actorii predării- învățării, condițiile realizării, obiectivele și metodele vizate, prefigurând traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic și mai eficient pentru abordarea unei situații concrete de predare și învățare ( astfel se pot preveni erorile, riscurile și evenimentele nedorite din activitatea didactică). Specificul acestei strategii constă în folosirea conștientă și sistematică a unor mijloace de acțiune în vederea realizării profilului moral al personalității copilului. Întrucât dimensiunea morală a personalității umane dă valoarea fundamentală a acesteia, grija pentru alegerea celor mai adecvate metode în corelație cu diferitele conținuturi abordate și în contextul diferitelor forme de organizare a activităților și prin respectarea principiilor menționate anterior, trebuie să fie majoră. Având un specific aparte, pentru această disciplină sau categorie de activitate, strategiile didactice au fost alese în funcție de vârsta cronologică, 5-6 ani, la care se află copiii din grupă.

Strategiile didactice folosite în vederea realizării educației moral-civice la copiii de vârstă preșcolară constau în: obiectivele cadru și de referință, conținuturi, metode și procedee de educație moral-civică, mijloace de învățământ, forme de organizare a activităților moral-civice, timpul și evaluarea activităților moral-civice.

OBIECTIVELE CADRU sunt formulate în termeni de generalitate și exprimă competențele care trebuie dezvoltate pe durata învățământului preșcolar pe cele cinci domenii experiențiale cum ar fi: Domeniul limbă și comunicare, Domeniul științe, Domeniul estetic și creativ, Domeniul psiho-motric și Domeniul om și societate.

Obiectivele cadru ale educației moral-civice la preșcolari respectiv pentru aria om și societate sunt :

Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate;

Educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți;

Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți;

Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive (inițiativă);

Dezvoltarea abilității de recunoaștere, acceptare și respect al diversității;

Cunoașterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului roman;

Formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;

Îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple;

Formarea deprinderilor practic-gospodărești și utilizarea vocabularului specific.

OBIECTIVELE DE REFERINȚĂ ale domeniului om și societate sunt stabilite cu scopul de a obține rezultatele așteptate ale învățării la fiecare an școlar și urmăresc progresia în achiziția de competențe și de cunoștințe de la o grupă la alta.

Se vor prezenta următoarele obiective de referință ale domeniului om și societate pentru nivelul de studiu 5-6 ani.

Să cunoască reguli ale activității și ale jocului, în vederea evitării unor situații periculoase; reguli de minimă protecție a naturii și pericolul încălcării lor; reguli privind protecția vieții proprii și a celor din jur etc.).

Să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului în care trăiește (familie, grădiniță, grupul de joacă).

Să negocieze și să participe la decizii comune

Să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute.

Să trăiască în relațiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranță, armonie, concomitent cu învățarea autocontrolului.

Să dobândească comportamente și atitudini igienice corecte față de propria persoană și față de alte ființe și obiecte.

Să capete abilitatea de a intra în relație cu cei din jur, respectând norme de comportament corect și util celorlalți.

Să se comporte adecvat în diferite contexte sociale.

CONȚINUTURI

Conținutul educației morale îl reprezintă valorile morale, care vor fi integrate în personalitatea copilului pe cele două dimensiuni: la nivelul conștiinței morale și la nivelul conduitei morale.

Domeniul om și societate reprezintă specificul activității moral-civice de la grădiniță și include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele. Domeniul are o extindere și către contexte curriculare care privesc tehnologia, în sensul abordării capacităților umane de a controla evenimentele și de a ordona mediul. Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii să crească, astfel încât membrii comunității să-și poată procura produse mai multe, mai ieftine și de mai bună calitate. De aceea, se apreciază că preșcolarii pot fi puși în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale și executarea unor lucrări care țin de domeniul abilităților practice, prin constatarea proprietăților materialelor, prin selecția unor materiale în funcție de caracteristicile lor, prin constatarea că materialele pot avea și calități estetice, cum ar fi textura, culoarea sau forma etc. De asemenea, în cadrul domeniului socio-uman se dorește ca preșcolarii să înțeleagă ființele umane angrenate în construirea propriului viitor și propriei lumi, trăind viața de zi cu zi. Totodată, este important ca preșcolarii să înțeleagă faptul că situațiile prezente își au originile în situații din trecut, să observe similarități sau diferențe între oameni sau evenimente, să își imagineze viața în alte perioade istorice. Se consideră necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilități de ordin general să utilizeze ca puncte de plecare experiențele personale ale copiilor. Din acest punct de vedere, ei vor fi încurajați să se angajeze în explorarea activă, din punct de vedere uman și social, a zonei sau cartierului în care locuiesc. Familiile acestora, mediul fizic, uman și social pot fi utilizate ca resurse de învățare. Pe de altă parte, textul literar, imaginile și alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare.În abordarea acestui domeniu se pleacă și de la premisa că instituția preșcolară reprezintă un context utilizabil pentru coordonarea principiilor și acțiunilor morale. Astfel, copiii vor înțelege mult mai ușor concepte precum dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul etc. atunci când le vor putea observa concretizate în acțiunile adulților cu care vin în contact. De asemenea, dezvoltarea unor conduite morale, ghidate de principii morale vor fi favorizate de observarea și discutarea de către copii a unor probleme morale, de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate și de studierea și dezbaterea unor opere literare specifice vârstei. Deci, conținutul activităților este diferit și este specific fiecarei grupe. De exemplu, sunt povestiri pentru preșcolarii de la grupa mică sau mijlocie și povestiri istorice accesibile numai copiilor din grupa mare. Educația morală este determinată de următoarele conținuturi :

educația în spiritul disciplinei;

educația pentru muncă ;

educația în spirit umanist ;

educarea unor trăsături de voință și caracter;

ACTIVITĂȚILE LIBER ALESE

Aceste activități lasă deschisă posibilitatea consolidării unor comportamente morale. Copiii transpun în jocul lor conduite ale adulților, se apreciază între ei imitând comportamentul evaluativ al acestora. Educatorul trebuie să urmărească acest comportament ludic, imitativ, să-i surprindă nuanțele și, când este necesar, să intervină cu tact și eficiență, corectiv.
Prin întregul lor conținut, activitățile din grădiniță contribuie prin căi specifice la punerea bazelor conștiinței morale, la înșușirea de către copii a regulilor de comportare civilizată, la cultivarea spiritului de ordine și disciplină,a hărniciei, respectului, modestiei și curajului.
Organizarea judicioasă a activităților de educatie moral civică asigura însușirea cunoștiințelor, întelegerea fenomenelor sociale accesibile, fixarea unor reprezentări, formarea deprinderilor elementare de munca, educarea sentimentelor morale înalte, formarea comportamentelor morale.

Educația pentru societate (moral-civică) se desfășoară în cadrul unui proces interdisciplinar zilnic cuprinzând forme de organizare multiple. Activitatea educațională pentru societate moral-civică se desfașoară sub cele trei forme de organizare: jocuri liber-creative, activități frontale dirijate , activități complementare cuprinzând toate domeniile de activitate.

Exemple de activități liber alese cu teme din proiectele de activitate cuprinse în prezenta lucrare. La proiectul didactic cu tema “Mâini harnice, mâini leneșe” s-au desfășurat următoarele activități:

La sectorul ARTA „ Salba cătelușei” unde copiii au înșirat mărgele prin alternarea culorilor.

La sectorul BIBLIOTECA, copiii au reconstituit puzzle/ imagini din povestea „Fata babei și fata moșului”.

