Metode DE Utilizare A Tehnologiei Gps In Efectuarea Lucrarilor Necesare Inscrierii In Sistemul Integrat DE Cadastru Si Carte Funciara
METODE DE UTILIZARE A TEHNOLOGIEI GPS ÎN EFECTUAREA LUCRĂRILOR NECESARE ÎNSCRIERII ÎN SISTEMUL INTEGRAT DE CADASTRU ȘI CARTE FUNCIARĂ
PREFAȚĂ
Prin definiție, cadastrul este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea, descrierea și reprezentarea pe hărți și planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor și de proprietar. S-a dovedit a fi de-a lungul timpului ca un ansamblu de activități tehnico- organizatorice menite să deservească administrația, pe proprietarii bunurilor imobile în problemele drepturilor reale de proprietate. Din alt punct de vedere cadastrul a constituit o instituție progresistă care a contribuit la dovedirea și garantarea proprietății.
Lucrările de cadastru sunt importante pentru realizarea sistemelor informaționale ale teritoriului, capabile să furnizeze rapid date reale administraților publice locale și centrale, precum și altor sectoare interesate.
Evoluția democratică a României în urma Revoluției din decembrie 1989 și a necesităților socio-economice actuale, au impus modernizarea domeniului cadastrului și publicității imobiliare fiind necesară implementarea în activitate a unor tehnologii moderne, ce au ca obiective majore creșterea nivelului de eficiență prin reducerea birocrației, atragerea încrederii populației în sistem și ridicarea nivelului de satisfacție a cetățenilor.
Ca urmare a creșterii traficului, mai ales a celui de navigație maritimă, aeriană și a traficului spațial, a apărut necesitatea ca lucrările geodezice și cartografice ale diferitelor țări să aibă drept fundament un sistem de coordonate unitar pe plan mondial și pe cât posibil geocentric.
Acest lucru a fost posibil numai atunci când cel puțin pentru punctele fundamentale ale rețelelor naționale de triangulație s-a putut stabili relația dintre geoid și suprafața de calcul, cu ajutorul deviației verticalei și a înălțimii geoidului față de elipsoid. În plus, s-a ajuns ca dimensiunile elipsoidului terestru să fie astăzi cunoscute cu exactitate.
În prezent, Sistemul de Poziționare Globală cu sateliți (Global Positioning System) este acel sistem care asigură o acoperire completă a întregii suprafețe a Pământului și în același timp un sistem de referință geocentric global și unitar. Acest sistem și-a dovedit și dovedește calitățile speciale în diferite domenii de aplicabilitate, precum și în geodezie, topografie, cadastru și altele.
Lucrarea de față, având ca titlu “Metode de utilizare a tehnologiei GPS în efectuarea lucrărilor necesare înscrierii în sistemul integrat de cadastru și carte funciară “are ca scop prezentarea teoriei și metodologiei sistemului, precum și a avantajelor folosirii acestuia în cadrul rețelelor de sprijin cadastrale, a metodelor de măsurare, folosind tehnologia GPS. Aceste metode sunt prezentate pe larg iar unele au fost folosite cu succes și rezultatele sunt prezentate în cadrul acestei disertații, în studiu de caz, unde s-a realizat întocmirea unei documentații necesară primei înscrieri a unui imobil în cartea funciară, situat pe teritoriul administrativ al comunei Rebrișoara, județul Bistrița Năsăud.
Tehnologia GPS a fost foarte rapid acceptată și de către geodezi în special, dar mai ales de către specialiștii care lucrează în ramura cadastru. Aceasta s-a impus mai ales că rezolvă unele probleme într-un timp foarte scurt și ca urmare cerințele moderne o preferă în locul celei clasice.
CAPITOLUL 1
SCOPUL ȘI IMPORTANȚA TEMEI LUCRĂRII DE DISERTAȚIE
Folosirea tehnologiei GPS în efectuarea lucrărilor sporadice de cadastru și înregistrarea acestora în sistemul integrat de cadastru și carte funciară.
Măsurarea și întocmirea documentațiilor cadastrale în vederea primei înscrieri (
înscrierea provizorie ) a rețelei stradale a localității Rebrișoara, județul Bistrița-Năsăud.
-înscrierea provizorie în cartea funciară a drumurilor comunale situate în UAT REBRIȘOARA
-identificarea cu date de carte funciară a drumurilor existente se face cu ajutorul hărții cadastrale nescarate a comunei Rebrișoara si prezentată în anexa …
– numerele topografice identificate în prezenta hartă sunt înscrise în coala CF 505 a comunei Rebrișoara
Prin hotărârea de consiliu local numărul… aceste drumuri vor fi trecute în Domeniul Public al Comunei Rebrișoara conform prevederilor legii 219/2011.
Pentru întocmirea documentației cadastrale a rețelei stradale amintite mai sus, cu ajutorul tehnologiei GPS am determinat un punct bază situat în curtea Primăriei Rebrișoara, prin dublă determinare în mod RTK. Scopul acestui punct, este stabilirirea coordonatei acestei baze, datorită slabei calități a semnalului GSM în anumite zone ( localitatea Rebrișoara fiind o localitate montană). Pentru a trece efectiv la ridicarea detaliilor topografice necesare întocmirii PAD- urilor, am amplificat semnalul receptorului Bază cu ajutorul uni modem radio și antenă externă. Măsurătorile respective s-au făcut în anotimpul rece, perioadă în care pomii fructiferi și arbuști foriestieri sunt lipsiți de vegetație. Astfel calitatea semnalului este foarte bună.
În urma întocmirii fisierului .dxf și verificării în baza de date a OCPI BISTRIȚA am constatat în sistemul integrat de castru și carte funciară, există 3 imobile poziționate greșit datorită lipsei în zona respectivă a oricărui punct geodezic vizibil sau puncte din rețeaua de îndesire( zona fiind necooperativizată). Pentru aceste imobile poziționate aproximativ de pe ortofotoplanul zonei, am fost nevoit să întocmesc documentații de repoziționare.
Măsurătorile cu ajutorul tehnologie GPS, în zonele necooperativizate a țării, reprezintă o necesitate datorită stării precare a retelelor geodezice existente în zonă, precum și a lipsei totale a rețelelor de îndesire specifice zonelor cooperativizate și orașelor.
Odată cu efectuarea măsurătorilor, la solicitarea proiectantului am efectuat măsurători specifice necesare suportului topografic pentru întocmirea studiului de fezabilitate și proiectului tehnic de execuție necesar modernizării și asfaltării acestor drumuri. Acest proiect, împreună cu extrasele CF în care este evidențiat numărul cadastral, suprafața și proprietatea(Domeniul Public al Comunei Rebrișoara), sunt necesare obținerii de fonduri structurale și europene.
Concluzii
Măsurătorile efectuate cu ajutorul tehnologiei GPS sunt necesare pentru zonele montane datorită faptului că în trecutul recent al acestor zone au fost defavorizate din punct de vedere a rețelelor geodezice, precum și îndesirea acestora (densitatea acestor puncte este foarte mică în raport cu zonele cooperativizate și zonele urbane. Lipsa bazelor geodezice și topografice din aceste zone duce la folosirea a acestor tehnologii pe o scară tot mai largă și reprezintă soluția de moment de măsurare topocadastrală în vederea înregistrării în sistemul integrat de cadastru și carte funciară a imobilelor. Suportul cadastral al acestor zone reprezintă hărțile cadastrale la scară 1:2880 ( ½ jugăre) pentru vechile intravilane și 1 : 5760 (1 jugăr) pentru vechiile extravilane întocmite în perioada 1905 – 1914, precum și hărțile cadastrale nescarate (fără scară), întocmite în perioada 1880 – 1900. La aceste din urmă s-au întocmit și hărți cadastrale la scară, dar perioade scurte până în anul 1918( anul Marii Uniri), nu există corespondent între identificatorul cadastral și cartea funciară. Astfel identificarea unui imobil cu date de carte funciară de pe un suport cadastral nescarat este anevoioasă, greoaie, deoarece identificarea se face între imobile stabile în timp aflate în teren și identificate în hartă.
Introducerea noului cadastru general este o necesitate datorită următoarelor aspecte:
Hărțile cadastrale au o vechime de aproximativ 100 de ani și în mare parte sunt deteriorate.
Proprietarii tabulari în cartea funciară sunt în mare parte cu încheierii de aproximativ 100 de ani( înscriere inițială), persoane pe care posesorii faptici și autoritățile locale sunt imposibile de identificat.
Procedurile de înscriere în baza unor sentințe judecătorești sunt anevoioase( emiterea somației de uzucapiune durează sase luni, publicarea în ziare locale și naționale a persoanelor cu domiciliul necunoscut.
Din punct de vedere tehnic Ordinul 700/2014 rezolvă unele probleme :
Majorarea cu până în 10% a suprafețelor situate în intravilan
Majorarea cu până în 5% a suprafețelor situate în extravilan
Desprinderea a suprafeței de teren înscrisă într-o catre funciară în cote părți, în baza unui proces verbal de vecinătate încheiat cu cei care stăpânesc în fapt terenurile învecinate
Notarea posesiei în cadrul lucrărilor de cadastru sporadic
În concluzie, introducerea cadastrului general rezolvă următoarele aspecte:
Efecturarea măsurătorilor într- un sitem unitar ,
Suprafețe și parcele măsurate mult mai rapid( limita se măsoară odată)
CAPITOLUL I
CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND TEHNOLOGIA
GNSS (Global Navigation Satellite System)
Sistemele GNSS (Global Navigation Satellite System) sunt sisteme globale de navigație folosind sateliți specializați. În prezent sistemele GNSS includ în principal:
sistemul american NAVSTAR-GPS (Navigation System with Time And
Ranging);
sistemul rusesc GLONASS (Global Navigation Satellite System);
sistemele complementare WAAS (Wide Area Augmentation System), EGNOS (European Geostationary Navigation Overlay Service), MSAS (MTSAT- Satellite-Based Augmentation System, Japonia).
În martie 2002, Consiliul Europei a decis în unanimitate lansarea Programului de Navigație Civilă prin Satelit: GALILEO.
Având în vedere că în prezent realizarea unor servicii moderne de determinare a poziției se bazează pe utilizarea tehnologiilor de poziționare satelitare GNSS (Global Navigation Satellite System), ANCPI – Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară prin Direcția de Geodezie și Cartografie, a achiziționat și instalat o serie de astfel de echipamente, constituite într-o rețea geodezică de stații de măsurare permanentă, denumite și stații GNSS permanente (SGP). Aceste stații dispun de antene și receptoare cu posibilitate de recepție a semnalelor GNSS incluzând în principal GPS (SUA), GLONASS (Rusia), iar în viitor se va opta pentru sistemul european de poziționare GALILEO.
Într-o primă etapă 2004-2008, aceste stații au fost utilizate numai pentru introducerea și menținerea sistemului de referință european (ETRS89) și aplicații de determinare a poziției în mod postprocesare. Pe baza Rețelei Naționale de Stații GNSS Permanente (RN-SGP) – Clasa A (fig.1), s-a realizat un prim nivel de îndesire constituit dintr-un număr de circa 300 borne (Clasa B) și sunt în curs de realizare lucrări pentru rețeaua GNSS de Clasa C având o densitate de circa 1pct/50km2.
Într-o a doua etapă de dezvoltare a RN-SGP, după septembrie 2008 s-a trecut de la furnizarea de date pentru poziționare în mod postprocesare, la furnizarea de date pentru poziționarea în timp real.
Fig.1 Schița Rețelei Naționale de Stații GNSS Permanente
Trecerea de la determinarea poziției pe baza GNSS în mod postprocesare la determinarea poziției în timp real necesită realizarea unor sisteme de poziționare complementare la nivel regional, național sau local. Sistemele complementare furnizează utilizatorilor informații suplimentare (“corecții diferențiale”) pentru a putea ajunge la precizii de poziționare în timp real de nivel decimetric sau centimetric. În funcție de nivelul de precizie cerut, se realizează sisteme de determinare a poziției de tip DGNSS (Diferențial GNSS)-decimetric și RTK (Real Time Kinematic)-centimetric. Un astfel de sistem incluzând aceste servicii este și sistemul ROMPOS realizat de către ANCPI conform standardelor propuse de către un grup de țări central și est-europene, elaborate pentru realizarea la nivelul acestei zone a sistemului integrat de astfel de servicii denumit EUPOS (European Position Determination System). Sistemul ROMPOS a fost lansat în România în luna septembrie a anului 2008 printr-o campanie de informare care a inclus conferințe organizate în București și alte 8 orașe din toate zonele țării. Lansarea serviciilor a avut loc și cu sprijinul producătorilor de echipamente, care au realizat demonstrații de utilizare. În paralel a fost lansat un site unde se găsesc informații actuale despre ROMPOS, precum și posibilitatea înregistrării gratuite on-line a utilizatorilor de servicii de timp real (RTK, DGPS).
ROMPOS – o revoluție în poziționarea de precizie
Caracteristici generale ale sistemului
Sistemul ROMPOS se bazează pe o Rețea Națională de Stații GNSS (GPS+GLONASS) Permanente instalate de către ANCPI. Stațiile de referință funcționează permanent furnizând date în timp real, precum și la intervale de timp prestabilite (1h, 24h).
