Metode de Îngrijire a Diferitelor Tipuri de Păr

Metode de îngrijire a diferitelor tipuri de păr

Cuprins

Introducere

Capitolul 1 Structura pielii și părului

  1.1 Structura și funcțiile pielii

1.2 Structura firul de păr

1.3 Clasificări ale firului de păr

Capitolul 2 Metode de îngrijire a părului

2.1 Examinarea și pregătirea clientului 

2.2 Spălatul părului 

2.3. Tipuri de tratamente

Capitolul 3 Tratamente pentru diferite tipuri de păr

3.1 Tratamente  pentru păr uscat

3.2 Tratamente naturale pentru păr deteriorat 

3.3. Tratmente pentru păr vopsit și decolorat

Studii de caz

 Concluzii

Bibliografie

Argument

Am ales să scriu despre „Metodele de îngrijire ale diferitelor tipuri de păr” deoarece este o temă întotdeuna de actualitate. Toate femeile (chiar și bărbații) indiferent de vârstă sau statut social doresc să arate bine și să se bucure de un păr frumos și bine îngrijit. Și își vor dori să investească în această latură.

De-a lungul timpului, standardele privind frumusețea s-au modifcat constant.
Moda revine însă adesea la succesele în materie de haine sau coafură, căutând înspirație în anii trecuți.

Dacă azi ne coafăm în funcție de tendințele momentului, de structura și tipul firului de păr sau de fizionomie, în trecut lucrurile nu stăteau așa. Părul spunea mult mai mult despre un om decât faptul că avea sau nu grijă de el însuși.

De exemplu, în timpul Imperiului Roman, coafura spunea foarte mult despre o femeie: câți ani are, care este statutul ei social și starea civilă, care sunt credințele ei religioase. Femeile romane care faceau parte din înalta societate și din elită aveau părul lung și ondulat, vopsit într-un roșcat aprins sau prins într-un coc opulent. De asemenea, femeile ai căror soți aveau funcții importante, își presărau pulbere de aur în cap sau își ridicau părul pe cadre de fier. O altă formă prin care se putea distinge faptul că o femeie făcea parte din nobilime erau florile împletite în păr, tiarele, acele sau diverse bijuterii pentru păr.

Egiptenii au fost primii care au adoptat coafuri extravagante și erau pasionați și de îngrijirea părului, nu doar de coafarea lui. Foloseau un amestec de pământ și apă pentru a-și curăța părul și foloseau un fel de bigudiuri făcute din lemn, pe care își rulau părul și apoi stăteau la soare, pentru a crea un efect de cască, la fel ca și azi la coafor. Romanii foloseau bigudiuri de fier sau chiar un ondulator rudimentar, rulându-și părul pe moațe de fier. De altfel, și perucile extravagante, cu coafuri foarte înalte și ondulate erau la modă în rândul civilizațiilor antice.

În Grecia antică femeile purtau părul lung, strâns la spate în coc, iar bărbații purtau mereu părul foarte scurt și și-l rădeau periodic.

În Asia antică, chinezoaicele își țineau părul lung, împletit în codițe, iar cele măritate își țineau părul strâns la spate, într-un fel de nod. Bărbații își rădeau partea din față a capului, iar în spate își lăsau părul foarte lung, pe care îl împleteu într-o codiță cu fire de mătase.

În Japonia bărbații își rădeau tot așa părul, însă pe cel din spate îl țineau la o lungime medie și îl prindeau într-o coadă scurtă de cal. Pe masură ce secolele au trecut, asiaticii au început să folosească și ei diverse bijuterii pentru a-i împodobi părul.

În Africa bărbații își prindeau părul în mai multe codițe, pe cap, așa cum se poartă și azi în cazul afro-americanilor. Luptătorii africani își lăsau părul să crească până la șolduri, în timp ce femeile și bărbații care nu luptau în armată își rădeau părul complet. În foarte multe părți din Africa oamenii își colorau părul folosind grăsimi animale, vegetale sau pământ roșu. Indienii aborigeni de pe Coasta de Est a Americii aveau părul ras complet, cu o șuviță de păr care le încercuia capul iar restul indienilor aveau cozi lungi, împletite și decorate cu pene colorate.

Civilizațiile moderne au adus coafarea tot mai aproape de ceea ce este azi. De exemplu, în secolul XVI, Regina Elisabeta a introdus moda perucilor roșii, care a ținut pe toată durata secolului XVII. În secolul XVIII însă a început adevarata epocă a perucilor, când atât femeile cât și bărbații purtau peruci sofisticate, cu păr lung și ondulat sau peruci foarte înalte și decorate. Se purta însă și părul natural, foarte lung, prins în diverse tipuri de cocuri și cozi și decorat cu funde și flori. În secolul XX oamenii au început să fie din ce în ce mai influențați de arta cinematografică și frizurile au început să fie tot mai futuriste. Femeile au început să poate părul scurt sau în bob clasic, s-au vopsit în diverse culori și au început să folosească bigudiuri uscate sau umede, plăci pentru întins părul sau ondulatoare. Restul, e istorie doamnele: părul lung – un imperativ al epocii; domnii: părul scurt și mustața.

Începutul secolului se caracterizează, din punct de vedere al coafurii, prin aceeași complexitate ca și creația vestimentară. De reținut este faptul că, în această perioadă, predomina în primul rând coafurile ample, voluminoase, așezate în valuri care să pună în evidență trăsăturile feței.

Capitolul 1. Structura pielii și părului

  1.1. Structura și funcțiile pielii

Pielea (cutis) constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor orificii cu o semimucoasă (parțial cheratinizată) și care, în interiorul cavităților respective, devine o mucoasă propriu-zisă. Pielea reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care asigură o sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice și microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale metabolismului și îndeplinește de asemenea un important rol de termoregulație, execută funcțiile de respirație, conține rezerve energetice, leagă mediul înconjurător cu tot organismal.

Structura pielii

Pielea este constituită din 3 învelișuri:

– epidermul de origine ectodermică,

– dermul

– hipodermul (stratul celular subcutanat) de origine mezodermică (mezenchimală).

Epidermul

Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos, cornificat, celulele sale fiind în permanență regenerare. El este lipsit de vase sangvine, nutriția celulelor are loc prin difuzarea limfei interstițiale din derm, prin intermediul membranei bazale și prin spațiile înguste (de cca 10 milimicroni), care separă între ele celulele vitale ale acestui strat. Epidermul este un protector mecanic contra pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii și împiedică pătrunderea microbilor în ele. Celulele epidermului se împart, după origine, aspect microscopic și funcții, în două linii distincte: keratinocitele, care constituie marea majoritate a masei celulare și melanocitele mult mai puțin numeroase.

Keratinocitele provin din celulele stratului bazal, care se divid permanent, celulele fiice fiind împinse spre suprafață. Se realizează astfel o mișcare celulară lentă-ascendentă, în cursul căreia ele se încarcă progresiv cu keratină. Melanocitele elaborează pigmentul melanic, care, eliberat din ele, este stocat atât în celulele epidermice (mai ales în stratul bazal) cât și în macrofagele dermice, care astfel devin melanofore. Embriologic, ele provin din creasta neurală sub forma de metaboliști care în cursul primelor luni de viață fetală migrează spre unele regiuni din sistemul nervos central (tuber cinereum, locus niger etc.), în peritoneu și în piele. În piele se așază între celulele bazale.

