METODE FIZICE MODERNE UTILIZATE ÎN RECUPERAREA MEDICALĂ PENTRU CONTROLUL DURERII CRONICE [309874]

[anonimizat]:

Lect. Dr. Ailioaie M. Laura

Prof. Dr. Ailioaie D. Constantin

Absolvent: [anonimizat]

2019

Iași

CUPRINS

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I – FORMELE DURERII ȘI EFECTELE ACESTEIA

Motivația alegerii temei……………………………………………………………………………………1

Obiectivele temei…………………………………………………………………………………………….1

Durerea…………………………………………………………………………………………………………2

Definiție și statistici……………………………………………………………………………….2

Etiologie……………………………………………………………………………………………….3

Clasificare…………………………………………………………………………………………….5

Cauze, simptome și factori de risc……………………………………………………………7

Investigația……………………………………………………………………………………………8

Tratament……………………………………………………………………………………………..9

[anonimizat]……………………………………………………………………………………………….12

[anonimizat]…………………………………………………………………..14

Curentul de joasă frecvență……………………………………………………………………18

Curentul de medie frecvență………………………………………………………………….20

Curentul de înaltă frecvență…………………………………………………………………..21

Magnetoterapia………………………………………………………………………………………………23

Ultrasunetele………………………………………………………………………………………………….25

Terapia cu laser de joasă frevență……………………………………………………………………..28

[anonimizat]……………………………………………………………32

Metode științifice de cercetare aplicate……………………………………………………………….32

Evaluarea generală a pacienților………………………………………………………………………..34

Protocol de tratament……………………………………………………………………………………….34

Ipoteze…………………………………………………………………………………………………………..35

Pacienți………………………………………………………………………………………………………….36

Statistici…………………………………………………………………………………………………………79

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………….80

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………..81

CAPITOLUL I – FORMELE DURERII ȘI EFECTELE ACESTEIA

1.1 Motivația alegerii temei

Alegerea acestui subiect a fost determinată de experiențele personale din familie cu privire la efectele durerii cronice asupra calității vieții și a impactului social al acesteia. Durerea cronică atrage cel mai puternic răspuns la începutul apariției acesteia, moment în care în urma unor investigații se va oferi varianta cea mai simplă de control a acesteia, tratamentul medicamentos. Acest tratament produce rezultate excepționale la început, dar odată cu trecerea timpului se estompează astfel dozele crescând și odată cu ele efectele adverse.

Recunoscând pericolul abuzului opioidelor în controlul durerii cronice, în timpurile moderne au apărut multe lucrări științifice ce cercetează mecanismul de producere al durerii cât și moduri alternative de control a acesteia. Pe baza unor astfel de lucrări cât și a unui studiu direct efectuat pe un eșantion format din zece pacienți sperăm că lucrarea de față va putea face un pas înainte în implementarea unui program mai exact de control al durerii cu efecte adverse reduse.

1.2 Obiectivele temei

În contextul unei societăți ce caută modalități cât mai eficace în controlul durerii cronice prin această lucare se va încerca:

Observarea și înțelegerea efectelor electroterapiei asupra durerii cronice

Observarea și înțelegerea efectelor terapiei cu laser de joasă frecvență asupra durerii cronice

Observarea și înțelegerea efectelor terapiei cu ultrasunete asupra durerii cronice

Observarea și înțelegerea efectelor magnetoterapiei asupra durerii cronice

Determinarea rezultatelor unui program de terapie ce utilizează cele patru forme de terapie menționate anterior.

1.3 Durerea

1.3.1 Definiție și statistici

Definiția durerii conform Asociației Internaționale de Studiere a Durerii este: “O experiență senzorială sau emoțională neplăcută asociată cu posibilitatea sau prezența unei degenerări tisulare, sau descrisă în termeni asemănători”. Alte dicționare descriu durerea ca fiind: “O senzație neplăcută, ce se manifestă în diferite grade de severitate ca consecință a unei răni, afecțiuni patologice sau dereglare emoțională”. În ambele descrieri se scoate în evidență partea subiectivă a durerii. De aici putem trage concluzia că durerea are două aspecte în manifestare, prima provine din partea psihică și a doua din partea emoțională. În unele situații partea emoțională a durerii poate acționa independent, astfel durerea poate apărea în lipsa unei afectări tisulare. Din acest motiv un expert mondial în durere, Margo McCaffrey a definit durerea într-un mod succint ca fiind: “Orice pacientul spune că doare”.

Durerea cronică la nivel european are un puternic impact asupra economiei determinând un efect puternic atât din punct de vedere al calității vieții, cât și din perspectivă socială și economică.

Fig. 1.1 Procentajul efectelor negative asupra vieții cetățenilor U.E. datorate durerii cronice

Etiologie

Mecanismul de producere a durerii este format prin interrelația permanent existentă dintre diferitele componente ale sistemului nervos, reprezentate prin:

Organul receptor, ce reprezintă partea funcțională senzitivă periferică

Fibra nervoasă, ce reprezintă elementul care permite transmisia informației culese

Organul interpretativ și corelativ, ce reprezintă sistemul nervos central.

Valoarea subiectivă a durerii depinde de identitatea stimulului unic, sau de numărul de stimuli locali fără a se ține cont de componentele neuronale chiar dacă acestea reprezintă sistemul de manifestare. Din acest motiv o clasificare corectă a valorii subiective este dificilă.

Durerea este formată în urma unor reacții biochimice complexe, reacții determinate de acțiunea stimulilor nociceptivi proprii ai durerii sau ai stimulilor funcționali nespecifici (în contextul unui teren sensibilizat anterior).

Apariția acesteia se conformează următoarelor condiții:

Stimulii adecvați determină eliberarea sau formarea hormonilor responsabili apariției durerii cu acțiune directă asupra algoreceptorilor cu rol în prevenirea lezării structurilor nervoase.

Stimulii neadecvați, numiți și funcționali acționează pe un teren sensibilizat anterior (leziuni cronice fără un substrat dureros acut). În anumite condiții toți hormonii periferici pot acționa ca determinanți ai durerii. Durerea de tip esențial este succint explicată ca fiind reacția dată de hiperexcitabilitate nervoasă de origine biochimică locală.

Sistemul intern de control al durerii, nociocepția, este direct relaționată cu mecanismele activate de către acțiune a unor stimuli externi ce pot amenința starea organismului. Fibrele nemielinizate de tip C sau cele mielinizate de tip A delta devin excitate sub acțiunea directă sau indirectă a unor stimuli nocivi ce determină un proces inflamatoriu. La nivel periferic, fibrele de tip C nemielinizate (nocioceptori polimodali) sau fibrele mielinizate subțiri de tip Adelta sunt excitate de stimuli noxici, direct sau indirect, prin procese inflamatorii.

O mare parte a căilor ascendente ce sunt implicate în percepția durerii sunt localizate în cadranul ventro-lateral al măduvei. Alte căi de percepție sunt activate în urma stimulării nocioceptive, dintre care se menționează: regiunea ponto-mezencefalică, talamusul și formațiunea reticulară a trunchiului cerebral. Reacțiile emoționale cât și adaptarea endocrină și neurologică este determinată de amigdală și zona hipotalamică.

Cea mai importantă și studiată modulare a semnalelor nocioceptive este modularea șa nivelul spinal. Inhibarea acestor semnale realizată la nivelul spinal se realizează prin intermediul activării căilor inhibitorie bulbospinale cât și prin eliberarea de noradrenalină, serotonină și prin extensie a unor opioide endogene. Legătura sistemului nervos central cu stimulul nocioceptiv nu este doar de natură pasivă ci este de-asemenea modulată prin intermediul plasticității medulare cât și datorită influenței descendente a căilor nervoase superioare formate fie din stimuli emoționai sau cele din mediul exterior indiferent de natura lui.

Prin intermediul acestor activări se produc hormoni care au rolul de a sprijini organismul în a se adapta la stimuli nocivi și a menține homeostazia. Acțiunile acestor hormoni sunt:

Adaptarea sistemului cardio-vascular

Creșterea consumului de energie

Întărirea sistemului imunitar

Adaptarea la stimulii nocivi.

Datorită răspunsului îngreunat în cadrul percepției durerii în urma unui traumatism putem trage concluzia conform căreia suprimarea durerii este legată ca un răspuns de adaptare la stres.

Fig 1.2 Sistemul de transmitere a informației dureroase de la receptor la nocioceptor și mai apoi până la talamus și implicit cortexul cerebral și de întoarcere a răspunsului la zona afectată.

Durerile care rezultă din excitarea terminațiilor protoneuronilor receptori indică procese patologice în țesuturile și organele inervate. Cauzele care determină excitarea anormală a protoneuronilor pot fi variate: astfel cea mai puternică excitație este produsă de hipoxie-anoxie.

În raport cu densitatea protoneuronilor receptori și de gradul de suprapunere a unităților senzitive, pragurile de sensibilitate dureroasă diferă nu numai de la organism la organism ci chiar de la țesut la țesut.

1.3.3 Clasificarea

Clasificarea pe larg a durerii conține patru componente:

Fiziopatologia (nocioceptivă versus non-nocioceptivă)

Durata (acut versus cronic)

Locația (zona dureroasă)

Etiologia (d.e. cancer, artrită)

Din punct de vedere al percepției, durerea poate fi clasificată astfel:

– durerea superficială (durerea de durată continuă) – considerată și ca fiind cea primară, are origine la nivel tegumentar și este un rezultat al reflexului de apărare al organismului. Are o localizare exactă și se manifestă la aproximativ 0,1 secunde de la apariția stimulului, având un caracter acut și o senzație înțepătoare. Durata acesteia este determinată de prezența stimulului, astfel odată îndepărtat simptomele dispar în general rapid.

– durerea somatică (considerată de tip secundar). Apariția acesteia este determinată de mai multe cauze, dintre care cele mai des întâlnite sunt inflamațiile reumatice, contracțiile musculare de lungă durată, plăgi, infecții etc. Spre deosebire de durerea superficială, durerea somatică nu este condiționată de prezența stimulului inițial și poate radia pe o zona mai largă decât cea inițial afectată, fiind resimțită o senzație asemănătoare cu cea de arsură.

– durerea viscerală (referită). Durerea viscerală este adesea confundată cu cea somatică dar exită o diferență importantă în ce privește originea și modul de manifestare a acesteia în comparație cu cea somatică. Dintre stimulii ce determină durerea viscerală remarcăm leziunile chimice pe suprafața viscerală, distensia unui organ cavitar, ischemia țesutului visceral, spasmul musculaturii netede. Ce este mult mai dificil în durerea viscerală este localizarea în funcție de regiune, mai ales în cazul celei cefalice.

Un aspect ce poate fi folosit în determinarea tipului de durere este recunoașterea perioadei de recuperare în funcție de diferitele țesuturi afectate.

Pielea – 3 până la 7 zile.

Oase – 6 săptămâni.

Tendoane și ligamente – 3 luni.

Cauze, simptome și factori de risc

Durerea cronică nu are o cauză identificată. Putem spune într-un fel că durerea este o enigmă imposibil de elucidat. Cu toate acestea pornind de la cele două forme de înțelegere a durerii putem trage unele concluzii cu privire la mecanismul acesteia de formare. Una dintre cele două forme de înțelegere a durerii prezintă durerea ca o afecțiune de sine stătătoare iar cea dea doua prezintă durerea ca o extensie a celor cinci simțuri cunoscute. Astfel, putem trage

concluzia că manifestarea durerii este legată de un stimul ce transmite informații nocioceptive către creier, iar durerea cronică reprezintă fie dereglarea sistemului de percepție senzorial al organismului ori incapacitatea eliminării complete a stimulului nociv sau a afectelor secundare a acestora.

Acest lucru este susținut și de originile cunoscute ale durerii:

– originea neurogenică/neuropatică, a cărei cauză de apariție este afectarea parțială sau completă a nervilor periferici sau a sistemului nervos. O caracteristică a acestui tratament este reprezentată de dificultatea crescută în controlul durerii prin intermediul mijloacelor obișnuite.

– originea psihogenică, durere care este legată de componenta emoțională, a cărei cauză de apariție este reprezentată de o stare negativă emoțională sau psihică. Această formă de durere nu este frecventă dar prezența lor poate agrava o durere cronică prezentă anterior.

