METODE ȘI MODELE ÎN INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ [600399]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
METODE ȘI MODELE ÎN INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Îndrumător științific:
Conf. univ. dr. Cristea BOBOILĂ

Absolvent: [anonimizat]
2014

1 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII
METODE ȘI MODELE ÎN INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ

COMUNITĂȚILE VIRTUALE ÎN
CONTEXT E -LEARNING

Îndrumător științific:
Conf. univ. dr. Cristea BOBOILĂ

Absolvent: [anonimizat]
2014

2 CUPRINS

Pagina
CAPITOLUL I
INTERNETUL ȘI COMUNITĂȚILE VIRTUALE ………………………….. ………………………….. … 3
1.1 Comunicarea prin intermediul poștei electronice ………………………….. ……………………… 4
1.2 Comunicarea prin intermediul Web ………………………….. ………………………….. ……………. 4
1.3 Proiecte colaborative cu utilizare Internet ………………………….. ………………………….. …… 8
1.4 Proiectarea pagini lor Web de E -learning ………………………….. ………………………….. …… 14
1.5 Comunitățile virtuale și educația ………………………….. ………………………….. ……………… 22

CAPITOLUL II
E-LEARNING ȘI EDUC AȚIA LA DISTANȚĂ ………………………….. ………………………….. ….. 29
2.1 Dezvoltarea comunităților virtuale prin educație permanentă ………………………….. …… 29
2.2 Teleeducația – alternativă pentru învățământul tradițional ………………………….. ………… 33
2.3 Paradigme educați onale în societatea cunoașterii ………………………….. ……………………. 37
2.4 Sisteme de învățare interactivă prin realitatea virtuală ………………………….. …………….. 47

CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ. AUTOEVALUARE PRIN E-LEARNING ………………………….. …………. 54
3.1 Prezentarea aplicației ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 54
3.2 Structura funcțională a bazei de date ………………………….. ………………………….. ……….. 57
3.3 Exemple de coduri sursă ………………………….. ………………………….. ………………………… 60

CAPITOLUL IV
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 66

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. 67

3 CAPITOLUL I
INTERNETUL ȘI COMUNITĂȚILE VIRTUALE

Internetul reprezintă o gigantică rețea de calculatoare (rețea de rețele de calculatoare)
la care oricine se poate conecta. Pe Internet sunt acce sibile informațiile extrem de variate din
domenii precum ar fi: știință, educație, publicitate, domeniul militar, comercial, informații
meteo, muzică precum și servicii de poștă electronică, tele – și videoconferințe ș.a.
Hypertext Markup Language, sau HTML , este un sistem de coduri care se folosește
la crearea de documente active, adică documente cu care se poate interacționa pe Internet.
Popularitatea HTML -ului a adus tehnologia hypertext – tehnologia care permite saltul de la un
subiect la altul, în loc d e a parcurge liniar informația – la îndemâna tuturor, în particular în
contextul World Wide Web -ului. Acum, în loc să răsfoiești pagini după pagini de informație,
poți apela legături și te poți conecta la informația dorită, poți contacta persoane prin e -mail
printr -un simplu click al mouse -ului, poți completa formulare on –line și poți accesa baze de
date și surse de informație. Rezultatul este faptul că cei care accesează, citesc și folosesc
documentele HTML o pot face rapid și eficient.
Pentru a utiliza I nternetul cu toate facilitățile pe care le oferă, orice utilizator, elev sau
profesor trebuie să știe:
 să lanseze în execuție o aplicație;
 să deschidă un document existent;
 să creeze un document folosind un editor de text;
 să salveze un fișier;
 să copieze și să refacă conținutul unui paragraf dintr -o parte în alta în același
document și în documente diferite;
 să salveze un fișier în format HTML;
 să salveze poze dintr -o pagină Web;
 să utilizeze un browser pentru navigarea prin Internet;
 să folosească un moto r de căutare pentru găsirea informațiilor;
 să utilizeze poșta electronică pentru citirea și transmiterea mesajelor.
Vom analiza în continuare facilitățile pe care le oferă Internetul și cum pot fi ele
valorificate în procesul educațional.

4 1.1 Comunicarea prin intermediul poștei electronice
Poșta electronică (e -mail) permite transmiterea și recepționarea mesajelor între
persoane conectate la Internet, e -mail presupune comunicații mai mult sau mai puțin
instantanee cu persoane din orice colț al globului. Cu ajutorul poștei electronice, orice
persoană poate face schimb de informații cu alți colegi, poate participa pe liste de discuție în
funcție de domeniul de interes, poate să transmită și să primească documente atașate unui
mesaj.
Pentru transmiterea sau re cepționarea mesajelor este necesară utilizarea unui software
specializat cum ar fi Outlook, Outlook Expres, Netscape Mail sau Eudora.
Toate programele de poștă conțin comanda New Message (Mesaj nou) sau Compose e –
mail (Compunere de mesaj). Orice adresă de utilizator are forma:
nume_utilizator@adresa_domeniu în care nume_utilizator identifică persoana (este numele
folosit de aceasta la conectare), adresa identifică rețeaua și/sau calculatorul din rețea pentru
persoana respectivă (adresa poate consta din mai multe cuvinte -host și sub -domeniul, separate
de puncte), iar domeniu este un cod format din trei litere care indică o adresă de afaceri (.com),
o rețea non -profit (.org), o unitate educațională (.edu), un departament guvernamental (.gov) etc.
Prin intermed iul poștei electronice, profesorii și elevii pot comunica și pot lucra în
proiecte comune. Pentru realizarea unor proiecte comune, din diferite domenii se pot realiza
grupuri de elevi și profesori din școli diferite. Astrfel, ei pot comunica prin e -mail în cadrul
proiectului după reguli acceptate de toți membrii grupului.
Avantajele pe care oferă utilizarea poștei electronice în domeniul educațional:
creșterea motivației elevilor, creșterea interesului elevilor pentru cunoaștere, încurajarea
învățării prin cooperare, lucru în echipă, dezvoltarea competențelor în cercetare, îmbunătățirea
relației profesor -elev printr -o comunicare permanentă, comunicarea între profesori pe teme
comune de interes.

1.2 Comunicarea prin intermediul Web
În sistemul educațional or ice școală poate să -și prezinte prin intermediul unei pagini
Web oferta educațională, proiectele și programele ce se desfășoară la nivelul școlii, cursurile
organizate pentru elevii școlii sau pentru comunitate. O pagină Web a unei școli poate conține
– informații generale:
 despre școală pentru interes public;
 pentru autoritățile locale, pentru departamentul educațional;
 pentru părinți;

5  pentru profesorii din școală;
 pentru alți profesori (ex. locurile vacante la diferite discipline);
 pentru elevi.
Toate inf ormațiile trebuie să fie clare, să conțină informații actualizate, să specifice
sursele de referință folosite.
Vom detalia mai departe câteva din informațiile ce trebuie incluse în cadrul
informațiilor generale prezentate mai sus.
– despre școală:
 unde es te situată, adresa, harta etc;
 planul managerial;
 calendarul evenimentelor;
 consiliul administrativ;
 examene
– pentru părinți:
 regulamentul școlar;
 legături cu pagini educaționale potrivite;
 elemente de consiliere
– pentru profesori:
 materiale curricular e;
 proiecte ale unor unități de învățare sau lecții;
 legături cu pagini de interes pentru profesori
– pentru elevi;
 informații privind orientarea școlară și profesională;
 informații privind cursurile care se desfășoară în școală sau în alte locuri;
 inform ații privind evaluarea.

Extragerea informațiilor din Web
Întrucât Web -ul s-a dezvoltat, atingând dimensiuni enorme, a devenit o bibliotecă
vastă de informații. În domeniul educațional, găsirea celor mai noi informații într -un anumit
domeniu este o necesit ate care poate fi rezolvată cu ajutorul Internet -ului. Dar, căutarea unei
informații poate fi consumatoare de timp. Astfel, căutarea informațiilor se poate face prin
intermediul unui director sau folosind instrumente specializate de căutare.

6 Unul dintre c ele mai bune directoare din Web este site -ul Yahoo, disponibil la adresa
http:/www.yahoo.com.

Publicarea pe Internet
Utilitatea HTML -ului s -a extins foarte mult în ultimii ani. Cea mai populară aplicație
continuă să fie paginile și site -urile care pot fi publicate pe Internet (sau, specific, pe World
Wide Web) sau pe rețele interne ale companiilor (Intranet).
Publicarea pe Internet a deschis noi căi de educație prin „învățământ la distanță”.
Astfel, au apărut clasele virtuale, în cadrul cărora profesorii își publică cursul și testele de
evaluare accesibile clasei de elevi. [2]
Web -ul pune la dispoziție informații și devine el însuși o unealtă atunci când
elevii/studenții învață să îl folosească eficient. Dată fiind o pagină Web conținând legături,
imagini ș i informații, atât copiii cât și adulți gravitează în jurul informației de care au nevoie
și învață totul despre Web pe măsură ce caută.
Multe reviste științifice – pentru care informația la zi este esențială – sunt publicate
numai sau mai întâi pe Web. Ce rcetătorii pot acum pregăti articole folosind HTML și pot
publica cu ușurință informații pe Web, făcându -le accesibile instantaneu întregii lumi fără
intervalul de câteva luni care este necesar în cazul publicării tradiționale.
În domeniul educațional, pot fi publicate reviste de specialitate, buletine informative
pentru elevi, profesori, părinți etc.

Publicarea pe Intranet
Un Intranet folosește uneltele și standardele Internet -ului pentru a crea o infrastructură
care poate fi accesată doar din interiorul unei companii sau organizații.
Intranet -urile au ajutat la îmbunătățirea comunicațiilor în cadrul companiilor. Intranet –
urile au schimbat comunicațiile în cadrul companiilor în trei moduri.
În primul rând, Intranet -urile permit companiilor să pună la dispo ziție cu ușurință
informații pentru toți angajații, fără grijă și costurile hârtiei, poștei, faxului sau a telexului –
un real avantaj pentru companiile care au birourile dispersate geografic. Intranet -urile pun la
dispoziție informații esențiale, de exemp lu noi locuri de muncă în cadrul companiei, noi
contracte, ultimele descoperiri tehnologice, sau chiar o invitație la sărbătorirea celei de -a 50-a
zi de naștere a șefului. În acest sens, Intranet -urile au înlocuit munți de hârtie cu informații
ușor accesib ile întregului personal al companiei.

7 În al doilea rând, Intranet -urile permit companiilor să publice informații interne cu un
risc minim ca persoane din afara companiei să aibă acces la acestea. Un Intranet configurat
corect nu este accesibil persoanelor din afara companiei sau organizației. În unele cazuri,
Intranet -urile au acces la Internet, dar utilizatorii Internet nu au acces la Intranet -ul companiei.
În al treilea rând, Intranet -urile permit companiilor să pună la dispoziție aceste
informații folosi nd orice platformă. De exemplu angajații care folosesc PC, Mac sau Unix pot
accesa informații de pe Intranet. Una din cele mai apreciate facilități ale Intranet este
portabilitatea de la o platformă la alta: posibilitatea de a conecta toate tipurile de har dware pe
care rulează toate tipurile de software.
Pentru a elimina risipa de timp, în cadrul sistemului educațional se poate realiza un
Intranet care ar facilita accesul rapid la informații specifice educației. Astfel, accesul devine
off-line, paginile web pot fi salvate pe server -ul local și accesate mult mai rapid, se elimină
risipa de timp pentru căutare, se pot folosi sisteme de calcul diferite așa cum există într -un
mediu educațional. Prin conversia site -ului Internet al unei școli într -o pagină Intran et,
elevii/studenții și profesorii au acces la informațiile de care au nevoie la timpul potrivit. De
exemplu, profesorii nu mai sunt nevoiți să efectueze copii ale materialelor educaționale pentru
a le distribui. Folosind Intranetul școlii elevii/studenții pot accesa oricând materialele dorite.
Profesorii, pot utiliza aplicații de prezentări multimedia, cum ar fi programul Microsoft Power
Point, pentru a întocmi materialele de curs, apoi le pot insera în Intranet -ul școlii. [3]
Prin extinderea conceptului de partajare a informațiilor, elevii/studenții pot crea o
pagină personală pentru a -și împărtăși ideile cu alți colegi din alte școli/facultăți.
Pentru școlile care dezvoltă proiecte Internet, realizarea în format electronic a
documentelor de administrare a proiectului poate duce la reducerea cheltuielilor.
Un alt avantaj pentru școli este faptul că acestea pot adopta metoda cursurilor prin
Internet. Cursurile on -line pot oferi școlilor o sursă de venit suplimentar.
Intranet -ul în mediul educațional trebuie s ă ofere elevilor/studenților și personalului
didactic capacitatea de a efectua următoarele operații:
 distribuirea de cataloage, orare și formulare electronice ale școlii;
 distribuirea electronică a notelor și a manualelor pentru diferite clase;
 crearea unu i mediu interactiv de partajare a informațiilor;
 reducerea costurilor de tipărire a documentelor;
 dezvoltarea de cursuri educaționale;
 acordarea de sprijin elevilor/studenților pentru găsirea unui loc de muncă.

8
Dezvoltarea de fișiere de tip asistență on-line sau Help
Unul dintre realele beneficii ale HTML este faptul că este portabil, un document
HTML se poate vedea pe orice calculator care are instalat un browser. Această flexibilitate
face ca HTML să fie folosit de programatori pentru realizarea informaț iilor de tip Help.
Înainte e apariția HTML -ului, programatorii trebuiau să reinventeze complet roata și să rescrie
propriile sisteme help (fapt care are o mulțime de dezavantaje, în afară de timpul și banii
cheltuiți), să folosească o aplicație de help spe cializată sau să găsească un sistem de help
rezident pe platforma destinație. Din păcate, multe din platformele țintă au sisteme de help
distincte.
HTML a eliminat multe obstacole puse de portabilitate (legate de crearea de fișiere
help on -line) și a permi s programatorilor să producă rapid și ieftin documentație care este
accesibilă pe orice platformă.

1.3 Proiecte colaborative cu utilizare Internet
Despre învățarea prin cooperare s -a mai vorbit în lucrarea de față. În această secțiune
vom vedea cum Intern et-ul poate sprijini învățarea prin cooperare. Exemplul pe care vi -l dăm
este legat de proiectul I*EARN -Internațional Education Resource Network (www.iearn.org)
care se desfășoară în România sub coordonarea doamnei profesoare Cornelia Platon de la
Liceul „ Al. Papiu Ilarian” din Dej.
Derularea acestui proiect are ca principal obiectiv interacția în grupurile colaborative de
învățare. Grupurile colaborative de învățare aduc la un loc clase de elevi din mediul urban și
din mediul rural, situate în zone geograf ice diferite. Astfel, elevii pasionați de diferite domenii
pot lucra împreună, eliminându -se criteriile subiective de realizare a grupurilor cum ar fi
vârsta, sexul, mediul social etc. Activitatea în grupuri colaborative de învățare pune la un loc
profesor ul și elevii, aceștia formând o echipă în care fiecare are roluri diferite.

Etapele derulării proiectelor colaborative
1. Etapa pregătitoare
 Pregătirea profesorului
Prima etapă în cadrul grupului de învățare este de identificare în cadrul scolii, a clase i
sau grupului de elevi, de stabilire a temei și de găsire a partenerilor.

9 Înainte de a trece la găsirea partenerilor trebuie stabilită desfășurarea temporară a
activității care se face cunoscută tuturor celor interesați. Se va ține cont de perioadele de
vacanță când accesul la calculatoare ar putea fi îngreunat.
Pentru a asigura comunicarea între profesori și elevi există un calculator care
gestionează din punct de vedere al managementului de comunicație activitatea care pune la
dispoziție profesorilor și elevilor spațiul de anunțare a intenției de participare în grupul de
învățare. [8][12]
 Pregătirea elevilor
Profesorii trebuie să prezinte elevilor conceptul de grup colaborativ de învățare pentru
ca aceștia să -și poată însuși cu responsabilitate rolurile ce le revin.
Părinții vor fi și ei informați despre activitatea ce urmează să se desfășoare și se va
încerca atragerea lor în aceste activități.
Angajarea membrilor comunității locale, proiectele desfășurate în cadrul grupurilor
colaborative, îmbogățesc medi ul de învățare pentru fiecare membru.
 Tema și proiectul
Elevii împreună cu profesorul stabilesc tema proiectului prin negociere. La alegerea
acesteia se va urmării ca ea să răspundă cerințelor curriculare și să existe acces la resursele
comunitare sau din cadrul rețelei de comunicații. Se va avea în vedere realizarea excursiilor
tematice precum și invitarea unei personalități din domeniul temei alese.
 Pregătirea poștei electronice
Pe parcursul proiectului toți participanții vor primi diverse mesaje. Acestea trebuie
diferențiate de mesajele propriu obișnuite pe care le primește fiecare. De obicei, activitatea în
astfel de proiecte duce la realizarea unei structuri de tip conferință în cadrul căreia toate
mesajele se păstrează și sunt accesibile fiecărui membr u al proiectului.

2. Deschiderea activității
Primul mesaj care se transmite de către profesor este de prezentare a propriei
persoane. Deoarece timpul pe care îl pot avea persoanele interesate este limitat, este
recomandabil ca mesajele să fie scurte și s ă prezinte informații de genul: descriere a
interesului în domeniul tehnologiei informațiilor și a comunicațiilor, experiența în cadrul altor
proiecte, poziția în școală, informații personale privind cariera didactică. În ultima parte a
mesajului este reco mandabil să se invite partenerii spre a răspunde și să li se pună întrebări la
care s -ar dori răspuns.
Totodată este util ca profesorul să specifice cât de des și în ce zile își verifică poșta.

