Metode de Evaluare Si Contabilizare a Marfurilor In Comertul cu Amanuntul

Metode de evaluare și contabilizare a mărfurilor în comerțul cu amănuntul

CUPRINS

Introducere

Capitolul I Delimitări și structuri în contabilitatea mărfurilor

Particularități ale contabilității în comerț

Mărfurile parte componentă a stocurilor

Evaluarea mărfurilor

Capitolul II Contabilitatea circulației mărfurilor în comerțul cu amănuntul

2.1. Contabilitatea sintetică a mărfurilor

2.2. Organizarea evidenței operative și a contabilității analitice a mărfurilor în comerțul

cu amănuntul

2.3. Particularități ale înregistrării în contabilitate a principalelor operații economice din comerțul cu amănuntul

Capitolul III Studiu de caz privind vânzarea mărfurilor cu amănuntul la SC Coroana SRL, Satu Mare

3.1. Prezentare generală a entității SC Coroana SRL, Satu Mare

3.2. Analiza principalilor indicatori economico-financiari

3.3. Organizarea și modalități de ținere a contabilității

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Comerțul, una dintre cele mai importante laturi ale economiei moderne, reprezintă elementul principal al economiei de piață, indiferent de forma acesteia, deținând o importanță strategică pentru dezvoltarea echilibrată și viabilă a sistemelor economice și sociale din orice țară.

„Noțiunea de comerț are un conținut complex, determinând o funcție economică ce constă în a cumpăra materii prime sau produse pentru a le revinde în același stadiu fizic, dar în condiții convenabile consumatorilor.” (Patriche Dumitru, „Bazele comerțului”)

Din punct de vedere juridic, noțiunea de comerț definește transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum și prestațiile de servicii realizate între diferitele stadii ale producției sau direct între producător și consumator.

În cadrul mecanismului economic al oricărei societăți un loc important este deținut de comerțul cu amănuntul datorită conținutului extrem de eterogen al activității pe care o desfășoară, a complexității sistemelor de relații pe care le implică, precum și a conexiunilor generale în circuitele de piață.

Definiția clasică, regăsită în dicționarele de specialitate, prezintă comerțul cu amănuntul ca o formă a circulației mărfurilor a cărei funcție constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali, în general în cantități mici și în stare de a fi întrebuințate.

Philip Kotler, în lucrarea – “Managementul marketingului” (2005) – oferă următoarea definiție:“noțiunea de comerț cu amănuntul include toate activitățile implicate în vânzarea produselor sau serviciilor direct către consumatorii finali, spre a fi folosite în scopuri personale, necomerciale”, totodată “orice organizație care practică acest gen de comerț – fie că este vorba de producători, detailiști sau grosiști – efectuează comerț cu amănuntul”, necontând “cum sunt

vândute mărfurile sau serviciile (de către vânzător sau prin poșta, cu ajutorul telefonului sau prin utilizarea unui automat de vânzare) și nici unde sunt vândute acestea (într-un magazin, pe stradă sau la domiciliul consumatorului)”

Principalul rol economic al comerțului cu amănuntul decurge din faptul că vânzarea cu amănuntul este indispensabilă în viața economică a unei societăți, deoarece, prin intermediul acesteia, produsele sunt puse la dispoziția consumatorilor acolo unde aceștia se găsesc și sunt oferite potrivit posibilităților de cumpărare ale acestora.

Astfel au fost stabilite funcțiile comerțului cu amănuntul ca fiind:

– Cumpară mărfuri pe care apoi le revinde în cantități mici;

– Asigurarea prezenței unităților sale în toate zonele, populate de consumatorii finali;

– Asigurarea unui sortiment foarte larg și extrem de complex.

Comerțul cu amănuntul prin complexitatea relațiilor care stau la baza lui (relații economice de schimb, relații juridice, bancare, prestări de servicii, relații de muncă) se integrează mecanismului de piață, fiind direct conectat cu toate cele patru componente ale pieței globale: piața bunurilor și serviciilor, piața capitalurilor, piața schimburilor monetare și piața forței de muncă.

Mediul economic al României după 1990 era caracterizat de apariția numeroaselor societăți cu profil comercial al căror obiect de activitate era reprezentat în totalitate sau parțial de comercializarea mărfurilor.

Conform articolului „IMM-urile din România trăiesc din comerț cu amănuntul și transporturi” publicat în 01.08.2013 de Georgeta Filip pe site-ul www.cotidianul.ro, mediul economic actual al României este în continuare dominat, în proporție de aproximativ 98%, de întreprinderi mici și mijlocii al căror obiect de activitate predominant este comerțul cu amănuntul. Aceste firme, la nivel național, au o cifră de afaceri de până la 2 milioane de euro și cel mult 10 angajați.

Chiar dacă tendința actuală este de scădere, în sensul că față de anul 2001 în care 44% dintre IMM-uri aveau ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul, în anul 2011 ponderea acestora s-a redus la 21%, comerțul cu amănuntul „rămâne cea mai răspândită afacere, peste 133.000 firme fiind înregistrate în acest scop, la nivel național. Pe locul doi se situează comerțul cu ridicata și servicii conexe acestuia (65.647 firme, însemnând 11% din total). Firmele care au ca obiect de activitate construcții de clădiri și lucrări speciale de construcții sunt în pondere de 10% la nivel național, urmate în clasament de firmele care au activități în transporturi (6%). De tranzacții imobiliare se ocupă în jur de 20.000 (puțin peste 3%), iar cele de tip servicii de alimentație și restaurante sunt în proporție de 4%. Toate aceste date sunt cuprinse în Carta Albă a IMM-urilor, ediția 2013.”

Comerțul cu amănuntul este realizat de societăți comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, unități proprii ale producătorilor, diverse organizații obștești, asociații etc. Indiferent de forma de proprietate, apartenența, tipul, structura și mărimea lor, întreprinderile comerciale cu amănuntul se aprovizionează cu mărfuri de la comercianții cu ridicata sau de la producători, pentru a asigura oferta de mărfuri în cadrul pieței, constituie în unitățile lor stocuri de mărfuri și apoi le vând către consumatori. În acest fel este realizată circulația mărfurilor, fiind parcurse trei etape: aprovizionarea, stocarea și vânzarea. În cadrul acestora vânzările de mărfuri constituie activitatea esențială.

Contabilitatea ca disciplină alocă un capitol aparte aprovizionării, stocării, desfacerii de mărfuri, precum și modului în care aceste operații economice sunt reflectate în evidența contabilă.

Lucrarea de față „Metode de evaluare și contabilizare a mărfurilor în comerțul cu amănuntul” își propune să ofere o imagine de ansamblu asupra circulației mărfurilor atât sub aspect teoretic cât și sub aspect practic. În acest demers s-a luat ca exemplu concret activitatea societății SC COROANA SRL, care a obținut locul 1 în Top Afaceri România pentru Microîntreprinderi în județul Satu Mare în anul 2014 conform bilanțului 2013, având ca domeniu, conform codului Caen 4773, comerț cu amănuntul al produselor farmaceutice în magazinul specializat situat în județul Satu Mare, localitatea Satu Mare, str. Jocului UJ 13/1.

.

1. DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI ÎN CONTABILITATEA MĂRFURILOR

1.1. PARTICULARITĂȚI ALE CONTABILITĂȚII ÎN COMERȚ

Activitatea comercială, din punctul de vedere al profilului activității, poate fi organizată într-o varietate de întreprinderi cum ar fi:

– întreprinderi specializate în comerțul en-gros sau cu ridicata (care cumpără mărfuri în partizi mari, pe care le vând altor întreprinderi comerciale);

– întreprinderi specializate în comerțul en-detail sau cu amănuntul (care vând mărfurile direct către consumatorii finali);

– întreprinderi specializate în alimentația publică care au atât activitate de producție (laboratoare de cofetărie, patiserie), cât și activitate comercială (baruri, restaurante, bufete);

– întreprinderi mixte, care desfășoară atât activități comerciale cu ridicata, cât și cu amănuntul sau de alimentație publică.

Rolul contabilității într-o întreprindere care desfășoară activități de comerț constă în asigurarea informațiilor necesare stabilirii mărimii și structurii patrimoniului, a mișcării acestuia datorită operațiunilor economice efectuate și rezultatele financiare obținute.

Contabilitatea unităților comerciale prezintă o serie de particularități ce decurg din derularea ciclului aprovizionare-stocare-vânzare. De aceea un specific aparte al contabilității în comerț este extinderea domeniului evidenței aprovizionării, stocării și mișcării stocurilor de mărfuri.

Aprovizionarea este actul de comerț în urma căruia bunurile trec din proprietatea producătorului în proprietatea comerciantului. Din punct de vedere fiscal transferul mărfurilor de la vânzător la cumpărător are loc în momentul emiterii facturii fiscale.

Stocarea este procesul de constituire a rezervelor de mărfuri destinate vânzării, în scopul asigurării continuității procesului de vânzare. În funcție de momentul de referință stocul poate fi inițial (SI), curent sau final (SF). În funcție de locul aflării lor stocurile pot fi: în circulație, la depozit, în transportare, puse în gaj.

Vânzarea constituie esența actului de comerț în urma căreia mărfurile trec din proprietatea comerciantului în proprietatea consumatorului final, în cazul comerțului cu amănuntul.