La proiectul didactic cu tema” Vorba dulce mult aduce”,s-au desfășurat următoarele activități liber alese.

La sectorul BIBLIOTECĂ, copiii au avut sarcina de a citi imagini cu tema: „ Acasă cu mama”;

La sectorul ARTĂ, copiii au avut ca activitate tema „Mingea cu buline”.

La sectorul CONSTRUCȚII, au efectuat un joc de construcții cu tema „Casa în care locuiesc”

Jocurile și activitățile pe arii de stimulare, cât și cele complementare au consolidat cunoștințele , deprinderile de autonomie personală în activități zilnice ca : spălat , îmbrăcat , a fi ordonat, civilizat.

METODE ȘI PROCEDEE DE EDUCAȚIE MORAL-CIVICĂ

Varietatea metodelor și procedeelor utilizate în mod adecvat de către educatoare contribuie la apropierea copilului de unele aspecte ale vieții, la de dezvoltarea sentimentelor morale, la formarea unor însușiri importante ale personalității.

Principalele metode care stau la dispoziția oricărui cadru didactic sunt: povestirea, explicația morală, prelegerea morală, convorbirea morală, dezbaterile morale, problematizarea, studiul de caz, exemplul, exercițiul moral, aprecierea și sancționarea sau aprobarea și dezaprobarea.

Explicația morală poate îndeplini două funcții, una informativă și o alta stimulativă, iar cu ajutorul ei, educatoarea dezvăluie copiilor conținutul unei cerințe, norme, reguli morale.

Convorbirea morală Convorbirile pot fi organizate sau ocazionale și se urmărește clarificarea cunoștințelor morale concomitent cu declanșarea de trăiri afective din partea copiilor. Cele organizate se desfășoară cu întreaga grupă, iar cele ocazionale se desfășoară cu grupuri de copii sau individual, de câte ori este necesar.

Povestirea morală Constă în relatarea într-o formă accesibilă și atractivă a unor întâmplări și fapte reale sau imaginare cu semnificații morale.

Exemplul moral constă în exemple directe oferite de persoane din apropierea copilului: părinți, profesori, colegi exemple indirecte prezentate prin descrierea unor fapte, acțiuni morale, exercitate de o persoană reală sau imaginară (exemple de cinste, modestie, de patriotism etc. întâlnite la personaje literare).Spre deosebire de celelalte metode care descriu modul în care să se comporte copiii, prin exemple, le sunt oferite modele concrete de comportare.

Exercițiul moral:

Pedagogia definește exercițiul moral ca o repetare sistematică și organizată a unor acțiuni, în condiții relativ identice, cu scopul formării deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală al elaborăriiși stabilizării trăsăturilor de voință și de caracter implicate în atitudinea și conduita morală.

În practica educativă se disting două momente principale ale exercițiului moral: formularea cerințelor și exersarea propriu-zisă. Cerințele exprimate pot să îmbrace diferite forme externe la care ne vom referi în continuare: ordinul, dispoziția, îndemnul și sugestia, rugămintea, încrederea, utilizarea perspectivelor, încurajarea, stimularea prin promiterea unei recompense.

METODE DE APRECIERE A CUNOȘTINTELOR ȘI CONDUITEI MORAL-CIVICE

Aprobarea sau (recompensa) este forma aprecierii favorabile și se manifestă prin:

Acordul (acceptarea), prin care ne manifestăm mulțumirea față de modul în care au fost respectate cerințele. El poate fi exprimat printr-un zâmbet, un gest, o privire, sau cu ajutorul unei expresii "bine", "sunt mulțumit", "ați procedat bine";

Lauda, ca formă aprecierii verbale, se poate realiza individual sau în fața colectivului;

Recompensa este o formă premială care se acordă pentru rezultate ce depășesc nivelul de exigente obișnuite. Ea poate fi materială (cărți, rechizite, material sportiv) și spirituală (diplome, distincții, evidențierea la panoul de onoare);

Stimularea prin promiterea unei recompense reprezintă o metodă de întărire pozitivă extrinsecă. Recompensa promisă, declanșează o gamă de trăiri afective ce-i determină pe copii să desfășoare o anumită activitate.

METODE DE FRÂNARE ȘI ELIMINARE A COMPORTAMENTELOR NEGATIVE

Dezaprobarea reprezintă forma negativă a întăririi, de respingere a unor fapte și manifestări ce vin în contradicție cu anumite cerințe morale și se manifestă prin:

Dezacordul prin care se exprimă nemulțumirea față de modul în care au fost respectate cerintele. El se poate realiza printr-un gest, o privire, sau cu ajutorul limbajului;

Observația se referă la un aspect concret al conduitei. Se face individual sau în fața colectivului;

Admonestarea este o formă drastică ce se aplică pentru greșelile repetate.

MIJLOACELE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Reprezintă ansamblul de obiecte, dispozitive, aparate care contribuie la desfășurarea eficientă a

activității moral-civice. Ele sunt resurse materiale ale procesului de învățământ, selecționate din realitate,

modificate sau confecționate în vederea atingerii unor obiective pedagogice.

Încercând o clasificare a mijloacelor de învățământ dupa criterii pedagogice (dupa rolul dominant pe care îl au în activitate) putem semnala:

Mijloace de învățământ pentru comunicarea/transmiterea de informații audio-vizuale:

casetofon, calculator, retroproiector, diaproiector, magnetofon, filme didactice, cd-uri, dvd-uri, diapozitive, diafilme, discuri, etc);

materiale grafice: tablouri, planșe, atlase, albume, portrete etc.;

Mijloace de învățământ pentru investigație, exersare și formare a deprinderilor de lucru ajută la învațarea prin descoperire, la exersarea deprinderilor practice (ex.: microscop, )

Mijloace de învățămănt pentru raționalizarea timpului activitatii (ex.:sabloane, ștampile didactice, hărți de contur, xerox, calculator etc.);

Mijloace de învățământ pentru evaluarea rezultatelor (teste, fișe, matrici etc.)

Modele: mulaje, globuri;

Naturalizări – animale împăiate, mase plastice, colectii de roci, semințe, plante, insecte etc.

FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚILOR MORAL-CIVICE .

Educația pentru societate ( MORAL-CIVICĂ ) se desfășoară în cadrul unui proces interdisciplinar zilnic cuprinzând forme de organizare multiple. Activitatea educationaIa pentru societate se desfașoară sub cele trei forme de organizare: jocuri liber -creative, activități frontale dirijate , activității complementare cuprinzând toate domeniile de activitate .

Activitățile de educație morală pot fi organizate sub formă de: joc, activități didactice, activități extradidactice, concursuri, filme, teatre, spectacole etc.

Activitățile pentru realizarea educației morale în grădiniță se împart în două grupe distincte : activități obligatorii și activități libere care au fost prezentate mai sus.