Stratul bazal (sau generator) este cel mai profund, fiind în contact cu membrana bazală. Celulele sale au un nucleu mare situat apical. La polul apical sunt dispuse granule de melanină, care are un rol fotoprotector, ferind acizii nucleici (mai ales ADN) de razele ultraviolete, cu acțiune inhibantă asupra acestora. Între celulele bazale se găsesc melanocitele și corpusculii senzoriali Merkel-Ranvier.[3]

Stratul spinos este situat imediat deasupra celui bazal, din care provine. În mod normal, el este alcătuit din 6-15 rânduri de celule poliedrice, care pe măsură ce urcă spre suprafață devin tot mai turtite. Ele sunt mai acidofile decât cele bazale, dar sunt intens vitale, acest strat fiind sediul unor transformări importante în eczemă sau în metaplazii, și în alte numeroase afecțiuni. Celulele sunt separate prin spații înguste de cca 10 milimicroni, prin care circulă limfa interstițială nutritivă, rare celule limfocitare și se găsesc terminații nervoase amielinice. Aceste spații reunite constituie „sistemul lacunar epidermic” în care coeziunea celulară e menținută prin punți intercelulare. Citoplasma celulelor se caracterizează pe lângă formațiunile obișnuite, prin filamente dispuse în mănunchiuri, numite tonofibrile. Ele au un rol important în sinteza keratinei (precursori).

Stratul granulos este situat deasupra celui precedent, fiind compus din 1-5 rânduri de celule turtite. Caracteristica lor e abundența granulațiilor citoplasmatice de keratohialină. Formează o barieră care împiedică pierderea apei. Această barieră este însă penetrată de gaze, lipide, vitamine, enzime, hormoni sexuali, radiații, glucoză, dar și de substanțe nocive (ex. nicotina).

Stratul lucid numit și stratul cornos bazal e format din celule bogate în glicogen, eleidină și grăsimi. Prezența glicogenului atestă existența unor procese vitale necesare etapelor finale în sinteza keratinei. Acest strat este ultimul strat vital al epidermului, care împreună cu stratul cornos profund constituie așa-numita „bariera epidermică” (barieră față de apă, substanțele chimice și microorganisme).

Stratul cornos este cel mai superficial. El este alcătuit din două straturi: stratul cornos profund sau conjunct și cel superficial sau disjunct numit și exfoliator. În cel profund celulele cornoase sunt alipite, în cel superficial celulele au conexiuni laxe, desprinzându-se la suprafață. Celulele cornoase normale au formă de solzi, nucleul este dispărut ca și organitele celulare, iar celula apare ca un sac format dintr-un înveliș de keratină și un conținut bogat în grăsimi osmiofile (lipoide de colesterol). Deasupra stratului cornos și amestecat cu celulele stratului disjunct, se găsește un strat funcțional (fiziologic) rezultat din prelingerea secreției sudoripare și sebacee, și din debriurile celulelor cornoase și a substanței intercelulare. Acest strat numit filmul sau mantaua (pelicula) lipo-proteică acidă a pielii (pH=4,5-5,5), conferă o protecție față de microorganisme și față de substanțele chimice. Pe suprafața pielii și între celulele stratului disjunct, se găsesc microorganisme din flora saprofită. Numărul acestor germeni scade treptat spre profunzime, ei fiind opriți la nivelul stratului conjunctiv.[3]

Dermul

Dermul constituie scheletul nerezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat (și totodată reunit) de epiderm prin membrana bazală.

Membrana bazală este alcătuită dintr-o împletire de fibre epidermice și dermice. Ea îndeplinește o funcție de filtru selectiv, pentru substanțele provenite din derm și care servesc la nutriția epidermului, dar constituie și a doua „barieră” pentru substanțele ce ar putea pătrunde din epiderm.

Dermul este compus din două straturi. Stratul superficial subepidermic cuprinde papilele dermice și o zonă subțire situată sub ele. El este denumit strat subpapilar și se caracterizează prin elemente fibrilare gracile, elemente celulare mai numeroase, substanța fundamentală mai abundentă și o vascularizație și inervație bogată (plexuri subpapilare). Stratul profund numit dermul propriu-zis sau corionul este mult mai gros, este mult mai rezistent și e compus preponderent din fibre colagenice, elastice și reticulare.Pielea este 7% din greutatea corporala.

Celulele sunt prezentate de fibroblaști, fibrociți, histocite, mastocite, limfocite și plasmocite cu specificul lor funcțional.

Substanța fundamentală afară de mucopolizaharide acide e bogată în apă, conține săruri (mai ales sodiu și calciu), proteine, glicoproteine și lipoproteine, glucoză (care la acest nivel are o concentrație identică cu cea din plasmă, în timp ce în epiderm este redusă la 1/3).

Hipodermul

Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile subiacente. El este alcătuit din lobuli de celule grase (lipocite) conținând trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și de izolator termic și mecanic. Acești lobuli sunt separați prin septe conjunctive, în care se găsesc vase și nervi. O structură tegumentară mai deosebită este linia apocrină. Ea se întinde de la axilă, în regiunea mamelonară și coboară convergent lateral spre perineu. Este alcătuită din aglomerări celulare clare ce, structural, se apropie de celulele glandulare mamare. În această accepțiune glanda mamară poate fi privită ca o glandă apocrină enormă cu o structură corelată cu funcția sa secretorie. Între modalitatea secretorie a glandei mamare și glandele apocrine sunt relații apropiate, în sensul că:

celulele secretă un conținut bogat de proteine;

tipul celular secretor se caracterizează prin „decapitarea” polului secretor al celulelor glandulare.

Anexele pielii

Anexele cutanate sunt reprezenate de fanerele și glandele pielii.

Fanerele sunt organe anexe ale pielii diferențiate la suprafața ei, cu funcție de apărare a organismului, fiind prezente la om sub forma unghiilor și a părului.

Unghia (unguis) este formată dintr-o lamă cornoasă dură, distală, numită corpul unghiei (corpus unguis), alcătuit din limbul și patul unghial și o rădăcină (radix unguis), situată proximal, corespunzând părții acoperite de un repliu cutanat, numit plica supraunghială, care se prelungește pe laturile unghiei. Plica acoperă lunula, porțiunea roză, palidă semilunară a corpului, care în profunzime, se continuă cu rădăcina. Lama unghială e formată dintr-o porțiune superficială dură și un strat profund moale. Stratul dur este regenerat de matricea unghială (porțiunea cea mai profundă a rădăcinei), în timp ce stratul moale ia naștere prin cornificarea celulelor patului unghial, pe care zace unghia. Sub marginea liberă a unghiei se găsește șanțul subunghial, la nivelul căruia epidermul, cu stratul său cornos, se continuă cu unghia, formând hiponichium-ul. Limbul unghiei este unghia propriu-zisă și este format din celule solzoase, cheratinizate. Cele de la suprafața limbului se continuă la nivelul plicii supraunghiale cu stratul cornos al epidermului formând eponichium (perionix).