♦ Stațiile de referință sunt interconectate între ele, inclusiv peste granițele statelor vecine: în momentul de față ANCPI are oferte de colaborare cu stații similare din Ungaria și Bulgaria; cu Ungaria s-au testat astfel de schimburi de date în acest an și se va trece la permanentizarea acestora;
♦ Distanța dintre stații actuală este în prezent de circa 100km urmând a ajunge la circa 70 de kilometri, după instalarea tuturor stațiilor proiectate (peste 70 de stații proprii în anul 2009);
♦ Amplasarea stațiilor de referință se face atent pentru a asigura stabilitatea pe termen lung a antenelor GNSS. Amplasamentul și antenele sunt alese astfel încât să asigure un orizont de “vizibilitate” cât mai liber de obstrucții și evitarea unor posibile surse de interferență și efecte de reflexie (“multipath”). Prin utilizarea unor antene corect calibrate, posibilele efecte “multipath” pot fi reduse; Antenele noi achiziționate de către ANCPI în anul 2008 au fost calibrate cu cele mai bune tehnici disponibile pe plan mondial (calibrare absolută individuală a fiecărei antene);
♦ Se utilizează la stațiile de referință numai receptoare și antene cu dublă frecvență de clasă geodezică;
♦ Stațiile recepționează date în mod continuu de la sateliții NAVSTAR GPS (toate stațiile) și de la sateliții sistemului rusesc GLONASS (36 de stații). Odată ce sistemul GALILEO va intra în funcțiune, stațiile vor utiliza în mod obligatoriu datele de la sateliții acestui sistem și opțional de la sateliții GPS și GLONASS;
♦ Coordonatele stațiilor sunt determinate cu o precizie foarte bună (sub 1cm), în sistemul de referință ETRS 89 (European Terrestrial Reference System 1989) prin îndesirea stațiilor GNSS (București, Bacău, Baia Mare, Constanța, Deva) integrate în Rețeaua Europeană de Referință (EUREF);
♦ Pozițiile antenelor stațiilor de referință se verifică în mod regulat pentru a detecta eventuale deplasări.
Fig.2 Schema Centrului Național de Servicii ROMPOS
Sistemul Românesc de Determinare a Poziției (ROMPOS) este pus de către ANCPI la dispoziția utilizatorilor prin intermediul Centrului Național de Servicii ROMPOS (CNSR – fig.2). CNSR a fost realizat în cadrul Direcției de Geodezie și Cartografie – Serviciul de Geodezie prin înlocuirea Centrului de Monitorizare și Control al RN-SGP.
Centrul de Monitorizare și Control al RN-SGP avea rolul de a monitoriza și controla activitatea RN-SGP pentru transferul automat al datelor înregistrate de la stații spre serverul central de date. Datele transferate constau în înregistrări satelitare la diverse rate (1s, 5s, 30s) și ele erau utilizate pentru determinările de poziție în mod postprocesare (actualul serviciu ROMPOS – GEO).
Odată cu colaborarea ANCPI în cadrul unui proiect internațional cu alte țări central și est- europene s-au pus bazele unor standarde de produse și servicii realizate în cadrul EUPOS (European Position Determination System). Pe lângă serviciile și produsele postprocesare s-a trecut la implementarea serviciilor și produselor de poziționare pentru aplicații în timp real.
Serviciile și produsele ROMPOS
Aria aplicațiilor serviciilor ROMPOS în cadastru poate include și în țară noastră, ca și în alte țări, posibilitatea determinării unor trasee la zi sau subterane (în combinație cu sisteme de detecție de tip sonar) ale diferitelor tipuri de rețele edilitare (conducte de apă, gaz, rețele de telefonie și electricitate etc.), delimitarea perimetrelor unor zone de interes (intravilan/extravilan, unități administrativ-teritoriale ș.a.)
Capitolul 3
ROMPOS in plan European și international
Determinarea poziției și monitorizarea pozițiilor se pot realiza și prin crearea unor servicii (naționale, europene și/sau globale) specializate bazate pe tehnologiile satelitare de poziționare globală.
La nivel european există în prezent o preocupare susținută pentru realizarea unor astfel de servicii care să aibă la bază anumite standarde de funcționare.
România, prin Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, participă în cadrul unui proiect european denumit EUPOS® (European Position Determination System) care are ca scop implementarea unor servicii de poziționare standardizat.
Inițiativa EUPOS® aparține unui grup internațional de experți și al unor organizații venite din diferite domenii (geodezie, navigație, cercetare, cadastru ș.a.).
Parteneri din 18 țări europene s-au reunit cu scopul de a stabili în țările lor o infrastructură spațială interoperabilă prin folosirea Sistemelor Satelitare de Navigație Globală (GNSS) GPS, GLONASS, GALILEO și realizarea unor centre naționale de servicii EUPOS®.
Stațiile de referință EUPOS
Serviciile EUPOS® furnizează o înaltă acuratețe și precizie pentru poziționare și navigație, iar pe baza acestora vor putea fi dezvoltate o gamă largă de aplicații geoinformatice. Pe baza adoptării unor standarde identice sau similare cu cele care vor fi utilizate în cadrul EUPOS®, în România s-a realizat sistemul ROMPOS®.
Rețeaua Europeană de Referință (EUREF – European Reference Frame)
Rețeaua de stații GNSS permanente EUREF-EPN (European Reference Frame – European Permanent Network) este o rețea de stații GNSS permanente care colectează în mod continuu înregistrări satelitare de la sistemele GPS, GLONASS și în viitor GALILEO. Serviciile EUREF-EPN asigură determinarea pozițiilor stațiilor GNSS permanente, care contribuie la menținerea rețelei de referință europene – EUREF și a sistemului de referință european ETRS (European Terrestrial Reference System). Acest sistem de referință, agreat și de către EuroGeographics, este larg utilizat în proiecte, făcând posibilă georeferențierea în zona europeană.
Produsele oferite de rețeaua europeană de stații GNSS permanente sunt de asemenea utilizate și în aplicații științifice precum determinarea efemeridelor sateliților, geodinamică, determinarea nivelului mărilor, meteorologie ș.a. Peste 250 de stații EPN furnizează date GNSS online și offline prin centrele de date locale și regionale. Centrele de analiză și control EPN verifică în permanență datele primite din rețea și oferă coordonate precise ale stațiilor GNSS incluse în rețea (www.epncb.oma.be).
Serviciul Internațional GNSS (IGS – International GNSS Service)
IGS este o organizație bazată pe participarea voluntară a unor instituții din lumea întreagă, care contribuie cu resurse și date de la stațiile GNSS permanente pentru a realiza produse GNSS. În general, ne putem referi la IGS ca la comunitatea internațională cu cel mai înalt nivel calitativ al produselor GNSS oferite. EUREF-EPN este cea mai densă rețea regională GNSS, care funcționează după standardele IGS.
In plus, IGS consideră EPN ca o rețea asociată conlucrând îndeaproape cu agențiile care operează EUREF-EPN. IGS desemnează un set de stații regionale EPN ca și stații IGS. Stațiile regionale EPN care vor fi și stații IGS sunt alese în funcție de contribuția pe care acestea ar putea să o aducă la îmbunătățirea produselor IGS. EPN la rândul său folosește produsele IGS. În prezent, România are inclusă în rețeaua IGS o stație GNSS permanentă (stația BUCU) http://igscb.jpl.nasa.gov.
CAPITOLUL 3
PREZENTAREA METODEI DE REALIZARE A LUCRĂRII, APARATELOR ȘI PROGRAMELOR UTILIZATE
2.1 Prezentarea metodei de realizare a lucrării
Pentru executarea și întocmirea proiectului se vor executa următoarele etape:
Măsurătorile se vor efectua cu GPS RTK South-S82V cu dublă frecvență L1, L2,”.
Transcalculul coordonatelor din sistemul WGS 84(GRS80) în sistemul de proiecție STEREOGRAFIC – 70 s-a făcut cu softul ANCPI, TransDatRO 4.0, care a fost implementat cu succes în conformitate cu specificațiile oficiale în aplicațiile software, Spectra Precision și Carlson SurvCE (soft care este utilizat și de GPS-ul South-S82V.
Întocmirea dosarului pentru depunerea la OCPI.
2.2 PREZENTAREA APARATELOR ȘI A PROGRAMELOR UTILIZATE
Pentru realizarea lucrării se va folosi aparatul GPS South-S82V și programe de calcul, redactare și întocmire a documentației moderne din care amintim autocad, word, excel, etc., care vor fi prezentate în continuare.
2.2.1 GPS South-S82V
Fig. 3 GPS South-S82V – cinematic și static
Receptorul GNSS bază și rover South S82V (dublă frecvență – GPS, GLONASS, GALILEO, COMPASS, SBAS) oferă posibilitatea de a lucra atât în modul static cât și în modul RTK (Real Time Kinematic), fie prin recepția corecțiilor prin intermediul modemului radio integrat, fie prin protocol NTRIP (Rompost), cu ajutorul modemului GSM integrat putând recepționa sub formă de pachete de date corecțiile de la orice stație de referință reală sau virtuală (VRS). Prin intermediului software-ului de teren Surv CE, se pot efectua măsurători directe în sistemul de proiecție național Stereo 70. Datorită carnetului de teren cu softul SurvCE GPS cu sistemul Transdat 4.01 – Stereo 70 implementat.
Cu ajutorul softului de colectare și post-procesare se poate realiza:
Funcții de calcul și compensare a bazelor precum și a închiderilor pe cote;
Funcții complete de determinare și compensare a bazelor, cu asistenți pentru lucru în teren;
Posibilitatea de calcul a bazelor de până la ;
Posibilitatea de transcalcul al coordonatelor în diverse sisteme de proiecție;
Combinarea soluțiilor GPS simplă frecvență și dublă frecvență pentru determinarea bazelor geodezice, având posibilitatea utilizării diferitelor mărci de receptoare;
Datele satelitare pot fi selectate manual, ceea ce asigură cele mai bune rezultate;
Importul și exportul datelor în format RINEX asigurând compatibilitatea totală cu alte tipuri de receptoare GPS;
Raportul final este complet și standardizat, toate opțiunile de raportare dorite putând fi selectate după dorință.
South S82T poate recepționa semnal satelitar pe 220 de canale, acest lucru fiind posibil cu ajutorul tehnologiei asigurate prin utilizarea plăcii Trimble BD970.
Cu ajutorul lui se pot urmăriri simultan semnalele sateliților:
GPS: L1 C/A, L2E, L2C, L5 (rezervat)
GLONASS: L1 C/A, L1P, L2 C/A (numai GLONASS M), L2 P
SBAS: L1 C/A, L5 (rezervat)
Galileo (rezervat) suportă GIOVE-A: L1 BOC, E5A, E5B, E5AItBOC suportă GIOVE-B: L1C BOC, E5A, E5B, E5AltBOC
Busola: (rezervat) B1 (QPSK), B1-MBOC (6, 1, 1/11), B1-2 (QPSK) B2 (QPSK), B2-BOC (10, 5) B3 (QPSK), B3-BOC (! 5, 2.5) L5 (QPSK)
Acuratețea de determinare a poziției:
În mod static: Acuratețe pe orizontală = 3mm ± 1ppm (RMS). Acuratețe pe verticală = 5mm ± 1ppm (RMS).
În mod RTK: Acuratețea de poziționare pe orizontală = 1cm ± 1ppm (RMS). Acuratețea de poziționare pe verticală = 2cm ± 1ppm (RMS).
Măsurarea precisă a semnalului de fază GNSS cu acuratețe mai mică de și o lungime de bandă de 1 Hz.
Tehnologie precisă de urmărire a semnalului satelitar.
Timp de inițializare la rece: 60 sec.
Rata de refresh de până la 50 Hz pentru înregistrarea măsurătorilor și a poziției.
Recapturarea semnalului: 1 sec.
Timp de inițializare a semnalului RTK: 20 sec
Comunicații și salvarea datelor
Port USB 2.0 standard
Port de comunicații Bluetooth etanș, port pentru antena de recepție UHF și port GPRS/GSM
Opțiune emițător/receptor seria MDS complet etanș și integrat.
Frecvențe opționale:
– Modul MDA: 410-430 MHz
– Modul MDB: 430-450 MHz
– Modul MDC: 450-470 MHz
Performanțele radioului RTK:
– Radio extern de înaltă performanță cu Advanced Data Link (ADL) tehnologie pentru comunicații la distanță, OEM creată special pentru SOUTH de către Pacific Crest, puterea emițătorului configurabilă la 0.1- 2.0/4.0, rezistent la apă și praf IP67.
– Emițător radio integrat: 1-2km (în funcție de teren și temperatură)
– Modul integrat GPRS/GSM pentru RTK în rețea (operații CORS)
Performanțe RTK în rețea (prin CORS) 20-50km (în funcție de temperatură și rata datelor GPRS)
Panou de control cu două butoane și 6 becuri indicatoare, pentru afișarea statusului în modul static și rover
Fig.4 Panoul de control
Fig.5 Panoul de control în mod rover (stânga) și static (dreapta)
SurvCE 2.0 poate fi configurat să afișeze fie iconițe tradiționale fie iconițe grafice pentru diferite funcții.
Datorită complexității programului, am ales să facem doar o prezentare sumară a listei de meniuri și a submeniurilor.
FILE: ce permite setarea jobului, vizualizarea punctelor și a datelor brute (RW5), permite crearea unei liste de coduri și importul respectiv exportul de date și fișiere.
EQUIPAMENT este meniul unde există posibilitatea de a seta echipamentul și de a putea observa sateliții de la care primește semnal
SURVEY este meniul destinat colectării de date și trasarea acestora, cu opțiuni de trasare a punctelor, arcelor de cerc și trasare folosind funcția OFFSET
COGO reprezintă meniul care oferă diferite posibilități în efectuarea de calcule, proiectări și transformări
ROAD este meniul de drumuri ce prezintă diferite posibilități de editare și proiectare.
Fig.6. meniul file, equip și survey cu submeniurile acestora
În timpul măsurări statusul poate fi: AUTONOMOUS: Nu există comunicație radio între bază și rover. DGPS: Corecții din surse diferite cum ar fi WAAS sau SBAS. FLOAT: Comunicația a fost stabilită dar ambiguitățile nu au fost rezolvate.
FIXED: Poziția a fost rezolvată.
Meniul Survey (Măsurători). Store Points (GPS) (Salvare puncte GPS)
Store Points este rutina principală de colectare de date pentru echipamentul GPS. Store Points interacționează cu mai multe setări, inclusiv lista de coduri și va desena liniile. Ecranul Store Points în GPS arată cursorul mișcându-se pe ecran în timp real. Măsurătorile pot fi efectuate oricând apăsând Enter. Ecranul se deplasează automat și sunteți vizibil oricând în timpul deplasării. Punctele sunt afișate pe ecran când sunt măsurate.
Pentru GPS coordonatele, statusul (Fixed, Float, Autonomous și DGPS) precizia HRMS și VRMS sunt afișate tot timpul.
2.2.3 Autocad
AutoCAD este cel mai răspândit mediu de grafică și proiectare asistată de calculator.