10 Pentru ca elevii să -și cunoască partenerii elevi, vor transmit e informații despre ei, vor
pune întrebări și vor aștepta răspunsuri de la alți elevi.
Mesajele transmise de profesori și de elevi vor fi păstrate în cadrul a două conferințe,
una a profesorilor și una a elevilor care vor fi gestionate de responsabilii con ferințelor.

3. Planificarea proiectelor
 Participarea în proiecte
Participarea în grupuri colaborative de învățare se poate face în două moduri:
– ca promotor de proiect;
– ca participant în cadrul unui proiect lansat de altcineva.
În cazul în care o șc oală dorește lansarea unui proiect nou trebuie să -și asume
următoarele responsabilități:
– selectarea temei și comunicarea partenerilor, a motivelor pentru care a fost aleasă tema
și cum se regăsește ea integrată ea în cadrul activității educaționale;
– descrierea tipului de informații care urmează să fie colectate în timpul desfășurării
proiectului;
– adunarea și organizarea informației; inițiatorii sunt responsabili de realizarea
publicației și de transmiterea ei în școlile partenere.
Pentru integrarea acestui tip de învățare în curriculum se va porni de la planificarea
curentă a profesorului. Activitățile din cadrul proiectului vor implica elevii în activitatea
propriu -zisă a lecției. În această situație, o parte din activități vor fi informative și -l vor pune
pe elev în fața unor situații sociale.
În cazul participării într -un proiect inițiat de altă școală sarcina școlilor care au
acceptat participarea este de a organiza activitatea locală și de a comunica rezultatele muncii
lor organizatorilor.
 Alege rea temei proiectului
Alegerea temei proiectului, în cazul inițiatorilor de proiect, se face în urma discuțiilor
purtate între elevi și profesor. Implicarea elevilor în alegerea temei reprezintă un prim pas
pentru implicarea acestora în întreaga activitate ulterioară. Integrarea proiectului, prin tema
aleasă, în cadrul curriculumului școlar este un avantaj prin aceia că îl ajută pe profesor să
utilizeze materialele de predare.
Proiectul inițiat se va desfășura atât în clasa tradițională, cât și în cea virtu ală în cadrul
rețelei de învățare creată. Pentru realizarea proiectului se pot organiza excursii, vizite la
muzee, se pot viziona filme, se pot invita personalități. Clasa inițiatoare a proiectului este și

11 cea responsabilă pentru realizarea investigațiilor necesare proiectului. Inițiatorii răspund de
modul în care evoluează proiectul, îl evaluează, adună toate materialele și publică rezultatele
într-un mod în care să ofere posibilitatea altora să învețe din proiect. [2]
Elevii și profesorii care participă ca parteneri în cadrul unor proiecte inițiate de alții
vor acorda atenție numai unor părți din întregul proiect pentru care vor transmite informații
inițiatorilor.
Pentru obținerea informațiilor, clasele de elevi se pot împărți pe grupuri mai mici. În
cadrul grupurilor elevii pot avea sarcini diferite (ex. efectuarea măsurătorilor, redactarea
informațiilor, verificarea datelor etc.). Astfel activitatea în cadrul claselor fiind tot o activitate
colaborativă.
 Lansarea proiectului
Un nou proiect va fi lansat at ât de profesorii cât și de elevii inițiatori. Pentru a se face
cunoscut proiectul se vor transmite informații de genul:
– numele proiectului, ideea proiectului;
– vârsta participanților;
– data începutului proiectului;
– data finalizării proiectului;
– activități propuse;
– rezultate așteptate;
– ce avantaje va aduce proiectul pentru alții;
– limba de desfășurare a proiectului;
– numele și adresa de e -mail a grupului de inițiere;
– numele și adresa de e -mail a coordonatorului;
– conferința în cad rul căreia se va desfășura; adresa paginii Web a proiectului (dacă
există).
 Monitorizarea activității
Pe toată perioada desfășurării proiectului vor fi transmise mesaje legate de tema
propusă.
Pentru o bună desfășurare a proiectului se recomandă ca săptămâ nal să fie transmise
mesaje cu rezultate ale activității realizate. O perioadă de tăcere îndelungată în cadrul unui
proiect poate duce la apariția unei stări de frustrare pentru fiecare. Totodată, comunicarea
permanentă va oferi o privire generală asupra p rogreselor care se înregistrează în cadrul
proiectului și poate motiva activitatea tuturor.

12 4. Desfășurarea activității
Pentru buna organizare a activității, având în vedere numărul destul de mare de
participanți, schimbul de mesaje se va face între clas e nu între elevi, individual.
Pe parcursul derulării unui proiect profesorul va urmării dezvoltarea la elevi a
abilităților de scriere și de lucru în echipă. Realizarea unui material scris va parcurge trei
etape: planificarea conținutului, redactarea și ra finarea acestuia.
În activitățile de lucru în echipă elevii trebuie să înțeleagă că de munca lui depind alții
și el depinde la rândul lui de munca altora.
 Transmiterea și primirea mesajelor
Prima decizie care trebuie luată este cine trimite și primește mes ajele. Pentru unii
participanți în proiect accesul la calculatorul conectat la Internet sau e -mail se face în clasă,
pentru alții este nevoie să se deplaseze într -un loc în care există modem și linie telefonică,
într-un centru media sau într -un birou din ș coală.
Primirea și transmiterea informațiilor se va face fie prin structura de conferință, fie
prin poșta electronică. Este recomandabil ca înainte de transmiterea mesajelor acestea să fie
verificate din punct de vedere al corectitudinii conținutului.
Mesa jele primite pot fi adresate profesorului, clasei sau unui grup de elevi care
lucrează la proiect. Mesajul poate fi de la un profesor, de la o clasă sau un grup de elevi. Din
acest motiv coordonatorul proiectului din cadrul școlii trebuie să decidă care su nt mesajele
care vor fi citite de toată lumea, care vor fi citite doar de un grup de elevi sau numai de el.
 Distribuirea mesajelor: tipărirea, citirea și raportarea
O parte dintre profesorii implicați în astfel de proiecte consideră că este potrivit ca ei
să citească mai întâi mesajele și să decidă pe care le distribuie către clasa de elevi sau grupul
de elevi. De asemenea, profesorul va decide care mesaje merită păstrate într -un director sau
pe disc.
O altă posibilitate de distribuire a mesajelor este acee a de a tipării mesajele în două
exemplare: unul se va păstra la jurnalul proiectului iar cel de -al doilea se va distribui unui
grup al clasei responsabil cu comunicarea din școlile proiectului. În fiecare săptămână grupul
mai sus amintit va raporta întregi i clase asupra materialelor primite.
 Păstrarea mesajelor
Pentru a ține un jurnal al derulării proiectului, profesorul poate să păstreze toate
mesajele primite în ordinea lor cronologică.
Inconvenientul îl reprezintă alocarea unui spațiu suplimentar pe disc .

13  Găsirea mesajelor
Structura de tip conferință reprezintă o strategie foarte bună de organizare a mesajelor
și de găsire a acestora. Pentru diferite tipuri de mesaje (de la profesori, de la elevi, referitoare
la proiect) este necesară gruparea acestora du pă codificarea subiectelor. De exemplu, la
mesajele pentru profesori să apară: Subject: P Introducere…, pentru cele adresate clasei de
elevi: Subject: C Păsări de pradă, pentru cele referitoare la derularea proiectului: Subject: P
Plan de desfășurare.
5. Organizarea și realizarea publicației
Realizarea publicației specifice proiectului este un moment deosebit de important în
cadrul acestuia. Această publicație joacă un rol critic, în motivarea elevilor, în a -și organiza și
evalua informațiile primite de la ceilalți parteneri.
Procesul de realizare a publicației va dezvolta abilități de colectare, evaluare și
aranjare a informației în forma dorită.
Profesorul va lucra împreună cu alți profesori la asamblarea documentelor.
 Planificarea realizării publicație i
Dezvoltarea tehnologiei comunicațiilor a permis trecerea de la publicațiile tipărite la
publicații în format electronic. Acest lucru a dus la reducerea costurilor de tipărire și de
distribuție. Însă, pentru informarea părinților și a altor persoane este recomandabil să se
realizeze și publicații tipărite.
Pentru realizarea publicației va exista un coordonator de publicație , de regulă un
profesor, care va realiza imaginea de ansamblu a publicației, cuprinsul acesteia și va avea în
vedere includerea tuturor materialelor utile.
Profesorul împreună cu elevii trebuie să stabilească strategiile de înregistrare,
examinare și sumarizare a informațiilor necesare.
Scopul acestor strategii este de a -l ajuta pe elev să învețe cum trebuie evaluate
materialele primite d e la parteneri. Rolul profesorului este de a -l învăța pe elev importanța
unei evaluări constructiviste. [9][10]
O publicație a grupului de învățare ar trebui să cuprindă:
 copertă (sau o pagină Web);
 scrisoare de deschidere;
 cuprinsul;
 școli participante (le gături la Home Page -ul fiecărei școli);
 prezentarea proiectului și a rezultatelor obținute.

14 Exemplu: Proiectele I*EARN
Proiecte românești
„Vlad Țepeș alias Dracula”, „Oameni de seamă din țara mea”, „Legende și castele”,
„Flori și simboluri”, „Să -l descoper im pe Eminescu”, „Eclipsa solară `99(E`99)”I „Eclipsa
solară `99(E`99)”II, „Sărbătoarea înțelepciunii”, Sunetul muzicii”, „Jocuri populare ale
copiilor”, „Eu și animalul meu drag”, „Conectând matematica la viața noastră” I, „Conectând
matematica la viața n oastră” II, „Locuri speciale”, „Animale rare”.
O dată ce există toate informațiile necesare conținutului prezentat mai sus, publicația
poate fi asamblată și făcută publică.
6. Încheierea proiectului
Data de încheiere este stabilită încă de la începerea pr oiectului. Este recomandabil ca
înainte de încheierea proiectului, elevii și profesorii să scrie impresii și experiențe din
perioada de desfășurare a proiectului, concretizate prin aspecte pozitive dar și aspecte critice.
Beneficiile educaționale pe care l e aduce învățarea prin proiecte colaborative sunt:
– motivația pentru învățare a elevilor;
– dezvoltarea abilităților de scriere și citire – elevii din învățământul primar își pot
dezvolta abilități pentru învățarea limbii materne, elevii din ciclurile s uperioare pentru
învățarea unei limbi străine etc.
– schimbări în modul de predare – proiectele tip Grupuri colaborative de învățare
prezintă un mod nou care sporește entuziasmul profesorilor în predarea disciplinelor;
– stimularea creativității profesor ilor – profesorii dezvoltă noi tehnici de predare
împărțind experiențele lor cu alți profesori;
– extinderea orizontului de predare și învățare – implicarea comunității locala în
activitățile proiectului;
– dezvoltarea abilităților în utilizarea tehnologi ei informației și a comunicațiilor – atât
profesorii, cât și elevii pot folosi diverse resurse ale tehnologiei informației și a comunicațiilor
pentru activitățile în cooperare cu alți parteneri.

1.4 Proiectarea paginilor Web de E -learning [1]

Etapa I – Analiza
Înainte de proiectarea propriu -zisă a unei pagini Web, profesorul trebuie să analizeze
nevoile potențialilor utilizatori și să stabilească obiectivele pedagogice avute în vedere.
Cele trei faze care se urmăresc în etapa de analiză sunt:

15 1. Analiza nevoilor potențialilor utilizatori
În această fază trebuie găsit răspuns la următoarele întrebări:
Pentru ce va fi utilă realizarea paginii Web?
– va permite desfășurarea unor activități bazate pe interactivitate?
– va permite activități de simulare, de c ercetare, de prelucrare a informației?
– va permite individualizarea învățării?
– va permite dezvoltare activităților colaborative?
– va permite vizualizarea unor concepte abstracte?
– va asigura suport pedagogic adecvat?
De ce să utilizăm Internetu l?
– pentru a realiza învățare la distanță?
– pentru a dezvolta învățarea prin cooperare?
– pentru a oferii interactivitate?
– pentru asigurarea unui suport pedagogic adecvat?

Care sunt avantajele utilizării Internetului îl locul altor mijloace di dactice?
Calculatorul și Internetul trebuie să ofere profesorului și mai ales elevilor alte avantaje
decât cele ale materialelor tipărite.. O carte poate fi sursă de informații mult mai ușor
accesibilă elevilor decât o pagină Web dar tot așa putem spune că o pagină Web a unui
muzeu, laborator de cercetare, bibliotecă din orice colț al lumii este mult mai ușor accesibilă
și mai economică decât accesul în instituția respectivă. Înainte de a începe realizarea paginii
Web, pentru eliminarea redundanțelor inform aționale și pentru diminuarea efortului de
realizare este adecvat să ne punem întrebări cum ar fi: există pagini Web care răspund
acelorași nevoi?; în cazul identificării un or pagini Web care urmăresc același scop dar sunt
redactate în alte limbi, putem a vea permisiunea pentru traducerea lor? [2]
Care este grupul țintă pentru care se realizează pagina Web: elevi, părinți, profesori,
mediul de afaceri, comunitate?
Care sunt resursele tehnice de care ar avea nevoie grupul țintă pentru a accesa
informația?
Ce tip de tehnologie de realizare a paginii este adecvată: limbaj HTML, apeluri Java
etc.?
Care este bugetul de timp necesar realizării unei pagini Web? De obicei din bugetul
de timp alocat se consumă 10% pentru etapa de analiză, 45% pentru proiectare pedagog ică a

16 paginii, 35% pentru programare și proiectare grafică (aici se va apela la specialiști), 10%
pentru testare.

2. Inventarierea resurselor necesare
Într-o primă etapă este indicat să se caute pe Internet pagini similare care ar putea să
răspundă scopu lui propus. Traducerea unui astfel de material ar putea fi avantajos decât
realizarea paginii datorită costurilor aferente și a intervalului redus de timp.
Realizarea unei pagini Web presupune existența unei echipe cu cel puțin patru
membri: un profesor sp ecialist în conținutul didactic care va identifica obiectivele, va concepe
conținutul, activitățile de învățare și evaluare; un specialist în domeniul tehnologiei
informației și comunicațiilor care va concepe obiectivele TIC urmărite, va proiecta din punct
de vedere pedagogic și grafic pagina, va concepe activități de învățare interactive, va concepe
legătura logică între paginile Web, va evalua și testa pagina; un specialist în domeniul
multimedia pentru realizare și punerea în pagină a textului, imaginii, sunetului și animației
video; un programator care va realiza efectiv ecranele de prezentare.

3. Costuri aferente
Costurile aferente realizării paginii Web vor avea în vedere redactarea conținutului,
realizarea materialului multimedia și programarea: Din acest motiv se va face încă de la
început o dimensiune a conținutului.

Etapa a II -a – Proiectarea didactică
Proiectarea didactică necesită identificarea obiectivelor specifice, structurarea
conținutului unității de învățare, elaborarea strategiilor didac tice care permit identificarea
celor mai potrivite mijloace pedagogice, conceperea ergonomică a interfeței, realizare
scenariului de derulare a paginilor, concepția organigramei logice de funcționare a paginii, a
legăturilor între pagini ținând cont de ord inea în care trebuie să se structureze cunoașterea.
1. Definirea scopului și a obiectivelor . Scopul trebuie să fie precis exprimat pentru a se
putea identifica atât conținutul cât și cunoștințele care ar urma să fie dobândite de către elevi.
Obiective tre buie exprimate în termeni măsurabili.
2. Structurarea conținutului presupune definirea lui, împărțirea în unități mici,
ierarhizarea cunoștințelor și stabilirea ordinii lor de prezentare. Informațiile prezentate trebuie
sintetizate și structurate într -o ma nieră coerentă: se vor analiza textele, se vor rezuma și se va
filtra informația pentru a putea urmări obiectivele.

17 3. Elaborarea strategiilor didactice . Strategiile didactice ar putea fi:
– prezentarea textului, a imaginilor, a animațiilor, a tabelelor, a hărților, a secvențelor
video sau sonore;
– folosirea legăturilor (hyperlink) între informații care permit urmărirea succesivă a
conținutului;
– exersarea unor abilități cu obținerea de feed -back;
– folosirea paginilor Web identificate și evaluate de căt re profesor;
– facilitarea transferului de cunoștințe prin comparații asupra exemplelor diferite.
4. Conceperea ergonomică a interfeței se referă la toate modalitățile de îndrumare și
informare a utilizatorului. Proiectarea interfeței trebuie centrată pe u tilizator pentru a oferi
toate facilitățile utile acestuia. Organigrama de proiectare a paginii Web trebuie să aibă o
structură simplă, fără operații recursive, pentru a ajuta utilizatorul să -și creeze un model
mental de organizare a informației. Se recoma ndă ca structura de acces la informație să aibă
maxim trei niveluri și, dacă este posibil, se va insera un element de căutare rapidă în paginile
care au un volum mai mare de ecrane.
5. Conceperea paginilor de prezentare se referă la tehnoredactare, punere în pagină,
amplasarea elementelor grafice. Fiecare pagină ecran este considerată ca o unitate autonomă
cu identificator propriu. Elementele care trebuie să se regăsească pe o pagină sunt:
– în partea superioară a paginii: titlul, banderola de identificar e (banner), conținut;
– în partea inferioară a paginii: butoane de navigare, numele autorului, numele
instituției, drepturile de autor, ultima actualizare a paginii.
Dacă majoritatea utilizatorilor au monitoare cu rezoluție de 800×600 și cu dimensiuni
de 13˝-15˝ de care trebuie să se țină cont atunci când se stabilește mărimea paginii ecran
indiferent de tipul de monitor al programatorului.
Antetul trebuie să conțină un titlu scris îngroșat și eventual pe banderola de identificare
a paginii și în concordanț ă cu cuprinsul sau meniul de acces.
Banderola de identificare ocupă un spațiu restrâns pentru a economisi timp de acces la
meniurile paginii și să nu necesite folosirea elementelor de derulare a paginii.
Pentru evidențierea legăturilor între texte trebuie folosite cuvinte de atenționare de
genul „Apăsați aici!”. Cuvintele de legătură apar subliniate și colorate în contrast cu restul
textului pentru a semnifica că este operațional.
Conținutul paginii trebuie structurat în zone de text și imagini cu dimensiun i potrivite
pentru a sprijini găsirea rapidă a informației deoarece, lectura textului pe monitor provoacă
oboseală oculară.

