Metode Rebt In Educatia Prescolarului Institutionalizat

INTRODUCERE

Casele de copii ocupă un loc important în sistemul educației sociale a copiilor de vârstă preșcolară.Aceste instituții de reabilitare –educare au rolul de a înlocui familia ,pentru a crea condiții în care copilul ,lipsit de atenția și dragostea maternă ,s-ar dezvolta normal .

Această lucrare ,dedicată analizei particularităților dzvoltării psihice a copiilor orfani,reflectă problemele principale ale dezvoltării copiilor în instituțiile specializate ,atiudinea statului față de ei precum și diferențele și specificul privind instruirea și educarea acestor copii,depistarea precoce a deficiențelor în dezvoltare și multe alte probleme a căror rezolvare depinde de mediul familial și social în care ajunge copilul și competența specialiștilor care lucrează cu aceștia.

Aceasta se vrea a fi deopotrivă un remember pentru ca ceea ce a fost să nu se mai repete și deasemenea este o pledoarie pentru militarea îmbunătățirii condițiilor psihosociale pentru copii instituționalizați,cât și pentru integrarea lor în societate la vârsta majoratului,desființarea barierelor psihologice impuse prin mentalități care trebuie depășite .

Lucrarea EDUCAȚIA PREȘCOLARULUI INSTITUTIONALIZAT PRIN METODE RATIONAL EMOTIVE SI COMPORTAMENTALE tratează o temă de actualitate deoarece prezintă o incursiune amplă în sinteza unor investigații prezentate în literatura de specialitate în ceea ce privește copii instituționalizați și a particularităților personalității acestora deoarece casele de copii au ocupat și ocupă un loc important în sistemul educației sociale indiferent de vârstă până la adolescență când ,ca adulți sunt obligați să părăsească sistemul .

Literatura de specialitate dezvoltă pe larg ideile a numeroși autori care sunt de părere că instituționalizarea se va asocia cu o serie de caracteristici negative cu repercursiuni asupra personalității și conduitei copiilor,viitori adolescenți și adulți , a căror creștere și dezvoltare nu are loc în aceleași condiții ca în cazul copiilor crescuți și educați în familii .

Un alt aspect care trebuie menționat este faptul că lucrarea de față are un caracter unicat sub aspectul abordării inedite a metodelor de culegere a datelor din literatura de specialitate fiind structurată în 6 capitole .Astfel :

*În primele 4 capitole este prezentată partea teoretică pentru aprofundarea pe larg a cunoștințelor ;

*Capitolul al-5-lea este premergător cercetării și se implică în dezbaterea pe larg a intervențiilor profesionale din punctul de vedere al psihologului ,pentru a acorda servicii de calitate datorită cunoștințelor pe care aceasta le are și le aplică .

Partea finală,este complexă prin analiza și încheie lucrarea dar prezintă rezultate , discuții și o serie de concluzii susceptibile de a oferi o analiză pertinetă asupra rezultatelor obținute .

Lucrarea oferă un volum impresionant și inedit de informații care se adresează atât consilierilor și psihologilor , cât și tutror celor care sunt implicați în activitatea de îngrijire și recuperare și, în egală măsură, studenților de la psihologie întrucât aici sunt abordate o paletă largă de manifestări patologice, care oferă o bogată documentare teoretică și practică despre unele aspecte mai puțin dezvoltate în literatura de specialitate în ceea ce copii din orfelinate .

Bibliografia este vastă și de actualitate și acoperă toate capitolele din lucrare dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată la sesiunea de licență din anul 2013 .

Capitolul 5 . Organizarea și desfășurarea cercetării

5.1.motivele cercetării

Motivul acestei lucrări este :

* studiul vizând incidența, și evaluarea tuturor posibilităților de a consilia copii preșcolari din orfelinate dar și realizarea evaluării inițiale și prelucrarea statistică a rezultatelor obținute;

*gruparea procedeelor și a mijloacelor utilizate în consilierea copiilor preșcolari din orfelinate ;

*analiza diferențelor între datele de referință, existente în literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu .

5.2. Scopul lucrării

Lucrarea de față un caracter constatativ-descriptiv .Scopul a fost de arăta cum se prezintă imaginea și stima de sine a copiilor preșcolari instituționalizați prin comparație cu un lot de copii proveniți din familii normale care nu au cunoscut abandonul parental sub o formă sau alta . Așa cum s-a observat în partea teoretică a lucrării ,literatura de specialitate a subliniat în repetate rânduri importanța legăturii afective între copil și părinți ( în special de mamă) a cărei lipsă va avea repercursiuni în structurarea ,maturizarea și dezvoltarea copilului pe toate palierele lui .

Privarea copilului de nevoile afective îi va crea, cu siguranță, un handicap în plan emoțional și în planul structurării propiului Eu ,în legătură cu care imaginea de sine reprezintă o componentă principală .

O altă nevoie fundamentală a oricărui copil este dobândirea autoaprecierii realiste și a respectului de sine .Copilul care crește și este educat în Instituții ale statului ,va întâmpina dificultăți în structurarea unui Eu armonios și capabil de adaptare a unui status deoarece mediul instituțional nu îl ajută în formarea unei reprezentări de sine complete și coerente ( lipsesc reperele evaluative ,așa cum se întâmplă în cazul copiilor abandonați în Casele de Copii , care nu beneficiează de o îngrijire individualizată ,ci doar de o normă de grup), de aici recurgând la multe forme de violență și furie .

Ținând cont de observațiile de mai sus ,am pornit de la presupunerea că , copii instituționalizați vor prezenta o stimă de sine deficitară ,acest aspect datorându-se în primul rând lipsei satisfacerii unor nevoi fundamentale a acestor copii .

