Metode Moderne DE Evaluare LA Biologie
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA ȘI
PERFECȚIONAREA PERSONALULUI DIDACTIC
SPECIALIZAREA: BIOLOGIE
METODE MODERNE DE EVALUARE LA BIOLOGIE
Conducător științific:
Conf. univ. dr. MARINESCU MARIANA
Autor: prof. GOLDIȘ IOANA
Școala Gimnazială Nr.1 Pietroasa
Localitatea: Pietroasa
– Oradea 2015 –
CUPRINS
Introducere
Evaluarea are un rol foarte important atât în viața noastra de zi cu zi, cât și în procesul educațional, deoarece ne permite să ne identificam punctele slabe și apoi să le corectăm. Din acest motiv am ales să tratez această temă și să identific care sunt metodele de evaluare care pot fi utilizate în procesul didactic.
În această muncă de îmbunătățire continuă a activității didactice am încercat transformarea învățării școlare într-un proces care să sprijine integrarea activă a elevilor și sporirea interesului acestora pentru disciplina biologie. Mi-am ales această temă deoarece consider că evaluarea educațională reprezintă un subiect sensibil în orice sistem de învățământ, este un subiect de actualitate și mult discutat în domeniul didacticii moderne. Efectele diferitelor acțiuni evaluative se răsfrâng nu numai în cadrul sistemului educațional ci și în afara lui: în plan cultural, social și politic. Procesul de instruire depinde în mare măsură de modul în care este proiectată evaluarea. Evaluarea didactică trebuie să se bazeze pe obiective clar definite, metode și instrumente de măsurare diverse care să asigure complementaritatea acțiunilor evaluative.
O evaluare eficientă ajută profesorii și elevii să aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele instruirii, precum și progresul și dificultățile de învățare, să identifice posibilittea alegerii unei anumite profesii și să ofere feedback-ul necesar părinților. Didactica modernă concepe evaluarea ca o autentică modalitate de transmitere și însușire de cunoștințe și de formare de abilități, capacități, competențe, comportamente. Introducerea unor metode interactive în evaluarea didactică curentă va influența în mod pozitiv evoluția școlară a elevilor privitor la propriile performanțe școlare.
În domeniul învățământului se discută și se apelează frecvent la metode alternative de evaluare: proiecte, referate, portofolii, autoevaluare, etc. În ceea ce privește studiul făcut pe această temă consider că utilizarea frecventă în actul didactic a unor metode de autoevaluare și a unor instrumente de autoevaluare de către elevi este în măsură să determine formarea competenței de autoevaluare a elevilor, precum și creșterea eficienței activității lor, îmbunătățirea rezultatelor școlare.
Fundamentarea teoretică
Capitolul I. Considerații generale privind evaluarea
Alături de predare și învățare, evaluarea este o funcție fundamentală și o componentă a procesului de învățământ, știut fiind că în prezent preocupările specialiștilor și practicienilor din domeniul Științelor educației duc la dezvoltarea teoriei și practicii evaluării didactice. Nu există act educațional care să nu implice în mod direct sau indirect, sistematic sau nesistematic, evaluarea și autoevaluarea didactică.
Evaluarea a devenit în ultimii ani, și va deveni din ce în ce mai mult, una dintre problemele majore în educație și învățământ. În centrul multor dezbateri care vizează astăzi educația se află evaluarea. Teoria și practica pedagogică propun astăzi o multitudine de abordări ale evaluării școlare, a căror analiză scoate în evidență transformări importante ale conceperii și punerii în practică a acestui demers.
Demersul evaluativ trebuie să fie centrat tot mai mult pe învățarea de către elev, pe procesele cognitive ale acestuia, pe reglarea și autoreglarea cunoașterii.
La nivel de macrosistem, evaluarea reprezintă un subsistem al procesului de învățământ, prin care se măsoară și se apreciază eficiența acestuia, respectiv nivelul de atingere a finalităților educaționale prestabile.
Scopul major al evaluării didactice îl constituie sprijinirea activității de învățare a elevilor, a progresiei învățării și cunoașterii realizate de aceștia. În vederea atingerii obiectivelor educaționale, a performanțelor, competențelor și standardelor vizate, actul educativ este considerat drept un parteneriat între elev ca evaluat și profesor ca evaluator.
Rolul important al evaluării în educație este justificat prin nevoia de a măsura eficacitatea și eficiența procesului de instruire, de a obține informații relevante privind rezultatele școlare ale elevilor, de a asigura menținerea standardelor și de a oferi feedback-ul necesar tuturor celor implicați în educație.
Evaluarea didactică nu trebuie considerată ca punct terminus a unei activități, ci o etapă utilă, necesară, indispensabilă în cadrul activității de instrucție și educație, elementele sale de feed-back formativ și sumativ având o eficiență crescută privind modalitățile de reglare a demersului didactic.
Ce vizează evaluarea didactică la nivel de microsistem ?
La nivel de microsistem, al activităților instructiv-educative concrete, evaluarea are ca scop cunoașterea randamentului școlar, respectiv raportul dintre: performanțele realizate și demonstrate de elevi/ performanțele anticipate și proiectate de cadrul didactic. Evaluarea își propune să obțină și să valorifice informații referitoare la:
– prestația elevilor, adică descrierea calitativă și cantitativă a abilităților și capacităților lor intelectuale, practice și comportamentale, formularea unor judecăți de valoare în legătură cu acestea, respectiv cu concordanța dintre performanțele anticipate și cele dobândite conform obiectivelor operaționale;
– prestația cadrului didactic, respectiv competențele de care dispune;
– programul educativ și despre curriculum educațional, despre calitatea, pertinența și eficiența acestora;
– valorificarea tuturor informațiilor obținute necesare în formularea de aprecieri și emiterea unor judecăți de valoare;
– adoptarea de decizii referitoare la viitoarele demersuri educaționale.
Prin intermediul evaluării didactice, elevul primește confirmarea externă oficială a performanțelor sale și, implicit, a modului său de autovalorizare.
Surprinderea de către profesor a reușitelor sau eșecurilor realizate de elevi în timpul diferitelor secvențe ale instruirii, permit acestuia reglarea activității următoare în mod corespunzător și conștientizarea cauzelor ce au determinat unele neajunsuri: evaluarea – strategiile evaluative – constituie o componentă importantă a procesului instructiv-educativ, fiind implicată în fiecare moment în activitatea de predare-învățare.
Pornind de la realitățile obiective ale evaluării, în atenția profesorilor de biologie…!
1.1. Delimitări conceptuale
Problematica evaluării progresului școlar înregistrat de elevi este extrem de complexă și reclamă folosirea unor concepte sau sintagme-cheie a căror clarificare este esențială în vederea înțelegerii corecte a întregului proces de evaluare.
Vom reda, într-o ordine cronologică, câteva accepțiuni referitoare la evaluarea pedagogică (didactică), pe care le considerăm sugestive din punctul de vedere al profesorului de biologie:
Evaluarea reprezintă: totalitatea activităților prin care se colectează, organizează și interpretează datele obținute în urma aplicării unor instrumente de măsurare în scopul emiterii unei judecăți de valoare, pe care se bazează o anumită decizie pe plan educațional.
Evaluarea în educație reprezintă demersul complex, cu caracter cumulativ-integrativ, de raportare adecvată și utilă, în activitatea curentă din sistemul de învățământ, pe nivele, contexte și secvențe bine precizate, la finalități definite în prealabil, a modului de înaintare spre obținerea de rezultate concrete, prin ocazionarea, colectarea și interpretarea promptă și realistă a tuturor informațiilor apte să contribuie la elaborarea unor judecăți de valoare cu veleități constatative, explicative, dar și de ameliorare și optimizare prezentă și ulterioară atât a procesului, cât și a produselor predării-învățării-formării educabililor (D. Ungureanu, 2001, p. 35).
Sintagma „evaluare didactică” reunește totalitatea demersurilor evaluative și autoevaluative circumscrise diferitelor nivele ale procesului de învățământ și referitoare la relația directă cadru didactic-elev (M. Bocoș, 2007, p. 261).
Evaluarea școlară este procesul prin care se delimitează, se obțin și furnizează informații utile despre comportamentul școlar al elevilor, permițând luarea unor decizii ulterioare în scop ameliorativ (C. Cucoș, 2008, p. 28).
Evaluarea didactică reprezintă acțiunea complexă de colectare a unui ansamblu de informații suficient de pertinente, valide și fiabile în legătură cu activitatea de învățare și formare, de examinare a gradului de adecvare între acest ansamblu de informații și un ansamblu de criterii pertinente stabilite în corespondență cu obiectivele instruirii, fixate în prealabil (M. Bocoș, 2013, p. 111).
Din analiza acestor definiții observăm că evaluarea presupune formarea unei imagini reale a celui evaluat, evidențiindu-se, în primul rând, aspectele pozitive ale întregului proces de învățare și formare parcurs de acesta – nivelul de cunoștințe, calități, capacități, aptitudini – și alături de acestea aspectele negative ale procesului de învățare și formare – lacunele, confuziile, greșelile -, fără a se transforma însă într-o evaluare-sancțiune.
Evaluarea școlară este procesul prin care se delimitează, se obțin și se furnizează informații utile, permițând luarea unor decizii ulterioare. Actul evaluării presupune trei momente relativ distincte:
Cele trei momente principale ale evaluării didactice, consacrate în literatura de specialitate sunt (V. Blândul, 2012, p. 224):
măsurarea consecințelor instruirii – constă în atribuirea unor simboluri menite să cuantifice achiziționarea unor comportamente de către elevi;
aprecierea – semnifică emiterea unei judecăți de valoare privitor la un comportament observabil raportat la un cadru de referință;
decizia – prelungește actul aprecierii într-o notă, caracterizare etc. și recomandă măsuri de ameliorare a activității didactice ulterioare.
În pofida faptului că această ,,triadă” a fost validată de-a lungul timpului de pedagogi celebri, precum M. Ionescu, C. Cucoș, I. Nicola, I.T. Radu etc., opinăm că evaluarea didactică ar fi incompletă fără argumentarea în fața elevilor a deciziei luate de profesor. Aceasta poate fi înțeleasă ca o justificare în plan pedagogic a motivelor care au condus către formularea unei aprecieri, respectiv emiterea unei note/ calificativ.
Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a formării. Operația de evaluare nu este o etapă supraadăugată ori suprapusă procesului de învățare, ci constituie un act integrat activității pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justeței secvențelor educative, a componentelor procesului didactic și un mijloc de delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor educaționale.
Alain Kerlan (apud Radu, 1999, p.13) consideră că evaluarea se face pornind de la următoarele întrebări – cheie:
pentru ce se face evaluarea ( care sunt funcțiile acesteia) ?
în raport cu ce ( care este sistemul de referință ) ?
pentru cine ( care sunt destinatarii evaluării ) ?
ce se evaluează ( conduite, rezultate, procese, evoluții ) ?
cu ajutorul căror instrumente și prin ce proceduri se face evaluarea ?
Din analiza definițiilor evaluării se evidențiază următoarele (N. Jurcău, 2003, p. 88):
1. evaluarea educațională este o formă de evaluare întemeiată pe precizarea unui set de obiective;
2. în baza aprecierii gradului de realizare a acestor obiective se pot face judecăți cu caracter obiectiv, întemeiate pe interpretarea datelor reale, colectate pe parcursul procesului;
3. judecățile de valoare elaborate pot fi folosite atât pentru optimizarea continuă a procesului, cât și pentru luarea unor decizii cu caracter de politică educațională.
Din acest motiv, se impun a fi clarificate încă trei concepte-cheie:
Autoevaluarea – reprezintă capacitatea elevilor de a emite judecăți valorizatoare asupra competențelor și performanțelor școlare proprii, a propriei sale persoane, în general;
Interevaluarea (coevaluarea) – procesul de înregistrare și valorizare a performanțelor efective care se realizează între persoane având statute școlare egale (elevi), factorul diferențiator fiind reprezentat de experiența acestor persoane în domeniul vizat;
Evaluarea didactică interactivă – reprezintă o modalitate de verificare și examinarea a comportamentelor obiectivate în care intervenția profesorului se concretizează în interesul pedagogic și în sprijinul prompt, sistematic și continuu acordat elevilor, în vreme ce implicarea acestora îmbracă forma autoevaluării/ respectiv interevaluării.