18 Butoanele de navigație sunt utile pent ru a ofer i utilizatorului accesul rapid la întreg
conținutul paginii atunci când acesta depășe ște dimensiunile paginii și pentru a permite
accesul rapid la legăturile către pagina principală, anterioară sau următoare, instrumente de
căutare, poștă electronică, pagină de noutăți etc. Grafica pictogramelor folosite trebuie să fie
sugestivă.
Menționar ea drepturilor de autor se face prin inserarea în subsol a mențiunii Copyright
alături de numele autorului și a instituției proprietare.
Data ultimei actualizări permite cititorului o evaluare rapidă a actualității informației.

Etapa a III -a – Realizarea propriu -zisă
După definirea structurii grafice a paginilor ecran cât și a alegerii instrumentelor de
programare se va trece la asamblarea propriu -zisă a paginilor.
Textul. Textele realizate pentru a fi difuzate pe Internet formează ceea ce numim
hypertext adică un ansamblu de blocuri de informații unite prin legături care permit navigarea
nesecvențială a utilizatorului.
Diferențele între textul documentului scris și cel al documentului informatic difuzat pe
Internet sunt:
Textul informativ Textul tipă rit
– emite lumină – reflectă lumină
– este fragmentat – este unitar
– este discontinuu – este continuu
– e modificabil – e permanent.
Caracteristicile de text care trebuie avute în vedere la proiectarea paginii ecran sunt:
– tipul și dim ensiunea caracterelor;
– mărimea paginii;
– dispunerea în pagină;
– culoarea.
Pentru a exista o armonie a paginii ecran se recomandă utilizarea a cel mult trei tipuri
de text scris, scrierea cu caractere minuscule în loc de majuscule deoarece conform
principiilo r de bază ale lecturii, în timpul cititului percepem inițial forma globală a frazei, apoi
cuvintele separate de spații pe care abia în final le citim. Textul animat este mai greu de citit
fiind obositor.

19 Stilul italic reduce lizibilitatea textului iar stil ul subliniat se folosește doar pentru
cuvintele cheie de legătură între paginile ecran. Frazele ar trebui să nu depășească 10 -12
cuvinte.
Pentru afișarea textului este indicată folosirea caracterelor de tipul Times New Roman.
Pentru o parcurgere ușoară a t extului, se recomandă ca el să se întindă pe maxim două
pagini ecran prevăzute cu bare de defilare.
Pentru a organiza informația pe o pagină ecran se poate folosi o structură tabelară
pentru care se pot selecta linii transparente sau colorate de demarcație .
În fiecare celulă a tabelului se poate introduce text, fundal, desene și alte elemente
grafice.
Pentru anumite activități este necesară folosirea formularelor tip chestionar (ex. Pentru
evaluarea cursanților, pentru înscrierea într -o bază de date, etc.). Aceste chestionare trebuie să
fie ușor de compilat pentru a putea oferi feed -back utilizatorului.
Culoarea folosită pentru redactarea textului trebuie să contrasteze cu fondul (ideal ar fi
să se folosească scris cu culori închise pe fond deschi la culoare ).
Este recomandat să se folosească o nuanță de gri pentru fundal care este implicit de
majoritatea utilizatorilor pentru a vă asigura că cuvintele de legătură vor fi lizibile pe toate
platformele. Sunt de evitat nuanțele de roșu și galben care obosesc och iul.
Listarea paginilor ecran. Deoarece textul tipărit poate fi parcurs mult mai ușor,
listarea paginilor ecran este preferată de mulți utilizatori. Legăturile care apar în text pot face
greoaie listarea pagină cu pagină a documentului și poate duce la omi terea anumitor
informații. De asemenea, structura paginii va fi alterată. Ar fi util să se ofere utilizatorilor un
fișier care să conțină o versiune comprimată (ex. Fișier tip zip). Fișierul arhivă trebuie însoțit
de informații precum ar fi:
– mărimea fiș ierului pentru a estima timpul de transfer;
– numărul de pagini;
– descrierea conținutului;
– formatul fișierului de dezarhivare (TXT -fișier text, RTF -format text special, PS –
postscript, PDF-fișier în format digital).
Importanța suportului vizual. Imagi nile reprezintă suportul vizual pentru text și permit
înțelegerea și creează motivație pentru utilizator. Folosirea excesivă a imaginilor poate
îngreuna accesul la informație. Pentru optimizarea impactului vizual și a timpului de afișare
se recomandă:
– reducerea la maxim 70% a fișierului imagine;

20 – reducerea numărului de culori și a numărului de biți (rezoluția ecranului);
– definirea dimensiunii imaginii;
– încărcarea treptată, secvențială a paginii în locul apariției integrale a paginii cu
îmbunătăți rea treptată a rezoluției.
În cazul în care imaginea care dorim să o punem este de dimensiune foarte mare se
recomandă ca pe pagină să se pună o formă miniaturizată a acesteia și să se realizeze o
legătură către imaginea propriu -zisă.
Imaginile conținute î n paginile Web pot fi:
– desene;
– fotografii;
– pictograme;
– fundal;
– imagini animate.
Integrarea imaginilor video și a secvențelor sonore în paginile Web are efecte benefice
pentru înțelegerea conținutului sau a anumitor fenomene descrise, dar tre buie folosite cu mult
discernământ având în vedere timpul de încărcare a acestor elemente de dinamică.
Un avantaj al folosirii paginilor Web îl constituie asigurarea interactivității . Se poate
vorbi de două tipuri de interactivitate în utilizarea Internet -ului; interactivitatea umană
asigurată prin facilitățile poștei electronice, videoconferințelor, conferințelor electronice, liste
de discuții și interactivitatea om -mașină asigurată de aplicațiile dezvoltate.
Instruirea asistată de calculator este un conce pt diferit de instruirea programată,
doar în modalitatea de utilizare. Există aceleași premise și moduri de utilizare, cu excepția
faptului că un sistem de calcul devine principala interfață dintre un profesor și un elev.
Absolut toate noțiunile, conceptel e, exercițiile, problemele, evaluările, testările,
prezentările legate de o anumită temă în cadrul unei lecții (inclusiv estimarea îndeplinirii
obiectivelor) sunt îndepliniri, dirijări, verificări cu ajutorul calculatorului (mediul soft
corespunzător).
Procesul de predare -învățare și verificare -evaluare funcționează pe baza principiului
cibernetic comandă -control -reglare (autoreglare) . Instruirea programată, ca metodă
didactică, presupune construirea unor programe de învățare, care prin fragmentarea
materia lului de studiat în secvențe realizează o adaptare a conținuturilor la posibilitățile
elevilor, la ritmul lor de învățare, asigură o învățare activă și o informare operativă asupra
rezultatelor învățării, necesară atât elevului pentru autocorectare cât și profesorului.
În elaborarea programelor de învățare se au în vedere următoarele operații:

21 a) precizarea obiectivelor operaționale în funcție de conținut și posibilitățile elevilor;
b) structurarea logică a conținutului după principiul pașilor mici și al învățării gradate;
c) fracționarea conținutului în secvențe de învățare (unități didactice) inteligibile și
înlănțuite logic;
d) fixarea după fiecare secvență a întrebărilor, exercițiilor sau problemelor ce pot fi
rezolvate pe baza secvenței informațional e însușite;
e) stabilirea corectitudinii răspunsurilor sau soluțiilor elaborate; aceasta se poate realiza
fie prin alegerea dintre mai multe răspunsuri posibile (trei, patru sau chiar cinci), iar în situația
în care nu a fost ales răspunsul corect, se poa te recurge la întrebări suplimentare, fie se
elaborează un răspuns și se compară cu cel corect.
Ca orice inovație, instruirea programată a trecut prin câteva faze contradictorii. La
început s -a lovit de rezerva tenace a tradiției și de dificultățile materi ale (tehnice), apoi după
ce a câștigat teren în conștiința teoreticienilor și practicienilor s -au exagerat într -o oarecare
măsură valențele ei aplicative, creându -se iluzia descoperirii pietrei filozofale în domeniul
pedagogic . În final, după o analiză luc idă, s -a admis că există părți pozitive și negative.
Criticile aduse instruirii programate sunt atât de ordin psihologic, cât și de ordin
pedagogic și metodic.
Psihologic , instruirii programate i se impută faptul că nu ține seama de principiile
psihologice ale învățării, vizând învățarea ca o simplă succesiune și înmagazinare de fapte. De
asemenea, se știe că motivația învățării nu poate fi analizată numai prin prisma reținerii și
învățării imediate, făcând abstracție de interesul elevului față de conținut. În plus, elevul
lucrând singur sau cu calculatorul, se simte izolat.
Pedagogic vorbind, fărâmițarea conținuturilor este în detrimentul formării unei viziuni
globale, iar valoarea cunoașterii imediate de către elev a rezultatului obținut are valențe
contes tabile.
Metodic , decupajul analitico -sintetic al conținuturilor îngustează elevului posibilitatea
formării aptitudinilor de analiză și sinteză.
Aceste critici au determinat mutații serioase în concepția de aplicare a metodei, dar
practica didactică dovedeș te că atunci când se cunosc și se evită cauzele care generează efecte
negative, metoda produce rezultate bune. Tendințele de îmbunătățire a aplicării metodei se
îndreaptă către alternarea utilizării metodei cu celelalte metode clasice. Inserarea într -o lec ție
programată a unor metode clasice schimbă determinarea muncii școlare, repunându -l pe elev
în directă dependență cu activitatea profesorului și dându -i acestuia posibilitatea să verifice
gradul de însușire a cunoștințelor conținute în program.

22 O altă te ndință este aceea de a modifica modul de redactare al programului, în special
prin mărirea volumului de informație din unitățile logice și prin separarea părții de verificare,
existând situații în care verificarea se va face după câteva ore sau chiar a dou a zi. În plus, în
program se pot insera secvențe independente, care să necesite timp mai mare de gândire sau
de lucru.
Izolarea imputată învățării programate poate fi contracarată prin alternarea cu munca
în grup sau chiar prin învățare programată în grup, situație în care grupul parcurge în colectiv
un program special conceput în acest sens.
Un exemplu de program de învățare care convinge prin atractivitate este un program
de învățare a tablei înmulțirii :
– se generează aleator, succesiv, zece perechi de numere naturale de la 1 la 10;
– se afișează pe ecran perechile corespunzătoare sub forma n1xn2 și elevul introduce de
la tastatură rezultatul;
– programul afișează un mesaj sau emite un semnal sonor în cazul în care răspunsul este
incorect și repeta înt rebarea; dacă nici al doilea răspuns nu este corect, se va afișa răspunsul
corect;
– fiecare răspuns este punctat, iar la sfârșit se va afișa nota obținută; programul poate
cere continuarea cu un nou set de zece întrebări.
Perspectiva învățării asistate d e calculator – inclusiv prin intermediul Internetului –
este certă. Ea oferă posibilitatea prezentării programului, verificării rezultatelor și corectării
erorilor, modificând programul după cunoștințele și conduita elevului. Calculatorul nu numai
că trans mite un mesaj informațional, dar el poate mijloci formarea și consolidarea unor
metode de lucru, de învățare.
Se poate afirma că învățarea asistată de calculator nu numai că învață elevul , ci îl și
învață cum să învețe . Prin aplicarea acestei metode de în vățare nu se întrevede diminuarea
rolului profesorului. Dimpotrivă, sarcinile lui se amplifică prin faptul că va trebui să elaboreze
programe și să le adapteze la cerințele procesului educativ. Oricât de complete ar fi
programele de învățare asistată de ca lculator, profesorul rămâne cea mai perfecționată
mașină de învățat .[1]

1.5 Comunitățile virtuale și educația [2]
Progresele făcute în tehnologia informației și comunicațiilor creează noi oportunități
de comunicare și interconectare a cetățenilor și organ izațiilor, conducând la o schimbare
radicală a comportamentul uman și a modului de funcționare a organizațiilor.

23 Inteligența, ca singurul activ durabil al unei organizații, este formată din cunoștințe
individuale și colective. Prin urmare, cetățenii resimt tot mai acut nevoia de informare și de
comunicare, organizațiile încearcă să -și restructureze informațiile astfel încât accesul la
informații utile să fie cât mai rapid.
Comunitățile virtuale au apărut și se dezvoltă ca urmare a creșterii gradului de
încredere în rolul major pe care Internetul îl joacă în societatea informațională.
Prin raportare la comunitatea tradițională, telecomunitatea sau comunitatea virtuală se
diferențiază prin înlocuirea interacțiunilor directe cu cele mediate de Interne t, însă există și o
serie de caracteristici comune:
 același scop;
 sensul, identitatea și apartenența;
 un set de reguli și norme nescrise;
 rituri și ritualuri, forme de exprimare specifice.
Comunitățile virtuale evoluează în funcție de interesele membr ilor și au nevoie de o
infrastructură software și de rețea care să permit satisfacerea nevoilor specifice.
Un portal, un forum de discuții, un chat pentru comunicarea sincronă, un weblog
reprezintă instrumente Web suficiente pentru dezvoltarea unei com unități virtuale simple,
bazate pe discuții în jurul unui subiect.
Transformarea unei comunități simple într -o comunitate de valori are loc atunci când
simpla utilizare este înlocuită de participare activă, membrii identificându -se cu scopurile
comunită ții din care fac parte.
Comunitățile de interese apar în momentul în care devin esențiale în funcționarea
efectivă a afacerilor sau în satisfacerea nevoilor individuale și reprezintă comuniunea dintre
membrii complet dependenți de existența comunității.
În domeniul educațional, nevoia de informare și comunicare este frecvent
conștientizată, învățarea prin colaborare începe să -și facă simțită prezentă, iar comunitățile
de interese pot juca roluri strategice în evoluția sistemelor de învățământ [8].

1.5.1 Resurse și portaluri educaționale
O modalitate deja consacrată, prin care instituțiile oferă acces centralizat la informații
și facilitează crearea unei comunități este portalul 5, ca formă de integrare într -o singură
construcție a mai multor aplicaț ii Web.
Avantajele acestei integrări sunt:

24  agregarea conținutului – capacitatea de a îmbina mai multe fragmente de conținut într –
o singură interfață consistentă;
 moduri de vizualizare personalizate – fiecare utilizator va avea acces la anumite
informații prezentate într -o formă specifică profilului de utilizator din care face parte;
 facilități de colaborare – care permit dezvoltarea de comunități cu interese comune
prin comunicare, partajarea aplicațiilor / fișierelor și realizareade conferințe;
 localizar ea – se referă la personalizarea portalului (interfață și conținut) pentru
regiunea în care este folosit, inclusiv limbă, schimb valutar, formatul datei;
 conținut personalizat – prin această facilitate, personalizarea este dusă la un nivel
superior și oferă utilizatorilor posibilitatea de a stabili maniera de vizualizare a informațiilor
astfel încât să fie satisfăcute nevoile personale;
 model de securitate unificat – utilizatorii portalului au un singur cont prin intermediul
căruia vor avea acces la por tal. Acest aspect asigură o autentificare unică și o securitate
bazată pe roluri;
 independența de platformă – un portal ar trebui să fie compatibil nu doar cu majoritatea
navigatoarelor, dar și cu diversele platforme și dispositive (cum ar fi cele mobile );
 dezvoltarea modulară – este o caracteristică a portalurilor să fie dezvoltate pornind de
la un nucleu, fiind ulterior adăugate module pe măsură ce sunt necesare.
Managementul relațiilor cu publicul devine din ce în ce mai important și pentru instituți ile
educaționale care încep să considere site -urile Web ca fiind strategice atât în formarea comunității
de învățământ cât și în îmbunătățirea eficienței și productivității instituției. Un portal educațional
presupune o bună colaborare a personalului dida ctic și administrativ care va furniza conținutul
informațional. Un exemplu elocvent de portal educațional ar fi cel al universității MIT – care
începând din anul 2002 pune la dispoziția studenților inclusiv cursurile predate în cadrul instituției.
Portalur ile pot reprezenta puncte de lansare pentru utilizarea eficientă a tehnologiei informației și
comunicațiilor în educație. Pe plan european există inițiative majore în acest sens. O realizare
importantă o constituie portalul European Schoolnet 7, unde min istere ale educației din 24 de țări
încearcă să determine direcții originale de reflecție asupra bunelor practici și politici în utilizarea
TIC în educație, să adune laolaltă comunitățile de profesori și cursanți de pe întreg continentul.
Pe plan națion al există multiple demersuri de a facilita accesul la o gamă variată de
informații, instrumente și resurse educaționale [8]. Ilustrative în acest sens, pentru
învățământul preuniversitar, sunt Portalul SEI8 și Portalul profesorului modern .