AutoCAD este un produs soft profesional, destinat proiectanților profesioniști din toate domeniile tehnice, arhitecților și cercetătorilor științifici din diverse specialități. Mediul AutoCAD crează condiții optime de dezvoltare a proiectelor tehnice din cele mai variate domenii. De aceea, AutoCAD este folosit de cea mai diversă familie de proiectanți, din cele mai diverse domenii tehnice de activitate.
Datorită extinderii sale mondiale, mediul AutoCAD este aprofundat în universitățile tehnice, în cele de arhitectură, în medicină, geografie și astronomie. Pregătirea pentru viitor în domeniul tehnic include aproape evident și componenta AutoCAD.
Mediul AutoCAD are la bază modul de lucru interactiv, dialogul utilizator-aplicație CAD. Informațiile sunt solicitate de program pas cu pas, folosind sintagme din limbajul uman. Pentru ca dialogul să se desfășoare adecvat, ambii parteneri, utilizator și AutoCAD, trebuie să “cunoască” bine limbajul de comunicare.
Dialogul utilizator-AutoCAD are două forme de desfășurare:
Dialogul imperativ, pe bază de comenzi, dialogul selectiv, pe bază de meniuri.
Fig. 7 Configurația ferestrei de lucru sub editorul de desenare din AutoCAD
Comenzile și opțiunile pot fi introduse prin tastare sau prin selectare din meniurile oferite de aplicație. Oricare din cele două modalități de comunicare este eficientă și conduce la rezultatul dorit, cu condiția unei folosiri corecte. Fiecare utilizator își formează propriul stil de lucru, care se potrivește preferințelor și abilităților sale. O viteză de lucru mare poate fi asigurată numai după cunoașterea temeinică de către utilizator a limbajului de comunicare cu editorul de desenare.
La tastarea comenzilor, opțiunilor și datelor, pot fi folosite atât caractere majuscule cât și minuscule, AutoCAD nefiind sensibil la acest aspect (“Not Case insensitive”).
Fig 8 Regula mâinii drepte
În dispunerea axelor de coordonate
AutoCAD cunoaște un sistem de coordonate fix, denumit “World Coordinate System” (WCS), a cărui origine este poziționată în colțul din stânga-jos al zonei grafice. Axa X a acestui sistem este dispusă pe orizontală ecranului, spre dreapta, axa Y pe verticală, în sus, iar axa Z perpendiculară pe ecran, cu sensul pozitiv spre utilizator, conform cu regula mâinii drepte (“Right Hand Rule”) în dispunerea axelor (fig. 8).
Utilizatorul își poate defini propriile sale sisteme de coordonate, “User Coordinate Systems” (UCS), prin translația, și/sau rotația sistemului curent de coordonate, comandă aferentă fiind UCS. Sistemele de coordonate definite de utilizator pot fi denumite, pot fi salvate odată cu desenul și pot fi folosite repetitiv. Orice UCS respectă regula mâinii drepte în dispunerea axelor.
Pentru a ilustra dispunerea sistemului curent de coordonate, programul prezintă o imagine a acestuia, numită “UCS-icon” (fig. 9).
La baza iconiței pentru UCS, AutoCAD desenează un pătrat, dacă desenul este privit “de sus”. Dacă utilizatorul privește desenul de jos, de sub planul X-Y, acest pătrat nu apare.
Majuscula “W” afișată pe iconița pentru UCS indică sistemul WCS ca fiind cel curent. Pentru orice alt sistem de coordonate diferit de cel fix, majuscula respectivă dispare.
A) b)
Fig. 9 Iconița pentru reprezentarea sistemului de coordonate în AutoCAD: a) în spațiul modelului (model space); b) în spațiul hârtiei (paper space).
În AutoCAD se folosesc coordonate plane (2D) sau spațiale (3D); cele plane sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 2.
Coordonatele unui punct pot fi introduse de la tastatură, conform coloanei a treia din tabelul anterior. Coordonatele rectangulare se separă prin virgulă:
3,4 –100.2,56.76 –7, -5.4 2, -120
Valoarea ughiului în cazul coordonatelor polare este precedată de caracterul “<”:
3<60 10<-30 45<75 100<0
Coordonatele relative de orice tip sunt precedate de caracterul “@”, care are semnificația unei variații, similar lui “” din algebră (vezi și tabelul 1):
@5,6 @-100,200 @300<45 @10<-90
Nu este necesară specificarea zerourilor nesemnificative.
AutoCAD măsoară lungimile și distanțele în unități de desenare arbitrare (“drawing units”), abreviate “d. u” în limba engleză și respectiv “u.D.” în limba română. Acestea nu au o corespondență prestabilită cu o unitate reală. Programul solicită stabilirea unei corespondențe numai la copierea pe hârtie a desenului sau la calculul unor proprietăți fizice (volum, masă, etc.).
Forma de afișare a unităților poate fi aleasă de utilizator cu ajutorul comenzii DDUNITS sau UNITS (format zecimal, exponențial, număr de zecimale, etc.). Acestea deschid o casetă de dialog (fig. 9), casetă care este apelabilă și din meniul pull-down “Format”, linia Units…
Măsurarea unghiurilor este posibilă în oricare din unitățile de măsurare cunoscute. Unitatea implicită este gradul sexagesimal, cu submultipli zecimali. Sensul pozitiv de măsurare poate fi ales de utilizator, cel obișnuit fiind sensul antiorar (“counter-clockwise”). Linia de referință, adică linia de 0O, este implicit semidreapta orizontală Est, dar este modificabilă după dorință.
Toate opțiunile privind măsurarea unghiurilor pot fi specificate prin intermediul acelorași comenzi, DDUNITS sau UNITS.
Fig.9. Caseta pentru stabilirea unităților de măsurare a distanțelor și unghiurilor
Pentru a reda fidel varietatea obiectelor din lumea reală, AutoCAD atribuie obiectelor virtuale din desene proprietăți adecvate, care să le confere un aspect realistic și semnificații multiple de reprezentare grafică. Cele mai importante proprietăți comune ale obiectelor din mediul AutoCAD sunt: tipul de linie, culoarea, layer-ul, lățimea de linie. Acestea sunt ușor accesibile fie prin comenzi specifice, fie din meniul pull-down “Format” sau prin rubricile adecvate ale barei de instrumente “Object properties” (fig. 10).
Fig. 10. Bara de instrumente “Object properties” și rubricile ei
Este de asemenea recomandabil ca la crearea unor prototipuri proprii, să fie definite și stilurile de scriere necesare.
Fig. 11. Caseta pentru definirea și modificarea stilurilor de scriere în AutoCAD
Un obiect creat într-un desen AutoCAD poate fi oricând modificat, în ceea ce privește caracteristicile sale constructive (puncte de definiție, elemente de definiție, etc.) cât și caracteristicile generale de obiect AutoCAD (culoare, layer, tip și lățime de linie, etc.).
Stilurile de cotare afectează și simbolurile pentru toleranțe geometrice. Dacă variabila de sistem DIMGAP este 0, unele elemente nu vor fi afișate corespunzător în cazul toleranțelor geometrice. Aceasta reprezintă spațiul liber din jurul textului cotei, până la linia de cotă. Triunghiul înnegrit pentru marcarea bazei de referință al unei toleranțe geometrice este definit în familia elementelor terminale ale liniilor de cotă, alături de săgeți, puncte, etc.
Fig. 12 Caseta de dialog pentru crearea/modificarea stilurilor de cotare
Definirea unui stil de cotare adaptat cerințelor din standardele românești de desen tehnic industrial, recomandă:
pentru liniile de cotă (“Dimension Lines”): forțarea trasării liniilor de cotă în interiorul liniilor ajutătoare, o distanță de 7-8 unități de desenare între liniile de cotă paralele succesive obținute la cotarea cu aceeași bază de referință (“Baseline spacing”),
pentru liniile ajutătoare (“Extension Lines”): depășirea liniei de cotă cu 2-3 u.d. (“Extend beyond dim lines”), distanța față de dimensiunea cotată (“Offset from origin”) de 0 u.d., mărimea marcajului de centru (“Center Marks for Circles”) de 2-3 u.d., vizibilitatea ambelor linii, a uneia, sau a niciuneia din liniile ajutătoare (în funcție de necesități),
pentru săgeți, sau elementele de capăt (“Arrowheads”): mărimea de 3-4 u.d. în cazul săgeților, respectiv de 1-2 u.d. în cazul punctelor îngroșate,
pentru textul cotei: mărimea de 3-4 u. d, iar pentru toleranțe de 2-3 u. d, poziția implicită (“default”) pe orizontală și respectiv deasupra liniei de cotă pe verticală, orientarea aliniată cu linia de cotă, alegerea numărul de zecimale utilizat, prefixe, sufixe și unități alternative; în cazul opțiunii pentru înscrierea toleranțelor dimensionale, vor fi setate corespunzător valorile lor definitorii.
distanța textului față de linia de cotă (“Offset from dim line”): 1-;
Setarea valorii toleranțelor în cazul înscrierii toleranțelor dimensionale. Atenție la numărul de zecimale în acest caz, număr care trebuie să fie suficientă pentru a permite scrierea corectă a valorii abaterilor sau dimensiunilor limită! De menționat și faptul că AutoCAD înscrie singur semnul “- “pentru abaterea inferioară.
2.2.3 Microsoft Office – word – excel
Microsoft office –excel
Este un program de calcul tabelar fiind cel mai utilizat și cunoscut soft de aceste gen.
Programul include un număr mare de funcții predefinite, dar și oferă posibilitatea de a defini propriile funcții, potrivit cerințelor de calcul necesare. Se pot efectua calcule și prelucrări diverse de la cele mai simple până la cele mai complexe.
Fereastra de lucru se prezintă sub formă de rânduri care sunt numerotate cu cifre (1,2,3,4,5…) și coloane care sunt numerotate cu litere (A, B, C… AA, AB…), formând o adresă a celulei respective (E6, D1, M23…) în aceste celule se poate face introducerea datelor care pot fi sub formă de: text, cifre, formule, funcții etc. Trecerea de la o celulă la alta se poate face cu tasta enter, utilizând săgețile (sus, jos, stânga, dreapta) de pe tastatură sau prin click cu mousul.
Formulele se introduc în celula în care vrem să apară rezultatul care poate fi format din una sau mai multe adrese de celule sau valori și un simbol sau mai multe matematic (+, *, /…).
Programul excel poate fi utilizat și pentru întocmirea diferitelor reprezentări grafice și statistice, totodată permite și importul și exportul de date în format text, ascii etc., care pot fi utilizate de către alte programe (autocad).
Microsoft office – word
Este un program care se utilizează pentru redactarea computerizată a textelor, cereri, articole, cărți; procesarea imaginilor, întocmirea de tabele scheme etc.
În cadrul lui se poate efectua operații de aliniere și formatare a textului scris și a spațiului dintre rânduri în funcție de cerințele utilizatorului.
2.2.4 Topo LT
TopoLT este un program ce funcționează sub AutoCad sau alte programe de acest tip.
Facilitățile oferite de acest program sunt:
Raportează direct în desenul cad fișierul de coordonate sau direct din stația totală.
La raportare punctele pot fi optimizate astfel încât să nu existe suprapuneri între ele.
Se pot introduce grafic puncte cu sau fără cote, cotele pot fi obținute și prin interpolare.
Se pot introduce automat puncte pentru entitățile (linii, polilinii, arce, etc.) din desen ce nu au puncte la capete.
Pot fi calculate coordonatele punctelor radiate (puncte polare) inclusive cu posibilitatea importului de măsurători de la majoritatea stațiilor totale cunoscute.
Din desen pot fi extrase coordonatele punctelor și salvate în diferite formate, inclusiv formatele definite la instrumente (stații totale) sau în formate definite de utilizator.
Se pot crea tabele de coordonate pentru punctele selectate, inclusiv tabel separat pentru punctele de stație.
Se poate crea modelul 3D al terenului și curbe de nivel, se pot calcula volume fără nici un fel de restricție, pot fi proiectate vertical entități 2D pe un model 3D pentru realizarea unor linii de secțiune.
Se pot crea în desen sau în fișierul arr. Tab tabele cu calculul suprafețelor, se pot înregistra aceste suprafețe în fișierul arr.txt, fișier ce poate fi importat în baza de date a programului ARIA.
Se pot detașa suprafețe folosind metodele cunoscute din cadastru pentru detașări respectiv: paralelă, paralelă cu o direcție, perpendiculară, proporțională, printr-un punct obligat și detașare cu deschidere obligată.
Se pot salva în fișierul pll.txt profile transversale și longitudinale, fișier ce poate fi importat în baza de date a programului ProfLT.
Se poate desena automat caroiajul.
Se poate desena automat planșa cu chenar și cartuș ținând cont de spațiul de printare a imprimantei și de formatul hârtiei.
Toate aceste sunt transpuse în practică printr-o serie de comenzi și pictograme specifice fiecărui comenzi și se introduc în linia de comandă a Autocad ele pot fi și schimbate de către utilizator prin adăugarea de prescurtări în fișierul suport/acad. Pgp.
2.2.5 Generare CP 2.0
În procesul de întocmire a documentației pentru lucrările de specialitate în domeniul cadastrului este nevoie de obținerea unor fișiere standard pentru scoaterea informațiilor din fișa corpului de proprietate și pentru stocarea coordonatelor de pe conturul acestora.
Această aplicație este destinată persoanelor fizice/juridice autorizate să execute lucrări de specialitate în domeniul cadastrului pe teritoriul României.
În cadrul acestei aplicați se pot introduce prin fereastra de opțiuni anumiți parametri în funcție de care aplicația va funcționa și va salva corect informațiile în fișierele cp pe care le generează.
