METODE DE STIMULARE A IMAGINII DE SINE LA COPIII [610837]

CAPITOLUL III
METODE DE STIMULARE A IMAGINII DE SINE LA COPIII
DISLEXICI

III.1 METODA JOCULUI TERAPEUTIC
Metoda cea mai eficientă pentru dezvoltarea personală și a imaginii de sine la copiii
dislexici este jocul terapeutic.
Scopul jocu rilor terapeutice este nu numai dezvoltarea unor abilități, ci și trăirea
experienț ei pozitive a acestuia , sincronizarea emoțională, ceea ce permite copilului să
devină câ t mai relaxat, să se simtă apreciat de adult, să -și întărească imaginea de sine
pozitivă. Dacă copilul simte că și adultul se simte bine în acea activitate, în compania lui,
acest lucru are un efect sti mulativ asupra copilului. Jocul în comun are un efect miraculos
și benefic inclus iv asupra relaț iei î ntre adult și copil, conferindu -i consistență ș i
profunzime, devenind tot m ai bogată. El contribuie pozitiv la dezvoltarea personalității
copilului, asi gurând totodată reîmprospătarea forțelor pentru adult.
Copilul dislexic simte că răm âne în urmă față de colegii lui în multe privințe, că nu
poate să se ridice la așteptările adulților. Un astfel de copil d evine nesigur, se consideră
neîndemânatic și prost, creându -și o imagine de sine din ce în ce mai negativă.
În cazul acestor copii, scopul primar este dezvoltarea per sonalității lor î n ansamblul
ei, ceea ce implică dezvoltarea urmă toarelor a specte:
– încrederea în sine
– autoaprecierea,
– autocunoașterea,
– creativitatea,
– disponibilitatea pentru cooperare,
– tenacitatea,
– perseverența,
– abilitatea de rezolvare a problemelor,
– relațiile sociale.
Scopul principal al acestei metode de terapie este de a dezvolta o personalitate
echilibrată în ciuda dificultăților cu care se confruntă copilul dislexic.

Este importan t să se creeze și să se men țină o atmosferă de joc, adică „magia
jocului", prin de scrier ea sugestivă a jocurilor, prin flexibilitate, spontaneitate, umor, prin
utilizarea conștientă a gesturilor, a mimicii ș i a vocii. Calitatea jocul ui este refle ctată de
râsul în comun și de ochii strălucind de bucurie ai participanților .
În planificarea jocurilor trebuie luată în considerare calitatea jocului nu doar
cantitatea. Un joc calitativ presupune implicarea emoțională a copilului și verbalizarea
emoțiilor pe care le trăiește în timpul jo cului.

III.1.1 . JOCURI TERAPEUTICE CARE IMPLICĂ DEZVOLTAREA
MIȘCĂRILOR
Scopul lor este, pe lâ ngă îmbunătăț irea coordo nării mișcărilor, dezvolta rea
comunicării nonverbale, a autoexprimării și a creativi tății. Este recomandat să se înceapă
ședințele de terapie cu acest tip de jocuri, pentru că destin d atmosfera , reduc tensiunea
copiilor , trezindu -le interesul pentru joc.
Exemple de jocurile care implică coordonarea mișcărilor:
 UN COPAC ÎN VÂNT – Suntem copaci și ne înclinăm în vânt: îndoirea
corpului înainte și înapoi, cu brațele întinse; îndoirea corpului în dreapta și în
stânga, ținând brațul de pe partea opusă întins.
 GIRAFA – Gâtul girafei a amorțit, trebuie să -l miște: ne întindem capul înainte
și înapoi, în stânga și în dreapta; rotim capul, alte rnând cele două direcții; ne
întoarcem capul în dreapta și în stânga. Pe cât posibil, aceste exerciții trebuie
făcute în poziția șezând, cât mai încet, ca să nu amețim.
 GORILA – Gorila s -a trezit și își mișcă mușchii umerilor: întindere cu brațele
ținute s us (când cu unul, când cu celălalt, apoi cu ambele); cu brațele lăsate pe
lângă corp, ridicarea alternativă a umerilor, apoi ridicarea lor simultană;
bombarea pieptului și tragerea umerilor în spate; adâncirea pieptului și tragerea
umerilor în față; rotire a umerilor în față, apoi în spate, ambii simultan, respectiv
alternativ.
 MAIMUȚA – Maimuța se pregătește să se cațere într -un copac și își încălzește
brațele (mușchii brațelor): se ridică un braț și se întinde în spate de două ori,
apoi același lucru cu ce lălalt braț; întindere cu brațele întinse lateral; scuturarea,
destinderea brațelor; rotire cu brațele întinse lateral, la început în cercuri mai
mici, apoi din ce în ce mai mari; scuturarea destinderea brațelor.