25 Problemele care apar sunt legate de imparțialitate și independență, de manipulare și
control, de etică și confidențialitate, altfel spus de obiectivitatea, actualitatea și relevanța
informațiilor prezentate. Nu de puține ori se acordă o încredere mai mare portal urilor mai
mici, doar pentru că este cunoscută echipa care administrează conținutul.

1.5.2 Utilizarea weblog -urilor în educație
Un weblog (sau blog, pe scurt) este „un site actualizat cu intrări (însemnări, note) ce
sunt automat indexate și datate. E ste similar unui jurnal. De obicei weblogul are o anumită
tematică, iar intrările sunt comentarii cu legături spre alte webloguri/ resurse online ” [6].
Deci un weblog reprezintă un mijloc de comunicare interpersonal și poate lua diverse
forme, de la u n jurnal on -line la un depozit de informații referitoare la un anumit domeniu.
Prin urmare, Weblog -ul este o pagină Web cu următoarele caracteristici:
 Structură de hiperlegături . Conținutul site -ului este format în mare parte din intrări cu
comentarii ș i hiperlegături spre alte resurse online. Nu există o lungime prestabilită pentru
obiectele publicate, unele mesaje pot conține o singură legătură spre un conținut aflat oriunde
pe Web, în timp ce altele, majoritatea, includ informații adiționale și/s au comentarii
personale despre subiectul discutat. Prezența hiperlegăturilor diferențiază weblog -urile de
jurnalele de însemnări online, în care autorul consemnează diverse evenimente care nu sunt
neapărat relevante pentru publicul larg, excepție făcând un cerc restrâns de prieteni.
 Actualizări frecvente afișare în ordine invers cronologică . Weblogurile sunt într -o
dinamică permanentă, noile mesaje publicate apar de fiecare dată în partea de sus a paginii
principale. Această caracteristică marchează c ea mai importantă distincție între weblog -uri și
paginile personale care rareori sunt revizitate.
 Acces public, liber la conținut . Site -ul poate fi accesat fără restricții legate de plată
sau de apartenență la vreo comunitate.
 Arhivare . Fiecare mesaj are asociată o legătură permanentă, astfel el poate fi cu
ușurință accesat chiar dacă a dispărut de pe prima pagină ca urmare a dinamicii blog -ului.
O componentă opțională o reprezintă motorul de căutare internă, vizitatorii având
posibilitatea de a regă și rapid, pe baza unor criterii anumite informații ce apar în mesajele din
weblog. Structura generală a unui blog conține un titlu, o listă a mesajelor curente, o listă de
legături utile, listă cunoscută sub numele de blogroll , statistici etc. Tot mai mult, weblog -urile
sunt folosite în educație, pentru comunicarea cu cursanții. Orice instructor își poate deschide
un weblog prin intermediul căruia să publice materiale/resurse pentru curs, noutăți, să supună
discuției diferite aspecte ale cursului, să faciliteze formarea unei comunități de învățare.

26 Prin intermediul unui weblog se pot invita mai ușor lectori, se pot publica proiecte ale
instituției, facilitându -se formarea de parteneriate. O secțiune a weblog -ului poate fi o listă
de site – uri/ weblog -uri educaționale, care ar putea prezenta interes pentru cursanți.
Din perspectiva cursanților, weblog -urile personale pot deveni portofolii digitale sau
spații de lucru în grup, permițând păstrarea legăturii și după terminarea unui curs, fiind un
adevărat sistem de management al cunoștințelor, util în dezvoltarea profesională. Ca
instrument de învățare, weblog -ul poate fi ideal pentru folosirea în modele de învățare
constructiviste, prin încurajarea strategiilor de învățare autonome și profu nde.[8][12]
Componentele interactive ale weblog -ului sunt indicate pentru comunicare și
colaborare; dialogul deschis cu ceilalți îi permite cursantului să fie în legătură cu colegi și
instructori. Cu atât mai mult, faptul că fiecare element publicat este afișat și arhivat în mod
cronologic, face o înregistrare cronologică a construcției personale de cunoaștere și dialogul
cu ceilalți disponibili pentru o cercetare mai amănunțită, de asemenea încurajează reflecția.
Pentru crearea și administrarea unui bl og nu sunt obligatorii cunoștințe avansate de
informatică. Există numeroase posibilități de a publica blog -uri în mod facil și gratuit, astfel
se explică numărul mare și în continuă creștere de blog -ri disponibile pe Internet. Un
exemplu ar fi site -ul http://www. blogger. com, prin intermediul căruia, după înregistrare și
alegerea unui nume, urmează selectarea unui șablon (template) și configurarea blogului.

1.5.3 Învățarea colaborativă
Conectarea la Internet crește considerabil și posibilitățile de cooperare între persoane
situate geografic la distanță [6]. Lucrând în grup crește gradul de implicare; partajând idei și
răspunzând la reacțiile celorlalți se consolidează gândirea și se promovează analiza în profunzime.
Principalele atribute ale lucr ului în echipă sunt:
 interdependența pozitivă – succesul / eșecul unui membru afectează întreg grupul;
 responsabilitatea individuală – fiecare membru al grupului este responsabil pentru
întreaga activitate a echipei;
 încrederea în colegii de echipă – membr ii grupului învață să aibă încredere, să conducă,
să ia decizii, să comunice și să rezolve conflictele apărute;
 partajarea cunoștințelor în vederea îmbunătățirii performanțelor individuale.
Demersurile pedagogice susținute pentru determinarea celor mai adecvate și eficiente
căi de desfășurare a proceselor de instruire au accentuat necesitatea de a încorpora în mediul
instrucțional o componentă socială și de grup. Astfel, în proiectarea unui sistem educațional
trebuie luate în considerare atât contextul în care acesta va fi folosit, cât și opiniile grupului

27 social care îl va utiliza. Învățarea nu trebuie privită doar ca proces de transfer de informații de
la instructor la cursant, ci ca proces de construire de cunoștințe în timpul interacțiunii cu ceil alți
participanți ai grupului la o anumită activitate educativă. Un alt aspect important care trebuie
luat în considerare îl reprezintă motivarea cursantului, fiind folosite în acest sens o întreagă
paletă de tehnici precum stimularea încrederii, a spiri tului de competiție și a curiozității [10].
Cooperarea presupune împărțirea responsabilităților legate de o anumită activitate
între participanți. Învățarea prin cooperare nu înseamnă doar plasarea cursanților într -un
anumit grup și repartizarea unei sar cini (probleme) grupului.
În cadrul sistemelor educaționale cooperarea se bazează pe comunicare (schimb de
informații), colaborare (lucrul în grup) și coordonare , fiecare dintre acestea fiind susținută de
infrastructură software de grup.
Groupware sau i nfrastructura software de grup reprezintă un ansamblu de instrumente
de lucru care permit indivizilor să lucreze împreună prin comunicare, colaborare și
coordonare la momente de timp și locuri diferite.
Această infrastructură, sintetizată în fig. 2.18 p resupune:
 apropierea virtuală a indivizilor pentru realizarea obiectivelor propuse;
 reproiectarea organizațională prin cuantificarea sarcinilor individuale și definirea
sarcinilor colective;
 schimbarea totală a strategiei manageriale.
În cadrul funcțional ităților groupware se remarcă poziția primordială și indispensabilă
a funcției de memorare care pune în evidență evoluția naturală groupware spre gestiunea și
managementul cunoștințelor organizaționale.
Efectul învățării prin colaborare depinde în mare mă sură de contextul de desfășurare și se
concretizează prin dezvoltarea unor abilități sociale necesare succesului profesional cum ar fi:
 interpretarea unei anumite sarcini și descompunerea în componentele sale;
 capacitatea de a lua decizii și de a le respec ta pentru obținerea de performanțe;
 menținerea unei înțelegeri mutuale referitoare la scopurile propuse;
 dezvoltarea spiritului de întrajutorare.
Vizând beneficiile învățării colaborative, sistemele educaționale urmăresc construirea și
consolidarea comun ităților de învățare prin:
 stabilirea clară a obiectivelor cursurilor și evaluarea continuă a îndeplinirii lor;
 aprecierea conținutului generat de participanți;

28  încurajarea comunicării între membri prin crearea unui climat de încredere și
siguranță;
 accesu l la resurse informaționale multiple;
 integrarea conținutului cursului și a comunicării într -un mediu intuitiv;
Un sistem colaborativ creează un mediu în care oamenii pot lucra mai bine împreună,
pot partaja informațiile fără constrângeri de timp și spați u, fiind caracterizat de trei aspect
fundamentale: activități comune, partajarea mediului și modul de interacțiune.
Indiferent de calitatea educațională a cursurilor un mare aport în atingerea obiectivelor
stabilite îl reprezintă măsura în care cursanți i sunt implicați și participă activ la propriul lor
proces de formare. Unul dintre cele mai utilizate procedee de implicare a cursanților este
colaborarea, lucrul în grup dovedindu -se o modalitate reală de ameliorare a rezultatelor
învățării. [5][7]
Prin urmare, o importantă sarcină a instructorului este aceea de a contribui la
dezvoltarea unei comunități interactive de învățare care să faciliteze colaborarea. Nu numai că
prin colaborare cursanții își intensifică cunoștințele, însă ei pot fi învățați să respecte ideile
celorlalți, să accepte și alte moduri de învățare. Lucrând în grup, există diverse oportunități
de exprimare a talentelor, a ideilor, dar și încercări de a învăța într -un alt mod.
Din păcate, există destule obstacole în calea unei co laborări efective între cursanți,
putând fi enumerate o comunicare insuficientă, stiluri diferite de muncă programe de lucru
incompatibile sau medii insuficient dezvoltate care să eficientizeze activitățile educaționale în
societatea informațională bazată pe cunoaștere a acestui început de secol.

29 CAPITOLUL II
E-LEARNING ȘI EDUCAȚIA LA DISTANȚĂ

2.1 Dezvoltarea economic ă prin educa ție permanent ă
Educa ția online reprezint ă o modalitate nou ă de a privi procesul de învățare, în care
elementele de fond r ămân acelea și, doar mijlocul de schimb și în sușire a cuno ștințelor se
modific ă. Utilizarea sistemului informatic pentru educa ție înseamn ă însă aducerea unor noi
elemente, legate de libertatea de a învăța în locul și la momentul dorit. R ădăcinile acestui
sistem ed ucațional se g ăsesc în învățământul la distan ță, practicat în anumite regiuni ale
globului. Distan țele mari sau alte obstacole desp ărțeau instructorii de cursan ți. Poșta și
ulterior radioul au repreze ntat cele mai utilizate și chiar agrega te căi de transmitere și
recep ționare a cursurilor. Desi apari ția calculatoarelor a fost destul de timpurie, costurile
ridicate ale tehnologiei au impiedicat dezvoltarea în aceast ă direc ție. Însă producerea în
cantit ăți semnificative și scăderea pre țurilo r pe pia ța tehnicii de calcul au determinat c a
promotorii educa ției permanente online s ă-și pun ă proiectele în practic ă. Astfel, mijloacele de
stocare a informa țiilor pe suport magnetic sau digital fiind disponibile, universit ățile au fost
primele care au adoptat noua metodologie. [6][11]
Însă rampa de lansare a educa ției online au constituit -o Internetul și tehnologia
World Wide Web. Dezavantajul celorlalte solu ții anterioare de învățământ la distan ță își poate
găsi rezolvarea prin interacti vitatea cursant -instructor posibil ă și sincron, nu numai asincron.
Realiz ările în domeniul Software pentru procesele de învățare la distan ță prin mijloace ale
tehnologiei informa ției și comunica țiilor permit comunicare în timp real, at ât text c ât și audio –
video. Se creeaz ă astfel adev ărate s ăli de clas ă virtuale ( teleclase) [2].
Soluțiile de e -learning existente în momentul de fa ță sunt rezultatul evolu ției
tehnologiilor care suport ă aceste facilit ăți. Astfel, odat ă cu apari ția capacit ăților de stocare
mari, învățământul clasic la distan ță utiliz ând materiale tip ărite trimise prin po șta a fost
înlocuit de c ărți pe suport electronic. Ulterior, tehnologiile de comunicare interactive au
deve nit elementele centrale ale noil or modele de desf ășurare a învățământului pe suport
electronic. Ast ăzi exist ă trei modele general acceptate în lumea educa ției online, fiecare
ocup ând o cot ă aproximativ egal ă pe aceasta pia ță:
 educa ția online independent ă reprezint ă modelul prin care utilizatorul individual pre ia
materialul de curs de pe Internet sau de pe CD, parcurg ându-l de unul singur. Modelul
reprezint ă avantajul unei cantit ăți de infor mație foarte mare care poate fi accesat ă într-un timp

30 scurt, precum și facilit ăți multimedia extinse, fiind însă foarte rig id în ceea ce prive ște
comunicare a instructor -cursant;
 educa ție online asincron ă permite transmiterea de informa ție la un moment dat doar unui
singur partener al rela ției instructor -student. Instructorul poate s ă furnizeze informa ția studen ților
dar ace știa nu pot interac ționa în timp ce o primesc. Avantajul major în acest caz este acela ca
studentul își pastreaz ă facilitatea de a lucra dup ă ritmul prop riu, put ând însă obține și răspunsul la
cererile sale într-un interval de timp acceptabil;
 educa ția onli ne sincron ă permite transferul interactiv de inf ormație cu orice alt
utilizator în orice moment. De exemplu, instructorul și studen ții transfer ă informațiile în
timpul desf ășurării cursu lui sau seminarului, de regul ă în timp real. Acest model este cel mai
performant în ceea ce prive ște gradul de facilitare a comunic ării, modalit ățile audio -video
integrate cre ând conceptul de “teleclas ă”.
Nu toate solu țiile actuale de educa ție online reu șesc însă să obțină mixul optim dintre
aceste modele într-un singur scenariu. De aceea, organiza țiile trebuie s ă aleag ă atent solu ția
care va fi achizi ționată pentru a se potrivi întocmai nevoilor proprii. Elementul tehnic central
al unei astfel de solu ții îl constituie platformele de educa ție online. Sutele de ap licații
existente pe pia ță reprezint ă imaginea a ceea ce înseamn ă mărimea acesteia, dar și amploarea
unui proiect demarat. Conceptul de educa ție online nu reprezint ă altceva dec ât o abordare
dintr -o nou ă perspectiv ă a procesului de învățare, în care TIC pe rmite utilizarea unui mediu
mult mai flexibil de desf ășurare a cursurilor, de acces la informa ții și de evaluare în
compara ție cu modelul clasic. Ap ărut ca un instrument excelent pentru mediul universita r,
educa ția online a înlocuit ini țial metodologia cla sică de învățământ la distan ță, materialele
scrise fiind transcrise pe CD -uri. Ulterior, posibilitatea de conectare oferite de Internet au
deschis oportunit ățile pentru realizarea unor medii colaborative care s ă substituie eficient
sălile de curs, cre ând clasele de curs virtuale.
Universit ățile virtuale au la baz ă un spectru foarte larg de modele de educa ție online,
prin utilizarea TIC în activit ățile de predare, învățare și evaluare pe diferite grade de
complexitate:
– crearea și difuzarea cursurilor pe su port CD;
– realizarea echivalentului virtual al școlii prin intermediul unui mediu software ;
– utilizarea infrastructurii pentru cursuri acordate altor institu ții.
Educa ția online a devenit în viziunea a tot mai multor anali ști și profesioni ști din
sectorul educa țional o modalitate pertinent ă de cre ștere a poten țialului de cuno știnte. Punerea
în aplicare a unei solu ții armonizate pentru fiecare caz în parte conduce la un num ăr de cazur i

31 de succes, iar demararea unui astfel de proiect presupune însușirea unui risc care, necontrolat,
poate avea efecte dintre cele mai nefericite. O solu ție tehnic ă neadaptat ă poate însemna
respingerea ei de c ătre poten țialii utilizatori și, în consecin ță, pierderi financiare dublate de
reținerile psihologice pentru o nou ă altă variant ă educa țională. Posibilit ățile de in tegrare a
unei solu ții de educa ție online în cadrul unei companii sunt diferen țiate în funcție de nevoile și
resursele reale ale acesteia, cuprinz ând cel pu țin:
– achizi ționarea unor spa ții complete prin care compania poate realiza o instruire a
angaja ților proprii de c ătre instructori interni sau externi;
– închirierea unor spa ții din cadrul unor platforme de e -learning existente;
– instruirea oferit ă de organiza ții de preg ătire profesional ă.
Costurile ini țiale ale implement ării unei solu ții de educa ție și instruire online sunt
mai ridicate dec ât ale unei solu ții clasice, dar lu ând în calcul costurile de c ălătorie, inves tițiile
de capital, pierderile de productivitate, materialele tiparite care pot fi uzate moral înainte de a
fi livrate, educa ția online devine o alternativ ă viabil ă și competitiv ă.
Economia se transform ă dintr -o economie de produc ție într-una a cuno ștințelor, cu
accent pe capitalul intelectual. Învățământul de baz ă, considerat un sf ârșit al educa ției
profesionale, a devenit un punct de start pentru un proces de învățare, educare și formare pe
parcursul întregii vie ți. De aceea, organiza țiile trateaz ă pregatirea conti nuă a resursei umane
ca o arm ă strategic ă și nu ca un generator de cos turi. Succesul în afaceri depinde tot mai mult
de perf orman ța angaja ților, ceea ce necesit ă la rândul ei o preg ătire adecvat ă. În competiția de
a rezista pe o pia ță selectiv ă, companiile trebuie s ă exploateze avan tajele tehnologice pentru
a-și preg ăti anga jații mai rapid, mai eficient și mai pu țin costisitor dec ât în trecut.
Organiza țiile cheltuiesc aproximativ dou ă treimi din bugetele alocate preg ătirii
angaja ților pe transportul acestora și constitu irea facilit ăților de desf ășurare a cursurilor. Mai
mult, costurile directe sunt dublate de cele indirecte, generate de lispa de productivitate pe
perioada de preg ătire. De aceea, punctele nevralgice ale unei ini țiative de calificare continu ă a
angaja ților sunt suficient de sensibile pentru a compromite întreg procesul. Solu țiile compl ete
de educa ție online promovate vin s ă întâmpine neajunsurile, efec tele imediate și pe termen
lung traducâ ndu-se prin:
– pregătirea permanent ă și actualizat ă a angaja ților;
– costuri reduse de exploatare și întreținere a sistemului de educa ție online;
– creșterea performan țelor prin sisteme de preg ătire și consultan ță online;
– distribuirea mult mai u șoară a informa ției în cadrul companiei prin acces în timp real.