Acești parametri care trebuie setați sunt:
date despre persoana autorizate – nume, seria autorizației
număr lucrare – numărul din registru intern de lucrări ale persoanei autorizate
numărul de zecimale – cu care sunt salvate coordonatele punctelor de contur măsurate în teren, suprafețele sunt calculate în funcție de coordonatele respective
delimitatori – lista de caractere considerate drept delimitatori pentru coloanele listei de coordonate în cazul în care acestea se completează prin copy/paste
Coordonatele punctelor de contur pot fi introduse prin mai multe metode:
introducerea manuală a coordonatelor punct cu punct
introducerea coordonatelor prin copiere și inserare dintr-un fișier text
introducerea coordonatelor prin copiere și inserare dintr-un tabel
introducerea coordonatelor prin import al unui fișier. Dxf
După introducerea punctelor de contur se trece în fereastra de date cadastrale și se complectează informațiile din fișa corpului de proprietate separat pentru terenuri și pentru apartamente.
După terminarea introduceri datelor se trece la salvarea fișierului în locația și sub denumirea dorită.
2.2.6 TransDatRO 4.01
Este un program care se folosește pentru transformările de coordonate standard între sistemul de referință și coordonate ETRS89 și sistemul de referință național S-42(cu elipsoidul Krasovski 1940 – proiecția stereografică 1970, sau a sistemului de referință Hayford 1910 – proiecția Stereografică 1930 cu plan secant București.
În funcție de precizia cerută pentru realizarea lucrărilor geodezice, transformările de coordonate pot fi efectuate cu ajutorul acestui program (cu abateri standard de transformare de ± 10-) sau cu ajutorul parametrilor de transformare Helmert pentru toată țara (cu abateri standard de transformare de ± 1.5 – pentru planimetrie și de ±3- pentru altimetrie).
Parametri pentru transformarea directă
De la: ETRS89- elipsoid GRS80 la: Sistem42 – elipsoid Krasovski1940 sunt:
Tabelul 3.
De la: Sistem 42- elipsoid Krasovski 1940 la: ETRS89 – elipsoid GRS80
Tabelul 4.
CAPITOLUL 4
SISTEME DE COORDONATE ȘI SITEME DE REFERINȚĂ
SISTEMUL DE POZIȚIONARE GLOBALĂ – GPS
METODE DE MĂSURARE PRIN TEHNOLOGIA GPS
3.1 Sisteme de referință și de coordonate
Un sistem de referință și de coordonate este constituit dintr-un datum și un sistem de coordonate.
În lume există o varietate destul de mare de sisteme de referință și coordonate prin care poziția geografică poate fi descrisă matematic prin intermediul coordonatelor. În fiecare sistem poziția primește propriile sale valori ale coordonatelor. Pentru a utiliza date care aparțin de două sau mai multe sisteme trebuie să se cunoască parametri și algoritmii care leagă sistemul specificat de alte sisteme. Ar fi de preferat adoptarea unui sistem de referință și de coordonate comun pentru a înlătura alte calcule suplimentare. Se recomandă ca toate coordonatele să fie însoțite de o identificare a sistemului în care acestea sunt exprimate. Problema definirii coordonatelor este una a specialiștilor care utilizează termeni specifici dar pentru marea majoritate a oamenilor există trei tipuri de coordonate și anume:
Altitudinea, înălțimea sau cota exprimă distanță pe verticală între o poziție și o suprafață orizontală definită ca referință
Coordonate geografice exprimă în termeni de latitudine și longitudine poziția unui obiect pe sferă sau elipsoid
Coordonate carteziene sau coordonate în sistemul de proiecție al hărții care exprimă poziția unui obiect în termeni de nord și est pe un plan pe care a fost proiectată suprafață terestră.
Definiția unui datum geodezic include în general dimensiunea unui elipsoid, poziția și orientarea acestuia în relația sa cu pământul. De regulă există cel puțin un datum pentru fiecare țară iar fiecare țară are adoptat cel puțin un sistem de proiecție pentru reprezentarea suprafeței terestre.
Conversia de coordonate în interiorul aceluiași datum este o problemă simplă de aplicare a unor formule matematice pre-definite și poate fi atât de precisă pe cât se dorește. În schimb, transformarea de coordonate, adică operația de coordonate de trecere de la un datum la altul, este întotdeauna o aproximație și se bazează pe algoritmi și formule empirice deduse plecând de la măsurători care întotdeauna sunt afectate de erori. În asemenea cazuri acuratețea variază între și 100m.
Suprafețele de referință de bază sunt geoidul, elipsoidul și planul de proiecție în care se face reprezentarea.
Față de suprafață de referință se individualizează unul sau mai multe sisteme de coordonate pentru exprimarea poziției punctelor.
Geoidul – definit într-o formulare foarte largă, drept figura ce ar rezulta din prelungirea pe sub continente a nivelului mediu al mărilor deschise și oceanelor, este o figură echipotențiala, perpendiculară în orice punct al ei la direcția accelerației gravitației adică a verticalei dată practic de către firul cu plumb. Suprafață geoidului, numită și suprafață de nivel zero se ia ca suprafață de referință pentru determinarea cotelor și tot pe ia se proiectează suprafață terestră prin proiectante verticale.
Elipsoidul – este o figură geometrică convențională față de a cărei suprafață se definește suprafață geoidului cu elemente proiectate pe ea. De aceia acest elipsoid este cunoscut și sub denumirea de elipsoid de referință.
În țară noastră se utilizează, în mod oficial, două sisteme de referință:
Sistemul de coordonate 1942 (cunoscut pe plan internațional sub denumirea “S-), bazat pe elipsoidul Krasovski 1940, cu punctul fundamental la Pulkovo (Rusia), împreună cu Proiecția stereografică 1970;
Sistemul de referință bazat pe elipsoidul de referință Hayford 1910, orientat pe punctul astronomic fundamental situat în interiorul Observatorului astronomic militar din București, împreună cu Proiecția stereografică 1930 – plan secant București
În decursul timpului în țară noastră au mai fost folosiți ca elipsoizi de referință următorii elipsoizi:
Tabelul 5.
La nivel mondial principali elipsoizi utilizați sunt:
Tabelul 6
Inițiativă europeană privind realizarea unei referințe spațiale unice a început efectiv în noiembrie 1999 când la Marne-La-Valle, grupul de lucru care se ocupă cu referirea spațială a recomandat Comisiei Europene:
Adoptarea ETRS89 ca datum geodezic pentru geo-referire propriilor sale date
Includerea ETRS89 în specificațiile viitoare ale produselor care vor fi livrate Comunități Europene, proiecte, contracte etc.
Promovarea utilizării pe scară largă a ETRS89 în interiorul tuturor statelor membre prin recomandări, instrucțiuni oficiale etc
Coordonatele utilizate pentru a defini poziția relativă la datumul ETRS89 vor fi cele care se referă la elipsoid adică latitudinea geodezică, longitudinea geodezică și altitudinea elipsoidală.
Trebuie precizat faptul că ETRS89 și sistemele de referință și coordonate naționale utilizate pentru referirea spațială ca și datumul vertical european cu cel național vor fi utilizate în paralel încă o perioadă îndelungată.
3.2 PROIECȚIA STEREOGRAFICĂ 1970
Această proiecție a fost adoptată de către țara noastră în anul 1971 fiind folosită și în prezent, înlocuind proiecția Gauss-Kruger. Are la bază elementele elipsoidului Krasovski-1940 și planul de referință pentru cote Marea Neagră–1975. A fost folosită la întocmirea planurilor topografice de bază la scările 1:2.000, 1:5.000 și 1:10.000, precum și a hărților cadastrale la scara 1:50.000.
Dintre elementele caracteristice proiecției Stereo70 amintim:
Punctul central al proiecției;
Adâncimea planului de proiecție;
Deformațiile lungimilor.
Punctul central al proiecției (polul proiecției) este un punct fictiv, care nu este materializat pe teren, situat aproximativ în centrul geometric al teritoriului României, la nord de orașul Făgăraș. Coordonatele geografice ale acestui punct sunt de 25˚ longitudine estică și de 46˚ latitudine nordică.
Fig. 13. – Coordonatele geografice Stereo 1970.
Adâncimea planului de proiecție este de aproximativ față de planul tangent la sfera terestră în punctul central. În urma intersecției dintre acest plan și sfera terestră de rază medie s-a obținut un cerc al deformațiilor nule cu raza apropiată de . Deformația relativă pe unitatea de lungime () în punctul central al proiecției este egală cu -25 cm/km și crește odată cu mărirea distanței față de acesta pană la valoarea zero pentru o distanță de aproximativ . După această distanță valorile deformației relative pe unitatea de lungime devin pozitive și ating valoarea de 63,7 cm/km la o depărtare de centrul proiecției de aproximativ .
Fig. 14 – Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția Stereografică 1970.
Adoptarea proiecției Stereo70 a urmărit o serie de principii care satisfac cerințele de precizie și câteva aspecte specifice teritoriului României dintre care amintim:
Teritoriul României are o formă aproximativ rotundă și poate fi încadrat într-un cerc cu raza de ;
Limitele de hotar sunt încadrate, în cea mai mare parte (90 %), de un cerc de rază și centru în polul proiecției;
Proiecția este conformă (unghiurile sunt reprezentate nedeformat);
Deformațiile areolare negative și pozitive sunt relativ egale, ceea ce permite o compensare a lor, adică prin reprezentarea în planul Proiecției Stereo70 este menținută suprafața totală a teritoriului.
Deformația liniară poate fi apreciată din punct de vedere cantitativ cu ajutorul formulei:
D sec= D 0+ L2/4R 2+L4/24R 4+… [km/km], unde:
D seceste deformația regională sau liniară relativă pe unitatea de lungime (1km) în plan secant;
D 0= -0.000 250 000 km/km este deformația din punctul central al proiecției în plan secant;
L este distanța de la punctul central al proiecție Stereografice 1970 la punctul din mijlocul laturii trapezului sau a distanței măsurate pe suprafața terestră;
R = 6 378, este raza medie de curbură a sferei terestre pentru punctul central al proiecției.
Modul în care se realizează proiecția punctelor de pe suprafața terestră pe planul proiecției Stereografice 1970 este prezentat în Figura .
Fig. 15 – Proiecția punctelor de pe suprafața terestră pe planul proiecției Stereografice 1970
R – raza cercului deformațiilor nule (aprox. );
H – Adâncimea planului de proiecție (aprox. );
1, 2, 3,…, 9 – puncte de pe suprafața terestră;
1’, , ,…, – puncte de pe suprafața planului de proiecție Stereografic 1970.
. Pentru a putea vizualiza mai ușor mărimea și caracterul deformațiilor liniare s-au utilizat culori diferite în reprezentarea planului de proiecție Stereografic 1970 astfel:
culoarea roșu pentru valori negative ale deformațiilor (distanța din teren > distanța plan proiecție);
culoarea galben pentru valori aproximativ egale cu zero ale deformațiilor (distanța teren ~ distanța plan proiecție);
culoarea albastră pentru valori pozitive (distanța teren < distanța plan proiecție).
Distanțelelor, egale între ele, de pe suprafața terestră (12), (23), (34), (45), (56), (67), (78), (89) le corespund distanțele (1’2’), (2’3’), (3’4’), (4’5’), (5’6’), (6’7’), (7’8’), (8’9’) din planul proiecției. Între cele două categorii de distanțe se pot scrie următoarele inegalități:
(1’2’) < (2’3’) < (3’4’) < (4’5’) < (5’6’) < (6’7’) < (7’8’) < (8’9’);
(1’2’) < (12); (2’3’) < (23); (3’4’) < (34); (4’5’) < (45); (5’6’) ≈ (56); (6’7’) < (67); (7’8’) > (78); (8’9’) > (89).
Rețeaua de triangulație a fost realizată de D.T.M., între anii 1952-1964, în sistem de proiecție Gauss-Kruger, fus de 60, iar sistemul de cote Marea Baltică, cu reperul fundamental de cote Kronstadt (lângă Leningrad). Zona de interes se situează în fusul 34 cu meridianul axial de latitudine λ0=210, foaia de plan 1:100.000, cu nomenclatura L-34-60-A-d-2-IV; L-34-60-A-d-4-II.
În zonele urbane pentru micșorarea deformațiilor care apar datorită sistemului de proiecție, s-a utilizat proiecția Gauss-Kruger, fus de 30.
Din 1970 s-a trecut la sistemul de proiecție Stereo 1970, cu plan secant unic, cu centrul de proiecție de coordonare geografice f=460, l=250, situat la nord de Făgăraș.
Dintr-o seamă de considerente cum ar fi racordarea cu ușurință a noilor planuri cu cele vechi Gauss, s-a stabilit că împărțirea foilor de plan stereografic 70, plan secant să fie aceiași cu împărțirea foilor de plan în proiecția Gauss-Kruger. Astfel foile de plan sunt delimitate de aceleași meridiane și paralele ca și în proiecția Gauss și au aceiași nomenclatură exceptând planul la sc 1:2000 care aici va însemna împărțirea în patru a planului la sc 1:5000 și nu în două ca în Gauss.
Nomenclatura foilor de hărți și planuri cu dimensiunile în diferite coordonate geografice sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul 7
Coordonatele geodezice – geografice și rectangulare plane ale centrului de proiecție sunt:
B0= 460 L0= 250
X0= 500 000,000 Y0 = 500 000,000
ΔB=B-B0 ΔL=L-L0
F = Δβ’’* 10-4 1= ΔL’’*10-4
3.3 Sistemul de cote Marea Neagră 1975
Direcția topografică militară, folosind datele înregistrărilor la maregraful din portul Constanța, în intervalul 1933- stabilit nivelul Mării Negre la epoca rezultat o creștere a nivelului mării cu + față de zero al mirei maregrafului, astfel încât altitudinea plăcii de bronz, a fost stabilită la . Prin intermediul unor lucrări de nivelment geodezic repetat (în anii 1962, 1963, 1964, 1970 și 1972) însoțită de determinările gravimetrice, s-a calculat altitudinea reperului fundamental de tip I-DTMN din Capela militară din Constanța, care a fost considerat, până în anul 1982, reperul zero fundamental pentru rețeaua de nivelment de stat din țara noastră. Sistemul de nivelment folosit actualmente în țara noastră este denumit “sistem Marea Neagră zero .
Suprafața de nivel zero, s-a materializat, în cazul teritoriului României, prin reperul zero fundamental, din portul Constanța, care reprezintă suprafața liniștită, de nivel mediu a Mării Negre, față de care se determină cotele absolute ale punctelor topografice. Prin cei peste 13.000 de reperi de nivel, rețeaua românească este una dintre cele mai apreciate pe plan european.
