Metode Si Mijloace de Invatamant

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………….p. 5

MOTIVAȚIA LUCRĂRII…………………………………………………………………….p. 7

CAPITOLUL I: FUNDAMENTARE TEORETICĂ………………………………………..p. 9

I.1. Metode și mijloace de învățământ…………………………………………………….….p. 9

1.1. Noțiunea de metodă de predare-învățare. Funcții și însemnătate

1.2. Funcțiile metodelor

I.2. Noțiunea de metode activ-participative………………..………….………………..…..p. 11

I.3. Sistemul metodelor utilizate în învățământul primar………………………..…….….p. 13

3.1. Metode de transmitere și însușire a noilor cunoștințe

3.2. Metode de explorare și descoperire

3.3. Metode de explorare a realității prin intermediul substituților acesteia

3.4. Metode bazate pe acțiune (reală sau fictivă)

3.5. Instruire programată

I.4. Mijloace de învățământ………………………………………………………..………..p. 19

4.1. Sistemul mijloacelor de învățământ și funcțiile acestora

I.5. Metode de predare-învățare a operațiilor aritmetice………….………………..…….p. 21

5.1. Formarea noțiunilor de operație

5.2. Numărul zero și operația de împărțire

5.3. Probleme specific predării-învățării adunării și scăderii numerelor până la 10

5.4. Scăderea numerelor naturale în concentrul 1-10

5.5. Exemplu de joc didactic matematic

5.6. Probleme specific predării-învățării adunării și scăderii numerelor naturale cuprinse între 0-20

5.7. Adunarea numerelor naturale în concentrul 0-20

5.8. Scăderea numerelor naturale mai mici decât 20

5.9. Aspecte specific consolidării și aplicării adunării și scăderii numerelor naturale de la 0 la 20

5.10. Probleme specifice predării-învățării adunării și scăderii numerelor naturale până la 100, cu și fără trecere peste ordin

5.11. Adunarea numerelor naturale mai mici decât 100, fără trecere peste ordin.

5.12. Adunarea și scăderea numerelor naturale mai mici decât 100, cu trecere peste ordin.

5.13. Probleme specifice predării-învățării adunării și scăderii numerelor naturale mai mari decât 100, fără trecere peste ordin

5.14. Adunarea numerelor naturale fără trecere peste ordin

5.15. Adunarea numerelor naturale cu trecere peste ordin

5.16. Scăderea numerelor mai mari decât 100

5.17. Probleme specifice predării-învățării adunării și scăderii numerelor naturale mai mari decât 1000.

I.6. Modalități de predare a operațiilor de înmulțire și împărțire a numerelor naturale……………………………………………………………………………………………………………………..p. 55

6.1. Introducerea operațiilor de înmulțire și de împărțire la clasa a III-a

6.2. Înmulțirea numerelor naturale de la 0 la 10.

6.3. Tabla înmulțirii.

6.4. Împărțirea numerelor naturale

6.5. Predarea-învățarea înmulțirii și împărțirii cu numere formate din mai multe cifre.

6.6. Înmulțirea numerelor formate din mai multe cifre.

6.7. Înmulțirea fără trecere peste ordin a numerelor de o cifră cu numere formate din sute, zeci și unități

6.8. Înmulțirea cu trecere peste ordin a numerelor formate dintr-o cifră cu numere formate din sute, zeci și unități.

6.9. Înmulțirea cu numere formate din două, trei sau mai multe cifre.

6.10. Împărțirea numerelor de mai multe cifre

6.11. Împărțirea numerelor formate din două cifre la numere formate dintr-o cifră.

6.12. Împărțirea a două numere naturale care au fiecare mai multe cifre.

II.7. Ordinea efectuării operațiilor……………………………………………………………………………..p. 65

7.1. Introducerea parantezelor.

7.2. Sugestii în legătură cu ordinea efectuării operațiilor.

7.3. Formarea deprinderilor de calcul mintal oral și în scris.

7.4. Organizarea calcului mintal.

II.8. Evaluarea în învățământul românesc…………………………………………………………………..p. 69

CAPITOLUL II: PREDAREA-ÎNVĂȚAREA OPERAȚIILOR ARITMETICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR-APLICAȚII PRACTICE……………………………………………..p. 72

II.1. Probleme specifice predării-învățării adunării și scăderii numerelor naturale din concentrul 0-20………………………………………………………………………………………………………….p. 72

II.2. Scăderea numerelor naturale în concentrul 0-10…………………………………………………p. 75

II.3. Modalități de predare-învățare a operațiilor de înmulțire și împărțire a numerelor naturale…………………………………………………………………………………………………………………….p. 80