5.3. Obiectivele cercetări

Obiectivele acestei lucrări au importanță deoarece consilierea și susținerea morală și psihică a copiilor instituționalizați , joacă un rol deosebit de important în viața socială a acestora și trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode din ce în mai perfecționate care vizează menținerea și reducerea acestora într-o stare psihică satisfăcătoare.În această idee obiectivele lucrării au fost :

*consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate a temei propuse și nivelul la care se află cercetările în domeniu ;

*stabilirea ipotezelor cercetării precum și modalitățile prin care vor fi verificate;

*redactarea unei lucrări care să cuprindă desfășurarea și rezultatele finale ale cercetări în scopul popularizării acestora pentru toți specialiștii în domeniu;

*îmbunătățirea statusului emoțional al copiilor instituționalizați;

*diminuarea stărilor de furie și frustrare , pe care aceștia o afișează în mod voit față de un obiect sau față de o persoană anume ;

*o bună inserție familială și socială a copiilor instituționalizați;

*ameliorarea funcției de coordonare și control a copiilor instituționalizați;

*identificarea unor instrumente psihologice valide, prin care să evaluăm imaginea și stima de sine a copiilor instituționalizați;

*administrarea instrumentelor pe două loturi de copii instituționalizați și copii proveniți din familii normale (neinstituționalizați);

*cotarea răspunsurilor, conform instrucțiunilor autorilor instrumentelor, realizarea unei baze de date și analiza statistică a datelor obținute, în vederea identificării tendinței, în rândul tinerilor instituționalizați precum și a celor neinstituționalizați în ceea ce privește imaginea de sine și nivelul stimei de sine;

*pe baza observațiilor din literatura de specialitate, precum și a rezultatelor cercetării, am urmărit proiectarea unui program de intervenție, centrat pe îmbunătățirea imaginii de sine și pe creșterea nivelului respectului de sine la copii instituționalizați .

5.4. Ipoteza lucrării

Pornind de la observațiile din literatura de specialitate, am presupus că:

* copii instituționalizați au o imagine de sine negativă, mai accentuată

comparativ cu copii neinstituționalizați ;

* copii instituționalizați au o stimă de sine mai scăzută ,în acord cu natura negativă a imaginii de sine , comparativ cu copii neinstituționalizați ;

* copii instituționalizați dezvoltă o agresivitate fizică și verbală , mai mult sau mai puțin excesivă.

Ipotezele de lucru (operaționale) care m-au orientat în analiza cantitativă a răspunsurilor participanților au fost:

* Copii instituționalizați vor obține, în medie, scoruri semnificativ mai mari la chestionarul destinat evaluării imaginii de sine, comparativ cu copii neinstituționalizați ;

* Lotul copiilor instituționalizați va obține o medie a scorurilor la stima de sine semnificativ mai scăzută, comparativ cu lotul copiilor neinstituționalizați;

* Izolare și marginalizare din cauza diferențelor sociale ( intervine diferența dintre copii instituționalizați și copii neinstituționalizați );

*Identificarea locațiilor pentru noile servicii ;

*Există diferențe semnificative între satisfacția în viață a copiilor instituționalizați și copii neinstituționalizați ;

*Există diferențe semnificative între gradul de fericire autopercepută a copiilor instituționalizați care nu agreează ideea de a fi abandonați și copii neinstituționalizați cărora ideea de a sta cu părinți , li se pare ceva vital și firesc ;

Există diferențe semnificative în ceea ce priveste acceptarea copiilor din instituții ,care acceptă fenomenul abandonului și copii neinstituționalizați care nici măcar nu vor să aducă în discuție că acest fenomen ar exista ;

Există diferențe semnificative între copii instituționalizați care au fost abandonați și sunt obișnuiți cu acest fenomen și copii neinstituționalizați care se gândesc că pentru ei mama și tata vor fi mereu acasă .

5.5. Metodele de cercetare

Ca metode de cercetare în vederea desfășurării acestei lucrări, acumulării datelor , prelucrării subiecților și interpretării rezultatelor care au condus la formularea unor concluzii finale, s-au folosit metode ca:

Metoda documentării teoretice .Documentarea teoretică a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute .Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre problemele și nevoile copii instituționalizați.

Metoda anchetei s-a desfășurat pe baza observației copiilor instituționalizați și copii neinstituționalizați consultării fișelor și discuțiilor purtate ;

Metoda observației a constituit una dintre mijloacele principale de investigație directă a realității, a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei;

Metoda experimentlă .Experimentul constă într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental ce prelucrează atât fapte provenite din observație cât și din teste.Experimentul a presupus o stare activă a subiectului și a implicat o activare metodică care a fost orientat spre un scop precis de verificare a ipotezei .

5.6. Descrierea loturilor de copii investigați

În cercetarea acestei lucrări am investigat două loturi de copii dintre care 43 de copii instituționalizați în Centrul de Plasament și 32 de copii neinstituționalizați ,proveniți din familii normale ,elevi la școala .

În total, au fost investigați 75 de copii (53 de băieți și 22 de fete), cu vârste cuprinse între 5 și 8 de ani .

Dintre copii instituționalizați, 18 au fost fete și 25 – băieți, cu vârste cuprinse între 5 și 8 de ani.

Motivele instituționalizării acestora în Centrul de plasament au fost :

*abandon ;

*decesul ambilor părinți;

*decăderea părintelui din familia monoparentală din drepturi sau a ambilor părinți;

*situații familiale precare din punct de vedere socio-economic ;

*familii dezintegrate ;

*emigrarea părinților și plasarea acestora la rude care au renunțat în cele din urmă la creșterea și educarea acestora .

Pe lângă simptomele specifice instituționalizării, unii dintre copii instituționalizați prezentau o serie de tulburări de comportament specifice.

Dintre copii proveniți din familii normale (neinstituționalizați), 15 au fost

fete și 17 – băieți. Vârstele acestora au variat între 3 și 6 ani, fiind preșcolari la Grădinița nr .

Vârsta medie a copiilor neinstituționalizați, proveniți din familii normale a fost de 3 ani.

Copiilor din lotul celor instituționalizați li s- au completat chestionarele care le-au fost administrate în grupuri mici (5-6 subiecți), în mai multe zile diferite, pe perioada a două săptămâni.

