Metode de Inregistrare Si Verificare a Activitatii Desfasurate de Conducatorul Auto

CUPRINS

Argument…………………………………………………………………………………………………………..3

Continut…………………………………………………………………………………………………………….4

Procesul de transport auto-elemente componente si organizare…………………………………5

Consumul de combustibil…………………………………………………………………………………….6

Metode de inregistrare si verificare a activitati desfasurate de conducatorul auto……….7

Descrierea tahografului………………………………………………………………………………………..10

Traseele de circulatie…………………………………………………………………………………………..16

Circulatia marfurilor……………………………………………………………………………………………17

Curentii de trafic………………………………………………………………………………………………..18

Circuite de transport……………………………………………………………………………………………20

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………..24

Anexe……………………………………………………………………………………………………………….25

ARGUMENT

Am ales aceasta tema , Metode de inregistrare si verificare a activitatii desfasurate de conducatorul auto,” deoarece mi sa parut o tema interesanta. La inceputul drumului de licean am inceput cu mecanica si am continuat pe ruta progresiva.

Acum in ultimi doi ani de liceu am stidiat meresia de ,,Tehnician in transporturi” mi se pare o mereserie mult mai placuta si mult mai interesanta decat ce-a de mecanic auto. Din aceasta cauza mi-am ales aceasta tema pentru atestatul de sfarsit.

Am fost indrumat si de alti profesori in alegerea acestei teme, transportul este o activitate care a apărut odată cu existența omului. Limitele fizice ale organismului uman în privința distanțelor ce puteau fi parcurse pe jos și a cantității de bunuri ce puteau fi transportate, au determinat, în timp, descoperirea unei game variate de căi și mijloace de transport.

Transporturile sunt de mai multe feluri:

• Transportul terestru este cea mai răspândită formă de transport. Oamenii pot să se deplaseze prin propriile forțe sau cu ajutorul unor mijloace de transport ce folosesc forța umană, cum ar fi bicicleta, sau pot folosi tracțiunea animală, pentru a tracta căruțe sau alte tipuri de atelaje. Cea mai răspândită și eficientă formă de transport terestru folosește vehicule dotate cu motoare alimentate cu combustibil lichid.

• Transportul feroviar este una dintre cele mai utilizate modalități de transport, ocupând în traficul mondial locul II din punctul de vedere al volumului de mărfuri transportate pe glob.

• Transportul rutier efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor cu ajutorul autovehiculelor care sunt mijloace de transport autopropulsate.

• Transport aerian a încetat de mult să mai fie un mijloc de transport luxos și prohibitiv. Astăzi el este preferat de cei care vor să se deplaseze repede și de cei care au de transportat mărfuri perisabile sau de mare valoare. Pentru transport se folosesc atât avioane mixte, pentru pasageri și mărfuri, cât și avioane speciale pentru transportul mărfurilor.

Pentru orice tip de transport trebuie sa se intocmeasca un anumit contract de transport care sa contina datele marti transportate,datele personale ale transportatorului, si alte acte.

CONTINUT

Procesul de transport auto – elemente componente și organizare

1.1. Procesul de transport cuprinde: totalitatea operațiilor efectuate de autovehicule pentru deplasarea în timp și spațiu a mărfurilor sau pasagerilor.

1.2.Operații:

pregătirea autovehiculului pentru efectuarea transportului

deplasarea autovehiculului la locul de încărcare a mărfurilor(îmbarcare a pasagerilor)

încărcarea mărfurilor(îmbarcarea )pasagerilor în autovehicul

asigurarea încărcăturilor

deplasarea mărfurilor(pasagerilor)între punctul de origine și cel de destinație

pregătirea autovehiculului,mărfurilor și pasagerilor pentru descărcare,respectiv debarcare;

descărcarea mărfurilor sau debarcarea pasagerilor;

pregătirea autovehiculului pentru înapoiere

deplasarea autovehiculului la garaj

parcarea autovehiculului

predarea documentelor de transport

1.3.Procesul de transport:

Se concretizează în prestațiile (serviciile) de transport realizate cu autovehiculele și este echivalent cu procesul de producție din acest domeniu de activitate.

1.4.Ciclu de transport:

Se înțelege întreaga durată a activității de transport a unui autovehicul de la plecarea din punctul de garare și până la întoarcerea lui la același loc și cuprinde una sau mai multe curse efectuate pe toată durata ciclului de transport.

1.5.Timpii ciclului de transport

timpul pentru pregătirea autovehiculului în vederea plecării în cursă

timpul pentru deplasarea autovehiculului la locul de încărcare

timpul pentru efectuarea uneia sau mai multe curse,inclusiv timpul de încărcare-descărcare

timpul pentru revenirea autovehiculului după ultima descărcare,în punctul de garare de unde urmează să înceapă un alt ciclu de transport

1.6.Cursă:

Se înțelege durata activității de transport a unui autovehicul între două încărcări succesive.

