Metode Si Procedee Specifice Logopedice

1.2.4. Metode și procedee specifice logopedice

În funcție de fiecare tulburare de limbaj în parte, există o serie de metode specifice.

Terapia specifică pentru corectarea dislaliei

Prima condiție ca terapia logopedică să aibă rezultatele așteptate o constituie câștigarea încrederii în terapia  aplicată, prin stabilirea unor relații de încredere, de apropiere dintre logoped și logopatul dislalic. Pentru a se realiza acest lucru logopedul trebuie să trebuie evitat formalismul, care are loc, mai ales in primele faze ale muncii  logopedice, prin neglijarea particularitatilor de vârstă și individuale ale persoanelor cu care se lucrează.

.    La începutul activității, în primul rând se urmărește formarea sunetului deficitar, adică pe care copilul nu l-a achiziționatz în mod corect. Dacă copilul a învățat greșit sunetul,acesta nu se corecteaza, ci se elaborează de la început un model nou de pronunție a sunetului. întotdeauna exersăm un sunet nou și numai dupa aceea îl introducem în vorbire.

.   sunetul nou este derivat dintr-un sunet corect articulat. Se recurge la sunetele asemănătoare, pe care copilul le pronunță corect. Din acestea treptat se formează sunetele noi corecte, care le înlocuiesc pe cele greșite.

.    Formarea autocontrolului auditiv asupra pronunției este următoarea etapa. Sunetele formate din sunete ajutătoare, oricât de  asemănătoare ar fi sub aspect fiziologic, nu sint la fel din punct de vedere auditiv.

Diferențierea auditivă a noului sunet se sprijină până când se formează controlul acustic asupra modului de articulație pe diferențierea motrico- kinestezică.

.  Evitarea efortului neuro – muscular. Toate exercițiile logopedice trebuie să se realizeze cu un efort minim neuro – muscular. Exercițiile de pronunție trebuie să se realizeze fără exagerări, relaxat, cu o cât mai mică încordare neuro – musculară. Mișcările articulatorii obținute trebuie să fie cât mai naturale. Pentru evitarea hiperfuncțiilor neuro – musculare și a mișcărilor care nu sunt de folos, exercițiile de pronunție a sunetelor ar fi bine să fie executate la început în șoaptă și numai apoi sonor, cu voce. Lecțiile logopedice sunt obositoare atât pentru copil cât și pentru logoped. Pentru evitarea oboselii se recomandă să se facă exerciții de scurtă durată repetate des, prin alternarea cu exerciții de atenție, de memorie, de scris etc. Pentru cruțarea forțelor, se recomandă ca logopedul, la lecțiile de articulație, să vorbească din când în când în șoaptă. Prin aceasta se obține un triplu avantaj. Aude mai bine pronunția copilului, când seexersează concomitent. Vocea sa nu e suprasolicitată. Prin pronunția în șoaptă, atenția copilului se îndreaptă mai intens, decât atunci când se pronunță sonor, asupra gurii logopedului.

-După etapa emiterii corecte a sunetului, se pornește la introducerea sunetelor în silabe, apoi a consolidării sunetului prin introducerealui în cuvinte și pe urmă în propoziții:

Terapia specific pentru corectarea rinolaliei 

Sunt recomandate mai multe etape:

.    Etapa pregătitoare constă în aplicarea metodelor și procedeelor de pregătire psihică pentru activitatea logopedică.

.    Crearea unei stări afective bune corectării rinolaliei.

.    Exerciții logopedice care se realizează și în cazul corectării dislaliei, pentru corectarea sunetelor deficitare și consolidarea lor în cuvinte.

Terapia specific pentru corectarea bâlbâielii

Sunt trei feluri de terapii care pot fi folosite cu succes:

.    Terapia simptomatică, care urmărește reeducarea componentelor vorbirii: respirație, fonație, pronunție, printr-o serie de exerciății, precum cele de gimnastică generala (asociată cu pronunția), de educare a respirației, a ritmului vorbirii, de învățare a vorbirii expresive.