ACTIVITĂȚI OBLIGATORII

a). Activitatea de educare a limbajului, prin unele dintre conținuturile abordate, realizează aspecte ale educației morale. Personajele din povești și basme dezvăluie copilului curajul, bunătatea, hărnicia, altruismul, prin opoziție cu trăsăturile negative respective. Copiilor le plac poveștile, poeziile și aderă afectiv la comportamentele pozitive ale eroilor preferați. Copiii își însușesc sintagmele exprimării politicoase, ale salutului corect, își educă expresivitatea limbajului cu efecte asupra conduitei morale.

b) Activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător îi ajută pe copii să cunoască și să respecte ființa umană, indiferent de ipostaza socială în care se află acesta, să respecte viețuitoarele și să le îngrijească, să-și însușească normele morale ale colectivității din care fac parte.

c) Activitățile de desen, pictură, modelaj, activitătile practice au interesante valențe pentru educația morală. Copiii învață să se bucure atunci când pregătesc un dar, să-l ofere politicos,să fie mândri că participă cu forțe proprii la înfrumusețarea locului în care trăiesc și se joacă.

d) Activitățile matematice, dacă sunt bine organizate și realizate, educă un comportament civilizat în timpul derulării lor, capacitatea de a se supune cerințelor formulate de adult sau de partenerul de activitate, de a răspunde la întrebări, de a asculta întrebările celorlalți, sprijină dezvoltarea capacității de cooperare, de inters și autoevaluare.

În organizarea procesului de învățământ se are în vedere îmbinarea optimă, conform obiectivelor urmărite, a trei principale forme de activitate:

activitatea frontală, cu întreaga clasă;

activitatea pe grupe de elevi;

activitatea individuală.

Avantajul activității frontale constă în faptul că, din punct de vedere intelectual, se realizează o omogenitate a colectivului, cu care se lucrează, deci conținutul și metodele vor fi adecvate particularităților tuturor copiilor din grupa respective.

Dezavantaje majore:

dificultatea cunoașterii copiilor

posibilitatea redusă de dezvoltare a aptitudinilor individuale și de motivație

dificultăți de realizare a relațiilor de colaborare între copiii cu posibilități/performanțe diferite

Activitatea pe grupe presupune operarea subgrupării în cadrul colectivului clasei, în funcție de obiectivele didactice.

Avantaje majore:

activizează în mai mare măsură

stimulează motivația învățării

transformă elevul în subiect al educației

permite valorificarea aptitudinilor și capacităților individuale

formează și dezvoltă spiritul de cooperare și deschidere spre interacțiune.

Activitatea individuală a copilului la activitățile moral civice vizează pe lângă însușirea independentă a unor cunoștințe și acomodarea acestuia cu metodele (mentionate mai sus). Prin activitatea independentă se verifică și progresul realizat de acesta.

TIMPUL

Timpul alocat desfășurării activitaților moral –civice în gradiniță este același pentru toate activitățile pe domenii experiențiale din procesul de învățământ din gradiniță respectandu-se particularitățile de vârstă și tipul de activitate dacă este de tip integrat sau de sine stătătoare. Astfel la grupa mică activitățile durează 15 minute, la grupa mijlocie 20/25 minute, iar la grupa mare 30/40 minute.

EVALUAREA ACTIVITĂȚILOR MORAL-CIVICE

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învățare. Este necesar ca rolul evaluării să fie considerat din dublă perspectivă: pe de o parte, din perspectiva asigurării calității învățării și, pe de altă parte, din perspectiva ameliorării proiectării activității didactice. La disciplina, Educație pentru societate, sunt recomandate cu prioritate metode moderne de evaluare, așa cum sunt: observarea sistematică a comportamentului copiilor (cu accent pe componente relaționale și acționale de comportament), realizarea unui „barometru al emoțiilor” pentru o zi/activitate; realizarea unui jurnal al grupei care consemnează evenimente valorizate de copii; autoevaluarea; realizarea unor proiecte, cu conținut moral-civic (de exemplu, „Clasa mea e ca o floare”, „Să ocrotim florile din gradiniță”).

Procesul de evaluare va pune accent pe recunoașterea experiențelor de învățare și a competențelor dobândite de către copii în contexte non-formale sau informale În întreaga activitatea de învățare și evaluare va fi urmărit, încurajat și valorizat progresul fiecărui copil.

Partea a II-a

CERCETAREA EXPERIMENTALĂ

CAPITOLUL 4. CADRUL GENERAL AL CERCETĂRII

Descrierea cadrului general al cercetării cuprinde următoarele subcapitole: 4.1. Punerea și definirea problemei. Delimitarea ariei de cercetare. 4.2. Tipul de cercetare. Obiectivele generale ale cercetării.

4.1. Punerea și definirea problemei. Delimitarea ariei de cercetare.

Cum se poate începe educația morală la vârsta preșcolară? Prin ce modalitate? Cu ce conținut, metode și mijloace didactice adecavate, astfel încât activitatea educațional-morală să fie eficientă și trainică, astfel încât preșcolarii de astăzi, viitorii cetățeni ai mapamondului să se relaționeze prin raportare la categoria valorică a binelui, realizând pacea și armonia între oameni și popoare și nu certuri și războaie ?

Răspunsul la problema ridicată l-am constituit în conceperea unor strategii educaționale specifice obiectivelor de la aria om și societate, folosind metode și mijloace specifice acestei vârstei.

4.2. Obiectivele generale ale cercetării. Tipul de cercetare.

Scopul cercetării constă în punerea unor baze solide pentru continuarea educației moral- civice a copiilor de-a lungul întregii vieți. Din acest scop am formulat următoarele obiective:

1. Identificarea și formularea țintelor de atins, – respectiv, formarea unor comportamente morale în conformitate cu anumite valori morale, a reprezentărilor acestor comportamente și a noțiunilor morale prin care se exprimă.

2. Conceperea unor strategii de educație morală corespunzătoare finalităților stabilite și particularităților de vărstă a preșcolarilor.

3. Obținerea performanțelor de învățare propuse de către copii.

4. Ameliorarea activităților cu conținut moral-civic la preșcolari.

Din obiectivele enumerate reiese că cercetarea va fi una de tip experimental-optimizatoare, după criteriul gradului de inovație produs.

Având în vedere scopul cercetării, aceasta se încadrează în rândul celor aplicativ- practice; iar dacă ne referim la numărul de subiecți cuprinși în experiment, este o cercetare de grup, comparativă. Raportându-ne la timpul vizat, putem vorbi despre o cercetare pedagogică longitudinală.

CAPITOLUL 5.

FORMULAREA IPOTEZELOR ȘI A OBIECTIVELOR ACTIVITĂȚII EXPERIMENTALE

Formularea problemei a condus la elaborarea următoarei ipoteze de lucru:

Dacă se folosesc strategii de educație moral-civică specifice vârstei preșcolare, atunci se poate obține o eficiență/eficacitate acceptabilă în formarea reprezentărilor unor comportamente morale și însușirea noțiunilor prin care se desemnează valorile care se practică prin acele comportamente de către preșcolar.

Verificarea validării ipotezei determină fixarea următoarelor obiective ale activității experimentale:

O1. Alegerea a două unități de învățare/teme care să fie cuprinse în experiment;

O2. Conceperea strategiilor de desfășurarea a activităților/temelor propuse preșcolarilor reflectate în proiectele de activitate;

O.3. Conceperea instrumentelor de evaluare a activităților;

O3. Conceperea unui instrumentar de evaluare a activităților moral-civice;

O4. Aplicarea strategiilor și instrumentarului de înregistrare a datelor;

O5. Prelucrarea statistico-matematică a rezultatelor și interpretarea acestora;

O6. Formularea concluziilor;

O7. Redactarea lucrării metodico-științifică.

CAPITOLUL 6.

METODOLOGIA CERCETĂRII

Realizarea obiectivelor enunțate necesită folosirea următoarelor metode și mijloace de cercetare:

Metoda experimentală va fi metoda cea mai importantă în cercetarea întreprinsă.

Prin metoda experimentală voi măsura efectele manipulării variabilei independente, anume, strategiile de educație moral-civică specifice vârstei preșcolare, asupra variabilei dependente, – respectiv, – formarea reprezentărilor unor comportamente morale și însușirea noțiunilor prin care se desemnează valorile care se practică prin acele comportamente de către preșcolar.

