Metode Şi Tehnici Speciale De Investigare A Criminalitatii Organizate [618828]

1
METODE ȘI TEHNICI OPERATIVE

TEMA 22
METODE ȘI TEHNICI SPECIALE DE INVESTIGARE A
CRIMINALITĂȚII ORGANIZATE
(nesecret)

1. Noțiune, tr ăsături, particularități ce def inesc criminalitatea organizată

Criminalitatea este constituită din ansamblul infracțiunilor care se produc într -o anumită
perioadă de timp și într -un loc bine determinat. Spre deosebire de aceasta, criminalitatea
organizată este cel mai periculos segment al criminalității care, prin structurile și modul de
manifestare, amenință îns ăși siguranța și stabilitatea statelor1.
Primele referiri la fenomenul crimei organizate au fost făcute în anul 1896 de către un
profesor de psihologie din Chicago (SUA). În accepțiunea acestuia, crima organizată cuprinde
gangsterismul (liderii bandelor cr iminale), marele banditism și mafia. Încă de pe vremea lui
Bonaparte erau cunoscute asociații ale răufăcătorilor și acoliții acestora, existând chiar și o
condamnare la moarte pentru fapte de acest gen, iar Cesare Lombroso preciza că răufăcătorii
practică intimidarea, activitatea lor nefiind posibilă fără un cod de conduită al asociațiilor
criminale2.
Crima organizată transnațională reprezintă una dintre principalele amenințări asupra
securității lumii și poate cauza importante daune sociale și economice.
Definițiile crimei organizate transnațioanle sunt numeroase; unii specialiști rezervă acest
termen organizațiilor infracționale de tip mafia, alții îl aplică tuturor structurilor infracționale
care implică acțiunea coordonată a mai mult de trei persoane; a celași lucru este valabil și pentru
termenul „transnational”.
Într-un studiu elaborat în anul 1990 de către Secția Crimă organizată din cadrul Diviziei
de Cercetări Penale a Poliției din Washington (SUA), se definește crima organizată ca fiind
orice grupar e structurată în ideea înfăptuirii unei activități infracționale conspirate și constituite,
având ca principal scop obținerea de profit3.
În viziunea BKA (Bundeskriminalamt – Oficiul German de Poliție Judiciară ), crima
organizată se referă la comiterea de infracțiuni determinate de obținerea de profit și putere care,
individual sau privită ca întreg, este de o importanță considerabilă și implică mai mult de două
persoane, fiecare cu sarcinile sale, care colaborează pentru o perioadă nedeterminată de timp
prin folosirea unor structuri comerciale sau asemănătoare celor de afaceri, prin folosirea forței
sau a altor mijloace de intimidare sau prin exercitarea influenței asupra sferei politicului, mass –
mediei, administrației publice, autorităților judiciare sau s ectorului de afaceri4.
Doctrina română5, preluând definițiile date de alți autori din Italia, consideră că prin
criminalitate organizată, se înțelege „un ansamblu de structuri dotate cu importante mijloace
financiare, care controlează o vastă serie de act ivități ilicite, de natură să afecteze grav anumite

1 Gheorghe Mocuța – Criminalitatea organizată și spălarea banilor, Editura Noul Orfeu, București, 2004, pag.15
2 Jean Pradel – Noțiunea de crimă organizată în criminologie, referat susținut în cadrul seminarului “Lupta
împotriva criminalității organizate”, organizat de Școala Națională de Magistratură din Paris, 2007
3 Costică Voicu – Banii murdari și crima organizată, Editur a Artprint, 1995, pag.150
4 Bundeskriminalamt, Organised Crime Situation Report 2003 Federal Republic of Germany: Summary,
Wiesbaden, GER: Bundeskriminalamt, 2004, pag.15
5 Gheorghe Mocuța – op.cit., pag.41

2
sectoare ale vieții economice, sociale și politice, desfășurate prin diverse metode și mijloace,
în mod constant, planificat și conspirat, cu structuri și mecanisme de autoapărare, în scopul
obținerii de profituri ilicite și utilizând în aceste scopuri metode violente și coercitive” .