32 Distan țele mari sau lipsa timpului disponibil au f ăcut ca pentru mul ți anga jați educa ția
la distan ță să devin ă o solu ție mai mult decat convenabil ă. Noile tehnologii ale informa ției și
telecomunica țiilor cuceresc tot mai mult terenul de ținut de modelul clasic, oferind și
elementul cheie al acestuia: interactivitatea. Învățarea nu mai este un proces pasiv, iar
evaluarea se poate realiza de asemenea online. [6][11]
Problema esen țială a oric ărui nou concept este schimbarea. Controlul schimb ării,
direc ționarea acesteia, asigurarea c ă trecerea la noul concept este un proce s fluid și clar
înseamn ă momentan succesul schimb ării. Educa ția online nu reprezint ă doar tehnologie,
aceasta fiind instrumentul care faciliteaz ă atingerea obiectivelor urm ărite: un mod de
comunicare și de învățare mai simplu, mai eficient. Înainte de impl ementarea efectiv ă a
soluției, perspectiva economic ă cere însă o planificare temeinic ă a educa ției, instruirii și
form ării prin intermediul TIC, precum și o delimitare a obiectivelor principale:
 Întelegerea scopurilor exacte ale organiza ției. Acest prim pa s presupune o întelegere
a resurselor necesare atingerii scopului propus, a diferen țelor existente și a capacit ății solu ției
de e-learning de a anula diferen țele;
 Managementul resurselor existente . Urm ătorul pas este analiza capacit ății organiza ției
de a a ccepta solu ția de e -learning. Aceasta înseamn ă evaluarea tuturor resurselor existente la
dispozi ția organiza ției și planificarea lor; [12]
 Realizarea unei strategii e -learning . Odat ă încheiat procesul de evaluare, se stabilesc
căile de atingere a obiectivel or urm ărite. Aceasta reprezint ă pasul în care se definesc modul de
alocare a resurselor și acțiunile de întreprins at ât pe termen scurt, c ât și pe termen lung.
Acesta este de fapt momentul cheie al întregului proiect. Sprijinul oferit, bazat pe experien ța
proiectelor anterioare, va putea face diferen ța esen țială în găsirea celor mai simple și clare c ăi
de atingere a scopurilor.
 Implementarea conceptelor definite . Aici se pune în practic ă know -how-ul tehnic
pentru a crea viitorul mediu de lucru: inserarea, m odelarea și personalizarea tehnologiilor,
implementarea strategiei, dar și dezvoltarea unui plan pentru urm ătoarele faze ale procesului.
 Evaluarea rezul tatelor și definirea din mers a strategiilor .
Aplica țiile de instruire online au o mare imp ortan ță, mai ales în ceea ce prive ște service –
ul la distan ță și interven țiile rapide în diferite loca ții. Instruirea online este definit ă ca o rela ție în
care un instructor sus ține, colaboreaz ă și faciliteaz ă învățarea clientului. Concentrat ă pe
variabilel e din noua economie, intruirea a devenit e -instruire. În primul r ând, instruirea online
nu este orientat ă spre con ținut, ci spre procesul de învățare. Un instructor ajut ă clientul s ă ating ă

33 ceea ce a șteapt ă, dar și să învețe și să soluționeze situa ții neașteptate. În al doilea r ând, instruirea
online nu trebuie facilitat ă de un expert. Motiva ția și angajamentul clientului sunt cele mai
importante elemente ale învățarii. În al treile r ând, învățarea este at ât de cognitiv ă, cât și
comportamental ă, fiind nu do ar reflec ție și acțiune, ci și o interac țiune între cele dou ă.

2.2 Teleeduca ția – atlernativ ă pentru învățământul tradi țional
În general, teleeduca ția este un termen care descrie flexibilitatea cursurilor și
utilizarea tehnologiei observa ției și comunica țiilor în procesul educa țional și a fost proiectat
pentru a veni în întâmpinarea cerin țelor individuale at ât ale cursantului, c ât și ale profesorilor
care nu mai sunt lega ți de un orar anume. Faptul c ă studen ții și profesorii nu se mai întâlnesc
față în față conduce la apari ția unei serii de particularit ăți ale acestei noi forme de învățământ.
În contextul dezvolt ărilor rapide din domeniul TIC și al transformarilor socio -economice,
sistemul educa țional se schimb ă prin oferirea de noi oportunit ăți educa ționale. Mule ins tituții
de învățământ răspund provoc ării prin dezvoltarea unor programe de învățământ la distan ță.
Învățământul la distan ță are loc atunci c ând profesorul și studen ții sunt separa ți geografic, iar
tehnologia, sprijinit ă de cele mai multe ori de învățământul tradi țional, este folosit ă pentru
acoperirea unor nevoi educa ționale. [1]

2.2.1 Modele de educa ție la distan ță
Spațiul limitat din institu ții, precum și diverse dificult ăți întâmpinate de unii studen ți,
în jonc țiune cu necesitate a preg ătirii pe tot parcursul vie ții ce conduce la o cerere de educa ție
sporit ă, conduc la luarea în considerare de c ătre institu țiile tradi ționale a alternativelor
învățământului deschis și la distan ță. Diverse modele de educa ție la distan ță pot fi adopta te, în
funcție de scopul urm ărit, cererea de educa ție și resursele disponibile:
a) Model de sine st ătător
Presupune o institu ție exclusiv virtual ă, care va asigura urm ătoarele func ții:
 Dezvoltarea programelor educa ționale (inclusiv proiectarea mater ialelor pentru
învățare);
 Tutoriat și îndrumare ;
 Producerea, stocarea și distribuirea materialelor pentru înv ățare;
 Administrare și probleme financiare ;
 Marketing ;
 Evaluare și acreditare .[9]

34 Argumentele pentru un sistem educa țional const ituit exclusiv pe criteriul instruirii la
distan ță sunt urm ătoarele: [6][11]
 Structurile administrative ale sistemelor educa ționale conven ționale nu corespund
dezvolt ării și managementului sistemelor la distan ță;[8]
 Institu țiile tradi ționale consider ă adese a educa ția la distan ță ca având rezultate
inadecvate, a șadar sunt rezervate în a le aloca resurse;
 Cerintele studen ților la distan ță pot fi mai bine satisf ăcute dac ă institu ția este dedicat ă
în întregime cerin țelor acestora.
 Caracteristicile popula ției țintă sunt total diferite în sistemul conven țional fa ță de cel la
distan ță.
 Pedagogia educa ției la distan ță difer ă de cea a înv ățământului tradi țional.
Aceste institu ții se clasific ă în dou ă tipuri: multi -secțional – asigur ă pregătire în mai
multe domenii și uni-secțional – asigur ă pregătire într -un singur domeniu.
b) Departament de educa ție la distan ță în cadrul unei institu ții de înv ățământ existente.
Argumentele pentru un asemenea sistem bimodal sunt:
 Materialele suport pentru înv ățare preg ătite de cadrele didactice pot servi în egal ă
măsură studen ți interni și externi de cam pus;
 Materialele de autoinstruire încurajeaz ă învățarea independent ă a ambelor categorii
de studen ți;
 Studen ții pot opta pentr u unul sau altul dintre sisteme;
 Studen ții la distan ță beneficiaz ă de tradi ția și renumele institu ției și se supun
standardelor acesteia;
 Cadrele didactice sunt încurajate pentru practicarea unui înv ățământ mai interactiv.
c) Structuri cooperative
Diverse institu ții lucreaz ă în comun, atâ t în activitatea de educare cât și în îndeplinirea
celorlalte func ții ce le revin (produc ție și distribu ție de suport pentru înv ățare, administrative
etc.). Aceste institu ții nu înscriu studen ți în mod direct, ci ofer ă servicii pentru institu țiile de
învățământ propriu -zise.
d) Structuri hibride
Ca rezultat al îmbin ării diverselor structuri din modelele descrise anterior.
În afara descriptorilor modelelor de educa ție la distan ță de mai sus, care poart ă cu sine
gradul de aplicabilitate pr actic ă în varii situa ții, se mai pot enumera câ țiva factori care
influenț ează alegerea unei structuri: [6]

35  Scopul educa ției. Dac ă se urm ărește pe rfecționarea cadrelor didactice în sensul
familiariz ării cu prevederile reformei înv ățământului, atunci op țiunea ar putea fi
pentru un model de sine st ătator sau dual, unisec țional.
 Necesit ățile pentru educa ție. O universitate deschis ă este cea mai bun ă soluție pentru
cerin țe mari.
 Resurse disponibile – umane, fizice și financiare.
 Gradul autonomiei și controlulu i – dependente de orientarea și susținerea de la nivelul
politicilor educa ționale.
În general, institu țiile educative prefer ă adoptarea unui sistem bimodal de organizare,
prin proiecte specifice care creaz ă o institu ție virtual ă în cadrul uneia tradi ționale. Efectele
sunt evidente în timp relativ scurt – o universitate înscriind de zeci de ori mai mul ți studen ți
decât pot încape în s ălile sale de curs – dar efectele pe termen lung sunt cele vizate, institu țiile
cu tradi ție ocupând un loc în spa țiul educati v de mâine, spa țiul virtual, c ătre un viitor al
"universita ților fără sedii, legate (mai întâi) de oameni și de idei ". (Dumitru Oprea, rectorul
Universita ții "Al.I.Cuza" din Ia și – martie 2000).
Educa ția prin coresponden ță. Înainte de apari ția și folosirea în masă a TIC, educatorii
foloseau materialul tiparit și serviciile po ștale pentru ceea ce se numea educa ție prin
coresponden ță. Aceast ă form ă de educa ție la distan ță rămâne încă o modalitate de instruire
viabil ă acolo unde nu sunt încă dezvoltate infrast ructurile necesare unei abord ări moderne și
mai eficiente. Ast ăzi, se semnaleaz ă forme moderne ale educa ției prin coresponden ță, în care
materialele pentru învățare sunt în format electronic și pot fi livrate pe dischete, CD -ROM sau
prin e -mail. Se ob țin astfel unele avantaje fa ță de învățământul prin coresponden ță: scăderea
costurilor, reducerea personalului și eliminarea spa țiilor de depozitare.
Educa ția prin radio a avut o popularitate mai sc ăzută, fiind folosit ă odata cu
dezvoltarea noului purtator de informa ție și dizolv ându-se în celelalte fu ncții ale comunic ării
prin Mass -media: promovarea culturii, informarea, socializarea și chiar divertismentul. F ără
îndoiala, radioul își are în continuare predominan ță pozitiv ă în perimetrul instruc ției și
educa ției de tip informal, la nivelul marilor comunit ăți sau societ ății, în general.
Educa ția prin televiziune preia de asemena, de la c ărți și presă multiple sarcini de
stocare și transfer al informa ției aflate într-o adevarat ă explozie. Pr in mijloacele sale am ple și
variate și beneficiind de avantajul obi șnuinței, televiziunea contribuie la inf ormarea cultural ă,
dar poate fi utilizat ă și pentru educa ție, men ținându-se ca alternativ ă pedagogic ă în centrul de
interes al educatorilor.

36 Educa ția prin Internet este un tip de predare – învățare la distan ță care c âștigă teren pe
zi ce trece. Cursurile – suport sunt st ocate digital în forme specifice și un navigator uzual
pentru Internet sau, în unele caze rare, un program special, permite cursan ților s ă acceseze
infor mațiile în ritmul propriu de asimilare. Materialele de învățare sunt prezentate într-o
formă multimedia – prin îmbinare de text, sunet, imagine, anima ție, filme, etc – și în modul
hyperlink – un model structural în care accesul la alte informa ții se realize ază prin leg ături
multip le de la o singur ă pagin ă. La r ândul lor, alte pagini permit revenirea, aprofundarea prin
accesarea altor pagini cu subiect similar sau saltul la alte tipuri de informa ții.
Materialele didactice memorate în format digital prezin tă o serie de avantaje:
 înlăturarea necesit ății spațiilor de depozitare și a personalului numeros;
 reducerea costurilor de expediere;
 flexibilitate pentru student de a alege partea care se tipare ște și cea care r ămâne în
format electronic ;
 expedierea la timp ;
 integrarea unei variet ăți de medii de țnvatare: text, grafic ă, imagine, sunet;
 acces la materiale din foarte multe susrse, unele prin link -uri;
 integrarea leg ăturilor cu tutorii și cu al ți colegi prin intermediul Web.

2.2.2 Caracteris ticile teleeducați ei
Prin teleeduca ție, învățarea devine independent ă de timp și spațiu, fiind în acela și timp
accesibil ă cursan ților indiferent de v ârstă. Pentru aceasta este nevoie de un context tehnologic
adecvat care s ă ofere cursan ților accesul la o multitudine de mijl oace de informare și de surse
de cuno ștințe. Teleeduca ția este o consecin ță fireasc ă a dezvolt ării TIC. Au fost indentificate
trei subsisteme ale teleeduca ției: persoana care învață (cursantul); cadrul didactic
(instructorul); metoda de comunicare.
În cadrul sistemului de teleeduca ție trebuie creat un context educa țional
corespunz ător, care s ă implice at ât instructorii, c ât și cursan ții. Cursurile trebuie s ă
corespund ă cerin țelor educa ționale ale contextului. Cursurile vor cunoa ște modific ări de
structur ă, concep ție sau limbaj pentru a fi aduse la forma corespunz ătoare mediului de
comunicare realiz ându-se trecerea de la sistemul educa țional tradi țional la cel modern.
Teleeduca ția implic ă două aspecte principale: pe de o parte perm ite cursan ților
accesul online la informa ții, fără a fi prezen ți fizic într-o sal ă de stud ii; pe de alt ă parte

37 permite cursan ților accesarea informa țiilor prin intermediul instrumentelor moderne existente
într-o sala de st udiu.

2.2.3 Calitatea procesului teleeduca țional
Cursan ții încep ători pot întâmpina dificult ăți în determinarea cerin țelor unui curs
academic, deoarece nu au suportul unui grup similar, accesul rapid la un profesor sau nu sunt
familiariza ți cu tehnologia utilizat ă pentru transmiterea curs urilor la distan ță. Studen ții la
distan ță trebuie s ă fie selectivi și să se concentreze pe procesul de învățare, pentru a st ăpâni
noile informa ții. Ei trebuie s ă schimbe modul de tratare a cursurilor, s ă treac ă de la abordarea
superficial ă la cea profund ă. În procesul teleeduca țional cursan ții și profesorii trebuie s ă facă
față numeroaselor provoc ări, precum: recunoa șterea puterilor și limitelor fiec ăruia, c âștigarea,
menținerea și chiar cre șterea încrederii în forțele proprii, deprinderea comunic ării cu al ți
colegi cu care nu se pot stabili î ntâlniri pen tru a discuta fa ță în față.[5][7]
Principala barier ă în calea desf ășurării cu succes a procesului teleeducativ o constituie
lipsa unei infrastructuri de comunica ție adecvate, care s ă permit ă transferul optim al
infor mației de tip text, video și audio. Problema cunoa ște grade diferite de dificultate.
Rezolvarea va veni în urma constituirii re țelei globale de comunica ții, ple când de la actuala
rețea Internet și extinz ând-o prin conexiuni la re țele na ționale. O altă problem ă care afecteaz ă
teleeduca ția o reprezint ă obstacolele privind integrarea uno r persoane în sistemul teleeducativ.
Obstacolele țin de lipsa calific ării și abilit ăților necesare utilizarii TIC, în general, și a acestui
sistem, în special. Incapac itatea unora de a se integra în sistemul teleeduca țional ține de
factori psihologici sau sociali și se datoreaz ă imposibilit ății acestora de a frecventa centre de
specializare în utilizarea TIC. Neadaptarea cadrelor didactice la noile tehnologii repre zintă, de
asemenea, un alt neajuns. Pentru dep ășirea acestuia, instructorii trebuie s ă urmeze cursuri
specializate, în urma cărora s ă poată face trecerea cu u șurință spre noul sistem educa țional.

2.3 Paradigme educa ționale în societatea informa țională
Dezvoltarea din ultima perioad ă a tehnologiei informa ției și comunica țiilor are un
impact profund asupra modului de desf ășurare a activit ăților în orice societate. Astfel, au ap ărut
noi paradigme în cercetarea științifică, în dezvoltarea tehnologic ă, în modul de a face afaceri, în
natura muncii și în activitatea managerial ă. Educa ția, ca activitate esen țială în dezvoltarea unei
societ ăți, nu a putut fi ocolit ă de fenomenul tehnologic, cunosc ând transform ări esen țiale,
constitui te în noi metode, model e și paradigme ale învățământului modern.