.    Psihoterapia care elimină conflictele psihice și restructurează personalitatea subiectului (relaxare, hipnoză, sugestie, ludoterapie, socioterapie, terapia ocupațională).

.    Terapia complexă care îmbină primele două tipuri de terapii.

Logopedul trebuie să aleagă o anumită metoda de terapie în funcție de vechimea bâlbâielii, de tulburările asociate acesteia și de personalitatea logopatului.

 Terapia specifică pentru corectarea tuburărilor de voce

În cazul disfoniilor (afonia și fonastenia), mai întâi se revigorează organismul din punct de vedere fizic și psihic. Pentru a educa vocea prin exerciții specifice trebuie mai întâi să se realizeze odihnirea corzilor vocale o perioadă de timp. Exercițiile specifice pentru educarea vocii sunt: de expirație simplă, de expirație cu vocale și de expirație cu silabe.

Prin reglarea emisiei vocalelor pe registru mediu se corectează vocea de cap .

Vocea oscilantă se corectează dacă se reglează registrului normal al vocii, se învață poziția corectă a capului și se învață păstrarea echilibrului între aerul din plămâni și cel din afară.

Vocea gravă se corectează pe cale intuitivă.

Educarea vocii inspirate  se realizează prin reglarea presiunii și intensității aerului expirat. Acest lucru se realizează prin exerciții de gimnastică fono-articulatorie, de inspir-expir, de expirație cu vocale, silabe, cuvinte și spre finalul exercițiului cu propoziții.

Vocea răgușită se corectează numai după vindecarea organelor fonatoare atunci când au existat îmbolnăviri ale acestor organe sau după relaxarea și odihnirea corzilor vocale. Aceste exerciții se fac cu voce șoptită sau de intensitate medie pentru evitarea răgușelii.

Educarea vocii nazale se educă prin exerciții de corectare a auzului, pentru a diferenția vorbirea corectă de cea greșită.

Hipotonia vălului palatin se corectează prin exerciții de deglutiție, tuse provocată, ridicarea și coborârea capului, gargara cu capul dat pe spate, suflare în diferite obiecte, fluierat, muzicuță etc.

Terapia specifică pentru corectarea dislexo-disgrafiei

În corectarea dislexo-disgrafiei se urmăresc ca obiective principale:

 a) în terapia dislexiei: 

1. Etapa premergătoare

.      corectarea tulburărilor legate de schema corporală;

.      corectarea tulburărilor care sunt legate de lateralitate;

.      corectarea tulburărilor de organizare și de structurare spațio-temporală;

.      dezvoltarea aptitudinilor necesare în actul lexic;

.      identificarea, discriminarea și învățarea fonemelor.

2. Etapa literei are două planuri, planul fonetico-auditiv și planul grafo-fonetic, constând în recunoașterea și identificarea literei în cuvânt (fonemul și apoi grafemul).

3.  Etapa silabelor constă în operare cu silabe, recunoașterea fonemului cu grafemul din carte, identificare, compunere (pronunția silabei alcătuite din două foneme diferite) și descompunere.

4. Etapa cuvintelor cuprinde:

.    analiza și sinteza cuvântului (descompunerea cuvântului în silabele anterior învățate și compunerea silabelor în cuvinte);

.    recunoașterea cuvântului (recunoașterea silabelor ce alcătuiesc cuvântul);

.    identificarea cuvântului (citirea lui);

.    operarea cu cuvinte.

5. Etapa propozițiilor constă în recunoașterea cuvintelor ce alcătuiesc propozițiile (analiza și sinteza propozițiilor – descompunerea propozițiilor în cuvintele componente etc.).

b) în terapia disgrafiei:

.    Faza desenului (mâzgălitura, desenul explicativ).