Între aceste trei momente ale circuitului există o legătură de intercondiționare reciprocă, legătură ce se exprimă prin „ balanța fluxului mărfurilor”:

SI + A = V + SF

unde: SI – reprezintă stocul inițial de mărfuri; A – reprezintă aprovizionările; V – reprezintă vânzările; SF – reprezintă stocul final de mărfuri.

După cum reiese, obiectul fiecărui termen al relației de mai sus îl reprezintă mărfurile, ceea ce indică rolul important pe care îl dețin stocurile de mărfuri în cadrul întreprinderilor comerciale.

Dacă în cadrul unei întreprinderi de comerț contabilitatea financiară va asigura evidența relațiilor cu exteriorul (cu furnizorii de mărfuri, cu clienții întreprinderii, cu bugetul statului, cu debitori diverși, creditori diverși), precum și evidența patrimoniului întreprinderii, gestionarea stocurilor va fi asigurată de contabilitatea de gestiune. Organizarea acesteia rămâne la latitudinea fiecărei întreprinderi. Aceste particularități au implicații asupra structurii cheltuielilor și a veniturilor din activitatea comercială și asupra reflectării lor în contabilitatea întreprinderilor de comerț.

1.2. MĂRFURILE PARTE COMPONENTĂ A STOCURILOR

Stocul reprezintă cantitatea de bunuri (materii prime, materiale etc.) existente, la un moment dat, ca rezervă în depozitul unui magazin, al unei întreprinderi, într-o piață în vederea asigurării continuității producției sau a desfacerii.

În reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a, aprobate prin OMFP 3055/2009, pct.152, stocurile sunt definite ca active circulante putând exista într-una din următoarele stadii:

a) sunt deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

b) sunt în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității;

c) sunt sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

În categoria activelor circulante, pe lângă stocuri, mai sunt incluse: creanțele, investițiile financiare pe termen scurt, disponibilitățile bănești din casă și conturile la bănci.

Un activ se clasifică ca circulant atunci când:

– este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;

– este reprezentat de creanțe aferente ciclului de exploatare;

– este reprezentat de numerar sau echivalent de numerar a căror utilizare nu este restricționată.

Specific activelor circulante este utilizarea lor o perioadă scurtă în activitatea întrepucție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității;

c) sunt sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

În categoria activelor circulante, pe lângă stocuri, mai sunt incluse: creanțele, investițiile financiare pe termen scurt, disponibilitățile bănești din casă și conturile la bănci.

Un activ se clasifică ca circulant atunci când:

– este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;

– este reprezentat de creanțe aferente ciclului de exploatare;

– este reprezentat de numerar sau echivalent de numerar a căror utilizare nu este restricționată.

Specific activelor circulante este utilizarea lor o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii și în general participarea la un singur circuit economic modificându-și în permanență forma.

Stocurile pot intra în întreprindere pe mai multe căi: achiziție, producție proprei, aport, donație, etc.

Din punct de vedere financiar, ținând cont de perioada scurtă în care sunt regăsite în structura patrimoniului, stocurile sunt considerate alocări ciclice. Din punct de vedere al gradului de lichiditate, stocurile sunt considerate active cu o lichiditate parțială.

Întrucât stocurile se află permanent în diferite faze ale procesului de producție și comercializare și descriu în cadrul exercițiului mai multe rotații, participă în mod direct la realizarea cifrei de afaceri și la valorificarea capitalului. Aceste caracteristici fac ca stocurile să dețină un rol important în formarea rezultatului economic. Din acest motiv este foarte important ca gestiunea stocurilor să vizeze menținerea unui nivel corespunzător al acestora din punct de vedere al calității, cantității și volumului producției și a modului de realizare al acesteia.

Nivelul stocurilor din cursul exercițiului, influențează în mod evident valoarea producției, calitatea, modul de valorificare și realizare a acesteia.

Nu orice nivel al stocurilor este favorabil întreprinderii. Astfel un nivel minim poate genera disfuncționalități pe relația furnizor – beneficiar și opriri ale procesului de producție.

Un nivel prea ridicat poate atrage după sine imobilizări de fonduri care se vor resimți prin lipsă de resurse în cadrul altor compartimente funcționale ale întreprinderii.

Prin urmare, nivelul optim al stocurilor este acela care ține seama de condițiile reale de aprovizionare, de producție și de comercializare, de reducere a capitalurilor blocate și a costurilor, fiind orientat spre accelerarea rotației fondurilor și a rentabilității economice.

Stocurile cuprind materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, producția în curs de execuție, produse, stocuri aflate la terți, animale, mărfuri și ambalaje.

Dintre acestea mărfurile reprezintă categoria cea mai importantă de stocuri pentru entitățile care au ca obiect de activitate comerțul.

Mărfurile reprezintă bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.

Termenul de marfă a fost preluat din cuvântul maghiar “marha” care se traduce “vită”, întrucât vitele au reprezentat la popoarele pastorale principalul obiect de “transacțiune” (=învoială între negustori).

Există o serie de clasificări ale mărfurilor fiind utilizate diverse criterii, de exemplu:

 după durata de viață:

 mărfuri nedurabile (consumabile), se epuizează pe măsura consumului;

 mărfuri de folosință ternă (durabile), se uzează fizic pe măsura exploatării;

 servicii.

 din punct de vedere merceologic, după natura consumului:

 mărfuri alimentare;

 mărfuri nealimentare.

Mărfurile reprezintă acele bunuri care intră în circuitul economic și se transformă dintr-un patrimoniu într-altul fără a suferii modificări calitative. Simpla modificare este de ordin valoric prin atașarea adaosului comecial. Din aceste motive, mărfurile sunt o excepție în categoria stocurilor întrucât ele se evaluează într-un mod particular: evaluare la cost de achizție, evaluare la preț de vânzare cu ridicata (en-gross), în cadrul depozitelor și evaluare la preț de vânzare cu amănuntul (en-detail).

Sursa de acoperire a cheltuielilor și a profitului unităților comerciale o constituie un adaos la prețul de cumpărare al mărfurilor (adaos comercial) sau rabatul comercial, în cazul în care mărfurile circulă având prețul cu amănuntul stabilit. Astfel se practică de exemplu în producția editorială, unde cărțile se vând la prețuri prestabilite de producător, care acordă unităților de desfacere o reducere procentuală a prețurilor (rabat).

Funcționarea normală a unei unități din sfera circulației mărfurilor depinde în final de echilibrul care se creează între adaosul comercial realizat și cheltuielile efectuate într-o perioadă dată. Această relație poate fi extinsă la toate societățile comerciale. Este și motivul pentru care există e preocupare specială în cadrul unităților din sfera circulației mărfurilor pentru urmărirea zilnică a adaosului (rabatului) comercial realizat. La unitățile comerciale cu ridicata, realizările din adaosul comercial pot rezulta dintr-o situație comparativă a cantităților și a prețurilor de intrare, cu cele de livrare către clienți.

1.3. EVALUAREA MĂRFURILOR

În acord cu principiile contabile fundamentale și Standardele Internaționale de Contabilitate sunt elaborate normele generale de evaluare, care stau la baza evaluării stocurilor în contabilitatea curentă și în situațiile financiare anuale ale unei întreprinderi. Scopul evaluării este să ofere o imagine fidelă patrimoniului, situației financiare și rezultatelor, de aceea la efectuarea evaluării trebuie să se respecte unele principii cum sunt: principiul valorii reale, principiul prudenței, principiul permanenței metodelor.

Reglementările contabile aprobate prin OMFP 3055/2009, precizează în mod expres, în cadrul regulilor de evaluare a elementelor din bilanț, cele patru momente semnificative în care se efectuează evaluarea: la intrarea și ieșirea din întreprindere, fiind o evaluare curentă, respectiv la inventarierea și închiderea exercițiului financiar, când are loc o evaluare periodică.

“În cazul stocurilor, evaluarea inițială, adică la intrarea în întreprindere, se face la cost, iar evaluarea ulterioară, adică la bilanț se face la cea mai mică valoare dintre cost și valoarea contabilă netă.”(Tănase, Contabilitatea mărfurilor, 2011, Brașov)

Evaluarea mărfurilor la data intrării în patrimoniu este practicată la înregistrarea operațiilor economice în contabilitate pe tot parcursul desfășurării activității. Regula generală de evaluare la intrarea în patrimoniu este costul istoric. Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se găsesc în prezent.

Bunurile materiale intrate în patrimoniul entității sunt evaluate și înregistrate în contabilitate astfel:

a) materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, mărfurile, ambalajele și alte bunuri procurate cu titlu oneros, la costul de achiziție.

Costul de achiziție se formează prin negociere între furnizor și beneficiar și cuprinde: prețul de cumpărare (fără TVA); taxe nerecuperabile, de exemplu taxe vamale, prime de asiguare; cheltuieli de transport – aprovizionare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției de bunuri.

Nu se includ în costul de achiziție reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare acordate de furnizor.

b) producția în curs de execuție, semifabricatele și produsele finite, obiectele de inventar, ambalajele și alte bunuri produse de către unitatea patrimonială, la costul de producție.

Costul de producție este format din costul materiilor prime, materialelor, cheltuielilor cu salariile și alte cheltuieli legate direct de producerea bunului în cauză, cota parte a cheltuielilor indirecte alocate în mod rațional ca fiind aferente produsului.

Cheltuielile generale de administrație, cele financiare și cheltuielile de desfacere nu se includ în costul de producție. Atât costul de producție cât și cel de achiziție nu cuprind TVA.

c) stocurile reprezentând aport la capital se evaluează la valoarea de aport.