1.7.Operațiile unei curse:

încărcarea mărfurilor(îmbarcarea pasagerilor)în autovehicul

asigurarea încărcăturii

deplasarea mărfurilor(pasagerilor)până la locul de descărcare(debarcare)

descărcarea mărfurilor(debarcarea pasagerilor)

înapoierea autovehiculului la locul de încărcare(îmbarcare) sau dirijarea acestuia la un alt punct de încărcare(îmbarcare)

Autovehiculul în procesul de transport poate executa:

parcurs cu încărcătură

parcurs fără încărcătură(gol)

parcurs zero(regie)

1.8.Parcursul cu încărcătură:

Este dat de distanța,în kilometri,acoperită de autovehicul încărcat parțial(total) și se notează cu

1.9.Parcursul fără încărcătură

Este dat de distanța,în kilometri,acoperită de autovehicul fără încărcătură și se notează cu

1.10.Parcursul zero

Este dat de distanța,în kilometri,acoperită de autovehicul de la garaj la punctul de încărcare și de la ultimul punct de descărcare la garaj și se notează cu

CONSUMUL DE COMBUSTIBIL

Pentru transporturile efectuate în condiții normale de exploatare

Consumul normat de combustibil reprezintă cantitatea maximă de combustibil admisă a fi consumată de un automobil pentru parcursul efectuat ,această cantitate fiind stabilită la întoarcerea automobilului din ultima cursă,prin aplicarea următoarelor relații:

pentru automobilele destinate transportului de mărfuri cu sarcina utilă nominală mai mare de 1,5 tone:

pentru celelalte automobile:

în care :

Pe – parcursul echivalent al automobilului stabilit în conformitate cu prevederile anexei cu Km.echivalenți;

Cm – consumul mediu de combustibil( l/100 km.echivalenți) –reprezintă cantitatea de combustibil prevăzută pentru un automobil de marcă și tip cunoscute ,pentru a parcurge în condiții medii de circulație 100 de km.echivalenți,fără încărcătură,în cazul automobilelor destinate transportului de mărfuri cu sarcina utilă nominală mai mare de 1,5 tone și cu jumătate de încărcătură pentru restul automobilelor;

K – coeficientul de corecție a consumului mediu de combustibil pentru parcursul cu încărcătură;

CUPs – coeficientul de utilizare a parcursului;

A – coeficientul de corecție a consumului mediu de combustibil pentru anotimp;

Q – sporul de consum de combustibil pentru anumite condiții de exploatare;

Coeficientul de utilizare a parcursului CUPs se determină cu relația de mai jos,în care P1,P2 și P reprezintă în ordine:parcursul cu încărcătură,parcursul fără încărcătură și parcursul total:

Pentru transporturile efectuate în condiții speciale de exploatare

În cazul automobilelor care execută transporturi de mărfuri în condiții speciale,pentru calculul consumului normat de combustibil se utilizează următoarea relație de calcul:

în care Sb – coeficientul special de corecție.

Ceilalți coeficienți au aceeași semnificație ca în relațiile de mai sus.În cazul în care coeficientul special de corecție (Sb) a fost determinat iarna,în relația de mai sus nu se mai aplică coeficientul de anotimp(A) urmând ca la expirarea perioadei de iarnă,să se procedeze la redeterminrea valorii acestuia.

Pentru transporturile de mărfuri efectuate în trafic internațional

Pentru transporturile internaționale de mărfuri,consumul normat de combustibil (Cn) se calculează cu relația:

în care :

c – este consumul specific suplimentar pentru sarcină (l/t 100 km.echiv.)

G – greutatea sarcinii transportate (t)

Pe,Cm,A, Q – au semnificațiile arătate mai sus.

METODE DE ÎNREGISTRARE ȘI VERIFICARE A ACTIVITĂȚII DESFĂSURATE DE CONDUCĂTORUL AUTO (AUTOVEHICUL)

TAHOGRAFUL

Tahograful este un aparat de control și înregistrare, care conține un indicator de viteze, un contor pentru kilometrii parcurși și un aparat de înregistrare care marchează pe diagramă: kilometri parcurși, timpul de mers și de staționare a autovehiculului, viteza momentană în dependență de timp, precum și ora la care s-a închis sau s-a deschis aparatul la începutul și sfârșitul activității de transport, cât și în timpul desfășurării acesteia.

Tahograful contribuie la creșterea securității circulației pe șosele, face mai economică exploatarea autovehiculelor, permite simplificarea evidențelor de exploatare și constituie o bază sigură și corectă de urmărire a activității șoferului și autovehiculului.

Tahograful este un martor sigur în caz de accident, deoarece de multe ori depozițiile martorilor diferă mai ales în aprecierea subiectivă a vitezei, care, pentru stabilirea vinovăției, este adesea cea mai importantă, înregistrările furnizate de aparat permit însă stabilirea cu precizie a vitezei înaintea accidentului și eventual după accident, precum și momentul precis când s-a produs acesta.

Descrierea și funcționarea tahografului

Tahograful se compune din următoarele grupuri de mecanisme și piese :

1. Placa de bază — pe care sunt montate : mecanismele de înregistrare a vitezei, distanței parcurse, timpului de circulație și staționare, precum și transmisia contorului kilometric, contactele becului de semnalizare a vitezei maxime prestabilite, placa cu borne pentru conectarea la sursa de curent electric și priza pentru cuplarea cablului de antrenare (cablu ds kilometraj).

2. Carcasa — o piesă turnată de formă cilindrică, pe care se fixează : placa de bază, contorul kilometric și cuțitul pentru crestarea pe diagramă a diferitelor momente în care se închide sau se deschide aparatul. Pe flanșa carcasei este prevăzut un adaos de turnare pentru fixarea capacului și scobitura pentru clichetul încuietorii.

3. Capacul — fixat de carcasă printr-o balama. Pe acesta sunt fixate mecanismul ceasornic, indicatorul de viteză, diagrama de înregistrare, încuietoarea, becurile pentru iluminarea cadranului, becul de semnalizare a vitezei maxime prestabilite și cadranul.