.    Pregătirea pentru scris constă în: maturizarea motorie (motricitate generală, coordonare oculo-motorie, motricitate fină -mobilitatea mâinii, lateralitate), maturizare cognitivă (noțiunea de formă- cerc, dreaptă, curbă, noțiuni spațiale – sus/jos, față/spate, noțiuni spațio-temporale – înainte/după),maturizarea afectivă (interes pentru scris).

.    Inițiere în scriere – reproducerea semnelor grafice, a însușirilor acestora, a elementelor componente ale semnelor grafice, perfecționarea semnelor scrise, întelegerea lor.

Terapia specifice pentru corectarea alaliei

Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale și operaționale.

Obiective terapeutice generale:

.  elaborarea, organizarea și dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vieții psihice;

.   activitatea logopedică, care influențează: disfuncțiile motorii, de recepție ce stopează dezvoltarea limbajului, dezvoltarea psihică a copilului, cu consecințe asupra proceselor psihice prin care se edifică limbajul (atenția, memoria, gândirea);

.  formarea funcției de comunicare a limbajului.

Obiective terapeutice operțtionale:

.    deblocarea aparatului fonoarticulator;

.    pregătirea organelor fonoarticulatorii pentru pronunție;

.    pregătirea copilului pentru recepționarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului și formarea atenției auditive;

.   învățarea componentelor limbii: fonetica limbii, vocabular limbii și structura gramaticală a acesteia;

.  se urmărește dezvoltarea coordonării motorii;

.  învățarea orientării în spațiu și a schemei corporale.
Elaborarea, organizarea și dezvoltarea limbajului presupune mai multe etape:

Etapa fonematică constă în întărirea sunetelor care există , imitarea de sunete noi și emiterea unor onomatopee. 

În alalia motorie etapa denumirii se referă la denumirea cuvintelor alcătuite din silabe duble: mama, baba, papa, cuvinte cu silabe duble în care consoana este aceeași și vocalele sunt diferite: mami, pipa, pupa, cuvinte cu o silabă care încep cu o vocală și se termină cu o consoană: am, an, ac etc. În alalia senzorială, terapia logopedică începe cu cuvinte care reprezintă obiecte concrete, din preajma subiectului, care fac parte din viața acestuia: părțile corpului, familia, jucăriile, alimentele pe care le manâncă, păsări, animale, obiecte de mobilier. Denumirea se învață cu ajutorul jucăriilor, imaginilor etc.

Etapa sintezei constă în structurarea vorbirii în propoziții (după ce copilul a învățat aproximativ 30 de cuvinte). 

Etapa extensiei propoziției  presupune învățarea structurii propoziției: subiect-predicat-complement. 

Etapa limbajului expresiv lărgit constă în învățarea prepozițiilor, pronumelor personale, pronumelui de politețe, a substantivelor, verbelor, etapa limbajului dialogat, povestirea după imagini, diafilme și conversația liberă fiind alte etape importante pentru corectarea alalicilor.

Tehnici de recuperare existente:

.    Exerciții de înțelegere a semnificației vorbirii (să arate părțile corpului, să arate anumite obiecte, să execute sarcini simple etc).

.    Identificarea stimulilor sonori (să recunoască dupa auz – stând cu spatele – sursa sonoră, vocea cuiva cunoscut, a direcției din care s-a pronunțat un sunet).

.    Structurile fonetice constă în exerciții cu vocale (înalțimea, intensitatea, durata acestora), exerciții de diferențiere a vocalelor surde de cele sonore, exerciții de diferențiere a sunetelor care de obicei se confundă: c-t, p-f, s-t etc. Exercițiile se pot însoți de bătăi din palme sau de muzică și se adaptează posibilităților copiilor.

.    Dezinhibarea și educarea motorie constau în exerciții de mobilitate facială, bucală, linguală, exerciții de educare a gesturilor simple, exerciții de gimnastică a membrelor și exerciții de gimnastică a trunchiului.

7. Terapia retardului de limbaj

Obiectivele cele mai importante care se urmăresc în acest caz sunt îmbogățirea vocabularului, activarea vocabularului pasiv, dezvoltarea corectitudinii și complexității vorbirii, dezvoltarea expresivității vorbirii, dezvoltarea capacității de a povesti întâmplările prin care trece.