Am acordat o atenție specială supravegherii acestora, pentru a se evita situația inspirării răspunsurilor prin influența reciprocă. Culegerea datelor a fost realizată în perioada martie-mai 2013 .

Din eșantionul de mai sus , am efectuat un studiu de caz individual , pentru a scoate în evidență , nevoile și stima de sine a copilului instituționalizat.

5.7.Instrumentele utilizate pentru colectarea datelor

Pentru colectarea datelor referitoare la stima și la imaginea de sine, am aplicat două chestionare:

Scala de stimă de sine ETES (Echelle Toulousaine d’Estime de Soi) –

Chestionarul de autoapreciere a imaginii de sine, inspirat de cercetările asupra imaginii de sine și a rolului acestuia în psihoterapie.

Scala Toulouse de Stima de Sine (ETES) a fost inspirată din instrumente deja existente .

Deoarece integrează diferite fațete ale stimei de sine, ETES permite obținerea unui scor global și a cinci scoruri parțiale, corespunzătoare celor cinci aspecte pe care le operază. Două dintre acestea, respectiv aprecierea controlului emoțional și evaluarea sinelui proiectiv, sunt dimensiunile sau fațetele pe care ETES-ul le propune în plus, față de scalele anterioare omoloage, focalizate mai mult pe sondarea sinelui fizic, social sau școlar.

În varianta construită pentru copii, scala ETES este alcătuită din de itemi cu răspunsuri dihotomice de tip DA sau NU , repartizați câte 12 pe fiecare din cele cinci dimensiuni.

Fiecare item este cotat cu un punct dacă subiectul a răspuns conform grilei de corectare.

Scorurile pentru fiecare dintre subscale se obțin prin însumarea scorurilor la itemii componenți.

De asemenea, se poate calcula un scor total, însumandu-se scorurile la cele cinci subscale.

În cercetările cu caracter teoretic sau aplicativ, autorii recomandă să se opereze atât cu scorurile pe dimensiuni, cât și cu cel global. Dar în scopuri de diagnostic pentru orientare, selecție sau pentru consiliere a copiilor instituționalizați ,pe anumite probleme, scorurile la Sinele emoțional, social, scolar, fizic, respectiv proiectiv, sunt mult mai informative și au o valoarea prognostică mai mare decât scorul global la scală.

Aplicațiile experimentale ale ETES-ului, efectuate pe grupe de copii instituționalizați au relevat aspecte interesante privind importanța unor dimensiuni ale stimei de sine și a diferențelor de autoevaluare în raport cu vârsta și sexul subiecților.

Structura multidimensională a scalei ETES permite lărgirea și rafinarea posibilităților de lucru ale psihologului consilier școlar, psihoterapeutului sau ale clinicianului și asta pentru că, autoevaluările pe care le permite posibile scala înseamnă, pentru subiect, o nouă treaptă în conștientizarea propriilor trăiri asociate caracteristicilor și competențelor sale și, prin aceasta, o cale de reajustare a stimei de sine, de asumare și clarificare a propriei identități, de creștere a eficienței propriilor acțiuni.

Tabelul 1 prezintă pe scurt semnificațiile fiecăreia dintre cele cinci subscale (corespunzătoare dimensiunilor sau fațetelor sinelui).

Chestionarul de autoapreciere a imaginii de sine integrează rezultatele și observațiile din cercetările întreprinse de Carl Rogers asupra acestei dimensiuni a personalității, pe care autorul citat a considerat-o ca având o relevanța deosebită în procesul terapeutic.Fundamentul teoretic include ideea potrivit căreia oamenii au competențele necesare pentru a se privi din exterior, cu alte cuvinte pentru a-și analiza propria lor persoană.

Rogers a observat că multe dintre persoanele care se prezentau la psihoterapie aveau o imagine de sine negativă, prezentau o discordanță (discrepanță) între ceea ce ar fi dorit să fie și ceea ce credeau că sunt, în momentul respectiv.

Astfel de discrepanțe între felul în care se vedeau persoanele respective și ceea ce ar fi dorit să fie ele l-au condus pe Rogers către elaborarea teoriei conflictului dintre Eul actual și Eul ideal. Acest conflict poate conduce la sentimente de frustrare, stres și la o stimă de sine scăzută. Pentru unii dintre noi, conflictul între Eul actual și cel ideal poate părea copleșitor și poate conduce chiar la depresie, în timp ce pentru alții un astfel de conflict poate constitui modalitatea prin care își mobilizează resursele necesare atingerii idealurilor propuse.

Chestionarul prezintă o listă de 32 de adjective , reprezentând atât caracteristici personale pozitive (de exemplu: plin de umor, entuziast, demn de încredere, politicos, sincer, puternic etc.), cât și negative (de exemplu: emotiv, fragil, interiorizat, cinic, invidios, impulsive,frustrate ,agresiv, etc.).

Chestionarul nu implică răspunsuri greșite sau corecte, ,,bune” sau ,,rele”, ceea ce contează fiind felul în care subiectul se vede și se evaluează pe sine însuși.

Subiecțiilor trebuie să li citească cu atenție lista și să pună, în coloana Cum sunt în prezent, câte un ,,X” în dreptul fiecărui adjectiv, pe care îl consideră ca fiindu-I caracteristic. Apoi, fără a privi semnele făcute în prima coloană, trebuie să recitească lista de adjective și să pună câte un ,,0”, în coloana Cum aș dori să fiu, în dreptul fiecărui adjectiv, pe care ar dori să-l caracterizeze.

Scorarea se face acordând câte un punct pentru fiecare adjectiv notat cu ,,X”, respectiv cu ,,0” în cele două coloane, respectiv pentru fiecare dintre adjectivele care nu au fost notate în nici una dintre cele două coloane. Apoi, se însumează punctele obținute, astfel obținându-se o măsură aproximativă a discrepanței dintre Eul actual, respectiv cel ideal.