La data de 15 noiembrie 2000, la New York, Adunarea Generală a ONU a adoptat
Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate , precum și cele două
protocoal e adiționale, respectiv Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea
traficului de persoane, în special a femeilor și a copiilor, precum și Protocolul împotriva
traficului de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare . Adoptarea unor astfe l de documente
în cadrul ONU reflectă preocuparea constantă a acestui înalt for internațional pentru găsirea
unor soluții care, prin armonizarea legislațiilor naționale, să permită promovarea unei politici
penale comune de către statele membre, în vederea prevenirii și combaterii criminalității
transnaționale organizate6.
Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate , precum și cele două
protocoale adiționale, reprezintă instrumente internaționale deosebit de importante în lupta
împotriva criminalității transnaționale organizate, acestea conținând reglementări avansate,
determinate de cerința adaptării mijloacelor de l uptă la noile forme și modalități organizate de
săvârșire a infracțiunilor.
În sensul Convenției amintite, expresia „grup infracțional organizat” desemnează un
grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă și
acționează în înțelegere în scopul săvârșirii uneia ori mai multor infracțiuni grave, pentru a
obține, direct sau indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material.
Expresia de „grup structurat” din această Convenție desemnează un grup care nu s -a
constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infracțiune și care nu deține neapărat un
anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi.
Termenul de „infracțiune gravă”, în sensul aceleiași Convenții, înseamnă un act care
constituie o infracțiune pasibilă de o pedeapsă privativă de libertate al cărei maximum nu trebuie
să fie mai mic de 4 ani sau o pedeapsă mai grea.
În art.5 din cuprinsul Convenției este incriminată participarea la un grup infracțional
organizat, fiecare stat parte urmând să adopte măsurile legislative și alte măsuri necesare pentru
a atribui caracterul de infracțiune, dacă a fost săvârșită cu intenție:
a) unuia sau altuia dintre actele următoare sau ambelor, ca infracțiuni distincte de cele
care implică o te ntativă de activitate infracțională ori consumarea acesteia:
(i) faptei de a se înțelege cu una sau mai multe persoane în vederea săvârșirii
unei infracțiuni grave cu un scop legat direct ori indirect de obținerea unui avantaj
financiar sau a altui avanta j material și, când dreptul intern o cere, implicând un act
săvârșit de unul dintre participanți în baza acestei înțelegeri ori implicând un grup
infracțional organizat;
(ii) participării active a unei persoane care are cunoștință fie de scopul și de
activitatea infracțională generală a unui grup infracțional organizat, fie de intenția sa de
a săvârși infracțiunile în cauză:
– activităților infracționale ale grupului infracțional organizat;
– altor activități ale grupului infracțional organizat, când această persoană știe că
participarea sa va contribui la realizarea scopului infracțional sus -menționat;
b) faptei de a organiza, a conduce, a facilita, a încuraja sau a favoriza prin ajutor ori
sfaturi săvârșirea unei infracțiuni grave implicând un grup infracțional organizat.

La data de 24 octombrie 2008 a fost adoptată Decizia -Cadru a Consiliului Uniunii
Europene nr.2008/841/JAI privind lupta împotriva crimei organizate . Potrivit acesteia,

6 http://www.cdep.ro/proiecte/2002/300/80/7/em387 .pdf

3
organizația criminală desemnează o asociație structurată, stabilită în timp, de mai mult de două
persoane, care acționează concertat în vederea comiterii de infracțiuni p asibile de o pedeapsă
privativă de libertate sau de aplicarea unei măsuri de siguranță privative de libertate cu o durată
maximă de cel puțin patru ani, sau de o pedeapsă mai severă, pentru a obține, direct sau indirect,
un beneficiu financiar sau de altă natură materială. În sensul aceleiași Decizii -Cadru, asociația
structurată desemnează o asociație care nu este formată la întâmplare pentru comiterea imediată
a unei infracțiuni și care nu prezintă în mod necesar roluri definite formal pentru membrii săi,
continuitatea membrilor sau o structură dezvoltată.
În cadrul art.2 din Decizia -Cadru sunt incriminate infracțiunile privind participarea la o
organizație criminală. Astfel, fiecare stat membru trebuie să ia măsurile necesare pentru a se
asigura că unul di ntre următoarele tipuri de comportament legat de o organizație criminală sau
ambele sunt considerate infracțiuni:
(a) comportamentul oricărei persoane care, în mod intenționat și în cunoștință de cauză
privind fie scopul și activitatea generală a organizaț iei criminale, fie intenția sa de a comite
infracțiunile respective, ia parte în mod activ la activitățile criminale ale organizației, inclusiv
prin furnizarea de informații și mijloace materiale, recrutarea de noi membri, precum și toate
formele de finanț are ale activităților acesteia, cunoscând că această participare va contribui la
realizarea activităților infracționale ale organizației;
(b) comportamentul oricărei persoane, constând în încheierea unui acord cu una sau mai
multe persoane cu privire la ex ercitarea unei activități care, în cazul în care ar fi pusă în aplicare,
ar echivala cu comiterea infracțiunilor menționate la art.1 din Decizia -Cadru, chiar dacă
persoana respectivă nu participă la executarea propriu -zisă a respectivei activități.