Firul de păr este alcătuit din două părți: una externă, vizibilă, liberă, numită tulpină sau tijă și o parte ascunsă profund în derm, numită folicul pilosebaceu sau rădăcină (radix pili). Ultima se termină printr-o parte umflată ca o măciucă, numită bulb al părului (bulbi pili) creșterea părului se produce în regiunea bulbului. Bulbul, în partea sa cea mai profundă, prezintă o scobitură în care pătrunde papila dermică nutritivă a părului, intens vascularizată. Culoarea firelor de păr este diferită: blondă, roșie, castanie, neagră. Ea este determinată de un pigment brun-grăunțos sau roșiatic, care se formează în bulb. Părul alb al senectuții se datorește pătrunderii aerului în tijă.

Tija se dezvoltă din epiderm și este cornoasă, flexibilă, elastică, groasă între 0,006-0,6 mm, cu lungimea care variază între câțiva milimetri, până la peste un metru. Lungimea și densitatea variază regional și este legată de sex, pilozitatea fiind mai accentuată în regiunea capului, pe față la bărbat, în axile, în regiunea pubiană, pe torace și abdomen (la bărbat).

Foliculul pilosebaceu reprezintă o invaginație în profunzime a pielii, care prin vârful său ajunge până în hipoderm. El conține firul de păr și are anexate glanda sebacee și un o fibră musculară netedă, mușchiul piloerector.

Glandele pielii

Glanda sebacee este glanda acinoasă (în ciorchină). Ea o holocrină, sebumul secretat luând naștere prin degenerescența groasă a celulelor care căptușesc pereții glandei. În regiunile numite seboreice (nas, frunte, menton, ureche, mediosternal etc.) aceste glande sunt hipertrofiate, conferind regiunilor respective o onctuozitate și o reactivitate particulară. Funcția acestor glande este endocrino-dependentă (sistemul hipofizo-steroidic cortico-suprarenal și sexual). Ele secretă grăsimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermusului și părul, îi apără de apă, microorganisme, înmoaie pielea. Canalele glandelor sebacee se deschid de obicei în sacii pieloși.[3]

Glandele sudoripare sunt tubulare, fiind terminate cu un glomerul secretor. Ele sunt de două tipuri: glandele ecrine mai mici, dispuse aproape toată suprafața corpului și care se deschid direct la suprafața epidermului prin pori și glandele apocrine, mult mai mari, dispuse numai la nivelul axelor, în jurul mamelonului și la perineu. Glandele ecrine elimină produsul fără a modifica structura celulelor, ce rămân intacte: sudoarea elaborată de ele e apoasă și bogată în săruri, cu un pH acid, fără conținut proteic sau părți din celulele secretante. Glandele apocrine sunt merocrine: secreția lor rezultă în parte din eliminarea unei părți din celulele secretante. Ele intră în funcție după pubertate, fapt ce arată endocrino-dependența lor. Ele se varsă în infundibulul folicular, sudoarea lor este mai viscoasă, mai bogată în proteine și are un pH neutru, ceea ce explică infecția lor frecventă. Glandele sudoripare secretă sudoarea, care conține mari cantități de apă și, evaporând-o reglează astfel temperatura corpului. În afară de apă sudoarea conține produsele metabolismului azotat (ureea) și diferite săruri.[3]

Funcțiile pielii:

– funcția de apărare, împiedică pătrunderea unor agenți patogeni în organism (bacterii, substanțe toxice, radiații)

– funcția termoregulatoare la menținerea unei temperaturi constante a corpului, pentru evitarea supraîncălzirii reduce temperatura prin exaporarea evaporarea apei din sudoare, la o temperatură scăzută pentru reducerea pierderii temperaturii corporale, firele de păr prin Musculus arrector pili se zbârlesc pielea având aspectul de piele de găină..

– funcția de apărare față de razele ultraviolete la animale această funcție e realizată de blană sau pene, la om stratul cornos stratum corneum absoarbe și reflectă cam 50% din radiații, absorbirea radiațiilor se realizează prin pigmentul din piele melanină producând bronzarea pielii, la o expunere extremă la aceste radiații se poate produce cancerul de piele.

– pielea ca rezervor de celule embrionare această funcție este folosită de chirurgie în transplanturi.

– funcția imunologică a pielii este realizată de celulele Langerhans din piele.

– funcția de organ de simț este una din funcțiile de comunicare a pielii cu mediul înconjurător, aceasta fiind îndeplinit de receptorii:

-de durere (fiind până la 200/cm2),

-de presiune (corpusculii Vater-Pacini),

-termoreceptorii (corpusculii Krause),

-receptorii la întindere (corpusculii Ruffini),

Receptorii tactili sunt mai deși la buze, degete, limbă, mamelon, organele genitale externe ( reprezentați de corpusculii Meissner și celulele Merkel).

1.2. Structura firului de păr

Părul este alcătuit dintr-o structură solidă de proteină, denumită cheratină, cu lipide încorporate, care dau elasticitate firului de păr. Cheratina reprezintă același tip de proteină din care sunt compuse și unghiile.

Numărul firelor de păr variază între 85 000 la persoanele cu păr roșu până la 150 000 la cele cu păr blond, ceea ce înseamnă între 300 și 900 de fire de păr pe centimetru pătrat. Firul de păr are o grosime de 0.08 mm și crește între 0.1 mm și 0.2 mm pe zi.

Fiecare șuviță de păr conține trei straturi:

Stratul interior sau medula, prezent numai în firele groase de păr, lipsește la părul subțire.

2. Stratul mediu, cunoscut sub numele de cortex. Acest strat asigură simultan fermitatea, culoarea și textura părului.

3. Stratul din exterior este cunoscut drept strat cuticular. Stratul cuticular este subțire și incolor și servește drept înveliș protector al cortexului.

Structura rădăcinii firului de păr

Creșterea părului este controlată de către rădăcina firului de păr care este situată în derm și este închisă în cadrul unui folicul pilos. La baza foliculului pilos se află papila dermală. Papila dermală se hrănește din vasele de sânge fine care aduc hrană pentru producerea unui păr nou. Papila dermală reprezintă o structură foarte importantă în creșterea părului, deoarece conține receptori pentru hormonii sexuali masculini (androgeni). Androgenii reglează creșterea firelor de păr; în prezența androgenilor, în scalp se poate apărea reducerea progresivă a foliculului păros, iar ca urmarea a acestui lucru firele de păr de pe cap devin mai fine. Acest lucru este caracteristic la persoane cu predispoziție genetică la acest tip de cădere a părului.

Creșterea părului se desfășoară în cicluri repetitive.

Un ciclu poate fi împărțit în trei etape:

1. Anagen – faza de creștere;

2. Catagen – faza de tranziție;

3. Telogen – faza latentă.

În fiecare zi, firul de păr trece prin toate cele trei faze indiferent de firele de păr învecinate.
1. Anagen – faza de creștere. Aproximativ 85% din toate firele de păr sunt în faza de creștere în fiecare moment. Faza anagen poate varia între doi până la șase ani. Părul crește cu aproximativ 10 cm pe an.