O pedagogie activă și interactivă coerentă înglobează în mod obligatoriu evaluarea propunându-și să analizeze progresul învățării și cunoașterii realizate de elevi, să releve reușitele, dar și nereușitele și dificultățile acestora, și, prin urmare, să îi ajute cât mai eficient să facă față sarcinilor de instruire.
1.2. Formele, funcțiile, conținutul evaluării
În practica școlară cotidiană, cel mai frecvent, se operează cu criteriul temporal de evaluare didactică, rezultând ceea ce Ramona Cristina Pachef (2008, p. 52)/ respectiv Valentin Blândul (2012, p. 227) numește evaluare în ,,3 timpi”:
a. Evaluare inițială – oferă informații utile despre nivelul de pregătire al elevilor și despre potențialul lor de învățare la începutul unei activități.
Principalele funcții ale evaluării inițiale sunt următoarele:
constatativă, prin intermediul acesteia profesorul își formează o imagine raportată la eficiența actului de predare și a modului de articulare al secvențelor de predare și învățare. Elevul conștientizează nivelul performanțelor sale școlare. Este funcția de apreciere a rezultatelor școlare obținute, prin raportarea la obiectivele educaționale propuse. Este o constatare a măsurii în care activitatea instructiv-educativă a fost eficientă și și-a atins scopul. Se stabilește dacă elevii și-au însușit noțiunile, și-au asimilat cunoștințele, și-au format abilitățile etc.;
diagnostică are rolul de a evidenția carențele procesului instructiv-educativ și de a remedia punctele critice. Profesorul inventariază neajunsurile survenite în activitatea sa, evidențiază și interpretează lacunele existente în planul pregătirii elevilor și cauzele lor. Elevul realizează o radiografiere a capacităților performanțiale pe care și le-a supraevaluat sau subevaluat și interpretează, explicându-și totodată aceste discrepanțe. Sunt identificați factorii și cauzele care determină nivelul rezultatelor, respectiv cauzele succesului/ insuccesului școlar;
predictivă/ prognostică se manifestă pe fundalul funcției diagnostice, fiind complementare. Evaluarea face predicții asupra performanțelor viitoare ale evaluaților, asupra evoluției ulterioare, sprijină deciziile de orientare școlară și profesională. În cadrul acestei funcții, activitatea profesorului se concretizează în precizarea cu o mare claritate a obiectivelor urmărite și folosește metode de predare alternative, în vederea optimizării procesului instructiv-educativ. Elevul își revizuiește stilul propriu de muncă și modul de dozare al efortului de învățare. Funcția se referă la o anticipare a performanțelor viitoare ale elevilor pe baza rezultatelor înregistrate;
de selecție/ de discriminare a elevilor, care permite clasificarea/ ierarhizarea rezultatelor obținute de aceștia, în condițiile existenței, de obicei, a unui număr limitat de locuri, pe o treaptă superioară de învățământ. În acest caz evaluarea oferă posibilitatea alegerii/selecției, clasificării și/ierarhizării elevilor după criteriul calității performanțelor școlare înregistrate.
b. Evaluarea dinamică/ pe parcurs/ continuă – se realizează pe parcursul activității didactice și vizează surprinderea rezultatelor elevilor în diferite momente ale acesteia.
Aceasta are rolul de a evidenția în ce măsură au fost îndeplinite obiectivele educaționale prestabile și care sunt eventualele lacune în pregătirea elevilor, care ar trebui depășite.
Principalele funcții ale evaluării dinamice/ pe parcurs/ continue ar putea fi (O. Dandara și colab., 2012, p. 155 și urm.):
diagnostică – vezi caracterizarea de mai sus;
prognostică – vezi caracterizarea de mai sus;
motivațională care „constituie practic resortul energetic și orientativ al desfășurării procesului instructiv-educativ”. Aprecierile obiective ale profesorului, raportate la nivelul performanțial al elevului au rolul de a încuraja succesul, caz în care progresul școlar este influențat în sens ascendent. Această funcție permite profesorilor să-și organizeze activitatea didactică în raport cu performanțele elevilor, iar acestora să-și adapteze efortul de învățare în raport cu dinamica rezultatelor.
c. Evaluarea finală (de bilanț). Evaluarea sumativă (finală/ cumulativă) furnizează informații relevante asupra nivelului de performanță ale elevilor (raportate la programa școlară) și se realizează la sfârșitul unei perioade mai lungi de instruire (capitol, semestru, an școlar, ciclu de școlarizare) și urmărește constatarea eficienței acțiunii instructiv-educative întreprinse în acest interval de timp. Aceasta surprinde nivelul de pregătire al elevilor, exprimat în termeni de competențe sau abilități:
de certificare a nivelului abilităților intelectuale și practice ale elevilor la sfârșitul unei perioade lungi de instruire, a unui an școlar, a unui ciclu curricular etc. Funcția este legată de faptul că evaluarea relevă și evidențiază performanțele elevilor – abilități intelectuale și practice, competențe;
de orientare școlară și profesională, prin intermediul acestei funcții, evaluarea performanțelor elevilor furnizează informații utile elevilor, părinților și profesorilor, cu privire la alegerea formei de învățământ;
de comunicare – informare în interiorul și în afara sistemului de învățământ cu privire la randamentul activităților desfășurate;
de selecție – vezi caracterizarea de mai sus.
În teoria și practica pedagogică se vorbește tot mai mult de o taxonomie a evaluării. Cel mai utilizat este criteriul care ține cont de momentul temporal de realizare a evaluării.
În tabelul de mai jos (tabelul nr. 1) vor fi enumerate criterii de clasificare a evaluării.
■ Tabelul nr. 1 Criterii de clasificare a evaluării
În publicațiile de specialitate modalitatea aplicării evaluării formative este următoarea (V. Cabac, 1999):
Evaluarea în învățământ este o problema veche, cu valențe noi, un subiect controversat, mai ales datorită încărcăturii sale morale, știut fiind că prin evaluare se realizează clasificări și selecții, uneori deosebit de importante pentru soarta oamenilor. Evaluarea este un proces, nu un produs, deci o activitate etapizată, desfășurată în timp; ea nu se rezumă numai la notarea elevilor ci vizează domenii și probleme mult mai complexe; evaluarea implică un șir de măsuri, comparații, aprecieri, pe baza cărora se pot adopta anumite decizii menite sa optimizeze activitatea. Elementele de bază ale evaluării sunt: informațiile, aprecierile și deciziile. Pentru realizarea unei evaluări eficiente, primordial este cum ne organizăm și ne desfășuram activitatea didactică dar și cum o proiectăm.
Iată schematic raportul dintre funcțiile evaluării (respectiv formele) și momentul de timp în care se realizează:
La începutul procesului Pe parcursul procesului La sfârșitul procesului
Sensul procesului de predare – învățare
◘ În atenția profesorilor de biologie!….
Cadrele didactice, în practica pedagogică, evaluează componentele următoare ale procesului instructiv-educativ:
cunoștințele acumulate ale elevilor, în funcție de volum, capacitate de aplicare în practică și capacitate de transfer;
capacitatea de aplicare a cunoștințelor se referă la demersurile teoretice sau acțiunile practice ce se concretizează în formarea de priceperi, deprinderi, abilități, tehnici de lucru, strategii de rezolvare a problemelor etc.
capacitățile intelectuale ale elevilor: deprinderi de muncă intelectuală, capacitate de analiză, sinteză, abstractizare, generalizare, capacitatea de autoinstruire, educație permanentă;
trăsăturile de personalitate și conduită ale elevilor, fiind apreciate aptitudinile, trăsăturile de caracter, nivelul de deschidere pentru educația tehnologică și tehnologii, comunicarea atât cu profesorul cât și cu grupul.
Capitolul II . Metode tradiționale de evaluare
Metoda de evaluare este „o cale prin care profesorul oferă elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire al cunoștințelor, de formare a diferitelor capacități, testate prin utilizarea unei diversități de instrumente adecvate scopului urmărit” (A. Stoica, 2001).
Rolul profesorului este esențial, în ceea ce privește folosirea metodelor de evaluare, pentru asigurarea calității predării, învățării și evaluării, în acord cu standardele timpului nostru. Profesorul de educație tehnologică poate transforma secvențele de evaluare în adevărate momente ,,de vârf” ale activității sale.
Dat fiind caracterul multidimensional și complex al demersului evaluativ, este necesară prefigurarea de strategii de evaluare care vor fi puse în practică prin valorificarea de metode, tehnici și instrumente de evaluare. A evalua semnifică (M. Bocoș, 2013, p. 111):
a confrunta un ansamblu de informații colectate din practica educațională, referitoare la procesele curriculare, cu un ansamblu de criterii evaluative pertinente;
a lua decizii (a efectua judecăți de valoare, a acorda note sau calificative);
a revizui continuu obiectivele educaționale;
a eficientiza continuu procesele și produsele curriculare.
Metodele de evaluare se clasifică, astfel:
tradiționale care cuprind:
– probe scrise
– probe orale
– probe practice
complementare (alternative, moderne) care cuprind:
– observarea sistematică a elevilor
– investigația
– proiectul
– portofoliul
– tema pentru acasă
– tema de lucru în clasă
– autoevaluarea.
Metode tradiționale de evaluare
Evaluarea tradițională și evaluarea modernă au caracteristici proprii care conduc la diferențieri majore. Ele nu sunt însă net separate nici conceptual și nici temporal; coexistă în câmpul educațional ( Radu, 1999, Cerghit, 2003 ).
Teoria și practica evaluării confirmă că decizia profesorului de a utiliza tipul de probe în cadrul metodelor tradiționale de evaluare, ar trebui să se întemeieze pe rațiuni care țin de:
obiectivele evaluării în situația concretă;
informațiile pe care profesorul dorește să le obțină prin tipul de evaluare;
analiza tuturor resurselor (procedurale, materiale, temporale).
Avantajele și dezavantajele metodelor tradiționale de evaluare sunt prezentate în tabelul nr. 2
■Tabelul nr. 2 Metode tradiționale de evaluare: avantaje și dezavantaje (M. Marinescu, p. 130-131)
Capitolul III. Metode complementare de evaluare
În ultimii ani, au devenit din ce în ce mai frecvent administrate o serie de strategii complementare de evaluare cu rol de a implica mai mult elevii în procesul educațional.
Succint, principalele strategii complementare de evaluare a progresului școlar înregistrat de elevi vor fi prezentate în tabelul nr. 3
■Tabelul nr. 3 Strategiile complementare de evaluare (V. Blândul, 2012, p. 223)
Metoda testelor în evaluare
Una dintre metodele considerate a avea gradul cel mai înalt de obiectivitate în evaluarea progresului școlar este reprezentat de testul didactic.
Există diferențe sensibile între testele standardizate elaborate de specialiști și cele elaborate de profesori, evidențiindu-se următoarele (tabelul nr. 4):
■Tabelul nr. 4 Caracteristici ale tipurilor de teste
Etapele care ar trebui parcurse pentru elaborarea unui test didactic sunt următoarele (A. Stoica, 2003; V. Blândul, 2012, p. 223-224):
precizarea cu claritate a obiectivelor (informative și formative);
documentarea prealabilă și stabilirea materiei din care se va susține testarea;
stabilirea variantelor de itemi și elaborarea acestora;
organizarea testului;
cuantificarea testului;
experimentarea testului;
aplicarea pe scară largă a testului didactic.