Formel e cele mai grave de criminalitate organizată au o dimensiune transnațională fie
pentru că ele se referă la acte comise în țări diferite sau de către autori care beneficiează de
contacte și de susținere în străinătate, fie pentru că spălarea capitalurilor t rece prin țări străine
sub forma unor investiții realizate în societăți sau în domeniul imobiliar în străinătate sau prin
recurgerea la paradisurile fiscale pentru a ascunde produsele infracțiunilor. Numeroase
instrumente au fost deja adoptate la scară int ernațională și europeană pentru a remedia crima
organizată (și infracțiunile care îi sunt asociate) și, în consecință, problemele care decurg din
dimesiunea sa esențialemente transnațională .
Potrivit Raportului anual cu privire la crima organizată din Belg ia (1997), crima
organizată este caracterizată de următoarele particularități:
 comiterea în mod metodic de infracțiuni, separat sau colectiv, cu impact considerabil,
motivate de profit sau putere;
 participarea a mai mult de două persoane care acționează îm preună;
 constituirea pe o perioadă nedeterminată de timp;
 repartizarea judicioasă a sarcinilor către structuri de uz comercial, structuri care folosesc
violența sau alte mijloace de intimidare, structuri care exercită influențe asupra
politicului, mass -mediei, administrației publice, sferei judiciare și a afacerilor.
În ultimii ani, criminalitatea modernă a evoluat în felul său de a fi și în dimensiunea sa:
activitățile infracționale au un caracter transnațional și un aspect organizațional.
Primul element se bazează pe trei factori esențiali:
– Mobilitatea bunurilor și a persoanelor care fac obiectul traficurilor ilicite: dacă în trecut
delicvenții se interesau de bunurile imobile (în domeniul agriculturii, a contractelor de achiziții
publice și al construcțiilor) astăzi sunt mai atrași de bunurile mobile cum ar fi armele, drogurile,
deșeurile periculoase, metalele, diversele produse contrafăcute și spre persoane, prin
intermediul traficului de persoane și al traficului ilicit de migranți. Căutarea acestor noi ținte a
activității infracționale și transferul lor, din țara de origine sau de producție până la destinația
finală, conferă crimei organizate noua sa dimnesiune transnațională;

4
– Evoluțiile instituționale și politice, mai ales dispariția fron tierelor în anumite spații sau
regiuni. Uniunea Europeană este un exemplu bun: dispariția frontierelor interne facilitează
libera circulație a persoanelor, a bunurilor, a capitalurilor și a serviciilor dar și cea a delicvenților
și a mărfurilor, a servicii lor și capitalurilor ilicite;
– Evoluțiile tehnologice, care permit și încurajează tranzacțiile rapide, dar și transferul
rapid de capitaluri ilicite generate de activitatea infracțională (produsele infracțiunii) pentru
spălarea cărora este indispensabilă găsirea de plasamente sigure.
Plecând de la analiza principalelor amenințări, raportul SOCTA 2013 identifică mai
multe domenii prioritare: ajutorarea imigrației clandestine, traficul de persoane, traficul de
droguri de sinteză și de droguri multiple, frau dele intracomunitare de tip carusel (MTIC –
Missing Trader Intra -Community), producerea și distribuirea de produse de contrafacere,
criminalitatea informatică și spălarea capitalurilor reprezintă infracțiuni deosebite din această
categorie .

Formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată devin din ce în ce mai
semnificative. Sub diferite le lor forme, acestea au tendinț a să se manifeste atu nci când pot
obține beneficii financiare cât mai mari, cu riscuri minime, fără a ține seama de frontiere.
Traficul de droguri, infracț ionalita tea economică, traficul de ființe umane, filierele de imigraț ie
clandestină, traficul de armament, exploatarea sex uală a minorilor și pornografia infantilă,
infracțiunile săvârș ite prin violență, spălarea banilor ș i frau darea documentelor s unt doar câteva
dintre modalităț ile prin care criminalitatea organizată ș i formele grave de criminalitate se
manifestă în UE. Mai mult, corupția reprezintă o ameninț are la adresa funda mentelor sistemului
democratic ș i ale statului de dr ept.
Impactul criminalității organizate asupra societăț ii în cadrul UE este semnificativ. De
exemplu, în acest moment există aproximativ 4 mili oane de consumatori de cocaină și până în
1,5 milioane de consumatori de opiu problematici în cadrul UE, iar expu nerea la problemele
referitoare la droguri a fost identificată ca o sursă majoră de teamă de infracționalitatea
stradală7. În plus, grupurile de criminalitate organizată folose sc din ce în ce mai mult violența
sistematică și corupț ia pentru a săvârși infra cțiuni și pentru a îș i impune autoritatea.
Criminalitatea organizată a fost capabilă să se adapte ze extrem de bine la posibilităț ile
oferite de societatea modernă ș i de mediul de afaceri deschis al UE, în special în ceea ce priveș te
internetul, generând profitur i enorme din activitatea infracț ională multidimensională.
Profiturile obț inute din crimina litatea organizată sunt substanț iale. Conform surselor
Fondului Monetar Internaț ional (FMI), numai profiturile din î ntreaga lume generate de
infracț iunile financiare reprezintă până la 5% din PIB -ul mondial. La nivelul UE, se estimează
că vânzările de droguri ilicite generează o sumă de 100 miliarde EUR pe an, în timp ce frauda
organizată în domeniul TVA în UE se ridică la o valoare similară. În ceea ce priveșt e frauda în
domeniul TVA ș i alte tipuri de fra udă, în special contrabanda cu țigări ș i contrafacerea acestora,
este vorba de un venit care este refuzat guvernelor, ceea ce are un impact direct asupra
contribuabilului ș i poate da naștere unor amen ințări ser ioase la adresa securității interne, a
comerțului legal ș i a economiei8.
În plus, ușurinț a cu care grupurile de criminalitate organi zată investesc produsele
infracț iunilor le permite să finanț eze în continuare criminalitatea. Grupările mafiote ră mân
foarte profitabile, venitul lor anual din 2009 fiind estimat la 135 miliarde EUR.
Criminalitatea organizată este, d e asemenea, implicată în imigraț ia ilegală, traficul de
persoane ș i furturile de vehicule.