– originea neidentificată: durere ce pare a fi fără o cauză determinată de investigații.

1.3.5 Investigarea

Examinarea durerii are o importanță ridicată datorită caracterului divers pe care îl are în funcție de patologie, ceea ce poate ajuta la izolarea și identificarea unui tratament corespunzător situației.

Astfel vor fi în principal examinate:

I – Locația: zona corporală, forma, delimitările, structurile adiacente.

II – Aspectul: diformități, asimetrie, umflare, edem, culoare, schimbări ale pieli, păr – exces sau lipsă, gradul de tonicitate musculară.

III – Palpația: umflarea, temperatura, sensibilitatea, gradul de mobilitate, durerea la mișcare.

IV – Percuția și ascultarea: în special utilizată pentru afecțiunile vasculare.

V – Senzația: pentru verificarea hipersensibilității sau a altor caractere ce aparțin durerii.

Examinarea musculoscheletală:

Coloana vertebrală – verificarea modificărilor structurale cum ar fi lordoza cervicală sau lombară, scolioză, tasare vertebrală, cicatrici rămase de la intervenții chirurgicale, mobilitatea și tonicitatea paravertebralilor.

Iritație la nivelul nervilor lombari. Verificarea se face prin testul Lasegue.

Articulații: diformități, culoare, temperatură, stabilitate, mobilitate, umflare, bursită, sinovită, rigiditatea.

Mușchii: mărime, simetrie, forță, rigiditate.

Investigarea internă:

– analize efectuate pe baza sângelui: o mostră de sânge va fi prelevată și evaluată pentru infecții sau alte afecțiuni care pot determina durerea cronică

– imagistică, utilizarea unor metode moderne de a observa structura internă a organismului (radiografia, RMN, ecografia sau CT). Cu ajutorul acestora se pot observa semnele interne ale unei afecțiuni ce determină durerea cronică.

– electromiograma (EMG) și studiile de conducere nervoasă sau alte teste nervoase: aceste teste măsoară funcția nervoasă și musculară în scopul de a determina dacă durerea cronică are legătură cu probleme nervoase sau musculare

– angiograma sau alte studii vasculare: se injectează o substanță și se inserează un mic tub la nivelul arterelor pentru a cuantifica fluxul sangvin

– diagnosticarea unor blocuri nervoase; un exemplu este o injecție a unui anestezic local în sau în jurul unei terminații nervoase pentru a identifica dacă acel nerv este cel care determină durerea

1.3.6 Tratament:

Durerea cronică este în general tratată printr-o combinație formată din medicamentație și proceduri non-medicamentoase. Majoritatea pacienților preferă tratamentul axat pe medicamente datorită efectului rapid fără să realizeze eficacitatea sporită a tratamentului nemedicamentos pe durată lungă. Într-un studiu realizat pe o populație largă aproximativ 45% dintre pacienți erau mulțumiți de efectele medicamentației la care se adăuga 41% care erau parțial mulțumiți. Dintre aceștia 64% au raportat faptul că uneori medicamentația nu era îndeajuns pentru a face față durerii. Aceste date sugerează faptul că cu toate că medicamentația este o parte importantă a tratării durerii cronice, există o necesitate a utilizării acesteia împreună cu terapiile nemedicamentoase pentru efecte maxime și de lungă durată.

Analgeticile opioide sunt utilizate la durerile severe cu efecte pozitive dar efectele secundare sunt mult mai puternice în cazul utilizării acestora. În funcție de caracterul continuu sau intermitent al durerii opioidele administrate sunt de doua categorii: cu acțiune rapidă și cu acțiune îndelungată.

Administrarea opioidelor însă s-a confruntat de la început cu probleme datorită la trei factori: dependență fizică, creșterea toleranței la opioide și dependența psihică. Din acest motiv ordinea administrării terapeutice trebuie să fie făcută în ordinea efectelor pozitive raportate la efectele secundare de la impactul negativ cel mai mic la cel mai mare.

Astfel în prima etapă se va administra tratamentul nofarmacologic.

Tratamentul nonfarmacologic ar trebui să fie primul pas în managementul durerii cronice cauzate de bolile reumatice. Îndepărtarea fricii, încurajarea pacientului să se descurce singur, folosirea măsurilor adaptive și orientarea atenției către simptomele asociate durerii sunt la fel de importante ca abordarea specifică a durerii. Tratamentul nonfarmacologic cuprinde terapii pasive și active.

Terapiile pasive includ: terapii moderne, mobilizări pasive, acupunctura, băile cu nămol, masaj ș.a.m.d.

terapiile moderne sunt metode care nu necesită consum de energie din partea pacientului și care pot oferi ajutor pe termen scurt în durerea cronică. Aceste terapii includ: electroterapia, terapia cu laser de joasă frecvență, magnetoterapia, ultrasunetele, parafina, ionoforeza.

Electrostimularea reprezintă utilizarea terapeutică a energiei electrice și este o altă metodă care poate fi utilizată în tratamentul durerii. Electroterapia transcutanată este reprezentată de: TENS (cea mai comună formă de electroterapie, în care stimulul electric este aplicat pe suprafața pielii) și de curentul interferențial, care penetrează în profunzime.

Terapia cu laser de joasă frecvență sau LLLT este o utilizare medicală modernă a fototerapiei cu efecte mai profunde decât metodele clasice de utilizare a fototerapiei.

Magnetoterapia este o terapie cu efecte puțin susținute de comunitatea științifică dar extrem de populară în rândul pacienților suferinzi de durere cronică.

Ultrasunetele profită de capacitatea organismului nostru de a transmite foarte bine undele mecanice pentru a acționa asupra țesutului cu efecte surprinzătoare asupra durerii cronice.

Terapii active:

Activitatea fizică în aproape orice formă este esențială la toți pacienții cu afecțiuni musculo-scheletale. Exercițiul fizic are multe efecte benefice atât asupra stării fizice, cât și asupra stării psihice la pacienții cu durere cronică. Activarea mecanismelor descendente inhibitoare este considerată a fi mecanismul de acțiune pentru ameliorarea durerii pentru multe din aceste tratamente. Scopul principal este păstrarea pacienților cu durere cronică activi fizic cât mai mult timp posibil. Inactivitatea este dăunătoare, în ciuda ameliorării temporare a simptomelor. Exercițiul terapeutic poate fi clasificat în:

exerciții de mișcare;

exerciții de întindere;

exerciții de creștere a forței musculare;

exerciții condiționat cardiovasculare.

Terapia activă se bazează pe filosofia că exercițiile terapeutice sunt benefice pentru restaurarea flexibilității, forței, rezistenței, funcției și poate atenua disconfortul. Terapia activă necesită implicarea pacientului pentru a finaliza un exercițiu sau o sarcină.

În această lucrare cercetarea este făcută pe baza terapiilor pasive folosite în cadrul fizioterapiei, iar dintre aceste terapii cele utilizate au fost: electrostimularea, ultrasunetele, terapia cu laser de joasă frecvență (LLLT) și magnetoterapia.

CAPITOLUL II – METODE MODERNE UTILIZATE ÎN CONTROLUL DURERII

Terapiile secundare în prezent sunt foarte diverse și multe dintre ele sunt descrise ca fiind miraculoase. Cu toate acestea numai un număr mic dintre acestea au obținut o popularitate susțintă și de comunitatea științifică. Dintre acestea cele mai utilizate în controlul durerii cronice sunt: electroterapia, terapia cu laser de joasă frecvență, magnetoterapia și ultrasunetele.

2.1 Electroterapia

Fig 2.1 Exemplu de aplicare a electrozilor pentru o zonă afectată

Scurt istoric: Începuturile electroterapiei au avut loc în Franța când Charles du Fay (1733) descrie pentru prima dată efectele polarități negative și pozitive a curentului electric. Prima lucrare de specialitate cu aplicații în medicină a curentului electric a apărut însă în anul 1744/1745 de către germanul Johann Gottlob Krueger. După această lucrare cercetările făcute în domeniul aplicațiilor electroterapiei s-au intensificat fiind făcute cercetări mai amănunțite în privința efectelor curenților electrici cât și descoperirea unor modalități noi ale aplicării acestora.

Noile aplicații ale curenților electric au apărut însă deabia în secolul XX, astfel Leduc și Bourguignon introduc curentul continuu, Kowarschick introduce curentul continuu de joasă și înaltă frecvență, Bergonier împreună cu Henssge, Hufschmidt, Edel și Shealy descriu curentul de joasă frecvență, Gildemeister și Wiss descriu frecvența medie iar Schliephake descrie înalta frecvență.

În 1940 este descoperit curentul de frecvență înaltă pulsatil, în 1949 curenții diadinamici iar în anul 1980 apare curentul de frecvență medie interfernțial.

Curentul electric:

Curentul electric este definit ca fiind deplasarea dirijată a unei sarcini electrice. Pentru a o descrie există două mărimi fizice:

intensitatea curentului electric, ce descrie cantitatea de sarcină electrică ce străbate o secțiune într-o anumită unitate de timp. Această mărime fizică se măsoară în amperi (A)

densitatea de curent este o mărime vectorială asociată fiecărui punct, intensitatea curentului regăsindu-se ca integrală pe întreaga secțiune a conductorului din densitatea de curent. Se măsoară în amperi pe metru pătrat.

Fig 3.2 Fenomenul de transport al sarcinii electrice, realizat prin mișcarea ordonată a unor purtători de sarcină electrică, se numește curent electric.

O sarcină electrică ce se află Sarcinile electrice în mișcare pot fi purtate între două puncte date, de electroni, ioni sau o combinație de ioni și electroni. Producerea și menținerea curentului electric este determinată de existența unei tensiuni electrice între cele două puncte (între care se deplasează sarcinile) ale unui conductor electric. Tensiunea în cauză poate fi dată de o sursă de tensiune electromotoare de diferite origini existentă în circuitul electric considerat datorată unui generator electric.

Asupra sarcinilor electrice în mișcare din conductor acționează un câmp electric de natură electrostatică.

2.1.1 Curentul continuu, galvanic

Curentul continuu este un curent bipolar, având un pol pozitiv și unul negativ. Acțiunea acestui curent continuu în fizioterapie este numită galvanizare de la numele celui care a descoperit modul de aplicare al acestui curent la în secolul XVIII, Galvani.

Pentru a produce acest curent pe parcursul istoriei sau utilizat mai multe metode, dintre care cele mai importante sunt:

chimice

mecanice

termoelectronice

Acțiunile curentului continuu asupra organismlui uman:

Corpul uman este din punct de vedere al conducției electro-chimice și chimice un conductor de gradul 2 fiind format din 70% apă.

Datorită neomogenității structurilor interne și externe, gradele de conductibilitate diferă, astfel curentul electric nu străbate corpul uman într-un mod uniform. În funcție de nivelele de conductibilitate putem grupa structurile corpului uman în:

Gradul I, conductibilitate foarte bună. În această categorie intră limfa, sângele, etc.

Gradul II, conductibilitate bună. În această categorie intră mușchii, țesutul subcutanat, etc..

Gradul III, conductibilitate rea. În această categorie intră țesutul adipos, oasele, țesutul nervos, etc

Gradul IV, conductibilitate foarte rea. În această categorie intră părul și epiderma.

Prin aplicarea curentului continuu asupra organismului obținem două tipuri de efecte fiziologice majore:

Efecte polare – efecte ce se manifestă la nivelul zonei de contact cu țesutul a electrozilor.

Efecte interpolare – efecte ce se produc în interiorul organismului între cei doi electrozi.

Efectele fiziologice ale curentului continuu:

Efectul curentului continuu asupra fibrelor nervoase senzitive:

Prin aplicarea curentului continuu senzația resimțită de către receptorii din tegument transmit spre cortex senzația de furnicătură. Această senzație poate evolua în una de înțepătură și chiar de arsură sau durere dacă intensitatea întrece limita suportabilă de tegument. Urmând un protocol corect de tratament se poate utiliza curentul continuu cu scopul de a crește pragul sensibilității, efect ce se manifestă datorită capacității organismului de a se adapta la un stimul. Această acțiune analgetică se produce numai la polul pozitiv. La polul negativ lucrurile se manifestă în opoziție, efectul fiind de creștere a sensibilității. Intensitățile utilizate în aplicarea curentului continuu de asemenea pot determina efecte diferite, astfel la intensități mici se produce efectul de creștere a sensibilității, la intensități mari se produce efectul de scădere a excitabilității în timp ce la o intensitate medie se produce un efect de echilibrare a hipersensibilității.