Cota sau altitudinea fiecărui punct se măsoară pe direcția verticalei dată de firul cu plumb, direcție ce corespunde cu cea a accelerației gravitației, fiind determinată față de suprafața geoidului, care este perpendiculară în orice punct al ei la verticală locului.
3.4 Sistemul de poziționare globală – GPS
3.4.1 Istoric
Nu cu mult timp în urmă cea mai bună metodă de orientare în spațiu se realiza după pozițiile astrelor de pe cer. Între timp lucrurile au evoluat de la instrumente pentru navigație, busola și sextantul folosit de marinari, până la stații totale și hărțile detaliate ale suprafeței pământului.
Primele sisteme de navigație funcționau pe baza principiului Doppler și anume, variația frecvenței unei oscilații, când între emițător și receptor există o mișcare relativă.
Lansarea primului satelit artificial al pământului, Sputnik 1, la 04.10.1957, a impus o nouă etapă în dezvoltarea științifică și tehnologică și practic a dat startul unei adevărate „ere spațiale”.
Aceasta a condus, la proiectarea în Statele Unite, în anul sistemului de navigație Navy Navigation Satellite System (NNSS), cunoscut sub denumirea de „Transit”, care a devenit operațional în anul 1964 și a fost dat liber utilizatorilor civili în anul 1967.
Datorită preciziei ridicate de poziționare, acest sistem a devenit interesant și pentru anumite scopuri geodezice.
Pentru a asigura condițiile unei poziționări corecte, utilizatorii trebuiau să dispună de 4 – 6 sateliți, 4 fiind numărul minim de sateliți recomandați de realizatorii sistemelor.
Sateliți „Transit” transmiteau 3 categorii de informații:
Două semnale de frecvență stabilă, pe care se făceau măsurătorile Doppler;
Semnale de timp la intervale de 2 minute;
Efemeride, din care erau calculate pozițiile sateliților la momentul emiterii semnalelor.
Pornind de la rezultate foarte bune obținute cu sistemele de poziționare bazate pe sateliții artificiali, în perioada anilor 1970 au fost elaborate sisteme noi de poziționare mult mai performante atât în SUA cât și în fosta URSS, respectiv sistemul NAVSTAR-GPS în Satele Unite și sistemul GLONASS în fosta URSS. Aceste sisteme sunt independente, dar în situația folosirii lor combinate pot să se completeze foarte bine reciproc.
3.4.2. Sistemul GLONASS
Proiectarea sistemului a început în decembrie 1976, iar primul satelit GLONASS a fost lansat în octombrie 1982. La începutul anilor 1990 sistemul GLONASS a fost dat liber pentru utilizatorii civili și anume, pentru rezolvarea problemelor de navigație și pentru determinarea parametrilor de rotație a Pământului.
Sateliți sistemului GLONASS sunt înzestrați cu:
Sisteme de navigație și dirijare;
Sisteme de orientare;
Sistem de propulsie;
Sistem de control termic;
Sistem de alimentare cu energie;
Sateliții sistemului GLONASS sunt dispuși pe trei plane orbitale, câte 8 în fiecare plan orbital. Sateliții sunt distanțați la 450 pe orbită și sunt decalați pe cele trei orbite cu 150. Orbitele sunt aproape circulare, cu o înclinație de 64,80, perioada de revoluție a unui satelit fiind de 11h15m44s, înălțimea la care evoluează sateliții deasupra pământului este de și teoretic în orice moment sunt minim 5 sateliți în vedere din oricare loc de pe pământ.
Fiecare satelit GLONASS emite semnale în două benzi de frecvență L1 și L2.
3.4.3. Sistemul NAVSTAR – GPS
Sistemul NAVSTAR – GPS a fost realizat practic în trei faze:
1974 – 1979 – faza de verificare și testare;
1979 – 1985 – faza de dezvoltare a sistemului
1983 – 1994 – faza de definitivare a sistemului
Sistemul GPS trece acum printr-o perioadă de modernizare. Din cauza evoluției rapide a tehnologiei și a standardelor militare din ce în ce mai precise, acesta este oarecum depășit tehnic.
Sistemul de poziționare GPS este constituit din trei componente sau segmente principale:
Segmentul spațial, constituit din constelația de sateliți GPS;
Segmentul de control, constituit din stațiile de la sol, care monitorizează întregul sistem;
Sistemul utilizatorilor, compus din utilizatorii civili și militari, care folosesc receptoare GPS dotate cu antenă și anexele necesare.
Sateliți sunt dispuși câte 4 în 6 planuri orbitale înclinate cu 550 față de planul ecuatorial terestru. Orbitele sateliților sunt în șase planuri diferite. Planurile formează între ele un unghi de 600. Fiecare orbită este aproape circulară, cu o altitudine de .
Fig. 16 Constelația sateliților GPS
Toate sistemele de poziționare globală cu ajutorul sateliților artificiali depind substanțial de cunoașterea orbitelor satelitare care sunt furnizate de către „almanah” și „efemeride”.
„Almanahul” prezintă un set de date de precizie scăzută, care permite calculul vizibilității sateliților în diferite puncte pe suprafața pământului și cuprinde în esență corecții pentru parametrii orbitali ai sateliților și cronometrelor satelitare.
„Efemerida” reprezintă un set de 6 parametri ce definesc exact poziția satelitului la un moment dat și descriu orbita Kepleriana a satelitului luat în calcul la o epocă de referință, dar și termenii de corecție.
Această constelație de sateliți garantează vizibilitatea spre cel puțin 4 sateliți simultan din orice punct de pe suprafață pământului. Dacă satelitul trece prin zenitul observatorului, atunci acel satelit va fi vizibil pentru aproximativ 5 ore. Deci la diferite perioade din zi în diferite locuri, numărul sateliților deasupra orizontului este de maxim 8 și minim 4 la o elevație de peste 150 și indiferent de condițiile meteo.
Sateliții GPS transmit permanent informații utilizatorilor prin intermediul unor semnale radio de frecvență nominală fundamentală de 10.23 MHz, din care se generează cele două unde purtătoare:
L1 =154 x 10.23 MHz = 1575.42 MHz
L2 =120 x 10.23 MHz = 1227.60 MHz
Este în discuție posibilitatea de implementare a unei a treia lungimi de undă, denumită L5, care să fie folosită exclusiv de utilizatorii civili, realizându-se astfel o separare completă de utilizatorii militari ai sistemului GPS.
Segmentul de control este alcătuit din stațiile specializate de la sol ale sistemului GPS care urmăresc comportamentul sateliților, determină orbita, supraveghează funcționarea ceasurilor atomice, introduc mesajele de difuzare și răspund pentru controlul zilnic al sistemului.
Segmentul se compune dintr-o stație principală (Master Control Station/MCS) situată în Colorado Springs, trei stații de monitorizare și antene terestre în Kwajalein, Ascension și Diego Garcia, precum și două stații de monitorizare în Colorado Springs și Hawaii (figura 3.5).
Fig. 17 Alcătuirea segmentului de control.
Stația principală are rolul de a calcula efemeridele sateliților, pentru ca apoi aceste date să fie “injectate” în mesajele către sateliți. Un alt obiectiv este acela de a testa starea de “sănătate” a fiecărui satelit, iar în momentul în care, din diverse motive, ceva nu este normal cu un satelit, prin mesajele ce acesta le va transmite, va avertiza utilizatorii că nu este disponibil pentru a putea fi utilizat în măsurători.
Stațiile de monitorizare recepționează permanent semnalele de la sateliți și le trimit la stația centrală împreună cu datele meteorologice și parametrii ionosferici.
Stațiile de control (antene) la sol amplasate lângă stațiile de monitorizare și care de fapt sunt niște antene la sol cu ajutorul cărora se realizează legătura permanentă cu sateliții sistemului și prin care se transmite efemeridele, corecțiile orbitelor și ale ceasurilor atomice, precum și alte date necesare bunei funcționari a sistemului, de regulă de 1-3 ori pe zi.
Toate stațiile master au fost poziționate în sistemul de coordonate WGS84 cu ajutorul măsurătorilor Transit (Doppler).
Segmentul utilizator este format din totalitatea utilizatorilor deținători de receptoare GPS adecvate. În funcție de calitățile receptorului și antenei, rezultă acuratețea preciziei de poziționare sau a elementelor de navigație.
Receptoarele geodezice sunt receptoarele cele nai precise și operează cu lungimile de undă purtătoare L1 și L2 precum și codul C/A sau P.
Receptoarele în funcție de precizia asigurată se pot clasifica în :
Navigatoare – denumite generic GPS-ul de mână, aceste receptoare lucrează numai cu codul C/A modulat pe L1, recepționarea semnalelor se face pe 8 – 12 canale. Precizia lor este de 15m.
OEM – aceste receptoare numite de obicei motoare GPs sunt proiectate pentru a intra în componența unor sisteme complexe care au nevoie fie de determinarea în mod continuu a poziției în care se află la un moment dat, fie au nevoie de un semnal de timp foarte precis și sincronizat. Receptoarele au între 12 – 24 de canale și lucrează atât cu codul C/A cât și cu măsurători de fază pe L1 iar unele dintre ele și pe L2.
Receptoarele profesionale topografice – L1 cod și fază – aceste receptoare procesează codurile C/A și P și fac de asemenea măsurători de fază pe L1. precizia lor se încadrează între 5m (autonom), (timp real – diferențiat) și 1cm + 2ppm (postprocesare diferențială). Receptoarele au între 12 – 20 de canale, unele dintre ele având posibilitatea de a recepționa și procesa și semnale de la sateliții GLONASS.
Receptoare geodezice – L1, L2 cod și fază – sunt acele receptoare care permit măsurarea folosind codul C/A și P, măsurarea fazei purtătoarei mixate și permit stocarea datelor măsurate.
Stații permanente – receptoarele folosite pentru stații permanente se încadrează în categoria celor care fac măsurători de cod și fază pe ambele frecvențe L1 și L2.
3.4.4. Sistemul GNSS (Global Navigation Satellite System)
În lumea științifică actuală s-a convenit că termenul de GNSS (Global Navigation Satellite Sistem) să cuprindă toate sistemele globale de navigație folosind sateliți specializați.
În prezent sistemele GNSS includ în principal :
Sistemul american NAVSTAR – GPS (Navigation System with Time and Ranging)
Sistemul rusesc GLONASS (Global Navigation Satellite System)
Sistemele complementare : EGNOS (European Geostationary Navigation Overlay Service), WAAS (Wide Area Augumentation System), MTSAT (Satellite Based Augumentation System).
În 26 martie 2002, Consiliul Europei a decis în unanimitate lansarea Programului de Navigație Civilă prin Satelit : GALILEO. Acest sistem este considerat primul sistem de poziționare și navigație bazat pe sateliți orientat spre aplicații civile, el aflându-se în prezent în faza de dezvoltare și validare a sistemului.
3.4.5. Poziționarea cu ajutorul GPS-ului
Poziționarea cu ajutorul tehnologiei GPS se realizează prin determinarea distanțelor dintre punctul de stație și sateliții GPS vizibili, matematic fiind necesare măsurători la minimum 4 sateliți. Acest număr de sateliți este necesar pentru a ne putea poziționa cât se poate de precis, numai pe baza distanțelor măsurate la sateliți.
Dacă am avea măsurători la un singur satelit și am cunoaște poziția acestuia, cu o singură distanță, poziția noastră în spațiu ar fi pe o sferă cu centrul în poziția satelitului și cu raza, distanță măsurată.
Măsurând distanță la doi sateliți poziția noastră se îmbunătățește în sensul că ne aflăm pe un cerc generat de intersecția celor două sfere care au în centru cei doi satelit și în funcție de distanță dintre aceștia cercul nostru de poziție are o rază mai mare sau mai mică.
Poziția noastră se îmbunătățește substanțial în momentul în care avem măsurători și la un al treilea satelit, care deja ne localizează în două puncte din spațiu. Aceste două puncte sunt date de intersecția ultimei sfere, cu centrul în cel de al treilea satelit, cu cercul generat de primele două sfere determinate. În acest moment putem relativ ușor să ne stabilim punctul în care ne aflăm, însă pentru a fi riguroși este necesară a patra măsurătoare față de un al patrulea satelit și atunci în mod cert punctul poziționări noastre va fi unic.
Fig. 18- Principiul de funcționare GPS
Poziționarea se realizează cu ajutorul retrointersectiei spațiale de distanțe, în sistemul de referențiere geocentric folosind elipsoidul WGS 84.
Poziționarea cu ajutorul tehnologiei GPS se poate face în diferite modalități :
Poziționarea absolută : coordonatele unui punct A situat pe suprafață Pământului sunt determinate într-un sistem de poziționare globală, măsurătorile pentru determinarea coordonatelor spațiale ale punctului A făcându-se cu două receptoare GPS, din care unul amplasat pe un punct care are deja coordonate tridimensionale determinate într-un sistem de referință global (WGS84, ITRFxx, EUREF, etc)
Poziționarea relativă : sunt determinate diferențele de coordonate între două puncte sau componentele vectorului (baseline), ce unește cele două puncte staționare cu receptoare GPS. Prin această modalitate se reduc sau se elimină erorile sistematice (bias0, de care este afectată distanță dintre cele două puncte.
Poziționarea diferențială : este asemănătoare ca procedeu cu poziționarea absolută cu deosebirea că eroarea care afectează distanță de la satelit la receptor este calculată și aplicată în timp real ca o corecție diferențial, dată de către receptorul care staționează pe un punct de coordonate cunoscute (base), către receptorul care staționează în punctul nou.
În funcție de numărul aparatelor, rezultă următoarele metode principale de măsurare GPS :
Metoda cu un singur receptor – nu este foarte utilizată în măsurătorile geodezice pentru determinarea coordonatelor deoarece nu asigură precizia necesară. Este o metodă simplă, de determinare a coordonatelor aproximative în sistem WGS84.