38 2.3.1 Premise pentru E -learning
Studii recente indic ă faptul ca nu mai exist ă practic nicio activitate social ă care s ă nu
fie secondat ă de o prezentare în format electronic concretizat ă în pagini Web pe Internet, baze
de date multimedia, prezent ări interactive. Preg ătirea cadrelor didactice pentru a utiliza
eficient TIC în activitatea didactic ă apare ca deziderat major în coordonarea procesului
instructiv -educativ. Accesul la Internet înlătură barierele geografice și temporale, permi țând
colabor ări la distan ță, acceler ând corespunz ător ritmul de ob ținere și de comunicare a ideilor
și rezultatelor. Noile tehnologii educa ționale constituie astfel de rezultate și se propag ă prin
Internet pentru a fi folosite în activi tatea didactic ă. Majoritatea marilor universit ăți au adoptat
obligativitatea prezent ării cursurilor pe Web. Au fost elaborate, se dezvolt ă și se extind tot
mai mult produsele program specializate pentru realizarea de cursuri electron ice
interactive. [4]

2.3.2 O noua abordare în educa ție
O problem ă comun ă care afecteaz ă atât școlile, c ât și universit ățile o reprezint ă
presiunea bugetului. De și se cheltuie ște tot mai mult pe tehnologiile educa ționale, cea mai
mare parte a investi țiilor este blocat ă în costurile structurii existente. Noile tehnologii vor
trebui folosite pentru a reduce costurile și pentru a cre ște posibilit ățile de acces la informa ție.
Tehnologiile promi țătoare sunt în special cele videointeractive, conectarea în rețea și
instrumentele software și hardware de colaborare virtual ă.
Calculatoarele pot juca rolul unor profesori surprinzator de rabd ători, îndemn ând
către o g ândire creativ ă și promov ând spiritul întreprinz ător. Avantajul major pe care îil
implic ă calculatoarele este eliminarea st ării de inconfort, oferind șansa învățării fără a mai
simți încorsetarea provenit ă din parerea celor din jur. Calculatoarele vor deveni un fel de
mentor electronic.
Noile abord ări în educa ție se concretizeaz ă astăzi în paradigme ca e -learning, distance –
learning, teleeducation sau online -learning. E -learning nu reprezint ă altceva dec ât o
modalitate nou ă de a privi procesul de învățare, în care elementele de fond r ămân acelea și,
doar mijlocul de transmitere și însușire a cuno ștințelor se schimb ă. Utilizarea mijloacelor
informatice în acest scop aduce cu sine libertatea de a învăța în locul și la momentul dorit.
Rădăcinile sistemului educa țional online se g ăsesc în învățământul la distan ță practicat în
anumite regiuni ale globul ui. Distan țele mari sau alte obstacole îi desp ărțeau pe instructori de
cursan ții lor. Cele mai utilizate și agreate c ăi de transmitere și recep ționare a cursurilor au fost

39 poșta și ulterior radioul. De și apari ția calculatoarelor personale a fost destul de timpurie,
costurile ridicate ale tehnologiei au impiedicat dezvoltarea în aceast ă direc ție.
După dezvoltarea semnificativ ă a TIC, promotorii noilor idei educa ționale au î nceput
să-și pun ă în practic ă proiectele. Rampa de lansare pentru e -learn ing a constituit -o însă
Internetul și tehnologia World Wide Web. Dezavantajul solu țiilor anterioare de învățământ la
distan ță și-a putut g ăsi rezolvarea: interactivitatea student -instructor a devenit posibil ă.
Realiz ările în domeniul software pentru proces ele de e -learning permit comunicarea în timp
real, d ând na ștere s ălilor virtuale. Pe plan mondial, bugetele alocate sectorului de e -learning vin
să formeze imaginea asupra pie ței existente, tehnologia și conceptele de e -learning fiind mult
mai vehiculate în alte medii dec ât cele academice. Adoptarea de c ătre organiza ții cu scop
lucrativ a solu țiilor de e -learning permite o preg ătire mult mai eficient ă a propriilor angaja ți, în
contextul în care informa ția devine elementul fundamental pentru orice afacere. [2]
În acest context, pia ța rom âneasc ă surprinde prin deschiderea manifestat ă. Pe l ângă
numărul mare de universit ăți și organizații care adopt ă o astfel de s oluție, infrastructura
Internet promite o dezvoltare spectaculoas ă. Dincolo de suport ul tehnologic, elementul
esențial îl constituie aspectul psihologic implicat: aplic ând o metodologie de lucru clar ă și
profesional ă, proiectele implementate se vor bucura de o mare receptivitate din partea
utilizatorilor.
E-learning este o i ndustire relativ nou ă și neexplorat ă, care presupune acoperirea
unui set vast de aplica ții și procese bazate pe învățarea cu ajutorul calculatorului. E -learning
înseamna distribuirea con ținutului informa ției pe cale electronic ă, fiind mai precis definit
decât învățământul la distan ță:
 e-learning înseamn ă convergen ța dintre învățare și Internet;
 e-learning înseamn ă folosirea TIC pentru a construi, livra, selecta, administra și
extinde învățarea;
 e-learning înseamn ă învățarea prin Internet, put ând include in forma ții în formate
multiple și o retea de comunica ție între cei implica ți;
 e-learning reprezint ă cel mai rapid mod de învățare, cu cele mai reduse costuri, care
permite cre șterea accesului la educa ție pentru to ți participan ții.
Exist ă numeroase semnifica ții pentru prefixul “e” în cazul paradigmei e -learning,
dintre care cele mai importante sunt:
 explorare – cei care învață utilizeaz ă Internetul ca instrument de explorare pentru a
accesa o multitudine de informa ții;

40  experien ță – www ofera posibilitatea d e discu ții online între participan ții la cursuri;
 angajament – www îi captiveaz ă pe cursan ți, oferindu -le posibilitatea învățării
sincrone, colabor ării și schimbului de idei;
 ușurința utiliz ării – permite chiar și celor neini țiați în navigarea pe Internet accesarea
informa țiilor de pe orice tip de platform ă tehnic ă.
Ca o defini ție sintez ă, se poate spune ca e -learning înseamna învățarea bazat ă pe
tehnologii, o modalitate de difuzare a infoma ției care foloseste toate mediile electronice,
inclunz ând Internetu l, Intranetul, extranetul, sateli ții de comunica ție, benzile video -audio,
programele de televiziune interactive și CD-ROM -ul. Concepte ca e -learning, învățare bazat ă
pe Web sunt definite și utilizate în mod diferit de orga nizații și utilizatori.

2.3.3 Avantajele sistemului e -learning
Principalul avantaj al unui sistem de e -learning const ă în flexibilitatea care încurajeaz ă
stilul propriu de învățare al cursantului. În ultim a perioad ă, învățământul tradi țional începe s ă
piard ă teren, l ăsând loc e duca ției asistate de calculator, datorit ă în special costurilor reduse.
Principalele avantaje oferite de e -learning sunt sintetizate în tabelul următor
Avantaj Descriere
Tehnologia a
revolu ționat afacerile,
acum trebuie sa
revolu ționeze și
învățământul Necesitatea de transformare a modului de organizare a
învățării în unul mai modern, eficient și flexibil a condus la
noțiunea de e -learning.
Oriunde, oric ând,
oricine Se estimeaz ă că un procent destul de mare de angaja ți
utilizeaz ă calculatoarele personale în munca lor. Obstacolele
tehnice cum ar fi accesul, standardele, infrastructura nu
reprezint ă o problem ă,cel pu țin în viitorul apropiat.
Dezvoltarea a WWW, capacitatea ridicat ă a rețelelor și
calculatoarelor ofer ă posibilitatea de învățare 24 ore pe zi, 7
zile pe sapt ămână.
Scăderea costurilor
datorit ă elimin ării
cheltuielilor de transport Marele beneficiu îl reprezint ă eliminarea costurilor și a
inconvnientelor care erau reprezentate de necesitatea ca
instructorul și cursantul s ă se alfe în acela și loc. Studiile arat ă
că organiza țiile din SUA și-au redus costurile cu 50 -70% c ând
au înlocuit intruirea tradi țională cu livrarea electronic ă a
cursurilor.
Posibilitatea de
modificare a informa ției
difuzate Produsele Web permit instructorilor s ă-și actualizeze lecțiile și
materialele în întreaga retea, cu refacere automat ă a
informațiilor și accesul cursan ților la cele mai noi date.

41 Cresterea gradului de
colaborare și
interactivitate intre
cursan ți Învățământul la distan ță poate fi mai stimulativ și mai
încura jator dec ât cel tradi țional, deoarece permite interac țiunea
dintre grupuri. Cursan ții care utilizeaz ă acest tip de învățământ
au mai multe contacte cu colegii, petrec mai mult timp cu
pregătirea materialelor, înteleg mai bine temele.
Învățământul electron ic
este mai pu țin stresant
decat cel tradi țional Acest tip de învățământ elimin ă teama de a gre și în fața unui
grup de oameni. Cursan ții pot încerca lucruri noi, pot gre și și
pot afla unde au gre șit, învățând astfel ce au facut bine și ce
nu.
Învățarea co ntrolat ă Tehnologia d ă posibilitatea individului s ă-și organizeze modul
de învățare nemaifiind nevoie s ă participe la orele organizate
în clasă.
Prezentarea pe module Arhitectura informa ției este modulara, aceasta este î nvățarea
progresiv ă.
Posibilitatea de a masura
eficacitatea programului În e-learning cursan ții sunt u șor de monitoriza t, putând fi
urmărite num ărul de download -uri făcute, num ărul de teste
date. De asemenea, se poate acorda ajutor celor care au nevoie.
Capacitatea mare de
stocare Interne tul are o capacitate mult mai mare de stocare
comparativ cu hard -disc-urile individuale. Acesta permite
utilizatorilor sa acceseze mai multe produse putand vedea
prezent ări pentru o serie de cursuri din care își pot alege cel
puțin unul.

2.3.4 Forme de exprimare pentru e -learning [3]
Paradigma e -learning a procesului educa țional în societatea inf ormațională cuno aște
cel pu țin trei forme de manifestare: clasele distribuite, învățământul independent și
învățământul deschis la distan ță ( IDD).

Modelul clas elor distribuite
Caracterisitici Ora de curs implic ă și comunic ări reale, at ât cursan ții cât și
profesorii trebuie ca m ăcar o dat ă pe săptămână să se reuneasc ă într-
un spa țiu fizic;
Num ărul de loca ții ale participan ților la curs poate varia de la doi la
cinci sau mai multe;
Cursan ții pot participa la curs din loca ții convenabile ( de acas ă sau
de la l ocul de munc ă);
Institu țiile vor servi un num ăr mic de studen ți aflați în locații
diferite.

42
Tehnologii -suport
pentru orele de
curs Dialog video -bidirec țional;
Dialog video -unidirec țional și audio -bidirec țional;
Audioconferin țe;
Videoconferin țe
Tehnologii -suport
în afara orelor de
curs Telefon, fax;
Poșta clasic ă;
Calculator persona l.

Modelul învățării independente
Caracterisitici Nu exist ă ore de curs și cursan ții studiaz ă independent, urm ând
indica țiile primite;
Cursan ții pot interac ționa cu profesorul și în unele cazuri cu al ți
colegi;
Materialele de curs oferite se pot afla sub form ă scrisă, pe
dischet ă, CD -ROM, casete video;
Materialele de curs se folo sesc pe perioade mari de timp, iar
realizarea lor necesit ă un proces complex în care sunt implica ți pe
lângă profesori de specialitate și speci aliști media, speciali ști în
procesul de instruire, lingvi ști.
Tehnologii -suport
pentru orele de curs Niciuna, d eoarece nu exist ă ore de curs.
Tehnologii -suport în
afara orelor de curs Telefon;
Mail vocal;
Poșta clasic ă;
Calculator personal.

Modelul IDD
Caracteristici Materialele de curs se prezint ă sub form ă tiparit ă, pe dischete, CD –
ROM, casete video, care s ă le permit ă cursan ților s ă studieze
individual sau în grup;
De obicei, materialele de curs sunt specifice unui profesor, în
funcție de materia predat ă;

43 Cursan ții se întâlnesc periodic într-o anumit ă locație pentru ca
profesorul să poată susține o or ă de c urs prin tehnologii
interactive, similar modelului clasei distribuite;
Orele de curs comune se fac pentru ca studen ții să discute și să
clarifice anumite concep ții sau idei, s ă realizeze anumite
experimente, simul ări sau alte exerci ții aplicate.
Tehnologi i-suport
pentru orele de curs Dialog vid eo-bidirec țional;
Dialog video -unidirec ținal;
Dialog audio -bidirec țional;
Audioconferin țe;
Videoconferin țe.
Tehnologii -suport în
afara orelor de curs Telefon;
Mail vocal;
Calculator personal.

E-learning -ul nu dore ște să înlocuiasc ă sistemele educa ționale tradi ționale, ci dore ște
să întăreasc ă procesul de învățare.

2.3.5 Cerin țe ale învățământului online
Sistemele complexe ale comunic ării pun în mișcare capitaluri imense, echipamente
tehnice sofisticate, resurse um ane uria șe și are ca beneficiari mi liarde de oameni.

Instituții virtuale de formare
Termenul de educa ție virtual ă este din ce în ce mai folosit, în relație direct ă cu
prezen ța crescândă a TIC în metodologia învățământului deschis la distan ță. Evolu ția
instituțiilor virtuale are loc în contextul unui spectru larg de condi ții care, pe de o parte,
conduc la nevoia de schimbare, iar pe de alta îngradesc schimbarea sau încetinesc ritmul.
Condi țiile variaz ă de la cele regionale la unele care ac ționeaz ă global, i mportan ța fiec ăreia
diferen țiindu-se relativ la contextul socio economic specific unui anumit stat luat în
considerare. O institu ție de educa ție virtual ă poate fi definit ă ca: o institu ție implicat ă în
activit ăți de tip educativ care își promoveaz ă planul de învățământ, programele analitice și
cursurile direct celor interesa ți prin intemediul TIC, furnizand și suportul tutorial sau o
organiza ție creat ă prin parteneriat pentru a facilita predarea și învățarea f ără o aplicare direct ă
ca furnizor de programe educative. Institu țiile vrituale pot include at ât sectorul public, c ât și

44 privat, la nivel elementar, gimn azial, liceal, universitar ca și forme de educa ție nonformal ă,
educa ție permanent ă, educa ție voca țională de perfec ționare etc. Emergen ța institu țiilor
virtuale are patru surse diferite: [4][13]
 institu ții care au fost implicate în educa ția deschis ă și la distan ță;
 institu ții tradi ționale, de la școli la universit ăți care nu au mai fost implicate în
educa ția la distan ță;
 sectorul corpora țiilor sau al orga nizațiilor mari care dezvolt ă programe de preg ătire
pentru uz intern, av ând ca suport și mijloc de distribuire TIC și purtând eticheta de
virtual;
 persoane individuale care din motive variind de la altruism la profit, folosesc TIC
pentru a crea oportunit ăți de creare pentru oricine este interesat.
Eticheta virtual este folosit ă în sens larg și nediscriminat în toata lumea și este
interschimbabil ă cu al ți termeni similari: învățare deschis ă și la distan ță, învățare distribuit ă,
învățare în rețea, învățare p rin Web și învățare prin calculator.
Desi sunt foarte pu ține exemple de institu ții virtuale în sensul pur, num ărul
activit ăților de acest tip , în toate formele și la toate nivelurile organiza țiilor instructiv –
educative, publice sau private, este considerab il în toată lumea. Nimeni nu pare s ă se
îndoiasc ă de f atul că dezvoltarea TIC va avea un impact profund asupra accesului,
funcționării institu ționale și proceselor pred ării și învățării.[4][13]
Dezvoltarea institu țiilor virtuale este încă în faza experime ntală în majoritatea țărilor.
În mod obi șnuit, World Wide Web -ul se foloseste doar ca mediu publicistic f ără a se apela la
poten țialul real al tehnologiilo r, din cauza atenției mai scăzute care se acord ă pregătirii și
perfec ționării personalului didactic. Emergen ța institu țiilor virtuale este în relație direct ă cu
dezvoltarea și accesul la infrastructura TIC. Oricum, majoritatea decalajelor socio -economice
și geografice rezult ă din acest acces deficitar și constitue punctul critic al educa ției la distan ță,
deoarece lipsa accesului dezavantajeaz ă din ce în ce mai mult achizi ția de aptitudini și
cunoa ștere. În ciuda acestei rela ții directe, se pare ca planurile strategice de dezvoltare a
infrastructurii TIC nu iau în considerare aplicativitatea în educa ție.

Mediul de învățare la distan ță prin Internet
Învățarea la distan ță comport ă multe aspecte similare cu învățarea în mediile
tradiționale, doar c âteva diferen țe semnificative conferindu -i un aspect aparte. Personalul
didactic implicat are de indeplin it acelea ți obiective care contureaz ă, orienteaz ă și dau

45 semnifica ție situa țiilor educative conven ționale, dar separarea de elev/student face ca anumite
sarcini ale muncii cadrului didactic sa ia forme speciale . Introducerea Internetului în școli este
even imentul care precipit ă emergen ța unei noi pardigme în educa ție. Pe fondul schimb ărilor
majore în plan social, convergen ța unor factori cum sunt dezvoltarea tehnologică , noile
tehnologii pedago gice și împărțirea responsabilit ății pentru educa ție cu d iverse alte institu ții
duc la reliefarea unor caracteristici care dau m ăsura paradigmei:
 fluiditatea rolurilor;
 curriculum orientat spre necesit ățile particulare ale cursantului;
 resurse distribuite;
 facilit ăți virtuale;
 lecții asincrone.
Un aspect important al politicilor na ționale în direc ția form ării noilor genera ții este
folosirea calculatorului ca suport pentru învățare. Astfel, trebuie prevazut și orientat impactul
TIC asupra învățării prin relevarea rezultatelor a șteptate. TIC nu trebuie considerat ă numai
ca unul dintre elementele de con ținut ale învățământului, ci și ca un mijloc didactic, integrat
în predarea diferitelor discipline, cu rol important în îmbun ătățirea calit ății pred ării și
ameliorarea procesului instructiv -educativ. Ca urmare a utiliz ării TIC se vor dezvolta
aptitudini de creare, tratare, ob ținere, selec ționare și recuperare a informa ției și se vor
dezvolta creativitatea și capacitatea de g ândire structurat ă. Se vor crea noi medii de învățare
individual ă și în grup. Un alt efect pos ibil ar fi convertirea modelulu i interac țiunii educator –
elev într-un model triunghiular educator -calculator -elev.