2. Catagen – faza de tranziție. La finalul fazei anagen, firele de păr intră în faza catagen, care durează aproximativ o săptămână sau două. Pe durata fazei catagen, foliculul de păr se reduce cu până la 1/6 din lungimea normală a părului. Partea inferioară a foliculului este distrus, firul de păr se oprește din creștere, iar la sfârșit cade.

3. Telogen – faza latentă. Faza latentă urmează fazei anterioare – catagen – și de obicei durează în jur de 5-6 săptămâni. În acest timp, părul crește, iar la sfârșitul acestei faze se formează o nouă rădăcină de păr. Aproximativ 10-15% din totalul firelor de păr se află în această fază în fiecare moment. La finalul fazei telogen foliculul de păr intră din nou în faza de creștere – anagen. Acest ciclu se repetă fără încetare.

1.3. Clasificări ale firului de păr

În functie de aspectul, natura și caracteristicile firului de păr se prezintă astfel:

1. Părul normal, sănătos – este elastic, se modelează ușor și se piaptănă ușor în stare umedă. Prezintă elasticitate, luciu și finețe, deoarece stratul solzos de la suprafața firului de păr este compact și neted. Va fi spălat la un interval de 10 zile. Se recomandă folosirea unui sampon cu P.H. neutru.

2. Părul subțire și rar – este lipsit de rezistență și este rar ceea ce este determinat de cantitatea redusă și de grosimea redusă a firului. Deoarece fibrele elastice din interior sunt în numar redus el prezintă un aspect moale și ofilit. Structura firului de păr se poate întări datorită substanțelor ( de exemplu, compusilor de calciu), care aderă la păr din exterior și se infiltrează în stratul solzos. Ca întaritor acționează asupra părului și keratina, colagenul și proteinele. Nu trebuie lasat părul subțire să creasca mai lung de nivelul umerilor. Lungimea părului trebuie sa fie proporțională cu volumul. Părul tuns drept este mai acceptabil decât tunsoarea în scara. În principiu ondularea chimica este ideală pentru ca firele de păr să devină vizibil pufoase.

3. Părul gras – este lipicios, umed, atârna în suviță, se lipește de cap, pieptănătura își pierde repede volumul și forma pufoasă. Cauza constă în excesul de sebum (surplusul de grăsime) care, fiind fluidă se raspândește ușor de-a lungul firului. Dacă sebumul este amestecat cu mătreața se formează un strat umed, care se așează pe scalp și duce la astuparea porilor. În acest mod părul nu mai poate respira, modificându-și negativ aspectul și poate duce la căderea lui în cantități considerabile. Se recomandă să se spele părul atât de des cât este necesar. Este dovedit că spălatul des nu stimuleaza în nici un fel secreția suplimentară de grăsime. Pentru îngrijire se întrebuințează produsele speciale care cu siguranță nu conțin nici grăsime, nici balsam, nici substanțe nutritive cu acțiune de încărcare a părului și favorabile căderii părului. Părul gras nu se piaptănă prea des pentru că intensifica dispersarea grăsimii pe păr. Foarte important este ca pieptănul și peria să fie spălate la fiecare spălare a capului. Se vor evita coafurile care sunt lipite de cap. Este indicată și ondualrea chimică precum și decolorarea suvițelor de păr.

4. Părul uscat refractar – este de obicei de culoare închisa sau roșcată, firele conțin fibre puternice de keratina care se opun oricarui efort de modelare. Este lipsit de luciu deoarece glandele produc grasime insuficientă. Se recomandă o spălare odată la 7-14 zile cu șampoane ce au la bază galbenuș de ou, lanolină sau lecitină.

5. Părul deteriorat – suprafața firului de păr este aspră, stratul solzos este discontinuu, sfărâmicios. Dacă firele sunt lungi atunci capătul firului este distrus datorita unui proces de îmbatrânire, iar vârfurile sunt despicate. Se recomandă folosirea unor preparate curative cu substanțe nutritive grase precum și substanțe de refacere care nivelează și încleiază stratul solzos.

6. Părul creț – vălurit sau chiar buclat, aproape întotdeauna rezistent și stabil, și cel mai adesea uscat, din această cauza fiind și friabil. Părul ondulat de la natură posedă din abundență ceva ce lipsește părului drept, adică elasticitatea. Părul arată vioi și natural însă este greu a-i imprima forma dorită, deoarece tinde mereu spre forma sa inițială. Această forță a părului poate fi "îmblânzita" încărcând părul cu substanțe nutritive. Preparatele sunt din seria părului uscat și friabil. Buclele pot deveni mai strălucitoare cu ajutorul lacului ce contine grăsimi sau ulei de rapiță. Ele trebuie dozate corect, frecându-le între palme si apoi netezind parul cu ele. Cea mai potrivită tunsoare este cea în trepte, cărarea și bretonul evitându-se.

7. Părul ciufulit, zbârlit – este la prima vedere neted dar pe alocuri crește în vârtejuri ceea ce împiedica aranjarea lui. Ondularea chimica ce îmblânzește vârtejurile este recomandată. Se recomandă preparate speciale pentru păr uscat sau deteriorat.

8. Părul friabil – părul care de abia a crescut din rădacină este perfect sănătos. Stratul cornos este întreg, părul lucește, este elastic și moale. Situația se schimbă când părul îmbatrânește. Deoarece părul crește destul de încet (de exemplu, 1-1,5 cm pe luna) atunci vârful părului care a crescut de la cărare pâna la lobul urechii are vârsta de un an. La două spalari pe saptamână întregul păr a suportat 100 de spălări, a stat sub jetul fierbinte al feonului 24h și a suportat câteva mii de pieptănări pe an. În final părul s-a degradat. Stratul solzos care apară firele de păr s-a uzat, astfel că părul și-a pierdut luciul și se încurcă ușor mai ales la vârfuri. Substanțele nutritive grase, precum și substanțele de refacere, nivelează și încleiază stratul solzos. Este foarte important ca după fiecare spălare să se facă o clatire specială pentru păr deteriorat, pentru ca pieptanul să alunece cu ușurință fără să agațe stratul solzos. La fiecare a 3-4 spălare, în loc de substanțe nutritive se folosesc creme curative. Ele conțin o concentrație mai mare de substanțe de refacere și acționează un timp mai îndelungat.

Capitolul 2. Metode de îngrijire a părului

2.1. Examinarea și pregătirea clientului 

Înainte de a începe orice tunsoare sau procedură de aranjare a părului, trebuie să se facă o analiză a clientului și a părului. Aceasta este una dintre etapele cele mai importante ale activității, deoarece, o dată încheiată analiza, se va putea decide care este stilul de coafură care i se potrivește cel mai bine clientului.

Analiza cuprinde mai multe etape, coaforul ținând cont de o serie de factori, care, o dată clarificați, îl vor ajuta să dobândească o imagine de ansamblu cu privire la client și, în consecință, îl vor ajuta să decidă care este stilul de tunsoare care i se potrivește clientului.

Personalitatea

Sensul de pieptănare

Vârsta

Înălțimea, greutatea și tipul de constituție

Calitatea și cantitatea părului

Linia părului și moduri de creștere 

Tunsoarea anterioră și preferințele în materie de tunsoare

Stil de viață

Forma feței

Este importantă preocuparea individuală pentru client, de la sosirea lui pâna la plecare, prin:

• o discuție politicoasă,cu folosirea diferitelor tehnici de investigare.