Valoarea de aport se stabilește prin evaluare, în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea stocurilor.

d) stocurile obținute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea de utilitate, care se stabilește în funcție de prețul pieței și starea bunurilor respective.

e) stocurile dobândite prin schimb cu alte active se evaluează la valoarea justă, aceasta fiind suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie de bună voie între părți aflate în cunoștință de cauză în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv.

Ieșirea stocurilor din gestiune se face prin vânzare, consum, minus de inventar, donații efectuate, pierderi din calamități. “La ieșirea din entitate stocurile trebuie evidențiate în contabilitate la valoarea de intrare. Diversitatea prețurilor și a surselor de proveniență, fac din evaluarea stocurilor la ieșire o operațiune delicată. Pentru rezolvarea acestei probleme literatura de specialitate recomandă mai multe metode.” (Mateș D., Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor între Standarde, Directive și Reglementări fiscale, 2009)

În acest sens IAS 2 grupează stocurile în funcție de posibilitatea de identificare a lor în: stocuri identificabile și stocuri fungibile pentru care sunt delimitate următoarele metode de evaluare:

pentru stocurile identificabile: metoda identificării specifice

pentru stocurile fungibile (bunurile fungibile fiind bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanțial unele de altele):

ca tratamente contabile de bază: – metoda costului mediu ponderat (CMP)

– metoda primul intrat-primul ieșit (FIFO)

ca tratament contabil alternativ: – metoda ultimul intrat-primul ieșit (LIFO)

alte tratamente (tehnici de măsurare a costurilor): – metoda prețului prestabilit (cost standard) – metoda la preț cu amănuntul

Metoda identificării specifice

Se utilizează în cadrul întreprinderilor în care gama sortimentală este relativ redusă și presupune determinarea valorii de utilitate stabilite în momentul intrării. Metoda este exactă dar prezintă inconvenientul că nu se poate aplica decât în cadrul întreprinderilor care gestionează un număr de sortimente limitat. Cu toate acestea întreprinderile care au o dotare corespunzătoare o pot utiliza cu succes în orice condiție.

Metoda costului mediu ponderat

Această metodă presupune calcularea după fiecare intrare sau la sfârșitul lunii a unui cost mediu, astfel încât avem un cost unic, în orice moment, pentru întregul stoc.

Costul mediu ponderat CMP se determină conform relației:

Metoda poate fi aplicată periodic sau după fiecare recepție. Are cea mai mare utilitate în cazul stocurilor cumpărate la prețuri diferite, iar în contabilitate nu sunt individualizate în funcție de costul de achiziție sau costul de producție al fiecărui lot.

Evaluarea se face astfel:

– intrările de stocuri sunt evidențiate la costul de achiziție sau de producție al fiecărei aprovizionări;

– ieșirile de stocuri se evidențiază la costul mediu ponderat, determinat fie după fiecare lot intrat sau ieșit, fie lunar, trimestrial sau anual.

Evaluarea ieșirilor pe baza metodei costului mediu ponderat calculat la sfârșitul lunii presupune ușurință în aplicare, dar nu permite evaluarea exactă a ieșirilor în cursul perioadei. În schimb atunci când metoda se aplică după fiecare ieșire calculele sunt mult mai exacte.

Calculul costului mediu ponderat după fiecare intrare, respectiv ieșire, permite o evaluare mai exactă a stocurilor, dezavantajul însă constă în faptul că are la bază calcule mult mai complexe.

Diferențele rezultate ca urmare a operării noilor intrări la costuri diferite de intrare dar și altele decât cele prestabilite sunt evidențiate în contabilitate ca diferențe de preț la stocuri urmând a fi imputate costului de fabricație al produsului.

Metoda costului mediu ponderat este metoda cea mai echilibrată nefavorizând nici agenții economici și nici fiscul, motiv pentru care este recomandată a fi utilizată în cadrul lucrărilor de închidere a exercițiului financiar.

Metoda FIFO sau a primului intrat – primul ieșit

Această metodă presupune evaluarea stocurilor la ieșirea din gestiune la prețul de achiziție sau de producție a primului lot intrat. După terminarea acestuia se va lua în considerare prețul următorului lot intrat în ordine cronologică.

Metoda este recomandată unităților cu o gamă sortimentală diversificată și în perioade în care există o relativă stabilitate a prețurilor.

În cazul creșterii prețurilor folosirea acestei metode are ca efect evaluarea ieșirilor la costurile cele mai scăzute, iar a stocurilor la prețurile cele mai mari, ceea ce determină o majorare a profitului din exploatare și a impozitului aferent.

În cazul scăderii prețurilor ieșirile vor fi evaluate la prețurile cele mai mari, iar stocurile la prețurile cele mai mici efectul fiind reducerea profitului.

Metoda LIFO sau a ultimului intrat – primul ieșit

Această metodă presupune evaluarea stocurilor la ieșirea din gestiune în funcție de costul de achiziție sau prețul de producție al ultimului lot intrat. După epuizarea acestuia se va lua în considerare prețul următorului lot în ordinea invers cronologică.

Agenții economici preferă utilizarea acestei metode în condițiile unei economii inflaționiste. Se poate folosi cu succes de către firme care realizează prelucrarea automată a datelor.

Metoda constă în separarea rezultatului din exploatare de rezultatul din deținerea de active, corectând astfel așa numita eroare de sincronizare prin asocierea veniturilor și costurilor mai vechi rezultatului din deținerea de active. Metoda conduce la reducerea profitului brut, la scăderea impozitului pe profit și menținerea capacității de finanțare ( adică menținerea disponibilităților bănești la același nivel).

Aplicarea acestei metode are următoarele consecințe:

– descreșterea volumului fizic al activelor la sfârșitul perioadei de gestiune;

– subevaluarea stocurilor în bilanț (stocurile finale fiind evaluate la nivelul valorii curente de la închiderea exercițiului);

– este indicat a se utiliza când se așteaptă o creștere a prețurilor în viitor.

Această metodă prezintă următoarele inconveniente:

– conduce la diminuarea stocului final, uneori injust, ceea ce determină includerea în cheltuielile cu stocurile a unor sortimente evaluate la costuri istorice din perioade mai vechi amplificând desincronizarea față de alte metode;

– evoluția neașteptată a prețurilor în unele perioade, adică în locul unei creșteri pot să intervină micșorări sensibile, pot conduce la rezultate contradictorii;

– determină nerespectarea principiului prudenței în evaluarea bilanțieră;

– necesită costuri ridicate cu implementarea și administrarea metodei;

– lichidarea unor stocuri odată cu comandarea unui nou sortiment similar conduce la anularea avantajelor acumulate ale metodei, costurile vechi fiind reflectate în cheltuielile curente.

Se poate concluziona că metoda LIFO este cea care evaluează ieșirile de stocuri la valorile cele mai mari și existențele de stocuri la valorile cele mai mici. În caz de inflație este metoda care poate să atenueze creșterea prețurilor în sensul reflectării unui rezultat financiar aproape de realitate.

Metoda costului standard sau prestabilit

Prețul/costul standard sau prestabilit se poate utiliza, de regulă, în perioadele de relativă stabilitate a prețurilor mărfurilor și creează una dintre premisele necesare pentru simplificarea lucrărilor curente, reducerea volumului de muncă și creșterea operativității informațiilor ce se obțin. Pentru fiecare sortiment de marfă, pe baza unor prețuri medii din perioada anterioară, se stabilește prețul prestabilit, care se folosește ca un preț constant în cursul exercițiului, atât pentru intrări cât și pentru ieșiri de mărfuri în și din gestiune.

Diferențele dintre costurile standard și cele efective se înregistrează în contabilitate pe seama conturilor de diferențe de preț. În perioadele de inflație este necesar ca aceste conturi să fie periodic actualizate în funcție de evoluția indicelui de inflație. Diferențele dintre costurile standard și cele efective vor influența rezultatul exercițiului.

Metoda prețului cu amănuntul

Prețul cu amănuntul sau cel de vânzare en gros se utilizează numai în cazul mărfurilor, putând fi adoptat de oricare agent economic cu profil comercial, en detail, en gros sau mixt. Metoda este preferată în condițiile unui comerț cu articole și sortimente numeroase și o frecvență mare a intrărilor și ieșirilor, precum și în situația organizării evidenței analitice după metoda global-valorică, ceea ce nu exclude posibilitatea utilizării lui și în cazul evidenței cantitativ-valorice pe sortimente de mărfuri.

Prețul de vânzare cu amănuntul se reflectă în contul de mărfuri (371) și este format din costul efectiv de achiziție (prețul facturat de furnizor și cheltuielile de transport-aprovizionare), adaosul comercial și TVA aferentă. Adaosul comercial, stabilit de agentul economic, în funcție de situația de pe piață poate fi majorat sau diminuat. Modificarea adaosului comercial conduce implicit la modificarea prețului de vânzare, care pe bază de inventar de schimbare de prețuri, se înregistrează în contabilitate.

Prețul de vânzare cu amănuntul către populație, exclusiv TVA, se determină prin adăugarea la prețul de cumpărare (facturare) negociat cu furnizorul a adaosului comercial considerat de agentul economic ca fiind posibil de realizat.

La rândul său, prețul total de vânzare cu amănuntul către populație, inclusiv TVA, se calculează prin adăugarea la prețul cu amănuntul amintit anterior a cotei legale de TVA. Acest preț reprezintă prețul de înregistrare în contabilitate a mărfurilor de către agenții economici care adoptă această variantă de evaluare.