5.8. Studiu de caz individual

La Direcția Generală pentru Protecția Copilului ,s-a primit o solicitare a unui asistent maternal profesionist din localitatea pentru revocarea măsurii Comisiei pentru Protecția Copilului prin care copilul Paul în vârstă de 5 ani este ocrotit de către acesta în regim de asistență maternală.

Asistentul maternal motiva decizia sa prin faptul că nu cu mult timp în urmă i se oferise posibilitatea de a pleca la muncă în Spania . Ca răspuns la solicitarea asistentului maternal , asistentul social din zona de răspundere a apelat la câteva convorbiri telefonice de informare cu asistentul social din localitatea de domiciliu al asistentului maternal .

După discuțiile realizate și după consultarea unor documente din arhiva DGPDC , a reieșit faptul că Paul provine dintr-un centru de plasament ,este orfan iar nașterea a fost înregistrată tardiv.În istoricul social al acestui copil s-au evidențiat complicații de ordin medical ,copilul suferind de malnutriție și afecțiuni ale pielii .Premergător plasamentului în regim de asistență maternal, copilul a fost internat într-o unitate spitalicească .

În spital Paul a fost abuzat fizic și sexual de un alt minor , coleg de salon cu acesta .

În urma sesizării acestor fapte ,copilul a fost supus unor investigații la un laborator de medicină legală unde medicii au confirmat abuzul sexual .

Ulterior acestor incidente , copilul a fost inclus într-un grup terapeutic ,dar pentru o perioadă scurtă de timp .Deoarece Direcția Copilului a identificat un asistent maternal ( cel în cauză) ,Paul a fost dat în grija acestuia prin hotărârea CPC .

Până în momentul apariției acestei probleme , Direcția de asistență Socială a Copilului , a instrumentat și implementat planul de permanență pentru copil ,realizând totodată și supervizarea asistentului maternal și a lucrătorului social comunitar pentru acest caz .

Toate rapoartele de activitate ale asistentului maternal și rapoartele realizate în urma vizitelor în familie de către asistență , nu au sesizat nici o abatere de la planul de permanență al copilului .

Pentru a evalua solicitarea asistentului maternal de revocare a măsurii de ocrotire asistentul social de la Direcția de Asistență Socială s-a deplasat în localitatea împreună cu lucrătorul social din zonă a efectuat o vizită la familia în care era ocrotit Paul .

Înainte de a ajunge la domiciliul asistentei maternale ,cei doi asistenți au fost abordați de un vecin care a reclamat faptul că atât soțul asistentei maternale cât și aceasta au agresat și fizic și verbal , copilul în repetate rânduri și chiar l-au forțat pe acesta să –și expună părțile intime .

Mai mult , copilul a fost înfometat de multe ori și forțat de multe ori să-și spele singur hainele .

De asemenea vecinul a mai afirmat că soțul asistentei maternal era cunoscut ca o persoană consumatoare de băuturi alcoolice .

Odată ajunși la domiciliul de reședință al asistentei maternal , Asistenții sociali au întâmpinat probleme , deoarece nimeni nu deschidea ușa , cu toate că era evident că era cineva acasă .

După lungi insistențe , soacra asistentei maternale susținea că aceasta din urmă please déjà în Spania , iar copilul rămăsese în grija ei personal .

La apariția Asistenților sociali , Paul a devenit anxios ,retras , refuzând în totalitate să răspundă la întrebările acestora ,devenind în cele din urmă furios și începând să plângă.

De la primul contact , cei doi asistenți sociali au observant că acesta prezenta o igienă precară, iar limbajul era foarte slab dezvoltat .

În urma întrevederii cu copilul și după lungi insistențe și abordări de limbaj potrivit vârstei lui , acesta a mărturisit că a fost bătut de nenumărate ori de asistenta maternal și soțul acesteia cu diferite corpuri dure ( furtun , nuia , băț , coada de topor sau sapă) și că a fost închis în toaletă și sub presiunea celui din urmă a trebuit să se autostimuleze expunându-și părțile intime .

Ca urmare a celor constatate Asistenții sociali au sesizat Corpul de control al DGPDC cu privire la existența unei situații de abuz fizic , psihic și sexual în familia unde Pasul a fost dat în plasament .

Prin urmare s-a expus efectuarea unei anchete de către corpul de control al DGPDC care a realizat o evaluare psihologică a copilului și a membrilor familiei asistentului maternal .

La scurt timp ,măsura de ocrotire a fost retrasă iar asistentului maternal i-a fost revocat atestatul ,copilul fiind dat spre ocrotire altui asistent maternal și fiind monitorizat în permanență .

Aplicarea metodelor și tehnicilor în demersul de rezolvare a cazului

Aplicarea metodelor și tehnicilor pentru studiul de caz prezentat anterior , oferă un model de instrumentare a unui caz social fără a exclude alte perspective sau abordări ,în funcție de stilul de lucru al fiecărui asistent social .

Documentarea – Imediat după ce cazul a fost semnalat spre DGPDC asistentul social din zonă a solicitat arhivei instituției eliberarea dosarului de plasament al minorului .

În dosarul acestuia s-au evidențiat o serie de acte medicale și evaluări psihologice în care nu se regăsea abuzul sexual suferit de acesta în spital .Cu toate acestea ,întrevederile avute cu lucrătorul social din localitatea și cu directorul centrului de plasament din care provenea copilul , au adus informații supplimentare dar neoficiale ,care sugerau acest abuz , drept pentru care asistentul social a contactat spitalul în care a fost internat Paul ,și prin intermediul unei solicitări oficială a cerut documente suplimentare despre presupusul abuz sexual care a avut loc cu cva timp în urmă în spital .

Astfel s-au identificat mai multe referate și evaluări psihologice care au confirmat trauma suferită de Paul .

Pe parcursul instrumentării cazului ,Asistentul social ,a comparat aceste documente cu alte evaluări psihologice realizate mai recent , încercând să identifice o coerență a acestor informații care să fie paralele cu diagnosticul menționat .