Experimentul pe care îl voi desfășura va fi unul natural, care presupune aplicarea sarcinii declanșatoare – respectiv, strategiile concepute pentru temele educative alese – într-un cadru obișnuit, familiar de existență și activitate a individului. Așadar, este un experiment psiho-pedagogic de tip formativ, care țintește introducerea în grupul cercetat a unor factori de progres, în vederea schimbării comportamentului, schimbare constatată prin compararea situației inițiale cu cea finală.

O altă metodă folosită în cercetare este metoda observației, care a constat în urmărirea atentă și sistematică a faptului pedagogic fără intenția de a-l modifica. În cercetare am utilizat metoda observației structurate și participative. Metoda observației structurate a constat în aplicarea unor categorii de comportamente dinainte stabilite pentru clasarea materialului empiric vizat, iar metoda participativă, fiind una din metodele de cunoaștere a personalității umane, a constat în consemnarea metodică, fidelă și intenționată a diferitelor manifestări de comportament din grupa de copii, așa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare.

Metoda de analiză de conținut a produselor activității:

Această metodă am folosit-o în cercetare cu scopul de a depista potențialul creativ al copiilor și eventual de a orienta modelarea aptitudinilor descoperite. De asemenea, analiza produselor activității elevilor permite certificarea unor aspirații, tensiuni, neajunsuri din sfera personală a subiecților analizați.

CAPITOLUL 7. ORGANIZAREA CERCETĂRII

Cercetarea aplicativă, de tip experimental-optimizatoare, voi desfășura-o pe parcursul anului școlar.

În condițiile în care voi rămâne cu locul de muncă în aceeași instituție, proiectul cercetării experimentale va fi implementat la Grădinița cu Program Normal, din cadrul Școlii Gimnaziale „Scarlat Longhin”, Dofteana, județul Bacău, la grupa mare.

CAPITOLUL 8. DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Cercetarea se va desfășura pe cele trei etape, conform teoriei și metodologiei cercetării și anume: A) etapa preexperimentală ; B) etapa experimentală; C) etapa post-experimentală.

A) Etapa preexperimentală, are rolul de a stabili nivelul existent în momentul inițierii experimentului.

Durata: Experimentul s-a desfășurat în sala de grupă, în perioada septembrie 2013- ianuarie 2014.

Obiectivele etapei:

O1. Evaluare inițială privind nivelul de însușire a normelor de comportament la momentul începutului experimentului.

O2. Conceperea strategiilor de desfășurarea a activităților/ temelor propuse preșcolarilor

reflectate în proiectele de activitate.

O3. Conceperea instrumentelor de evaluare a activităților moral-civice alese.

O4. Conceperea unui instrumentar de înregistrare și prelucrare statistico-matematică a rezultatelor.

B) Etapa experimentală:

Durata: februarie – aprilie 2014

Obiectivele etapei :

O1. Implementarea strategiilor educative corespunzătoare formării reprezentărilor morale la preșcolari.

C) Etapa post- experimentală

Durata: aprilie – mai 2014

Obiectivele etapei:

O1. Înregistrarea, prelucrarea rezultatelor și interpretarea lor

O2. Formularea concluziilor, redactarea lucrării

A. Etapa preexperimentală. Realizarea obiectivelor O1, O2, O3, O4.

I. Probe de evaluare inițială privind nivelul de însușire a normelor de comportament la momentul inceputului experimentului.

Proba de evaluare inițială 1

În etapa pre-experimentală, am aplicat un test de evaluare a normelor de comportament cu scopul de a identifica parametrii de pornire în realizarea experimentului. Plecând de la testul dat, le-am cerut să-și descrie propriul comportament moral, așa cum cred ei că sunt.

Cerințe: identificarea corectă a comportamentelor dezirabile și indezirabile prezentate în fișe. (vezi fișa nr. 1, Anexe, pag. )

Materiale oferite: fișa nr.1 ,Anexe, pag 71,reprezentând copii în diferite ipostaze.

Criterii de evaluare și punctaj acordat:

pentru fiecare valoare identificată =1 punct

total valori identificate = 8 puncte

Tabelul nr.1. Rezultatele de la testul de evaluare inițială nr.1

Proba de evaluare inițială 2

a) Cerințe: gruparea comportamentelor corecte, respectiv incorecte: îngrijit/neîngrijit, ordonat/dezordonat, harnic/leneș,ascultător/neascultător.

b) Materiale oferite: fișele (observate anterior )

c) Criterii de evaluare și punctaj acordat:

pentru fiecare grupare corectă a valorilor identificate =1 punct

total grupări corecte a valorilor identificate = 8 puncte

Tabelul nr. 2. Rezultatele la proba de evaluare inițială nr.2

Proba de evaluare inițială 3

Cerințe: descrierea propriului comportament moral, așa cum credeti voi că sunteți.

Materiale oferite: oglinda

Autoevalarea:

PRODUSUL FINIT AUTOEVALUAREA

Le-am cerut apoi să se descrie pe ei înșiși, așa cum cred ei că sunt (ordonați sau dezordonați, harnici sau leneși, îngrijiti sau neîngrijiți, ascultători sau neascultători) uitându-se în oglindă.

Răspunsurile lor le-am notat și le-am reprezentat într-un tabel. Rezultatele au fost următoarele:

Tabelul nr. 3. Rezultatele la proba de autoevaluare

Este de așteptat ca numărul celor care se vor descrie ca fiind ordonati, harnici, ascultători nu reflecta realitatea, copiii cumulând toate aceste calități fiind mai puțini .Nu am intervinit pentru a analiza răspunsurile care nu corespundeau cu realitatea, deoarece copiii înșiși au făcut-o, amintindu-le celor învinuiți ,dar evocând și singuri ocaziile în care au dovedit ca sunt dezordonați ori leneși sau neascultători.

Îi voi întreba dacă au spus adevărul în legătura cu felul în care s-au descris. Au negat vehement explicându-mi că ei știu că trebuie și doresc sa fie ascultători,harnici ordonati doar că uneori mai greșesc. Copiii care s-au descris neascultători, leneși, dezordonați au o inteligența peste medie și implicit au capacitatea de a se autoevalua obiectiv.

Explicațiile oferite de copii au dovedit că și-au interiorizat normele de comportament și au un sistem de exigențe, interdicții pe care cel mai adesea le respectă. Abaterile de la acest sistem au legatură cu caracteristicile vârstei asociate cu dinamica și specificul grupului în care evoluează.

B) Etapa experimentală: Implementarea strategiilor educative corespunzătoare formării reprezentărilor morale la preșcolari

1. Strategia desfășurării experimentului

Strategia desfășurării experimentului este inclusă în strategia didactică a desfășurării activităților. Componentele strategiilor didactice folosite în experiment sunt: subiecții implicați, conținutul învățării, metodele și procedeele didactice, formele de organizare, mijloacele de învățământ.

În strategia didactică a acestor activități se va urmări realizarea obiectivelor specifice activităților pe domenii experiențiale, accentuându-se pe domeniul om și societate în scopul formării reprezentărilor morale la preșcolari .

2. Subiecții cercetării

Îmi propun ca subiecții cercetării să fie preșcolarii de la grupa mare a grădiniței cu program normal Dofteana din județul Bacău

3. Conținutul învățării

Conținuturile învățării cuprind dezvoltarea unor conduite morale, ghidate de principii morale ce vor fi favorizate de observarea și discutarea de către copii a unor probleme morale, de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate și de studierea și dezbaterea unor opere literare specifice vârstei. Deci, conținutul activităților este diferit și este specific grupei de copii potrivit varstei ,respective, grupa mare.