În cazul agenților economici neplătitori de TVA prețul de vânzare cu amănuntul conține, pe lângă elementele cunoscute, și TVA facturată de furnizori și reprezintă atât prețul de vânzare către populație, cât și prețul de evidență sau de înregistrare în contul de mărfuri.

Conform art. 19, lit. c din Regulamentul contabil, pentru mărfurile lent și greu vandabile la care se impune practicarea unor prețuri de vânzare sub nivelul costului efectiv de achiziție, la sfârșitul exercițiului, cu prilejul inventarierii anuale, se pot constitui provizioane/ajustări pentru depreciere.

Conform Legii Contabilității și OMF 2388/1995 inventarierea este obligatorie cel puțin o dată pe an, de regulă la sfârșitul anului.

La inventariere, evaluarea stocurilor se face la valoarea actuală (de inventar), denumită conform normei IAS 2 valoare realizabilă netă, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea, amplasarea respectiv prețul pieței. Valoarea realizabilă netă reprezintă prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului și a costurilor necesare vânzării (cheltuieli de transport, comisioane privind vânzările, costul garanției acordate după vânzare). Valoarea realizabilă netă se determină prin estimare în funcție de o serie de factori: constatare, probe, luarea în considerare a scopului sau destinației pentru care sunt deținute stocurile, deprecierea stocurilor care au suferit deteriorări, care sunt uzate moral integral sau parțial, utilizarea celor mai credibile dovezi în momentul în care are loc estimarea valorii care se așteaptă a fi realizată.

Evaluarea faptică a elementelor inventariate se face prin consemnarea lor în ”Listele de inventariere” și ”Procesul verbal de inventariere” iar la sfârșitul anului în ”Registrul de inventar”.

La data inventarierii pot fi stabilite valori, care delimitează stocurile în următoarele categorii:

1) stocuri care nu prezintă nici o depreciere și pentru care valoarea de inventar este egală cu valoarea de intrare (de bilanț);

2) stocuri depreciate fizic față de starea lor de intrare în patrimoniu, care se evaluează la prețul posibil de valorificare și la care, ca urmare, valoarea de inventar este mai mică decât valoarea de înregistrare;

3) stocuri la care utilitatea sau prețul pieței crește și deci valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare.

La întocmirea bilanțului cu ocazia închiderii conturilor, evaluarea constă în compararea valorii contabile cu valoarea actuală stabilită la inventar și se înregistrează numai valoarea cea mai mică.

Potrivit principiului prudenței, atunci când costul stocurilor (valoarea contabilă) este mai mare decât valoarea realizabilă netă, costul stocurilor se diminuează până la nivelul valorii realizabile nete.

Deprecierea stocurilor nu poate fi înregistrată direct asupra costurilor de intrare deoarece menținerea stocurilor la costurile de intrare este impusă de principiul necompensării.

Valoarea cu care se diminuează costul stocurilor este recunoscută ca o cheltuială pentru depreciere pentru care se constituie în contabilitate un provizion.

Pentru fiecare exercițiu următor se efectuează o nouă evaluare a valorii realizabile nete. Dacă pentru stocurile pentru care s-au diminuat costurile în exercițiul precedent prin depreciere, noile condiții conduc la o valoare realizabilă netă mai mică decât cea precedentă, cu diferența în minus rezultată se diminuează în continuare costul stocurilor până la nivelul valorii realizabile nete revizuite.

Dacă acele condiții care au condus la diminuarea costului stocurilor s-au modificat sau au încetat să mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se stornează parțial sau total, fiind recunoscută ca o reducere sau anulare a cheltuielilor cu reducerea stocurilor în perioada în care are loc revizuirea. În țara noastră, reducerea sau anularea valorii cu care s-a diminuat costul stocurilor se efectuează pe seama veniturilor din anularea provizioanelor pentru depreciere.

În domeniul stocurilor se pot constitui provizioane pentru reînnoirea stocurilor, provizioane pentru creșteri de prețuri și provizioane pentru fluctuații de cursuri valutare, care au caracterul de provizioane reglementate, constituind structuri de capital propriu.

Directiva a IV-a a CEE și a Standardelor Internaționale de Contabilitate impune respectarea mai multor reguli în evaluarea conturilor de stocuri în bilanț:

– evaluarea se face pe baza principiului continuității activității, considerând că unitatea se află în exploatare;

– metoda de evaluare aleasă trebuie păstrată o perioadă cât mai îndelungată, schimbarea fiind permisă doar dacă este cerută de lege, de un standard contabil sau are ca rezultat informații relevante, inteligibile și credibile;

– respectarea principiului prudenței este impusă în cazul evaluării, adică trebuie luate în considerare toate obligațiile previzibile și pierderile potențiale care au luat naștere în cursul exercițiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exercițiu anterior chiar dacă asemenea obligații sau pierderi apar între data încheierii exercițiului și data întocmirii bilanțului;

– se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau pierdere;

– veniturile, respectiv cheltuielile vor fi luate în considerare indiferent de data încasării sau plății acestora;

– evaluarea conturilor de stocuri se face în mod individual pe fiecare cont în parte;

– soldurile inițiale ale conturilor de deschidere trebuie să corespundă cu soldurile finale ale exercițiului precedent;

– evaluarea stocurilor a căror utilizare este limitată în timp, se va efectua pe baza valorii de înlocuire.

În contabilitate problematica evaluării stocurilor se intersectează în mod inevitabil cu fiscalitatea. Implicațiile fiscale cele mai evidente apar la evaluarea ieșirilor prin vânzare sau prin darea în consum, când la descărcarea gestiunii se înregistrează cheltuieli cu efecte directe asupra rezultatului contabil.

Pentru relația contabilitate – fiscalitate în cadrul stocurilor prezintă importanță momentul efectuării plăților privind stocurile achiziționate respectiv, momentul încasării producției vândute. Acestea generază cheltuieli, respectiv venituri care influențează rezultatul financiar și nivelul trezoreriei.

Datorită formulei de calcul a profitului (venituri-cheltuieli), cu cât cheltuiala este mai mare la o cantitate dată de bunuri vândute sau date în consum cu atât profitul și impozitul pe profit sunt mai mici.

Prin urmare supraevaluarea ieșirilor conduc la o subevaluare a rezultatului și a obligațiilor fiscale și totodată la menținerea trezoreriei. Astfel se realizează un obiectiv al gestiunii fiscale și anume amânarea în timp a unei părți din sarcina fiscală.

În cazul subdimensionării ieșirilor are loc supraevaluarea rezultatului, a obligațiilor fiscale și drept consecință diminuarea trezoreriei.

În cazul în care evaluarea stocurilor se face la cost de achiziție, este necesară utilizarea corecțiilor de valoare pentru a da stocurilor o valoare inferioară celei curente, care este diferită de cea de la închiderea bilanțului.

Evaluarea la valoare inferioară nu va fi menționată dacă motivele care justifică corecțiile încetează să mai existe.

Când stocurile sunt supuse unor corecții de valoare din rațiuni fiscale, se va indica în notele explicative valoarea lor și justificările ce au impus corecțiile respective. Diferențele rezultate, ca urmare a corecțiile, care reprezintă o valoare importantă la data închiderii bilanțului, vor fi prevăzute pe categorii, în cadrul notelor explicative. Dacă suma rezultată este mai mare decât media perioadei precedente, aceasta se poate trece în note specificându-se acest fapt. Diferențele rezultate se vor amortiza pe seama provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli, dar nu au voie să depășească nivelul total al stocurilor.

2. CONTABILITATEA CIRCULAȚIEI MĂRFURILOR

ÎN COMERȚUL CU AMĂNUNTUL

Circulația mărfurilor cu amănuntul încheie procesul mărfurilor cu amănuntul, ele ajungând la consumatorul final. Aceasta se derulează prin unități specializate în vânzarea mărfurilor cu amănuntul, constând în magazine complexe, chioșcuri, tonate, etc.

La unele unități comerciale de vânzare cu amănuntul sunt organizate și depozite de repartizare în care se primesc mărfurile distribuindu-se apoi în sortiment comercial magazinelor. Ca atare, aprovizionarea unităților cu amănuntul se poate face fie prin unitățile cu ridicata, fie prin alți diverși intermediari, fie direct de la furnizori.

2.1. CONTABILTATEA SINTETICĂ A MĂRFURILOR

Contabilitatea circulației mărfurilor atât en gros, cât și en detail se organizează cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I, 371 „Mărfuri” și 378 „Diferențe de preț la mărfuri”, care constituie grupa 37 „Mărfuri” din cadrul clasei a 3-a „Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”.

Alături de acestea în contabilitatea sintetică a mărfurilor mai sunt implicate: Contul 397 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor” și Contul 4428 „Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”.

Contul 371 „Mărfuri” ține evidența existenței și mișcării mărfurilor aflate în depozite, precum și în unitățile cu amănuntul. După conținutul economic este un cont de stocuri destinată vânzării, cu funcție contabilă de activ.