Efectul curentului continuu asupra fibrelor nervoase motorii:

Efectul obținut la nivelul fibrelor motorii este unul de excitarae/stimulare, ce apare la catod realizând contracții musculare.

Efectul curentului continuu asupra sistemului nervos central:

Prin aplicarea curentului continuu în sens descendent cu polul pozitiv la nivel cranial și negativ distal se obține un efect sedativ.

Efectul curentului continuu asupra sistemului nervos vegetativ:

Prin aplicarea curentului continuu în zona cervicală se obține un efect de reglare nespecifică neurovegetativă prin acțiune asupra zonei reflexogene numită „gulerul Scerbak”.

Efectul curentului continuu asupra fibrelor vegetative vasomotorii:

Curentul continuu obține un efect de activare a circulației, debutând cu o perioadă de scurtă durată de vasoconstricție. După această perioadă se manifestă vasodilatația reactivă ce persistă și după finalizarea ședinței de terapie. Acest efect este mai pronunțat la electrodul negativ. Datorită îmbunătățirii circulației sangvine curentul continuu are efect biotrofic.

Acțiunea curentului continuu în funcție de amplasarea electrozilor:

Electrodul pozitiv acționează prin reducerea circulație în zona în care există temefacție, efect asemănător cu cel al crioterapiei.

Electrodul negative acționează prin îmbunătățirea circulației reducând perioada necesară vindecării unei leziuni, efect asemănător cu cel al termoterapiei.

Efectul curentului continuu în raport cu amplasarea electrozilor:

Amplasarea pe transversală a electrozilor oferă un efect analgezic la polul pozitiv având o creștere a excitabilității celulare la catod.

Amplasarea pe longitudinale determină efecte polare. Efectul asupra reactivității generale a SNC, datorată sensului convențional al curentului→ sensul descendent cranio-caudal are efect sedativ, relaxant, antispastic și trofotrop.

Indicațiile și contraindicațiile curentului continuu:

Indicații:

Afecțiuni ale sistemului nervos:

Nevralgii, nevrite

Pareze.

Afecțiuni ale aparatului locomotor:

Artrite

Artroze

Sechelele post-traumatice.

Afecțiuni ale aparatului cardio-vascular:

Tulburări circulatori periferice (boala Raynaud)

Tulburări vasomotorii cerebrale (în cadrul hipertensiunii arteriale)

Afecțiunii dermatologice:

Acneea

Cicatrice cheloidă

Eczeme

Hemetoame superficiale

Contra-indicațiile:

Orice afecțiune care produce o leziune a integrității tegumentului, supurațiile, alergii de diferite etiologi, unele eczeme, în cazul T.B.C-ului cutanat și al neoplasmelor.

Modalități de aplicare a curentului continuu:

galvanizarea simplă – cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci

ca baie galvanică

ionoforeza – metodă de introducere a unor substanțe medicamentoase prin tegument.

2.1.2 Curenții de joasa frecvență

Sunt curenți cu o frecvența cuprinsă între 5Hz până la 1000Hz.

Curenți de joasă frecvență se obțin prin întreruperea curentului continuu utilizând fie metode de reglare manuală fie electrică, obținându-se impulsuri electrice ce se succed ritmic

Aceste impulsuri pot fi clasate în două categorii:

Singulare

Sau în serie.

Caracteristicile generale ale curenților de joasă frecvență sunt:

1. Forma și amplitudinea impulsului

2. Prin frecvența impulsurilor

3. Durata pauzei impulsurilor

4. Durata dintre inpulsuri.

Formele impulsurilor curenților de joasă frecvență sunt:

Dreptunghiulare

Triunghiulare

Trapezoidale

Sinusoidale

Derivate din cele de mai sus.

Curenții de joasă frecvență au un potențial de aplicabilitate divers, având efecte puternice analgetice. În cazul tratamentului afecțiunilor articulare cât și pentru a reduce efectele adverse ale acestor afecțiuni, efecte adverse cum ar fi durerea și sensibilitatea crescută, se vor utiliza următoarele forme ale curenților de joasă frecvență:

Curenții diadinamici – curenți derivați din curentul de la rețea ( curent alternativ sinusoidal cu frecvența de 50 Hz ) care este redresat și modulat , având ca principale efecte – efecte analgetice , dinamogene, tonifiante și hiperemiante. În funcție de modul de combinare a diversele posibilități de succesiune și de modulare a impulsurilor descrise se pot obține următoarele tipuri de curenți diadinamici:

Monofazat fix – asemănător curenților sinusoidali, cu durata unui impuls de 20 milisecunde fără pauză și cu intensitate constantă în vârful impulsului. Efectul obținut este de excitator și vasoconstrictor.

Diafazat fix – rezultă prin suprapunerea a doi curenți monofazați. Efectul obținut este de acțiune puternic antialgică.

Scurtă perioadă – intervale regulate de 1 sec, se alternează brusc monofazatul de 50Hz cu diafazatul de 100Hz. Efectul obținut este excitator și vasoconstrictor.

Lunga perioadă – Suprapunere a doi curenți de 50Hz. Curentul obținut seamănă cu cel diafazat. Efectul obținut este de acțiune puternică analgezică și miorelaxantă.

Ritmul sincopat alternează monofazatul cu pauze de pe o durată fixă de o secundă. Efectul obținut este excitomotor.

Curenții Trabert – sunt curenți dreptunghiulari cu un efect puternic analgetic și hiperemiant.

Stimularea nervoasă electrică transcutană (TENS) constituie o metodă populară de combatere a stărilor dureroase acute și cronice. Folosește curenți cu impulsuri dreptunghiulare de joasă frecvență iar frecvența este 15-500Hz, în timp ce durata impulsurilor 0,05-0,5ms.

Aplicațiile curenților de joasă frecvență se realizează:

1. Prin aplicarea directă pe zona dureroasă:

Electrodul negativ este aplicat direct pe locul dureros

Electrodul pozitiv este aplicat la 2-3 centimetri distanță.

2. Prin aplicarea transversală. Această metodă este utilizată la nivelul articulațiilor mari, a zonelor musculare ale membrelor sau trunchiului. Electrozii sunt egali între ei.

3.Prin aplicarea longitudinală. Se folosește de-a-lungul unui nerv periferic, iar electrodul negativ se aplică pe locul dureros.

4. Prin aplicarea paravertebrala. Pentru rădăcinile nervoase, se poate aplica în acest caz atât aplicarea transversală cât și o aplicare paralelă cu colana. Electrodul negativeste aplicat pe locul dureros,

2.1.3 Curenții de medie frecvență

Sunt curenți alternativi sinusoidali cu frecvență cuprinsă între 3.6kHz – 10 kHz. Prin utilizarea a doi curenți de frecvență medie cu o amplitudine constantă dar cu frecvențe diferită și orientare pe direcții perpendiculare se obține un nou curent numit interferențial.

Efecte curenților de medie frecvență sunt:

Efectul analgetic, se obține cu ajutorul curentului de medie frecvență de bază sau cel modulat cu scurtă perioadă la o frecvență de 500Hz.

Efectul vasculotrofic, hipermiant.

Efectul de stimulare asupra musculaturi scheletice, provocând contracții musculare puternice.

Efectul asupra sistemului vegetativ prin stimularea fibrelor motorii ale vagului.

Modul de aplicare curenților interferențiali:

În zona de întâlnire a celor 2 curenți cu frecvente diferite se produce un câmp electric numit si câmp interferențial iar aplicarea electrozilor ce sunt în număr de 4 se va face în împrejurul zonei dureroase, niciodată direct pe zona afectată.

Direcția si amplitudinea curentului de interferență se modifică repetitiv având loc o amplitudine și o scădere la dispariția totală a intensității.

Trecerile de la amplificare la anulare sunt lente. Oscilația intensități de interferență variază progresiv între 3.6Hz-100Hz.

2.1.4 Curenții de înaltă frecvență

Sunt curenți alternativi cu limita inferioară de 100kHz si lungime de undă de 3Km, iar limita superioară este de 300 kHz si lungime de undă de 1m.

Clasificarea curenților de înaltă frecvență:

1. Unde scurte cu frecvența de 27,12 kHz.

2. Înaltă frecvență pulsatilă sau diapulsul cu o frecvență asemănătoare undele scurte simple.

3. Undele decimetrice ce se împart în:

Lungi

Scurte (microunde)

Aceste unde au acțiune electrolitică și electrochimică și nu produc fenomene de polarizare. Aceste unde nu provoacă excitații neuromusculare.

Au efecte calorice de profunzime fără a produce însă leziuni cutanate.

Efectele fiziologice ale undelor scurte:

Acțiunea asupra metabolismului:

Crește necesarul de Oxigen

Crește catabolismul

Stimulează metabolismul local în zona lor de aplicare.

Acțiunea asupra circulației:

se produce o hiperemie activă atât prin acțiune locală cât și prin acțiune reflexă.

Acțiunea asupra sistemului nervos:

Asupra sistemului nervos central are un efect sedativ acționând asupra hipotalamusului.

Asupra sistemului nervos periferic prin creșterea excitabilității.

Acțiunea asupra musculaturii:

Efect decontracturant

Îmbunătățește circulația locală.

Acțiunea de creștere a capacități imunologice a organismului.

Caracteristici de dozare a undelor scurte:

DOZA I – este egală cu doza atermică sau rece și corespunde la 5-10W.

Această doză nu produce nici o senzație fiind sub pragul de excitație termică.

DOZA II – este doza oligotermica (puțină căldură) corespunde la aproximativ 35W.

Aceasta doză produce o senzație de căldură abia perceptibilă.

DOZA III – este doza termică care corespunde la 75-100W

Aceasta doză produce o senzație de căldură evidentă dar suportabilă.

DOZA IV – este doza hipertermică, corespunde la 110-250W.

Această doză produce o senzație de căldură puternică, uneori greu suportabilă.

Contraindicațiile undelor scurte:

În supurații, în diferite manifestări acute reumatice, în procese neoplazice, în hemoragii, în hemoptizii, în hemoragiile din ulcerele gastro-duodenale, în existența stimulatorului cardiac, în situați de sarcină.

2.2 Magnetoterapia

Scurt istoric: Magnetoterapia și-a făcut apariția cu mult înainte ca efectele sale să fie studiate și înțelese. Acum aproximativ 2000 de ani chinezii utilizau acest fenomen pentru tratarea unor afecțiuni psihologice cum ar fi depresia. În Europa, în secolul XVI, Paracelsus a folosit magneții pentru a trata o varietate de afecțiuni cum ar fi epilepsia și diareea. În secolul XVIII Mesmer a devenit faimos datorită tratării unor tulburări cu ajutorul magneților.

La finalul secolului al XIX-lea, odată cu descoperirea tehnologiei electrice, magnetoterapia a cunoscut o renaștere datorită interesului din ce în ce mai mare al publicului față de puterea câmpurilor electrice și magnetice. Medicii au început să prescrie utilizarea magneților ca tratament împotriva durerii, îmbunătățirea somnului și multe alte tulburări. În secolul al XX-lea s-au făcut noi descoperiri în domeniul magneților (dezvoltarea de magneți din cde în ce mai puternici, realizați din diverse metale și aliaje), ceea ce a impulsionat din nou magnetoterapia.

În secolul XX oamenii de știință din diferite părți ale globului au început sa efectueze cercetări amănunțite cu privire la efectele terapeutice ale câmpului magnetic. Din anii 40 ai secolului trecut magnetoterapia a devenit extrem de populară printre japonezi care o utilizau împreună cu acupunctura.

În anii 70 magnetoterapia a câștigat popularitate și printre sportivi datorită efectelor pozitive în tratarea rănilor legate de sport. Din acest motiv, mai ales in Statele Unite ale Americii, jucători de golf și tenis au promovat această terapie. Ulterior, începând cu anul 1997 au început să fie realizate și raportate rezultatele studiilor clinice care au analizat efectele magnetoterapiei. Aceste rezultate au demonstrat că într-adevăr, această terapie are efecte benefice.