Pentru o documentare de detaliu asupra grilelor folosite de cadrul didactic în aprecierea elevilor recomandăm: Marin Manolescu (2006), Evaluarea școlară. Metode, tehnici, instrumente, Editura Meteor Press, București (cap. V, pp. 176-182) și capitolul Teoria și practica evaluării educaționale (activități, conduite, rezultate) formale și nonformale: structuri, forme, funcții, relații, mecanisme, disfuncții. Strategii și metode de evaluare și autoevaluare. Orientări noi. Aplicații, scris de Profesorul Marin Manolescu și Stan Panțuru, în volumul colectiv Pregătire psihopedagogică. Manualul pentru definitivat și gradul didactic II (coord. Dan Potolea, Ioan Neacșu, Romiță Iucu, Ion-Ovidiu Pânișoară, 2008, pp. 305-352).
Tipuri de itemi
Itemul pedagogic reprezintă un element al testului pedagogic, exprimat prin formularea unei întrebări integrate în structura unui chestionar standardizat care vizează evaluarea elevului în condiții de maximă rigurozitate ( Landsheere, 1992, p. 173).
Se va folosi următoarea „definiție de lucru” a itemului:
Item = întrebare + formatul acesteia + răspunsul așteptat
Practica evaluării a evidențiat că cel mai des utilizat criteriu, de către profesori, este gradul de obiectivitate în corectare. Ținându-se cont de acest criteriu itemii sunt:
– obiectivi;
– semiobiectivi;
– subiectivi (cu răspuns deschis).
■Tabelul nr. 5 Caracteristicile tipurilor de itemi
După unii autori itemii se clasifică (D. Crețu, 1999, p. 139):
a. itemi ,,deschiși”: – itemi cu răspuns binar (da/ nu, corect/ greșit, adevărat/ fals)
– itemi cu alegere multiplă
– itemi ,,pereche”
– itemi de ordonare
b. itemi ,,închiși”: – itemi cu răspuns construit
– itemi propoziție lacunară
-desene lacunare
-eseu
În tabelul de mai jos (tabelul nr. 6) sunt prezentate utilizarea, avantajele și dezavantajele celor trei tipuri de itemi.
■Tabelul nr. 6 Utilizarea, avantajele și dezavantajele celor trei tipuri de itemi
Aplicații
Capitolul IV. Exemplificări privind metode moderne de evaluare la biologie.
Instrumentele tradiționale de evaluare se dovedesc incomplete în unele situații evaluative. Există o serie de obiective educaționale – în special cele care aparțin domeniului afectiv – ce contribuie decisiv la dezvoltarea personalității elevului și care nu pot fi măsurate prin utilizarea metodelor clasice. Metodele complementare de evaluare permit profesorului să adune informații cu privire la activitatea sa la clasă și să utilizeze instrumente adecvate la specificul situațiilor instructiv- educative.
Metodele complementare de evaluare sunt următoarele:
Referatul
Investigația
Proiectul
Portofoliul
Observarea sistematică
Autoevaluarea
În ceea ce urmează am descris și exemplificat metode moderne de evaluare la disciplina biologie.
1.Observația sistematică a activității și comportamentului elevilor în timpul activității didactice. Această metodă furnizează o serie de informații utile, greu de obținut prin alte metode, cum ar fi: prestația elevilor în cadrul activității, măsura în care participă la oră, participarea mai multor elevi la fixarea cunoștințelor chiar și cei slabi, răspunsuri bune la verificarea noțiunilor acumulate, etc.
Pentru înregistrarea informațiilor, profesorul de biologie are la dispoziție:
Fișe de evaluare
Scara de clasificare
Lista de verificare
Metoda observării independente și sistematice.
Observarea independentă reprezintă urmărirea sistematică de către elevi a obiectivelor, fenomenelor și proceselor biologice caracteristice, reprezentative pentru tema studiată în scopul surprinderii însușirilor semnificative ale acestora. Prin această metodă, elevii percep activ și selectiv sistemele biologice prin activitate independentă sau pe grupe.
Observarea, alături de experiment constituie metode de învățare prin investigare și descoperire specifice științelor naturii și respectiv Biologiei.
Observația se poate realiza în școală sau în afara școlii, poate fi macroscopică- organisme vii sau conservate, procese în desfășurare sau efectuată cu ajutorul tehnicilor și aparaturii specifice științelor biologice (disecție, observarea cu ajutorul lupei, observarea la microscop). După durată se deosebesc: observări de scurtă durată( 45 de min), observări de lungă durată(dezvoltarea unei plante de fasole), observări repetate( evidențierea fotosintezei). Etapele observației: 1. Punerea problemei 2. Discutarea problemei 3. Cercetarea observativă 4. Consemnarea datelor 5. Analiza și prelucrarea rezultatelor 6. Conturarea concluziilor finale
Metoda observației independente se află în strânsă corelație cu experimentul și lucrările de laborator, devenind astfel un procedeu al experimentului. În realizarea observării independente, a experimentului și lucrărilor de laborator, asigurarea individualizării muncii elevilor se face cu ajutorul fișei de lucru, mijloc deosebit de eficient în investigarea proceselor și fenomenelor biologice. Fișa de lucru este concepută în mod logic de către profesor și cuprinde mai multe sarcini de lucru motrice și/ sau intelectuale.
Exemplul 1
1. Punerea problemei: se ia ca punct de pornire o problemă care s-a ridicat în cadrul activității didactice, de exemplu în predarea lecției ,,Albina’’ la clasa a VI-a.
Care sunt adaptările morfo-fiziologice ale castelor de albine și respectiv, ale albinelor lucrătoare care fac posibilă viața stupului?
Discutarea problemei – obiective și sarcini:
Se dezbate problema cu elevii pană când aceasta devine clară;
Se precizează sarcinile și mijloacele cu care vor realiza studiul.
Cercetarea observativă realizată de elevi pe grupe sau individual.
Cu ajutorul lupelor , a materialului biologic conservat, fișelor de lucru, planșelor cu cele trei categorii de albine, elevii împărțiți pe grupe vor observa caracterele specifice anatomo-morfologice ale capului, toracelui și abdomenului, analizează și compară dimensiunile și caracteristicile acestora. Vor descoperi: mecanismul de frânare al aripilor, perechea de picioare anterioare cu prezența pieptenelui, perechea de picioare posterioare cu coșulețe și periuțe, precum și rolul fiecăreia în stup.
4. Consemnarea datelor – datele observate sunt consemnate de elevi în caiet sau în fișa de observație.
5. Analiza și prelucrarea rezultatelor- rezultatele sunt prezentate de către fiecare grupă, însoțite de desene și scheme. Rezultatele sunt dezbătute și se ajunge la rezolvarea problemei, în acest caz la caracterizarea albinelor lucrătoare, a trântorului și a mătcii , în corelație cu rolul fiecăreia în viața stupului.
6. Concluzii Se stabilesc caracterele generale ale grupului de insecte din care face parte Albina și anume Hymenoptera, asemănările și deosebirile dintre albine și insectele studiate.
Fișa de lucru
Care sunt categoriile de albine dintr-un stup?
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pe baza imaginilor și a materialului conservat observați cele 3 categorii de albine aflate în stup. Prin ce se deosebesc ele?
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Descoperiți în imaginea de pe planșă și din manual câteva dintre rolurile albinei lucrătoare.
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Prin ce se caracterizează masculul?
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fișa de evaluare calitativă înregistrează date factuale despre evenimentele cele mai importante observate de profesor.
Concepte și capacități:- organizarea și interpretarea datelor – selectarea și organizarea instrumentelor de lucru – descrierea și generalizarea unor procedee, relații tehnice – utilizarea materialelor auxiliare
Atitudinea față de sarcina de lucru: – concentrarea asupra sarcinilor de rezolvat – implicarea activă – adresarea unor întrebări profesorului – îndeplinirea sarcinii – revizuirea modelelor utilizate și a rezultatelor
Comunicarea: – discutarea sarcinii cu profesorul – modul de prezentare a rezultatelor – munca în echipă – toleranța față de părerile celorlalți – modul de exprimare
Scara de clasificare (numerică, grafică, descriptivă)
Când s-a implicat elevul în rezolvarea unei sarcini? întotdeauna frecvent ocazional niciodată
În ce măsură comentariile elevului au fost în legătură cu tema discuției?
întotdeauna frecvent rar foarte rar
Lista de verificare/ control – de exemplu, atitudinea față de sarcina de lucru.
Elevul…..
a respectat instrucțiunile DA NU
a solicitat ajutor DA NU
a cooperat cu ceilalți DA NU
a așteptat să-i vină rândul pentru a utiliza materialele DA NU
a încercat activități noi DA NU
a finalizat activitatea începută DA NU
a lăsat în ordine locul de muncă DA NU
Exemplul 2
Lucrare de laborator utilizată la tema ,, Sămânță’’ clasa a V-a Botanică, (observația de lungă durată) Fișă de lucru
Elev:
Clasa:
Tema: Sămânță
Scop: prin realizarea acestei lucrări practice elevii vor observa germinația semințelor, procesele prin care embrionul din sămânță trece de la stare de repaus la starea activă de creștere.
Răspundeți la următoarele întrebări:
Care sunt părțile unei semințe?
Care este partea principală a unei semințe?
Ce condiții de mediu sunt necesare pentru încolțirea semințelor?
Puneți semințele la încolțit și observați dezvoltarea plantulei.
Material necesare:
Hartie de filtru
4 cutii Petri
Semințe de fasole
Cariopse de grâu, porumb, etc
Mod de lucru:
Așează hârtia de filtru umectată pe fundul cutiei Petri
Îmbibă cu apă semințele/cariopsele aparținând la specii diferite
Așează separat semințele/cariopsele aparținând la specii diferite în cutii diferite
Acoperă cutiile cu capacele lor și notează specia și data la care a fost pusă la germinat
Ține cutiile la temperatura camerei și controlează zilnic umiditatea, umectând hârtiile ori de cate ori este nevoie
Observă modul în care se dezvoltă embrionul după ce începe germinarea seminței.
Interpretarea rezultatelor Se observă germinarea semințelor, fenomenele care au loc sunt notate în fișele de observație ale elevilor, iar la final după discuțiile pe seama rezultatelor, profesorul își întocmește fișa de observație:
Elevii au colaborat……………….
Au respectat sarcinile primite…………………
Au respectat timpul de lucru………………………….
Ce nu a mers bine în timpul experimentului?……………
Ce ți-a plăcut cel mai mult în cadrul activității?……………….
S-au ascultat unii pe alții?………………
2. Investigația
Investigația reprezintă o activitate care durează o oră sau două de curs și reprezintă o situație complicată care nu are o rezolvare simplă. Începe și se termină în clasă, putându-se derula individual sau în grup, după un anumit scenariu:
Sarcini de lucru precise
Rezolvarea sarcinilor după înțelegerea cerințelor
Profesorul urmărește și îndrumă elevii notând în fișa de observație anumite aspecte:
Strategia de rezolvare
Modul în care aplică cunoștințele
Prelucrarea datelor
Cooperarea și inițiativa în cadrul grupului
Prezentarea rezultatelor
Creativitatea
Deschiderea la situații noi
Biologia este o disciplină experimentală care implică pe scară largă investigațiile asupra sistemelor biologice.
Exemplul 1
În cadrul desfășurării unei invetigații pe tema ,,Poluarea apelor’’ am realizat un studiu împreună cu elevii clasei a VIII-a prin care am urmărit gradul de poluare al Văii Crăiasa, respectiv Crișul Pietros, două râuri care trec prin apropierea școlii noastre.
În realizarea acestei investigații s-au parcurs următoarele etape:
Reactualizarea cunoștințelor și stimularea interesului elevilor pentru activitatea propusă. Cu ajutorul unei prezentări power point am prezentat elevilor noțiunea de poluare, surse de poluare a apelor, efectele poluării și câteva aspecte legate de această cercetare.
Punerea problemei. Conform prezentării urmărite ați observat că o apă poluată conține cantități mari de substanțe organice și concentrație mică de oxigen. Credeți că este posibilă viață în aceste condiții?
Ipoteza. În ce măsură sunt afectate biocenozele Văii Crăiasa, respectiv Crișului Pietros.
Stabilirea de către elevi a modalilităților de verificare a ipotezei.
Desfășurarea investigației.