Funcționarea tahografului se realizează cu ajutorul unui arbore flexibil (cablu de kilometraj), care asigură transmiterea mișcării de la cutia de viteze a autovehiculului, la aparatul propriu-zis.

a) Mecanismul pentru măsurarea și înregistrarea vitezei.

Funcționează pe principiul variației forței centrifuge în funcție de turație.

De la cablul flexibil mișcarea este transmisă la un regulator centrifugal, care acționează atât un ac indicator care arată pe cadran viteza de circulație în orice moment cât și o peniță de înregistrare, care trasează pe diagrama de înregistrare, viteza cu care a circulat autovehiculul (fig.1)

Fig.1. Înregistrarea pe diagramă a vitezei

b) Mecanismul pentru măsurarea și înregistrarea distanței parcurse

De Ia cablul flexibil mișcarea este transmisă la un mecanism cu camă
care acționează o peniță de înregistrare ce trasează pe diagramă o linie
frântă ca în figura 2.

Fig.2 Înregistrarea pe diagramă a distanței parcurse

Forma camei este aleasă astfel încât înălțimea înregistrării de 1 mm corespunde unei distanțe parcurse de 1 km, înălțimea unui segment de înregistrare este de 5 mm reprezentând 5 km parcurși. La o rotație completă a camei, penița trasează pe diagramă două segmente de linie frântă, ceea ce corespunde cu o distanță de 10 km parcurși. Acționarea contorului kilometric este asigurată tot de către cablul de antrenare de la came, mișcarea se transmite la un mecanism cu clichet care acționează tamburii cu cifre. O cifră a primului tambur corespunde distanței de 100 m parcurși. Capacitatea totală a controlului este de 9 999,9 km

c) Mecanismul pentru înregistrarea timpului în circulație și staționare

Este un vibrator format dintr-o greutate, care, în timpul staționării autovehiculului, este ținută în echilibru instabil cu ajutorul unui arc. Când autovehiculul este în circulație, datorită trepidațiilor, greutatea începe să vibreze, iar penița de înregistrare, fixată pe aceasta, va trasa pe diagramă o linie groasă (grosimea 2—3 mm). Atunci când autovehiculul staționează, penița trasează pe diagramă o linie subțire, înregistrarea timpului de circulație și de staționare este arătată în figura 3

Fig.3 Înregistrarea pe diagramă a timpului în circulație și în staționare

O rotație completă a diagramei de înregistrare se execută în 24 ore.

d) Mecanismul ceasornic funcționează 5 zile de la întoarcerea completă.

Funcționarea lui se poate verifica vizual urmărind mișcarea acului indicator de secundă.

e) Instalația electrică, iluminare și semnalizare

Pe partea din spate a plăcii de bază este amplasată plăcuța cu borne pentru legarea aparatului la sursa de curent electric (acumulatorul autovehiculului). Borna care alimentează circuitul becurilor de iluminare a cadranului se introduce astfel încât acestea să se aprindă concomitent cu iluminarea aparatelor de bord ale autovehiculului, iar borna care alimentează circuitul becului de semnalizare a vitezei maxime prestabilite, se montează astfel încât acesta să fie sub curent începând din momentul introducerii cheii în contactul de pornire a autovehiculului.

Înregistrarea deschiderii și închiderii aparatului

Fiecare deschidere și închidere a capacului aparatului se înregistrează prin tăierea marginii diagramei de înregistrare, cu ajutorul cuțitului fixat pe carcasă. Tăierea marginii diagramei indică precis ora la care s-a închis și deschis aparatul.

Funcționarea în bune condițiuni a tahografului este întotdeauna determinată de montarea corespunzătoare a cablului flexibil de antrenare care asigură transmiterea mișcării de la cutia de viteze a autovehiculului la aparat.

La montarea cablului de antrenare se impune a fi respectate următoarele condiții din figura 4:

raza curburilor să nu fie mai mică de 200 mm atât la ieșirea din cutia de viteze sau cutia reductoare cât și la intrarea în tahograf;

cablul de antrenare trebuie să fie montat în linie dreaptă pe o lungime de cel puțin 60-70 mm, măsurată de la manșonul de sertizări;

Fig.4 Condiții de respectat la montarea cablului de antrenare

pentru menținerea în timpul exploatării, în poziție corectă. cablul va fi fixat la montare cu bride ; distanța maximă dintre bridele de fixare este de 400 mm.

După executarea operațiunilor de montaj. în mod obligatoriu, cablul de antrenare se sigilează atît la priza de la cutia de viteze cât și la cea a tahografului.

Plecarea în cursă cu cablul de antrenare nesigilat sau cu sigiliile rupte este interzisă.

DESCRIEREA DIAGRAMEI TAHOGRAF

Diagrama de înregistrare se prezintă sub forma unui disc circular confecționat dintr-o hârtie specială, pe care, în urma atingerii cu un corp ascuțit, rămân urme sub forma unor linii de culoare roșie sau neagră.

Diagrama este împărțită în următoarele zone :

Zona înregistrării vitezelor în care sunt marcate, sub formă de cercuri concentrice, treptele de viteză din 10 în 10 km/h. Câmpul vitezelor este cuprins în limitele 0 – 90 km/h.;

Zona înregistrării timpului în circulație și în staționare – în care sunt marcate, diviziuni de timp (ore și minute), cea mai mică diviziune reprezentând 5 minute.

Timpul în circulație se înregistrează sub forma unei benzi (linie îngroșată), iar timpul în staționare sub forma unei linii subțiri;

Zona înregistrării distantei parcurse – în care sunt marcate cu linie întreruptă șase cercuri concentrice. Distanța între două cercuri este de 1 mm, ceea ce corespunde pe teren cu 1 km parcurs.