4. Activitățile de predare – învățare ( metode, mijloace, forme de organizare )

Activitățile de predare-învățare se vor desfășura conform metodologiei didactice a activităților din grădinoță, folosind metode și mijloace adecvate conținuturilor și obiectivelor activității. Formele de organizare vor fi: frontal, pe grupuri, individual.

5. Activitățile de evaluare

Evaluarea va urmări: 1) verificarea însușirii unor noțiuni morale – care reprezintă valori morale; 2) formarea reprezentărilor morale a unor valori morale, exprimate prin comportamente adecvate.

Prezentarea desfășurării activităților

Activitatea nr. 1.

Denumirea temei: „ MÂINI HARNICE, MÂINI LENEȘE!”

Obiectivele activității:

Pe parcursul activității, preșcolarii să:

să recunoască comportamentele morale, reprezentând ”harnicia”, desprinse din faptele personajului principal din povestea “Fata babei și fata mosului “.

să recunoască în comportamentul lor fapte de hărmicie;

să-și dezvolte abilitatea de comunicare pe tema propusă (trasătura morală a personajului – “hărnicia“) astfel încât să menționeze aspectele definitorii ale respectivului comportament: inițiativă personal de a lucra, depunere de efort spre a termina treaba, realizarea scopului propus, obținerea unor lucruri trainice și frumoase.

Forma de organizare: individual

Strategia didactică de realizare a obiectivelor specifice formării reprezentărilor morale la preșcolari – este cuprinsă în proiectul de activitate didactică, ce urmează a fi implementat la clasă.

Proba de evaluare

Itemul nr. 1)

Descrieti comportamentul moral corespunzator “ hărniciei” cum se comportă cineva (un copil) care este harnic!

Tabelul nr.1 Rezultatele la itemul nr.1

ITEM 2) Descrieți comportamentul moral specific valorii “de a fi miloasă”

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Să recunoască comportamentul moral ”de a fi miloasă” ,desprinse din faptele personajului principal din povestea “Fata babei și fata moșului “.

Să utilizeze deprinderea de a comunica în termeni specifici astfel încât să menționeze aspectele definitorii ale comportamentului “de a fi miloasă” dovedite de personajul ”fata moșului”

Să le dezvolte ( copiilor) deprinderea morală asemănătoare fetei moșului de a fi milosă cu cei din jur.

Tabelul nr.2 Rezultatele la itemul nr.2

ITEM 3 ) Descrieți comportamentul moral specific valorii morale de” a fi ascultătoare” OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Să recunoască comportamentul moral ”de a fi ascultatoare”, desprinse din faptele personajului principal din povestea “Fata babei și fata moșului “.

Să valorific valoarea etica a creatiilor literare pentru formarea la copii a unor trăsături de voință și de caracter.

Să demonstreze că au însușită deprinderea morala asemanatoare fetei moșului de a fi “ascultători”, că au un comportament corespunzător .

Tabelul nr.3 Rezultatele la itemul nr.3

ITEM 4 ) Descrieți comportamentul moral specific de “a fi modestă”

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Să recunoască comportamentul moral” de a fi modestă” desprinse din faptele personajului principal din povestea “Fata babei și fata moșului “

Să identifice care sunt faptele din care se desprinde comportamentul moral ”modestia”

Să dezvolte la copii un sistem de exigente pe care să-l respecte adesea.

Tabelul nr.4 Rezultatele la itemul nr.4

ITEM 5) Descrieți comportamentul moral specific “curată”

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Să recunoască comportamentul moral ”de a fi curat/-ă” al personajului principal din povestea “Fata babei și fata moșului”;

Să recunoască care sunt faptele din care se desprinde însușirea morală a fetei moșului că este curate;

Să demonstreze că au însușit acest comportament moral “curățenia” și că îl aplică și la locurile lor de activitate.

Tabelul nr.5 Rezultatele la itemul nr.5

Tabel nr. 6 Total rezultatele pe itemi

Acivitatea nr. 2.

Deumirea /subiectul temei: ” VORBA DULCE MULT ADUCE”

Obiectivele activității:

Pe parcursul activității, preșcolarii să:

să recunoască comportamentul moral “ manierat”, “politicoas” – în povestirea “Vorba dulce mult aduce”.

să recunoască comportamentul moral “lipsită de maniere”, “nepoliticoasă” al IOANEI din acțiunile pe care aceasta le desfășoară în povestea “Vorba dulce mult aduce”;

să explice de ce “lipsită de maniere “ este o trasatură morală negativă;

să nu utilizeze în relațiile cu cei din jur un comportament “lipsit de maniere”.

Forma de organizare: individual

Strategia didactică de realizare a obiectivelor specifice formării reprezentărilor morale la preșcolari.

ITEM 1) Descrieți comportamentul moral “manierat” sau” politicoasă” al IOANEI din povestea “Vorba dulce mult aduce”.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

să recunoască comportamentul moral “ manierat”, “politicoasă” – în povestirea “Vorba dulce mult aduce”;

să enumere care sunt acțiunile din care reiese că IOANA nu folosește cuvintele „ bună ziua, mulțumesc, te rog”;

să explice de ce nu este bine să aibă un asemenea comportament.

Tabel nr.1. Rezultatele la itemul nr.1.

ITEM 2) Descrieți comportamentul moral “lipsa de maniere” sau” nepoliticoasă” al IOANEI

din povestea”Vorba dulce mult aduce”.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

să explice ce cuvintele ar fi trebui să folosească IOANA, atunci cănd s-a adresat mamei;

să spună pe ce ton trebuia să se adreseze mamei.

Tabel nr. 2. Rezultatele la itemul nr.2.

ITEM 3) Descrieți comportamentul moral “dezordonată”al IOANEI din povestea”Vorba dulce mult aduce”

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

să recunoască comportamentul moral “dezordonată”al IOANEI, din acțiunile pe care aceasta le desfașoară în povestea “Vorba dulce mult aduce “

să enumere care sunt acțiunile din care reiese că Ioana este un copil “dezordonat

să explice de ce nu este bine să aibă un asemenea comportament

Tabel nr.3. Rezultatele la itemul nr.3.

ITEM 4 Explicati (ce înseamnă) semnificația expresiei “vorba dulce mult aduce”!

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

să explice de ce povestea a fost intitulată “vorba dulce mult aduce”

să deducă ce învățăminte se desprind din această poveste

să utilizeze în relațiile cu cei din jur cuvintele fermecate ”te rog”, “ multumesc”

Tabel nr. 4. Rezultatele la itemul nr.4.

Tabel nr. 5 . Total rezultate, pe itemi.

CONCLUZII

Concluzii parțiale ( presupuse)

Vârsta preșcolară este o etapă de o intensă dezvoltare a reprezentărilor morale, ceea ce impune alegerea unui conținut bine dozat și utilizarea unor metode eficiente pentru o dezvoltare optimă.

La această vârstă, copiii au o receptivitate reală în ce privește însușirea reprezentărilor morale, iar rolul esențial în educarea moral-civică, îl reprezintă adulții, mai ales educatorii care sunt un model pentru ei,dar și pentru cei din jur și care acționează asupra afirmării personalității lor.