Acțiunea magneților: Studiile realizate în vitro au demonstrat capacitatea câmpurilor magnetice neionizante de a avea un rol important în tratarea durerilor apărute în diferite forme de cancer. În plus aceste studii au arătat că magnetoterapia este o formă relativ sigură de tratament.

Polaritățile magnetice pozitive și negative acționează diferit asupra țesuturilor, având conform unor studii efecte pozitive în stoparea dezvoltării celulelor canceroase cât și în tratarea artritei, glaucomului, infertilității și a bolilor legate de îmbătrânire. Aceste efecte sunt prezente conform studiilor numai la polaritatea negativă în timp ce polaritatea pozitivă ar avea un efect dăunător.

Cercetările făcute asupra câmpurile magnetice statice (CMS) au demonstrat teoretic abilitatea acestui câmp de a modifica fluxul ionic, potențialul membranar, configurația membranei, activitatea pompei de ioni sau eliberarea neurotransmițătorilor. Sa observat experimental că un CMS de 1000-4000 G modifică structura proteinelor și a enzimelor.

Există mai multe păreri în ceea ce privește dimensiunea și tipul de magneți folosiți, precum și locul unde trebuie aplicați, în funcție de afecțiunea tratată, pentru a fi cât mai eficienți. Astfel, pentru tratarea țesuturilor mai profunde terapeuți recomandă magneții unipolari, datorită puterii mai mari de penetrare a câmpului magnetic, în timp ce în cazul țesuturilor de suprafață sunt mai eficienți magneții cu poluri alternante. Cu toate acestea, nu s-a dovedit științific că acest mecanism de alegere a magneților în funcție de profunzimea țesuturilor ar funcționa.

Efectele Magnetoterapiei:

În realizarea testelor pentru înțelegerea efectelor magnetoterapiei s-au utilizat pacienți cu o diversitate largă de afecțiuni, atât fizice cât și psihice, luând în calcul terapia cu putere statică a magneților, terapia ce utilizează pulsurile câmpului magnetic și terapia electromagnetică. Aceste teste nu au oferit însă rezultate clare care să determine o înțelegere exactă a aplicațiilor magnetoterapiei, efectele lor asupra durerii fiind fie insuficiente fie contradictorii.

Susținătorii acestei terapii însă promovează efectele benefice în reducerea durerilor de diferite cauze, la care se adaugă reducerea stresului, îmbunătățirea circulației și a metabolismului cât și o accentuare în viteza de recuperare a sistemului osos în cazul unui traumatism.

Se consideră că aplicarea unui câmp magnetic negativ la nivelul capului va induce o stare de calm, similară somnului, la nivelul creierului și a funcțiilor organismului, prin stimularea producției de melatonină, un hormon anti-stres, anti-îmbătrânire, anti-infecții, anti-cancerigen.

Fig 3.3 Exemplu de aplicare a mangnetoterapie.

2.3 Ultrasunetele

Scurt istoric: Limita superioară de percepție a sunetelor de către urechea omenească este de circa 20 000 oscilații pe secundă. Vibrațiile mecanice, reprezentând sunetul, ce depășesc această limită poartă numele de ultrasunete. Frecvența undelor ultrasonore se încadrează între 500kHz – 3000kHz. Aparatele utilizate în fizioterapie furnizează ultrasunete cu frecvența cuprinsă în general între 800 și 1000 kHz.

Lungimile de undă ale ultrasunetelor sunt foarte mici, putând fi ușor localizate și orientate selectiv. Ele prezintă variații în funcție de natura mediului străbătut. La o frecvență de 800 kHz, lungimea de undă în țesuturile corpului omenesc este de 1,87 mm.

Utilizarea în terapie:

Ultrasunetul în câmp continuu:

Este forma de undă ultrasonoră longitudinală neîntreruptă cu acțiune continuă asupra mediului determinând producerea micro-masajului tisular intern.

Prin utilizarea ultrasunetelor nu se produc cumulări energetice în țesuturi. Cu toate acestea prin utilizarea în câmp continuu a ultrasunetelor este determinată apariția efectului termic.

Acest efect a putut fi înlăturat prin intercalarea unor pauze în trenurile de unde ultrasonore în scopul reducerii sau anulării acestuia.

Ultrasunetul în câmp discontinuu:

Este forma de undă ultrasonoră ce se manifestă cu o întrerupere ritmică.

Efectele fiziologice ale ultrasunetelor:

Efecte analgetice. Acest efect este determinat prin acțiunea ultrasunetelor asupra SNC, printr-o serie de mecanisme asemănătoare modului de acțiune a curenților analgetici de joasă frecvență.

Efecte miorelaxante. Acest efect se manifestă prin acțiunea vibratorie a undelor ultrasonore asupra proprioceptorilor musculari și tendinoși, care răspund bine la frecvențe de 150 Hz.

Efecte hiperemiante. Se produc prin vasodilatația arteriolelor și capilarelor, cu activarea corespunzătoare a circulației sanguine. Această efect se obține prin acțiunea ultrasunetelor asupra sistemului nervos vegetativ.

Indicațiile tratamentului cu ultrasunete:

patologia reumatismală degenerativă (artroze sau artrite)

fracturi și stări post fracturii (unele cercetări experimentale au arătat că pentru fractura oaselor superficiale, se poate accelera consolidarea) sau pot interveni în calusarea întârziată

contuzii, entorse

afecțiuni dermatologice, cum sunt cicatricile cheloide

retracția aponevrozei palmare Dupuytren.

Contraindicațiile aplicării de ultrasunete sunt:

afecțiuni inflamatorii sau infecții

tulburări de coagulare

tuberculoza

insuficiența cardiacă, insuficiența coronariană, tulburări de ritm cardiac

tromboze venoase, varicele membrelor inferioare, ateromatoza arterelor periferice

aplicația pe zona ficatului, splinei, uterului, glandelor sexuale.

Fig 3.4 Adâncimea de pătrundere a ultrasunetelor în funcție de frecvența utilizată.

2.4 Terapia cu laser de joasă frecvență

Scurt istoric:

Bazele teoriei de funcționare a laserului au fost enunțate de către Albert Einstein în 1916 pornind de la legile radiației lui Max Planck. Concretizarea acestei teorii a întârziat însă să apară până în anul 1960 când primul laser funcțional a fost construit de către Theodore Maiman.

Primele utilizări medicale au existat la doar câțiva ani după inventarea laserului în 1960. Astfel, în anul 1960 Endre Mester a cercetat la Universitatea Semmelweis din Budapesta influența radiației laser asupra țesutului, în special cu privire la posibilul efect cancerigen. În acest scop el a iradiat pielea unor cobai, care a fost făcută accesibilă în prealabil prin raderea firelor de păr.

Rezultatele experimentelor sale le-a interpretat anume, că laserul examinat nu a avut niciun efect cancerigen, ci că părul cobailor tratați s-a regenerat evident mai repede decât în grupul de control. În experimente următoare ar fi descoperit chiar o epitelizare mai bună a unor răni greu de vindecat. Mester a publicat rezultatele sale începând cu 1967 în mai multe publicații. Aceste studii sunt văzute de unii autori astăzi ca un punct de pornire și o primă dovadă a Terapiei cu laser rece, însă o propagare științifică a experimentelor sale sau chiar o ulterioară verificare experimentală a acestora nu exista până acum.

LLLT, terapia cu laser rece:

Terapia cu laser rece (denumită și Terapie cu laser de nivel scăzut) se referă la o metodă de tratament medical realizată prin intermediul laserului – deci a unei lumini monocromatice și coerente. Principalul scop al acestei terapii este reducerea durerii, grăbirea procesului de vindecare și combaterea inflamărilor.

Acțiunea asupra organismului:

Modul de acționare a radiației laser asupra structurii celulare a ființelor vii nu este pe deplin înțeleasă, lăsând loc la numeroase speculații cu privire la efectele mai mult sau mai puțin miraculoase ale laserului.

Prin aplicarea laserului asupra țesutului, se distribuie o cantitate de energie suficientă pentru a genera căldură și a provoca schimbări la nivel chimic în organism. Aceste mecanisme primare stau la baza efectelor terapeutice ce acționează asupra membranei celulare

Protagoniștii acestei mișcări presupun că o importanță centrală o are influența radiației laser asupra mitocondriilor. Aceste organite celulare sunt în principal răspunzătoare de a-i pune celulei la dispoziție energie sub formă de adenozintrifosfat(ATP). Acest lucru are loc în lanțurile respiratoare ce se găsesc în membrana celulară internă, care sintetizează ATP prin mai multe reacții redox din adenosindifosfat (ADP) și fosfor.

Ce rămâne în dezbatere însă este profunzimea de acțiune a laserului ce conform unor autori este de 1-2mm la o lungime de undă de 630nm iar la o lungime de undă între 800-900nm ajunge până la 2-4nm.

Elementele de baza ce determina efectul terapiei cu laser sunt densitatea de energie (J/cm2), puterea totala (J) și puterea constantă (W).

Densitatea energiei este între 0.1 și 12J/cm2. În cazul terapiei durerii acute se administrează o doză cu o densitate de energie mai mică datorită sensibilității zonei. Conform unor studii realizate în 2005 cu un eșantion de 64 de persoane ( Vinck, E. et al. 2005 "Dovezile schimbărilor în transmiterea nervilor periferici determinată de radiația luminoasă") s-a demonstrat utilizând un grup experimental format din 32 de persoane ce au primit un tratament de 2 minute la o putere de 160mW, rezultând într-o densitate de energie de 1,07J/cm2 prin intermediul unui dispozitiv infraroșu cu LED, și un grup de 32 de persoane ce au primit un tratament placebo o diferență importantă în conducția nervoasă a stimulilor nocivi.

Fig 3.5 Aplicarea terapiei cu laser de joasă frecvență.

Indicații:

Cu ajutorul LASER-ului se pot trata:

Artrita (osteoartrita, artrita reumatoida)

Durerile coloanei vertebrale: cervicale, de spate, durerea lombară

Afecțiunile discurilor intervertebrale

Sindromul de tunel carpian (cauzat de compresia nervului median la nivelul încheieturii mâinii, manifestat prin durere, amorțeli și furnicături la nivelul mâinii)

Fibromialgia (cauzează durere cronică la nivelul mușchilor, articulațiilor și a țesuturilor moi)

Durerile articulare (genunchi, umăr, coapsa)

Durerile musculare și durerea miofascială (durere musculară cronică)

Nevralgia (durere severă pe traiectul unui nerv)

Neuropatia (cauzată de o leziune nervoasă)

Fasceita plantara (durere la nivelul călcâiului)

Durerea postoperatorie

Tendinita

Accidentările (întinderi musculare, entorse), precum și leziuni cauzate de mișcări repetitive (suprasolicitare segmentară)

AVC (accident vascular cerebral)

Contraindicații:

• Iradierea directă a glandelor endocrine, în mod special a glandei tiroide

• Cancerul – terapia LASER nu se utilizează în tratamentul ocologic. El poate fi folosit pentru ameliorarea durerii în timpul etapelor terminale ale bolii, și acest lucru numai cu acordul consimțit, atât al pacientului, cât și al terapeutului implicat.

• Ochii – din cauza naturii coerente a razei LASER, leziunile oculare sunt principala preocupare;

• Medicamentele fotosensibilizante și imunosupresoare

• Sarcina

• Epilepsia

• Pielea tatuata, din cauza apariției efectului termic

• Hemoragia – vasodilatația produsa de laser poate agrava hemoragia.

CAPITOLUL III – CERCETAREA

3.1 Locul de desfășurare și intervalul de timp

Realizarea cercetării s-a efectuat la clinica Sanfiz sub supravegherea doamnei Dr. Mutică Mariana și îndrumarea doamnei Dr. Ailioaie M. Laura și domnului Dr. Ailioaie D. Constantin.

Perioadă de desfășurare a cercetării a fost între 1 Octombrie 2019 – 14 Decembrie 2019.

3.2 Metode științifice de cercetare aplicate

În realizarea cercetării s-a aplicat o metodă de cercetare longitudinală, urmărind pe o perioadă de 10 zile de tratament progresul înregistrat de fiecare pacient din grupul selecționat în ameliorarea durerii cronice.