7 Raportul comun al Europol, Eurojust și Frontex privind situația în materie de securitate internă în UE (doc.
9359/10 JAI 390 COSI 29)
8 Primu l raport principal de evaluare ș i descriere pentru dezbatere internă (Raportul M.A.D.R.I.D) , Consiliul
Uniunii Europene, Bruxelles, 26 mai 2010

5
Aproximativ 1,2 milioane de autovehicule sunt furate în fiecare an în statele membre
ale UE. Aceste furturi cauzeaz ă un prejudiciu considerabil, în valoare de cel p uțin 15 miliarde
euro pe an. O mare parte din aceste vehicule, estimat ă între 30 și 40 %, este furat ă de
criminalitatea organizată și apoi transform ată și exportat ă în alte state din interioru l și din afara
UE. În afara prejudiciului material cauzat, aceast ă situație afecteaz ă grav sentimentul de
dreptat e și de sigura nță al cet ățenilor. Criminalitatea referitoare la vehicule poate fi însoțită și
de fo rme grave de viole nță.
Conform estimărilor Băncii Mondiale, o sumă exorbitantă de 1 -2 bilioane $ se pierde
din cauza corupț iei în fiecare an, aceasta reprezentând de zece ori mai mult decât bugetul anual
al tuturor țărilor OCDE combinat. Pierderea încrederii în instituțiile statelor și ale pieț ei nu
poate fi măsurată decât în cele mai proaste cazuri ale statelor eșuate menționate anterior. Deș i
zona Uniunii Europene poate s ervi drept model pentru aceste ț ări în multe moduri, unele dintre
aceste efec te distructive ale corupț iei pot fi întâln ite – cu o intensitate variată ș i mult mai scăzută
– în (toate) statele Uniunii.
În special potenț ialul efect secundar al pierderii încrederii în instituțiile statelor membre,
precum ș i ale Uniunii, reprezintă o am eninț are semnificativă la adresa UE. Conform studiului
Eurobarometru din noiembrie 20099 privind corupț ia, mai mult de trei sferturi dintre europeni
sunt de acord cu faptul că pentru țara lor corupț ia este o problemă majoră (78%).
Poziț ia strategică a Africii de Nord ș i de Vest (aflată între A merica Latină, zona
Caraibilor ș i UE) este exploatată de traficanț ii de coca ină, profitând de fluxul în creș tere al
bunurilor legale dintre Africa de Vest ș i UE. Această platformă este un centru principal de
distri buție pentru cocaină, produse din canabi s, pentru traficul de persoane ș i pentru filierele de
imigraț ie clandestină către piețe care includ centrul de criminalitate din nord -vest. Grupurile de
criminalitate organizată nigeriene activează în UE, în special în ceea ce privește frauda
organizată ș i traficul de persoane pentru exploatarea sexuală.
Africa de Est, în special Cornul Africii, reprezintă din ce în ce mai mult o regiune de
tranzit pentru heroina afgană. Între timp, Africa de Nord continuă să fie unul dintre cei mai
prolifici furnizori de rășină de canabis către UE, și acț ionează ca un centru de distribuț ie de
monedă euro contrafăcută.
Pirateria are un ef ect destabilizator asupra comerțului regional ș i global, în special
asupra rutelor maritime dintre Asia ș i Europa . Pirateria reprezintă o amenințare intolerabilă la
adresa vieț ii echipajelor și a pasagerilor aflați la bordul navelor și constituie o ameninț are
majoră la adresa durabilităț ii transportului maritim.
Pirateria în largul coastelor somaleze pa re a fi motivată în ma re parte de oportunismul
infracț ional. Grupurile de criminalitate organizată somaleze sunt, de asemenea, implicate în
comerț ul ilegal cu arme: proximitatea geografică a acestor gru puri de celulele teroriste măreș te
posibilitatea unei colaborări viitoare.
Balcanii de Vest reprezintă o regiune de tranzit către UE pe ntru filierele de imigrație
clandestină ș i traficul de persoane în vederea exploatării sexuale, pentru traficul de heroină,
cocaină, produse din canabis, droguri sintetice și precursori, țigări, monedă euro ș i arme de foc
contrafăcute.
Asia de Vest este cea mai importantă rută de tranzit pentru traficul ilicit de heroină din
Afganistan și Pakistan către UE. He roina intră în UE prin Balcani ș i este transportată mai
departe, cătr e nordvestul Europei, în scopul distribuț iei. Grupurile de criminalitate organizată
turce, kurde, pakistaneze și iranien e predomină din cauza proximității lor geografice față de
țările-sursă.
Centrul de criminalitate din sud -est este o poartă către UE atâ t pentru mărfurile licite,
cât și pentru cele ilicite, dată fiind poziț ia sa la gr anița Europei cu Asia, funcț ionând ca o zonă