Investigația s-a derulat pe teren prin cercetarea organismelor din râu, colectarea unor probe de apă cu ajutorul trusei pe care școala o are la dispoziție. Pe teren au fost cercetate atât condițiile biotice cat și cele abiotice. Desfășurarea investigației în laborator. Probele prelevate au fost examinate în laborator, cercetarea și determinarea organismelor microscopice și macroscopice folosind materialele din dotarea laboratorului.
Evaluarea rezultatelor prin prezentarea acestora de către elevi și notarea acestora în fișele de lucru.
Concluziile:
Elevii prezintă diferitele specii de viețuitoare prezente în râu, adaptările acestora la mediul de viață, sursele de poluare ale apelor din comuna Pietroasa și efectele poluării asupra biocenozelor.
De asemenea au prezentat o serie de măsuri de prevenire a poluării apelor participând chiar la acțiuni de ecologizare.
Exemplul 2
Un alt exemplu de investigație, la clasa a V-a pe tema ,, Funcțiile rădăcinii’’- Punerea în evidență a rolului perișorilor absorbanți.
Reactualizarea cunoștințelor și stimularea elevilor pentru activitate.
Profesorul prezintă elevilor plantule de fasole, la rădăcinile cărora se vor uita cu lupa. Elevii observă cele patru zone ale rădăcinii și le numesc folosindu-se de planșă și imaginile din manual.
Punerea problemei.
Dacă plantele nu au apă la nivelul rădăcinii se ofilesc și mor. Absorbția apei este procesul prin care apa din mediu trece în celulele plantelor; la plantele terestre absorbția apei se face cu ajutorul rădăcinii.
Ipoteza: Localizați absorbția apei la nivelul rădăcinii.
Stabilirea de către elevii a modalității de verificare a ipotezei
Desfășurarea investigației. Investigația s-a desfășurat în laboratorul de biologie. Materiale necesare:
Două pahare Berzelius
Două plantule de fasole
Ulei de floarea- soarelui
Mod de lucru: Se pregătesc cele două pahare Berzelius cu apă și se toarnă în fiecare un strat de ulei, iar plantulele se așează astfel:
Rezultat: – Plantula 1 s-a ofilit – Plantula 2 se dezvolă normal
Concluzie:
Absorbția apei cu săruri minerale are loc la nivelul perișorilor absorbanți.
Pentru aprecierea modului de realizare a investigației nu poate fi folosită o schemă de notare foarte precisă. Se pot stabili criterii pe niveluri de performanță, în funcție de care se va face notarea de către profesor. Poate fi evaluată și atitudinea elevilor față de activitatea pe care au desfășurat-o prin aplicarea unui chestionar care cuprinde întrebări de genul:
Ați întâmpinat dificultăți în desfășurarea sarcinilor de lucru?
Ați descoperit lucruri noi?
Ai colaborat cu colegii în timpul activității?
Ți-a plăcut cum s-a desfășurat activitatea?
Deoarece capacitatea de a rezolva probleme sa dezvoltă prin exerciții, de-a lungul unei perioade de timp, este bine ca atunci când folosim această metodă să începem cu probleme mai simple. Sarcinile de lucru date elevilor pentru realizarea unei investigații pot varia ca gard de complexitate în funcție de nivelul clasei.
Proiectul
Este o activitate mai amplă decât investigația, începe în clasă prin definirea și înțelegerea sarcinii, se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni și se încheie în clasă prin prezentarea lui în fața colegilor. Proiectul poate fi realizat individual sau în grup.
Structura proiectului: Titlul: Introducere: argumentarea ipotezei Materiale și metode: se precizează materialele folosite, metoda de lucru și planul experimentului. Rezultat: prezentarea rezultatelor însoțite de grafice, desene, tabele, imagini, etc. Concluzii: păreri personale, soluții propuse. Bibliografie.
În realizarea unui proiect am urmărit și evaluat următoarele competențe:
Metodele de lucru
Utilizarea corespunzătoare a bibliografiei
Organizarea ideilor
Calitatea prezentării
Implicarea tuturor elevilor din grupă (repartizarea sarcinilor).
Exemple de proiecte la biologie:
Alimentație sănătoasă
Animale folositoare omului și animale dăunătoare agriculturiii și omului.
Ocrotirea plantelor în Romania
Portofoliul reprezintă un instrument complex de evaluare care include rezultatele obținute prin toate celelalte metode și tehnici de evaluare, fiind un fel de carte de vizită a elevului.
Portofoliul urmărește activitatea elevului de la un semestru la altul, de la un an la altul sau chiar de la un ciclu de învățămant la altul.
Un portofoliu complet la Biologie trebuie să conțină:
Probe scrise
Probe practice
Temele pentru acasă
Proiecte
Referate
Fișe de observație
Activități extrașcolare ale elevului
Autoevaluări
Importanța portofoliului la disciplina Biologie:
Elevii își pot urmări progresul, devenind parte a sistemului de evaluare
Punctele tari și punctele slabe ale elevilor
Imagine exactă asupra activității la clasă
Elevii și profesorii pot comunica calitățile, defectele și ariile de îmbunătățire a activităților
Părinții sunt la curent cu activitatea la clasă și progresul care poate fi făcut la disciplină în viitor.
Cerințele pentru întocmirea portofoliului la biologie sunt precizate de către profesor la începutul fiecărui semestru, de asemenea criteriile de evaluare vor fi clare și comunicate elevilor și părinților.
Autoevaluare Această metodă de evaluare presupune din partea profesorului un efort considerabil în a ajuta elevul să-și dezvolte capacitatea de autocunoaștere.
Pentru formarea deprinderilor de autoevaluare sunt necesare prezentarea obiectivelor ce trebuie realizate. Modalități de realizare ale autoevaluării:
Autocorectarea
Autonotarea controlată
Notarea reciprocă de către elevi( interevaluare)
Autoevaluarea comportamentelor din domeniul afectiv
La sfârșitul testului de autoevaluare am aplicat chestionare pentru a solicita răspunsuri deschise prin care să investighez atitudini, opinii, interes față de disciplina biologie, arii de cunoștințe.
Model de chestionar:
Prin rezolvarea sarcinilor de lucru am învățat……………………………………………
Am descoperit că ………………………………………………………………………
Am folosit metoda……………deoarece………………………………………………..
La această activitate mi-a plăcut…………………………………………………………
Cred că rezultatele ar fi mai bune dacă………………………………………………….
Lucrurile care nu mi-au plăcut…………………………………………………………..
Cred că activitatea mea poate fi apreciată cu nota………………………………………
O scară de clasificare ar putea conține:
Este important faptul că, atunci când elevii participă la activități de autoevaluare, au ocazia de a reflecta la modul în care învață și în ce fel învață cel mai eficient.
Autoevaluarea, la fel ca majoritatea activităților de învățare, este o abilitate care trebuie formată. Elevii care nu s-au autoevaluat vreodată au nevoie de îndrumare pentru a se obișnui cu procesul.
Profesorul trebuie să sprijine elevii oferindu-le timp pentru autoevaluare.
Întrebări privind autoevaluarea:
Ce am învățat azi?
Ce neclarități am?
Ce am făcut bine?
Unde am nevoie de ajutor?
Despre ce vreau să știu mai multe?
Pentru a veni în sprijinul elevilor, înaintea testelor am cerut sa-și elaboreze fiecare un plan de recapitulare și sa formuleze întrebări și scheme de notare pentru teste.
Stabilirea obiectivelor este o etapă importantă în procesul de învățare. Exersând elevii devin din ce în ce mai conștienți de trebuințele, abilitățile și stilurile de învățare.
Pentru educarea capacității de autoevaluare sunt necesare anumite condiții:
Înțelegerea de către elevi a criteriilor de apreciere după care se conduce profesorul
Claritatea instrucțiunilor
Prezentarea obiectivelor/competențelor ce trebuie atinse
Asigurarea unui climat cooperant profesor- elev, elev-elev.
Capitolul V. Exemplificări privind tipurile de itemi la biologie
Itemi obiectivi:
Exemple de itemi cu alegere duală. Itemi de tip adevărat/fals.
Indicație de lucru: Citiți cu atenție afirmațiile următoare. Dacă apreciați că afirmația este adevărată, scrieți în spațiul din dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera A. Dacă apreciați că afirmația este falsă, scrieți în spațiul din dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera F și modificați parțial afirmația pentru ca aceasta să devină adevărată. Afirmația modificată se scrie în spațiul de sub afirmația falsă pe care o modificați.
Exemplul 1: Clasa a V-a. Capitolul: Structura și funcțiile plantelor- organe vegetative.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice, elevii ar trebui să fie capabili să stabilească legătura dintre structura și funcțiile organelor vegetative ale unei plante cu flori.
Rădăcina absoarbe apa cu sărurile minerale din sol.
Rădăcinile cresc în lungime prin zona aspră.
Transpirația reprezintă eliminarea apei sub formă de vapori.
Prin fotosinteză, plantele consumă dioxidul de carbon din aer și elimina oxigenul necesar în respirația viețuitoarelor.
Exemplul 2: Clasa a V-a. Capitolul: Structura și funcțiile plantelor- organe de inmulțire
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice, elevii ar trebui să fie capabili să identifice organele de înmulțire ale unei plante și să precizeze rolul acestora.
Grăuncioarele de polen reprezintă celule reproducătoare femeiești.
Fecundația este unirea dintre celula bărbătească și cea femeiască.
Totalitatea petalelor formează corola.
Semințele se formează din ovule în urma fecundației.
Fructele care au învelișul extern uscat și subțire se numesc fructe cărnoase.
Exemplul 3: Clasa a VI-a: Capitolul: Structura și funcțiile organismelor animale.
Obiectiv de evaluare:La sfârșitul activității didactice, elevii vor fi capabili să identifice tipurile de țesuturi animale și să precizeze funcțiile acestora în organismul animal.
Țesutul epitelial se întâlnește la nivelul anumitor organe interne pe care le căptușește.
Neuronii stabilesc între ei legături speciale numite sinapse.
Mușchii care se prind pe oase sunt formați din țesut muscular neted.
Sângele este un tip de țesut conjunctiv.
Exemplul 4: Clasa a VII-a. Capitolul: Funcția de relație a organismului- organe de simț.
Obiectiv de evaluare: Elevii vor fi capabili să identifice corelația dintre structura și funcțiile organelor de simț.
Receptorii pentru echilibru se află în urechea medie.
Ochiul este organul de simț specializat în receptarea stimulilor luminoși.
Suprafața limbii este acoperită de mucoasa linguală care prezintă papile gustative.
Celule cu con sunt dispuse cu precădere în pata oarbă.
Hipodermul este format din țesut adipos și conține vase de sânge.
Exemplul 5: Clasa a VIII-a. Capitolul: Factori determinanți în răspindirea organismelor vii.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să precizeze rolul factorilor de mediu în răspândirea organismelor (interacțiunea biotop-biocenoză)
Stolul și turma sunt grupări temporare.
Relațiile intraspecifice se stabilesc numai între indivizi din specii diferite.
Lichenii reprezintă o asociere temporară între o ciupercă și o algă verde unicelulară.
Între rădăcinile plantelor leguminoase și bacteriile fixatoare de azot se stabilește relație de simbioză.
Ecosistemele artificiale(antropizate) prezintă un număr mai mare de specii față de cele naturale.
Exemplul 6: Clasa a VII-a. Capitolul: funcția de nutriție.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să identifice relația dintre structura și funcția organelor.
Faringele comunică cu urechea medie prin trompa lui Eustachio.
Jumătatea dreaptă a inimii conține sânge încărcat cu oxigen adus din organism.
Alveolele pulmonare sunt înconjurate de o rețea bogată de capilare sanguine.
Artera renală provine din aorta abdominală.
Lipsa vitaminei A din alimentație produce anemie și tulburări ale sistemului nervos.
Exemplul 7: Clasa a VI-a. Capitolul: Clasificarea animalelor și diversitatea acestora.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii ar trebui să fie capabili să stabilească relația dintre structura și funcția organismelor.