Investigația a fost realizată după metoda calitativă urmărindu-se evoluția individuală a fiecărui pacient, obținând astfel date exacte cu privire la starea inițială și finală prin utilizarea unui chestionar W.O.M.A.C – Indexul osteoartritei universităților Western Ontario și McMaster. Acest chestionar a fost utilizat pentru a elimina pe cât de mult posibil factorul subiectiv al percepției durerii prelevând informații atât cu privire la durerea resimțită cât și cu privire la capacitatea efectuării activităților zilnice și impactul avut de durerea cronică asupra capacității de funcționare a organismului.

Pentru o analiză obiectivă cu rezultate clare din punct de vedere statistic s-a selectat un grup de 10 pacienți cu diverse afecțiuni cu același factor comun, durerea cronică. Pentru a obține rezultate cât mai precise s-au colectat date pe întreaga perioadă de efectuare a tratamentului. Numărul de zile de tratament de care fiecare pacient a beneficiat a fost de 10 zile, acesta fiind și minimul numărului de ședințe recomandat pentru a obține efecte pozitive de lungă durată prin utilizarea unui program de fizioterapie.

Fig 3.1 Indexul osteoartritei universităților Western Ontario și McMaster

3.3 Evaluarea generală a pacienților

3.4 Protocol de tratament

Protocolul de tratament utilizat pe cei 10 pacienți a fost în cea mai mare parte identic, existând puține deviații din punct de vedere al modului de utilizare a programului fizioterapeutic. Pe lângă programul de fizioterapie pacienții au beneficiat și de un program de kinetoterapie individual pentru întreținere și îmbunătățire a mobilității și tonicității musculare. Unor pacienți în stadii acute de durere cauzate de artroză li s-a administrat și un tratament injectabil cu infiltrații.

Programul fizioterapeutic a fost compus din:

Electroterapie

Terapie cu laser de joasă frecvență

Ultrasunete

Magnetoterapie

Programul kinetoterapeutic a avut la bază:

Mobilizări active

Mobilizări pasive

Un program de exerciții de diferite dificultăți în funcție de pacienți

Pe lângă programele de tratament utilizate, majoritatea pacienților beneficiau de un tratament farmaceutic de care nu s-a ținut cont în realizarea cercetării.

Terapiile secundare au obținut o reputație uimioare în timpurile moderne datorită efectelor mai mult sau mai puțin miraculoase ce le au asupra organismului fără a necesita un efort din partea pacientului. Cu toate acestea datele obținute din studiile efectuate atribuie majoritatea efectelor acestor terapii efectului placebo, un efect ce nu poate fi controlat din punct de vedere științific.

Având în vedere cele de mai sus prin intermediul acestei lucrări s-a încercat observarea efectelor terapiilor secundare asupra unui eșantion afectat de o afecțiune care răspunde mult mai greu efectului placebo, această afecțiune fiind durerea cronică.

3.5 Ipotezele studiului

În contextul unei lumi ce suferă din ce în ce mai mult de durere cronică atât de cauză cunoscută cât și necunoscută este necesară identificarea unei metode sigure și constante de control a acesteia cu efecte secundare reduse sau inexistente. Astfel ipotezele lucrării sunt următoarele:

Reducerea utilizării opioidelor.

Un program fizioterapeutic cu efecte constante.

Utilizarea la comun a mai mult forme de fizioterapie pentru a obține un efect mai accentuat.

Pornind de la această ipoteză s-a urmărit efectul adunat a patru terapii secundare, electroterapia, terapia cu laser de joasă frecvență(LLLT), terapia cu ultrasunete și magnetoterapia. La acestea dacă a fost posibil a fost adăugat și un program de kinetoterapie.

3.6 Pacienți

Pacient I

Nume/prenume – B. Ioan

Vârsta – 62

Sex – Masculin

Mediu de viață – Rural

Diagnostic – Discopatie, Poliartrită reumatoidă

Obiective – Reducerea durerii cronice și creșterea calității vieții

Mijloace de lucru:

Electroterapie

Laseroterapie

Ultrasunete

Magnetoterapie

Mijloace adiacente de lucru:

Kinetoterapie

Masaj

Infilitrații

Observații inițiale:

Pacientul s-a prezentat cu o durere puternică prezentă în zona articulațiilor genunchilor și șoldului ce crea dificultăți majore în activitatea zilnică. Datorită activităților de pe lângă curte durerea s-a accentuat până la un nivel insuportabil, moment în care pacientul s-a prezentat la consultație. În urma consultației pacientul a primit 10 zile de tratament.

Simptomele primare ale pacientului:

Durere resimțită în special în zona genunchilor

Fatigabilitate

Amorțeală la trezire

Depresie ușoară

Semne primare ale pacientului:

Tumefiere în zona genunchilor

Varice

Cifoză de grad mediu.

Observații din timpul tratamentului:

Prima ședință de tratament:

Pacientul s-a prezentat la ședința de fizioterapie dar a refuzat kinetoterapia. La finalul programului i s-a administrat un masaj.

La finalul ședinței nu a apărut nici o schimbare importantă, doar o ușoară reducere în gradul de durere resimțit.

A doua ședință de tratament:

Pacientul a revenit cu dispoziție mai bună și a acceptat ca în urma ședinței de fizioterapie să execute un program redus de kinetoterapie.

În urma programului de kinetoterapie tumefacția a scăzut în dimensiune cu aproximativ 30%.

La finalul ședinței de kinetoterapie s-a administrat un masaj pentru relaxare.

A treia ședință de tratament:

Pacientul a revenit cu o ușoară febră musculară și cu un grad de durere resimțit mai ridicat decât cel cu care s-a prezentat la a doua ședință.

În urma ședinței de fizioterapie pacientul a acceptat să continue cu programul de kinetoterapie. La final s-a administrat un masaj.

A patra ședință de tratament:

Pacientul a revenit cu o stare pozitivă și o reducere considerabilă a tumefacției. A continuat cu programul de fizioterapie și kinetoterapie iar la final i s-au administrat și infiltrații în genunchi.

A cincea ședință de tratament:

Pacientul a revenit după weekend cu o stare deteriorată deoarece a ignorat îndemnul de a se odihni. Cu toate acestea pacientul a acceptat sa continue programul de kinetoterapie.

Pe parcursul ședințelor șase până la nouă pacientul a urmat instrucțiunile primite fiind observate următoarele rezultate la finalul săptămânii:

O reducere de aproximativ 80% în mărimea tumefacției, o creștere a mobilității articulare cu o durere redusă, neglijabilă și o dispoziție generală pozitivă.

A zecea ședință de tratament:

Ultima ședință de tratament a fost după weekend, cu toate acestea pacientul s-a prezentat într-o stare mult mai bună terminând tratamentul cu rezultate foarte bune.

Administrarea fizioterapiei și observații de final:

În cadrul ședințelor de electroterapie s-a aplicat programul cu cel mai puternic impact din punct de vedere al reducerii durerii, acest program fiind curentul T.E.N.S cu aplicare transversală a electrozilor.

În perioadele de puseu acut s-a utilizat o frecvență ridicată cu intensitate scăzută ( frecvența între 80 – 120 Hz cu o intensitate între 2 și 5 mA)

În perioada de durere cronică s-a utilizat o frecvență scăzută cu o intensitate crescută ( frecvența între 2 – 10 Hz cu o intensitate între 30 – 50 mA )

În cadrul ședințelor de laseroterapie s-a aplicat o frecvență mai scăzută cu un impact mai puternic asupra durerii, între 10 și 100 de Hz, cu o putere între 70 – 100 mW.

În cadrul ședințelor de terapie cu ultrasunete s-a utilizat o putere între 0,5 și 1 W/cm2 în cazul durerii cronice de perioadă continuă si frecvență de 1MHz, și pulsat cu o putere între 01 și 0,3 W/cm2, cu perioadă de ¼ și frecvență de 1MHz.

În cadrul ședințelor de magnetoterapie s-a utilizat programul prestabilit pentru reducerea durerii.

Pacientul a apreciat în special efectele electroterapiei și a laserului asupra durerii.

Combinarea fizioterapiei cu kinetoterapia s-a dovedit a fi esențială în obținerea rezultatelor pozitive de la final.

Neglijarea instrucțiunilor pe perioada de odihnă poate duce la anularea efectelor pozitive ale programului terapeutic.

Pacient II

Nume/prenume – B. Alexandra

Vârsta –57

Sex – Feminin

Mediu de viață – Urban

Diagnostic – Lombalgie, Cervicalgie, Spondiloză

Obiective – Reducerea durerii cronice, creșterea mobilității și creșterea calității vieții

Mijloace de lucru:

Electroterapie

Laseroterapie

Ultrasunete

Magnetoterapie

Mijloace adiacente de lucru:

Kinetoterapie

Masaj

Infilitrații

Observații inițiale:

Pacientul s-a prezentat cu o durere puternică prezentă în zona coloanei vertebrale, în mod special în zona lombară și secundar în zona cervicală. Activitățile zilnice se rezumă la cele casnice. În urma consultației pacientul a primit 10 zile de tratament.

Simptomele primare ale pacientului:

Durere resimțită în special în zona lombară și cervicală

Blocaj articulară

Amorțeală la trezire

Durere în timpul somnului.

Semne primare ale pacientului:

Lordoză lombară

Observații din timpul tratamentului:

Prima zi de tratament:

Pacientul revine la tratament o dată la șase luni astfel încât programul este în mare parte prestabilit.

Programul de tratament începe cu fizioterapia, continuă cu kinetoterapia iar la final se administrează un masaj.

La finalul primei zile de tratament starea pacientului s-a îmbunătățit parțial din punct de vedere al durerii resimțite.

A doua zi de tratament:

Pacientul a revenit cu o ușoară febră musculară și o durere înțepătoare în zona lombară. Din acest motiv a doua zi s-a trecut peste programul de kinetoterapie.

Starea pacientului s-a ameliorat parțial iar pacientul a fost îndemnat sa se odihnească pe restul zilei.

A treia zi de tratament:

În această zi tratamentul a decurs normal cu un grad de alienare a durerii mai accentuat decât în ziua precedentă.

A patra zi de tratament:

Revenind după weekend pacientul a urmat instrucțiunile primite de la kinetoterapeut pentru a face mobilizări ușoare ale coloanei astfel fiind posibilă continuarea tratamentului prin aplicarea următoarei etape de kinetoterapie.

La finalul ședinței de tratament pacientul a progresat și din punct de vedere al mobilității cu o reducere semnificativă a durerii.

De la a cincea zi de tratament până la a opta zi de tratament:

Pacientul a urmat programul de tratament crescând încet dificultatea exercițiilor efectuate în programul de kinetoterapie.

Mobilitatea a crescut parțial în timp ce durerea a scăzut cu peste 50%.

Ultimele două zile de tratament:

Pacientul a revenit la tratament dupa al doilea weekend cu o mobilitate puțin scăzută și cu o durere resimțită în special în zona cervicală.

Programul de tratament a fost adaptat pentru a pune accent pe zona cervicală pentru ultimele două zile.

La finalul acestor două zile durerea resimțită la nivel lombar a scazut cu peste 40% în timp ce cervical a scăzut cu 50%. Mobilitatea a crescut cu aproximativ 5 grade.

Administrarea fizioterapiei și observații de final:

În cadrul ședințelor de electroterapie s-a aplicat programul cu cel mai puternic impact din punct de vedere al reducerii durerii, acest program fiind curentul T.E.N.S. cu aplicare transversală a electrozilor.

În perioada de durere cronică s-a utilizat o frecvență scăzută cu o intensitate crescută ( frecvența între 2 – 10 Hz cu o intensitate între 30 – 50 mA )

În cadrul ședințelor de laseroterapie s-a aplicat o frecvență mai scăzută cu un impact mai puternic asupra durerii, între 10 și 100 de Hz, cu o putere între 70 – 100 mW.

În cadrul ședințelor de terapie cu ultrasunete s-a utilizat o putere între 0,5 și 1 W/cm2 în cazul durerii cronice de perioadă continuă si frecvență de 1MHz, și pulsat cu o putere între 01 și 0,3 W/cm2, cu perioadă de ¼ și frecvență de 1MHz.

În cadrul ședințelor de magnetoterapie s-a utilizat programul prestabilit pentru reducerea durerii.

Pacientul a apreciat îndeosebi efectele ultrasunetelor și a laserului îndeosebi datorită efectului termic ce a relaxat musculatura paravertebrală.