Competen țele participan ților la educa ția la distan ță
Mediul de instruire la distan ță are ca principale particularit ăți resursele disponibile și
modal itățile de contact dintre tutor și cursant sau între cursan ți. Particularit ățile impun ca at ât
educatorii, c ât și studen ții să demonstreze competen îe specifice de comunicare în scris și de
stăpânire a mijloacelor de transmitere a informa țiilor folosite în program. Exprimarea
grafic ă, textual ă, este un fenomen complex destul de pu țin abordat. Comunicarea textual ă se
supune aceleia și succesiuni de tehnici de preparare, elaborare, adaptare și interpretare a
materialelor care formeaz ă corul mesajelor. Fiecare t ehnic ă în parte difer ă însă, mai mult sau
mai pu țin, în măsura în care difer ă aspectul grafic al mesajului de fenomenele orale ale
comunic ării aceluia și mesaj. În sprijinul ideii c ă procesul emiterii este mult mai complex
decât o simpl ă articulare, iar rec eptarea dep ășește simpla percepere a unor stimuli oarecare,

46 cercet ătorii în domeniul psiholingvisticii sublinieaz ă că mesajul este în așa fel construit î ncât
să poarte cu sine și semnifica ția.
Cerin țele unei comunic ări eficiente sunt următoarele :
 percepere a diferitelor niveluri de abstractizare a variatelor tipuri de limbaj;
 înteleger ea raporturilor între valorile lexicale și cele sintactice;
 cunoa șterea și aprecierea valorii semnelor de punctua ție și a celorlalte mijloace
grafice;
 surprinderea și apreciere a corect ă a valorilor contextuale;
 distingerea între esen țial și accesoriu într-un text scris;
 însușirea tehnicilor de lucru bazate pe informa ții scrise;
 stăpânirea tehnicilor de formulare a întrebărilor, pornind de la o informa ție;
 abilitatea de a rezuma și formula o concluzie;
 integrarea în experien ța proprie a cuno ștințelor dob ândite prin informa ția scris ă.
Un model al competen țelor în folosirea calculatoarelor în vederea educa ției online
include aptitudini de informare și cercetare necesare fiec ărui cur sant în timpul studiilor și
fiecărui instructor participant la un program de educa ție la distan ță prin Internet:
 Definirea sarcinii . Primul pas const ă în recunoa șterea nevoii de informare, definirea
problemei și identificarea tipului și cantită ții de infor mație necesar ă. Cursan ții și instructorii
trebuie s ă fie capabili:
– să foloseasc ă e-mail-ul și grupurile de discu ții online pentru a comunica în privin ța
conținutului materialelor, pentru informare, pentru a ini ția discuții pe anumite teme
subiecte și pentr u a îndeplini sarcini;
– să utilizeze conferin țele online, e -mail-ul și software -ul pentru re țele locale pentru a
comunica;
– să foloseasc ă programele speciale pe calculator pentru definirea sau redefinirea
problemei.
 Strategii de c ăutare a informa ției. Odat ă formulat ă sarcina, trebuie luate în
considerare toate sursele posibile și trebuie dezvoltat un plan de c ăutare și selectare a
informa ției;
 Accesul și localizarea informa țiilor. Dup ă determinarea priorit ăților de c ăutare,
informa țiile trebuie identificate într-o varietate de forme de stocare și accesate.

47  Folosirea informa țiilor. Dup ă identificarea resurselor poten țial necesar e, cursan ții și
instructorii trebuie s ă parcurg ă materialele pentru a le determina importan ța pentru tema și
apoi s ă extrag ă informațiile relevante.
 Sintetizarea. Studen ții și educatorii trebuie s ă știe s ă organizeze și să comunice
rezultatele activit ății de infor mare.
 Evaluarea . Cursan ții și instructorii pot evalua munca proprie sau pot fi evalua ți de alții.

2.4 Sisteme de învățare inte ractiv ă prin realitatea virtual ă
Sistemul de învățare interactiv ă este un sistem educa țional colaborativ care permite
mai multor cursan ți aflați în locații geografice diferite s ă interac ționeze într-un spa țiu virtual
tridimensional. Pentru a efectua experi mente virtuale, pot fi folosite și sarcini creative.
Cursan ții pot s ă creeze dinamic obiecte noi și să le modifice propriet ățile. Sistemul men ține
starea spa țiului, a șa cum este v ăzut de fiecare cursant. Pentru a men ține consisten ța spa țiului,
este nevoie de o metoda eficient ă de comunicare. În cadrul spa țiului virtual, materialele
tridimensionale sunt bazate pe OMG -COBRA, un model de arhitectur ă distribuit ă. Este
introdus ă și o metod ă de creare a noilor obiecte și de modificare a propriet ăților lor. În cele
din urm ă, dup ă dezvoltarea și implementarea unui prototip de sistem, se pot evalua diferitele
aspecte care privesc metodele propuse.
Studiile recente asupra instruirii asistate de calculator sugereaz ă că învățarea
interactiv ă, în care cursan ții interac ționeaz ă activ cu materialul educa țional și învățarea
colaborativ ă, în care cursan ții vorbesc cu ceilal ți din grup, joac ă un rol semnificativ în
dobândirea de noi cuno știnte. În plus, oamenii sunt mai interesa ți de educa ția asistat ă de
calculatoare, în speci al de învățarea cooperativ ă asistat ă de calculator. În cadrul acestui nou
tip de învățare sunt folosite diferite tehnologii precum po șta electronic ă, știrile, tehnologia
informa ției și comunica țiilor, mediile grafice tridimensionale pot fi aplicate în diferite
domenii, inclusiv educa ție. Prin utilizarea materi alelor educa ționale prezentate folosind 3D –
CG, cursan ții pot înțelege mai bine construc țiile tridimensioanle, pot studia dinamica și pot
observa obiecte din diferite unghiuri de vedere. Tehnologia 3D -CG permite at ât construirea
unei lumi virtuale, cat și descrierea de structuri complicate.
Cercet ările recente au indicat codificarea materialului educa țional prin utilizarea
limbajului de modelare a realita ții virtuale, prin care datele de m odelat po fi desc ărcate local
de pe un server, permi țând mai multor utilizatori accesul la aceea și lume virtual ă. Totu și,
utilizatorii nu se pot recunoa ște între ei și nu pot colabora în manipularea obiectelor virtuale.
Fiecare evolueaz ă într-o copie propr ie a lumii virtuale. S -a dezvoltat un mediu virtual în care

48 utilizatorii pot percepe și reacționa la ac țiunile altor utilizatori simultani și pot manipula
obiecte cooperativ.
Mediul colaborativ de înv ățare folosind un spatiu virtual are urm ătoarele facili tăți:
(1) Spațiu virtual comun (camera) . O școală obișnuită conține mai multe unit ăți de spa țiu,
fiecare fiind desemnat ă ca o sal ă de clas ă. Cursan ții din interiorul unei s ăli lucreaz ă cu acela și
material educa țional. Un cursant poate fi prezent într -o singură camer ă la un moment dat, dar
se poate miș ca liber dintr -o camer ă în alta.
(2) Viziune și parcurgere tridimensional ă a materialelor educa ționale . Cursan ții din aceea și
camer ă văd acelea și obiecte tridimensi onale. Dac ă o proprietate a unui obiect se s chimb ă,
atunci to ți văd schimbarea în acela și timp. Fiecare cursant se poate deplasa prin camer ă și
vedea obiectele din diferite unghiuri de vedere.
(3) Ferestre de identificare . Pentru a permite recunoa șterea reciproc ă a cursan ților care
lucreaz ă în acee ași camer ă, pe ecranele calculatoarelor apar „ferestre” care identific ă locul
fiecărui cursant în clas ă și direc ția în care prive ște.
(4) Conversa ții în timp real. Pentru comunicare cursanț ii pot utiliza dialogul text sau
conferin țele audio/video, ceea ce conduce la o înv ățare colaborativ ă eficient ă.
(5) Operarea colaborativ ă a materialelor educa ționale . Cursan ții pot interac ționa activ cu
materialele virtuale. De exemplu pot muta un obiect, îl pot ro ti, îi pot schimba forma, culoarea
sau îi pot ad ăuga o nouă parte. De asemenea, pot activa unul din comportamentele predefinite
ale obiectelor (de exemplu pot for ța un obiect s ă cadă, ca și cum ar fi sub influen ța gravita ției
în lumea real ă). Fiecare cursant observ ă schimb ările produse de numeroasele tipuri de
comportamente în acela și timp.
În scop educativ, unele sistemele pot fi folosite la studiul limbilor str ăine. Totu și,
pentru situa țiile în care interac țiunea strâns ă cu obiectele este necesar ă – cazul experimentelor
fizice și muncii creative – mecanismele oferite nu sunt suficiente. În aceste situa ții este foarte
important pentru sistem s ă gestioneze strict consisten ța stării dinamice a mediului virtual
comun. Pentru ca schimb ările în starea obiectelor s ă fie observate de to ți cursan ții, trebui e
rezolvate urm ătoarele aspecte:
– memorarea st ării curente a spa țiului comun și gestionarea schimb ărilor dinamice;
– stabilirea celui mai bun model de obiecte pentru materialul educa țional;
– alegerea celei mai bune interfe țe pentru crearea/distrugerea obiect elor și
modificarea propriet ăților lor;
– realizarea comunica ției între obiectele distribuite.

49
În sistemele educa ționale, pentru cursan ți este important s ă aibă posibilitatea de a crea
noi obiecte și de a le schimba propriet ățile. De aceea, sistemul trebui e să memoreze starea
static ă a materialelor educa ționale și sa gestioneze starea lor dinamica. Pentru a accelera
procesul de desenare grafic ă, fiecare cursant trebuie s ă aibă propria copie a obiectelor dinamice
grafice. Exist ă două alternative pentru ca un cursant nou s ă obțină starea curent ă a spa țiului
comun: de la server sau de la alt cursant. În cel de al doilea caz, dac ă toți cursan ții părăsesc
camera, starea curent ă dispare. Pentru a p ăstra totu și starea curent ă, se adaug ă sistemului un
cursant specia l, numit pseudo -cursant (figura 2). Materialul educa țional este creat și memorat în
baza de date de materiale. Atunci când pseudo -cursantul este lansat, el încarc ă materialul din
baza de date și creeaz ă o copie local ă. Atunci când cursan ții A și B intra în camer ă, fiecare
primeste o copie a copiei pseudo -cursantului și toate copiile sunt actualizate.

Figura 2. Managementul datelor despre materiale

Un obiect distribuit poate fi definit prin arhitectura CORBA. Baza CORBA este
obiectul broker de cereri (ORB) și limbajul de definire a interfe ței (LDI). Fiecare interf ață
specific ă este definit ă prin LDI și obiectele distribuite comunic ă între ele prin ORB. Astfel,
fiecare obiect poate fi accesat prin ORB f ără a ști locaț ia sa geografic ă, folosind i nterfa ța
simpl ă definit ă prin LDI. Figura 3 prezint ă structura fiec ărui obiect educa țional în spa țiul
virtual. Resursele din fiecare obiect educa țional sunt gestionate de un singur obiect CORBA –
„echipament”. El gestioneaz ă obiectele scenei, comportamente le și alte resurse.
Un obiect de scen ă are noduri grafice, un comportament și poate avea obiecte sunet.
Pentru ca mai mulți cursanți s ă împart ă starea la rețele de vitez ă foarte mare, cu
întârzieri curent e ale spațiului virtual, trebuie s ă schimbe re surse. Pentru o utilizare practic ă,
mesajele trimise între ei, ori de câte ori starea camerei trebuie modificată și trebuie identificat
ceea ce se modific ă. Mesajele sunt foarte dese, se utilizează cea mai bun ă metod ă de
comunicați e pentru a asigura sincroniza rea corect ă a stărilor din fie care categorie (figura 4).

50

Tipul 1. Opera ții care nu afecteaz ă alți cursan ți (de exemplu citirea st ării unui obiect).
Pentru aceste opera ții, cursantul trimite cereri direct obiectelor respective.
Tipul 2. O perații care cer o sincronizare strict ă între to ți cursan ții (de exemplu
aprinderea luminii). Pentru aceste opera ții, cursantul trimite cer erea întâi la serverul camerei,
care îi verific ă acceptabilitatea și starea în camera, apoi o retrimite c ătre desti nație. Serverul
camerei trimite și un mesaj c ătre to ți cursan ții, anun țându -i să își actualizeze starea obiectelor.
Tipul 3. Opera ții care necesit ă un răspuns rapid (de exemplu mi șcarea unui obiect sau
schimbarea unghiului de vedere propriu). Pentru astfe l de opera ții, cursantul trimite o cerere
către to ți ceilal ți cursan ți prin multicasting IP, nu prin ORB. Cererile de acest tip sunt de
obicei urmate de cereri de tipul 2. De exemplu, atunci când un obiect este mi șcat, pozi ția sa
este emisa în re țea. Atunc i când mi șcarea înceteaz ă, fiecare cursant actualizeaz ă starea
obiectului sau proxy prin cereri de tipul 2.
În sistemul prezentat, cele trei mecanisme de sincronizare sunt selectate automat de un
obiect proxy al fiec ărui cursant pentru a ascunde procesul d e selec ție și pentru a face interfa ța

51 mai simpl ă. În mesajele de tipul 2, serverul camerei verific ă acceptabilitatea mesajului trimis
de fiecare cursant pentru a men ține consisten ța stării camerei. Pentru a men ține o consisten ță
strict ă, cea mai simpl ă cale ar fi folosirea unui mecanism de blocare care permite unui singur
utilizator s ă opereze asupra unui obiect la un moment dat. Acest mecanism îns ă ar face
dificil ă pentru utilizatori percep ția senza ției de operare colaborativ ă asupra unui obiect, ceea
ce contrazice chiar obiec tivul de a oferi un mediu colaborativ.
Pentru ca mai mul ți cursan ți să manipuleze acela și obiect, trebuie trimise simultan mai
multe mesaje care afecteaz ă acel obiect. Pentru mesajele care schimb ă starea obiectului
trebuie pastrat ă ordinea corect ă. De exemplu, s ă presupunem c ă mai mul ți utilizatori vor s ă
schimbe culoarea unui semafor care are trei culori (ro șu, galben, verde). Dac ă ordinea
mesajelor care ajung la fiecare cursant difer ă, culoarea final ă va fi alta la fiecare cursant. P e
de alt ă parte, mesajele care afecteaz ă obiecte separate sau propriet ăți independente nu trebuie
neaparat men ținute într -o anumita ordine.
De exemplu, dac ă un mesaj care schimb ă culoarea și unul care schimb ă forma ajung în
altă ordine, rezultatul final v a fi acela și la to ți cursan ții. În plus, pentru unele mesaje, validitatea
lor depinde de starea curent ă a obiectului. Serverul trebuie s ă aibă un mecanism de respingere a
cererilor care nu mai sunt valide. De exemplu, pentru un întrerup ător electric, daca lumina este
stinsă, opera ția de aprindere este valid ă, dar opera ția de stingere nu este. Pentru a verifica aceste
restric ții, o func ție local ă de verificare la fiecare cursant nu este suficient ă, ci este nevoie de un
mecanism global de gestiune a st ării în tregii camere. Serverul camerei trebuie s ă controleze
secventa mesajelor astfel încât mesajele care determin ă schimb ări ale st ării să ajung ă la fiecare
cursant în aceea și ordine. În sistem, serverul serializeaz ă mesajele care ajung la el și apoi le
trimite cursan ților. Ordinea de sosire a mesajelor se poate schimba datorit ă traficului în re țea,
dar num ărul de secven ță atașat permite cursantului s ă refac ă ordinea corect ă.
Mecanismul de management al mesajelor din sistem a fost proiectat pentru a utiliza
numere de secven ță (figura 5). Serverul și fiecare cursant au câte o tabel ă în care memoreaz ă
ultimul num ăr de secven ță S n corespunz ător fiec ărui obiect. Într -o situa ție sta ționară serverul
și cursan ții au acela și num ăr de secven ță corespunz ător unui anumit o biect. Atunci când are
loc un eveniment la un cursant, acesta trimite un mesaj cu num ărul de secven ță Sn+1 către
server, iar acesta îl retrimite cursan ților. Serverul și cursan ții actualizeaz ă numărul de
secven ță la S n+1 după procesarea mesajului. Serverul accept ă mesaje cu num ăr de secven ță
mai mare decât cel memorat în tabela sa. Atunci când doi cursan ți trimit un mesaj referitor la
acela și obiect aproape în acela și timp, cel care ajunge primul este acceptat, iar celalalt respins

52 deoarece nu are un numar de secventa acceptabil. În acest fel starea camerei și a obiectelor
este consistent ă, chiar dac ă mai mul ți cursan ți trimit cereri aleator.
S-a dezvoltat un sistem experimental care oferă un mediu colaborativ de învățare bazat pe
considerațiile de mai sus . Sistemul a fost proiectat astfel încât cursanți i să poată lucra împreună
într-un mediu de învățare tridimensional, să învețe într -o manieră interactivă și colaborativă.