Contul se debitează prin creditul conturilor care corespund modalităților de intrare a mărfurilor în patrimoniu, enumerăm câteva dintre ele:

– 401 “Furnizori”, 408 “Furnizori – facturi nesosite” și 542 “Avansuri de trezorerie”, pentru achiziționări de la terți cu decontare ulterioară și respectiv din avansuri spre decontare;

– 357 „Mărfuri în custodie sau consignație la terți” și 401 „Furnizori”, cu valoarea mărfurilor aduse din păstrare sau custodie de la terți și respectiv cu cheltuielile de transport-aprovizionare și de prelucrare pentru acestea în cazul utilizării costului efectiv de achiziție ca preț de înregistrare;

– 301 „Materii prime”, 302 „Materiale consumabile” ș.a., pentru vânzarea unor asemenea active circulante materiale, în starea în care au fost achiziționate (ca atare);

– 345 „Produse finite”, în cazul transferării produselor finite obținute din activitatea de exploatare în magazinele proprii de prezentare și desfacere;

– 607 „Cheltuieli privind mărfurile” și 7582 „Venituri din donații și subvenții primite”, pentru mărfurile constatate în plus la inventariere și respectiv primite cu titlu gratuit;

– 378 „Diferențe de preț la mărfuri” și 4428 „TVA neexigibilă”, cu adaosul comercial și TVA aferentă prețului cu amănuntul sau en gros ambele corespunzătoare intrărilor în gestiune, în cazul în care acest preț este cel de înregistrare și altele.

Contul 371 „Mărfuri” se creditează ca urmare a ieșirilor din gestiune, prin debitul conturilor ce corespund căilor sau modalităților de ieșire din patrimoniu, de exemplu:

– 607 „Cheltuieli privind mărfurile”, pentru vânzări;

– 671 “Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare”;

– 357 „Mărfuri în custodie sau consignație la terți”, în situația trimiterii sau lăsării de mărfuri în păstrare sau în consignație la terți;

– 378 „Diferențe de preț la mărfuri” și 4428 „TVA neexigibilă”, cu adaosul comercial și TVA aferentă prețului cu amănuntul sau en gros, ambele corespunzătoare mărfurilor ieșite din gestiune, atunci când evidența este organizată la acest preț și altele.

Soldul contului 371 „Mărfuri” poate fi debitor, reprezentând prețul de înregistrare (costul efectiv de achiziție sau prețul prestabilit sau prețul de vânzare cu amănuntul sau en-gros) aferent mărfurilor existente în patrimoniu la sfârșitul perioadei de gestiune.

În cadrul contului 371 „Mărfuri” este necesar să se organizeze evidența analitică global valoric pe unități de desfacere en detail și la nivelul depozitelor sau gestiunilor de vânzare en gros, iar pentru acestea din urmă se conduce în plus evidența cantitativ-valorică pe feluri sau articole de mărfuri.

Contul 378 “Diferențe de preț la mărfuri” ține evidența adaosului comercial (marja comerciantului) aferent mărfurilor din unitățile comerciale. După conținutul economic este un cont rectificativ al valorii de înregistrare al mărfurilor. După funcția contabilă este un cont de pasiv.

Conținutul lui este influențat de prețul de înregistrare utilizat pentru mărfuri.

Astfel, atunci când se adoptă prețul prestabilit, contul se utilizează în mod similar cu celelalte conturi de diferențe de preț.

În situația în care prețul de înregistrare este cel cu amănuntul sau cel de vânzare en gros, contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri” funcționează ca un cont de pasiv și reflectă numai adaosul comercial, în credit pentru mărfurile aprovizionate, iar în debit pentru mărfurile ieșite din patrimoniu.

În activitatea practică, în vederea respectării regulilor generale de evaluare privind intrarea în patrimoniu la costul efectiv de achiziție precum și pentru evitarea interpretărilor de natură fiscală, în acord cu Regulamentul contabil, este necesar să se deschidă două conturi analitice distincte la contul sintetic 378 „Diferențe de preț la mărfuri” și anume:

– 378.01 „Diferențe de preț la mărfuri privind cheltuielile de transport-aprovizionare”, cu funcția contabilă de activ și;

– 378.02 „Diferențe de preț la mărfuri privind adaosul comercial”, cu funcția contabilă de pasiv.

Contul analitic 378.01 „Diferențe de preț la mărfuri privind cheltuielile de transport-aprovizionare” este rectificativ și oglindește în debit cheltuielile de transport, încărcare, descărcare, recepție, taxe vamale, comisioane ș.a. pe care le ocazionează mărfurile ce se achiziționează de la terți, în corespondență cu creditul conturilor corespunzătoare modalităților de efectuare a lor și anume: 401 „Furnizori”, pentru cele facturate atât de furnizorii de mărfuri, inclusiv pierderile normale pe timpul transportului (suportate de beneficiar), cât și de unitățile de profil, 542 „Avansuri de trezorerie”, cu ceea ce se plătește din avansuri spre decontare, 446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”, cu taxele vamale aferente mărfurilor importate ș.a.

În creditul contului analizat se reflectă cheltuielile de transport-aprovizionare aferente mărfurilor ieșite din patrimoniu, în corespondență cu debitul conturilor: 607 „Cheltuieli privind mărfurile”, pentru vânzări, 658 „Alte cheltuieli de exploatare”, în cazul donațiilor, lipsurilor neimputabile și 671”Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare” în cazul pierderilor din calamități ș.a. Sumele care se înscriu în credit se stabilesc pe bază de coeficient mediu, ce se calculează în mod obișnuit, cu sume cumulate de la începutul anului.

Soldul contului analitic prezentat este debitor și reprezintă cheltuielile de transport-aprovizionare aferente mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei de gestiune.

Contul analitic 378.02 „Diferențe de preț la mărfuri privind adaosul comercial” este rectificativ, cu funcția contabilă de pasiv, înregistrând în credit adaosul comercial aferent mărfurilor intrate în patrimoniu, în corespondență cu debitul contului 371 „Mărfuri”. În debitul său se oglindește adaosul comercial corespunzător mărfurilor ieșite din patrimoniu, în corespondență cu creditul contului 371 „Mărfuri”.

Agenții economici având cifra de afaceri până la 220000 lei ( în acord cu prevederile Deciziei nr.2012/81/UE) sunt scutiți de plata TVA, fapt pentru care TVA aferentă mărfurilor aprovizionate de la terții plătitori de TVA se include în costul de achiziție al mărfurilor, iar cu prilejul descărcării gestiunii pentru mărfurile ieșite din patrimoniu nu se mai are în vedere această taxă, atât sub aspectul determinării coeficientului de repartizare al adaosului comercial, cât și în ceea ce privește utilizarea contului 4428 „TVA neexigibilă”.

Soldul contului 378.02 „Diferențe de preț la mărfuri privind adaosul comercial” este creditor și reprezintă adaosul comercial aferent mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei de gestiune, care se stabilește așa cum s-a prezentat anterior.

În ceea ce privește organizarea contabilității mărfurilor la inventarierea anuală se poate avea în vedere o anumită depreciere, cum este cazul mărfurilor lent și greu vandabile, stabilindu-se o valoare de utilitate mai mică decât costul efectiv de achiziție. Pentru diferența de valoare în minus se constituie provizioane, care se înregistrează în creditul contului 397 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”, în corespondență cu debitul contului 6814 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante”.

Contul 397 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor” se debitează în exercițiile care urmează celui în care s-a creditat, în măsura ieșirii din patrimoniu a mărfurilor pentru care s-au constituit provizioanele sau în cazul în care deprecierea nu s-a produs sau a fost mai mică decât cea preconizată, creditându-se contul 7814 „Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante”. Soldul contului analizat poate fi creditor atunci când unitatea are în stoc mărfuri

depreciate pentru care a constituit provizioane.

2.2.ORGANIZAREA EVIDENȚEI OPERATIVE ȘI A CONTABILITĂȚII

ANALITICE A MĂRFURILOR ÎN COMERȚUL CU AMĂNUNTUL

Complexitatea activității comerciale impune organizarea circuitului comercial a mărfurilor în cadrul unei societăți comerciale, prin utilizarea unor metode și tehnici, pentru a ține evidența operativă și analitică a stocurilor de mărfuri.

Contabilitatea analitică este un atribut al gestiunii interne, obiectivul ei fiind menținerea și controlul integrității patrimoniale. În acest sens înființarea gestiunilor de mărfuri trebuie organizată astfel încât pentru fiecare categorie de stoc a cărui evidență contabilă se realizează cu ajutorul unui cont distinct, să poată fi identificată faptic și spațial.

În general contabilitatea analitică a stocurilor se organizează pe feluri (sortimente) de bunuri materiale stocate sau pe grupe de stocuri și locuri de depozitare (gestiuni create).

În acord cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, aprobate prin OMFP 3055/2009 contabilitatea stocurilor (inclusiv a mărfurilor) se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
Inventarul permanent presupune înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiunilor de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric.
Metoda inventarului intermitent constă în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli. Stabilirea ieșirilor de stocuri în cursul perioadei are la baza inventarierea faptică a stocurilor la sfârșitul perioadei. Ieșirile de stocuri se determină ca diferență între valoarea stocurilor inițiale, la care se adaugă valoarea intrărilor, și valoarea stocurilor la sfârșitul perioadei stabilite pe baza inventarului. La începutul perioadei se anulează stocul existent ca o ieșire de stoc prin înregistrarea acestuia în clasele de cheltuieli, iar la sfârșitul perioadei determinate în baza inventarierii efectuate se înregistrează ca o intrare de stoc.

Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile aprobate prin OMEF 3512/2008, precizează și detaliază metodele de conducere a contabilității analitice a bunurilor, în cazul folosirii inventarului permanent, respectiv metoda operativ-contabilă, metoda cantitativ-valorică și metoda global-valorică.