Dosarul instrumentat în acest caz a cuprins foarte multe acte :acte de stare civilă ( certificate de naștere ,certificatele de deces ale părinților ) acte medicale ,acte școlare ,fișe de evaluare psihosocială din central de plasament ,anchetă social realizată la centru ,acte juridice .

Paralel s-a recurs la identificarea unui asistent maternal cu o pregătire și o dispoziție mai mare pentru ocrotirea unor copii cu o astfel de traumă în istoricul social .

Pentru familia identificată , s-au cerut acte de stare civilă, acte medicale , cazieree judiciare ,evaluări psihologice , anterioare și prezente ,acte studii , declarații de venit .

Informațiile cuprinse în aceste documente au fost confirmate prin intermediul întrevederilor realizate cu asistentul maternal și membrii familiei acestuia .

Observația : În prima vizită efectuată în familia asistentului maternal cu ocazia primirii sesizării problematice se folosesc următoarele forme ale observației :

a.Observaia indirectă –vizează aspecte legate de primele persoane întâlnite în comunitate ( vecinul și lucrătorul comunitar)

*observația este neprogramată și spontană ;

*se pot obține informații despre problema semnalată ;

*observarea comportamentului non verbal al vecinului denunțător ,coleric ,(aduce grave acuze asistentului maternal și familiei acestuia cu privire la modul de îngrijire al copilului aflat în plasament ) ;

*atitudinea incriminator a vecinului acuzator relevă probleme de relaționare a familiei asistentului maternal cu comunitatea ;

*întrevederea neprogramată cu vecinii și rezultatele observării acestora va determina modificarea ghidului de observație pentru întrevederea cu copilul aflat în plasament și familia care l-a preluat în plasament ;

b. Observația directă :

*observarea mediului din care face parte copilul dat în plasament ;

*lipsa de la domiciliu a asistentei maternale și a soțului acesteia ;

*soacra asistentei întârzie și ezită să deschidă poarta și totodată refuzul acesteia de a prezenta locuința motivând că este încuiată și nu are cheia ;

*gospodăria are aspect îngrijit și curat ;

*observarea copilului dat în plasament (igiena acestuia este precară;

*copilul pare a fi subdezvoltat și prezintă serioase sechele de rahitism ;

*îmbrăcămintea este sumară ,deteriorată și murdară ;

*copilul este desculț deși vizita se realizează în luna aprilie ,și temperature era destul de rece;

*diferența de îngrijire dintre client și copilul natural al familiei , care au vârste apropiate;

*limbaj slab articulat , incoerent ;evidențierea unor probleme de natură logopedică ;

*detașarea emoțională a copilului față de presupusul buz sexual din partea soțului asistentei maternale ;

*în final copilul este timorat și evident stânjenit despre discutarea presupusului abuz sexual ;

în pofida problemelor pe care le are copilul este atașat de familia asistentului maternal în special de fiul natural al acestora având o relație pozitivă ;

*observarea altor membri ai familiei ;

*soacra asistentei maternale este foarte agitată prezintă comportamentul unui om surprins luat pe nepregătite ;

spre deosebire de copilul dat în plasament fiul asistentei maternal era bine îngrijit ;

un alt membru al familiei iese din casa pe care soacra asistentei maternale a refuzat să o prezinte asistentului social ;

atitudinea soacrei asistentului maternal față de copilul luat în plasament este de autoritate excesivă indiferență față de îngrijirea și dezvoltarea adecvată a acestuia;

observarea în cadrul întrevederii cu soțul asistentei maternale –presupus abuzator ;înfățișarea unei persoane prezentabile ;

comportament deschis cooperant ;

soțul asistentei maternale promovează atitudine deschisă și spune că are o relație deschisă cu copilul dat în plasament și nu recunoaște abuzul sexual ) .

*la insistențele asistentului social, copilul devine excesiv de agitat si plânge , opunând rezistență să nu plece din casa , unde pentru moment se presupune că este abuzat fizic și psihic.

Întrevederea .Analizând demersul pe care trebuie să-l realizeze asistentul social pentru evaluarea corectă și complectă a cazului ,este recomandat să se utilizeze tehnica întrevederii în următoarele situații :

*Realizarea întrevederii cu un medic din unitatea spitalicească unde s-a realizat abuzul .Întrevederea ,în acest caz ,va urmări să culeagă informații cu caracter general despre situația copilului ,având următoarele direcții de analiză :

-informații cu privire la stadiul de dezvoltare psihomotorie a copilului (dezvoltarea motorize cognitivă-în special a limbajului , comportament socio afectiv ) ;comportamentul de relaționare față de adult și alți copii ;

-starea de sănătate și evaluarea medical după semnalarea abuzului .

*Realizarea unei întrevederi cu terapeutul de la grupul de suport unde a participat copilul :

-informații cu privire la starea fizică și psihică a copilului la începutul terapiei;

-schimbările care au apărut pe parcursul terapiei ;

-recomandări pentru lucrul cu copilul dat în plasament .

*Întrevederea cu lucrătorul social comunitar :

-cunoașterea datelor pe care le deține lucrătorul social cu privire la realizarea plasamentului ,începând cu momentul de potrivire ,asistent maternal-copil ;

-informații cu privire la evoluția copilului în familie și dacă acesta s-a adaptat sau nu noilor condiții;

-informații despre modul cum recunoaște și răspunde asistentul maternal la necesitățile de dezvoltare armonioasă a copilului ; -cunoașterea situației asistentului maternal și a copilului prin prisma membrilor comunității .

*Întrevederea cu o persoană din comunitate :

-informații cu privire la astentul maternal și la modul cum se ocupă d îngrijirea și educarea copilului ;

-date despre familia asistentului maternal cu exemplificarea fiecărei caracteristici prezentate .

*Întrevederea cu copilul aflat în plasament la asistentul maternal .

*Discuția cu copilul a fost centrată pe evaluarea adaptării în familie :

-cum relaționează cu toți membrii familiei ;

-ce îi place mai mult la această familie sau dacă sunt lucruri care îl nemulțumesc ;

-dacă are prieteni în comunitate și cum își petrece timpul cu aceștia ;

-care sunt persoanele din familie de care se simte atașat .