III.1.2 . JOCURI TERAPEUTICE CARE IMPLICĂ DEZVOLTAREA
ECHILIBRULUI
Aceste jocuri dezvoltă aparatul vestibular al co pilului dis lexic contribuind la
menținerea poziției d e echilibru în diverse situații.
Exemple de jocuri terapeutice care implică dezvoltarea echilibrului:
 DOMNIȘOARELE – Suntem nișt e domnișoare înc rezute, care umblă prin sală
în „pantofi cu tocuri" (le imităm mișcarea, umblând în vârful picioarelor).
 PISICA PE GARD – Adultul ține o pisică din pluș pe mână , i ar copilul se
apropie de el și încearcă să atingă și să mângâie „pisica", ri dicându -se în vârful
picioarelor.
 PĂDUREA TROPICALĂ – Mergând în vârful degetelor, cu mișcări încete, ne
furișăm printr -o pădur e. În momentul în care con ducătorul joculu i strigă „Văd
un tigrul", împietrim și rămânem pe loc, apoi mergem mai departe atunci c ând
pericolul a trecut. Nu avem voie să atingem podeaua cu călcâiele.
 BALET – Suntem la școala de balet. Stăm într -un singur picior, cu brațele
întinse. Numărăm până la cinci (mai târziu până la zece), apoi putem să punem
jos și celălalt picior. Repetăm și cu celălalt picior.
 FOTOGRAFIA BERZEI – Barza dorește să -și facă o fotografie, dar din păcate
a apelat la un fotogr af pisălog în fața căruia trebuie să stea ne mișcată mult
timp. (Copilul trebuie să stea într -un picior, când pe unul, când pe ce lălalt )
 FOTBAL CU BERZE – Sărind într -un picior, dăm cu capul într -un balon și
încercăm să -1 ținem în aer cât mai mult timp.
 LUPTA DE COCOȘI – Doi copii stau față în față, într -un singur picior. Țin
brațe le încrucișate și se împing unul pe celălalt.
 AVIOAN E- Suntem avioane. Stând în pereche, unul lângă altul, stăm într -un
singur picior și ne prindem de celălalt. Brațele libere le întindem și încercăm să
ne ținem echilibrul în această poziție de „balanță".
 CĂUTAREA PANTOFILOR – Un joc de grup . Copiii stau î ntr-un cerc restrâns,
într-un singu r picior, ținându -se de umerii vecinilor. Î și scot pantoful de pe un
picior și îl aruncă în mijlocul cercului. Sarcina lor este de a -și pune din nou
pantoful, fără să strice cercul.
 BALANSOARUL – Copiii stau așezați pe podea, cu pici oarele strânse („poziția
turcului"), prinzându -și laba piciorului. încep să imite mișcarea balansoarului,
menținându -și echilibrul. Se balansează mai întâi în față și în spate, apoi lateral.

III.1.3. JOCURI TERAPEUTICE PENTRU DEZVOLTAREA SCHEMEI
CORPORALE
Acest tip de jocuri dezvoltă schema corporală, cunoașterea imaginii de sine,
conștientizarea părților corpului și a funcției lor, for marea noțiunii de „stânga -dreapta".
Exemple de jocuri pentru dezvoltarea schemei corporale:
 ÎNTÂLNIRE – Ne analizăm înfățișarea în fața unei oglin zi. Ce culoare are părul
nostru? Dar ochii? Cum arată fața, celelalte părți ale corpului? La un moment
dat „sună telefonul". Trebuie să ne întâlnim cu cineva care nu ne cunoaște și, de
aceea, trebuie să -i descriem cum arătăm.
 STARE DE SPIRIT – Stăm în fața oglinzii. „Ghicește cum mă simt acum! Imită
fața mea!" Sarcina este să învățăm să recunoaștem și să imităm diferite expresii
ale feței (de ex., tristă, veselă, speriată, nervoasă, supărată, surprinsă, interesată,
obosită, gân ditoare, înspăimântată, mirată etc).
 DESEN AREA CONTURULUI – Copilul se culcă pe o coală de hârtie de
împachetat, după care desenăm conturul corpului lui. În continuare, el va avea
sarcina de a desena și colora diferitele părți ale corpului și îmbrăcăminte a sa. În
timp ce colorează, ele trebuie să spună și denumirea părților corpului. Desenul
poate fi decupat și lipit pe un perete. (Putem scrie pe el toate calitățile copilului
și, dacă copilul crede că aceste calități au „dispărut" puțin din el, se poate fr eca
de desen, pentru ca acestea să se „lipească" din nou de el.)
 VÂNĂTOAR E – Copiii au sarcina de a atinge cât mai multe părți ale corpului
celorlalți: glezne, umeri, coate, genunchi, spate… etc, urmând instrucțiunile
primite de la conducătorul grupului. Jocul începe și se încheie la semnalul dat
de conducăto rul de joc. „Căutați, căutați … cât mai multe degete mici! Căutați,
căutați… cât mai multe încheieturi!, etc."
 DANSUL INDIENILOR – Suntem i ndieni și dansăm în jurul focului dansul
aducăto r de ploaie. Trebuie să mișcăm în același timp membrele de pe partea
opusă, urmând mișcările prezentate sau indicațiile primite. Dansul poate fi
acompaniat cu o melodie potrivită. „Mișcă -ți cotul drept și ridică piciorul stâng
în același timp! Acum mișcă -ți cotul stâng și ridică piciorul drept!" „Apleacă -te,
scutură -ți brațul drept și fă un pas cu piciorul stâng! A cum invers!" „Ridică
brațul drept și bate de două ori cu mâna stângă peste piciorul stâng în timp ce te
plimbi cu pași egali! Acum invers !"e tc. Să i nventăm împreună pași
asemănători.