Broasca țestoasă de apă are degetele membrelor posterioare unite print-o membrană interdigitală.
Vezica urinară a păsărilor se deschide direct în cloacă.
Scoica de lac respiră prin plămâni.
Dezvoltarea amfibienilor se face prin metamorfoză.
Rechinul este un pește osos, are branhiile acoperite cu opercule.
Itemi de tip cauză- efect:
Itemii cu alegere duală pot fi folosiți și ca elevii să aplice principii pentru a judeca acuratețea unor relații de tip cauză-efect. Itemii sunt formați din doua fraze despărțite prin diferite cuvinte: deoarece, încât, și anume, astfel, dar, etc. Elevii va trebui sa identifice dacă există sau nu relație de cauzalitate între cele două afirmații, răspunzând cu DA sau NU. În cazul în care nu există cauzalitate i se cere elevului să modifice enunțul în așa fel încât să apară relația de cauzalitate , reducându-se astfel riscul alegerii la întâmplare al răspunsului.
Indicație de lucru:
Afirmația următoare este alcătuită din două propoziții despărțite prin cuvântul deoarece. Dacă între cele două afirmații există cauzalitate încercuiește cuvântul DA, dacă nu există cauzalitate încercuiește cuvântul NU.
Exemplul 8: Clasa a V-a: Capitolul: Structura și funcțiile plantelor
Obiective de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să identifice funcțiile organelor plantelor
Transpirația are un rol important în viața plantei, deoarece este ușurat drumul sevei brute de la rădăcină spre frunză. DA NU
Exemplul 9: Clasa a VI-a: Capitolul: Clasificarea animalelor și diversitatea acestora.
Obiective de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să stabilească relația dintre structura și funcțiile organismelor. La amfibieni respirația pulmonară este suplimentată de respirația cutanee, deoarece plămânii sunt slab dezvoltați. DA NU
Exemplul 10: Clasa a VII-a: Capitolul: Funcția de nutriție.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să descrie alcătuirea sistemului respirator și să evidențieze funcțiile acestuia. Alveolele pulmonare realizează schimbul de gaze respiratorii deoarece sunt înconjurate de o rețea bogată de capilare. DA NU
Peretele capilarelor sangvine este unistratificat deoarece la acest nivel se realizează schimburile de substanțe dintre sânge și țesuturi.
DA NU
Exemplul 11: Clasa a VIII- a: Capitolul: Echilibre în ecositeme.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să formuleze și să susțină opinii privind impactul omului asupra viețuitoarelor. Ecosistemele naturale au o stabilitate mai mică față de cele antropizate deoarece numărul speciilor este mai mare. DA NU
Exemplul 12: Clasa a V- a: Capitolul: Principalele grupe de plante.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să identifice corelația dintre structura și funcțiile organismelor vegetale precum și caracteristicile acestora. Bacteriile sunt organisme heterotrofe saprofite deoarece se hrănesc cu substanțe organice din corpul organismelor vii. DA NU
Exemplul 13: Clasa a VII- a: Capitolul: Funcția de relație-Organele de simț.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să stabilească legătura dintre structura organelor de simț și funcțiile pe care acestea le îndeplinesc. În cazul miopiei razele luminoase se focalizează în fața retinei deoarece globul ocular este mai scurt decât cel normal. DA NU
Exemple de itemi de tip pereche (asociere)
Indicație de lucru pentru asociere simplă:
Asociați noțiunile din prima coloană notate cu litere cu cele din a doua coloană notate cu cifre.
Exemplul 14: Clasa a V-a: Capitolul: Structura și funcțiile plantelor
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității elevii ar trebui să fie capabili să asocieze componentele florii cu particularitățile structurale. Enunț: Coloana B cuprinde caracteristici ale unor componente ale florii, iar coloana A componente ale florii. Scrieți în fața fiecărei cifre din coloana A, litera corespunzătoare din coloana B.
A.
1. sepală
2. petală
3. stamină
4. pistil
B.
parte femeiască a florii
intră în alcătuirea caliciului
parte care susține floarea
parte bărbătească a florii
intră în alcătuirea corolei
Exemplul 15: Clasa a VI-a: Capitolul: Structura și funcțiile organismelor animale.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității toți elevii ar trebui să fie capabili să asocieze țesuturile animale cu caracteristicile acestora. Enunț: Coloana A cuprinde exemple de țesuturi animale, iar coloana B caracteristicile acestora. Scrieți în spațiul liber din dreptul fiecărei cifre din coloana A, litera corespunzătoare din coloana B.
A.
1. țesut nervos
2. țesut muscular striat
3. țesut epitelial
4. țesut conjunctiv
B
celule musculare fusiforme cu un singur nucleu
celule ovale, fibre, substanță fundamentală
celule alungite polinucleate
format din neuroni
Exemplul 16: Clasa a VII-a: Capitolul: Funcția de nutriție.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii ar trebui să fie capabili să asocieze componentele tubului digestiv cu caracteristicile acestora. Enunț: Coloana A cuprinde componente ale tubului digestiv, iar coloana B caracteristicile acestora. Scrieți, în spațiul liber din dreptul fiecărei cifre din coloana A, litera corespunzătoare din coloana B
A. B.
1. Faringe
2. Stomac
a) se deschide în stomac prin orificiul cardia
b) secretă sucul gastric
3. Intestin subțire
4. Esofag
c) segment comun sistemului digestiv și sistemului respirator
d) structura adaptată funcției de absorbție
e) prezintă o porțiune numită cecum
Exemplul 17: Clasa a VIII-a: Capitolul: Factori determinanți în răspandirea și adaptarea la mediu a organismelor vii.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice toți elevii ar trebui să fie capabili să clasifice plantele și animalele în funcție de cerințele față de apă.
Stabiliți corespondența noțiunilor dintre cele două coloane punând litera în dreptul cifrei corespunzătoare
1. Xerofile a) salamandra, drețe
2. Higrofile b) pisica, smârdarul
3. Hidrofile c) delfinul, nufărul
4.Mezofile d) dromaderul, cactusul
Exemple de itemi cu alegere simplă sau multiplă.
Indicație de lucru: Pentru alegere simplă: Încercuiți litera din dreptul variantei corecte.
Pentru alegere multiplă: Încercuiți literele din dreptul variantelor corecte.
Exemplul 18: alegere simplă Clasa a V-a: Capitolul: Structura și funcțiile plantelor-organe vegetative
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice toți elevii ar trebui să fie capabili să recunoască funcțiile frunzei și desfășurarea acestor procese.
Fotosinteza este procesul prin care:
Se absoarbe oxigenul din atmosferă
Se elimină apa sub formă de vapori
Se elimină dioxid de carbon în atmosferă
Se formează substanțele hrănitoare necesare creșterii și dezvoltării plantelor
Exemplul 19: Clasa a VI-a: Clasificarea animalelor
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să identifice animalele și să le încadreze în grupa corespunzătoare.
Din categoria reptilelor fac parte:
brotăcelul și șarpele de casă
gușterul și crocodilul
salamandra și tritonul
crocodilul și brotăcelul
Exemplul 20: Clasa a VII-a: Capitolul: Funcția de nutriție
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice toți elevii ar trebui să fie capabili să localizeze anumite organe în organismul uman.
Stomacul este așezat:
în partea dreaptă sub mușchiul diafragm
în partea stângă sub mușchiul diafragm
în partea stângă deasupra mușchiului diafragm
în cavitatea toracică
Exemplul 21: Alegere multiplă. Clasa a VI-a: Capitolul: Clasificarea animalelor
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice toți elevii ar trebui să identifice adaptările păsărilor la zbor.
Adaptările păsărilor la zbor sunt:
oase subțiri pline cu aer
forma corpului hidrodinamică
prezența carenei pe osul pieptului
imobilizarea coloanei vertebrale în regiunea gâtului
Itemi semiobiectivi:
Itemi cu răspuns scurt
Exemplul 22: Clasa a V-a: Capitolul: Structura și funcțiile plantelor
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice toți elevii ar trebui să fie capabili să cunoască tipurile de rădăcini ale plantelor și caracteristicile acestora.
Enunț: Enumerați cele trei tipuri de rădăcini; precizați câte o caracteristică pentru fiecare.
Exemplul 23: Clasa a VI-a: Capitolul: Clasificarea animalelor.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să precizeze adaptările șarpelui la modul de hrănire.
Enunț: Enumerați însușirile care îi permit șarpelui să înghită hrana întreagă.
Exemplul 24: Clasa a VII-a: Capitolul: Funcția de nutriție.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice toți elevii ar trebui să fie capabili să reprezinte schematic structura anumitor organe.
Enunț: Redați printr-un desen structura inimii, localizați pe desenul realizat cămăruțele și sensul în care circulă sângele prin inimă.
Exemplul 25: Clasa a VIII-a: Capitolul: Relații trofice în ecosisteme.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice toți elevii ar trebui să fie capabili să realizeze un lanț trofic.
Enunț: Alcătuiți un lanț trofic diurn și un lanț trofic nocturn dintr-un ecosistem de pădure.
Exemplul 26: Clasa a V-a: Capitolul: Structura și funcțiile plantelor.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice toți elevii ar trebui să fie capabili să redea printr-o schemă desfășurarea procesului de fotosinteză.
Enunț: Notați ecuația procesului de fotosinteză.
Exemple de itemi de completare.
Exemplul 27: Clasa a V-a: Capitolul: Structura și funcțiile plantelor
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice toți elevii ar trebui să fie capabili să recunoască părțile principale ale celulei vegetale.
Enunț: Completați spațiile punctate cu noțiunile corespunzătoare:
Toate plantele au corpul format din ……………Părțile principale ale unei celule vegetale sunt: …………., ………………. și …………….
Exemplul 28: Clasa a VI-a: Capitolul: Clasificarea animalelor
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să precizeze alcătuirea sistemului digestiv la păsări.
Enunț: Completați spațiile punctate cu noțiunile corespunzătoare:
Sistemul digestiv la porumbel este format din………… digestiv și…………. anexe. Organele………….digestiv sunt: cavitatea bucală,…………, esofag,……….., intestin………. și intestin…………….
Exemplul 29: Clasa a VII-a: Capitolul: Funcția de relație
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să precizeze disfuncțiile glandelor endocrine.
Enunț: Completați spațiile punctate cu noțiunile corespunzătoare.
Hipofuncția pancreasului endocrin produce boala………………zaharat, care se datorează unei cantități insuficiente de……………., ce determină creșterea cantității de…………..în sânge.
Exemplul 30: Clasa a VII-a: Capitolul: Funcția de nutriție
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să recunoască organele sistemului excretor.
Enunț: Completați spațiile punctate.
Sistemul excretor ……………….
…………..urinare: -pelvisul renal
-……………
-……………
– uretra
Exemplul 31: Clasa a V-a: Capitolul: Structura și funcțiile plantelor
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii ar trebui să fie capabili să recunoască după desen alcătuirea unei semințe de fasole.
Enunț: Scrie în dreptul săgeților părțile componente.
Desen
Exemple de itemi de tip – întrebări structurate
Exemplul 32: Clasa a V-a: Capitolul: Structura și funcțiile plantelor
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii ar trebui să fie capabili:
să descrie procesele de polenizare și fecundație
să precizeze tipurile de polenizare
să identifice transformările ce au loc la nivelul florii
Enunț: La majoritatea plantelor înmulțirea se realizează prin flori:
Definiți noțiunile de polenizare și fecundație.
Precizați adaptările florilor pentru a fi polenizate de insecte.
Care sunt transformările ce au loc în urma fecundației.
Exemplul 33: Clasa a VI-a: Capitolul: Funcțiile organismului animal
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii ar trebui să fie capabili:
să descrie transformările hranei în tubul digestiv
să definească produșii finali ai digestiei
să enumere adaptările intestinului subțire la fenomenul de absorbție
să precizeze legătura dintre sistemul digestiv și sistemul circulator
Enunț: Hrana vegetală este preluată în tubul digestiv:
Descrieți transformările care alcătuiesc digestia
Ce sunt nutrimentele?