Interviul .După ce în prealabil asistentul social a realizat o întrevedere cu persoanele implicate în caz ,acesta a programat realizarea interviului de explorare și evaluare cu Paul .Asistentul social va aplica metoda interviului la domiciliul asistentului maternal după ce și-a construit în prealabil un ghid de interviu cu întrebări specfice pentru fiecare intervievat în parte .Datorită faptului că asistentul maternal era plecat din țară pot fi intervievate următoarele persoane :mama și soacra asistentei maternale precum și copilul plasat în asistență maternal-

Interviul cu socra maternal ( în grija căreia se presupune că a fost lăsat copilul fără să se anunțe asistența socială) :

*Ce înseamnă pentru dumneavoastră venirea lui Paul în familie ?

*Cum se înțelege Paul cu nepotul dumneavoastră ?

*Ce schimbări de comportament a-ți observat la membrii familiei , după venirea lui Paul

*Cum reacționați în cazul în care Paul greșește ?

*Cum reacționează Paul în momentul în care este certat ?

*De obicei , cine îi face baie copilului ?

*Cu cine doarme copilul ?

*Credeți că și-ar dori să se întoarcă în central de plasament ?

*Credeți că și-ar dori să se întoarcă în centrul de plasament ?

Interviu cu Paul ( Ghid de întrebări )

*Cum ai fost primit de membrii familiei ?

* Te bate vre-un membru din familie ?

*Cum te înțelegi cu copilul familiei ?

*Cu cine dormi tu ?

*Cine îți face baie ?

*Cine îți spală hainele ?

*Cine te ajută la teme ?

*Te duci singur la baie sau te însoțește cineva din familie ?

*Dacă te însoțește cineva la baie , se uită insstenbt la tine ?

*Ce părere ai despre felul în care se poartă familia cu tine ?

*Cum ești pedepsit când greșești ?

*Ești sigur că nu te-au abuzat sexual nici un membru din familie ?

*Te simți bine în această familie ?

*Cât timp ai vrea să mai stai aici ?

Capitolul 6 -Rezultate și discuții

Table .2 Analiza câmpului de forțe

Grupul de suport .În etapa de intervenție s-a recurs la formarea a două grupuri multidimensionale :

I.Grup terapeutic pentru copilul abuzat .În acest sens asistentul social din zona de răspundere împreună cu psihologul din instituție ,au organizat un grup de terapie format din 6 copii dintr-un centru de plasament ,care în istoricul social prezentau evenimente similar la fel ca în cazul lui Paul .

Paul a fost inclus în acest grup terapeutic , care avea o frecvență săptămânală și se desfășura la sediul centrului de plasament .

Psihologul care îndeplinea și funcția de terapeut al acestui grup ,a aplicat mai multe tehnici și proceduri specifice acestui tip de abuz ,în special tehnici de interacțiune în grup prin care s-a încercat depășirea traumei prin diferite jocuri de rol, psihodrame și terapii iudice .

În cea de-a doua perioadă a acestui grup , au fost introduși copii care în istoricul lor social nu prezentau astfel de evenimente ,cu scopul de a lărgi sfera de interacțiune în grup.

II.Grup de suport professional .La inițiativa asistentului social care instrumenta cazul s-a format un grup de support professional ai cărui membrii au fost : Asistentul social de la cEntru , asistentul social care răspundea de zona respectivă ,psihologul DGPDC,medicul de familie ,directorul centrului de plasament din care provenea Paul,Șeful Corp Control DGPDC ,Șeful Serviciului Alternative .

Tema acestui grup de suport a fost identificarea unor soluții alternative și construirea unui plan de permanență pentru Paul.

Astfel s-a recurs la identificarea unui nou asistent maternal care a fost supus ,împreună cu întreaga familie ,la o evaluare psihosocială complexă .Auxiliar ,grupul de support a tratat aspect legate de prevenirea abuzului sexual la copii ocrotiți în familiile substituit .Membrii grupului au căzut de acord că acest grup de suport profesional să devină o resursă permanentă și pentru ceilalți lucrători sociali din comunitățile rurale .

Revenind la eșantionul prezentat înaintea cazului individual am comparat mediile obținute de lotul de copii instituționalizați, la chestionarul pentru evaluarea imaginii de sine, și diminuarea frustrării și furiei pe care aceasta o afișau ,respectiv la scala pentru evaluarea stimei de sine cu mediile obținute de lotul de copii neinstituționalizați.

Comparațiile au fost efectuate, utilizându-se testul t-Student pentru compararea mediilor a două eșantioane independente.

Toate prelucrările au fost efectuate, utilizându-se opțiunile aplicației SPSS 10.00 for Windows. Tabelul 3 prezintă datele obținute.

Tabelul .3. Variabile măsurate Copii Medii Abateri

* p < 0.05; ** p < 0.01; *** p < 0.001; ns – diferențe nesemnificative statistic

Datele obținute au indicat o diferență semnificativă statistic (t = 4.91; p < 0.001) între media notelor la chestionarul pentru autoaprecierea imaginii de sine obținute de copii instituționalizați și media notelor obținute de copii neinstituționalizați.

Lotul copii instituționalizați a obținut note, în medie, semnificativ mai mari la autoaprecierea imaginii de sine, comparativ cu lotul copii neinstituționalizați (a se vedea graficul 1).

Table 4. Statutul copiilor

Graficul 1 . Statutul copiilor

Conform observațiilor lui Carl Rogers, cu cât nota la chestionarul de autoapreciere a imaginii de sine este mai ridicată, cu atât discrepanța dintre percepția subiectivă a unei persoană, este mai ridicată.

Tabelul 5. Diferențierea totală pe sexe a copiilor instituționalizați și neinstituționalizați

Graficul 2.

Analizând datele din tabelul 3, rezultă clar tendința copiilor instituționalizați de a prezenta o discrepanță mai mare între Eul actual și cel ideal, fiind predispuși la frustrare și agresivitate , comparativ cu copii neinstituționalizați.