III.1.4. JOCURI TERAPEUTICE PENTRU ORINTARE SPAȚIALĂ
Următoarele jocuri pentru dezvoltarea orientării în spațiu nu conțin exerciții pentru
dezvoltarea orientării î n plan . In cursul efect uării lor, după ce copi lul a învățat să se
orienteze în spațiu, aceste jocuri trebuie să fie completate cu cele pentru orientarea î n plan.
Exemple de jocuri terapeutice pentru orientare în spațiu:
 SĂ CONDUCEM UN NEVĂZĂTOR – Copiii își aleg câte o pereche ; unul
dintre ei va juca rolul nevăzătorului, iar celălalt va fi conducătorul. Acesta din
urmă trebuie să își ajute colegul pe un traseu plin de obstacole. La început poate
să-1 țină de mână, dar în a doua rundă are voie să -1 ajute doar prin instrucțiuni
verbale : „Fă un pas înainte, doi pași la dreapta, apoi din nou înainte etc."
 CUM AJUNGEM ÎN CURTE? – Trebuie să -i explicăm unui cunoscut de al
nostru cum poate ajunge din sală în curte (sau de la un loc cunoscut în altul).
Evocăm traseul și ne imaginăm cum se p oate parcurge, apoi descriem pas cu
pas ce anume va fi în jurul lui și în care direcție trebuie să meargă (unde trebuie
să cotească , ce se află în fața lui, la dreapta lui et c) . în partea a doua a jocului
verificăm traseul descris.
 CASĂ NOUĂ – Ne-am muta t într -o casă nouă și încercăm să -i descriem unui
prieten cum ne -am amenajat camera. Copilul stă în mijlocul sălii și relatează ce
se află în fața și în spatele lui, deasupra, dedesubt, la dreapta și la stânga lui. Ne
întoarcem într -o altă direcție, dăm te lefon unui alt prieten și îi descriem și lui
camera (sala în care are loc activitatea).
 STELELE – Ne jucăm într -o cameră întunecată, cu două lanterne. Lanterna
ținută de adult luminează nemișcat centrul peretelui. Pe „cer" apar, din când în
când, și alte „stele", adică lumini mișcătoare. „Luminează cu lanterna ta sub
lumina lanternei mele,deasupra ei, la dreapta, la stânga, deasupra dulapului,
între dulap și ușă etc!". Ca alternativă, lanterna fixă este ținută de copil, iar
adultul mișcă lumina lanternei s ale în jurul luminii copilului. Copilul indică
direcțiile (sub, deasupra, la dreapta, la stânga).
 AM AJUNS LA PERETE ! – Pornim pe rând spre perete, cu ochii închiși.
Trebuie să încercăm să simțim unde este peretele. Cine reușește să ajungă cât
mai aproape de perete fără să se lovească de el?