Cum se realizează absorbția intestinală?
Cine transportă nutrimentele în corpul animalului?
Exemplul 34: Clasa a VII-a: Capitolul: Funcția de relație
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii ar trebui să fie capabili:
să precizeze tipurile de substanță nervoasă de la nivelul SNC
să redea printr-un desen structura internă a măduvei spinării
să descrie funcțiile măduvei spinării
Enunț: Sistemul nervos central este alcătuit din encefal și măduva spinării:
Enumerați tipurile de substanță nervoasă și structura acesteia
Redați printr-un desen structura internă a măduvei
Realizați o schemă simplă prin care poate fi reprezentat reflexul cutanat
Exemplul 35: Clasa a VIII-a: Capitolul: Echilibre în ecosisteme.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii ar trebui să fie capabili:
să cunoască noțiunea de poluare și consecințele acesteia asupra mediului
să prezinte surse de poluare
să analizeze efectele poluării datorită activității omului
să propună metode de prevenire a poluării mediului
Enunț: Principalele căi de deteriorare a mediului sunt datorate activității omului:
Prezentați surse de poluare a apelor din localitatea voastră și propuneți metode de reducere a poluării.
Analizați efectele pe care le produce acumularea deșeurilor la nivelul mediului înconjurător.
Expuneți pe scurt activități de protejare a mediului realizate de căter voi în cadrul școlii și în gospodărie.
Exemplul 36: Clasa a V-a: Capitolul: Principalele grupe de plante.
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii ar trebui să fie capabili:
să definească termenii: gimnosperme, conifere
să enumere plante din categoria gimnospermelor
să precizeze importanța coniferelor
să analizeze asemănările și deosebirile dintre gimnosperme și angiosperme
Enunț: Gimnospermele sunt plante superioare mușchilor și ferigilor.
Definiți termenii: gimnosperme, conifere .
Numiți plante din categoria coniferelor și precizați importanța acestora.
Explicați de ce gimnospermele nu produc fructe.
Arătați deosebirile dintre organele de înmulțire de la gimnosperme și cele de la angiosperme.
Itemi subiectivi
Itemi de tip eseu
Exemplul 37: Eseu structurat Clasa a VII-a: Capitolul: Funcția de relație
Obiectiv de evaluare: La sfârșitul activității didactice elevii vor fi capabili să elaboreze un text pe o temă dată urmărind anumite cerințe formulate.
Enunț: Alcătuiți un eseu cu titlul ,, Măduva spinării’’ în care să prezentați:
Localizarea măduvei spinării
Alcătuire externă și alcătuire internă
Funcțiile măduvei spinării
Precizați și descrieți câteva reflexe medulare
Exemplul 38: Eseu liber Clasa a VI-a: Capitolul: Diversitatea animalelor
Enunț: Alcătuiți un eseu cu titlul ,, Locomoția animalelor în mediul terestru.’’
Exemplul 39: Eseu liber Clasa a VII-a. Capitolul: Funcția de nutriție.
Enunț: Alcatuiți un eseu cu tema ,, Alimentele și importanța lor.’’
Exemplul 40: Eseu structurat Clasa a V-a. Capitolul: Structura și funcțiile plantelor.
Enunț: Realizați un eseu cu titlul ,, Organele vegetative.’’ în care să precizați:
rădăcina- alcătuire externă, clasificare, funcții
tulpina- alcătuire externă, clasificare, funcții
frunza- alcătuire externă, funcții.
Capitolul VI. Studiu privind autoevaluarea la ciclul secundar inferior
Cercetarea personală privind autoevaluarea s-a desfășurat de-a lungul unui semestru, în care am aplicat la elevii de clasa a VI-a 3 autoevaluări: o evaluare curentă, o evaluare sumativă și o evaluare finală. Cercetarea s-a întocmit pe un eșantion de 31 de elevi, în cadrul Școlii Gimnaziale nr.1 Pietroasa și nr. 2 Chișcău.
Mi-am propus acest studiu de autoevaluare pentru:
Creșterea randamentului școlar
Dezvoltarea interesului pentru disciplina biologie
Orientarea și optimizarea învățării
Evaluarea globală a progresului școlar al elevului
Consolidarea competențelor de muncă la disciplina biologie
Eficientizarea procesului de evaluare
Îmbunătățirea competențelor de lectură la disciplina biologie
Exersarea modului în care trebuie să învețe
Consolidarea abilității de autoevaluare
Autoevaluarea se încadrează printre metodele complementare de evaluare având un puternic rol formativ și o mare capacitate de motivare a angajării elevilor în activitățile de învățare. Strategiile moderne de predare – învățare – evaluare caută să accentueze dimensiunea interactivității, care să ofere elevilor suficiente și variate posibilități de a demonstra ceea ce știu, ca ansamblu de cunoștințe,dar ,mai ales,ceea ce pot să facă, ca ansamblu de priceperi, deprinderi,abilități.
În elaborarea itemilor și a probelor de autoevaluare am ținut cont de specificul clasei, nivelul de cunoștințe, particularitățile psihopedagogice ale elevilor. Înaintea testelor de evaluare am cerut elevilor să parcurgă subiectele printr-un semafor, pentru a-și elabora un plan de recapitulare. De asemenea, elevii au formulat întrebări și scheme de notare pentru teste. Semaforul este o tehnică utilă pentru inter-evaluare și autoevaluare. Când folosesc această metodă, elevii vor indica gradul în care au înțeles:
– roșu (nu înțeleg)
– galben (înțeleg ceva)
– verde (înțeleg tot)
Elevii au format apoi grupuri de învățare și recapitulare, în funcție de nivelul de înțelegere: galbenii și verzii au lucrat împreună, iar roșiii cu profesorul. După administrarea testelor am cerut elevilor să reflecteze și să analizeze ce au făcut la test și să dea note răspunsurilor conform unei grile de autoevaluare aflată la sfârșitul testului. Ideea acestei metode complementare de evaluare este sa îi determinăm pe elevi să înțeleagă ce înseamnă să fii evaluat prin implicarea activă în procesul de testare. S –a dovedit că exersând, elevii devin din ce în ce mai conștienți de trebuințele, abilitățile și stilurile lor de învățare. Primul test de autoevaluare aplicat elevilor pe o tema de evaluare sumativă- Pești. Amfibieni.Reptile. Rezultatele testelor sunt reprezentate în următorul tabel:
Tabelul nr.1: elevii clasei a VI –a Școala Gimnazială nr.1 Pietroasa
Tabelul nr.2: elevii clasei a VI –a Școala Gimnazială nr.2 Chișcău
Al doilea test de autoevaluare, temă de evaluare curentă – Păsări, rezultatele sunt reprezentate în următorul tabel:
Tabelul nr.3: elevii clasei a VI –a Școala Gimnazială nr.1 Pietroasa
Tabelul nr.4: elevii clasei a VI –a Școala Gimnazială nr.2 Chișcău
Ultimul test de autoevaluare din semestrul al doilea este un test de evaluate finală –tema Vertebrate
Tabel nr.5. Rezultatele elevilor clasei a VI-a Școala Gimnazială nr.1 Pietroasa
Tabelul nr.6. Rezultatele elevilor clasei a VI-a Școala Gimnazială nr.2 Chișcău
Tabel nr.7. Creșterea capacității de autoevaluare a elevilor din clasa a VI-a Școala Gimnazială nr.1 Pietroasa, după aplicarea celor 3 teste (diferența dintre autoevaluare și evaluare profesor):
Tabel nr.8. Creșterea capacității de autoevaluare a elevilor din clasa a VI-a Școala Gimnazială nr.2 Chișcău, după aplicarea celor 3 teste (diferența dintre autoevaluare și evaluare profesor):
CONCLUZII
Structura eșantionului a fost următoarea: din totalul elevilor participanți la studiu, 17 copii provin de la Școala Gimnazială nr.1 Pietroasa, iar 14 copii de la Școala Gimnazială nr.2 Chișcău. Datele privind eficiența autoevaluării au fost reprezentate cu ajutorul unor grafice.
În urma acestui studiu am constatat o îmbunătățire a capacității de autoevaluare la elevii claselor participante. Satisfacțiile înregistrate în urma utilizării în actul evaluării a metodelor interactive de evaluare sunt multiple:
Conștientizarea de către elevi a importanței evaluării în cadrul actului didactic
Înțelegerea de către elevi a obiectivelor educaționale și criteriilor urmărite de profesor în evaluare
Reducerea numărului de elevi având tendința de supraapreciere sau subapreciere
Conștientizarea de către elevi a propriilor greșeli și corectarea lor
Posibilitatea profesorului să observe modul în care evaluarea realizată de el se reflectă în optica elevilor
Elevii au învățat cum să învețe implicându-se responsabil în actul didactic
Dezvoltarea personalității elevilor (încredere, obiectivitate, ambiție, seriozitate, interes față de activitatea școlară etc)
Flexibilitatea actului didactic
Consolidarea relației profesor – elev
Așa cum se poate observa, majoritatea elevilor participanți la studiu și-au apreciat nota privind răspunsurile cu aproximativ 2 puncte diferență față de nota dată de profesor ,la primul test de autoevaluare, urmând ca la următoarele două teste aceștia să-și îmbunătățească capacitatea de autoevaluare. Elevii au început să conștientizeze semnificația autoevaluării în formarea personalității lor și să fie mai atenți la procesul propriei pregătiri, iar lecțiile au devenit mai interactive și mai atractive. Consider că ar trebui să stimulăm pe termen lung capacitatea de autoevaluare la elevi, încă din clasele mici și la cât mai multe discipline de învățământ. Recomand, de asemenea, familiarizarea elevilor cu obiectivele educaționale și criteriile de evaluare avute în vedere de către profesori, întocmirea unor formulare tipizate de autoevaluare, utilizarea și a altor metode de evaluare precum proiectele, eseurile, referatele, portofoliile, probe care să pună în evidență personalitatea elevului. În concluzie, din punctul meu de vedere, aplicarea metodelor complementare de evaluare este un succes pentru toți agenții educaționali implicați. Principalele beneficii au fost reprezentate de îmbunătățirea semnificativă a capacității de autoevaluare, dezvoltarea interesului față de activitățile școlare, creșterea gradului de obiectivitate în apreciere. Având în vedere cele expuse în această lucrare, se observă un grad de superioritate a metodelor interactive de evaluare în raport cu cele tradiționale. Autoevaluarea în procesul de învățământ îi dă posibilitatea elevului să-și aprecieze singur, într-un mod obiectiv, nivelul cunoștințelor dobândite la disciplina biologie. De asemenea, elevul poate să-și dea seama de nivelul performanțelor sale, de lipsurile pe care le are, iar împreună cu profesorul să remedieze punctele slabe.
ANEXE
Fișă de activitate
GRUPA I – DESCRIERE
Reptile- Șopârla cenușie
Materiale necesare: manualul de biologie, fișa de activitate, planșe.
Mod de lucru:
Ce sunt reptilele și care sunt adaptările la mediul de viață.
Sarcini de lucru:
Observă imaginile de mai jos .
Recunoaște acest animal vertebrat. Descrie forma corpului , mărimea, culoarea.
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.
\
GRUPA II – COMPARĂ – Ce este asemănător , ce este diferit.
Fișă de activitate
Reptile- Șopârla cenușie
Materiale necesare: manualul de biologie, fișa de activitate, planșe.
Mod de lucru:
Ce sunt reptilele și care sunt adaptările la mediul de viață.
Sarcini de lucru:
Observă imaginile de mai jos.
Recunoaște aceste animale vertebrate. Observă alcătuirea corpului și compară-le:
Completează tabelul de mai jos:
GRUPA III – ASOCIAZĂ – La ce te îndeamnă să te gândești?
Fișă de activitate
Reptile- Șopârla cenușie
Materiale necesare: manualul de biologie, fișa de activitate, planșe.
Mod de lucru:
Ce sunt reptilele și care sunt adaptările la mediul de viață.