Așadar, datele pe care le-am obținut au confirmat prima dintre ipotezele generale (și de lucru) de la care am pornit.

Acest rezultat confirmă observațiile din literatura de specialitate, care arată dificultățile pe care le întâmpină copii instituționalizați, în ceea ce privește formarea reprezentării despre propria persoană ,fiind mereu frustrați .

Tabelul 6. Medie autoaprecierea imaginii de sine

Graficul 3

Așadar, datele pe care le-am obținut au confirmat prima dintre ipotezele generale (și de lucru) de la care am pornit.

Acest rezultat confirmă observațiile din literatura de specialitate, care arată dificultățile pe care le întâmpină copii instituționalizați, în ceea ce privește formarea reprezentării despre propria persoană ,fiind mereu frustrați .

Acestora le lipsesc reperele (părinți, frați, prieteni,rude), despre care știm că joacă un rol foarte important în formarea imaginii de sine, prin judecățile de valoare pe care le emit referitor la persoana unui individ (judecăți referitoare la conduită, competențe, capacitate de interrelaționare, etc.).

Comparațiile între mediile obținute de copii instituționalizați și mediile obținute de cei neinstituționalizați la scala ETES, destinată evaluării stimei de sine globale și a componentelor acesteia, au indicat diferențe semnificative statistic pentru următoarele patru dimensiuni legate de stima de sine:

sine emoțional (t = – 2.72; p < 0.01),

sine social (t = – 2.39; p < 0.05),

sine școlar (t = 2.50; p < 0.05)

sine proiectiv (t = – 2.04; p < 0.05)

sine educativ (t = – 40; p < 0.05)

Cele două loturi de copii nu s-au diferențiat semnificativ, în ceea ce privește nivelul global al stimei de sine, deși lotul copiilor instituționalizați a obținut o medie mai scăzută,știind că aceștia sunt mereu frustrați și în alertă conștienți că în orice moment se pot confrunta cu ceva necunoscut comparativ cu lotul copiilor neinstituționalizați, care știu că în mediul familial sunt mereu ocrotiți și protejați .

Graficul nr.4

Pentru prima dimensiune legată de stima de sine,diferența a fost semnificativă în favoarea lotului de copii neinstituționalizați, care au obținut o medie mai mare, comparativ cu cei instituționalizați deoarece frustrarea,supărarea și starea negativă pe care o aveau era evidentă.

Acest rezultat trebuie interpretat din perspectiva lipsei de afectivitate și a carențelor în planul conduitei emoționale, specifice în cazul copiilor instituționalizați.

Legăturile afective slabe sau chiar absente, pe care copilul instituționalizat le are cu familia sa își pun amprenta asupra capacității acestuia de gestionare a emoțiilor, asupra maturității în planul conduitei emoționale.

Și pentru cea de-a doua dimensiune a stimei de sine, copii neinstituționalizați au obținut o medie mai mare, comparativ cu cei instituționalizați.

Acest rezultat trebuie privit din perspectiva dimensiunii sociale, specifice dezvoltării copiilor instituționalizați.

Tabelul 7. Concordanța stării copilului

Graficul nr.5

Într-adevăr, o caracteristică a mediului instituțional o constituie sărăcia relațiilor interpersonale și a celor afective, copii instituționalizați având un cerc restrâns de prieteni și de persoane semnificative, precum și competențe slab dezvoltate, în ceea ce privește interrelaționarea, fapt ce îi face să devină agresivi și frustrați .

Este normal ca autopercepția copiilor instituționalizați, legată de această stare de lucruri, să influențeze nivelul stimei de sine, legată de competențele în plan social.

În schimb, în ceea ce privește sinele școlar, copii instituționalizați au obținut o medie semnificativ mai ridicată, comparativ cu cei neinstituționalizați.

Acest rezultat pare nefiresc, dacă ne gândim la nivelul abilității școlare a copiilor instituționalizați, care, de regulă, prezintă probleme legate de dezvoltarea cognitivă (întârzieri datorate lipsei de stimulare, precum și blocaje datorate unei întârzieri în dezvoltarea psihică în general).

Este normal ca autopercepția copiilor instituționalizați, legată de această stare de lucruri, să influențeze nivelul stimei de sine, legată de competențele în plan social.

În schimb, în ceea ce privește sinele școlar, copii instituționalizați au obținut o medie semnificativ mai ridicată, comparativ cu cei neinstituționalizați.

Acest rezultat pare nefiresc, dacă ne gândim la nivelul abilității școlare a copiilor instituționalizați, care, de regulă, prezintă probleme legate de dezvoltarea cognitivă (întârzieri datorate lipsei de stimulare, precum și blocaje datorate unei întârzieri în dezvoltarea psihică în general).

Mai remarcăm o diferență în favoarea copii lor instituționalizați, în ceea ceprivește sinele fizic (medie a notelor mai ridicată), însă diferența față de copii neinstituționalizați nu a fost semnificativă statistic.

În schimb, lotul de copii instituționalizați a obținut o medie a notelor la dimensiunea stimei de sine, legată de sinele proiectiv, semnificativ mai scăzută, comparativ cu lotul de copii neinstituționalizați.

Acest rezultat trebuie legat de perspectiva sumbră a viitorului, așa cum aceasta tinde să apară, probabil, în percepția copiilor instituționalizați, care sunt lipsiți de sprijinul emoțional, moral și material al familiei, necesar orientării copiilui în ceea ce privește cariera profesională și planurile de întemeiere a propriei lui familii.

Observăm că datele obținute, în urma efectuării comparațiilor, exprimă tendința copii lor instituționalizați de a avea reprezentări mai slab structurate cu privire la propriile competențe în plan emoțional, precum și cu privire la propriul viitor.

Beneficiind de o educație adecvată și de sprijinul afectiv și material al familiei, copii neinstituționalizați manifestă tendința de a avea o mai mare încredere în oferta anilor care vor urma, comparativ cu copii care își petrec o parte sau toată copilăria în centrele de plasament, neavând astfel posibilitatea de a-și forma o imagine clară despre propriile lor resurse, precum și un plan coerent de dezvoltare personal , de aici rezultând și dezvoltarea frustrării și a stării negative .