Datorită sensibilității zonelor afectate nu s-a putut lucra intens din punct de vedere al programului de kinetoterapie programul de recuperare concentrându-se mai degrabă pe efectele combinate ale fizioterapiei și masajului.

Pacientul III

Nume/Prenume – C. Mariana

Vârsta –68

Sex – Feminin

Mediu de viață – Rural

Diagnostic – Artroză coxofemurală, discopatie, poliatrită reumatoidă

Obiective – Reducerea durerii cronice și creșterea calității vieții.

Mijloace de lucru:

Electroterapie

Laseroterapie

Ultrasunete

Magnetoterapie

Mijloace adiacente de lucru:

Kinetoterapie

Masaj

Observații inițiale:

Pacientul s-a prezentat cu o durere puternică resimțită în special în zona membrelor inferioare asociată cu o amorțeală avansată în zona membrelor superioare. Datorită stării avansate de degradare articulară din zona șoldului și a vârstei avansate ce nu a permis realizarea unei intervenții de artroplastie pacientul se deplasa cu o cârjă și nu putea realiza exercițiile necesare unui program de îmbunătățire a mobilității. Astfel i s-au recomandat zece zile de tratament prin fizioterapie, masaj și un program kinetoterapeutic de întreținere.

Simptomele primare ale pacientului:

Durere resimțită în special în zona lombară și cervicală

Blocaj articular

Pareză la nivelul membrelor superioare.

Durere în timpul somnului.

Semne primare ale pacientului:

Tumefacții la articulațiile mâinilor și a picioarelor

Deformări la nivelul falangelor, degete în gât de lebădă și police în z

Cifoză avansată

Varice

Genu valgum.

Observații din timpul tratamentului:

Prima zi de tratament:

Pacientul a refuzat programul kinetoterapeutic în prima zi efectuându-se numai programul fizioterapeutic. La final s-a efectuat un masaj ușor la nivelul extremităților.

A doua zi de tratament:

Pacienta a acceptat sa facă mobilizări ușoare din poziția șezând pentru mobilitatea articulațiilor membrului superior și inferior.

Programul fizioterapeutic a fost realizat înainte de programul de kinetoterapie pentru a pregăti organismul pentru efort iar la final s-a efectuat un masaj la extremități pentru circulație.

A treia zi de tratament până la a cincea:

Pacientul a venit zilnic la tratament dar nu a prezentat îmbunătățiri considerabile . La finalul ședințelor de terapie starea pacientului se ameliora parțial însă până la următoarea zi durerea revenea aproape complet.

Programul kinetoterapeutic nu a putut trece în faza următoare deoarece pacientul nu a putut face față efortului fizic indiferent de cantitatea acestuia.

A șasea zi de tratament:

Pacientul a revenit după weekend la tratament cu un grad de durere resimțit mai scăzut, dar acest lucru poate fi pus și pe seama medicamentației primite.

Programul de tratament a continuat la fel ca în ședințele anterioare cu efecte neglijabile.

A șaptea zi de tratament până la a zecea:

Pacientul a continuat programul terapeutic fără a înregistra progrese din punct de vedere al mobilității existând numai o ușoară reducere în gradul de durere resimțit la final.

Administrarea fizioterapiei și observații de final:

În cadrul ședințelor de electroterapie s-a aplicat programul cu cel mai puternic impact din punct de vedere al reducerii durerii, acest program fiind curentul T.E.N.S. cu aplicare transversală a electrozilor.

În perioadele de puseu acut s-a utilizat o frecvență ridicată cu intensitate scăzută ( frecvența între 80 – 120 Hz cu o intensitate între 2 și 5 mA)

În perioada de durere cronică s-a utilizat o frecvență scăzută cu o intensitate crescută ( frecvența între 2 – 10 Hz cu o intensitate între 30 – 50 mA )

În cadrul ședințelor de laseroterapie s-a aplicat o frecvență mai scăzută cu un impact mai puternic asupra durerii, între 10 și 100 de Hz, cu o putere între 70 – 100 mW.

În cadrul ședințelor de terapie cu ultrasunete s-a utilizat o putere între 0,5 și 1 W/cm2 în cazul durerii cronice de perioadă continuă si frecvență de 1MHz, și pulsat cu o putere între 01 și 0,3 W/cm2, cu perioadă de ¼ și frecvență de 1MHz.

În cadrul ședințelor de magnetoterapie s-a utilizat programul prestabilit pentru reducerea durerii.

Pacientul a apreciat masajul și electroterapia datorită stimulului resimțit în profunzime.

Datorită vârstei înaintate și a condiției deteriorate a stării fizice programul terapeutic nu a reușit sa obțină rezultate acceptabile în perioada celor zece ședințe.

Pacient IV

Nume/prenume – B. Didia

Vârsta –49

Sex – Feminin

Mediu de viață – Urban

Diagnostic – Hernie de disc (operată de două ori), artroză cervicală

Obiective – Reducerea durerii cronice, întărirea musculaturii paravertebrale, creșterea mobilității.

Mijloace de lucru:

Electroterapie

Laseroterapie

Ultrasunete

Magnetoterapie

Mijloace adiacente de lucru:

Kinetoterapie

Masaj

Observații inițiale:

Pacientul s-a prezentat cu o durere puternică prezentă în zona lombară și un blocaj articular cervical. S-a efectuat testul Lasegue în urma căruia s-a descoperit o herniere în faza incipientă. Pacientul a decis să încerce remedierea prin intermediul unui program fizioterapeutic de reducere a durerii și unul kinetoterapetuic de întărire a musculaturii paravertebrale.

Simptomele primare ale pacientului:

Durere resimțită în special în zona lombară

Pareză pe M.I. stâng

Semne primare ale pacientului:

Scolioză datorită sprijinului prelungit pe M.I. drept

Postură cifozantă în timpul mersului

Observații din timpul tratamentului:

Prima zi de tratament:

Prima ședință a început cu programul de fizioterapie urmat de un program scurt de kinetoterapie. La finalul acestui program s-a realizat un masaj format numai din neteziri pentru o mai bună refacere.

Starea pacientului s-a înrăutățit la final, motivul fiind cel mai probabil efortul fizic.

A doua zi de tratament:

Pacientul a revenit cu o durere intensă astfel fiind eliminat programul kinetoterapeutic din aceasta zi de terapie.

La finalul programului de fizioterapie pacientul numai acuza dureri la fel de intense.

A treia zi de tratament:

Pacientul a revenit cu o stare fizică îmbunătățită continuând cu programul kinetoterapeutic după cel fizioterapeutic.

La finalul programului pacientul nu a mai acuzat apariția unor dureri intense fiind prezentă o ușoară îmbunătățire în mobilitate.

A patra și a cincea zi de tratament:

Pacientul a continuat programul de tratament cu avansare în exercițiile efectuate.

Durerea a scăzut cu aproximativ 20% la finalul primelor cinci zile de tratament.

A șasea zi de tratament:

După weekend pacientul a revenit cu o îmbunătățire considerabilă, durerea resimțită scăzând sub 60%.

Programul combinat de kinetoterapie și fizioterapie a început sa arate efecte vizibile la finalul ședinței de tratament acest lucru fiind observat în special prin îmbunătățirea stării mentale a pacientului.

A șaptea zi de tratament până la a zecea zi de tratament:

Efectele programului terapeutic s-au îmbunătățit odată cu schimbarea stării pacientului astfel după cea dea zecea zi de tratament starea pacientului s-a îmbunătățit cu peste 70% din punct de vedere al durerii resimțite iar mobilitatea a crescut cu 15 grade.

Administrarea fizioterapiei și observații de final:

În cadrul ședințelor de electroterapie s-a aplicat programul cu cel mai puternic impact din punct de vedere al reducerii durerii, acest program fiind curentul T.E.N.S. cu aplicare transversală a electrozilor.

În perioadele de puseu acut s-a utilizat o frecvență ridicată cu intensitate scăzută ( frecvența între 80 – 120 Hz cu o intensitate între 2 și 5 mA)

În perioada de durere cronică s-a utilizat o frecvență scăzută cu o intensitate crescută ( frecvența între 2 – 10 Hz cu o intensitate între 30 – 50 mA )

În cadrul ședințelor de laseroterapie s-a aplicat o frecvență mai scăzută cu un impact mai puternic asupra durerii, între 10 și 100 de Hz, cu o putere între 70 – 100 mW.

În cadrul ședințelor de terapie cu ultrasunete s-a utilizat o putere între 0,5 și 1 W/cm2 în cazul durerii cronice de perioadă continuă si frecvență de 1MHz, și pulsat cu o putere între 01 și 0,3 W/cm2, cu perioadă de ¼ și frecvență de 1MHz.

În cadrul ședințelor de magnetoterapie s-a utilizat programul prestabilit pentru reducerea durerii.

Starea mentală a pacientului a jucat un rol important în obținerea rezultatelor pozitive cât și adaptarea la capacitatea de efort a programului kinetoterapeutic. Fizioterapia a avut un rol important în recuperarea după fiecare zi de efort cât și în reducerea sensibilității resimțite la nivel lomar și a membrului inferior stâng.

Pacientul V

Nume/prenume – L. Veronica

Vârsta –65

Sex – Feminin

Mediu de viață – Rural

Diagnostic – Spondiloză, gonartroză, poliartrită reumatoidă

Obiective – Reducerea durerii cronice, creșterea mobilității.

Mijloace de lucru:

Electroterapie,

Laseroterapie,

Ultrasunete,

Magnetoterapie.

Mijloace adiacente de lucru:

Kinetoterapie,

Masaj,

Infiltrații.

Observații inițiale:

Pacientul s-a prezentat cu durere puternică la nivelul genunchilor cu intensitate crescută în timpul mersului. Mobilitatea se face cu un cadru iar mare parte din ADL nu sunt realizabile. Pacientului i s-a repartizat un program de recuperare fizioterapeutic pentru reducerea durerii fără un program kinetoterapeutic.

Simptomele primare ale pacientului:

Durere resimțită în întreg corpul cu precădere în zona membrelor inferioare.

Sensibilitate crescută,

Fatigabilitate,

Amorțeală extinsă pe întreaga suprafață a membrelor.

Semne primare ale pacientului:

Deformări la nivelul articulațiilor.

Tumefieri la nivelul articulațiilor.

Cifozare avansată.

Observații din timpul tratamentului:

Primele cinci zile de tratament:

Programul fizioterapeutic a înregistrat efecte minore care adunate după cinci zile au redus parțial durerea resimțită de către pacient.

A existat o ușoară reducție în tumefacția de la nivelul articulațiilor în urma ședințelor de laseroterapie.

Ultimele cinci zile de tratament.

După revenirea din weekend durerea a revenit la același nivel, fiind înregistrate puține progrese ce s-au menținut în afară unei reduceri în starea de amorțeală resimțită la trezire.

Următoarele cinci zile de tratament au produs rezultate neglijabile.

Administrarea fizioterapiei și observații de final:

În cadrul ședințelor de electroterapie s-a aplicat programul cu cel mai puternic impact din punct de vedere al reducerii durerii, acest program fiind curentul T.E.N.S. cu aplicare transversală a electrozilor.

În perioada de durere cronică s-a utilizat o frecvență scăzută cu o intensitate crescută ( frecvența între 2 – 10 Hz cu o intensitate între 30 – 50 mA )

În cadrul ședințelor de laseroterapie s-a aplicat o frecvență mai scăzută cu un impact mai puternic asupra durerii, între 10 și 100 de Hz, cu o putere între 70 – 100 mW.

În cadrul ședințelor de terapie cu ultrasunete s-a utilizat o putere între 0,5 și 1 W/cm2 în cazul durerii cronice de perioadă continuă si frecvență de 1MHz, și pulsat cu o putere între 01 și 0,3 W/cm2, cu perioadă de ¼ și frecvență de 1MHz.

În cadrul ședințelor de magnetoterapie s-a utilizat programul prestabilit pentru reducerea durerii.

Pacientul nu a răspuns pozitiv în mod special la una din cele patru metode fizioterapie aplicate, existând efecte minore datorită stării avansate de degradare a organismului.