9 Eurobarometrul special 325/Wave 72.2, noiembrie 2009

6
de tranzit, depozitare ș i redistribuire, de exemplu pentru ț igări contrafăcute cu care se face
contrabandă din fosta Uniune Soviet ică, Balcani ș i Asia de Est.
Centrul de crimina litate din nord -vest, care funcț ionează ca un centru de distribuț ie în
UE, influenț ează acest centru î n special în legătură cu producția de canabis ș i tranzitul acestuia
prin Europa de Sud ș i, într -o anumită m ăsură, în l egătură cu drogurile sintetice ș i heroina.
Grupurile ruseș ti de criminalitate organizată continuă să se implice în comerț ul cu heroină, dar
rolul lor în traficul cu cocaină ș i droguri sintetice reprezintă cauza pentru cele mai recente
motive de îngrijorare.
Frontierele dintre Federația Rusă/ Comunitatea Statelor Independente și UE reprezintă
un factor important care creează o anumită dinamică esențială pentru funcț ionarea centrului de
criminalitate din nord -est. Grupurile ruseș ti de criminalitate organizată sunt interesate de
folosirea băncilor situate în țările nordice ș i bal tice pentru spălarea banilor obținuți din
infracț iuni săvârsite în Federația Rusă/ț ările din Com unitatea Statelor Independente ș i probabil
pentru o introducere mai puțin suspe ctă și mai discretă în sistemele financiare din UE.

Riscuri și vulnerabilități identificate la nivel național10

“La nivel național, amploarea și diversitatea fenomenului infracțional, modalitățile de
manifestare, persistența, gradul de generalizare, precum și caracterul pronunțat
transfrontalier al acestuia, mobilitatea crescută a grupărilor de criminalitate organizată,
utilizarea de către acestea a noilor tehnologii din domeniul IT&C, fac necesară dezvoltarea
unei abordări mai flexibile și capabile s ă asigure reacții oportune la nivel instituțional pentru
combaterea fenomenului infracțional.
Din analizele efectuate rezultă următoarele categorii de infracțiuni săvârșite de
grupările de criminalitate organizată cu impact major asupra ordinii publice și siguranței
cetățeanului, astfel:

Consumul și traficul de droguri
Fenomenul traficului de droguri este caracterizat de provocări tot mai mari, în special
datorită câștigurilor importante obținute de către liderii grupurilor organizate și de
diversificarea categoriilor de droguri nou introduse pe piață în ultimii ani, prin apariția
substanțelor psihoactive. Combaterea traficului de droguri rămâne o prioritate, atât a
organismelor internaționale ale Uniunii Europene, cât și a Guvernului Românie i, fenomenul
fiind abordat și în documentele strategice naționale. România reprezintă, în principal, o zonă
de tranzit și pentru depozitarea temporară a drogurilor de mare risc. Rolul grupărilor de
criminalitate organizată autohtone implicate în operațiuni de trafic de droguri este acela de a
sprijini sau derula operațiuni de livrare a produselor narcotice spre statele din Occident.
Poziția geografică a României favorizează includerea țării noastre în cadrul marilor rețele de
trafic internațional, alături d e Bulgaria și Ungaria.
Potențialul deosebit al Portului Constanța pentru dezvoltarea economică a României,
reprezentat în special de poziția geostrategică la confluența rutelor celor trei coridoare de
transport pan -europene, creează premisele ca țara noast ră să constituie principala poartă de
intrare a produselor și bunurilor provenite de pe piețele emergente din Estul Asiei și Orientul
Mijlociu, precum și o alternativă semnificativă pentru accesul unor cantități însemnate de
cocaină către spațiul comunitar .
În ultimii ani, comercializarea pe piața din România a substanțelor psihoactive – prin
metoda clasică „magazine de vise”, a înregistrat o scădere semnificativă, urmare a măsurilor
legislative adoptate și a activităților de combatere întreprinse de autori tățile de aplicare a legii.