Scopul acestor metode de evidență este de a determina cât mai exact costurile aferente stocurilor vândute sau consumate, urmărirea mișcării și controlul stocurilor faptice. Evidența cantitativă răspunde cel mai bine acestui scop.

Metoda cantitativ-valorică constă în organizarea la locul de depozitare a unei evidențe cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar în contabilitatea analitică a unei evidențe cantitativ-valorice pe feluri de bunuri și gestiuni. În cadrul ambelor evidențe, înregistrarea se face pentru stocuri, intrări și ieșiri.

Metoda operativ-contabilă (pe solduri) constă în organizarea la locul de depozitare a unei evidențe cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar în contabilitatea analitică a unei evidențe valorice a mișcărilor (intrări-ieșiri) pe gestiuni, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Totodată, se organizează și o evidență cantitativ-valorică numai pentru stocuri, pe feluri de bunuri stocate și gestiuni. Această evidență se creează la sfârșitul lunii cu scopul de a verifica concordanța dintre contabilitatea analitică și evidența cantitativă ținută la locul de depozitare. Soldul final al gestiunii,

calculat pe baza evidențelor cantitative de la depozite se determină prin ponderarea cantităților în stoc cu prețul de evaluare ales în funcție de metoda de evaluare (identificării specifice, FIFO, LIFO).

Metoda global-valorică pe gestiuni constă în ținerea unei evidențe valorice atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitatea analitică. Periodic, se efectuează controlul asupra integrității bunurilor stocate. În acest scop se procedează la inventarierea stocurilor și evaluarea lor; soldul final astfel calculat trebuie să fie egal cu cel stabilit în contabilitatea analitică. Această metodă se folosește în contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul. Însă pe măsura dotării cu tehnică de calcul, în acord cu recomandările din legislația românească și internațională, unitățile vor putea trece la utilizarea metodei cantitativ-valorice.

În aceste condiții înregistrarea intrărilor în contabilitate se pot face la prețul de achiziție iar ieșirile din gestiune se pot evalua și înregistra prin aplicarea metodei costului mediu ponderat. Prin aceasta metodă, pe lângă cunoașterea detaliată, cantitativ-valorică a mărfurilor, determinarea costului mărfurilor aferente vânzărilor este mult mai exactă.

2.3. PARTICULARITĂȚI ALE ÎNREGISTRĂRII ÎN CONTABILITATE A PRINCIPALELOR OPERAȚII ECONOMICE DIN COMERȚUL CU AMĂNUNTUL

O primă particularitate specifică comerțului cu amănuntul ține de principala operație economică, respectiv vânzarea mărfurilor, fiind prevăzută în Art. 1 al OUG 28/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în OUG 91/2014 respectiv în HG nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, unde se specifică următoarele:

"(1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

(2) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), (…) au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală."

Astfel, pentru comerțul cu amănuntul agentul economic trebuie să dețină aparat de marcat electronic fiscal și să elibereze bonuri fiscale clienților, precum și factură fiscală dacă se solicită.

Vânzările se înregistrează în contabilitate pe baza raportului “Z” al casei de marcat, care se obține la sfârșitul zilei. Acest Raport Z este raportul fiscal de închidere zilnică și reprezintă documentul care conține aceleași elemente de identificare ca și bonul fiscal, plus numărul bonurilor emise în ziua respectivă: valoarea totală a operațiunilor efectuate și totalul taxei pe valoarea adăugată, cu precizarea nivelului cotei, valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea taxelor care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată.

Dacă în cadrul depozitelor mărfurile sunt evaluate fie la cost de achiziție, fie la preț de vânzare cu ridicata, în magazinele cu amănuntul înregistrarea contabilă a fluxurilor de intrare și ieșire a mărfurilor prezintă o particularitate din necesități de control gestionar și anume stocurile din contul 371 „Mărfuri” sunt evaluate la prețuri de vânzare cu amănuntul, inclusiv TVA.

Acest TVA, cuprins în prețurile de vânzare cu amănuntul, fiind exigibil la decontare cu statul numai în momentul vânzării efective a mărfurilor prin magazinele cu amănuntul, pe durata stocării lor se va evidenția cu ajutorul contului 4428 TVA neexigibilă, după care, la vânzare, se reflectă în contul 4427 TVA colectată.

Prețul cu amănuntul al mărfurilor se determină conform formulei:

Preț cu = Cost de + Adaos + TVA

amănuntul achiziție comercial neexigibilă

Astfel componentele prețului de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA sunt:

a. prețul de cumpărare fără TVA sau costul de achiziție

b. adaosul comercial de N% ( = cost de achiziție x N%)

c. prețul de vânzare cu amănuntul, exclusiv TVA ( = a + b )

d. TVA neexigibilă de 24% ( = c x 24%)

e. prețul de vânzare cu amănutul, inclusiv TVA = c + d.

Formula contabilă pentru achiziționarea mărfurilor de la furnizori sosite cu factură este:

% = 401 „Furnizori”

371 „Mărfuri”

4426 „TVA deductibilă”

Formula contabilă pentru înregistrarea adaosului comercial este:

371 „Mărfuri” = %

378 „Diferențe de preț mărfuri”

4428 „TVA neexigibilă”

La ieșirea prin vânzare, mărfurile sunt evaluate în prețuri de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA, prețurile fiind compuse din:

a. prețul de vânzare cu amănuntul, inclusiv TVA

b. TVA recalculată 19,355% ( = a x 19,355%)

c. prețul de vânzare cu amănuntul, exclusiv TVA ( = a – b)

Formula contabilă pentru încasarea în numerar a vânzărilor este:

5311 „Casa în lei” = %

707 „Venituri din vânzări de mărfuri”

4427 „TVA colectată”

TVA colectată prin vânzare se calculează prin procedeul sutei majorate, procent care poartă denumirea de TVA recalculată

24×100 =19,355%

100+24

Cota recalculată se aplică de regulă pentru determinarea TVA la livrarea de bunuri și prestarea de servicii direct către populație în situația în care prețul cu amănuntul include TVA și nu este necesară emiterea unei facturi fiscale.

Determinarea TVA colectată în urma vânzării mărfurilor se poate face și aplicând formula matematică:

(vânzarea : 124%) x 24%

O altă particularitate specifică contabilizării în comerțul cu amănuntul apare în momentul înregistrării fluxurilor de ieșire a mărfurilor în magazinele cu amănuntul și ține de determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor cu ocazia descărcării gestiunii.

Pentru determinarea acestui adaos comercial se parcurg următoarele etape:

– calculul coeficientului de repartizare a adaosului comercial:

Si ct.378 + Rc ct.378

K ct.378 = * 100

( Si ct.371 + RD ct.371 ) – ( Si ct.4428 + RC ct.4428 )

– determinarea adaosului total :

Adaos total = Soldul inițial creditor (Sic) + Rulajul creditor (Rc)

al contului 378 „ Diferențe de preț la mărfuri”

– determinarea adaosului aferent vânzărilor:

Adaosul aferent = Adaos total – Adaosul aferent

vânzărilor (RD ct.378) (Si ct.378 + RC ct.378) stocurilor (Sf ct.378)

– determinarea adaosului aferent stocurilor:

Adaos aferent stocurilor = Stoc marfă fără TVA x K ct.378

– calculul stocului de marfă mai puțin TVA:

Stocuri de mărfă fără TVA = SfD ct.371 – SfC ct.4428

(Stocul de marfă cu TVA) (TVA aferent stocurilor)

La descărcarea gestiunii rulajul debitor al contului 4428 va fi egal cu rulajul creditor al contului 4427.

Formula contabilă de descărcare a gestiunii mărfurilor cu amănuntul va fi:

% = 371 “ Mărfuri”

607 “Cheltuieli privind mărfurile ” ( cost de achiziție)

378 “ Diferențe de preț la mărfuri” ( adaos comercial aferent vânzării)

4428 “ TVA neexigibilă „ ( TVA aferent mărfurilor vândute, RC4427)

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND VÂNZAREA MĂRFURILOR CU AMĂNUNTUL LA SC COROANA SRL, SATU MARE

3.1. Prezentare generală a entității SC Coroana SRL, Satu Mare

SC Coroana SRL a fost înființată în baza legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, ca societate cu răspundere limitată, din inițiativa a doi asociați, persoane fizice, cetățeni români.

Este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Satu Mare sub nr. J30/1378/1992, la data de 30 octombrie 1992.

Societatea comercială Coroana SRL este persoană juridică română având forma juridică de societate cu răspundere limitată, fiind înființată pe durată nedeterminată.

Obiectul de activitate, capitol important al contractului de societate, stipulat ca obligatoriu prin legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, vine să defineacsă cât mai în detaliu natura și tipul de activitate ce urmează a fi desfășurată de viitoarea societate comercială, știut fiind că din punct de vedere legal aceasta nu poate desfășura activitățile neprevăzute în obiectul său de activitate.

Obiectul principal de activitate al societății prevăzut în Actul Constitutiv actualizat la 26.02.2008 constă în:

4773 – Comerț cu amănuntul al produselor farmaceutice, în magazine specializate

La obiectul secundar de activitate al societății sunt prezentate diferite coduri CAEN precum:

0150 – Activități în ferme mixte

1396 – Fabricarea de articole tehnice și industriale din textile

2120 – Fabricarea preparatelor farmaceutice

4776 – Comerț cu amănuntul al florilor, plantelor și semințelor etc.