Principala facilitate este posibilitatea cursan ților de a se deplasa în spa țiul de studiu și
de a-și schimba unghiul de vedere. În plus ei pot vizualiza ferestrele de identificare ale
celorlal ți cursan ți și să discute cu ei în timp real. Pentru a asigura înv ățarea colaborativ ă,
sistemul permite cursan ților:
– să activeze comportamente ata șate obiectelor;
– să creeze noi obiecte și să le modifice propriet ățile;
– să ataseze noi comportamente obiectelor;
– să defineasc ă un obiect grup care include mai multe obiecte – fii.
Așa cum se vede în figura 6, sistemul const ă într-un server care gestioneaz ă materialul
educa țional din camer ă, mai mul ți cursan ți și rețele care conecteaz ă serverul și cursan ții.
Serverul și cursan ții ruleaz ă pe calculatoare personale cu SO Windows NT sau Windows 95.
Software -ul de desenare folosit pentru grafica tridimensional ă este Open Inventor (Template
Graphics Systems Inc.). Este folosit ă o plac ă de accelerare OpenGL pentru a Pentru software –
ul CORBA s -a folosit Orbix (IONA Inc.). Sistemul con ține mai multe blocuri:
(1) Blocul pentru server care include:
 Baza de date de materi ale: memoreaz ă materialele educa ționale și datele
geografice și poate fi accesat ă prin protocolul HTTP; fiecare cursant î și
descarc ă materialul necesar de aici;
 Server -ul camerei : prime ște un mesaj de la cursant, verific ă acceptabilitatea sa și
îl trimite cursan ților atunci când opera ția corespunz ătoare se produce la ace știa;

53  Pseudo -cursantul : memoreaz ă starea static ă a camerei; un cursant care intr ă
în camer ă preia starea camerei de la pseudo -cursant, celelalte func ții fiind
aproape la fel cu cele ale unui cursant obi șnuit.
(2) Blocul pentru cursant care include:
 Blocul de control al comunica ției: controleaz ă trimiterea și recepționarea
mesajelor și descărcarea materialelor din baza de date;
 Blocul de control al interfe ței utilizatorului : controleaza interf ața pentru a
schimba unghiurile de vedere și pentru a manipula obiectele;
 Blocul de control grafic : deseneaz ă spațiul tridimensional;
 Blocul de control audio : controleaz ă efectele sonore și conversa ția în timp
real între cursan ți.

Învățământul deschis l a distan ță implic ă diversificarea rolurilor convenționale în
preda re ale practicienilor, prin introducerea unor roluri noi. În sistemele tradi ționale exist ă un
personaj cheie: profesorul. Educa ția la distan ță nu diminueaz ă neaparat rolul acestui personaj,
dar cre ște importan ța altor persoane. Din perspectiva cursantului este important ă alegerea
unui curs bun, iar consultan ța în vederea alegerii o va primi de la un consilier, de la un
administrator, dar sigur nu de la un profesor autor de curs sau de la un t utor. Similar, eficien ța
muncii unui tutor va fi direct propor țională cu calitatea muncii autorului de curs.
În concluzie, un program de educa ție la distan ță eficace necesit ă un efort de echip ă
susținut și fiecare îmbog ățire a experien ței de înv ățare a cu rsantului are important ă. Cu
aceast ă premis ă sunt de evaluat mai multe aspecte datorit ă unui evantai mai larg de semnale.
Pe de alt ă parte, cursantul are libertatea s ă-și defineasc ă propriul parcurs de înv ățare și să
foloseasc ă liber resursele oferite sau disponibile, nelimitându -se la materialul de curs, care
poate fi folosit în egal ă măsură și importan ță cu alte materiale. [10]

54 CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ . AUTOEVALUARE PRIN E-LEARNING

3.1 Prezentarea aplicației
Am realizat această aplicație în Visual Bas ic 6.0. Am însoțit codul sursă de
comentarii, astfel ca acesta să fie mai ușor de înțeles.

Pentru utilizarea aplicatiei , se lanseaza fisierul “elearning.exe”.

Mod de utilizare:
 Prima pagină conține 2 butoane, PREZENTARE și TESTE. Accesând butonul
PREZEN TARE, se pot citi câteva informații privind aceasta aplicație. Accesând butonul
TESTE, se poate trece la zona de susținere de teste, de către elevi.
 A doua pagină solicită informații privind elevul care va susține testul. Elevul se poate
înscrie în baza de date, introducând un nume, altfel figurând sub numele de Elev anonim. Se
poate alege un test. În baza de date sunt introduse 2 teste de informatică, conținând cunoștințe
introductive din limbajul C. Elevul poate accesa în continuare butoanele Accept sau Renunț.
Accesând butonul Renunț, va aparea un mesaj care atrage atenția că s -a renunțat la test. Dacă
este accesat butonul Accept, urmează o nouă pagină, cu testul efectiv.
 A treia pagină prezintă testul. Este afișată fiecare întrebare, și se trece la urmă toarea
accesând butonul Înainte și se revine la precedenta accesând butonul Înapoi. Testul conține 10
întrebări cu câte 4 variante de răspuns. Elevul poate bifa una sau mai multe răspunsuri. De
asemenea, este afișat un ceas sub forma unui cerc care se umpl e pe măsură ce trece timpul.
Fiecare test are un timp limită de un sfert de oră, după care se blochează posibilitatea de a mai
răspunde la întrebări, singura obțiune rămânând accesarea butonului de evaluare. Optarea pentru
evaluare se poate realiza și înai nte de a expira timpul.
 A patra pagină prezintă rezultatele la test. Se afișează numărul răspunsurilor corecte și
greșite, precum și procentul de răspunsuri corecte. Se afișeaza aceste informații atât pentru testul
curent cât și pentru testul anterior. Da ca acesta este primul test susținut sub numele respectiv,
procentajul la testul anterior se consideră și se afișează 0%. Se prezintă și un grafic cu procentajul
realizat la testul curent și la testul anterior, pentru a avea o evoluție a elevului. Accesând în
continuare butonul Răspunsuri, se pot vedea în două liste, răspunsurile date de elev și cele corecte,
în paralel, pentru a putea fi comparate.

55

56

57

3.2 Structura funcțională a bazei de date
Aceasta cuprinde 3 tabele:

58  Table1, cuprinde inform ații despre un anumit test. Menține informații precum:
numărul testului, numărul întrebării, enunțul, răspunsurile posibile, răspuns corect a, b, c sau
d, și răspuns elev a, b, c sau d.
Observație: Pentru fiecare dintre răspunsuri este asociată o coloană, și se
înregistrează 1 în baza de date dacă răspunsul respectiv este cel corect sau cel bifat și 0 dacă
nu este.
 Table2, cuprinde informații acumulate după susținerea testului de către elev, precum:
numele elevului, numărul testului curent și al celui ante rior, numărul de răspunsuri corecte la
testul curent și la cel anterior.
 Table3, este o enumerare a testelor existente în baza de date, și este folosită pentru a le
afișa ca variante de alegere, pe a doua pagină, atunci când elevul selectează testul dorit .

59

60

Prezentăm în continuare codurile sursă Test1 și Test2

3.3 Exemple de coduri sursă

Codul sursă Test1
VERSION 5.00
Begin VB.Form frmtest1
BackColor = &H00D8FEFA&
BorderStyle = 1 'Fixed Single
Caption = "Limbajul C – Teste de evaluare"
ClientHeight = 7815
ClientLeft = 2640
ClientTop = 1650
ClientWidth = 10050
BeginPrope rty Font
Name = "Arial"
Size = 3
Charset = 0
Weight = 400
Underline = 0 'False
Italic = 0 'False
Strikethrough = 0 'False
EndProperty
LinkTopic = "Form1"
MaxButton = 0 'False
ScaleHeight = 7815
ScaleWidth = 10050
StartUpPosition = 2 'CenterScreen
Begin VB.CommandButton cmdIesire
Cancel = -1 'True
Caption = "I&ESIRE"
CausesValidation= 0 'False

61 BeginProperty Font
Name = "Arial"
Size = 8.25
Charset = 0
Weight = 700
Underline = 0 'False
Italic = 0 'False
Strikethrough = 0 'False
EndProperty
Height = 375
Left = 8400
MaskColor = &H00FFFFFF&
Style = 1 'Graphical
TabIndex = 2
Top = 6960
Width = 735
End
Begin VB.CommandButton cmdTest
Caption = "&TESTE"
CausesValidation= 0 'False
BeginProperty Font
Name = "Arial"
Size = 8.25
Charset = 0
Weight = 700
Underline = 0 'False
Italic = 0 'False
Strikethrough = 0 'False
EndProperty
Height = 615
Left = 2040
MaskColor = &H00FFFFFF&
TabIndex = 1
Top = 4800
Width = 1815
End
Begin VB.CommandButton cmdIntroducere
Appearance = 0 'Flat
BackColor = &H00FFFFFF&
Caption = "&PREZENTARE"
CausesValidation= 0 'False
DownPicture = "Test1.frx":0000
BeginProperty Font
Name = "Arial"

62 Size = 8.25
Charset = 0
Weight = 700
Underline = 0 'False
Italic = 0 'False
Strikethrough = 0 'False
EndProperty
Height = 615
Left = 2040
MaskColor = &H00FFFFFF&
TabIndex = 0
ToolTipText = "Cuvant inainte asupra testelor"
Top = 3240
Width = 1815
End
Begin VB.Label Label1
AutoSize = -1 'True
BackColor = &H00D8FEFA&
Caption = "LIMBAJUL C – TESTE DE EVALUARE"
BeginProperty Font
Name = "Arial"
Size = 15.75
Charset = 0
Weight = 400
Underline = 0 'False
Italic = 0 'False
Strikethrough = 0 'False
EndProperty
ForeColor = &H002009C4&
Height = 360
Left = 2400
TabIndex = 3
Top = 960
Width = 5400
End
Begin VB.Image Image1
Height = 2925
Left = 5040
Picture = "Test1.frx":1038
Top = 3000
Width = 3210
End
End
Attribute VB_Name = "frmtest1"

63 Attribute VB_GlobalNameSpace = False
Attribute VB_Creatable = False
Attribute VB_PredeclaredId = True
Attribute VB_Exposed = False
Private Sub cmdDespre_Click()
Unload Me
frmTest4.Show
End Sub
Private Sub cmdIesire_Click()
Unload Me
End Sub
Private Sub cmdIntroducere_Click()
Unload Me
frmTest2.Show
End Sub
Private Sub cmdTest_Click()
Unload Me
frmtest3.Show
End Sub
Private Sub Form_Load()
'DTPicker.Value="luna/zi/an" pentru a seta formatul datei in aplicati e
wdate = Date
'wluna = Month()
'wziua = Day()
'wan = Year()
'wora = Hour()
'wmin = Minute()
'wsec = Second()
'mytime = "#" & Month() & "/" & Day() & "/" & Year() & Hour() & ":" & Minute() & ":" &
Second() & "#"
'Msg mytime
End Sub

Codul sursă Test2
VERSI ON 5.00
Begin VB.Form frmTest2
BackColor = &H00FFFFFF&
BorderStyle = 1 'Fixed Single
Caption = "Utilitatea aplicatiei "
ClientHeight = 7815
ClientLeft = 45
ClientTop = 435
ClientWidth = 10050
BeginProperty Font

64 Name = "Arial"
Size = 8.25
Charset = 0
Weight = 400
Underline = 0 'False
Italic = 0 'False
Strikethrough = 0 'False
EndProperty
LinkTopic = "Form2"
MaxButton = 0 'False
ScaleHeight = 7815
ScaleWidth = 10050
StartUpPosition = 2 'CenterScreen
Begin VB.CommandButton cmdIesire
Cancel = -1 'True
Caption = "I&ESIRE"
CausesValidation= 0 'False
Height = 375
Left = 8400
MaskColor = &H00FFFFFF&
TabIndex = 1
Top = 6960
Width = 735
End
Begin VB.Label Label3
BackColor = &H00D8FEFA&
Caption = $"Test2.frx":0000
BeginProperty Font
Name = "Arial"
Size = 9.75
Charset = 0
Weight = 400
Underline = 0 'False
Italic = 0 'False
Strikethrough = 0 'False
EndProperty
Height = 1335
Left = 120
TabIndex = 2
Top = 3480
Width = 9735
End
Begin VB.Label Label1
BackColor = &H00D8FEFA&

65 Caption = $"Test2.frx":01E7
BeginProperty Font
Name = "Arial"
Size = 9.75
Charset = 0
Weight = 400
Underline = 0 'False
Italic = 0 'False
Strikethrough = 0 'False
EndProperty
ForeColor = &H00000000 &
Height = 1095
Left = 120
TabIndex = 0
Top = 1680
Width = 9735
End
End
Attribute VB_Name = "frmTest2"
Attribute VB_GlobalNameSpace = False
Attribute VB_Creatable = False
Attribute VB_PredeclaredId = True
Attribute VB_Exposed = False
Private Sub cmdIesire_Click()
Unload Me
frmtest1.Show
End Sub
Private Sub Label2_Click()
End Sub

66 CAPITOLUL IV
CONCLUZII

Dezvoltarea social -economică a cunoscut o serie de e tape corespunz ătoare tot at âtor
revolu ții tehnologice, culmin ând în pragul mileniului trei cu societatea preponderent digital ă.
Evolu ția economiei și a societ ății, în general, are ca principal motor educa ția. Îmbog ățirea
tezaurului de cuno știnte al indivi dului conduce la dezvoltarea și maturizarea sistemelor
complementare acestuia: familie, colectivitate, regiune, societate. Toate acestea sunt posibile
în era informa țional ă prin educa ție permanent ă, educa ție la distan ță, educa ție online sau e –
learning.
În sens larg, prin e -learning se înțelege totalitatea situa țiilor educa ționale în care se
utilizeaz ă semnificativ mijloacele tehnologiei informa ției si comunicatiilor. Termenul, preluat
din literatura anglo -saxon ă, a fost extins de la sensul primar, etimologi c, de învățare prin
mijloace electronice, acoperind acum aria de intersec ție a acțiunilor educative cu mijloacele
informatice moderne. Definit astfel, mai mult ca e -educa ție, aria semantic ă a conceptului e –
learning interfereaz ă și se suprapune pe o multitu dine de termeni care surprind varietatea
experien țelor didactice beneficiare de suport tehnologic: instruire asistat ă/mediat ă de
calculator, digital/mobil/online learning/education, instruire prin multimedia etc. Sub
denumirea de software didactic/educa țional, o gam ă largă de materiale electronice sunt
dezv oltate pentru a simplifica procesul de educa ție: hărti, dic ționare, enciclopedii, filme
didactice, prezent ări în diverse formate, c ărți electronice, teste, tut oriale, simul ări, software
formator de abilit ăți, software de exersare, jocuri didactice etc. Calculatorul și materialele
electronice și multimedia sunt utilizate ca suport în predare, învățare, evaluare sau ca miljoc
de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale sau în echip ă).[13]
În sens restr âns, e -learning reprezint ă un tip de educa ție la distan ță, ca experien ță
planificat ă de predare -învățare organizat ă de o institu ție care furnizeaz ă materiale într-o
ordine secven țială și logic ă, pentru a fi asimilate de c ătre studen ți în maniera pr oprie.
Medierea se realizeaz ă prin noile tehnologii ale informa ției si comunica țiilor – în special prin
Internet. Internetul constituie at ât mediul de distribu ție a materialelor, c ât și canalul de
comunicare între actorii implica ți. Func țional, deocamdat ă doar la nivelul învățământului
superior și în educa ția adul ților, sistemul de instruire prin Internet replic ă și adapteaz ă
componentele demersului didactic tradi țional ( față în față): planificare, con ținut specific și
metodologie, interac țiune, suport și evaluare.

67 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Boboilă C. , 2013, Instruirea asistată de calculator în context e -learning , Editura Sitech,
Craiova
2. Cucoș, C. , 2006, Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării . Editura
Polirom, Iași
3. Doepner T., Scot t, M., și Mason S , 2001, Students on -line: The impact of the Internet on
educational policies, reform efforts, and student expression Available:http://horizon.
unc.edu/courses/287/1996/groups/Students_Online.asp
4. Evans T., Nation D. , 2000, Changing Universi ty Teaching. Reflections on Creating
Educational Technologies . London: Kogan Page
5. Iosifescu, Ș. , 2003, Calitatea în educație. Instrumente de autoevaluare , Editura
Humanitas, București.
6. Istrate O. , 2000, Educația la distanță. Proiectarea materialelor . Botoș ani: Agata
7. Joița E., Ilie V., Frăsineanu, Ec., 2003, Pedagogie -Educație și curriculum , Editura
Universitaria, Craiova.
8. Joița E. , Managementul educațional. Profesorul – manager; roluri și metodologie,
Editura Polirom, Iași, 2000.
9. Lisievici P., 2002, Evaluar ea în învățământ. Teorie, practică, instrumente, Editura
Aramis, București.
10. Petre C., Boboilă C., 1997, Elemente de metodica predării informaticii în școală ,
Editura Dova, Craiova.
11. Potashnik M., Capper J ., 1988, Distance education: growth and diversity
12. Sithers A. , 1988, An introduction to the Instructional Management Systems (IMS)
project . Active learning
13. Switzer, T. J., Callahan, W. P., & Quinn, L., 1999, Technology as facilitator of quality
education: An unfinished model . Paper presented at Society for Information Technology
and Teacher Education, San Antonio, TX