Distanța parcursă se înregistrează pe diagramă sub forma unor linii frânte care întretaie cercurile concentrice. înălțimea unui segment este de 5 mm și corespunde unei distanțe de 5 km parcurși de autovehicul.

Pe marginea exterioară a diagramei de înregistrare este marcat timpul în ore și minute, de la 0 – 24, cea mai mică diviziune reprezentând 5 minute.

Pe această zonă se marchează ora la care s-a închis sau s-a deschis aparatul, prin tăiere cu ajutorul cuțitului montat pe carcasă.

În partea centrală a diagramei se înscriu următoarele date :

numărul de înmatriculare al autovehiculului

seria foii de parcurs

destinația

data

indicațiile contorului kilometric la plecarea și sosirea din cursă.

Fiecare diagramă reprezintă rezultatul activității autovehiculului pe o perioadă de maximum 24 ore

Pe baza înregistrărilor de diagramă se poate reconstitui (dacă se cunoaște itinerariul) întreaga desfășurare a cursei, fiecare km parcurs, viteza cu care a circulat autovehiculul pe diferite porțiuni sau pe întreg traseul, timpul în circulație și toate opririle și staționările.

Diagrama permite stabilirea următoarelor date :

ora introducerii și scoaterii acesteia din aparat :

începutul și sfârșitul activității autovehiculului (ora de ieșire și intrare în garaj) ;

distanța parcursă în kilometri;

timpul în circulație și staționare ;

viteza medie pe diferite porțiuni din traseu ;

viteza maximă cu care a circulat autovehiculul pe anumite porțiuni din traseu.

La stabilirea datelor înregistrate pe diagramă, se va avea în vedere ca totdeauna citirea să se facă în sensul rotirii acelor de ceasornic, urmând ordinea cronologică a orelor marcate pe marginea exterioară a diagramei.

Elementele înregistrate pe diagramă se stabilesc astfel :

ora introducerii diagramei în aparat se determină prin crestătura. care apare pe marginea diagramei la ora după care încep înregistrările;

ora scoaterii diagramei din aparat se stabilește prin crestătura care apare pe marginea diagramei la ora după care nu mai apar înregistrările ;

începutul activității autovehiculului (plecarea din garaj) se stabilește prin ora la care încep înregistrările;

sfârșitul activității autovehiculului (sosirea în garaj) se stabilește prin ora la care se termină înregistrările;

distanța parcursă în km și care se determină în două moduri;

prin diferență între cifrele citite pe contor la sosire și la plecare, care se află înscrise în partea centrală a diagramei;

prin numărarea liniilor care întretaie cercurile de distanță, înălțimea unei linii fiind de 5 km. Fracțiunile se stabilesc știind că între două cercuri distanța este 1 km ;

timpul în circulație se stabilește prin măsurarea în ore și minute a porțiunilor de linie îngroșată, folosind diviziunile de pe marginea zonei în care se face înregistrarea ;

timpul în staționare se stabilește prin măsurarea porțiunilor trasate cu linie subțire ;

viteza medie se stabilește prin apreciere observând atent curba vitezei ;

Viteza maximă este dată de locul în care curba înregistrării vitezei a atins înălțimea maximă

În figura 5 este reprezentat un exemplu de înregistrare, în care sunt arătate toate datele ce se pot culege de pe diagramă.

înregistrarea vitezelor;

timpul în circulație și staționare;

distanța parcursă;

autovehiculul staționează.

6,15 ora la care s-a introdus diagrama în aparat și apoi s-a închis;

6,30 – 6,52 autovehiculul se deplasează la locul de încărcare; ora 6,30 reprezintă începutul cursei ;

6,25 – 7,15 încărcarea autovehiculului (staționare la încărcare);

autovehiculul se deplasează și se oprește pentru distribuirea mărfii la diferite puncte ;

20 minute staționare ;

autovehiculul este dirijat, și se deplasează la un nou loc de încărcare ;

autovehiculul a parcurs o distanță de 31 km ;

staționare 34 minute ;

distribuirea mărfii la diferiți beneficiari ;

autovehiculul este condus defectuos, neeconomic, cu treceri de la o viteză mică la o viteză mare. Viteza maximă 88 km/h, viteza medie 56 km/h.

timp de staționare. Tahograful este deschis de la ora 11,50 – 12,12.

Pentru obținerea înregistrărilor realizate de tahograf pe diagramele de înregistrare, este necesar ca acestea să fie introduse zilnic în aparat.

Operațiile legate de introducerea diagramelor în aparat se execută, în toate cazurile, de către șofer.

Diagrama de înregistrare completată, în partea centrală, cu datele arătate mai sus, se montează pe locul de antrenare, prevăzut în partea din spate, a mecanismului ceasornic, în așa fel încât marginea acesteia să fie sub agrafa plăcuței de reazem. Diagrama se rotește astfel încât între semnele rotii ale agrafei să fie indicată ora exactă din acel moment, după care se fixează rozeta elastică.

Se atrage atenția că montarea necorespunzătoare a diagramei, nefixarea ei cu ajutorul rozetei elastice, conduce la neefectuarea înregistrărilor.

Diagramele de înregistrare se emit zilnic odată cu foile de parcurs.

În cazul curselor interurbane, a căror durată depășește 24 ore, se emit diagrame, în număr egal cu numărul zilelor în care urmează a se desfășura cursa, plus 2—4 diagrame de rezervă.