10 Strategia Națională de Ordine și Siguranță Publică 2015 -2020, Ministerul Afacerilor Interne.

7
Pe acest fond, vânzarea -cumpărarea acestor substanțe stupefiante se realizează cu o pondere
mai mare, prin intermediul internetului.

Traficul de ființe umane
Traficul de persoane reprezintă un fenomen grav care aduce atingere drepturilor
fundamentale ale omului. Victimele sunt recrutate și lipsite de libertate prin forță și/sau
înșelăciune, în scopul exploatării sexuale, exploatării prin muncă, prin obligarea de a practica
cerșetoria sau de a desfășura activități infracționale. Aceste categorii de persoane sunt
exploatate de către traficanți, fiind obligate să le restituie acestora sume semnificative de bani,
deseori fiind private de documentele de identitate, sechestrate, lipsite de libertate, izolate și
supuse amenințărilor.
De asemenea, s -a constatat că acestea provin din zone cu dificultăți economice și
sociale, dezvoltarea industriei sexuale și cererea de forță de muncă ieftină reprezentând două
dintre cauzele existenței traficului de ființe umane. Factorul comun pentru car e aceste persoane
devin victime ale traficului este promisiunea unei vieți mai bune pentru acestea și/sau pentru
familiile acestora.
Deși România este atât o țară sursă pentru traficul de persoane, cât și țară de tranzit
ca urmare a faptului că se situeaz ă în vecinătatea altor țări sursă ca Federația Rusă, Ucraina,
Belarus, Republica Moldova sau țări din Balcanii de Vest, numărul cetățenilor români
identificați ca traficanți sau victime ale traficului de ființe umane se menține relativ constant
începând cu anul 2011.

Migrația ilegală
Formele organizate de migrație ilegală au drept scop obținerea de către grupări
infracționale specializate a unor câștiguri bănești din partea imigranților, ca urmare a
facilitării intrării sau șederii acestora într -o țară, p rin încălcarea legislației acesteia.
România nu este o țară de destinație pentru fluxurile migratorii, iar datorită sistemului
performant de supraveghere a frontierei de stat a fost în mică măsură folosită ca țară de tranzit.
Cu toate acestea, din cauza f aptului că România este tranzitată de trei rute principale de
migrație către Europa de Vest, respectiv: ruta estică, ruta est -mediteraneană și ruta Balcanilor
de Vest, fenomenul migrației ilegale se manifestă sub diverse forme, cele mai uzitate fiind
trave rsarea ilegală a frontierelor verzi între punctele de control a trecerii, ascunderea în
diverse mijloace de transport și utilizarea, de către migranți, a documentelor de identitate sau
călătorie falsificate sau contrafăcute ori a documentelor valide, aparț inând altor titulari.
Grupurile criminale organizate care facilitează migrația ilegală sunt caracterizate
printr -un grad ridicat de flexibilitate și o capacitate mare de a colabora eficient prin
intermediul rețelelor proprii create la nivel transfrontalie r.

Frauda și evaziunea fiscală
Frauda și evaziunea fiscală limitează capacitatea statului de a colecta taxe și impozite,
de a acumula venituri și de a -și pune în aplicare politica economică. Conform estimărilor, la
nivelul Uniunii Europene, sume de bani nedeclarate și neimpozitate de or dinul zecilor de
miliarde de euro, se află în continuare în paradisuri fiscale, reducând veniturile fiscale
naționale.
Conform datelor statistice Eurostat, se constată că, deși economia subterană are o
ușoară tendință de scădere în România, nivelul aceste ia continuă să se situeze la o cotă ridicată
față de media europeană (18,4%).
Procesul de integrare europeană a condus la o înglobare a economiilor statelor
membre, înregistrându -se un volum ridicat al tranzacțiilor transfrontaliere, precum și
diminuarea c osturilor și a riscurilor aferente acestor tranzacții. Procesul a generat avantaje

8
enorme pentru cetățenii și întreprinderile europene, dar a creat provocări suplimentare pentru
organele de aplicare a legii naționale în ceea ce privește cooperarea și schim bul operativ de
informații.
În România se evidențiază o diversificare a formelor de manifestare și propagare a
criminalității economico -financiare, atât în ceea ce privește fraudele fiscale, cât și munca la
negru/gri, prin modalități noi de operare, gener ând efecte negative directe asupra bugetului
general consolidat al statului, stabilității și competitivității mediului de afaceri.
Evaziunea fiscală continuă să producă prejudicii majore bugetului general consolidat
al statului, în pofida faptului că, în ultima perioadă, fenomenul a cunoscut o ușoară diminuare,
în principal, în zona evaziunii de masă, consecință atât a măsurilor de combatere de ordin
instituțional/legislativ adoptate de autorități, cât și a restrângerii piețelor financiare în
perioadele re stricțiilor fiscale.