Folosirea unor metode și procedee deosebite, utilizarea unui material bogat și variat, în momentul cel mai potrivit, care să capteze atenția și interesul copiilor și să le trezească motivații vii, sunt numai câteva dintre modalitățile care contribuie la dezvoltarea reprezentărilor morale la preșcolari.

Concluzia general presupusă:

Presupun că școlarii își vor însuși normele de comportare în societate, își vor forma o atitudine pozitivă față de sine și față de ceilalți, vor învăța să aprecieze în situații concrete, unele comportamente și atitudini în raport cu normele prestabilite și cunoscute și vor căpătat abilitatea de a intra în relație cu cei din jur, respectând norme de comportament corect și util celorlalți.

Așadar folosind strategii de educație moral-civică adecvate preșcolarilor, aceștia își vor forma corect reprezentările morale – ale valorilor morale transpuse în comportamente morale,- ceea ce ar valida ipoteza formulată.

ANEXE

Anexa nr. 1.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

DATA:

EDUCATOARE:

NIVELUL II

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: „CINE SUNT/SUNTEM?”

TEMA PROIECTULUI : „SĂ NE COMPORTĂM CIVILIZAT”

SUBTEMA: ”VORBA DULCE MULT ADUCE!”

FORMA DE REALIZARE: ACTIVITATE INTEGRATĂ

TIPUL ACTIVITĂȚII: mixt ADP + ADE (DEC + DOS) + ALA;

SCOPURILE ACTIVITĂȚII :

informarea copiilor cu noi reguli de purtare civilizată

formarea convingerilor morale

cultivarea dragostei față de viața de familie

însușirea formulelor de politețe si a celor de fericire pentru diverse ocazii

formarea deprinderii de a asculta o poveste și de a povesti

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

COGNITIVE:

Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:

să explice când și unde se folosesc formulele de politețe (când saluți,când ceri , sau primești ceva)

să denumească valorile morale pozitive/dezirabile și negative/indezirabile.

să diferențieze un comportament negativ de unul pozitiv

recunoașterea comportamentelor specifice valorilor morale enunțate la sine și la colegi.

să interpreteze exercițiile de încălzire a vocii, precum și cântecul;

să asculte interpretarea model a cântecului

AFECTIVE:

să manifeste dragoste si respect față de persoanele cunoscute,dar si necunoscute

să participe cu interes la activitate

PSIHOMOTORII:

Să execute corect mișcările sugerate dovedind că au ințeles cum trebuie să se comporte într-o situație dată față de anumite persoane

ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

ADP:

Rutine: Întâlnirea de dimineață, Salutul, calendarul naturii, prezența

Tranziții: Jocuri distractive de atenție și de mișcare:

„Trenulețul”;

„Ghicește cine te-a strigat”;

ALA:

BIBLIOTECĂ:

Tipul activității: Citire de imagini;

Tema: „ ACASĂ CU MAMA”;

Obiective:

O1 să denumească imaginea de pe jeton;

O2 să enunțe o propoziție simplă pe baza imaginii;

O3 să respecte regulile de conversație în grup;

Metode didactice: conversația, explicația, demonstrația;

Material didactic: jetoane cu imagini reprezentând COPII ÎN FAMILIE

ARTĂ:

Tipul activității: aplicație;

Tema: „ MINGEA CU BULINE”

Obiective:

O1 să intuiască materialul necesar activității;

O2 să aplice buline autocolante pe minge;

O3 să păstreze un aspect îngrijit al lucrării;

Metode didactice: explicația, demonstrația, aplicația, turul galeriei;

Material didactic: mingi de plastic, buline autocolante;

CONSTRUCȚII:

Tipul de activitate: joc de construcții;

Tema:„CASA ÎN CARE LOCUIESC”

Obiective:

O1 să denumească materialul necesar activității;

O2 să îmbine piesele combino, realizând construcții originale;

O3 să respecte regulile și partenerii din grup;

Metode didactice: conversația, explicația, demonstrația, jocul de construcție, turul galeriei;

Material didactic: piese „Combino”

ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERENȚIALE:

Forma de activ itate: Activitate integrată: DOS + DEC

(DOS: Educație pentru societate, DEC: Educație muzicală);

Tipul de activitate: convorbire

Tema: „VORBA DULCE MULT ADUCE”;POVESTIRE

UN COPIL POLITICOS; CÂNTEC

Strategii didactice:

Metode didactice: conversația, explicația, demonstrația, observația, , câtecul;

SCENARIUL ZILEI

Ziua va debuta cu întâlnirea de dimineață:

„La grădiniță am venit,

Mă bucur că v-am găsit!

Bună dimineața dragi pitici,

Mă bucur că sunteți aici!”

„Azi dimineață, când am venit la grădiniță, m-am întâlnit cu o fetiță. Am întrebat-o cum se numește și mi-a zis că numele ei este IOANA .Voi o cunoașteți pe IOANA?

Astăzi o să vă spun povestea ei!”

În continuare, educatoarea relatează, pe scurt, povestea „VORBA DULCE MULT ADUCE”

Se face trecerea la momentul Calendarului Naturii.

După calendarul naturii educatoarea anunță copiii că astăzi vor juca la grădiniță câteva jocuri: împreună cu IOANA.

Se face apoi trecerea la activitatea pe sectoare:

Apoi educatoarea îi îndrumă spre sectoare:

„Copilași minunați,

Fuga, fuga alergați

Spre sectoare vă-ndreptați.

Și bine voi să lucrați Se realizează intuirea materialului de la sectoare, se mentioneaza tema sectorului și sarcinile de realizat. Pentru a-i împărți la sectoare, educatoarea le împarte jetoane cu imagini (primite de la IOANA).

Evaluarea sectoarelor se va realiza prin metoda turul galeriei. Activitatea pe centre se termină prin jocul de tranziție.

FAPTE BUNE, FAPTE RELE!

Anexa nr. 2.

PROIECT DIDACTIC INTEGRAT

„MÂINI HARNICE, MÂINI LENEȘE”

Grupa mare

Tema anuală: " Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?"

Tema zilei: „ MÂINI HARNICE,MÂINI LENEȘE!”

Domeniul de activitate: (DLC +DOS)

Tipul activității: activitate integrată, mixtă de verificare a cunoștințelor

Forma de organizare: frontal și pe grupe

Durata : o zi

Locul de desfășurare: sala de grupă

Scopuri:

Formarea abilităților de comunicare pe o temă dată(descrierea comportamentelor morale, plecând de la o poveste învățată

Formarea reprezentărilor morale corespunzătoare valorilor morale hărnicie, modestie…. (conținutul povestirii)- scop cuprins în cercetarea experimentală

Formarea deprinderilor morale, corespunzătoare valorilor hărnicie, modestie

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

Copilul să:

O.1.1. -să-și formeze capacitatea de concentrare a atenției, ascultând povestea spusă de educatoare ;

O.1.2. – să-și formeze capacitatea de analiză, identificând succesiunea momentelor acțiunii;

O.1.3. – să-și formeze capacitatea de înțelegere a mesajului transmis prin textul literar, astfel încât să poată răspunde la întrebările educatoarei;

O.2.1.- să-și însușească noțiunile privind valorile morale hărnicie, modestie, folosind aceste noțiuni în conversația cu cei din jur;

O.2.2. să-și formeze capacitatea de reprezentare a valorilor morale, descriind comportamentele corespunzătoare transpunerii în manifestarea morală a respectivelor valori( folosindu-se de faptele săvârșite de personajele din poveste);

O.2.3. să-și consolideze capacitatea de reprezentare a valorilor morale formate, recunoscând comportamentele corespunzătoare respectivelor valori în activitatea celor din jur și a sa personală.