• evidențierea situației inițiale ca și a eventualelor probleme și dorințe ale clientului.

• o consiliere cu caracter individualizat,cu luarea în considerare a dorințelor, pentru a satisface necesitatea de informare a clientului

• a oferi servicii și produse care să acopere necesitățile clientului

• evidențierea posibilităților ulterioare de tratament

• o servire a clientului,care să contribuie la satisfacerea lui și la formarea unei impresii pozitive.

Condițiile purtării unei discuții de consiliere cu clientul este foarte importantă. Astfel că trebuie:

• să fim capabili să evaluăm profesional părul și pielea capului.

•să posedăm cunoștințe despre substanțele componente esențiale și efectele preparatelor.

• să avem o privire generală asupra posibilităților de modelare.

• să fim la curent cu moda.

Este necesară cucerirea încrederii clientului prin imaginea oferită de coafor:

• o ținută exterioară îngrijită.

• un comportament politicos, receptiv.

• atenție și interes față de problemele și dorințele clientului.

• competență concretizată în sfaturi profesionale detaliate,creative și individualizate.

• capacitatea profesională de a atinge scopul propus.

• capacitatea de utilizare corectă a produselor

Clientul trebuie să fie convins că „coaforul său” este expert în îmbunătățirea aspectului părului, pielii și unghiilor. Numai astfel clientul devine client permanent.

Pregătirea clientului:

– fixarea spătarului la înălțimea corespunzătoare

– protejarea hainelor cu ajutorul șervețelului sau prosopului

– examinarea firului de păr pentru a observa dacă este aspru, moale, gras sau subțire

-examinarea direcției de creștere a firului de păr

-examinarea eventualelor vârtejuri și a cicatricilor

-observarea existenței unor leziuni la nivelul pielii (comedoeme, veruci, nevi)

-se vor spăla și dezinfecta instrumentele,

-se vor pregăti materialele necesare

2.2. Spălatul părului 

O bună îngrijire a părului presupune îngrijirea atât a scalpului, cât și a întregului corp. Majoritatea problemelor generate de păr sânt de fapt generate de scalp, care poate produce o cantitate prea mare sau prea mică de grăsime, prezintă dermatite sau alte infecții. Astfel dacă părul este prea gras sau prea uscat, fragil, cade, se despică la vârfuri sau are o stare generală proastă, toate acestea pot fi indicii ca să se facă un consult medical. Un deficit de nutriție poate fi cauza unor probleme ale părului. Specialiștii afirmă că părul nostru reflectă starea generală de sănătate. Pentru a vă hrăni cel mai corect părul este bine să se consume cât mai multe alimente naturale și să se păstreze o dieta echilibrată, consum de alcool limitat, zahăr, cafea și de alimente grase, să se suplimenteze aportul de acizi grași care se găsesc în caise, germeni de grâu și semințe de in.

Unele probleme ale părului pot fi cauzate de un deficit de zinc, vitamina A, vitamina B12, vitamina C sau fier. Drojdia de bere si vitamina B5 sânt de asemenea bune pentru păr.

Este indicat a se consuma întregul complex de vitamina B decât să se separe.

Spălatul capilar se execută cu scop estetic și igienic. Prin spălarea capilară se îndepărtează grăsimile și impuritățile de la nivelul firelor de păr și a pielii capului. Este cea mai importantă operație de îngrijire capilară.

Tehnica de executie a spălatului:

Prima dată așezăm respectuos clienta pe scaun. Îi punem pe spate pentru a-l proteja un prosop. Acesta trebuie să fie curat pentru ca clienta să se simtă cât mai bine. Înainte de a începe operațiunea de spălare trebuie să observăm de ce tip de șampon are nevoie tipul său de păr. După ce am observat ce tip de șampon are nevoie, începem să umezim părul clientei cu apă calduță și trebuie să avem mare grijă pentru a nu o stropi. Șamponul ales pentru părul clientei se aplică cu palma stângă al lucrătorului, nu direct pe părul clientei. După ce am pus șamponul în palmă, întindem pe toată suprafața părului și începem procedura de masare.

Mișcările pe care le folosim sunt de rotire, în zig-zag și de alunecare. Aceste mișcări se fac prima dată de la creștet spre lungime. Cel mai mult se insistă pe contur, ceafă și la conturul urechilor. Totdeauna la primul spălat șamponul ales nu curăță întotdeauna foarte bine un păr foarte murdar. Pentru a fi siguri de o curățare foarte bună mai efectuăm încă odată tehnica de spălare capilară.

La final dacă părul necesită, se aplică balsam sau eventual tratamente.

2.3. Tipuri de tratamente

Se aplică pentru a:

– îndrepta problemele părului uscat sau părului prea gras

– contracarează efectele proceselor chimice și fizice la care a fost supus

     Înainte sau după tratamentul chimic (vopsit, permanent, decolorat) putem folosi pre-tratament.

      Pentru netezirea buclelor strânse sau păr aspru precum și menținerea părului și scalpului sănatos.

Tratamentele părului

Unele șampoane îmbracă firul de păr. Acestea împiedică loțiunea de permanent la rece să reacționeze, astfel că trebuie folosit șampon pentru păr pre – permanent.

Șampoanele pentru pre – permanent nu doar curăță scalpul și părul ci și îndepărtează uleiurile naturale ce îmbracă scalpul și părul protejându-l.

Dacă părul rămâne acoperit de uleiul natural acesta protejează împotriva loțiunii de permanent împiedicând penetrarea în cortex și va afecta rezultatul.

Apa necombinată cu ceva nu poate dizolva de pe păr și nu poate asigura pregătirea proceselor ca: feon, coafare, permanent, nuanțare sau vopsire.

 Șamponarea reprezintă masarea părului și scalpului cu apă și săpun astfel încât să actioneze asupra acestora.

Folosirea unei cantități mari de șampon înseamnă risipă deoarece nu ajută cu nimic în plus părului, pe când o cantitate normală distribuită în mod uniform prin masare este de ajuns pentru a fi eficient.

Tipuri de șampon:

Cel mai important ingredient al șamponului este o combinație de surfactanți care formează o spumă fină, poroasă și curăță părul fără a-l deteriora. Un șampon cu o valoare pH de 5 până la 6 este ideal pentru păr și scalp. Șampoanele bune conțin și ingrediente hidratante, ca panthenolul, care ajută la regenerarea structurii fibrelor capilare și le prelungește elasticitatea. Există o mare varietate de șampoane, create pentru a satisface toate nevoile fiecărui tip de păr și scalp și toate obiceiurile de îngrijire a părului.

Se cunosc următoarele tipuri de șampoane:

– cu săpun – îmbracă părul făcându-l neted și lins. 

– cu acid citric din lămâie sau acetic din oțet, încorporate în loțiuni, erau folosite pentru îndepărtarea depozitelor

– fără săpun-cele mai folosite, iar în combinație cu orice fel de tip de apă  nu lasă depozite.

– detergenții sintetici (agenți activi de suprafață) = baza din care sunt alcătuite șampoanele fără săpun.

– agenti deudali = detergentul din șampon permite apei să se distribuie mai ușor pe cap udându-l.