3.1. Înmulțirea și împărțirea numerelor naturale de la 1 la 10

3.2. Aspecte metodice privind predarea-învățarea numerelor raționale și a operațiilor aritmetice cu ele

CAPITOLUL III – CERCETAREA PEDAGOGICĂ…………………………………………………p. 88

III.1. Precizarea obiectivelor și formularea ipotezei……………………………………………………p. 88

III.2. Metodica cercetării…………………………………………………………………………………………..p. 88

III.3 Desfășurarea cercetării și interpretarea datelor………………………………………………….p. 89

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………….p. 98

INTRODUCERE

Se poate susține pe drept cuvânt că nu se mai poate trăi fără matematică. Necesitatea culturii matematice pentru orice om, devine astăzi tot mai acută. Ea face parte integrantă din cultura generală, ocupând în cadrul acesteia un loc important.

Gândirea secolului notru și a celor viitoare se cere a fi tot mai mult o gândire creatoare, iar omul prezentului și al viitorului, ușor adaptabil la schimbări, inventiv. Gândirea matematică se extinde tot mai mult, devenind gândire caracteristică omului în general. Spiritul de investigație și metodele cercetării matematice sunt adoptate în prezent și de științele despre societate. Astăzi matematica se aplică în domenii foarte variate de fenomene, nu numai în tehnică sau în fizică unde a fost și este instrument esențial, ci și în biologie, chimie, și în ultimul timp tot mai mult în științele sociale. Ea se aplică și în învățământ, prin folosirea modelelor matematice, procesul învățării bazându-se pe „lanțuri cu legături complete”.

Învățământul matematic s-a dezvoltat în plus cu cerințele vremii și cu nivelul pe care l-a atins știința matematicii.

Modernizarea învățământului nu poate începe în mod eficient pe treptele superioare ale școlarității. Procesul de învățare a matematicii ca și posibilitățile de înțelegere de care dispun copiii, permit și reclamă restructurări ale învățământului încă din primii ani de școală.

Renovarea învățământului matematic înseamnă aducerea la zi a conținutului acestui învățământ și extinderea aceleași matematici a mulțimilor, relațiilor și structurilor, în jos, până la clasa I ba chiar și la grădiniță. Copiii să învețe să gândească din capul locului în spiritul matematicii actuale, moderne, să-și consolideze acest mod de gândire pe tot parcursul școlarizării.

Strădania de a apropia conținutul învățământului de conținutul științei este însoțită, în marile reforme școlare de pe glob, de strădania de a apropia metodele de învățământ de metodele de cercetare științifică. Aici putem surprinde tendința tuturor științelor de a adopta și cultiva în procesul învățării căi de gândire proprii științelor matematice.

Învățământului matematic îi este propriu, efortul personal pe care îl face cel ce învață matematica, antrenamentul la care este supusă gândirea lui, participarea activă la procesul rezolvării. Dacă modernizarea învățământului implică activizarea elevului, situarea lui în prim plan și antrenarea gândirii lui, acest lucru trebuie realizat în primul rând de învățământul scolastic, formal.

Renovarea învățământului matematic trebuie să însemne introducerea spiritului nou al matematicii moderne, pe toată întinderea învățământului matematic, până la rădăcinile lui, cultivarea modalităților gândirii creatoare cu care se cere a fi înarmat omul societății contemporane.

Matematica este știință formativă

Conținutul matematicii la clasele I-IV trebuie să fie: bazat pe mulțimi, relații, structuri și operarea cu simboluri literale-viguros selectat, astfel încât să solicite gândirea la efort permanent și judicios gradat, precum și adaptarea unei tehnologii didactice care să permită manifestarea independenței elevului.

Metodica predării matematicii la clasele I-IV trebuie să urmărească: modernzarea predării, stimularea interesului elevilor pentru studiul matematicii, realizarea unui învățământ activ, plăcut, cultivarea capacității elevilor de a gândi independent și creator, antrenarea sistematică și gradată a gândirii elevilor în rezolvarea exercițiilor și problemelor, care disciplinează gândirea elevilor, le formează capacitatea de a percepe selectiv, de a gândi condensat, în tensiune maximă, care solicită gândirea la un efort susținut și gradat.

Matematica se ocupă cu dezvăluirea implicațiilor ascunse. Ea are un termen comun cu logica, dar își are și domeniul ei propriu de cercetare. Matematica este știința probei formale și a demonstrației logice, care întruchipează într-un grad înalt idealul de rigoare și de consecuție logică.

Ca știință care operează cu conceptele cele mai abstracte, matematica este o știință a conceptelor de extremă generalitate. Ea studiază structuri care nu exprimă caractere specifice ale vreunei forme de mișcare a materiei, ci exprimă caractere comune tuturor formelor de mișcare ale materiei.