III.1.5. JOCURI TERAPEUTICE PENTRU DEZVOLTAREA MOTRICITĂȚII
FINE
Exemple de jocuri pentru dezvoltarea mișcărilor fine:
o ÎNCĂLZIRE – masăm spatele colegului nostru, îl batem cu lama palmei, apoi îl
mângâiem cu vârful degetelor.
o ACROBAȚII – Ținem o minge micuță în mână, o strângem cu degetele, apoi ne
relaxăm. Rostogolim mingea pe o masă, folosind numai degetele. Ne așezăm
palmele pe o foaie de hârtie, o prindem cu degetele și încercăm să facem din ea
un ghemotoc , folosind o singură mână, apoi încercăm să o netezim din nou.
Putem încerca să o aruncăm spre o țintă („la poartă").
o FRĂMÂNTAREA ALUATULUI – închidem și deschidem pumnul.
o ÎNTINDERE – întindem, apoi relaxăm palma.
o FLUTURAREA STEAGULUI – mișcăm încheietura mâinii ținând palma
întins ă.
o DESFACEREA GHEMOTOCULUI – mișcăm una dintre încheieturi în jurul
celeilalte.
o LĂSAȚI LUMINA SĂ SE STRECOARE PRINTRE DEGETE – întindem și
închidem degetele, alternativ.
o FRUNZ E CĂZÂND – mișcăm degetele (ținându -le rigid) de sus în jos.
o APUCAREA FRUNZELOR, ADUNAREA LOR – strângem pumnii, apoi îi
deschidem brusc.
o OCHELARI – formăm un cerc cu degetele.
o MELCIȘORI FURIȘÂNDU -SE PRINTRE FIRELE DE IARBĂ – ridicăm
degetele, fiecare pe rând, cu palmele așezate pe masă, î n ambele direcții.
o MELCIȘORII SE RETRAG ÎN CASELE LOR – îndoim degetele, fiecar e pe
rând, cu palma ținută în sus, în ambele direcții.
o DE-A V-AȚI ASCUNSELEA – ținem mâinile pe masă, una lângă cealaltă, cu
palmele în jos. Ascundem (îndoim) ambele degete arătă toare , apoi le întindem
din nou; ambele degete mijlocii, apoi le întindem din nou e tc .
o ORCHESTRA – imităm folosirea diferitelor instrumente muzicale (pian,
chitară, tobă, fluier, vioară etc).

III.1.6. JOCURI TERAPEUTICE PENTRU COORDONARE OCHI – MÂNĂ
Exemple de jocuri terapeutice pentru coordonare ochi – mână:
 LANTERNA – Suntem într -o „pădure deasă și întunecată". Luminăm cu
lanterna diferite obiecte din sală. Copilul urmărește cu degetul fasciculul de
lumină și denumește obiectele luminate.
 CAPCANA DE LUMINĂ – Folosind o lanternă, luminăm o bucată liberă pe
un perete. Copilul pune mâna pe zona luminată și încearcă să continue să o
atingă pe aceasta, în orice direcție s -ar mișca. Putem folosi două lanterne,
caz în care copilul are sarcina să u rmărească conul luminos mișcat de
conducătorul grupului cu ajutorul lanternei ținute de el.
 DE-A PRINSELEA CU MÂINILE – Mișcăm mâinile pe o suprafață mare și
transparentă (de ex.: un geam) cu mișcări rapide. Copilul are sarcina să
urmărească mișcarea mâini i noastre de partea cealaltă a geamului.
 PISICUȚAJUCĂUȘĂ – Copilul va juca rolul pisicuței care se joacă cu o
minge. Ținem în fața copilului o minge legată de o sfoară, un ghemotoc sau
un cocoloș, iar el trebuie să le lovească cu mâna dreaptă sau cu cea st ângă.
 SĂ PRINDEM MUȘTE – Unul dintre copii atinge cu o pensulă (sau un
obiect moale) mâna unui alt copil, care trebuie să prindă „musca".
 JONGLERUL – Suntem jongleri și aruncăm un obiect mic dintr -o mână în
cealaltă. Putem să încercăm jocul și cu două sau chiar trei obiecte.
 SĂ PRINDEM MONEDELE – Punem câteva monede pe dosul mâini. Le
aruncăm în sus și încercăm să le prindem.
 MINGEA DE BASCHET – Conducătorul jocului ar un că în sus câteva
obiecte mici (radiere , nasturi,mingi de cauciuc) care trebuie prinse cu o
cutie (coșul de gunoi).
 JOCUL CU DOPUL – Participanții la joc stau în cerc. În mijlocul cercului
punem o măsuță pe care se așează un flacon de plastic, iar pe gâtul sticlei un
dop. Pornind de la o linie stabilită în prealabil (cea. 3 metri de la flac on),
participanții trebuie să încerce să lovească dopul de pe flacon sau să -1
împingă cu degetul arătător întins. Jucătorii nu au voie să se oprească în fața
flaconului, fiind nevoiți să lovească dopul din mers, fără oprire.