O.3.1. să-și formeze deprinderile de hărnicie, ….., efectuând exerciții/activități corespunzătoare, conduse de educatoare.

ARTA „ SALBA CĂTELUȘEI”

-să înșire mărgele prin alternarea culorilor

BIBLIOTECA PUZZLE imagini din povestea „Fata babei și fata moșului”

-să îmbine puzzle-ul corespunzător pentru a reda imaginea din poveste

STRATEGII DIDACTICE

METODE : povestirea, explicația, exercițiul

MIJLOACE DE ÎNVĂTAMÂNT: cartea cu povestea, portretul lui I.CREANGA,siluete reprezentând personajele poveștii coronițe pentru lideri, laptop. Videoproiector,ecran.

Material bibliografic:

Creangă I., "Fata babei și fata moșneagului", Editura Ion Creangă, București, 1992

Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7ani), M.E.C.I.,2008

SCENARIUL ZILEI

În cadrul întâlnirii de dimineață are loc salutul, completarea calendarului naturii, prezența, împartășirea de grup unde copiii vor discuta despre tema aleasă. Apoi își fac apariția personajele surpriză: FATA MOȘULUI ȘI FATA BABEI Acestea și copiii vor completa jurnalul de o zi ,fixând obiectivele pe care le urmărim în acea zi

Copiii vor lucra la fiecare sector amenajat dupa preferința lor, dar respectând și anumite paricularități ale acestora, explicându-le clar sarcinile ce le au de realizat.

Cu ajutorul unui filmulet voi prezenta conținutul povestii „FATA BABEI ȘI FATA MOȘULUI” clar și expresiv, folosind un ton și mimică adecvată modelându-mi vocea pentru a imita personajele nuantând astfel expunerea în funcție de stările afective pe care le implică povestirea.

Evaluare cunoștințelor se va realiza prin realizarea diagramei VENN precum și prin metoda „Piramida”

DEMERS DIDACTIC

BIBLIOGRAFIE

Berger,G., (1989), „Omul modern și educația sa”, Psihologie și educație, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Cocan, C.,(2013), „Educație moral-civică și didactica disciplinei. Noțiuni de sociologia

educației”.

Cojocaru, V.M.(2007), „Fundamentele pedagogieie”, „Teoria și metodologia curriculum-ului”,

„Texte și Pretexte”, Editura V& Integral, București.

Creangă, I.,(1992), „Fata babei și fata moșneagului”, Editura Ion Creangă, București.

Delors, J.,(2000), „Comoara lăuntrică”, Editura Polirom, Iași.

Dumitriu, Ghe., Dumitriu,C., (2002), „Psihopedagogie”, Editura Alma Mater, Bacău.

Grigoraș, I.,(1982), „Finalitățile educației și operaționalizarea obiectivelor

pedagogice în Psihopedagogie”, Editura Spiru Haret, Iași.

Hancheș, L.,Mareș, A.(2003), „Instruire diferențiată”. „Aspecte moderne în elaborarea

strategiilor didactice”, Editura Eurostampa, Timișoara.

Momanu, M., (2002), „Introducere în teoria educației”, Editura Polirom, Iași.

Marin, C., (1996), „Teoria educației”, Editura All, București.

Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, (2009) Editura „Gheorghe –

Cârțu Alexandru”, Craiova.

Nicola, I.(1996), „Tratat de pedagogie școlară”, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Nicola, I.(2000), „Tratat de pedagogie școlară” ediția a doua revizuită, Editura Aramis,

București.

Piaget, J., (2012) „Judecata morală la copil”, Editura Cartier, Chișinău.

Șchiopu, V., Verza, E.,(1997), „Psihologia vârstelor – ciclurile vieții, ediția a III-a, Editura

Didactică și Pedagogică, București.

*** Curriculum pentru învățământ preșcolar (3-6/7ani), M.E.C. I.

*** Pre-School Eduction in the European Union,Current Thinking and provision, (1995),

Publications of the European Communities, Luxemburg.

REVISTE

Revista „Învățământului Preșcolar”, Nr.1-2 (1999)

Revista „Învățământului Preșcolar”, Nr.1-2 (2009)

BIBLIOGRAFIE

Berger,G., (1989), „Omul modern și educația sa”, Psihologie și educație, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Cocan, C.,(2013), „Educație moral-civică și didactica disciplinei. Noțiuni de sociologia

educației”.

Cojocaru, V.M.(2007), „Fundamentele pedagogieie”, „Teoria și metodologia curriculum-ului”,

„Texte și Pretexte”, Editura V& Integral, București.

Creangă, I.,(1992), „Fata babei și fata moșneagului”, Editura Ion Creangă, București.

Delors, J.,(2000), „Comoara lăuntrică”, Editura Polirom, Iași.

Dumitriu, Ghe., Dumitriu,C., (2002), „Psihopedagogie”, Editura Alma Mater, Bacău.

Grigoraș, I.,(1982), „Finalitățile educației și operaționalizarea obiectivelor

pedagogice în Psihopedagogie”, Editura Spiru Haret, Iași.

Hancheș, L.,Mareș, A.(2003), „Instruire diferențiată”. „Aspecte moderne în elaborarea

strategiilor didactice”, Editura Eurostampa, Timișoara.

Momanu, M., (2002), „Introducere în teoria educației”, Editura Polirom, Iași.

Marin, C., (1996), „Teoria educației”, Editura All, București.

Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, (2009) Editura „Gheorghe –

Cârțu Alexandru”, Craiova.

Nicola, I.(1996), „Tratat de pedagogie școlară”, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Nicola, I.(2000), „Tratat de pedagogie școlară” ediția a doua revizuită, Editura Aramis,

București.

Piaget, J., (2012) „Judecata morală la copil”, Editura Cartier, Chișinău.

Șchiopu, V., Verza, E.,(1997), „Psihologia vârstelor – ciclurile vieții, ediția a III-a, Editura

Didactică și Pedagogică, București.

*** Curriculum pentru învățământ preșcolar (3-6/7ani), M.E.C. I.

*** Pre-School Eduction in the European Union,Current Thinking and provision, (1995),

Publications of the European Communities, Luxemburg.

REVISTE

Revista „Învățământului Preșcolar”, Nr.1-2 (1999)

Revista „Învățământului Preșcolar”, Nr.1-2 (2009)

ANEXE

Anexa nr. 1.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

DATA:

EDUCATOARE:

NIVELUL II

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: „CINE SUNT/SUNTEM?”

TEMA PROIECTULUI : „SĂ NE COMPORTĂM CIVILIZAT”

SUBTEMA: ”VORBA DULCE MULT ADUCE!”