 Molecula de detergent are 2 capete:

– hidrofilă  = atrage molecula apei

      – hidrofobă= respinge molecula apei și atrage grăsimea

      Molecula de detergent îndepărtează grăsimile și le introduc în apă rezultând emulsia, mizeria este captată de grăsime și astfel se îndepărtează grăsimea, iar emulsia și mizeria sunt îndepărtate prin clătire.

Cuvântul „șampon” provine din cuvântul Hindi care îseamnă „a masa”. Primul șampon a fost creat în 1904, sub formă de pudră. Prin spălare, șamponul înlătură uleiurile naturale în exces, transpirația, celulele moarte de piele și reziduurile lăsate de produsele de coafare sau îngrijire a părului.

Balsamul este necesar pentru netezirea părului. Balsamul aparține unui regim de bază pentru îngrijirea părului lung. După spălare, părul ud pare a fi lipsit de strălucire și greu de controlat. Firele se prind unele de celelalte și se deteriorează dacă sunt pieptănate excesiv.

Aici intervine balsamul. Face părul ușor de pieptănat și îl protejează de factorii de mediu. Lăsat o scurtă perioadă de timp pe păr, el transferă ingredientele active cuticulei externe a firului de păr, ceea ce netezește părul.

Tratamentele – pentru extra îngrijire

Tratamentele de păr intensive

Tratamentele de păr oferă o îngrijire intensivă și reprezintă un adevărat beneficiu pentru părul tău. Ele combină substanțe regenerante în concentrații mari, care ajung în profunzimea firului de păr cu ajutorul unei emulsii. Tratamentele se masează pe părul umed și transferă ingredientele lor regenerante direct în centrul fibrelor capilare. Tratamentele intensive ar trebui să fie lăsate să acționeze pe păr timp de 2 minute. Părul devine vizibil regenerat. Datorită intensității lor, aceste tratamente au un efect susținut, care rezistă la mai multe spălări.

La aplicarea tratamentului, este deosebit de important să se obțină un grad optim de îngrijire. Cu cât este mai degradat părul, cu atât mai des trebuie aplicat tratamentul. Tratamentele diferă prin ingrediente, mod de aplicare și prin nivelul lor de intensitate. Unele produse rezolvă probleme specifice ale părului ca vârfurile despicate, părul puternic deteriorat sau protecția culorii părului.

Produsele de reparare instantă

Tratamentele fără clătire se masează sau se pulverizează pe păr. Avantajul acestui tip de tratamente este că nu trebuie să fie spălate de pe păr. Așadar, folosindu-le se economisește timp și se obține îngrijire de lungă durată, fără să îngreuneze părul.

Produsele de styling

Produsele de styling ajută la crearea coafurilor. Ele sunt aplicate pe părul umed sau uscat, oferă părului mai multă elasticitate și volum și protejează părul de influențele factorilor de mediu. În plus, ele previn fluturarea necontrolată a părului și oferă o fixare mai puternică.

Produsele de styling cuprind: sprayuri fixative, spumă modelatoare, loțiuni, geluri, pudre.

Sprayul fixativ

Sprayul fixativ perfectează coafurile, protejându-le de vânt, umezeală și de soare, oferă gradul necesar de fixare și strălucire și crește eficiența altor produse de styling. Deși sunt disponibile și ca sprayuri cu pompă, fixativele sunt produse clasice cu aerosoli. În alte cuvinte, se distribuie pe păr într-o formă foarte fină, cu ajutorul unei substanțe propulsoare. Ca în cazul altor produse de styling, ingredientele de bază ale unui fixativ includ substanțe formatoare de pelicule – în combinație cu solvenți și substanțe propulosare (gaze care nu afectează stratul de ozon, ca butanul, izobutanul și dimetil-eterul).

Așteptările față de un spray fixativ sunt mai exigente decât față de oricare alt produs de styling: trebuie să fixeze coafurile, dar să păstreze elasticitatea naturală a părului. Ar trebui să fie rezistente la umiditate, dar ușor de îndepărtat prin clătire. Ar trebui, de asemenea, să fie fin pulverizate și să se usuce rapid. Ar trebui, de asemenea, să protejeze părul de factorii de mediu și să îl hidrateze.

Spuma modelatoare (mousse)

Începând din anii 1980, spumele modelatoare au înlocuit loțiunile de styling pentru că oferă o serie de avantaje din punct de vedere al aplicării: nu curg, sunt ușor de dozat și distribuit pe păr, astfel încât părul să nu se lipească.

În afara agenților aerosoli și surfactanți utilizați, produsele sub formă de lichid și spumă prezintă diferențe minore în compoziția de bază. Ambele conțin substanțe ce formează pelicule și substanțe nutritive ca ingrediente de bază. Rășinile sintetice acoperă fiecare fir de păr cu o peliculă stabilă, oferindu-i stabilitate și fixare. Grosimea peliculei se stabilește conform gradului de control al coafurii dorit. Polimerii cationici fac părul mai ușor de pieptănat și previn acumularea energiei statice. Apa și alcoolul se folosesc ca solvenți. Substanțele propulsoare utilizate în spumele prezente acum pe piață sunt substanțe ce nu afectează stratul de ozon, ca butanul, izobutanul și propanul.

Geluri, creme și ceară

Gelurile de păr, cremele și ceara sunt ideale pentru aranjarea expresivă a părului, fie a secțiunilor individuale de păr, fie a întregii coafuri. Toate cele trei tipuri de produse diferă prin formule și au ca afect aderența firelor individuale de păr.

Gelurile sunt folosite în principal pentru a crea coafuri rezistente, iar cremele sunt folosite pentru a crea coafuri cu look natural. Ceara este excelentă pentru modelarea părului cu aspect natural.

Gelurile de păr sunt incolore, predominant bazate pe apă și agenți de coafare fără uleiuri, care obțin textura lor particulară prin utilizarea unui agent de îngroșare. Prin utilizarea gelului, părul este solidificat și apoi aranjat. Cu cât proporția de substanțe hidrofile este mai mare, cu atât gelul capătă un look mai „umed”. Ingredientele adiționale, ca uleiurile, dau părului o strălucire suplimentară.

Cremele moderne de styling sunt în principal emulsii uleioase în apă, adică substanțe uleioase încorporate într-o bază apoasă. Acest tip de emulsie este mai puțin uleioasă decât o emulsie de tip apă în ulei, care se utilizează de obicei pentru obținerea cremelor bogate pentru piele. Componenta uleioasă din cremele de styling netezește părul, făcându-l ușor de coafat și oferindu-i un look natural. Cremele oferă o fixare mai puțin puternică decât gelurile, dar sunt mai ușor de aranjat. Crema de styling este cea mai eficientă atunci când se masează pe părul puțin umed sau uscat.

Ceara pentru styling oferă fixare și strălucire șuvițelor individuale de păr. Ceara este compusă din uleiuri vegetale sau minerale, în combinație cu emulsificatori în formă solidă. Pentru strălucire suplimentară, unele ceruri încorporează particule mici argintii sau aurii. Ceara optimizează stilul look-urilor trendy, este perfectă pentru stiluri sculptate și pentru accentuarea șuvițelor individuale de păr.