III.1.7. JOCURI TERAPEUTICE PENTRU DEZVOLTAREA PERCEPȚIEI
VIZUALE
Rolul acestor jocuri este de a dezvolta controlul mișcărilor ocularea, atenția vizuală,
constanța formei, diferențierea fond -figură și discriminarea vizuală.
Exemple de jocuri terapeutice pentru dezvoltare a percepției vizuale:
 UNDE TE UIȚI? – Regele (unul dintre copii) se uită la diferite obiecte sau la
diferite puncte ale sălii. Slugile regelui (ceilalți) trebuie să ghicească la ce se
uită regele. Jocul poate fi continuat prin schimbarea rolurilor.
 UNDE SĂ -L PUN? – Un copil ține în mână un obiect. Membrii unei familii
aristocrate (ceilalți copii) îi semnalează cu privirea unde să pună obiectul
respectiv (de ex., pe pervazul ferestrei, în mijlocul covorului, pe un scaun, pe
dulap etc). Jocul poate fi continu at prin schimbarea rolurilor.
 ALBA – NEAGRA – Avem nevoie de 4 pahare de plastic. Punem un obiect
moale sub unul dintre pahare și începem să mișcăm paharele pe masă. Copilul
are sarcina să rețină sub care pahar se află obiectul.
 OBIECTE ASCUNSE – Adunăm mai multe obiecte plate ( de ex., hârtie,
piaptăn, linură, oglindă, creion, foarfecă, periuță de dinți, radieră, carte, vedere,
clamă, cheie, caiet, CD, cuțit, nasturi, ac, batistă, liniar, bețișor pentru ureche,
ciocolată etc), apoi le acoperim cu o eșarf ă, în așa fel încât să se vadă doar o
mică parte din fiecare obiect. Sarcina copilului este să denumească obiectele,
fără să le atingă.
 VÂNĂTOAREA DE CULORI – Participanții trebuie să observe cât mai atent
îmbrăcămintea celorlalți. Pe baza indicațiilor con ducătorului de joc, ei trebuie
să caute o anumită culoare și să pună mâna pe un asemenea articol de
îmbrăcăminte, dar nu pe îmbrăcămintea proprie, ci pe a celorlalți. „Să căutăm,
să căutăm… culoarea roșie! Să căutăm, să căutăm… culoarea verde! etc."
 CENUȘĂREASA – Am devenit Cenușărese și trebuie să facem munca ei . Într –
un vas, amestecăm 100 gr de boabe de fasole, de mazăre, de porumb, de linte,
semințe de floarea soarelui, de dovleac, mărgele colorate etc. Fiecare copil
primește un pumn din acest amest ec, pe care trebuie să le aleagă după felul
semințelor. În timpul jocului se poate asculta muzică sau pove stea „noastră",
adică a Cenușăresei.

III.1.8. JOCURI TERAPEUTICE PENTRU DEZVOLTAREA PERCEPȚIEI
TACTIL – KINESTEZICE
Exemple de jocuri pentru dezvoltarea percepției tactil -kinestezice:
 ABILITATE SPECIALĂ – Participanții trebuie să pipăie un anumit obiect, apoi
să-1 aleagă dintre mai multe obiecte doar pe cale tactilă. Jocul poate fi jucat și
cu forme și cu litere sau numere decupate din hârtie a brazivă. „Pipăie obiectele
pe care ți le pun în mână! Acum le iau, iar tu trebuie să le cauți printre mai
multe obiecte!"
 SPIRIDUȘII PIPĂITORI – Punem mai multe obiecte într -un sac. Spiridușii
pipăitori (copiii) treb uie să recunoască obiectele, doar pipăindu -le. Se poate
juca și în următo rul mod: copiii țin mâinile la spate și dau din mână în mână
obiecte mai mici. „De câte obiecte vă puteți aminti"? „In ce ordine le -ați
primit?" (dezvoltarea memoriei)
 SĂ NE CĂUTĂM PERECHEA – Suntem angajații unei age nții matrimoniale.
Suntem foarte buni în a găsi obiecte care se potrivesc sau sunt identice; putem
să facem acest lucru fără să ne uităm la ele. Avem nevoie de două chei,
creioane, radiere, lingurițe, bucăți de textile de diferite texturi (mătase, flotir,
lână, material sintetic), bucăți de burete, discuri de lemn, dopuri, nasturi de
diferite mărimi etc. Imprăștiem aceste obiecte pe o masă și le acoperim cu o
eșarfă. Copiii trebuie să caute perechile sub eșarfă, pe cale tactilă.
 ÎN ÎNTUNERIC – Sarcina noast ră este să punem în ordine obiecte cu aceeași
formă, dar de diferite mărimi. Vom cere copiilor să le pună în ordine
crescătoare după mărime, cu ochii legați.
 CENUȘĂREASA ÎN ÎNTUNERIC – Copiii trebuie să sorteze bile sau nasturi
mici după mărime sau materia l, doar pe cale tactilă.
 GHIȚĂ GHICITORUL – Ghiță Ghicitorul își merită pe deplin numele. Copiii se
împrăștie prin sală, păstrând liniștea. Ghiță Ghicitorul, având ochii legați, bate o
dată din palme. La acest semnal, toți împietresc în locul în care se af lă. Ghiță
Ghicitorul pornește într -o anumită direcție și trebuie să ghicească cine este
primul jucător pe care -1 întâlnește, pipăindu -i fața (părul, îmbrăcă mintea,
mâinile). Dacă Ghiță Ghicitorul recunoaște corect cine este jucătorul, jocul
poate fi contin uat prin schimbar ea rolurilor.