Fig.5 Diagrama folosită ce se predă de șofer impiegatului la sosirea din cursă

Numărul diagramelor de înregistrare emis la plecarea în cursă se înscrie în foaia de parcurs, în partea dreaptă, sub numărul foii de parcurs.

Schimbarea diagramelor în parcurs, de la o zi la alta, se face de către șofer și totdeauna după 24 ore de la introducerea primei diagrame în aparat (plecarea in cursă).

Defecțiuni ce pot apare în funcționarea tahografelor datorită unei manipulări greșite sau provocate cu intenție

Ca urmare a unei manipulări necorespunzătoare a aparatelor și în multe cazuri chiar datorită unor acțiuni intenționate din partea șoferilor, în cursul exploatării tahografeior, s-au înregistrat numeroase defecțiuni, dintre care cele mai frecvente sunt :

îndoirea suporților penițelor înregistratoare, acțiune ce conduce la blocarea lor și implicit la neefectuarea înregistrărilor ;

deteriorarea vârfului penițelor prin lovire sau tocire anormală prin folosirea de materiale abrazive, situații ce conduc de asemenea, la neefectuarea înregistrărilor ;

ruperea intenționată a suporților penițelor sau prin montarea necorespunzătoare a diagramei;

ruperea suportului peniței de înregistrare a vitezei, datorită circulației cu viteză de peste 90 km/h etc

Metodologia efectuării controlului asupra funcționării tahografelor și utilizării diagramelor tahografice pentru urmărirea activității autovehiclelor

Organele de control verifică, în legătura cu funcționarea tahografelor și utilizarea diagramelor tahografice pentru urmărirea activității autovehiculelor, următoarele probleme :

1. La plecarea autovehiculelor din garaj

îndrumarea în cursă a autovehiculelor ce vor executa transporturi numai dacă aparatul tahograf funcționează ;

emiterea de către personalul autocoloanelor (autobazelor) a numărului de diagrame necesar introducerii în aparat pe toată durata executării transportului;

înscrierea, în partea centrală a diagramei, a datelor de identificare (nr. de înmatriculare, seria foii de parcurs, data, indicația contorului Ia plecare);

introducerea corectă a diagramei în aparat;

întoarcerea mecanismului ceasornic al aparatului și reglarea mecanismului de înregistrare a timpului în circulație și staționare ;

dacă, cablul de antrenare (kilometraj) este montat conform prescripțiilor tehnice ;

existența sigiliilor aplicate atât în aparat cât și la capetele cablului de antrenare.

2. În parcurs

funcționarea normală a tahografului.

se analizează diagramele și se stabilește dacă au fost respectate : viteza legală, traseul programat și staționările în locurile prevăzute.

În toate cazurile, organul de control înscrie în foaia de parcurs, locul, data, ora, când a fost efectuat controlul, deschiderea aparatului, constatările și măsurile luate. Se indică obligatoriu numărul autorizației (ordinului) de control și numele și prenumele citeț.

3. La sosirea în garaj

funcționarea normală a tahografului ;

înscrierea pe diagrame a indicațiilor contorului kilometric la. sosire ;

dacă șoferul a restituit sau are asupra sa în vederea restituirii toate diagramele primite la plecarea din garaj ;

starea cablului de antrenare : dacă este montat corespunzător, dacă sigiliile sunt intacte ;

dacă personalul din autobază analizează activitatea autovehiculelor pe baza înregistrărilor de pe diagramele tahografice și ia măsuri pentru cazurile de depășire a vitezei legale, nerespectării itinerariului programat și nejustificării staționărilor în afara celor normale.

Utilizarea aparatelor tahograf și verificarea integrală a datelor furnizate de acestea prin măsuri de organizare a exploatării tehnice și comerciale a parcului auto și reproiectarea sistemului informațional

Deși s-a insistat permanent pentru folosirea optimă a aparatelor tahograf (căutându-se diferite forme de organizare) și s-au introdus reglementări corespunzătoare, până în prezent nu s-a reușit să se găsească un sistem de lucru care să permită cea mai bună utilizare a acestei tehnici datorită paralelismului elementelor informatice cuprinse în documentul primar „Foaia de parcurs" și în „Diagrama tahograf”.

Datorită acestei cauze, efectul final al dotării cu aparate tahograf s-a rezumat numai la o simplă completare a datelor înscrise de șofer în foaia de parcurs cu cele cuprinse în diagramă care de cele mai multe ori nu a dat nici un rezultat. La aceasta s-a adăugat și unele tendințe din partea șoferilor de a împiedica funcționarea în bune condițiuni a aparatelor tahograf în intenția de a anula posibilitatea evidențierii cazurilor de depășire a vitezei legale, sau a efectuării unor parcursuri nejustificate.

Existența elementelor de timp și de parcurs în foaia de parcurs prin înscrierile efectuate de șofer de la plecarea și până Ia înapoierea în garaj și determinarea tuturor componentelor de costuri din aceste elemente, minimalizează, în actualul sistem, valorificarea datelor furnizate de diagramele tahograf.

Pentru diminuarea acestor neajunsuri, este necesar a se reduce la minimum necesar informațiile cuprinse in foaia de parcurs, aceasta urmând a fi completată cu elementele de timp și parcurs extrase din diagrame, astfel încât finalizarea prestației din punct de vedere financiar și economic să nu fie posibilă decât prin funcționarea aparatului tahograf pe toată perioada derulării transportului.

a) Pentru ambele categorii de transport (marfă și călători), la ieșirea din unitate a autovehiculelor șoferul este obligat să aibă asupra sa :

foaia de parcurs, pentru autovehiculele transport marfă și pentru autovehiculele transport persoane ;

aparatul tahograf în bună stare de funcționare ;

date referitoare la mijlocul auto și la personalul de bord ;

cantitățile de combustibil și de ulei aprobate și efectiv alimentate înainte de plecarea în cursă ;

notări ale șoferului și ale organelor de control, în timpul desfășurării cursei ;

locul fixat pentru parcarea autovehiculului, după terminarea activității.