Așadar, datele pe care le-am obținut, în urma efectuării comparațiilor între mediile obținute de copii instituționalizați și cele obținute de copii neinstituționalizați, au confirmat parțial și cea de-a doua dintre ipotezele generale (de lucru) de la care am pornit.

Etapele experimentului au fost următoarele:

În prima etapă – am studiat bibliografia existentă legată de tema propusă și modul de rezolvare al cazurilor, am discutat pentru aceasta cu specialiștii implicați în echipa interdisciplinară de recuperare asupra metodelor și mijloacelor aplicate și rezultatelor lor .

În etapa a doua – am selecționat subiecții și mi-am alcătuit grupa de studiu. Tot în această etapă am pregătit locul de desfășurare a experimentului, materialele și instrumentele necesare explorării și evaluării; apoi am trecut la alcătuirea fișelor personale cu datele necesare pentru fixarea diagnosticului clinico-funcțional.

În etapa a treia – s-au efectuat metode de aplicare a îngrijirilor terapeutice ce se impun la copii instituționalizați , în vederea îmbunătățirii stării psihice și emoționale ,în scopul observării evoluției acestora în cadrul parametrilor investigați pentru a face o comparație între testările inițiale și cele finale,în vederea verifcării eficienței mijloacelor aplicate.

În etapa a patra – am avut în vedere aprecierea evoluției dinamice generale a subiecților și am efectuat prelucrarea rezultatelor prin prezentarea tabelelor după care am efectuat interpretarea și redactarea lucrării

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele menționate în această lucrare , trebuie menționat faptul că fiind o ființă fragilă ,pentru o dezvoltare armonioasă ,copilul , în evoluția și devinirea sa are nevoie de sprijin și protecție continuă .

Asigurarea posibilităților și șanselor egale la formarea , educarea și perfecționarea culturii morale autoafirmarea ,problemele de educație și adaptare la mediul social ,au constituit obiectivele principale ale acestei lucrări .

În acest sens concluziile sunt elocvente :

Copilul care trăiește în condiții deosebit de dificile sau se află în dificultate din cauza problemelor de dezvoltare trebuie să I se acorde o atenție deosebită .

Instituțiile de ocrotire trebuie să satisfacă nevoile care stau la baza dezvoltării normale a copilului .

Copii care au rămas fără îngrijirea părintească , fie temporar sau permanent ,trebuie îngrijiți și educați în instituții tip internat sub atenta supraveghere a tuturor factorilor de răspundere ( asistenți sociali , asistenți maternali , psihologi , psihopedagogi , medici , profesori , etc) deoarece instituționalizarea este văzută ca un remediu sau o rampă de lansare pentru rezolvarea , pe viitor a acestor copii .

Pentru o dezvoltare normală , fizică și psihică standardele de îngrijire, trebuie să ofere și să satisfacă nevoile individuale ale copiilor .

Toți copii unei anumite grupe de vârstă ,trebuie expuși unui tratament similar .

ANEXA I

FIȘA INIȚIALĂ A CAZULUI

Modalitatea solicitării

Solicitant Nume și Prenume

Data solicitării

Tipul cazului

*Prevenire abandon

*Plasament / încredințare

*Asistența pecial

*Neglijare / Abuz

*Violența

*Copiii străzii

*Delincvență juvenilă

*Persoane cu nevoi pecial / HIV-SIDA

*Persoane singure, bătrâni

*Familii vulnerabile

*Alte situații

Date despre beneficiar

Numele și prenumele

Vârsta

Domiciliul în fapt

Situația prezentă

Părinții

Numele și prenumele mamei________________________________________

Numele și prenumele tatălui_________________________________________

Alte date relevante despre beneficiar________________________________

Motivul solicitării________________________________________________

Observații______________________________________________________

Concluzii

*Preluare caz de către asistent social_____________________________

*Referire caz către instituiția____________________________________

*Transfer caz către serviciul____________________________________

*Închiderea cazului ___________________________________________

Data completării fișei_____________________________

Asistent Social__________________________________

ANEXA II

FIȘA DE DESCHIDERE A CAZULUI

Tip de caz

Data referirii

Modalități de deschidere

*Autoreferire

*Autosesizare

*Referire

*Transfer

*Alte situații

Informații privind beneficiarul

Nume și prenume

Domiciliul

Telefon

Informații generale despre caz

Data deschiderii cazului

Asistentul social care a preluat cazul

Ghid pentru completarea

Fișei de deschidere a cazului

ANEXA III

ANCHETA SOCIALĂ

Realizată de asistentul social_______________________________________

Locul și data____________________________________________________

Persoane prezente_______________________________________________

Scopul_________________________________________________________

I.Date de identificare a beneficiarului

Nume și prenume:_______________________________________________

Locul și data nașterii:_____________________________________________

CNP:__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/ B.I._____________________

Domiciliul legal:_________________________________________________

Domiciliul în fapt:________________________________________________

Stare civilă:____________________________________________________

Studii:__________________________Ocupația:_______________________

Etnia:__________________________ Religia:________________________________

II. Date despre familie:

Date despre mama(soția)

Nume și prenume:_______________________________________________

Locul și data nașterii:_____________________________________________

CNP: __/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/ B.I._____________________

Domiciliul legal:_________________________________________________

Domiciliul în fapt:________________________________________________

Stare civilă:____________________________________________________

Studii:___________________________Ocupația:______________________

Etnia:____________________________Religia:_______________________

Date despre tata(soțul)

Nume și prenume:_______________________________________________

Locul și data nașterii:_____________________________________________

CNP: __/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/ B.I._____________________

Domiciliul legal:_________________________________________________

Domiciliul în fapt:________________________________________________

Stare civilă:____________________________________________________

Studii:___________________________ Ocupația:_____________________

Etnia:____________________________ Religia:_______________________