Contrabanda cu produse accizabile și alte operațiuni ilicite preferate de rețelele
infracționale
Fenomenul infracțional al contrabandei se manifestă atât în interiorul teritoriului
național, cât și la nivelul frontierei de stat, cauz ele principale fiind criza economică și
financiară înregistrată la nivel mondial, diferențele de accize aplicate de state, legislația
diferențiată și permisivă în domeniu, precum și lungimea frontierei externe (peste 2.070 km).
În acest context, este cons iderată oportună direcționarea, cu preponderență, a
acțiunilor de control în special la nivelul infrastructurii portuare și frontierei verzi, în scopul
limitării activităților ilicite la intrarea pe teritoriul național.
Ca modalități ilicite preferate de anumite grupări infracționale organizate rețin atenția:
– aditivarea produselor petroliere cu uleiuri minerale achiziționate de pe piața externă și
comercializarea acestora ilegal drept carburanți pe piața autohtonă; – declararea unor
achiziții de băuturi alcoolice cu acciză zero, în realitate marfa fiind alcool pur, supus accizării;
– achiziționarea de legume și fructe, zahăr și ulei alimentar prin consemnarea în facturi a unor
cantități inferioare celor reale; – realizarea unor compensări ilegale de TVA î n domeniul
produselor IT&C, electronice, electrocasnice și textile importate, inclusiv prin interpunerea, în
circuitul comercial, de firme fantomă autohtone și străine.

Contrafacerea și infracțiunile care aduc atingere drepturilor de proprietate
intelectu ală
În România, infracțiunile constatate pe linia drepturilor de proprietate intelectuală
continuă să reprezinte un fenomen cu repercusiuni grave asupra încasărilor la bugetul general
consolidat al statului, stabilității și competitivității mediului de afaceri .
La nivelul Uniunii Europene s -a constatat, în ultimii ani, o creștere a comerțului cu
produse contrafăcute din domeniul sănătății (medicamente sau echipamente medicale), acest
tip de infracțiune cauzând pierderi la nivelul bugetelor statelor membre și c are au pus în
pericol sănătatea și viața celor care folosesc aceste produse.

Corupția
Proliferarea rapidă a criminalității organizate, potențialul foarte ridicat de adaptare,
precum și capacitatea de acțiune crescută a grupărilor de criminalitate organiz ată, a
determinat inclusiv un interes permanent al exponenților acestora de vulnerabilizare și
corupere a funcționarilor publici de la toate nivelurile.
Acesta reprezintă un aspect extrem de sensibil pentru România, mai ales din perspectiva
monitorizării atente a Uniunii Europene în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare
(MCV).

9
Comisia Europeană a publicat la începutul anului 2014, un studiu Eurobarometru care
arată faptul că 34% dintre români (media europeană fiind de 26%) consideră că s -au reali zat
progrese în materia prevenirii și combaterii infracțiunilor de corupție, România având cea mai
mare creștere din Uniunea Europeană la acest indicator în raport cu anul 2011. Acest rezultat
demonstrează faptul că opinia publică percepe activitatea siste mului judiciar în acest domeniu
ca fiind pozitivă, iar această încredere în eficiența sistemului este resimțită și în activitatea
judiciară, în contextul în care din ce în ce mai multe persoane denunță fapte de corupție despre
care iau cunoștință.
O reali zare importantă în 2013 este evidențiată de structurile de aplicare a legii care
au inițiat demersuri în vederea instituirii de măsuri asigurătorii asupra unor bunuri în valoare
de peste 1,5 miliarde lei, iar în materia confiscării, în acest an, a fost pro nunțată de către Înalta
Curte de Casație și Justiție o soluție definitivă prin care s -au confiscat bunuri imobile
aparținând unor inculpați trimiși în judecată pentru fapte de corupție.
Ultimele studii de specialitate realizate în domeniu au concluzionat că piața achizițiilor
publice din România nu s -a dovedit a fi competitivă și transparentă. Au fost cheltuite peste 10
miliarde euro anual pe contracte de achiziții publice atribuite prin intermediul Sistemului
Electronic de Achiziții (SEAP), însă aceasta s umă nu reprezintă decât a treia parte din valoarea
estimată a fi contractată anual de autoritățile publice centrale și locale pentru achiziții de
bunuri, servicii sau lucrări prin alte mijloace decât cele electronice autentice.
Au fost identificate inclus iv fapte de corupție săvârșite în scopul influențării
procedurilor de achiziție pentru a deturna resursele financiare publice în interesul unor
grupări din care făceau parte oameni de afaceri aflați, uneori, în legătură cu decidenți politici.