S-a pretins menținerea elementelor de identificare ale autovehiculului și șoferului, deoarece această foaie de parcurs își menține și funcția de autorizare a circulației autovehiculul în afara unității.

După sosirea autovehiculului din cursă, determinarea parcursului efectiv și echivalent precum și a elementelor de costuri ce derivă din acest parcurs (consum combustibil, anvelope, procese tehnologice etc.) se fac numai în funcție de numărul de km. evidențiați de diagrama (diagramele) tahograf, pe fișa de calcul a foii de parcurs

b) Pentru transportul de mărfuri

În afara elementelor comune ambelor categorii de transport, foaia de parcurs pentru autovehiculele transport marfă conține următoarele elemente specifice :

programul de lucru ;

staționările intervenite în parcurs și motivul producerii lor.

Înscrierea denumirii expeditorului, a rutei de dirijare și a programului de lucru, dau posibilitatea organelor de control să constate dacă la un moment dat autovehiculul se găsește sau nu în cursă legală.

Defalcarea staționărilor mai mari de 30 de minute efectuate de șofer prin înscrierea locului unde se produc, momentul de început al acestuia, precum și motivul care l-a generat (sau le-a generat) permite urmărirea desfășurării traseului parcurs de autovehicul, prin compararea elementelor din foaia de parcurs cu cele furnizate de diagrama tahograf.

Tarifarea și decontarea prestațiilor se face pe baza documentelor comerciale (bon, scrisoare de transport) confirmate de expeditori, care trebuie să conțină elemente de timp și parcurs în concordanță cu cele existente în diagrame.

c) Pentru transportul de călători

Foaia de parcurs pentru autovehiculele transport persoane conține următoarele elemente specifice :

sarcina de transport ;

elemente de gestiune (bilete și bani personali) ;

desfășurarea executării curselor și a veniturilor realizate,

Înscrierea în foaia de parcurs a traseului cursei și a planului de venituri permite cunoașterea sarcinii de transport de către șofer și contribuie la eliminarea posibilității executării unor curse neordonate.

Gestiunea de bilete și desfășurarea curselor dau posibilitatea organelor de control să constate eventualele abateri de la legalitatea transporturilor de călători, precum și desfășurarea în timp și spațiu a curselor.

Necesitatea desfășurării activității după acest sistem

Existența elementelor de parcurs și timp în diagrama tahograf în paralel cu cele cuprinse în foaia de parcurs, așa cum s-a lucrat în trecut, minimalizează valorificarea datelor furnizate de diagramele tahograf.

Actuala foaie de parcurs cuprinde unele rubrici în care se înscriu, date referitoare la consumul de combustibil, rulajul anvelopelor și timpul de plată al șoferului de către personalul autocoloanei, după executarea sarcinii de transport. Prezența în foaia de parcurs a acestor date nelegate de desfășurarea procesului de transport, printre care și parcursul efectiv defalcat pe categorii de drum creează șoferului convingerea că activitatea sa poate fi evidențiată și în cazul nefuncționării aparatului tahograf.

Spre deosebire de vechile foi de parcurs, noile foi cuprind elementele amintite, precum și fișele de calcul pentru determinarea componentelor de costuri.

TRASEELE DE CIRCULAȚIE

Printr-un traseu de circulație auto se înțelege o cale de comunicație destinată deplasării permanente a automobilelor după un program anumit.

Pot să fie stabilite și trasee de circulație auto fără sa existe un program anumit și o deplasare permanentă de automobile.

La determinarea traseului de circulație auto trebuie să se țină seama de lungimea traseului, starea de viabilitate și declivitățile drumului, intensitatea traficului de circulație, auto, existența unui număr cât mai mic de intersecții a traseului auto cu calea ferată etc.

Circulația pe traseele auto se poate, face prin circulația directă sau circulația pe secții.

Circulația directa are loc atunci când automobilul parcurge întregul traseu, de la un punct de încărcare la punctul de descărcare în ambele sensuri. In acest caz, automobilul poate fi deservit de personalul de bord în următoarele variante :

transportul se execută de un singur șofer, iar în unele cazuri acesta este secondat de un ajutor de șofer ;

transporturile se execută de o tură de șoferi, care se schimbă în timpul cursei, șoferul de rezervă fiind prezent la bord ;

transportul se execută cu schimbul de mai mulți șoferi, fiecăruia revenindu-i una sau mai multe secțiuni din traseu.

Circulația pe secțiuni – situație mai rară în țara noastră, are loc când traseul este divizat pe porțiuni numite secții. În astfel de situații se procedează la transportarea mărfurilor după următoarele variante :

din automobil în alt automobil sau remorcă ;

din automobil pe platforme sau în magazii de depozitare ;

transbordarea de palete sau de containere ;

schimbare de remorci sau semiremorci.

Stabilirea timpului total de transport t (în exploatare) pe un anumit traseu se poate face cu ajutorul relației :

în care

tc — timp în circulație ;

tst— timp în staționare.