Metoda cu mai multe receptoare – este utilizată frecvent în lucrările geodezice curente. Este suficient să existe minim două receptoare GPS care să recepționeze semnal de la aceiași minim 4 sateliți vizibili și să aibă un timp comun de staționare. Numărul de două receptoare este minim, așa cum pentru intersecția înainte sunt suficiente minim două puncte cu coordonate cunoscute din care se vizează punctul nou. În mod frecvent se utilizează minim trei receptoare GPS. Cu cât numărul receptoarelor este mai mare cu atât mai mult crește siguranța determinărilor. Stațiile permanente de utilizat trebuie să fie amplasate în așa fel încât să poată fi folosite la calcule (distanță proporțională cu timpul de staționare).
3.5. Metode de măsurare cu GPS-ul
Măsurătorile GPS, în geodezie sau ridicări topografice, după poziția, tipul receptoarelor și timpul de staționare pot fi clasificate astfel :
Metode de măsurare statică
Metode de măsurare cinematică
Metode combinate
Principalele caracteristici ale metodelor și procedeelor de măsurare utilizând tehnologia GPS sunt prezentate în tabelul
Tabelul 8
3.5.1 Metoda statică de măsurare
Această metodă este cunoscută și ca ’’ metoda GPS convențională. Este cea mai frecvență metoda de măsurare GPS. Termenul ‘’static’’ este utilizat deoarece receptoarele ocupă punctele de stație pentru intervale de timp, denumite sesiuni de observații, cu o durată de peste o oră sau în unele cazuri poate fi în jur de 45 minute, dar este de preferat pentru precizii mai bune și pentru determinarea ambiguității de fază să se staționeze în funcție de distanță și sateliți cât mai mult.
Fig .19.Metoda statică de măsurare
Durata unei sesiuni depinde de lungimea bazei care se măsoară, de numărul sateliților recepționați și de geometria constelației satelitare, ea putând varia pentru o bază de 1- între 30 min. până la 2 ore.
O reducere substanțială a duratei sesiunilor de lucru, la 5-20 minute pentru o sesiune, este atinsă prin metoda „rapid – statică”, fiind folosite unele proceduri modificate pentru estimarea ambiguităților. Metoda oferă rezultate foarte bune la determinări de baze scurte (maxim 5-), cu constelații satelitare foarte bune și cu receptoare care măsoare pe ambele frecvențe.
Fig. 20. Metoda Rapid- Statică
3.5.2 Metoda cinematică de măsurare
Metoda cinematică de măsurare este o metodă de determinare a pozițiilor punctelor cu timp scurt de observație în fiecare punct. La începutul măsurătorilor este necesară determinarea ambiguităților pentru măsurătorile de fază cu undele purtătoare care se realizează în faza de inițializare a măsurătorilor.
După inițializare unul dintre receptoare rămâne fix, iar celelalte sunt mobile, fiind deplasate prin punctele noi, cu condiția să fie asigurat în permanență contactul spre minimum patru sateliți pe care s-a făcut inițializarea.
În comparație cu măsurătorile GPS statice, cele cinematice reduc cu mult timpul necesar determinării unui vector spațial. Întotdeauna unul dintre receptoare trebuie să fie fix și se numește bază sau receptor de referință, în timp ce al doilea se află în mișcare și se numește receptor mobil (rover).
Măsurătorile cinematice se recomandă pentru rețelele aflate în zone relativ deschise.
Ca procedee de măsurare cinematică amintim:
Procedeul cinematic propriu zis
Procedeul stop-and-go
Procedeul „stop-and-go” reprezintă modul standard de abordare a măsurătorilor cinematice. De obicei, în acest caz există un receptor mobil și unul de referință. Receptorul de referință rămâne fix pe întreaga durată de desfășurare a măsurătorilor, în timp ce receptorul mobil trece de la un punct la altul al rețelei. Preciziile care se obțin cu această metodă, se situează în domeniul centimetric.
Ca metodă de transmitere diferențiala în timp real amintim: metoda RTK (Real Time Kinematic).
Metoda RTK presupune pe lângă receptoarele propriu-zise și o modalitate de transmitere în timp real a corecțiilor diferențiale de la stația de bază (fixă) de coordonate cunoscute spre receptorul mobil. Timpul de inițializare este de ordinul câtorva secunde până la câteva zeci de secunde.
În funcție de metoda de măsurare (achiziție a datelor), coordonatele se pot obține prin:
Post – procesare
În timp real, situație în care coordonatele sunt disponibile pe teren
3.5.3 Metode combinate
Combinarea primelor două metode: statică și cinematică poate asigura executarea oricărui proiect din domeniul geodeziei, oricât de amplu ar fi acesta.
Planificarea lucrărilor este lucrul cel mai important pentru a asigura succesul observațiilor GPS într-o rețea, în funcție de planificarea respectivă rezultatele fiind pe măsură. Decizia amplasării stațiilor de observație prin oricare din aceste metode este una din cele mai importante funcții ale planificării lucrărilor privind măsurătorile GPS.
Combinarea metodelor de măsurare GPS este opțiunea fiecărui operator GPS, dar combinarea acestor metode trebuie să se facă astfel încât să se asigure precizia necesară fiecărei lucrări efectuate cu metodele expuse mai sus.
3.6. Erori ale măsurătorilor efectuate cu GPS-ul
Precizia măsurătorilor de poziționare efectuate cu ajutorul tehnologiei GPS, este dependentă de precizia cu care se determină distanță de la satelit la receptor și ca orice altă tehnică de măsurare, este afectată de erori.
Erorile care pot apărea în acest gen de măsurători sunt de două tipuri:
Erori sistematice:
Erori reprezentate de orbitele sateliților – se cunoaște faptul că pentru poziționarea GPS este necesar să fie cunoscute orbitele sateliților observați (efemeridele), în sensul de a se cunoaște la fiecare epocă de înregistrare coordonatele cât mai precise ale centrului antenei de emisie a satelitului. Mărimea erorii este de aproximativ 10- pentru efemeride difuzate; pentru efemeride difuzate și SA activat
Erori de funcționare a ceasurilor sateliților și receptorului – reprezintă efecte instrumentale ale ceasurilor sistemelor emițătoare și receptoare. Abaterea timpului ținut de fiecare satelit față de timpul sistemului GNSS, conduce la o denaturare a efemeridelor, prin faptul că efemeridele transmise sunt atribuite unui timp eronat.
Ambiguitatea fazei purtătoare – este o eroare sistematică cu o amplitudine ce depinde de lungimea de undă a purtătoarei (λ) și are valoarea de Nλ. Mărimea ambiguității este mai complexă în măsurători cu două frecvențe decât în cazul măsurătorilor cu o frecvență. În primul caz este foarte greu să fixăm ambiguitatea pentru baze lungi. Fixarea ambiguități este posibilă dacă erorile remanente (ΔN) sunt mai mici decât jumătate din lungimea de unde (ΔN< λ/2).
Eroarea troposferică – troposfera reprezintă, componenta de bază a atmosferei, cuprinsă între suprafață Pământului și o înălțime de cca. 50-. Erorile troposferei sunt datorate refracției troposferice care provoacă o întârziere a recepționării semnalului de la satelit, întârziere care conduce la creșterea timpului de parcurgere a distanței de la satelit la receptor și în consecință o creștere sistematică a distanțelor. Mărimea acestor erori este de ordinul a 2- pentru situația când satelitul este la zenit și aproximativ 20m pentru o elevație a satelitului de 100.
Eroarea ionosferică – ionosfera, reprezintă o altă parte a atmosferei terestre, cuprinsă între altitudinea de 50- până la cca 1000km. Erorile datorate depind de frecvență semnalului și deci ele au valori diferite pentru cele două unde purtătoare L1 si L2. Aceste erori sunt datorate refracției ionosferice, depind de frecvență semnalului având valori diferite pentru cele două unde purtătoare L1 si L2 și se manifestă prin întârzierea semnalului de la satelit la receptor, care de fapt face să crească timpul parcurs al semnalului și are consecințe directe în mărimea distanțelor măsurate la sateliți, această eroare eliminându-se printr-o combinație oportună a purtătoarelor L1 si L2.
Erori accidentale:
Erori datorate reflexiei semnalelor („multipath”) – aceste erori sunt cauzate de reflexia semnalului la contactul cu solul sau alte obiecte înainte de a atinge antena. Mărimea erorii este variată 10m pentru cod și variază încet, pentru faza purtătoare și variază rapid. Pentru a reduce aceste erori trebuie să avem în vedere să alegem corect locul de amplasare al antenei, prelungim perioadă observațiilor.
Erori datorate excentricității centrului de fază – efectele antenei asupra preciziei poziționării sunt din cele mai variate, dar poziționarea pentru scopuri geodezice a atins un grad foarte înalt de precizie, astfel încât aceasta este o problemă teoretică de electronică și nu de mecanică, datorită variației în funcționare a frecvențelor. Pentru ca această eroare să nu fie amplificată este necesar să orizontalizarea antenei precum și orientarea ei să se facă cu maximum de atenție.
„cycle – slip” necorectat – apare când din anumite motive (obstrucțiile pe direcția undei, calitatea slabă a semnalului, probleme cu cablul sau probleme tehnice ale receptorului), recepția este oprită pentru câteva momente și este implicit reflectată într-o eroare a părții întregi a observațiilor de fază, de unul sau mai mulți cicli. Dar perturbarea semnalului se poate datora și reflectării lui de către sol sau construcțiile aflate la oarecare distanță de antenă. Pentru a elimina posibilitatea recepționării unor semnale parazite, antenele sunt prevăzute cu un „guler” care ecranează semnalele venite sub linia orizontului și în plus operatorul are posibilitatea să seteze unghiul de pantă minim peste care se pot observa sateliții. De obicei se recepționează sateliții aflați la peste 150 unghi de pantă.
În vederea determinării cu precizie a coordonatelor punctelor prin observații la sateliți, este necesar ca aceștia să fie dispuși uniform pe bolta cerească, o conformație a sateliților grupați conduce la rezultate proaste ale determinărilor. În funcție de mărimile care se vor determina, o serie de coeficienți arată acuratețea determinărilor:
Pentru poziția orizontală – HDOP
Pentru poziția verticală – VDOP
Pentru determinări tridimensionale – PDOP
Pentru timp – TDOP
Fig. 21- Influența poziției sateliților asupra PDOP.
În configurațiile de sateliți din figură pentru punctul A vom beneficia de determinări tridimensionale bune, sateliți fiind dispuși sub unghiuri mari unul față de celălalt, în timp ce determinările punctului B vor fi mai puțin precise.
3.7. Prelucrarea observațiilor GPS
Prelucrarea datelor GPS se realizează în funcție de metoda de măsurare, de sistemul de coordonate utilizat, de tipul măsurătorilor efectuate în rețea, de metoda de prelucrarea aleasă.
Receptoarele GPS prelucrează semnalul de la satelit și dau poziția receptorului în sistemul de coordonate global elipsoidal pe elipsoidul WGS84.
În România, sistemul de coordonate oficial este sistemul de coordonate plane Stereografic 1970 care are la bază elipsoidul Krasovski 1940. Pentru a obține coordonatele punctului de stație din sistemul WGS84 în sistemul Stereografic 1970 trebuie realizat un transcalcul, modalitatea de transcalcul fiind aleasă de utilizator, de aceia nu trebuie să ne mire diferențele (mici) care pot apărea între coordonatele aceluiași punct determinate folosind procedee de transcalcul diferite.
Datele înregistrate sunt descărcate cu ajutorul programelor furnizate de producătorul receptoarelor. În timpul transferului operatorul are posibilitatea de a controla și edita anumite elemente.
Pentru a determina coordonatele punctelor topografice în sistemul național, cel mai utilizat în practică este transcalculul cu 7 parametrii Helmert. Pentru a obține acești parametri este nevoie de minim 3 puncte cu coordonate cunoscute în ambele sisteme: WGS84 și Stereografic 1970. Astfel se pot scrie 7 ecuații din care rezultă cei 7 parametri Helmert de transformare. Pentru a avea un control, în practică se utilizează minim 4 puncte cu coordonate comune: WGS84 și Stereografic 1970. Punctele comune trebuie să fie astfel distribuite încât să acopere integral zona în care se vor transcalcula punctele determinate GPS.
În 1996 s-a determinat un set de parametri pentru toată țară de trecere din sistem WGS84 în sistem Stereografic 1970 și invers. Parametri pe țară pot da diferențe mari ± pe coordonate, dar constante pe zone mici (localități), putând fi considerate simple translații.
3.8. Locul tehnologiei GPS în cadrul măsurătorilor terestre
O evaluare corectă a poziției măsurătorilor GPS în cadrul tehnicilor de măsurare topo-geodezice trebuie să se bazeze pe o analiză a posibilităților legate de domeniul lungimilor extreme ce se pot determina cât și de preciziile obținute cu tehnicile respective și nu în ultimul rând pe criteriul costurilor pentru aparatură și personal. Această comparație se poate urmării în fig. 3.10
Fig. 22 – Compararea tehnicilor de măsurare
Dacă ne raportăm la preciziile determinărilor, observăm că domeniul clasic și cel al GPS sunt comparabile numai în domeniul distanțelor mai mici de , deoarece peste această valoare, tehnica GPS este mult mai precisă.
Un alt amănunt care trebuie avut în vedere este cel care se referă la manevrabilitate. Deoarece au fost făcuți pași importanți în domeniul miniaturizării receptoarelor, practic acestea au devenit extrem de comod de folosit, indiferent de poziția pe glob sau condițiile de relief.
3.9. Aplicații ale GPS RTK South S82 V
Utilizând acest model de gps pentru măsurătorile terestre și cadastru putem folosi următoarele aplicații (funcții):
1. Store points (înregistrare puncte);
2. Stake points (trasare puncte);
3. Stake line/arc (trasare linie/arc)
4. Stake offset (trasare offset – puncte inaccesibile)
5. Elevation difference (diferența de cote)
6. Auto by interval
7. Log raw gps
Aceste aplicați sunt posibile datorită carnetului de teren echipat cu softul Carlson SurvCE în care este implementat soft-ul TransDatRO al ANCPI, cu avantajele și dezavantajele fiecăruia dintre ele.