Deși în Actul Constitutiv sunt înscrise mai multe activități ce pot constitui obiectul de activitate, acestea nu se vor realiza integral, posibil niciodată, întrucât societatea nu dispune de condițiile tehnico-materiale și financiare de desfășurare a acestor activități economice.

Societatea este persoană juridică română din momentul înmatriculării ei în Registrul Comerțului și își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu actul constitutiv.

Sediul social al societății este în România, județul Satu Mare, localitatea Satu Mare, str.Jocului bl.UJ13 ap.1.

În economia locală entitatea economică SC Coroana SRL deține un loc însemnat, aspect demonstrat de locul 1 obținut în Top Afaceri România pentru Microîntreprinderi în județul Satu Mare în anul 2014 conform bilanțului 2013.

Capitalul social este constituit integral în numerar, prin depozit bancar, subscris și vărsat integral, și este de 210 lei, divizat în 21 de părți sociale de câte 10 lei fiecare.

Părțile sociale se împart în mod inegal între cei doi asociați, 20 de părți revin unuia dintre asociați și o parte celui de-al doilea. Adunarea generală va putea dispune majorarea capitalului social prin hotărârea sa în acest sens. Reducerea capitalului social va putea fi făcută după trecerea a două luni din ziua în care hotărârea Adunării generale a fost publicată în Monitorul Oficial al României.

Beneficiul societății se stabilește prin bilanțul contabil anual, aprobat de Adunarea generală. Profitul și pierderea se împart între asociați în raport cu capitalul investit de fiecare asociat. Dividendele se plătesc asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul vărsat. Din beneficiile realizate se deduce o cotă de cel puțin 5% pentru constituirea fondului de rezervă până când acesta atinge minimum a cincea parte din capitalul social.

Anul financiar pentru SC Coroana SRL coincide cu anul calendaristic, astfel începe la 1 ianuarie și se sfârșește la 31 decembrie, cu excepția primului exercițiu care începe din momentul înregistrării în Registrul Comerțului, adică din data de 30 octombrie 1992.

Societatea s-a înregistrat ca plătitoare de TVA începând cu data de 01.10.1993, iar ca plătitoare de impozit pe profit la data de 01.01.2004. Deține codul unic de înregistrare RO2388732.

De asemenea începând cu data de 01.01.2008 societatea plătește contribuțiile de asigurări sociale, pentru șomaj, a angajatorilor pentru Fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale, contribuția pentru asigurări de sănătate, pentru concedii și indemnizații și impozitul pe venitul din salarii asimilate salariilor.

Societatea nu aplică TVA la încasare întrucât la data întrării în vigoare a prevederilor, aceasta depășea pragul stabilit pentru intrarea în sistemul de TVA la încasare.

Durata de funcționare a societății este nelimitată în timp, cu începere de la data înmatriculării acesteia la Registrul Comerțului.

Următoarele situații duc la dizolvarea societății:

– trecerea timpului stabilit pentru durata societății;

– imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății sau realizarea acesteia;

– declararea nulității societății;

– hotărârea Adunării generale;

– hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociatm pentru motive temeinice, pentru neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății;

– falimentul societății;

– reducerea capitalului social sub minimul legal;

– alte cauze prevăzute de lege.

Falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociați nu are ca rezultat dizolvarea societății, fiind stipulată prin Actul constitutiv clauza de continuare cu moștenitorii.

În cazul decesului sau retragerii unuia dintre asociați, societatea comercială va putea continua activitatea cu un singur asociat.

Societatea este administrată, pe durată nelimitată, de o persoană fizică, cetățean român.

SC Coroana SRL are ca organ de conducere Adunarea Generală a Asociaților, care decide asupra tuturor activităților desfășurate pentru realizarea obiectului de activitate al societății.

Adunarea generală a Asociaților ia hotărâri prin votul majorității absolute a asociaților și a părților sociale. Adunarea Generală este convocată de către administratorii societății cel puțin odată pe an, în cel mult trei luni de la încheierea exercițiului economico-financiar.

Adunarea Generală a Asociaților are următoarele atribuții:

– aprobă structura organizatorică a societății și numărul de posturi;

– desemnează și revocă pe administratori, le stabilește împuternicirile și salariile și le dă descărcarea pentru activitatea lor;

– stabilește salarizarea personalului angajat în funcție de studii și felul muncii efectiv prestate, cu respectarea limitei minime de salarizare prevăzute de lege;

– aprobă contul de profit și pierderi și repartizarea profitului net;

– examinează, aprobă sau modifică bilanțul după analiza raportului administratorilor;

– stabilește bugetul de venituri și cheltuieli și după caz programul de activitate pentru viitor.

Din punct de vedere al structurii organizatorice, entitatea economică deține personal angajat cu contract de muncă, cu respectarea prevederilor Codului Muncii și regimului de asigurări sociale.

Are în prezent 5 salariați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Posturile prezente în organigrama societății sunt: 1 administrator, 1 economist și 3 farmaciști. Aceștia își desfășoară activitatea în cadrul magazinului specializat aflat în incinta sediului social.

3.2. Analiza principalilor indicatori economico-financiari de la SC Coroana SRL

În conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene, parte componentă a Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.3055/2009, cu modificările și completările ulterioare, entitățile întocmesc situații financiare anuale, din a căror componență fac parte și notele explicative. Din structura celor 10 note explicative, una dintre acestea, nota 9, se referă la „Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari”.

Importanța calculării indicatorilor economico-financiari constă în cunoașterea evoluției acestora și în compararea cu exercițiile financiare precedente, ceea ce oferă conducerii entității, posibilitatea de a efectua analize economico-financiare cu impact în procesul decizional.

De asemenea, cunoașterea nivelului indicatorilor economico-financiari permite efectuarea de comparații cu alte entități din sectoare de activitate similare, autohtone sau internaționale.

Principalele grupe de indicatori sunt:

· indicatori de lichiditate,

· indicatori de risc,

· indicatori de activitate (de gestiune), precum și

· indicatori de profitabilitate și solvabilitate.

Pe baza situațiilor financiare anuale la 31 decembrie pentru perioada 2010 – 2013, depuse de societatea comercială Coroana SRL la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, prezentăm în Tabelul 3.1. principalii indicatori economico-financiari.

Tabel 3.2.1.

Principalii indicatori economico-financiari de la SC Coroana SRL

Pe baza datelor sintetizate în Tabelul 3.1. se poate face o analiză a elementelor patrimoniale, adică a structurii activului și pasivului bilanțier, prin determinarea unor rate care caracterizează relațiile existente între diversele elemente patrimoniale.

În acest sens, structura activelor aflate în patrimoniul societății analizate poate fi sintetizată astfel:

Tabelul 3.2.2.

Structura activelor și ponderea componentelor în total active la SC COROANA SRL

Relația existentă la nivelul entității economice analizate între nivelul diferitelor categorii de active pentru anii analizați este reprezentată în următorul grafic:

Fig.3.2.2. Structura activelor societății SC Coroana SRL

Ponderile calculate pentru fiecare element patrimonial reprezintă rate și au următoarele semnificații:

Rata activelor imobilizate reflectă ponderea elementelor patrimoniale care se află permanent în patrimoniu și măsoară gradul de imobilizare a elementelor de capital.

Rata activelor imobilizate = (Active imobilizate / Total active) × 100

Din calcul, se constată faptul că activele imobilizate dețin o pondere relativ redusă (cuprinsă între 7,8% – 14,3%) din totalul activelor societății. Evoluția descendentă a ratei se datorează scăderii amortizării mijloacelor fixe aflate în patrimoniul societății. Creșterea ratei activelor imobilizate în anul 2013 față de anul 2012 este rezultatul achiziționării unui imobil.

Rata activelor circulante are semnificație majoră în activitatea unei firme fiind dată de formula:

Rata activelor circulante = (Active circulante / Total active) x 100

Societatea analizată are o pondere extrem de ridicată a activelor circulante în totalul activelor firmei (peste 80%).

În cazul activelor circulante putem efectua defalcarea acestora pe principalele elemente componente, pentru a obține mărimi relative de structură.

Avem în vedere rata (ponderea) stocurilor, creanțelor comerciale și disponibilităților la societatea comercială analizată. Valorile rezultate prin calculul ratelor respective sunt sintetizate în următorul tabel.

Tabelul 3.2.3.

Structura activelor circulante și ponderea componentelor în total la SC COROANA SRL

Rata stocurilor = (Stocuri / Total activ )× 100

Valoarea calculată a ratei stocurilor este între 20%-30% pe cei patru ani studiați. Se constată o evoluție ascendentă a ponderii stocurilor în total active circulante. Creșterea acestora se explică prin creșterea prețurilor mărfurilor comercializate, precum și prin creșterea cantității achiziționate față de exercițiul financiar precedent.

Interpretarea evoluției în timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor necesită corelarea cu nivelul activității, admițându-se ca ecuație minimă de echilibru structural: ICA> IS, unde ICA reprezintă indicele cifrei de afaceri, IS indicele stocurilor.

Tabel 3.2.4.

Analiza raportului dinamic dintre indicatorii Cifra de Afaceri și Stocuri

Se constată realizarea echilibrului structural doar în 2013, fiind o situație favorabilă pentru societate. În ceilalți ani situația entității este una nefavorabilă, datorită creșterii stocajului și evoluției descendente a cifrei de afaceri.