Capitolul 3. Tratamente pentru diferite tipuri de păr

3.1. Tratamente  pentru păr uscat

Părul uscat necesită utilizarea imediată a unor remedii eficiente, înainte ca degradarea podoabei capilare să evolueze și să necesite scurtarea semnificativă a lungimii șuvitelor de păr.

Părul uscat este lipsit de luciu din cauza insuficienței de sebum.

Caracteristici: păr fără strălucire, se rupe, e uscat de la rădacină până la vârfuri, pare poros, vârfurile sunt tocite, despicate.

Îngrijire: pentru a-i asigura o igienă elementară, se va efectua un spălat corect, la 7-14 zile. Se vor prefera, șampoanele pe bază de gălbenuș de ou, mușetel, lanolină, care nu numai că-l curăță bine, dar asigură și pielii capului grăsimea necesară. Se recomandă, de asemenea, ca înainte de spălat să gresăm părul cu ulei de ricin, sau de măsline, puțin călduț.

După gresare, se înfășoară capul într-un prosop înmuiat în apă caldă și bine stors, care se păstrează 1-2 ore, apoi se spală părul. Clătirea se face în mai multe ape, sau se lasă apa din robinet să curgă aproximativ 10 minute. Cea mai bine suportată este apa de ploaie, uscăciunea părului este mai usor remediată decât grăsimea.

Tratament: se amestecă două gălbenușuri și o linguriță de rom . Se întinde acest amestec pe părul spălat umed. Se masează ușor părul și se lasă să acționeze 5 minute. Se limpezește bine cu multă apă.

În mod normal, nivelul umidității unui păr sănătos este de aproximativ 10%. Factorii agresivi de mediu (razele ultraviolete, vântul uscat etc.), folosirea ustensilelor de uscare și coafare a părului, dieta necorespunzatoare, temperaturile scăzute sau producția inadecvată de sebum pot usca în mod excesiv părul prin diminuarea umidității din interiorul firelor capilare, acesta devenind fragil, casant și cu tendința de electrizare.

Un păr uscat va avea întotdeauna nevoie de un ritual de îngrijire special, prin care reglarea nivelului sau de hidratare să fie o prioritate. Următoarele remedii eficiente sunt de mare ajutor în acest sens:

Piața cosmeticelor abundă în produse de îngrijire a părului care promit un efect profund de hidratare, însă cele mai multe dintre ele nu fac altceva decât formeze un film subțire pe suprafața firelor, oferind senzația temporară de catifelare.

Cele mai potrivite sunt cele care au în compoziție uleiuri esențiale naturale (ulei de măsline, ulei de argan sau opuntia), glicerină, sorbitol sau unt de shea. Tipurile de șampon care conțin uleiuri minerale sau vaselină, deoarece împiedică absorbția și menținerea umidității în interiorul firelor de păr.

În mod ideal, părul uscat și deteriorat ar trebui sa fie protejat complet de sursele de caldură excesivă, care îi știrbesc și mai mult din nivelul de hidratare. Dacă totuși este necesar se aplică o cremă sau un ser de protecție pe părul umed, înaintea utilizării uscătorului,

Indiferent de tipul de păr, condițiile meteorologice și apa de mare au un impact negativ asupra sănătății acestuia. Însa efectele nocive sunt cu atât mai periculoase pentru un păr uscat și deteriorat. Din acest motiv, este foarte important să se folosească șampon și balsam decalitate, speciale pentru părul deshidratat.

Regula de aur pentru regenerarea firelor capilare este tunderea vârfurilor la fiecare 6-8 săptămâni, chiar mai frecvent dacă părul este coafat regulat cu placa sau ondulatorul.

Un păr foarte uscat, aspru la atingere și vizibil ars, are nevoie de tratamente suplimentare de lubrifiere. Imediat după umezire părului, se aplică pe șuvitele umede câteva picături de ulei de jojoba sau ulei extravirgin de cocos. După 15-20 de minute, se spală părul cu șampon pentru păr uscat și se aplică un balsam hrănitor.

O altă mască excelentă pentru tratarea părului uscat presupune: două părți egale de miere și ulei de măsline. Se aplică masca pe părul umed, se acoperă cu o cască de duș sau un prosop umed-cald timp de 30 de minute. Este recomandat să se repete tratmentul de 2 ori pe lună.

3.2. Tratamente naturale pentru păr deteriorat

Acest tip de păr nu are nevoie atât de întreținere, cât și de tratament. E necesar să se folosească produse care au în acealași timp rolul de a întări și de a reface firul de păr.
Ingredientele minune pe care produsele de îngrijire trebuie să le conțină sunt: keratina, uleiul de ricin, petroleum, vitaminele A si E.

Măștile reparatoare folosite în acest caz au rol de tratament și de cele mai multe ori trebuie menținute pe păr suficient de mult timp încât principiile active să fie complet absorbite.

Masca de păr cu ou

Oul este recomandat pentru părul deteriorat, fiind o sursă importantă de proteine și grăsimi bune, care hrănesc părul și conține în albuș enzime care ajută la curățarea completă a firului de păr și a scalpului. Se folosește gălbenușul de ou o dată sau de două ori pe lună, iar dacă părul este mai uleios și are tendința de a se îngrășa foarte ușor, se poate folosi doar albușul de ou, din care se face o mască la fiecare două săptamani.

Masca de păr cu galbenus de ou este foarte simplu de realizat: într-un bol se amestecă gălbenușul de la un ou cu o lingură de miere și se bate bine, până când se obține o pastă omogenă, care se poate aplica pe părul proaspăt spălat, începând cu radăcinile. Se lasă masca pe păr timp de 20 de minute, apoi se clătește- bine cu apă călduță și șampon.

Masca de păr cu smântană sau iaurt

Smântâna sau iaurtul sunt folosite pentru a curăța și hidrata părul, în așa fel încât să își recapete vitalitatea. Se folosește o jumatate de ceașcă de smântână sau iaurt, se face un masaj delicat părului și se lasă masca să acționeze timp de 20 de minute, apoi se clătește cu apă ușor calduță și cu șampon. Această mască poate fi aplicată o dată la două săptamani, pentru a obține efecte vizibile.

Masca de păr cu maioneză și avocado

Maioneza este un element ce are capacități maxime de hidratare a firului de păr, iar în amestec cu fructul de avocado, bogat și el în grăsimi bune, aceasta reprezintă un tratament naturist foarte eficient pentru părul deteriorat. Se amestecă trei lingurițe de maioneză cu jumatate de fruct de avocado zdrobit, astfel încât să se obțină o cremă omogenă, care se va aplica preponderent pe vârfuri. Se va lăsa să acționeze timp de 15 minute, apoi se clatește cu apă călduță și se spală părul cu șampon.

Masca de păr cu miere și ulei de măsline

Mierea este panaceul universal, se poate utiliza când părul este uscat, deteriorat de caldura de afară și de acțiunea diverselor produse de păr. Acest tratament naturist pentru păr deteriorat ce conține miere, este mult mai eficient dacă se adauga ulei de măsline, care ajută la îndepărtarea mai ușoară a măștii.