Store points (înregistrare puncte)
Această este principala funcție a echipamentului GPS-RTK pentru efectuarea măsurătorilor și înregistrarea punctelor. În cadrul acestui ecran se poate edita numărul punctului, descrierea lui și înălțimea antenei. Pe ecranul carnetului pe toată perioada măsurătorilor se poate observa cursorul care se mișcă în timp real, punctele măsurate anterior, statusul (fixed, float, dgps, autonomus), precizia HRMS și VRMS (orizontală și verticală), se mai găsesc și icoane în partea de sus și jos a carnetului cele de jos fiind pentru funcțiile de zoom iar cele de sus pentru înregistrarea punctului plus funcții ajutătoare care pot fi adăugate sau șterse în funcție de necesitate. Pe tot parcursul măsurătorilor se poate vizualiza cu ajutorul opțiuni monitor/sky plot, coordonatele și amplasarea sateliților și tipul lor.
.
Pentru punctele măsurate se obține o valoare a preciziei PDOP-ului de 1- (fixed), pentru celelalte această valoare crește depășind în unele cazuri 1m valori care nu se pot lua în considerare fiind peste limitele admise în lucrările cadastrale prevăzute în ord. 634.
În cazul punctelor inaccesibile se poate folosi offsetul care va calcula punctele față de o poziție gps cunoscută. Valorile se pot introduce manual sau citire automată cu ajutorul laserul. Sunt 3 metode de offset pentru gps: distanță/unghiuri, intersecție și 2 puncte. Metoda curentă poate fi setată din panoul method. În toate cele trei cazuri valorile pot fi introduse manual sau folosi un laser.
Offsetul Distance/Angle (Distanță/Unghi)
Această metodă se bazează pe determinarea unui punct în funcție de distanță și unghiul față de un punct. Offseturile sunt specificate prin introducerea azimutului care poate fi față de nord sau de un punct specificat, și a distanței verticale și orizontale. Coordonatele GPS curente sunt afișate în partea de jos și pot fi actualizate cu butonul Read GPS. Când au fost introduse toate datele necesare, puteți să salvați apăsând Store.
Pentru offseturi mai precise se pot folosi lasere pentru măsurarea distanței (direcția și offsetul vertical introduse de utilizator) sau lasere care măsoară distanță și direcția. Măsurătorile laser sunt populare în construcții și în mine. Citirile sunt efectuate dintr-o locație sigură până la față peretelui. Sunt de asemenea folositoare pentru măsurători pentru stâlpi de utilități. Aparatele laser sunt deseori montate pe jalon sub antena GPS. La declanșarea laserului veți vedea citirea afișată ca cinci parametrii: Offset orizontal, Offset vertical, Slope Offset, Azimut și Zenith Angle.
Offset by Intersection (Offset prin intersecție)
Se folosește pentru a calcula un punct bazat pe două poziții GPS și două offseturi de distanță. Valorile distanței pot fi introduse manual sau folosind un laser.
În cadrul acesteia se staționează în două puncte iar din fiecare din cele două puncte se introduce distanță până la punctul dorit.
Se trece la panoul results pentru a vedea soluția. Dacă distanțele și GPS nu pot fi triangulate trebuie revenit la panoul anterior pentru ajustarea valorilor. Dacă datele au fost valide această metodă va genera 2 soluții din care trebuie aleasă una.
Offset by Two Point (Offset prin două puncte)
Această metodă calculează punctual pe baza a două poziții GPS și o distanță față de cel de-al doilea punct. Offsetul poate fii straight (drept) dacă punctual este în lungul unui vector 3D creat de cele 2 puncte gps sau left (stânga), right (dreapta) dacă punctual este perpendicular pe vectorul 2D creat de cele două puncte gps.
Această opțiune permite efectuarea operațiunilor de măsurare terestră cu o precizie foarte mare. Este ideală pentru măsurătorile în extravilan acolo unde terenul este deschis și există acoperire gsm, în cadrul ridicări unor aliniamente sau a unor drumuri sau conducte de canalizare iarăși este foarte util gps-ul. În cadrul terenurilor cu relief accidentat este utilă din cauză că nu trebuie să existe vizibilitate între puncte. Se pot determina și puncte care pot fi ulterior folosite pentru stațiile totale în vederea ridicărilor topografice. În zona de intravilan unde există numeroase construcții cabluri de curent se îngreunează măsurătorile gps-rtk datorită interferențelor ce apăr iar în unele cazuri când se încearcă măsurarea aproape de construcții există o precizie mai scăzută datorită printre altele efectului de multibath. Pentru ridicarea detaliilor se poate folosi opțiunea de offset a gps printr-una din metodele arătate mai sus, dar precizia va fi afecta de erori, este recomandat ca în acest caz să se folosească stația totală.
Pe tot parcursul măsurătorilor se poate vedea precizia punctelor înregistrate precum și amplasamentul lor în raport cu celelalte puncte, iar unde este necesar se poate obține în câteva minute suprafață măsurată sau alte detalii necesare pe momente fără a fi nevoit să descarci datele într-un calculator să le prelucrezi după care să te întorci din nou în teren.
Stake points (trasare puncte)
În cadrul acestei funcții se disting 3 posibilități de trasare și anume: trasare puncte; trasare linie/arc; trasare offset.
Această comandă permite trasarea punctelor care au fost încărcate înainte în carnet se realizează cu ajutorul cursorului afișat pe ecranul carnetului cu care se ghidează spre punctul dorit. Punctul dorit se selectează din lista existența în carnet. Precizia de trasare a punctului este dată de statusul afișat (fixed, float, dgps, autonomus) și este permanent afișată în partea de jos a ecranului. Totodată în partea de jos a ecranului se mai găsește afișată și distanță până la coordonatele punctului sub forma nord-sud, est-vest, stânga-dreapta, înăuntru-afară, astfel când se obține precizia dorită se poate salva punctul și totodată materializă în teren.
Stake line/arc (trasare linie/arc)
Această comandă se poate folosi pentru trasarea unei lini între două puncte, se poate folosi pentru trasarea ulterioară cu ajutorul funcției offset a unor puncte de-a lungul acestei lini. Se poate utiliza și pentru definirea aliniamentelor orizontale sau verticale. În cazul acestei opțiuni se procedează tot ca la trasarea punctelor descrisă mai sus.
Stake offset (trasare offset)
Cu ajutorul acestei funcții se pot trasa până la două offseturi orizontale definite față de o linie centrală.
Această operație este importantă pentru transpunerea în teren a planurilor și hărților. Se poate aplica foarte bine pentru suprafețele care trebuie materializate în terenuri. Pentru construcții trasarea este mai dificilă din cauză că nu se pot trasa unghiuri cu o precizie ridicată, pentru punctele care se trasează precizia este și în funcție de statusul gps-ului (fixed, float, dgps, autonomus) este recomandat să se facă doar dacă statusul este fixed după care se materializează punctul când se consideră că precizia lui este cea dorită.
Elevation difference (diferența de cote)
Se poate identifica și raporta o săpătura/umplutură în comparație cu o suprafață de proiect în orice locație din proiect. Dacă există și o linie de referință se pot și salva valorile pentru săpături, umpluturi, poziția liniei centrale într-un fișier cutsheet cu stil de aliniament, far nici o linie centrală definită se va salva săpăturile și umpluturile într-un fișier cutsheet de puncte.
Opțiunea este utilă în cadrul lucrărilor de măsurare a unui drum, traseul unei conducte sau a unor șanțuri. Cu ajutorul ei se pot obține informații importante despre volumul de săpătura sau umplere care trebuie realizat.
Auto by interval (măsurare automată la interval)
Auto by interval permite colectarea și salvarea datelor la un interval stabilit de distanță sau timp.
Log Raw GPS (colectare date brute GPS)
Se pot colecta date statice pe un receptor sau un card pentru a fi folosite cu un program de post procesare.
După cum se observă în cele prezentate mai sus gps-urile rtk au o gamă destul de largă de folosință în diferite tipuri de măsurători. O parte oferă o precizie foarte bună (înregistrarea de puncte), iar altele o precizie mai scăzută (trasarea de puncte) și unele inconveniente. Cel mai mare inconvenient în cazul GPS-RTK este lipsa de acoperire GSM care nu este uniformă și nu acoperă toată suprafață în lipsa semnalului gsm gps-ul se poate folosi doar în mod static reducând astfel numărul de puncte ce se pot determina într-o zi. În cazul lucrului cu două gps-uri acestea pot funcționa între ele prin radio astfel un receptor poate stă în zona unde are acoperire și lucrează în mod rtk iar celălalt în zona fără semnal gsm, acesta din urmă primind corecțiile în funcție de celălalt receptor. Această variantă este posibilă dacă distanță dintre receptoare nu este foarte mare maxim , această distanță se poate reduce substanțial în funcție de teren, antenele radio cu care sunt dotate receptoarele etc.
CAPITOLUL 5
METODOLOGIA DE REALIZARE A PROIECTULUI
Pentru executarea acestui proiect trebuie parcurși următori pași: identificarea imobilelor pe planurile cadastrale și în teren, pregătirea lucrărilor de teren, culegerea datelor de pe teren în urma măsurătorilor, prelucrarea datelor culese de pe teren și analiza lor, stabilirea parametrilor generali ai proiectului, întocmirea dosarului pentru depunerea la OCPI.
4.1. Lucrări de teren
În cadrul lucrărilor de teren s-au efectuat următoarele operațiuni:
A.Identificarea pe planuri și în teren cu reprezentanți primăriei a limitelor și a suprafețelor care fac obiectul lucrării. Cu această ocazie s-au parcurs limitele imobilelor identificând eventualele probleme ce pot apărea.
B.Următoarea etapă constă în realizarea conturului imobilelor cu ajutorul tehnologiei GPS-RTK.
4.2. Lucrări de birou
În cadrul acestei etape a lucrări s-au efectuat următoarele faze:
Analizarea planurilor și a hărților cadastrale nescarate, în vederea identificări numerelor topografice pentru care se va întocmi o cerere la biroul OCPI în vederea obțineri de extrase de Carte Funciară pentru identificarea proprietarilor și a suprafețelor care vor fi incluse în lucrare.
Pentru punctele măsurate în mod GPS-RTK s-au obținut coordonatele punctelor în sistemul Stereo70, datorită implementări softului TransDat Ro 4.01 cu ajutorul ANCPI, astfel că se pot efectua măsurători GPS în timp real utilizând rețeaua ROMPOS în mod VRS sau Single Station.
În continuare s-a trecut la importul de coordonate ale punctelor măsurate în autocad cu ajutorul programului topolt prin crearea unor fișiere text delimitate de tabulatori format care este agreat de topolt.
După executarea acestei operații se trece la întocmirea documentației cadastrele conform Ordinului directorului general al ANCPI nr. 700/2014, și la redactarea planurilor cadastrale.
În procesul de întocmire a documentației pentru lucrări de specialitate în domeniul cadastrului este nevoie de obținerea unor fișiere standard pentru stocarea informațiilor din fișa corpului de proprietate și pentru stocarea coordonatelor pe conturul acestuia. Acest lucru se realizează cu ajutorul programului GenerareCP. Pentru aceasta după întocmirea planului se face o salvare a conturului pad-urilor sub forma de. DXF, fișier care se importă după aceia în program și se complectează rubricile corespunzătoare.
4.3. Întocmirea documentației cadastrale
Documentațiile se întocmesc într-un dosar unic, ce include atât partea tehnică necesară recepției cadastrale cât și actele juridice necesare înscrierii în cartea funciară.
După recepția cadastrală și înscrierea documentațiilor în cartea funciară beneficiarului i se eliberează încheierea de carte funciară, extrasul de carte funciară pentru informare și planul de amplasament și delimitare a imobilului.
Măsurătorile pentru întocmirea documentațiilor se efectuează în sistemul național de proiecție Stereografic 1970.
Planul cadastral de carte funciară este un document tehnic, întocmit în sistemul de coordonate stereografic 1970, care conține limitele imobilelor și ale construcțiilor permanente înscrise în cartea funciară, numărul cadastral și se realizează pentru fiecare unitate administrativ-teritorială.
Extrasul de plan cadastral de carte funciară se va elibera în format analogic, la o scară convenabilă, având ca suport ortofotoplanul, pe care se vor reprezenta prin suprapunere imobilul în cauză, precum și cele vecine, dacă acestea există în baza de date.
Conținutul unei astfel de documentații se întocmește în conformitate cu instrucțiunile privind întocmirea documentațiilor cadastrale tehnice aprobate prin ordine al președintelui Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie.
Documentația va cuprinde o parte scrisă și una desenată.
Documentația pentru întăbularea dreptului de proprietate asupra unui imobil neînscris în cartea funciară cuprinde :
cererea de solicitare informații și convenție,
cerere de recepție și înscriere,
declarație pe proprie răspundere cu privire la înstrăinarea și identificarea imobilului măsurat,
Memoriu tehnic,
plan de încadrare în zonă sc. 1 : 2000 – 1 : 5000, în mod excepțional, pentru imobilele de mari dimensiuni admițându-se scara 1 : 10000, după caz ;
plan de amplasament și delimitare a imobilului sc. 1 : 200 – 1 : 5000, după caz
tabel de mișcare parcelară cu indicarea situației actuale din titlu de proprietate și a situației viitoare, cu atribuirea numărului cadastral pentru fiecare imobil din titlu
măsurători efectuate în rețeaua de îndesire și ridicare și pentru ridicarea detaliilor topografice, prin tehnologia GPS – RTK (Global Positioning System- real time kinematic) – conform anexei nr. 15A
calculul suprafețelor
descrierile topografice ale punctelor noi din rețeaua de îndesire și ridicare
dovada plății tarifelor pentru recepție și înscriere în cartea funciară
actul de proprietate
NOTĂ :
Documentația se predă pe suport analogic și pe suport digital, în formate standardizate care permit tipizarea – conform modelelor din anexele prezentate și în formate care să permită accesul și transferul de date ;
Pe cd-ul atașat lucrări se găsesc informațiile referitoarele la măsurătorile prin tehnologie GPS-RTK (fișierul de măsurători rezultat în teren, fișierul de măsurători în format ASCII, inventarul de coordonate ale punctelor măsurate conform deciziei 1 GNSS).