III.1.9. JOCURI TERAPEUTICE PENTRU DEZVOLTAREA PERCEPȚIEI
AUDITIVE
Scopul jocurilor de mai jos este dezvoltarea atenției auditive, a capacității de
diferențiere între fond și forma acustică, precum și a discrimină rii auditive:
 DE-A V-ATI ASCUNSELEA – Un copil iese din sală, iar un altul se ascunde
undeva (sub masă, în dulap, în colț etc), în așa fel încât să nu poată fi văzut. ÎI
chemăm înapoi pe copilul ieșit, care trebuie să se oprească în ușă și să observe
de unde s e aude vocea copilului ascuns (mieunat, lătrat, mârâit etc). După ce se
găsește copilul, jocul poate fi continuat prin schimbarea rolurilor.
 STATUILE – Copiii aleargă prin sală; dacă aud un anumit sunet, ei trebuie să
împiet rească ca statuile. Cel pe care conducătorul jocului îl atin ge trebui e să
dezvăluie în ce statuie s -a transformat.
 MAȘINI DE CURSE – Atunci când sună muzica, mașinile pot merge repede ;
atunci când muzica încetează, mașinile se opresc și ele (frânând puternic). În
timp ce aleargă, copii i imită mișcările cu care se conduce mașina, ocolind
obstacolele (scaunele). Copiii trebuie să fie atenți să nu se lovească între ei.
 HOPA -ȚOPA – Sărim într -un picior pe muzică. Da că muzica se oprește,
continuăm prin a ne plimba prin sală.
 PIRATUL ȘI COMOA RA – Copiii sunt așezați în cerc. In mijlocul cercului stă
un „pirat" cu ochii legați. Sub scaunul piratului se află o tavă de metal cu mulți
bani mărunți, adică comoara lui. Ceilalți copii trebuie să se apropie tiptil, pe
rând, și să fure comoara. Dacă re ușesc, rolurile se schimbă. Dacă piratul îi aude,
deschide ochii și arată „hoțul", care va trebui să se întoarcă la locul lui.
Urmează ca un alt copil să încerce să se apropie tiptil de comoară.
 SUNETUL CEL MAI SIMPATIC – Doi dintre copii stau cu ochii închiși.
Ceilalți participanți se împrăștie prin sală și, la un semnal dat, emit un anumit
sunet (fluieră, fredonează un cântec, plescăie, își dreg vocea etc). Copiii cu
ochii închiși ascultă cavalcada de sunete, apoi aleg cel mai simpatic sunet dintre
ele și se îndreaptă către sursa sa. Jocul poate fi continuat prin schimbarea
rolurilor.
 CE INSTRUMENT CÂNTĂ? – Suntem niște muzicieni faimoși, care știu să
recunoască orice instrument pe baza sunetului lor. Și în acest caz, copiii trebuie
să observe sune tul instrumentelor înainte de a începe jocul. Apoi trebuie să
asculte instrumentele cu ochii închiși, până când identifică sursa sunetului.