Se amestecă jumătate de ceașcă de miere cu 1-2 linguri de ulei de măsline, apoi se aplică masca pe părul umed și se lasă să acționeze timp de 15 minute, după care se îndepărtează cu apă calduță. Tratamentul se aplică o dată pe lună.

Masca de păr cu ulei de ricin

Uleiul de ricin este recomandat în special atunci când apare o cădere masivă a părului sau când firul de păr este foarte firav și se rupe ușor. Masca de păr cu ulei de ricin este foarte ușor de preparat. Se amestecă o sticluță de ulei de ricin cu un gălbenuș de ou, o lingură de ulei de masline și puțină zeamă de la o lămaie. Se aplică masca pe părul uscat și se lasă să acționeze timp de 60-90 de minute, apoi se clătește bine.

3.3. Tratmente pentru păr vopsit și decolorat

Părul vopsit este predispus la deteriorare și uscare, de aceea este bine să avem grijă să îl menținem sănătos cu măști și alte tratamente, mai ales după ce îl supunem la multe vopsiri și decolorări. Măstile cu ingrediente naturale conferă elasticitate și strălucire părului, îl hidratează și îl ajută să se refacă în urma vopsirii.

Pe lângă tratamentele folosite pentru părul deteriorat, pentru părul vopsit și decolorat se poate recurge la următoarele tratamente:

Masca de păr cu ulei de cocos, ulei de măsline, iaurt și ou

Se amestecă 1 lingură de ulei de cocos cu una de ulei de ăasline, un ou și 2 linguri de iaurt gras. După ce se mixează bine toate ingredientele, se aplică masca pe păr. Se lasă să acționeze 45 de minute, după care se clătește și șamponează.

Masca de păr cu ulei de cocos și ulei de măsline

Uleiul de măsline hidratează părul și reface după decolorare, iar uleiul de cocos îi conferă strălucire și îl tonifiază. Se combină 3 linguri de ulei de cocos si o lingură jumate de ulei de măsline. Se aplică acest amestec pe păr și se lasă să acționeze 15-30 de minute. Se clătește bine părul și se spală.

Masca de păr cu banană, miere și ulei de jojoba

Aceasta mască este indicată pentru părul vopsit și cu firul subțire. Se amestecă într-un bol o banană, 3 linguri de ulei de jojoba și o lingură de miere. Se lasă masca să acționeze 15-20 de minute, după care se clătește și se spală bine părul. Uleiul de jojoba întărește firul de păr și îi dă strălucire, ajută la hidratarea părului uscat și la refacerea părului deteriorat.

4. Studiu de caz

4.1. Tratament pentru păr uscat, deteriorate

Prima dată așezăm respectuos clienta pe scaun. Îi punem pe spate pentru a-l proteja un prosop. Acesta trebuie să fie curat pentru ca clienta să se simtă cât mai bine. Începem să umezim părul clientei cu apă calduță și trebuie să avem mare grijă pentru a nu o stropi.

Șamponul ales pentru părul clientei se aplică cu palma stângă al lucrătorului, nu direct pe părul clientei.

După ce am pus șamponul în palmă, întindem pe toată suprafața părului și începem procedura de masare.

Mișcările pe care le folosim sunt de rotire, în zig-zag și de alunecare. Aceste mișcări se fac prima dată de la creștet spre lungime. Cel mai mult se insistă pe contur, ceafă și la conturul urechilor.

După spălare se efectuează clătirea.

Totdeauna la primul spălat șamponul ales nu curăță întotdeauna foarte bine un păr foarte murdar. Pentru a fi siguri de o curățare foarte bună mai efectuăm încă odată tehnica de spălare capilară.

După spălare se va aplica tratamentul pentru care s-a prezentat clienta la coafor.

Deoarece clienta prezenta cădere masivă a părului și firul era subțire s-a hotărât aplicarea unei măști cu ulei de ricin.

Masca de păr cu ulei de ricin este foarte ușor de preparat. Se amestecă o sticluță de ulei de ricin cu gălbenuș de ou, o lingură de ulei de masline și puțină zeamă de la o lămaie.

Se aplică masca pe păr și se lasă să acționeze timp de 60-90 de minute.

După aceea se spală din nou părul și se clătește.

După clătire părul se usucă și se coafează după dorința clientei.

4.2. Tratament pentru păr decolorat

Tratamentul pentru păr decolorat il începem prima data prin spălarea părului.

La început umezim părul clientei cu apă calduță și trebuie să avem mare grijă pentru a nu o stropi. Apoi șamponul ales pentru părul clientei se aplică cu palma stângă al lucrătorului, nu direct pe părul clientei.

Mișcările pe care le folosim sunt de rotire, în zig-zag și de alunecare. Aceste mișcări se fac prima dată de la creștet spre lungime. Cel mai mult se insistă pe contur, ceafă și la conturul urechilor.

După spălare se efectuează clătirea.

După spălare se va aplica tratamentul pentru care s-a prezentat clienta la coafor.

Deoarece clienta prezenta un păr uscat și deteriorate datorită procesului de decolorare la care a fost supus părul s-a ales ca tratament masca de păr cu ulei de cocos și ulei de măsline.

Uleiul de măsline hidratează părul și reface, iar uleiul de cocos îi conferă strălucire și îl tonifiază.

Se combină 3 linguri de ulei de cocos si o lingură jumate de ulei de măsline. Se aplică acest amestec pe păr și se lasă să acționeze 15-30 de minute.

După aplicarea tratamentului părul se clătește bine și se spală din nou.

După spălare părul rămâne mătăsos și lucios și poate fi coafat.

Concluzii

Trebuie să existe o bună comunicare între client și frizer.

Este importantă informarea clientei cu privire la îngrijirea părului. Să nu își spele părul foarte des iar șampnul folosit să fie ales în funcție de tipul de păr.

Clienta trebuie încurajată să folosescă regulat diferite tratamente naturale pentru hrănirea părului.

Este benefic ca vârfurile părului să fie tăiate regulat.

Nu este încurajată folosirea produselor care conțin chimicale.

Se vor folosi vopsele de păr cu ingrediente natural.

Este important ca părul sa nu fie expus la soare mult timp. Părul poate fi acoperit cu o eșarfă sau altceva.

Bibliografie

Istoria coafurii, din anii ’20 până astăzi

http://danaarvu.sunphoto.ro/Istoria_coafarii_parului

https://ro.wikipedia.org/wiki/Piele_(anatomie)

http://sebamed.bg/ro/consultant/p%C4%83rul

http://www.scritub.com/medicina/cosmetica/Firul-de-par93172075.php

http://romania.haironline.eu/Analiza.html

pdf

[http://www.scritub.com/medicina/cosmetica/SALONUL-DE-COSMETICA-TRATARE-S55757.php]

http://www.ele.ro/frumusete/tratament-pentru-par/sfaturile-hairstylistului-4-tipuri-de-par-si-ingrijirea-lor-gaseste-solutii-la-problemele-tale-29651

http://www.divahair.ro/frumusete/ingrijirea_parului/5_tratamente_naturiste_pentru_un_par_deteriorat

http://www.dietetik.ro/cele-mai-bune-masti-naturale-pentru-par-vopsit-si-degradat/10918.html

www.syoss.ro/syoss/ro/ro/home/sfaturile_expertilor/totul_despre_par.html