Etapele activității terapeutice în retardul de limbaj:

Psihoterapia care precede celelalte procedee și care se desfășoară pe toată durata terapiei. Aceasta urmărește: stabilirea echilibrului afectiv și neuropsihic al copilului, înlăturarea fixării atenției copilului pe propria vorbire, dezvoltarea motivației pentru comunicare verbală. Se poate folosi muzica în exercițiile fonetice.

Modelul stimulării lingvistice: comunicare verbală permanentă părinți-copil, claritatea, corectitudinea vorbirii, încărcătura afectivă a vorbirii părinților. Se vor înlătura din preajma copilului persoanele care prezintă tulburări de limbaj, persoanele agitate, nervoase sau obosite.

BIBLIOGRAFIE

BOSCAIU E.,  Bâlbâiala – prevenire și tratament, Ed. Didactica și Pedagogica, București, 1983.

BOSCAIU E., Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii in colectivitățile de copii (vârsta antepreșcolară), Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, 1983.

CALMY  S., Cum să facem  exerciții grafice,  Ed.  Didactica și Pedagogica, București, 1967. 

MUSU   I.,  TAFLAN   A.,   Terapie   educațională   integrată,   Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997.

NEVEANU POPESCU P., Dicționar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978.

PĂUNESCU C. și alții,  Intoducere în logopedie, voi. 1, Ed. Didactica și Pedagogica, București, 1976.

PĂUNESCU C, Dezvoltarea vorbirii copilului și tulburările ei, E.S.D.P., Bucuresti, 1962.

STĂNICA C,  VRAȘMAȘ  E.,   Terapia  tulburărilor de limbaj, București, 1994.

VERZA E.,  Ce este logopedia?,  Ed.  Didactica și  Pedagogica, București, 1982.

VERZA E.,   Disgrafia și terapia ei, Ed. Didactica și Pedagogica, București, 1983.

VERZA E., Psihopedagogie specială, manual pentru clasa a XIII-a, școli normale, Ed. Didactica și Pedagogica, București, 1998.

VERZA E., Metodologii contemporane în domeniul defectologiei și logopediei, Ed. Universitatii București, 1987.

ANCA M., Logopedie, Presa Universitară Clujană, 2002.

GUȚU M., Curs de logopedie, Presa Universitară Clujană, 1974.

JURCĂU E., JURCĂU N., Cum vorbesc copiii noștri. Editura Dacia, 1989.

JURCĂU E., JURCĂU N., Învățăm să vorbim corect. Editura Printek, 1999.

VERZA E.,Dislalia și terapia ei, Editura Didactică și Pedagogică, 1997.

BUNESCU Gh., Democratizarea educației și educația părinților, www.leducat.ro.

PUFAN C., Corectarea tulburărilor de vorbire la preșcolari, Suplimentul pentru învățământul preșcolar editat de Revista de Pedagogie.

STRACHINĂ ANIȘOARA, Familia și școala- factori determinanți ai integrării sociale a școlarului mic, Editura Pim, Iași 2008.

SUSA GEORGETA, CARMEN FLORICA NICA, CUCU SENTA DOINA, Împreună vom reuși! – pentru părinți și cadre didactice, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea 2008

VRĂȘMAȘ ECATERINA ADINA, Consilierea și educarea părinților, Editura Aramis, București 2002.

VRĂȘMAȘ ECATERINA ADINA, Să învățăm cu plăcere, Supliment al revistei Învățământul preșcolar.

ZIDARU CAMELIA , Metode și procedee utilizate în depistarea și corectarea defectelor de vorbire, Editura IRCO Script, 2008

www.copii.ro

www.didactic.ro

www.edu.ro

www.kidsource.com

www.scoalapărinților.ro

www.scribt.com

www.unibuc.ro

www.referate ro

www.uwsp.edu