în care:

toc este timpul total pentru efectuarea operațiunilor comerciale, în h ;

— timpul total pentru efectuarea operațiunilor de încărcare-descărcare, în h ;

— timpul total afectat pentru odihnă pe timpul nopții (repaus), în h.

Relația este valabilă pentru ambele tipuri de circulație, directă și pe secții.

Circulația mărfurilor

Prin noțiunea de circulație a mărfurilor în transporturile auto se înțelege volumul de mărfuri in tone transportate sau de transportat cu mijloace auto între două localități în ambele sensuri și raportat la o perioadă determinată de timp (ore, zi, lună etc).

Circulația mărfurilor poate avea caracter constant sau variabil în timp, în funcție de necesitățile de transport ale obiectivelor economice respective. Gradul de neuniformitate al circulației mărfurilor este caracterizat prin coeficientul de neuniformitate al circulației mărfurilor pe o perioadă dată (de obicei anual) și anume:

Fig.1 Neuniformitatea circulației mărfurilor în cursul anului

în care :

K – coeficientul de neuniformitate al circulației mărfurilor;

Mmaxim – media volumului maxim al circulației mărfurilor, în tf ;

Mmediu – media volumului mediu al circulației mărfurilor în tf.

Pentru aprofundarea acestei probleme, se poate determina valoarea lui K pentru fiecare fel de marfă luat în parte. Indiferent dacă problemele sunt privite global sau pe fel de marfă, esențial este faptul că circulația mărfurilor, de cele mai multe ori are variații mari chiar de la o lună la alta, de unde rezultă necesitatea stringentă a studierii datelor statistice la elaborarea și defalcarea planului de transport.

În figură este prezentat un exemplu de grafic al neuniformității circulației mărfurilor în cursul unui an. Se observă că la cazul ales, lunile august și septembrie prezintă perioade, de vârf în exploatarea auto. pentru produsul sau produsele luate în considerație.

Circulația mărfurilor pentru un punct de exploatare se poate explica prin relația :

M = Mi + Me (ti)

unde :

M este suma valorilor de mărfuri intrate și expediate, în tf;

Mi — volumul total de mărfuri intrate, în tf;

Me — volumul total de mărfuri expediate, în tf.

În cazul punctelor de încărcare-descărcare unde se efectuează și operații de tranzit, circulația mărfurilor se poate exprima prin relația :

în care Mt este volumul total al mărfurilor în tranzit în tf.

În acest caz, M este suma valorilor de mărfuri intrate, expediate si tranzitate, în tf.

Pentru determinarea circulației mărfurilor într-o secțiune a unui traseu (punctele A și B), analiza trebuie făcută prin luarea în considerație a ambelor sensuri, adică :

Af – MAB + MBA [tf].

unde :

M – suma volumelor de mărfuri, atât în sensul AB cât și în sensul BA;

MAB – volumul total de mărfuri în sensul A B;

MBA – volumul total de mărfuri în sensul BA

CURENȚII DE TRAFIC

Cunoașterea amănunțită a surselor de producție și a centrelor de consum pe de o parte, și a circulației mărfurilor pe de altă parte, constituie principala condiție impusă în vederea determinării curenților de trafic de mărfuri.

Curenții de trafic reprezintă cantitatea de trafic transportată, sau de transportat, pe o perioadă de timp dată, exprimată în tone-forță pe unitate de timp.

Drept exemple, la curenții de trafic de mărfuri, se pot cita cantitatea mărfurilor transportate în curs de un an pe o anumită rută, cantitatea mărfurilor intrată și expediată în curs de o lună prin stația de colectare și expediere a mărfurilor etc.

În general, se poate spune că un curent de trafic reprezintă variația cantitativă a unei categorii de lucrări pe o perioadă de timp anumită, pe un traseu anumit, într-un singur sens al acestuia.

Vizual, se pot reprezenta curenții de trafic și prestațiile de trafic în rețeaua traficului ca un sistem de benzi în care lățimea benzii corespunde noțiunii de curent de trafic, iar suprafața benzii constituită din înmulțirea lățimii benzii (adică a curentului de trafic) cu lungimea benzii (adică a drumului parcurs) corespunde tocmai noțiunii de prestație de trafic (fig. 2)

Fig.2 Curenții de trafic (A-originea traficului; B-punctul terminus; C-sensul traficului)

Fig.3 Punct de trafic cu mai multe puncte terminus (O-originea traficului)

Fig.4 Rețea de trafic cu mai multe puncte de trafic (A-un singur punct terminus)

Deci dacă se urmăresc curenții de trafic, trebuie să se clarifice originea și punctul terminus al traficului respectiv, adică al extremității traficului. Atât originea cât și punctul terminus al traficului sunt legate de condiții geografice, condiții economice etc.

Originile și punctele terminus ale curenților de trafic se pot repartiza în spațiu, fie sub forma unui punct de trafic – cazul unei singure origini de trafic – ca de exemplu o mină de cărbune, o carieră de piatră, fie sub forma unei rețele de trafic în cazul unei suprafețe ce cuprinde mai multe puncte de trafic, deci origini multiple, ca de exemplu: un sector agricol, o exploatare forestieră etc.

În fig. 3 – 5 sunt exprimate vizual câmpurile vectoriale, în cazul unui punct de trafic cu mai multe puncte terminus și în cazurile unor rețele de trafic cu unul sau mai multe puncte terminus.

În procesul analizării originilor și punctelor terminus ale traficului de mărfuri, importante nu sunt numai caracteristicile surselor de producție și ale centrelor de consum, ci și căile de comunicație, în general, și rețeaua de drumuri în special.