Sarcini de lucru:
Observă imaginile de mai jos.
Enumeră care sunt adaptările pe care le prezintă aceste animale la mediul de viață și modul de hrănire:
Completează tabelul de mai jos:
GRUPA IV – ANALIZEAZĂ – Spune din ce este făcut?
Fișă de activitate
Reptile- Șopârla cenușie
Materiale necesare: manualul de biologie, fișa de activitate, planșe.
Mod de lucru:
Ce sunt reptilele și care sunt adaptările la mediul de viață.
Sarcini de lucru:
Observă imaginile de mai jos.
Analizează părțile componente ale corpului.
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
GRUPA V – APLICĂ
Fișă de activitate
Reptile- Șopârla cenușie
Materiale necesare: manualul de biologie, fișa de activitate, planșe.
Mod de lucru:
Ce sunt reptilele și care sunt adaptările la mediul de viață.
Sarcini de lucru:
Observă imaginile de mai jos.
Prezintă care sunt caracterele generale ale reptilelor.
Concluzii :
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
GRUPA VI – ARGUMENTEAZĂ
Fișă de activitate
Reptile- Șopârla cenușie
Materiale necesare: manualul de biologie, fișa de activitate, planșe.
Mod de lucru:
Ce sunt reptilele și care sunt adaptările la mediul de viață.
Șopârla cenușie este/nu este un animal folositor omului?
Argumentează pro sau contra și enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmației tale!!!
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.
FIȘĂ DE ACTIVITATE
Alte grupe de păsări
1.Coloana B cuprinde exemple de păsări, iar coloana A, grupele cărora le aparțin acestea. Asociați corespondența între cele două coloane.
A B
1.Păsări bune zburătoare a. ciocănitoarea
2.Păsări scurmătoare b. rândunica
3.Păsări picioroange c. cocostârcul
4.Păsări înotătoare d. șoimul
5.Păsări răpitoare de noapte e. pelicanul
6.Păsări răpitoare de zi f. struțul
7.Păsări agățătoare g. fazanul
h. huhurezul
2. Corpul păsărilor are formă………………., este acoperit cu ……………., …………… si………………. iar pielea este uscată. Scheletul este format din oase …………… pline cu …………………. Organul respirator este …………….. ce comunică cu nouă………………………. Păsările se înmulțesc prin …………… care sunt clocite de …………………………… Păsările au temperatura corpului ……………….., de 420C, astfel ele sunt considerate animale cu sânge cald.
3.Completați următorul tabel:
Fișă de autoevaluare
Alegeți răspunsurile corecte și marcați-le cu X în grila de control:
1. Mamifere acvatice sunt:
a. rechinul și delfinul
b. balena și delfinul
c. rechinul și morsa
d. foca și rechinul 2 pct.
2 . Următoarea caracteristică aparține unui mamifer carnivor:
a. picioarele cu gheare retractile
b. prezența incisivilor cu creștere continuă
c. prezența carenei
d. simțurile slab dezvoltate
2 pct.
3. Mamiferele insectivore prezintă:
a. activitate diurnă
b. dinții ascuțiți care străpung chitina insectelor
c. toate hibernează iarna
d. prezintă carnasiere 2 pct
4. Asociază noțiunile din coloana A cu cele din coloana B.
A B
1. Erbivor rumegător a. hipopotamul
2. Erbivor nerumegător b. girafa
3 .Capacitate de 20 litri c. burduful
4 .Secretă sucul gastric d. cheagul 2 pct.
5. Se dau următoarele animale: mistreț ,râs, cercopitec, porc, pisică, dihor, vacă, liliac, cal, cârtiță, arici, lup,dalmațian, gorilă, jder. Stabilește numărul animalelor carnivore și numărul animalelor omnivore.
a. 4 carnivore , 6 omnivore
b. 6 carnivore, 4 omnivore
c. 5 carnivore, 5omnivore 2 pct.
Grilă de autocontrol pentru tema de recapitulare Mamifere
TOTAL= Apreciați-vă calitatea răspunsurilor:
9-10 pct. materialul este asimilat
6-8 pct. necesită revizuirea materialului
3-5 pct. trebuie considerat ca material neasimilat
TEST DE EVALUARE CURENTĂ
PĂSĂRI
PARTEA A 45 p
I. Coloana A cuprinde exemple de păsări, iar coloana B grupa căreia îi aparțin. Scrieți în spațiul liber din dreptul fiecărei cifre din coloana A litera corespunzătoare din coloana B:
p
II. Citiți cu atenție afirmațiile următoare. Dacă apreciați că afirmația este corectă notați în dreptul acesteia litera A, iar daca apreciați că este falsă litera F. Modificați parțial afirmația pentru ca aceasta să devină adevărată. 18 p
___Porumbelul prezintă o creastă a sternului numită carenă.
___Pin orificiul cloacal se elimină excrementele ,urina , și ouăle.
___Uliul găinilor are o vedere slabă.
___Bufnița este o pasăre răpitoare de zi.
III. Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect: 15 p.
1. Aparatul digestiv la păsări are următoarea caracteristică:
a. esofagul este o dilatare a gușii c. stomacul glandular este gușa
b. stomacul glandular secretă sucul gastric d. stomacul glandular este pipota
2. Pasăre agățătoare este:
a. potârnichea c. ciocănitoarea
b. cocostârcul d. guguștiucul
3. Alegeți asocierea corectă:
a. păsări răpitoare de zi-cucuveaua c. păsări răpitoare de noapte-acvila
b. păsări alergătoare-struțul d. păsări picioroange-lebăda
4 .Următoarele afirmații sunt false ,cu excepția:
a. sacii pulmonari sunt părți terminale ale unor bronhii
b. aparatul excretor este format din rinichi și vezică urinară
c. păsările scurmătoare au aripile lungi
d. rața are corpul aerodinamic
5. Porumbelul prezintă:
a. mușchii pieptului bine dezvoltați c. inimă tetracamerală
b. oase pneumatice d. toate răspunsurile sunt corecte
PARTEA B 45 p
Păsările sunt adaptate la mediul aerian.
a. Prezentați cinci adaptări ale porumbelului la zbor.
b. Prezentați la păsările studiate forma și mărimea degetelor în corelație cu mediul de viață.
c. Argumentați afirmația: Păsările sunt folositoare-prezentați cinci enunțuri.
Grilă de autocontrol pentru tema de recapitulare Păsări
TOTAL=
Apreciați-vă calitatea răspunsurilor:
9-10 pct. materialul este asimilat
6-8 pct. necesită revizuirea materialului
3-5 pct. trebuie considerat ca material neasimilat.
BAREM DE CORECTARE
Partea A
I .Se acordă câte 3 pct. pentru fiecare asociere corectă:1b, 2a, 3c, 4d. 4x3pct = 12 pct.
II.Se acordă câte 3 pct. pentru fiecare răspuns corect:1A, 2A ,3F, 4F. 4x3pct.=12 pct.
Se acordă câte 3 pct. pentru modificarea corectă a afirmației false. 2x3pct.=6 pct.
III. Se acordă câte 3 pct. pentru fiecare răspuns corect:1b, 2c, 3b, 4a, 5d.
5x3pct.=15 pct.
Partea B
a. Adaptările porumbelului la mediul aerian 5x4pct.=20 pct.
b. Se prezintă la păsările studiate forma și mărimea degetelor 3x5pct.=15 pct.
c. Cinci enunțuri care susțin afirmația 5x2pct.=10 pct.
TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ
VERTEBRATE
I.Coloana A cuprinde exemple de animale,iar coloana B grupa căreia îi aparțin. Scrieți în spațiul liber din dreptul fiecărei cifre din coloana A litera corespunzătoare din coloana B .
1,5 p
II. Citiți cu atenție afirmațiile următoare. Dacă apreciați că afirmația este adevărată scrieți în dreptul acesteia litera A , iar dacă este falsă litera F .
1. Broasca țestoasă de apă are degetele membrelor posterioare unite printr-o membrană interdigitală.
2. Stomacul mamiferelor erbivore rumegătoare este unicameral.
3. Reptilele sunt animale adaptate la mediul acvatic.
4. Sirinxul este un organ întâlnit la păsări.
5 .Morunul este un pește cartilaginos-osos. 2,5 p
III. Se dau următoarele imagini. Recunoașteți animalele din imagini precizând pentru fiecare:
1. denumirea corespunzătoare:
a. …………………………. d. ……………………..
b. ………………………….. e. ………………………
c. …………………………… 1p
2. cărui grup de animale vertebrate îi aparține fiecare reprezentant:
a. ………………………… d. …………………………..
b. …………………………. e. …………………………..
c. ………………………….. 1 p
3. la ce medii de viață sunt adaptate aceste animale:
a. ……………………… d. …………………..
b. ………………………. e. ………………….
c. …………………………
1 p
4. ce este caracteristic pentru fiecare animal, caracteristică în funcție de care ați ales grupa din care face parte:
a.……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
b.…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
c.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
d.……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
e.……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
2 p
Din oficiu se acordă 1 p
Priviți imaginile!
Grilă de autocontrol pentru tema de recapitulare Vertebrate
TOTAL=
Apreciați-vă calitatea răspunsurilor:
9-10 pct. materialul este asimilat
6-8 pct. necesită revizuirea materialului
3-5 pct. trebuie considerat ca material neasimilat
Nume si prenume………………………..
TEST DE EVALUARE
Pești, amfibieni, reptile
Clasa a VI-a
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I si Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acorda 10 puncte.
Timpul efectiv de lucru este de 45 de minute
Partea I ( 45 de puncte)
12 p 1. Coloana A cuprinde diferite grupe de organisme, iar coloana B reprezentanți ai grupelor respective. Scrieți, in spațiul liber din dreptul fiecărei cifre din coloana A, litera corespunzătoare din coloana B.
18 p 2. Citiți cu atenție afirmațiile următoare, numerotate cu litere de la a la d. Dacă apreciați că afirmația este adevărată, scrieți, in spațiul din dreptul cifrei corespunzătoare afirmației litera A. Daca apreciați că afirmația este falsă, scrieți, în spațiul din dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera F și modificați parțial afirmația pentru ca acesta sa devină adevărată
__ a. Respirația la amfibienii adulți se face prin branhii
__ b. Șopârlele au respirație cutanată si sunt amfibieni.
__ c. Peștii au forma corpului hidrodinamică.
__ d. Broasca țestoasă de apă are degetele membrelor posterioare unite printr-o membrana.
15 p 3. Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect
Respirația la reptile se realizează prin:
piele
branhii
plămâni
saci aerieni
Alegeți asocierea corectă dintre grupa de animale, reprezentanții acesteia si particularitatea structurală:
crocodili – gușter – piele uscată
șopârle – vipera – un singur plămân
broaște țestoase – caretul – plastron
șerpi – aligatorul – membre dispuse lateral
Linia laterală este organ simț întâlnit la:
Păstrăv
brotăcel
broasca de lac
salamandra
Reptilele:
au viață amfibie, pe uscat și în apă
respiră prin piele și plămâni
temperatura corpului este constantă
se înmulțesc prin ouă care se clocesc la soare
Limba la șarpele de casă este:
bifurcată la vârf
lungă si musculoasă
se aruncă afară prin răsturnare
lipsește
Partea a II a ( 45 puncte)
Organismele se adaptează la mediul lor de viață:
12 p 1. Precizați care este mediul de viața al peștilor și enumerați adaptări pe care aceștia le prezintă la mediul de viață.
8 p 2.Enumerați adaptări ale amfibienilor la mediul acvatic dar si la mediul terestru.
10 p 3. Prezentați caractere ce-i permit șarpelui să înghită hrana întreagă.
15 p 4. Identificați și notați în dreptul săgeților părțile componente ale corpului
Grilă de autocontrol pentru tema de recapitulare Pești-amfibieni-reptile
TOTAL =
Apreciați-vă calitatea răspunsurilor:
9-10 pct. materialul este asimilat
6-8 pct. necesită revizuirea materialului
3-5 pct. trebuie considerat ca material neasimila
Barem de corectare și notare
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I si Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte.