Pacient VI

Nume/prenume – P. Elena

Vârsta –57

Sex – Feminin

Mediu de viață – Urban

Diagnostic – Poliatrtită, Coxartroză

Obiective – Reducerea durerii cronice, creșterea mobilității.

Mijloace de lucru:

Electroterapie

Laseroterapie

Ultrasunete

Magnetoterapie

Mijloace adiacente de lucru:

Kinetoterapie

Masaj

Observații inițiale:

Pacientul s-a prezentat cu o durere puternică prezentă în zona membrelor inferioare, cu o reducere a mobilității articulare și o stare mentală ușor deteriorată. În urma consultației pacientul a primit ca recomandare un program de recuperare format din fizioterapie și kinetoterapie.

Simptomele primare ale pacientului:

Durere resimțită în special în zona M.I.

Sensibilitate crescut

Amorțeală a membrelor în urma ortostatismului prelungit

Semne primare ale pacientului:

Scolioză datorită sprijinului prelungit pe M.I. drept

Postură cifozantă în timpul mersului

Observații din timpul tratamentului:

Prima zi de tratament:

Pacientul a început programul de recuperare cu ședința de fizioterapie în urma căreia s-a lucrat în sala de kinetoterapie cu mobilizări ușoare.

La finalul ședinței pacientul a refuzat sa mai continue cu kinetoterapia în ședințele următoare.

A doua zi de tratament:

Pacientul a revenit cu o stare fizică deteriorată administrându-se antiinflamatoare pentru a putea continua tratamentul.

La finalul ședinței de fizioterapie pacientul nu a sesizat nici o schimbare în durerea resimțită.

A treia zi de tratament până la a șaptea zi de tratament:

Pacientul a revenit după weekend la tratament cu o stare fizică ușor îmbunătățită.

Ședințele de fizioterapie au înregistrat un efect crescut odată cu trecerea timpului astfel că dupa a șaptea ședință pacientul a reportat o scădere în gradul durerii de peste 20%.

Ultimele zile de tratament:

Efectele programului terapeutic nu au mai înregistrat un progres în reducerea durerii dar au reușit să reducă celelalte simptome cum ar fi sensibilitatea crescută a pacientului.

Administrarea fizioterapiei și observații de final:

În cadrul ședințelor de electroterapie s-a aplicat programul cu cel mai puternic impact din punct de vedere al reducerii durerii, acest program fiind curentul T.E.N.S. cu aplicare transversală a electrozilor.

În perioadele de puseu acut s-a utilizat o frecvență ridicată cu intensitate scăzută ( frecvența între 80 – 120 Hz cu o intensitate între 2 și 5 mA)

În perioada de durere cronică s-a utilizat o frecvență scăzută cu o intensitate crescută ( frecvența între 2 – 10 Hz cu o intensitate între 30 – 50 mA )

În cadrul ședințelor de laseroterapie s-a aplicat o frecvență mai scăzută cu un impact mai puternic asupra durerii, între 10 și 100 de Hz, cu o putere între 70 – 100 mW.

În cadrul ședințelor de terapie cu ultrasunete s-a utilizat o putere între 0,5 și 1 W/cm2 în cazul durerii cronice de perioadă continuă si frecvență de 1MHz, și pulsat cu o putere între 01 și 0,3 W/cm2, cu perioadă de ¼ și frecvență de 1MHz.

În cadrul ședințelor de magnetoterapie s-a utilizat programul prestabilit pentru reducerea durerii.

Pacient VII

Nume/prenume – A. Elena

Vârsta –41

Sex – Feminin

Mediu de viață – Urban

Diagnostic – Hernie de disc lombară (operată de trei ori)

Obiective – Reducerea inflamației și a durerii, întărirea musculaturii paravertebrale lombare

Mijloace de lucru:

Electroterapie

Laseroterapie

Ultrasunete

Magnetoterapie

Mijloace adiacente de lucru:

Kinetoterapie

Masaj

Observații inițiale:

Pacientul s-a prezentat la consultație cu o ușoară pareză pe M.I. drept, o durere puternică resimțită în călcâie în timpul mersului și de-asemenea în timpul șezutului prelungit în scaun. Testul Lasegue a fost utilizat pentru confirmarea diagnosticului de hernie de disc. Pe lângă tratamentul medicamentos pacientului i s-a recomandat zece zile de fizioterapie și kinetoterapie.

Simptomele primare ale pacientului:

Durere resimțită pe întreg M.I. drept.

Sensibilitate crescută,

Pareză pe M.I. drept.

Semne primare ale pacientului:

Scolioză datorită sprijinului prelungit pe M.I. drept,

Postură cifozantă în timpul mersului,

Inflamație pe nervul sciatic.

Observații din timpul tratamentului:

Prima zi de tratament:

Prima ședință a început cu programul de fizioterapie urmat de un program scurt de kinetoterapie. La finalul acestui program s-a realizat un masaj ușor pe întreg M.I. .

Starea pacientului a rămas stabilă pe parcursul programului de kinetoterapie.

A doua zi de tratament:

Pacientul a revenit cu febră musculuară ușoară fără a exista alte complicații.

La finalul programului de fizioterapie și kinetoterapie pacientul a executat câteva extensii ale coloanei ce au redus din presiunea exercitată asupra nervului sciatic.

A treia zi de tratament:

Starea pacientului s-a îmbunătățit considerabil astfel crescând ușor dificultatea programulu de kinetoterapie.

La finalul programului pacientul a remarcat o scădere accentuată a sensibilității.

A patra și a cincea zi de tratament:

Pacientul a continuat programul de tratament cu avansare în exercițiile efectuate.

Durerea a scăzut cu aproximativ 40% la finalul primelor cinci zile de tratament.

A șasea zi de tratament:

După weekend pacientul a revenit la tratament cu un ușor regres datorită unui efort intens depus peste weekend.

Programul de tratament nu a înregistrat nici un progres în această zi.

A șaptea zi de tratament până la a zecea zi de tratament:

Pacientul a continuat programul de tratament înregistrând progrese reduse puse pe seama inflamării nervului sciatic în urma efortului depus peste weekend.

Programul kinetoterapeutic nu a mai progresat, efectele acestuia fiind considerabil reduse la finalul tratamentului.

Durerea a scăzut cu aproximativ 50% la finalul tratamentului dar sensitivitatea a revenit la valorile precedente.

Administrarea fizioterapiei și observații de final:

În cadrul ședințelor de electroterapie s-a aplicat programul cu cel mai puternic impact din punct de vedere al reducerii durerii, acest program fiind curentul T.E.N.S, cu aplicare transversală a electrozilor.

În perioadele de puseu acut s-a utilizat o frecvență ridicată cu intensitate scăzută ( frecvența între 80 – 120 Hz cu o intensitate între 2 și 5 mA)

În perioada de durere cronică s-a utilizat o frecvență scăzută cu o intensitate crescută ( frecvența între 2 – 10 Hz cu o intensitate între 30 – 50 mA )

În cadrul ședințelor de laseroterapie s-a aplicat o frecvență mai scăzută cu un impact mai puternic asupra durerii, între 10 și 100 de Hz, cu o putere între 70 – 100 mW.

În cadrul ședințelor de terapie cu ultrasunete s-a utilizat o putere între 0,5 și 1 W/cm2 în cazul durerii cronice de perioadă continuă si frecvență de 1MHz, și pulsat cu o putere între 01 și 0,3 W/cm2, cu perioadă de ¼ și frecvență de 1MHz.

În cadrul ședințelor de magnetoterapie s-a utilizat programul prestabilit pentru reducerea durerii.

Progresul pacientului a fost întrerupt de nerespectarea îndemnurilor kinetoterapeutului astfel rezultatele finale fiind reduse. Dintre elementele terapeutice utilizate laserul și kinetoterapia au fost apreciate cel mai mult.

Pacient VIII

Nume/prenume – A. Marcel

Vârsta –48

Sex – Masculin

Mediu de viață – Urban

Diagnostic – Gonartroză

Obiective – Reducerea inflamației și a durerii, creșterea mobilității.

Mijloace de lucru:

Electroterapie,

Laseroterapie,

Ultrasunete,

Magnetoterapie.

Mijloace adiacente de lucru:

Kinetoterapie,

Masaj,

Infiltrații.

Observații inițiale:

Pacientul s-a prezentat la consultație cu o durere accentuată la nivelul genunchilor. Mobilitatea a scăzut considerabil la nivelul acestei articulații pacientul reușind cu greu să se așeze. În urma diagnosticului i s-a recomandat un program terapeutic de 10 zile format din fizioterapie și kinetoterapie.

Simptomele primare ale pacientului:

Durere resimțită în ambii genunchi.

Sensibilitate crescută,

Inflamație.

Semne primare ale pacientului:

Mobilitate redusă,

Tumefacție.

Observații din timpul tratamentului:

Prima zi de tratament:

Pacientul a început prima ședință de tratament doar cu fizioterapie și un masaj executat la finalul ședinței.

A doua zi de tratament:

Pacientul a revenit la tratament cu o sensibiltate scăzută astfel implementându-se și programul de kinetoterapie prin mobilizări ușoare.

La finalul zilei s-au administrat și infiltrațiile.

A treia zi de tratament:

Starea pacientului s-a îmbunătățit considerabil dar programul de kinetoterapie a continuat fără a crește dificultatea.

La finalul ședinței de terapie pacientul a înregistrat un progres important reușind să se așeze fără sprijin.

A patra și a cincea zi de tratament:

Pacientul a continuat programul de recuperare cu o creștere ușoară în dificultatea programului de kinetoterapie.

La finalul primelor cinci zile durerea pacientului a scăzut cu peste 40% iar mobilitatea a crescut cu 30 de grade.

A șasea zi de tratament:

Pacientul a revenit din weekend cu o stare fizică îmbunătățită continuând cu următoarea etapă a programului de kinetoterapie.

A șaptea zi de tratament până la a zecea zi de tratament:

Următoarele ședințe de tratament au adus un progres considerabil în reducerea durerii și creșterea mobilității, pacientul reușind o flexie de 90 de grade cu o durere neglijabilă.

Programul fizioterapeutic a consolidat aceste efecte pacientul reușind sa progreseze de la o ședință la alta fără a resimți vreun efect secundar.

Administrarea fizioterapiei și observații de final:

În cadrul ședințelor de electroterapie s-a aplicat programul cu cel mai puternic impact din punct de vedere al reducerii durerii, acest program fiind curentul T.E.N.S. cu aplicare transversală a electrozilor.

În perioadele de puseu acut s-a utilizat o frecvență ridicată cu intensitate scăzută ( frecvența între 80 – 120 Hz cu o intensitate între 2 și 5 mA)

În perioada de durere cronică s-a utilizat o frecvență scăzută cu o intensitate crescută ( frecvența între 2 – 10 Hz cu o intensitate între 30 – 50 mA )

În cadrul ședințelor de laseroterapie s-a aplicat o frecvență mai scăzută cu un impact mai puternic asupra durerii, între 10 și 100 de Hz, cu o putere între 70 – 100 mW.

În cadrul ședințelor de terapie cu ultrasunete s-a utilizat o putere între 0,5 și 1 W/cm2 în cazul durerii cronice de perioadă continuă si frecvență de 1MHz, și pulsat cu o putere între 01 și 0,3 W/cm2, cu perioadă de ¼ și frecvență de 1MHz.

În cadrul ședințelor de magnetoterapie s-a utilizat programul prestabilit pentru reducerea durerii.

Pacientul a apreciat în mod special efectele electroterapiei și a kinetoterapiei.

Pacientul a reușit să progreseze constant, având rezultate excepționale la finalul programului de recuperare. Fizioterapia a jucat un rol important în reducția durerii și a sensibilității, iar dintre metodele utilizate electroterapia și ultrasunetele au fost cele mai apreciate de către pacient.

Pacient IX

Nume/prenume – B. Maria

Vârsta – 51

Sex – Feminin

Mediu de viață – Rural

Diagnostic – Poliatrtită, artroză cervicală

Obiective – Reducerea inflamației și a durerii, creșterea mobilității.

Mijloace de lucru:

Electroterapie

Laseroterapie

Ultrasunete

Magnetoterapie

Mijloace adiacente de lucru:

Kinetoterapie

Masaj

Observații inițiale:

Pacientul s-a prezentat la consultație cu dureri în zona articulațiilor mari a membrelor inferioare. Obezitatea pacientului a prezentat un factor important în determinarea diagnosticului și în recomandarea unui program de kineoterapie. Datorită potențialului scăzut de mobilizare a articulațiilor s-a pus accentul pe programul de fizioterapie.