Criminalitat ea informatică
Internetul a revoluționat modul de viață și a contribuit la dispariția barierelor în
societate. Oamenii au devenit din ce în ce mai dependenți de comunicații și de instrumentele
bancare de tip electronic. Acest context oferă oportunități in fractorilor și creează în mod
constant noi ”mărfuri” ilicite, reprezentate, în special, de informații cu caracter personal
și/sau informații financiare sustrase în mod ilegal, fraude legate de cardurile de plată și
infracțiuni de pornografie infantilă prin intermediul sistemelor informatice.
Evaluarea amenințării pe care o prezintă criminalitatea organizată prin intermediul
internetului și sistemelor informatice a evidențiat un trend ascendent în cazul infracțiunilor
săvârșite de cetățeni români care au dr ept ținte cetățeni, firme sau instituții publice/private din
alte state, precum și un număr tot mai mare de sesizări ale unor cetățeni români și firme care
devin victime ale acestui tip de infracționalitate.
România este o sursă pentru criminalitatea info rmatică, înregistrându -se o creștere a
numărului fraudelor săvârșite prin intermediul internetului, a celor cu carduri bancare,
atacurilor informatice cu diverși viruși/troieni informatici etc., precum și a infracțiunilor
contra siguranței și integrității datelor informatice ”.

2. Măsurile ce se întreprind pentru identificarea și combaterea activității
grupurilor infracționale organizate

Grupurile de crimă organizată își iau numeroase măsuri de precauție pentru a nu atrage
atenția poliției cu privire la pregătirea sau la îndeplinirea acțiunilor lor. Structura deosebită și
profesionalismul grupurilor infracționale organizate fac adesea neadecvate metodele de anchetă
clasice. Este motivul pentru care măsurile speciale de anchetă sunt adoptate pentru a infil tra
aceste grupuri infracționale. Pentru a culege informații despre activitățile unui grup de
infractori, este indispensabil să se recurgă la metode speciale de anchetă defini te în funcție de
anumite nevoi operaționale. Există diverse tehnici speciale de a nchetă utilizate împotriva crimei

10
organizate. Ele cuprind livrările controlate, anchetele secrete, interceptarea comunicărilor
(ascultarea), instalarea de microfoane în spații, supravegherea discretă, crearea de vitrine pentru
a atrage infractorii și recur sul la informatori și la agenți secreți11.
La nivel internațional, articolul 20 din Convenția de la Palermo încurajează recurgerea
la tehnicile speciale de anchetă și menționează în mod expres livrările controlate, măsurile de
supraveghere electronică și op erațiunile secrete. Dar este vorba despre o listă neexhaustivă,
enunțată doar ca exemplu, deoarece același articol evocă și alte tehnici speciale de anchetă.
Cazurile de crimă organizată nu sunt aproape niciodată semnalate la poliție deoarece în
majoritate a situațiilor, cu excepția traficului de persoane, este imposibil de a desemna în mod
clar o victimă precisă. Persoanele care iau parte la activitatea infracțională au tot interesul în a
disimula informațile și în a face astfel încât infracțiunea să nu fie constatată. Este motivul pentru
care metoda clasică care constă în a aștepta ca o infracțiune să fie deja semnalată sau să fie
reunite mijloacele de probă ale infracțiunii să fie deja culese pentru a deschide o anchetă
judiciară, nu funcționează în combat erea crimei organizate. Abordarea în amont, care reunește
informațiile, le analizează și compară datele, este indispensabilă nu doar pentru a descoperi
activitatea infracțională ci și pentru a înțelege cum funcționează ansamblul pieței infracționale.
În ac est scop, majoritatea statelor au creat unități de informații care tratează date cu privire la
marea criminalitate organizată și cu structură complexă. Trebuie să fie distinse aceste celule,
care sunt unități ale serviciilor represiveînsărcinate să culeagă informații, serviciile de informații
clasice, care se consacră problemelor de siguranță națională. Dar deseori aceste ordine juridice
nu fac în mod clar diferența.
Decizia -Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr.2008/841/JAI privind lupta împotriva
crimei organizate reglementează și circumstanțele atenuante ce pot fi aplicate de organele
judiciare din statele membre în cazul comiterii faptelor de crimă organizată. În acest sens,
fiecare stat membru poate lua măsurile necesare pentru a se asigura că pedepsele pot fi reduse
sau că infractorul poate fi scutit de ispășirea pedepsei dacă acesta, de exemplu:
 renunță la activitățile infracționale; și
 furnizează autorităților administrativ e sau judiciare informații pe care acestea nu ar fi
fost capabile să le obțină altfel și care le asistă pe acestea:
 să prevină, să pună capăt sau să limiteze efectele infracțiunii;
 să identifice și să îi defere justiției pe ceilalți infractori;
 să găsească dovezi;
 să priveze organizația criminală de resurse ilicite sau de beneficiile rezultate din
activitățile sale infracționale; sau
să împiedice ca alte infracțiuni să fie comise în viitor.

11 https://rm.coe.int/cartea -alba-a-criminalitatii -organizate -transnationale/168070ab40