FORMA DE REALIZARE: ACTIVITATE INTEGRATĂ

TIPUL ACTIVITĂȚII: mixt ADP + ADE (DEC + DOS) + ALA;

SCOPURILE ACTIVITĂȚII :

informarea copiilor cu noi reguli de purtare civilizată

formarea convingerilor morale

cultivarea dragostei față de viața de familie

însușirea formulelor de politețe si a celor de fericire pentru diverse ocazii

formarea deprinderii de a asculta o poveste și de a povesti

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

COGNITIVE:

Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:

să explice când și unde se folosesc formulele de politețe (când saluți,când ceri , sau primești ceva)

să denumească valorile morale pozitive/dezirabile și negative/indezirabile.

să diferențieze un comportament negativ de unul pozitiv

recunoașterea comportamentelor specifice valorilor morale enunțate la sine și la colegi.

să interpreteze exercițiile de încălzire a vocii, precum și cântecul;

să asculte interpretarea model a cântecului

AFECTIVE:

să manifeste dragoste si respect față de persoanele cunoscute,dar si necunoscute

să participe cu interes la activitate

PSIHOMOTORII:

Să execute corect mișcările sugerate dovedind că au ințeles cum trebuie să se comporte într-o situație dată față de anumite persoane

ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

ADP:

Rutine: Întâlnirea de dimineață, Salutul, calendarul naturii, prezența

Tranziții: Jocuri distractive de atenție și de mișcare:

„Trenulețul”;

„Ghicește cine te-a strigat”;

ALA:

BIBLIOTECĂ:

Tipul activității: Citire de imagini;

Tema: „ ACASĂ CU MAMA”;

Obiective:

O1 să denumească imaginea de pe jeton;

O2 să enunțe o propoziție simplă pe baza imaginii;

O3 să respecte regulile de conversație în grup;

Metode didactice: conversația, explicația, demonstrația;

Material didactic: jetoane cu imagini reprezentând COPII ÎN FAMILIE

ARTĂ:

Tipul activității: aplicație;

Tema: „ MINGEA CU BULINE”

Obiective:

O1 să intuiască materialul necesar activității;

O2 să aplice buline autocolante pe minge;

O3 să păstreze un aspect îngrijit al lucrării;

Metode didactice: explicația, demonstrația, aplicația, turul galeriei;

Material didactic: mingi de plastic, buline autocolante;

CONSTRUCȚII:

Tipul de activitate: joc de construcții;

Tema:„CASA ÎN CARE LOCUIESC”

Obiective:

O1 să denumească materialul necesar activității;

O2 să îmbine piesele combino, realizând construcții originale;

O3 să respecte regulile și partenerii din grup;

Metode didactice: conversația, explicația, demonstrația, jocul de construcție, turul galeriei;

Material didactic: piese „Combino”

ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERENȚIALE:

Forma de activ itate: Activitate integrată: DOS + DEC

(DOS: Educație pentru societate, DEC: Educație muzicală);

Tipul de activitate: convorbire

Tema: „VORBA DULCE MULT ADUCE”;POVESTIRE

UN COPIL POLITICOS; CÂNTEC

Strategii didactice:

Metode didactice: conversația, explicația, demonstrația, observația, , câtecul;

SCENARIUL ZILEI

Ziua va debuta cu întâlnirea de dimineață:

„La grădiniță am venit,

Mă bucur că v-am găsit!

Bună dimineața dragi pitici,

Mă bucur că sunteți aici!”

„Azi dimineață, când am venit la grădiniță, m-am întâlnit cu o fetiță. Am întrebat-o cum se numește și mi-a zis că numele ei este IOANA .Voi o cunoașteți pe IOANA?

Astăzi o să vă spun povestea ei!”

În continuare, educatoarea relatează, pe scurt, povestea „VORBA DULCE MULT ADUCE”

Se face trecerea la momentul Calendarului Naturii.

După calendarul naturii educatoarea anunță copiii că astăzi vor juca la grădiniță câteva jocuri: împreună cu IOANA.

Se face apoi trecerea la activitatea pe sectoare:

Apoi educatoarea îi îndrumă spre sectoare:

„Copilași minunați,

Fuga, fuga alergați

Spre sectoare vă-ndreptați.

Și bine voi să lucrați Se realizează intuirea materialului de la sectoare, se mentioneaza tema sectorului și sarcinile de realizat. Pentru a-i împărți la sectoare, educatoarea le împarte jetoane cu imagini (primite de la IOANA).

Evaluarea sectoarelor se va realiza prin metoda turul galeriei. Activitatea pe centre se termină prin jocul de tranziție.

FAPTE BUNE, FAPTE RELE!

Anexa nr. 2.

PROIECT DIDACTIC INTEGRAT

„MÂINI HARNICE, MÂINI LENEȘE”

Grupa mare

Tema anuală: " Cum și cu ce exprimăm ceea ce simțim?"

Tema zilei: „ MÂINI HARNICE,MÂINI LENEȘE!”

Domeniul de activitate: (DLC +DOS)

Tipul activității: activitate integrată, mixtă de verificare a cunoștințelor

Forma de organizare: frontal și pe grupe

Durata : o zi

Locul de desfășurare: sala de grupă

Scopuri:

Formarea abilităților de comunicare pe o temă dată(descrierea comportamentelor morale, plecând de la o poveste învățată

Formarea reprezentărilor morale corespunzătoare valorilor morale hărnicie, modestie…. (conținutul povestirii)- scop cuprins în cercetarea experimentală

Formarea deprinderilor morale, corespunzătoare valorilor hărnicie, modestie

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

Copilul să:

O.1.1. -să-și formeze capacitatea de concentrare a atenției, ascultând povestea spusă de educatoare ;

O.1.2. – să-și formeze capacitatea de analiză, identificând succesiunea momentelor acțiunii;

O.1.3. – să-și formeze capacitatea de înțelegere a mesajului transmis prin textul literar, astfel încât să poată răspunde la întrebările educatoarei;

O.2.1.- să-și însușească noțiunile privind valorile morale hărnicie, modestie, folosind aceste noțiuni în conversația cu cei din jur;

O.2.2. să-și formeze capacitatea de reprezentare a valorilor morale, descriind comportamentele corespunzătoare transpunerii în manifestarea morală a respectivelor valori( folosindu-se de faptele săvârșite de personajele din poveste);

O.2.3. să-și consolideze capacitatea de reprezentare a valorilor morale formate, recunoscând comportamentele corespunzătoare respectivelor valori în activitatea celor din jur și a sa personală.

O.3.1. să-și formeze deprinderile de hărnicie, ….., efectuând exerciții/activități corespunzătoare, conduse de educatoare.

ARTA „ SALBA CĂTELUȘEI”

-să înșire mărgele prin alternarea culorilor

BIBLIOTECA PUZZLE imagini din povestea „Fata babei și fata moșului”

-să îmbine puzzle-ul corespunzător pentru a reda imaginea din poveste

STRATEGII DIDACTICE

METODE : povestirea, explicația, exercițiul

MIJLOACE DE ÎNVĂTAMÂNT: cartea cu povestea, portretul lui I.CREANGA,siluete reprezentând personajele poveștii coronițe pentru lideri, laptop. Videoproiector,ecran.

Material bibliografic:

Creangă I., "Fata babei și fata moșneagului", Editura Ion Creangă, București, 1992

Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7ani), M.E.C.I.,2008

SCENARIUL ZILEI

În cadrul întâlnirii de dimineață are loc salutul, completarea calendarului naturii, prezența, împartășirea de grup unde copiii vor discuta despre tema aleasă. Apoi își fac apariția personajele surpriză: FATA MOȘULUI ȘI FATA BABEI Acestea și copiii vor completa jurnalul de o zi ,fixând obiectivele pe care le urmărim în acea zi

Copiii vor lucra la fiecare sector amenajat dupa preferința lor, dar respectând și anumite paricularități ale acestora, explicându-le clar sarcinile ce le au de realizat.

Cu ajutorul unui filmulet voi prezenta conținutul povestii „FATA BABEI ȘI FATA MOȘULUI” clar și expresiv, folosind un ton și mimică adecvată modelându-mi vocea pentru a imita personajele nuantând astfel expunerea în funcție de stările afective pe care le implică povestirea.

Evaluare cunoștințelor se va realiza prin realizarea diagramei VENN precum și prin metoda „Piramida”

DEMERS DIDACTIC