Simptomele primare ale pacientului:

Durere resimțită în ambele membre inferioare

Sensibilitate crescută

Semne primare ale pacientului:

Mobilitate redusă

Tumefacție

Observații din timpul tratamentului:

Prima zi de tratament până la a cincea zi de tratament:

Datorită obezității pacientului rezultatele programului kinetoterapeutic au fost reduse.

Programul fizioterapeutic a devenit singura modalitate de a obține o reducere a durerii pacientului dar dintre metodele utilizate numai cele ce afectează în profunzime au determinat un progres.

La finalul primelor cinci zile reducerea durerii a fost de 20 de procente.

Ultimele cinci zile de tratament:

Pacientul a revenit la tratament după weekend continuând cu programul utilizat anterior.

Programul kinetoterapeutic a înaintat puțin crescând ușor mobilitatea articulară din zona genunchilor.

Programul fizioterapeutic a înregistrat progrese constante reușind la final sa reducă durerea cu aproximativ 30 de procente.

Administrarea fizioterapiei și observații de final:

În cadrul ședințelor de electroterapie s-a aplicat programul cu cel mai puternic impact din punct de vedere al reducerii durerii, acest program fiind curentul T.E.N.S. cu aplicare transversală a electrozilor.

În perioadele de puseu acut s-a utilizat o frecvență ridicată cu intensitate scăzută ( frecvența între 80 – 120 Hz cu o intensitate între 2 și 5 mA)

În perioada de durere cronică s-a utilizat o frecvență scăzută cu o intensitate crescută ( frecvența între 2 – 10 Hz cu o intensitate între 30 – 50 mA )

În cadrul ședințelor de laseroterapie s-a aplicat o frecvență mai scăzută cu un impact mai puternic asupra durerii, între 10 și 100 de Hz, cu o putere între 70 – 100 mW.

În cadrul ședințelor de terapie cu ultrasunete s-a utilizat o putere între 0,5 și 1 W/cm2 în cazul durerii cronice de perioadă continuă si frecvență de 1MHz, și pulsat cu o putere între 01 și 0,3 W/cm2, cu perioadă de ¼ și frecvență de 1MHz.

În cadrul ședințelor de magnetoterapie s-a utilizat programul prestabilit pentru reducerea durerii.

Pacientul a apreciat în mod special efectele electroterapiei și a kinetoterapiei.

Progresele pacientului au fost considerabil afectate de obezitate, obținând efecte reduse din punct de vedere al creșterii mobilității. Prin programul de fizioterapie s-a reușit însă o reducere a durerii și a sensibilității, mai ales datorită efectelor laserului și al electroterapiei ce au putut acționa în profunzime.

Pacient X

Nume/prenume – G. Vasile

Vârsta – 53

Sex – Masculin

Mediu de viață – Rural

Diagnostic – Coxartroză și gonartroză

Obiective – Reducerea inflamației și a durerii, creșterea mobilității.

Mijloace de lucru:

Electroterapie

Laseroterapie

Ultrasunete

Magnetoterapie

Mijloace adiacente de lucru:

Kinetoterapie

Masaj

Infiltrații

Observații inițiale:

Pacientul s-a prezentat la consultație cu dureri în zona articulațiilor genunchilor și a șoldului. A prezentat dificultăți în așezarea în scaun și în mers cu prezența cifozei și a genu valgului. La finalul consultației a primit zece zile de tratament cu ședințe de fizioterapie și kinetoterapie.

Simptomele primare ale pacientului:

Durere în zona articulațiilor genunchilor

Durere în zona articulațiilor șoldurilor

Inflamație

Sensibilitate crescută

Semne primare ale pacientului:

Mobilitate redusă

Tumefacție

Genu valgum

Cifoză

Observații din timpul tratamentului:

Prima zi de tratament:

În prima zi de tratament pacientul a nu a început programul de kinetoterapie fiind pus accentul doar pe cel fizioterapeutic.

La finalul programului s-a efectuat un masaj ușor.

A doua zi de tratament:

Tratamentul a continuat cu includerea programului de kinetoterapie. Pacientul a prezentat dificultăți în executarea mobilizărilor fără a se înrăutății însă starea la finalul ședinței.

Programul terapeutic s-a încheiat cu un masaj.

A treia zi de tratament până la a cincea zi de tratament:

Următoarele zile de tratament au progresat normal, cu o ușoară creștere în dificultatea programului de kinetoterapie.

La finalul primelor cinci zile de tratament durerea a scăzut cu aproximativ 30%.

A șasea zi de tratament până la a zecea zi de tratament:

Pacientul a revenit din weekend cu o ușoară îmbunătățire a stării datorită repausului pe parcursul celor două zile.

Ședințele de kinetoterapie au crescut considerabil mobilitatea pacientului reducând totodată și sensibilitatea resimtă.

La finalul programului de tratament durerea a scăzut cu aproximativ 40%.

Administrarea fizioterapiei și observații de final:

În cadrul ședințelor de electroterapie s-a aplicat programul cu cel mai puternic impact din punct de vedere al reducerii durerii, acest program fiind curentul T.E.N.S. cu aplicare transversală a electrozilor.

În perioadele de puseu acut s-a utilizat o frecvență ridicată cu intensitate scăzută ( frecvența între 80 – 120 Hz cu o intensitate între 2 și 5 mA)

În perioada de durere cronică s-a utilizat o frecvență scăzută cu o intensitate crescută ( frecvența între 2 – 10 Hz cu o intensitate între 30 – 50 mA )

În cadrul ședințelor de laseroterapie s-a aplicat o frecvență mai scăzută cu un impact mai puternic asupra durerii, între 10 și 100 de Hz, cu o putere între 70 – 100 mW.

În cadrul ședințelor de terapie cu ultrasunete s-a utilizat o putere între 0,5 și 1 W/cm2 în cazul durerii cronice de perioadă continuă si frecvență de 1MHz, și pulsat cu o putere între 01 și 0,3 W/cm2, cu perioadă de ¼ și frecvență de 1MHz.

În cadrul ședințelor de magnetoterapie s-a utilizat programul prestabilit pentru reducerea durerii.

Pacientul a apreciat în mod special efectele electroterapiei și a laserului din punct de vedere al reducerii durerii. Efectele programului kinetoterapeutic au fost influențat de aceste rezultate determinând un progres important din punct de vedere al îmbunătățirii calității vieții. Datorită degradării treptate a articulațiilor este esențial ca pacientul să repete programul terapeutic de minim două ori pe an.

3.9 Statistici

Fig 3.2 Procentajul impactului programului terapeutic asupra reducerii durerii

Fig 3.3 Numărul pacienților ce au apreciat una din metodele fizioterapeutice utilizate

CONCLUZII

Durerea cronică nu poate fi complet eliminată, cel mai puternic efect observat al fizioterapiei fiind reducerea acesteia până în punctul în care este neglijabilă în cadrul activităților simple ale vieții.

Interpretarea rezultatelor fizioterapiei asupra reducerii durerii cronice este dificilă datorită caracterului subiectiv.

Din punct de vedere al terapiilor utilizate cel mai puternic efect antalgic la avut electroterapia, urmată de terapia cu laser, ultrasunetele și magnetoterapia.

Datorită afecțiunilor diverse cât și a gradului de degradare al organismului efectele acestor terapii au un avut un efect mai mult sau mai puțin redus.

În cazul puseelor acute electroterpia și terapia cu laser au provocat o ușoară creștere a sensibilității pe o perioadă scurtă.

Utilizată împreună cu kinetoterapia, terapiile secundare au produs un efect mai stabil din punct de vedere al duratei de efectivitate.

Odată cu trecerea timpului efectele terapiilor secundare scad și este necesară revenirea la tratament.

În cazul afecțiunilor reumatismale impactul terapiilor secundare a fost diferit în funcție de gradul de degradare al structurilor articulare.

În cazul afecțiunilor coloanei vertebrale efectele electroterapiei și a terapiei cu laser au fost cele mai importante având de la început o reducere în gradul de sensibilitate resimțit de către pacient.

Pentru ca efectele terapiilor utilizate să poată să se instaleze este necesar ca pacientul să urmeze îndeaproape toate îndrumările terapeutului altfel riscând o înrăutățire a stării personale.

În prezent rezultate fizioterapiei rămân sub nivelul efectelor opioidelor iar în unele situații efectele acestora sunt neglijabile. Cu toate acestea modalitățile de utilizare avansează și cel mai probabil în viitor fizioterapia va reuși să devină o variantă viabilă în tratarea durerii cronice.

BIBLIOGRAFIE

Harriët Wittink, Theresa Hoskins Michel. Managementul durerii cronice pentru kinetoterapeuți, editura Butterworth–Heinemann, Elsevier Science (USA), Ltd 2002.

Dawn A Marcus, Doris K Cope, Atul Deodhar, Richard Payne, Un atlas de investigație și management al durerii cronice, editura Atlas Medical Publishing Ltd 2009.

Gerald F. Gebhart, Robert F. Schmidt, enciclopedia durerii, a doua ediție, Springer-Verlag Berlin Heidelberg 2013.

Charles E. Argoff, Gary McCleane Secretele managementului durerii, editura Elsiever 2009.

Peter S. Staats, Mark S. Wallace. Tratamentul farmaceutic împotriva durerii și managementul acesteia, editura McGraw-Hill Education, 2015.

Peter Brook, Jayne Connell, Tony Pickering. Manualul Oxford de management al durerii, editura Oxford University Press, anul 2011.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Durere, accesat la data de 13/2/2019.

http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/durerea-cronica_1205 accesat la data de 16/6/2019.

http://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/Durerea-MECANISMUL-DE-PRODUCER19.php accesat la data de 16/6/2019.

https://www.lovelandchiro.com/services-2/electrotherapy/ accesat la data 16/6/2019.

Andrei Rădulescu, Electroterapie ediția a II, editura medicală S.A. București, 2005.

http://ro.math.wikia.com/wiki/Curent_electric accesat la data de 16/6/2019.

https://www.imuno-medica.ro/fizioterapie-magnetoterapie accesat la data 6/16/2019.

Ceri J. Phillips, Costul și povara durerii cronice, publicat în British Journal of Pain la data de 1 Iunie 2009.

http://www.sfatulmedicului.ro/Terapii-complementare/terapia-cu-ultrasunete-sau-ultrasonoterapia_15154 accesat la data de 16/6/2019.

https://www.painscience.com/articles/laser-therapy.php accesat la data 16/6/2019.

https://www.arcadiamedical.ro/articol/durerea-cronica-musculoscheletala/ accesat la data de 16/6/2019.

https://www.pansportmedical.ro/recuperare/artroza/electroterapia_artroza.html accesat la data de 16/6/2019.

http://www.scritub.com/medicina/Electroterapia91122621.php accesat la data de 16/6/2019.

https://www.romedic.ro/magnetoterapie-0C738 accesat la data de 16/6/2019.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2556642/ accesat la data de 16/6/2019.

http://hipocrat2000.ro/articole/terapia-cu-ultrasunete/ accesat la data de 16/6/2019.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Laser accesat la data de 16/6/2019.

Michael R. Hamblin, Marcelo Victor Pires de Sousa, Tanupriya Agrawal. Manual de utilizare a terapiei cu laser de joasă frecvență, editura Pan Stanford Publishing 2017.

http://www.electrotherapy.org/modality/transcutaneous-electrical-nerve-stimulation-tens accesat la data de 16/6/2019.

http://lasermedicalcenter.ro/biostimularea/ accesat la data de 16/6/2019.

http://www.electrotherapy.org/assets/Downloads/Therapeutic%20Ultrasound%202017.pdf – 2017

http://www.electrotherapy.org/assets/Downloads/Ultrasound%20Dose%20Calculations%202017.pdf – 2017

http://lasermedicalcenter.ro/biostimularea/ accesat la data de 16/6/2019.

https://www.physio-pedia.com/WOMAC_Osteoarthritis_Index accesat la data de accesat la data de 16/6/2019.

http://www.astonclinic.ro/fizioterapie.html accesat la 18/6/2019, sursa imagine pagina de titlu.