Curenții de trafic de mărfuri – pe lângă cele arătate mai sus – prezintă variații și în ceea ce privește felul și volumul mărfurilor, chiar în cazul unor intervale relativ scurte de timp. De aici rezultă importanța analizei de perspectivă în diferite situații a curenților de trafic în transportul auto.

Curenții de trafic pot: avea valori diferite, atât: pentru fiecare fel de marfă, cât și pentru întregul trafic de produse ce se deplasează cu automobilele

CIRCUITE DE TRANSPORT

Efectuarea transporturilor cu automobilele se face prin deplasarea acestora între stațiile de expediție și cele de destinație într-una din variantele următoare :

Circuitul alternativ sau pendular este acel circuit în care deplasarea autovehiculului se repetă de mai multe ori între punctele A și B.

La acest tip de circuit, din punct de vedere al încărcăturii, se pot întâlni cinci cazuri de exploatare, ale automobilului:

sarcină plină la ducere, neîncărcat ia întoarcere ;

sarcină plină la ducere, încărcat parțial la întoarcere ;

sarcină plină la ducere ; sarcină plină la întoarcere ;

neîncărcat la ducere, sarcină plină la întoarcere ;

încărcat parțial Ia ducere, sarcină plină la întoarcere.

Circuitul a sau c se întâlnește în special la transporturile de mărfuri pe distanțe de transport mici, cu precădere Ia transportul produselor de masă (nisip, balast, etc)

Circuitul inelar este acel circuit la care deplasarea se face pe un traseu, ce formează o linie închisă. Acest circuit se adoptă pentru rentabilizarea sporită a exploatării automobilelor în cazul unor localități dispuse pe un traseu închis.

Circuitul de colectare este acel circuit în care deplasarea autovehiculelor se face pe un traseu ce se caracterizează prin creșterea treptată a volumului de mărfuri încărcată în automobil.

Circuitul de distribuire este inversul circuitului de colectare(descreșterea treptată a cantității de mărfuri din automobil)

Circuitul radial este acel circuit în care transporturile se fac de la centru spre localitățile periferice.

PROGRAMELE ȘI GRAFICELE DE CIRCULAȚIE-MOD DE ÎNTOCMIRE

Programele și graficele de circulație garantează prin existența lor, buna organizare a activității de transport urban public de pasageri, întrucât prin acestea se coordonează activitatea de prestații de transport pentru publicul călător.

La elaborarea programelor și graficelor de transport se ține seama de faptul că cererea de transport nu este uniformă în cursul zilei, ci prezintă vârfuri, cu valori maxime dimineața și valori mai mici după amiaza,iar între vârfuri există perioade de solicitare mai redusă.

La întocmirea programelor și graficelor de circulație un rol important,în dimensionarea capacității de transport oferită,are stabilirea interstațiilor și tronsoanelor cu dificultăți de trafic, blocările și supraaglomerările de vehicule, la un moment dat.

Activitatea în traseu este influențată de o serie de factori care produc perturbări în respectarea programului de circulație. Stabilitatea programului de circulație depinde de:

factorul γ, definit ca raportul între timpul mediu de oprire în stații,conform programului,pentru schimbul de pasageri și intervalul programat între vehicule;

cadența și viteza de sosire în stație a pasagerilor;

durata îmbarcării;

reducerea șirurilor de pasageri acumulați:

1.1. MĂSURI PENTRU MICȘORAREA PROPAGĂRII ÎNTÂRZIERILOR

utilizarea de tehnologii moderne de taxare

încetinirea mersului vehiculelor după cel întârziat

evitarea întârzierilor,în cazul transportului cu autobuzele,prin depășiri ale vehiculelor de transport urban public ce staționează sau circulă încet

introducerea legăturilor radio

1.2. ETAPELE DE PROIECTARE ȘI DARE ÎN EXPLOATARE A UNEI LINII

se alege cel mai potrivit vehicul pentru fluxurile generate de zonele de atracție pe direcția de mers major,

se studiază pe hartă un traseu posibil de realizat,în funcție de fluxul de pasageri și obiectivele urbanistice ce trebuiesc servite;

se face o recunoaștere pe teren a traseului,a dotărilor minime existente și se stabilesc dotările necesare;

se întocmește schița traseului;

se stabilesc caracteristicile de exploatare ale viitoarei linii,utilizându-se următoarele relații:

60 pentru durata cursei;

pentru frecvența curselor;

pentru parcul circulant

pentru intervalul de urmărire (circulație)

pentru fluxul de pasageri,

unde:

lungimea traseului dus-întors, în km;

viteza medie de exploatare în km/h;

fluxul de pasageri pe secțiunea cu cea mai mare valoare;

capacitatea nominală a vehiculului;

BIBLIOGRAFIE

Dr. ing. Ioan TATAR ș.a. – Manualul operatorului de transport rutier, Ed.2007, București.

Dr. ing. Ioan TATAR ș.a. – Reglementări în domeniul transportului rutier de persoane, Ed.2007, București.

Dr. ing. Ioan TATAR ș.a. – Reglementări privind accesul la activitate si condițiile de efectuare a transporturilor rutiere, Ed.2008, București.

Ing. Herman FREIFELD ș.a. – Întrebări și răspunsuri pentru calificarea conducîtorilor auto, Ed.2000, București.

Ing. Gheorghe ION – Managementul Transporturilor – organizarea transporturilor, Ed.2001, București.

Ing. Gheorghe ION – Managementul Transporturilor – Transportul public urban de pasageri, Ed.2001, București.

ANEXE