III.1.10. JOCURI TERAPEUTICE PENTRU DEZVOLTAREA MEMORIEI
VERBALE

Exemple de jocuri care dezvoltă memoria verbală:
 CE AI ARUNCA DIN SALĂ? – Fiecare copil indică un obiect din sală pe care
l-ar arunca. „Aș arunca dulapul! Aș arunca covorul! etc". Participanții la joc
trebuie să rețină car e dintre obiecte au fost „aruncate", deoarece nu au voie să
indice un obiect care a fost deja „aruncat".
 JOCUL CU STICLA – Stăm în cerc și rotim o sticlă în mijlocul cercului.
Participantul spre care arată gura sticlei va trebui să spună un nume de animal,
apoi o rotește din nou. Aceasta va fi întotdeauna sarcina celui spre care arată
gura sticlei. Participanții nu pot spune nume de animale care au fost spuse deja.
 PICTORUL ȘI UCENICUL LUI – Unul dintre noi joacă rolul pictorului, iar
celălalt pe cel al ucenicului. Vom folosi o cutie de creioane colorate. Pictorul
stă pe un stativ înalt (u n scaun) și „lucrează" la o pictură de dimensiuni mari.
Creioanele colorate sunt în celălalt capăt al sălii. Pictorul indică trei culori de
care are nevoie în acel moment și își trimite ucenicul să -i aducă creioanele . În
continuarea jocului, creștem trept at numărul creioanelor colorat e .
 LECȚIA PAPAGALULUI – Avem un papagal pe care -1 învățăm diferite
cuvinte . La început vom spune trei cuvinte pe care copilul le ascultă, le reține
și le repetă (de ex., tavă – frână – casă, șoarece – câine – vacă, Audi – Skoda –
Fiat etc). Dacă copilul se descurcă bine cu cuvintele mai simple, putem crește
numărul cuvintelor la 4 -5 și putem folosi cuvinte mai dificile (de ex., anevoios
– zacuscă – cutremur, mercenar – mofturos – clanță etc.)
 ÎMPACHETARE – Doi dintre copii „î mpachetează" 6 -8 obiecte, spunând
denumirea lor. Cel de -al treilea copil îi ascultă cu ochii închiși, apoi încearcă să
enumere obiectele indicate, pe care ceilalți doi vor să le „ducă" cu ei.

III.1.11. JOCURI TERAPEUTICE PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII D E
A AVEA ÎNCREDERE ÎN ALȚII
Scopul acestor jocuri este de a întări sentimentul de încredere în grup și de a -și
asuma responsabilități. Aceste jocuri oferă copiilor trăirea sentimentului de responsabilitate
față de celălalt, întăresc relațiile din grup.

După fiecare joc trebuie discutate sentimentele și experiențele apărute în timpul
jocului. Trebuie încurajat feed -back -ul între copii, fiindcă numai așa vor cunoaște
sentimentele proprii și sentimentele celorlalți.
Exemple de jocuri pentru dezvoltarea înc rederii în ceilalți:
o CLOPOTUL – Membrii grupului stau unul lângă celălalt, alcătuind un cerc cu
fața spre centrul cercului. Un voluntar intră în centrul cercului, își închide ochii,
rămâne cu picioarele fixe pe podea, se înțepenește și se înclină într -o direcție.
Ceilalți îl prind ușor și îl dau mai departe, jur – împrejur în cerc fără să -l
împingă. Copilul din centrul cercului va decide durata jocului. La terminarea
jocului se discută sentimentele trăite.
o ALUNAREA GÂNDURILOR NEGATIVE – Se întinde o pătură pe jos și un
membru al grupului care se oferă voluntar în joc se întinde pe pătură și la un
capăt ”pune” în mod simbolic toate grijile și problemele lui. Grupul,
rostogolindu -l îl înfășoară în pătură. Copii îl ridică pe acesta cât mai sus posibil
și este ținut acolo câteva secunde. Încet se așează înapoi pe jos și se desfășoară
din pătură. În mod simbolic el ”lasă în pătură” toate problemele și gândurile
negative. După ce jocul a fost repetat cu toți voluntarii din grup, pătura este
dusă afară și scuturată bine pentru ”a se elibera” de problemele rămase în ea.

III.1.12. JOCURI TERAPEUTICE PENTRU DEZVOLTAR EA
AUTOCUNOAȘTERII
Scopul acestor jocuri este conștientizarea copiilor de calitățile lor proprii și ale
colegilor, autocunoașterea, dezvoltarea unei imagini de sine pozitive, dezvoltarea valorii
personale, dezvoltarea capacității de autoafirmare, dezvoltarea capacității de o bservare,
toleranță, conștientizarea propriilor trăiri, dezvoltarea capacității de deschidere a copiilor și
a exprimării emoționale.
Exemple de jocuri pentru dezvoltarea autocunoașterii:
 DESPRE NUMELE MEU – Copiii stau în cerc și încep să povestească desp re
numele lor. De exemplu : ”De ce au ales părinții acest nume pentru mine?”,
”Îmi place numele meu pentru că…” , ”Ce istorioară cunosc eu despre numele
meu?” . Acest joc se poate aplica și pentru copii care se cunosc.
 CARTEA MEA DE VIZITĂ – Se folosesc cre ioane colorate, cartonașe sau
hârtie colorată. Copiii desenează un simbol care îi caracterizează (trăsături