Timpul efectiv de lucru este de 45 de minute
Partea I (45 de puncte)
1. Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare asociere corectă: 1-e; 2-d; 3-a; 4-b.
2×6p=12 puncte
2. Se acordă cate 3p pentru fiecare răspuns corect:
a)-F; b)-F; c)-A; d)-A. 4×3p=12 puncte
Se acordă cate 3p pentru modificarea corectă a afirmațiilor false 2×3p=6 puncte
3. Pentru itemii A-E se acorda cate 3 puncte pentru fiecare răspuns corect:
A-c; B-c; C-a; D-d; E-a 5×3p=15 puncte
Partea a II-a (45 de puncte)
1. Precizarea mediului de viață si adaptări 12 puncte
2. Enumerarea adaptărilor amfibienilor la mediul terestru si acvatic 8 puncte
3. Pentru enumerarea caracterelor 10 puncte
4. Pentru precizarea corectă a componentelor indicate prin săgeți 15 puncte
Proiect didactic
Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială Nr. 1 Pietroasa
Profesor : Goldiș Ioana
Clasa : a V-a
Data :
Unitatea de învățare: Structura și funcțiile plantelor
Lecția:Organele de înmulțire ale unei plante cu flori- Sămânța
Tipul lecției : mixtă (verificarea noilor cunoștințe, dobândirea de noi cunoștințe, sistematizare )
Locul de desfășurare: sala de clasă
Competente generale : 1. Receptarea informațiilor despre lumea vie
2. Explorarea sistemelor biologice
3. Utilizarea și construirea de modele în scopul demonstrării principiilor lumii vii
4. Comunicarea orală și scrisă utilizând terminologia specifică
biologiei
5. Transferarea și integrarea cunoștințelor și metodelor de lucru specifice biologiei în contexte noi.
Competente specifice:
C .sp. 1.2. Stabilirea relației factori de mediu-plante
C .sp. 1.4. Explicarea alcătiuiriii generale a unei plante cu flori
C. sp. 2.1. Utilizarea de metode și mijloace adecvate explorării/ investigări lumii vegetale
C. sp. 3.1 Reprezentarea structurii și funcțiilor sistemelor biologice pe baza modelelor
C. sp. 4.1. Utilizarea corectă a terminologiei specifice biologiei în diferite situații de comunicare
C. sp. 5.1 Utilizarea în viața cotidiană a cunoștințelor de biologie vegetală
Obiective operaționale:
Cognitive:
O1. – să identifice părțile componente ale unei semințe
O2. – să reprezinte prin desen schematic alcătuirea seminței de fasole
O3.– să identifice condițiile necesare seminței să încolțească, pentru a putea da naștere unei noi plante
O4. – să explice importanța semințelor
Formative: O5. – să identifice și să precizeze rolul fiecărei componente a
seminței
Atitudinale: O6.– să își formeze un comportament pozitiv față de cultivarea și
ocrotirea plantelor
Evaluare: formativă-ameliorativă.
Obiective ale evaluării:
Cognitive: E1. – să opereze cu noțiunile învățate
Formative: E2. – să ilustreze importanța semințelor
Atitudinale E3. – să dețină capacitatea de a formula și susține opinii privind importanța plantelor
Valori si atitudini vizate:
Dezvoltarea curiozității pentru orice formă de viața
Grija față de mediul înconjurător
Cultivarea receptivității pentru aplicarea cunoștințelor de biologie
în viața cotidiană
Strategii : dirijată, inductiv-deductivă, explicativ-conversativă
Metode didactice:
Expozitiv-euristice:
M1 – conversația euristica
M2 – explicația
M3 – observația
Interactive: M4 – modelarea
M5 – problematizarea
M6 – comparația
Instrumente de evaluare: observare sistematică, verificare orală, verificare scrisă
Forme de organizare a activității: frontală, individuală, pe grupe
Resurse: – umane – 25 elevi
– temporale – 50 minute
-materiale – oficiale – programa scolară
–alternative – macroproiectarea didactică
-material biologic
-manual
-atlas botanic
Bibliografie: Manual de biologie-clasa a-V-a, Ghe. Mohan, Editura ALL, Buc. 1999, Atlas botanic școlar
Metodica predării biologiei – N. Costica, Editura Graphys, 2008, Iasi
Demersul didactic
Numele și prenumele:
Clasa a V-a
Data:
FIȘĂ DE EVALUARE
1.Completați spațiile punctate cu cuvintele corespunzatoare:
Sămânța este organul…………………. al plantelor cu flori. 1p
Rădăcinița, tulpinița și mugurașul formează…………………… 1p
Tegumentul reprezintă…………………………..al seminței. 1p
2.Alegeți răspunsurile corecte prin înscrierea unui x în căsuța corespunzătoare:
a) Câte cotiledoane are sămânța de fasole? – 3 cotiledoane □ 1p
– 1 cotiledoane □
– 2 cotiledoane □
b) De ce are nevoie sămânța pentru a încolți ? – aer , apă □ 1p
– aer, apă, caldura □
– apă, lumina □
c) Ce ia naștere din muguraș? – tulpina □ 1p
– rădăcina □
– frunzele □
3. Care este rolul semințelor? 2p
Oficiu 2p
Numele și prenumele:
Clasa a V-a
Data:
FIȘĂ DE LUCRU
Notați pe desen componentele seminței :
SCHIȚA LECȚIEI
Sămânța
Sămânța ia naștere din ovulele fecundate.
Alcătuirea seminței: – tegument – învelișul extern
– embrion – rădăciniță
– tulpinița organele vegetative ale noii plante
– muguraș
– cotiledoane – parți ale embrionului
– conțin substanțele de rezervă
– pot fi în număr de două (fasolea, mazăre) sau unu (grâu, porumb, orz)
Condiții necesare încolțirii semințelor:
Condiții externe: – apa
– căldura
– aer
Condiții interne:- să fie: – sănătoasă
– matură
– cu putere de încolțire
Dezvoltarea plantulei – din semințele încolțite se formează plantule astfel:
Tegumentul crapă
Rădăcinița se orientează în jos
Tulpinița cu mugurașul se orientează în sus
Mugurașul dă naștere la primele frunze
BIBLIOGRAFIE
Andrei, M.; Mohan, Gh.; Anghel, I.; Voica, C., (1991) Maxime și reflecții din biologie, Editura Universității din București.
Andrei, M.; Anghel, I.; Popescu, I.; Stoica, E. (1975), Lucrări practice de botanică, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Ardelean, A., (1981), 1.000 de întrebări și răspunsuri pe teme de biologie, E.D.P.,București.
Ardelean, A.; Marcu, V.; Marinescu, M.; Botea, M., (2003), Introducere în didactica biologiei, Editura Universității „Vasile Goldiș”, Arad.
Blândul, V., (2004), Evaluarea didactică interactivă, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Blândul, V.C., (2005), Probleme contemporane ale educației, Editura Universității din Oradea.
Blândul, V., (2007), „Evaluarea progresului școlar”, in: V. Marcu (coord.), Psihopedagogie pentruformarea profesorilor, Editura Universității din Oradea, pp. 198-212.
Bocoș, M., (2003), Cercetarea pedagogică. Suporturi teoretice și metodologice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Bocoș, M. ; Jucan, D., (2007), Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării, Editura „Paralele 45”, Pitești.
Cerghit, I. și col., (2001), Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iași.
Cerghit, I., (2006), Metode de învățământ, EdituraPolirom, Iași.
Ciobanu, M., (2008), Didactica științelor biologice, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Ciurchea, M.; Ciolac-Russu, A.; Ion I., (1983), Metodica predării biologiei, E.D.P., București.
Crețu, D., (1999), Psihopedagogie. Elemente de formare a profesorilor, Editura Imago, Sibiu.
Cucoș, C., (1996), Pedagogie, Editura Polirom, Iași.
Cucoș, C., (2002), Pedagogie, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași.
Cucoș, C., (coord.), (2005), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași.
Cucoș, C., (coord.), (2008), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice,ediția a II-a, EdituraPolirom, Iași.
Delors, J., (coord.), (2000), Comoara lăuntrică. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaționale pentru Educație în secolul XXI, Editura Polirom, Iași.
Ionescu M.; Chiș V., (2001), ,,Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de instruire și autoinstruire”, în Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Ionescu, M.; Radu, I., (2004), Didactica modernă, ediția a II-a, revizuită, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Ionescu, M., (coord.), (2005), Preocupări actuale în științele educației, vol. I, Editura Eikon, Cluj-Napoca.
Ionescu, M., (2005), Instrucție și educație, Editura „Vasile Goldiș” University Press, Arad.
Jinga, I.; Negreț, I, (1999), Învățarea eficientă , Editura Aldin, București.
Jurcău, N.; Bal, C., (coord.), (2003), Didactica disciplinelor tehnice, Editura UT Pres, Cluj-Napoca.
Landsheere, V., (1992), L’éducation et la formation, PUF, Paris.
Manolescu, M., (2004), Evaluarea școlară – un contract pedagogic, Editura Dimitrie Bolintineanu, București.
Manolescu, M., (2006), Evaluarea școlară. Metode, tehnici, instrumente, Editura Meteor Press, București.
Marcu, V., (coord.), (2007), Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universității din Oradea.
Marcu, V.; Marinescu, M., (coord.), (2008), Educația omului de azi pentru lumea de mâine, ediția a V-a, Editura Universității din Oradea.
Marcu, V.; Marinescu, M., (coord.), (2009), Educația omului de azi pentru lumea de mâine, ediția a VI-a, Editura Universității din Oradea.
Marinesu, M., (2003), Educația pentru noua tehnologie și progres, Editura Universității din Oradea.
Marinescu, M., (2004), Manual de gastronomie, Editura Universității din Oradea.
Marinescu, M., (2005), Repere privind optimizarea activității instructiv-educative, vol. I-II, Editura Universității din Oradea.
Marinescu, M., (2007), Tendințe și orientări în didactica contemporană, Editura Universității din Oradea.
Marinescu, M., (2009), Tendințe și orientări în didactica modernă, ediția a II-a, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Mayer, G., (2000), De ce și cum evaluăm, Editura Polirom, Iași.
Nicola, I., P.; Pușcaș, P.; Marcu, V., (1999), Didactica. Teorie a instruirii instituționalizate, Editura imprimeriei de Vest, Oradea.
Nicola, I., (2000), Tratat de pedagogie școlară, ed. a II-a, Editura Aramis, București.
Radu, I.T., (1996), Didactica, Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București.
Stoica, M.; Mihăilescu, I., (1981), Lucrări practice de anatomie și fiziologie animală, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Stoica, A., și colab., (2001), Evaluarea curentă și examenele, Editura ProGnosis, București.
***M.E.C, C.N.C., (2002), Ghid metodologic, aria curriculară: Matematică și Științe aleNaturii, editat de S.C. Aramis Print s. r. l., București.
***M.E.C., C.N.C., (2002), Curriculum Național. Ghid metodologic de aplicare a programei școlare pentru învățământul obligatoriu, editat de Aramis Print, București.
***M.E.C., C.N.C., (2002), Curriculum Național. Ghid metodologic de aplicare a programelor școlare pentru liceu, editat de Aramis Print, București.
***S.N.E.E., (2001), Ghid de evaluare și examinare, Ed. Prognosis, București.
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE
A
LUCRĂRII METODICO – ȘTIINȚIFICE PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I
Titlul lucrării
METODE MODERNE DE EVALUARE LA BIOLOGIE
Autorul lucrării
PROF. GOLDIȘ IOANA
Lucrarea este elaborată în vederea obținerii gradului didactic I organizat de către D.P.P.P.D. din cadrul Universității din Oradea, sesiunea August 2015.
Prin prezenta, subsemnata declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost elaborată de către mine, fără nici un ajutor neautorizat si că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.
Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române si a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.
Data: 31.08.2015
Semnătura,
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Metode Moderne DE Evaluare LA Biologie (ID: 118271)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.