Pentru a exprima concepte de o atât de largă generalitate, matematica folosește limbajul cel mai cuprinzător. De aceea academicianul N. Teodorescu considera matematica drept „teorie de modele și limbaje științifice”.

Se pune problema eliminării complete a cuvintelor și transformării oricărui text matematic într-o succesiune de simboluri.

Matematica este o știință dinamică, deschisă, capabilă de restructurări care să înglobeze esențialul vechiului și să facă saltul la nou. Este o știință deschisă, capabilă de un proces permanent, de o perpetuă aprofundare, descoperire și creare de noi teorii.

Matematica s-a născut din nevoile practice ale omului, s-a cristalizat ca știință trecând acest material faptic, concret, prin filtrul rațiunii marilor ei gânditori și revenind în același timp cu teoriile pentru a sprijini în continuare dezvoltarea vieții, a practicii.

Despre valoarea aplicațiilor matematice în practică vorbește viața însăși, mai ales în zilele de azi, când cuceririle matematicii sunt utilizate în forme variate în cele mai diverse domenii.

Dezvoltarea matematicii nu se poate însă atribui exclusiv legăturii sale directe cu practica. Din mulțimea de probleme izolate, matematica selectează problemele cu interes sau cu orizont, stăruie asupra lor, lăsându-le în umbră pe celelalte, le dezvoltă, le leagă una de alta formând sisteme și probleme mari.

Matematica cunoaște și probleme de gândire pură, care reprezintă ,,Exerciții” de punere la încercare a posibilităților gândirii.

Academicianul Miron Nicolescu spune că „Cimentul edificiul științific în continuă construcție este matematica”.

Ceea ce îl caracterizează pe om este gândirea, proces prin care descifrează tainele naturii și societății. Cultivarea gândirii constituie lucrul cel mai de preț. Activitatea gândirii este stimulată și ajutată în mare măsură de matematică.

Matematica este o disciplină care are menirea de a forma o gândire investigatoare, creatoare, o apropiere de cunoștințe noi, o apropiere de necunoscut printr-un adevărat stil de cercetare.

MOTIVAȚIA LUCRĂRII

Am ales matematica deoarece ea exteriorizează profunzimea gândirii. Prin studiul ei se perfecționează exercițiul atenției, se dezvoltă puterea voinței și suplețea inteligenței. Studiind-o copiii câștigă obișnuința răbdării, spirit de ordine, de precizie.

Lucrarea se structurează pe următoarele capitole:

I.Introducere

II. Obiective generale ale predării-învățării matematicii la clasa I

III. Merode și mijloace de predare-învățare folosite în matematică

IV. Metode de predare-învățare a operațiilor în mulțimea numerelor naturale la clasele CP, I, II

V. Evaluare

VI. Concluzii

VII. Bibliografie

În introducere am abordat câteva concepte despre știința matematicii.

În capitolul II am descris obiectivele generale ale predării-învățării matematicii, ce pot fi completate și pentru celelalte clase. Ele sunt grupate pe niveluri. Tot aici apar metodele și mijloacele clasificate după importanța și locul lor în procesul predării-învățării.

La a III-a secțiune am dat o gamă de analize și aplicații pentru structurile matematice construite pe noțiunea de operații și pe proprietățile acestora. Acestea sunt concepute nu numai ca instrumente strict matematice ci și logice, finalitatea lor fiind la întâlnirea dintre optimizarea proceselor de formare a deprinderilor de calcul mintal și abilitatea de a rezolva și compune probleme.

Prin secțiunea a IV-a s-a încercat o expunere a temei evaluării școlare, concretizată prin aprecierea elevilor și notarea rezultatelor obținute de aceștia.

A V-a parte a lucrării este capăt de pod și început de drum, prin concluziile formulate putând naște noi premise în cercetarea operațiilor matematice.

La capitolul „concluzii” s-a insistat pe nevoia învățării matematice pentru a fi ușor aplicată în practică, în viață. Matematica înseamnă creație, gândire, efort intelectual, aplicații în cazuri variate, noțiune, teorie, rezultat.

Modernizarea învățământului vizează utilizarea unor metode euristice de asimilare a cunoștințelor. Metodele prezentate și utilizate îl ajută pe elev să descopere tainele matematicii (prin exerciții), nu numai să cunoască noțiunile, tehnicile de lucru.

Un conținut de cunoștințe de la un nivel științific ridicat nu se poate însușii productiv decât prin metode apropiate de cele folosite în cercetarea științifică. Aceasta modifică poziția elevului, transformându-l într-un mic „cercetător”.

Psihologia a ajuns la concluzia că operațiile gândirii se formează în activitate, din calitatea și cantitatea informației