fizice, domeniu de interes, hobby -uri). Copiii se așează în cerc și își prezintă
fiecare aceste simboluri, explicând de ce a ales acel simbol.
 AȘA MĂ SIMT BINE – Fiecare copil va face o listă cu activitățile care îi plac.
Lista se prezintă grupului și se va afișa în sală pentru a cunoaște modalitățile
prin care ne putem simți bine.
 MI-A PLĂCUT MULT – Copiii vor termina pe rând propoziția ”Mi -a plăcut
mult …” înșirând acele lucruri pe care le -au făcut cu plăcere atunci când au fost
copii mici. Unele din aceste lucruri pot fi prezentate cu ajutorul pantomimei.

III.1.13. JOCURI TERAPEUTICE PENTRU RELAXARE
Scopul acestor jocuri este dezvoltarea capaci tății de concentrare, conștientizarea
tensiunilor corporale și creșterea capacității de relaxare. Aceste jocuri se joacă de obicei
intercalat între jocuri mai dificile cu scopul de a detensiona atmosfera.
Exemple de jocuri:
 SPERIETOAREA DE CIORI – Ne-am transformat într -o sperietoare de ciori
foarte urâtă. Stăm drepți, cu mușchi încordați, într -un singur picior, ținând
brațele deschise, ridicând antebrațele, cu dosul mâinii în exterior. Simțim că
întregul corp ne este încordat și suntem într -o poziție nep lăcută. Fiecare copil
trebuie să facă o grimasă atât de urâtă încât să poată speria chiar și pe cel mai
curaj os șoim. Rămânem în această poziție timp d e 10-15 secunde, apoi pune m
jos celălalt picior și ne relaxăm, detensionăm mușchii. Trebuie să simți m cât de
mult ne -am relaxat. Repetăm jocul acesta de 2 -3 ori.
 LUMINĂRI APRINSE – Copiii joacă rolul unor luminări aprin se: stau drepți,
cu brațele împre unate și întinse în sus. Luminările ard încet: copiii se lasă încet
pe vine . Repetăm aceste mișcări de 2 -3 ori.
 OMUL DE ZĂPADĂ – Copiii joacă rolul unor oameni de zăpadă: stau drepți ,
cu mâinile pe șolduri. Din cauza soarelui puternic, o amenii de zăpadă se topesc
încet : copiii se lasă încet pe podea. Repetăm aceste mișcări de 2 -3 ori.
 GREUTĂȚI AMBULANTE – Ne p limbăm prin sală într -un ritm lent . Ne
imaginăm că ținem în mână o greutate. Greutatea se mișcă: ajunge la nivelul
cotului, apoi la nivelul gâtului, în picioare (le putem ridica din ce în ce mai
greu, abia mai putem să umblăm). Apoi, dintr -o dată, greutat ea dispare brusc:
simțim cum ni se ușurează corpul, iar picioarele parcă se ridică de la sine în
timp ce ne plimbăm.

 PESCĂRUȘII – Copiii se plimbă prin sală pe o muzică lentă, relaxantă.
„Suntem niște păsări, niște pescăruși și zburăm pe ritmul muzicii. Alunecăm
prin aer cu bătăi ferme, uniforme de aripi. Am obosit puțin, iar zborul nostru a
devenit mai greoi. Vedem un vapor, ne îndreptăm repede către e l și aterizăm.
Ne întindem picioarele, șoldul , gâtul și aripile. Un val lovește puntea vaporului,
iar no i trebuie să ne scuturăm capul ca să scoatem apa din urechi. Inspirăm
adânc, apoi ne luăm din nou zborul, zburând liniștit, echilibrat. " Ne mișcăm
brațele în funcție de etapa în care ajunge povestirea: când mai repede, când mai
încet, cu elan mai mare sau mai mic.
 ANIMALE UD E – Jucăm rolul unor animale ude, care stau în mijlocul
câmpului și miros florile. Î ncepe să plouă, ne strângem la un loc, dar ploaia ne
udă, totuși. Când ploaia se oprește, scuturăm apa de pe brațe, picioare, corp și
față.