CAPITOLUL 6
STUDIU DE CAZ
Realizarea documentației cadastrale necesară primei înscrieri a unui imobil neînscris în cartea funciară
5.1. OBIECTIVE GENERALE
Având în vedere că rezolvarea problemelor de cadastru în România trebuie să fie o preocupare prioritară, fiind instrumentul principal prin care se asigură dreptul de proprietate asupra terenurilor, cu sau fără construcții, lucrarea este necesară înscrierii în cartea funciară a unui imobil din intravilanul Comunei Feldru,
Denumirea lucrării:
Întocmirea unei documentații cadastrale necesară primei înscrieri a unui imobil neînscris în cartea funciară.
Faza:
Realizarea părții tehnice ce include documentația pentru recepția cadastrală, în vederea înscrierii în cartea funciară a unui imobil cu o suprafață rezultată în urma măsurătorilor de 13107 mp.
Beneficiar: PRIMĂRIA FELDRU
Executant: Ing. Horga Emilian
Rețeaua geodezică existenta în zona de lucru
S-au utilizat stații de referință virtuale generate pe baza datelor colectate de la stații de referință reale din RGN-SGP- serviciul ROMPOST-RTK VRS.
5.2. MEMORIU TEHNIC
Adresa imobil :
UAT Feldru, intravilan Feldru, str. Principală DN 17 D
Beneficiarul lucrării: Primăria Feldru reprezentată prin Primar Sângerean Ștefan cu sediul în Comuna Feldru, str. Principală nr. .U.I. 4427048, jud. Bistrița-Năsăud
Executantul lucrării: ing. Horga Emilian (expert Rus Ion- autorizație nr…)
Numărul lucrării în registrul propriu: 45/05.04.2012
Obiectul lucrării : imobilul se identifică în C.F. 25111 Feldru cu nr topo 573/1 în suprafață înscrisă de 7374 mp în intravilanul loc Feldru și C.F. 25026 Feldru cu nr. Topo 573/2/a/5 în suprafață înscrisă de 6478 în intravilanul loc. Feldru și având vecinătăți la nord : Cute Alexandru, Scridon Petrea, la vest : Pascu Lucreța, Pop Grigore, Drum comunal, la sud : DN 17D, la est : Drum comunal.
Scopul lucrării: “Documentație cadastrală necesară primei înscrieri a unui imobil neînscris în cartea funciară”, suprafață rezultată în urma măsurătorilor este de 13107 mp.
Cartea funciara reprezinta actul care stabileste dreptul de prorietate a proprietarului asupra proprietatii.
Cartea funciară este unitatea de bază în sistemul de publicitate imobiliară in care înscrierile se fac cu caracter nedefinitiv.
Cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numărul ei și numele localității în care este situat imobilul, precum și din trei părți:
A. Partea I, referitoare la descrierea imobilelor, care va cuprinde:
a) numărul de ordine topografic sau cel cadastral al fiecărui imobil;
b) suprafața terenului, categoria de folosință și, după caz, construcțiile;.
Anexa la partea I –a cuprinde :
geometria imobilului si table cu lungimea sementelor obtinute in plan
date referitoare la teren: categorii de folosinta si suprafetele acestora, identidicatorii cadastrali
date referitoare la constructii;identificatori cadastrali, destinatia constructiei,suprafata, situatia juritica, referinte (descrierea constructiei)
B. Partea a II-a, referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate, care cuprinde:
a) numele proprietarului;
b) actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și menționarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept;
c) strămutările proprietății;
d) servitutile constituite în folosul imobilului;
e) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate;
f) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau a II-a a cărții funciare, cu privire la înscrierile făcute.
C. Partea a III-a, referitoare la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate și sarcini, care va cuprinde:
a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosință, abitație, servituțile în sarcina fondului aservit, ipoteca și privilegiile imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani;
b) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte;
c) sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale;
d) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte.
Documentația se execută în baza H.G. 905/2002 și a act normativ Anexa 17 la H.G. 905/2002
Pentru numărul topo 573/2/a/5 nu există schiță privind amplasamentul imobilului conform adeverinței nr. 3280/14.03.2012 eliberată de BCPI Năsăud
Numărul topo 534 figurează în Registrul parcelar de nr. Top. Ca și drum fără carte funciară și fără suprafață conform adeverinței nr. 3280/14.03.2012 eliberate de BCPI Năsăud prezentată în lucrare.
Amplasamentul imobilului: este amplasat în centrul localității Feldru la circa amonte de Primăria Feldru, pe partea dreaptă a drumului național 17D cu care se învecinează pe latura sudică.
Menționez că imobilul este împrejmuit cu gard de plasă de sârmă pe laturile sud, vest și nord și parțial pe partea estică iar o parte este neîmprejmuit învecinându-se cu drumul comunal str. Pietriș.
Operațiuni topo – cadastrale efectuate:
Aparatura folosită: GPS RTK South-S82V cu dublă frecvență L1, L2 și ruleta de
Metoda folosită: punctele de contur au fost determinate cu ajutorul metodelor satelitare GPS în mod RTK – cinematic în timp real – prin dublă determinare a punctelor (2 determinări) la momente de timp diferite folosind corecțiile diferențiale de la aceiași stație de referință, s-a utilizat stații de referință virtuale generate pe baza datelor colectate de la stații de referință reale din RGN-SGP- serviciul ROMPOST-RTK VRS.
Valorile PDOP-ului au oscilat pe durata staționarii pe puncte, oscilați care s-au datorat sateliților care nu au avut o configurație optimă. Numărul sateliților observați a variat între 4 și 10. Punctele au avut PDOP-ul cuprins între 1.3 și 3. Rezultatele obținute sunt prezentate în anexa 15 B.
Documentele de identificarea poziției imobilului de măsurat este harta cadastrală scara 1/2880 de altfel conservată foarte bine și cu o precizie de desenare și redactare foarte mare care se identifica cu suprafata din extrasul CF care arată așa cum am menționat date despre: numerele topografice, categoria de folosință, suprafața, proprietari și eventual sarcini.
Fișierele de măsurători sunt :
Fișierul Feldru. Rw5 – fișierul de măsurători rezultat în teren
Fișierul Feldru. Rw5.txt – fișierul de măsurători în format ASCII
Fișierul Feldru.txt – inventarul de coordonate ale punctelor măsurate
Fișierul Feldru.xls – inventarul de coordonate ale punctelor măsurate conform Deciziei 1 GNSS – anexa 15B
Calculul suprafețelor s-a realizat prin metoda analitică, pe baza coordonatelor punctelor de pe conturul acestora;
Calculul suprafeței, inventarul de coordonate, fișa de măsurători prin tehnologia GPS-RTK se găsesc în prezenta documentație ca și anexe.
Sistemul de proiecție: Stereografic 1970
Situația juridică a imobilului: – CF 25026 Feldru și CF 25111 Feldru și adeverință nr. 3280/14.03.2012 eliberată de BCPI Năsăud și H.G. 905/2002
5.3. EFECTUAREA MĂSURĂTORILOR G.P.S.
Măsurătorile G.P.S. s-au efectuat din data de 05.03.2012, executându-se o rețea de ridicare, în conformitate cu normele metodologice și anume Norme tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul MAP Nr.534din 01.10.2001. Determinările s-au efectuat prin metoda RTK cu epoci (intervale de înregistrare) alese la 5 secunde.
Valorile PDOP-ului au oscilat pe durata staționarii pe puncte, oscilați care s-au datorat sateliților care nu au avut o configurație optimă. Numărul sateliților observați a variat între 4 și 10. Punctele au avut PDOP-ul cuprins între 1.3 și 3.
Rezultatele obținute sunt prezentate în anexa 15a, la prezentul raport de verificare externă, permit să aprecieze calitatea bună a determinărilor GPS din lucrarea prezentată la verificare.
Din punct de vedere tehnic geodezico – topografic lucrarea asigură preciziile impuse de caietul de sarcini al beneficiarului și de Normele tehnice în vigoare.
Punctele de ridicare determinate GPS pot fi folosite în cadrul măsurătorilor topografice ce vor fi executate pentru ridicarea terenurilor aparținând PRIMĂRIEI FELDRU, cât și pentru lucrările viitoare din zonă.
5.4. CONCLUZII
Documentația topografică executată,este completă și poate fi avizată de către OCPI BISTRIȚA NĂSĂUD.
Planul de amplasament și delimitare redactat este în proiecția STEREO1970, iar cotele în sistem M.Neagră 1975.
Lucrarea este completă, respectă normele tehnice prevăzute în regulamente și instrucțiuni, iar piesele din dosar sunt bine întocmite.
CONCLUZII FINALE
Tema disertației se încadrează în preocupările actuale ale specialiștilor din vastul domeniu al măsurătorilor terestre din țara noastră. Acest lucru se datorează în primul rând importanței deosebite pe care o au în prezent cadastrul general, cadastrele de specialitate și proprietatea în special.
În această perioadă, când România este integrată în Uniunea Europeană, una din problemele majore ce trebuiesc rezolvate în acest sens este cadastrul, care va trebui aliniat la standardele Comunității Europene. Este instrumentul principal prin care se asigură, de către stat, dreptul de proprietate asupra terenurilor, cu sau fără construcții.
Utilizarea tehnologiei GPS are câteva avantaje care merită să fie amintite:
Precizii aproape constante, indiferent de depărtarea dintre puncte;
Nu trebuie să existe vizibilitate între puncte;
Datele pot fi prelucrate și pe un microcalculator;
Costuri reduse
O evaluare corectă a poziției măsurătorilor GPS, în cadrul tehnicilor de măsurare topo-geodezice, se bazează pe o analiză a posibilităților legate de domeniul lungimilor externe ce se pot determina cât și pe preciziile obținute cu tehnicile respective și nu în ultimul rând pe criteriul costurilor pentru aparatură și personal.
Metodele clasice permit determinări ce nu depășesc lungimi de cu precizii de circa 0,25-. La cealaltă extremă a distanțelor se află interferometria cu baze foarte lungi sau măsurători laser de distanțe la sateliți.
Ambele sunt metode extrem de costisitoare, greu de utilizat în activitatea cotidiană.
Între aceste categorii se situează tehnologia GPS, cu posibilitatea de măsurare atât în domeniul măsurătorilor clasice cât și în acel al distanțelor foarte lungi (de ordinul miilor de km). În ceea ce privește precizia determinărilor observăm că domeniul clasic și cel al GPS sunt comparabile numai în domeniul distanțelor mai mici de , peste această valoare tehnologia GPS fiind cu mult mai precisă.
Un alt amănunt ce trebuie avut în vedere este cel care se referă la manevrabilitate, deoarece au fost făcuți pași importanți în domeniul miniaturizării receptoarelor pentru a fi ușor de folosit indiferent de poziția pe glob sau condițiile de teren.
Serviciile furnizate prin intermediul sistemului ROMPOS, prezintă o serie de avantaje în aplicațiile din domeniul cadastrului, comparativ cu tehnicile de măsurare clasice:
– Lipsa necesității vizibilității între punctele de determinat;
– Scurtarea timpului de măsurare prin utilizarea serviciilor de timp real (RTK);
– Determinări omogene prin racordarea la sistemul de referință european ETR S89 și transcalcul unitar în plan de proiecție;
– Necesitatea utilizării unei tehnologii moderne, practic independente de condițiile meteo;
– Creșterea productivității și reducerea costurilor (după o investiție inițială mai mare în tehnologie GNSS);
– Disponibilitatea serviciilor (24 de ore la cele de timp real).
În contextul actual al dezvoltărilor tehnologice globale, modernizarea rețelei geodezice naționale a suferit un salt spectaculos prin realizarea sistemului ROMPOS. Acest sistem va sta la baza rețelei geodezice naționale spațiale a țării, permițând integrarea rețelei geodezice în cea europeană și globală.
În momentul de față aplicațiile țintă ale sistemului ROMPOS sunt cele din domeniul geodeziei, topografiei, cartografiei, fotogrametriei și cadastrului.
Se poate desprinde concluzia că ROMPOS poate sta în prezent la baza tuturor determinărilor de poziție în timp real cu precizie centimetrică sau chiar milimetrică, prezentând o serie multiplă de avantaje în comparație cu tehnologiile clasice de măsurare.
Studiul de caz prezentat , ce consta in intocmirea unei documentatii cadastrale necesară primei înscrieri a unui imobil neînscris în cartea funciară, este o lucrare care a parcurs toate etapele necesare si s-a finalizat prin inscrierea imobilului in cartea funciara.
În concluzie expresia populară „ai carte, ai parte” se pare că nu s-a referit atât la învățătura și la viitorul strălucit pe care aceasta îl oferă, ci a avut un sens mai pragmatic: ”ai carte” (funciara) ”ai parte” (cotă de proprietate).”
Decretul-Lege nr. 115/1938, aplicabil in Transilvania, Banat si nordul Moldovei a consacrat sistemul de publicitate imobiliara bazat pe cartile funciare. Acesta este un sistem real de evidenta, avandu-se in vedere imobilul precum si modul cat mai precis de identificare al acestuia. Prin acest sistem se realizeaza o publicitate integrala in sensul ca impune inscrierea obligatorie in cartea funciara a tuturor actelor si faptelor juridice privitoare la bunurile imobile.
Superioritatea sistemului de carte funciara, a fost unanim recunoscuta, dovada în acest sens fiind aparitia Legii cadastrului si publicitatii imobiliare nr. 7/1996, lege prin care se extinde sistemul de publicitate imobiliara reala bazat pe carti funciare, la nivelul intregii tari. Superioritatea sistemului cartilor funciare rezida in faptul ca are in vedere interesele tertilor pe care Codul civil i-a ignorat si ca acesta permite o identificare facila a imobilului.
De asemenea, este de mentionat caracterul real al evidentei, prin care atat partile, cat si tertii interesati sunt în masura sa cunoasca situatia juridica a unui imobil in orice moment (proprietarul, sarcinile imobiliare, ipotecile, urmaririle, indisponibilizarile, modalitatile de care sunt afectate dobandirea dreptului, capacitatea partilor, etc.)
VI. BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Metode DE Utilizare A Tehnologiei Gps In Efectuarea Lucrarilor Necesare Inscrierii In Sistemul Integrat DE Cadastru Si Carte Funciara (ID: 162794)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.