Rata creanțelor comerciale = (Clienți și conturi asimilate / Total active )×100

Valoarea calculată pentru rata creanțelor comerciale este în jur de 60% între 2010-2012, scăzând cu aproximativ 10% în anul 2013. Valoarea ridicată a acestui indicator este dată de ponderea semnificativă a facturilor emise de societate către principalul client al entității analizate și anume, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Satu Mare. În baza contractului încheiat între societate și CAS Satu Mare, SC Coroana SRL facturează contravaloarea medicamentelor din cadrul programelor naționale de sănătate care se oferă în regim gratuit și compensat către asigurați.

Începând cu luna octombrie 2009, pe fondul crizei financiare în care se afla fondul de asigurări de sănătate, termenele de plată a facturilor de către casele de asigurări au crescut de la 60 de zile la 210 zile în cazul medicamentelor compensate și gratuite și de la 30 zile la 120 zile în cazul programelor nationale. Datorită acestor termene mari de plată, între 6-7 luni, nivelul creanțelor societății este ridicat iar cel al disponibilităților este redus.

În 2013 termenul de decontare a facturilor către farmacii s-a stabilit la 60 de zile de la validarea facturii, validare ce trebuie făcută de Casa Județeană de asigurări în maxim 30 de zile.

Reducerea termenului se reflectă în scăderea ratei creanțelor de la 62,7% în 2012 la 48,4% în 2013.

Rata disponibilităților = (Disponibilități bănești + Titluri de plasament / Total active) × 100

În urma calculelor rezultă o rata a disponibilităților în jurul valorii de 10%, înregistrându-se o creștere în anul 2013 cu 7%, ca urmare a decontării unei părți din datorie de către debitorul principal, CAS Satu Mare. Acest fapt se reflectă în scăderea creanțelor cu 32,7% în anul 2013 față de 2012.

Pentru mai multă sugestivitate, ponderea componentelor activelor circulante în total active circulante este prezentată în graficul următor:

Figura 3.2.3. Ponderea componentelor activelor circulante în total active circulante

În mod similar, utilizând datele din bilanțul societății, se pot calcula indicatorii relevanți privind pasivele.

Tabelul 3.2.5.

Structura pasivelor și ponderea componentelor în totalul lor la SC COROANA SRL

Pentru mai multă sugestivitate, ponderea componentelor pasive în total pasive al societății comerciale analizate este prezentată în graficul următor:

Fig.3.2.5. Structura pasivelor la SC Coroana SRL

Din analiza efectuată, pe baza datelor calculate, se remarcă faptul că datoriile cu un termen de rambursare mai mic de un an dețin o pondere semnificativă în totalul pasivelor societății, în jur de 60%. Datorită decalajului crescut al încasării creanțelor provenite de la CAS Satu Mare, scadența plății datoriilor către furnizori este prelungită în baza înțelegerii cu aceștia.

Datoriile pe termen lung sunt generate de achiziționarea unui autoturism prin leasing în anul 2009.

Indicatorii economico-financiari simpli pot fi corelați între ei obținând indicatori compuși care oferă informații specifice.

I. Indicatori de lichiditate

Indicatorii din această grupă măsoară capacitatea firmei, la un moment dat, de a-și acoperi datoriile pe termen scurt prin valorificarea tuturor activelor curente ale entității.

1. Lichiditatea curentă sau generală = Active curente / Datorii curente , unde

Active curente = stocuri + creanțe + disponibilități bănești

Datorii curente = datorii pe termen scurt către furnizori, salariați, bănci și datorii fiscale.

Indicatorul este o expresie a echilibrului financiar pe termen scurt și reflectă capacitatea activelor curente disponibile de a se transforma în disponibilități bănești care să acopere datoriile scadente pe termen scurt.

Valoarea recomandată și acceptabilă este în jur de 2, iar valoarea minimă de 1,5, dar în funcție de domeniul de activitate al firmei și de conjunctura mediului de afaceri această valoare poate fi reconsiderată. Dacă are valori subunitare indică un dezechilibru la nivelul trezoreriei societății.

Deci, cu cât valoarea acestuia este mai mare, cu atât situația entității este mai bună.

2. Lichiditate imediată = Active curente – Stocuri / Datorii curente

Acest indicator elimină stocurile, deoarece acestea nu se pot transforma imediat în disponibilități, și reflectă capacitatea activelor circulante ale societății, concretizate în creanțe și trezorerie de a-și onora datoriile exigibile pe termen scurt. Valoarea recomandată este în jur de 1. Cu cât „testul acid” este mai mare decât 1, cu atât situația entității este mai bună.

Tabel 3.2.6.

Indicatori de lichiditate la SC Coroana SRL

Pe baza datelor sintetizate în tabel interpretarea indicatorilor oferă următoarea imagine asupra evoluției economico-financiare a entității studiate:

– Indicatorul rata lichidității generale este supraunitar în fiecare an, înregistrând o creștere anuală, în jurul valorii de 1,5 ceea ce înseamnă o creștere a capacității de acoperire a datoriilor curente din activele curente; în anul 2013 valoarea înregistrată reprezintă un semnal de alarmă privind capacitatea societății de a-și onora obligațiile scadente pe termen scurt (valoarea optimă fiind 1,5-2); în această situație firma are nevoie să se împrumute sau să vândă o parte din activele imobilizate pentru a-și plăti datoriile;

– Din calculul indicatorului de lichiditate imediată se observă un rezultat subunitar în anul 2013, care comparativ cu valoarea optimă 1, reprezintă un aspect nefavorabil pentru societate, însemnând că activele cu lichiditate mare nu sunt suficiente pentru a acoperi datoriile pe termen scurt, indiferent de valoarea reală a stocurilor; în restul anilor studiați rezultatul testului „acid” fiind supraunitar reflectă aspecte favorabile privind acoperirea datoriilor din activele curente.

II. Indicatori de activitate (de gestiune)

Indicatorii de activitate furnizează informații cu privire la:

· viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de trezorerie ale entității;

· capacitatea entității de a controla capitalul circulant și activitățile comerciale de bază ale entității.

1. Viteza de rotație a activelor imobilizate = Cifra de afaceri / Active imobilizate

Indicatorul exprimă numărul de rotații efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri. De asemenea, evaluează eficacitatea managementului agentului economic în ceea ce privește utilizarea acestor elemente patrimoniale în vederea obținerii de venituri.

2. Viteza de rotație a activelor totale = Cifra de afaceri / Total active

Indicatorul evaluează eficiența managementului activelor totale prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de activele entității.

3. Viteza de rotație a stocurilor = Costul vânzărilor / Stocul mediu

Indicatorul arată de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul exercițiului financiar.

Numărul de zile de stocare (durata medie de vânzare) = (Stocul mediu / Costul vânzărilor) x 365

Indicatorul indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate. Cu cât numărul de zile este mai mic, cu atât situația este mai bună, în sensul că stocurile sunt utilizate în procesul de producție, aprovizionările cu stocuri sunt ritmice și nu există riscul de a înregistra stocuri cu mișcare lentă sau greu vandabile.

Tabel 3.2.7.

Indicatori de activitate (gestiune) la SC Coroana SRL

Viteza de rotație a activelor imobilizate în cifra de afaceri are valori crescătoare, indicând sporirea intensității utilizării activelor imobilizate, acestea participând de mai multe ori la realizarea cifrei de afaceri.

Viteza de rotație a activelor totale în cifra de afaceri înregistrează inițial o scădere, urmată de valori crescătoare, ceea ce indică creșterea intensității utilizării activelor, acestea participând de mai multe ori la realizarea cifrei de afaceri decât în exercițiul precedent.

Viteza de rotație a stocurilor înregistrează o evoluție descendentă în perioada 2010-2012, având consecințe nefavorabile asupra lichidității. Creșterea vitezei de rotație a stocurilor în anul 2013 față de exercițiul precedent are consecințe favorabile asupra lichidității entității. Se remarcă o evoluție nefavorabilă a perioadei de stocare, prin creșterea acesteia, conducând la o rotație lentă a stocurilor.

IV. Indicatori de profitabilitate

Există o mare varietate de indicatori care determină profitabilitatea sau rentabilitatea unei întreprinderi aceștia nefiind standardizați. Astfel formulele sau chiar numele indicatorilor pot fi diferiți de la un analist la altul sau de la o bază de date la alta. Dintre indicatorii mai des utilizați am selecționat următorii:

Rata rentabilității economice = (Profit brut / Active totale) x 100, exprimă eficiența utilizării activelor, respectiv contribuția acestora la obținerea rezultatelor.

Rata rentabilității financiare = (Profit net / Capitaluri proprii) x 100, reflectă eficiența utilizării capitalului investit de către acționari.

Rata marjei brute din vânzări sau rata marjei comerciale brute = (Profit brut din vânzări / Cifra de afaceri) x 100.

Tabel 3.2.8.

Indicatori de profitabilitate la SC Coroana SRL

Cu cât indicatorul rentabilitate economică are o valoare mai mare, cu atât mai mult profit este generat de un anumit nivel de active. Se constată o evoluție descendetă a profitului generat de active, reflectând o diminuare a capacității capitalurilor investite de a degaja profit brut.

Evoluția descendentă a marjei comerciale brute în 2011 față de 2010 evidențiază faptul că s-a redus rentabilitatea vânzărilor, rezultatul brut rămas, după ce din cifra de afaceri au fost acoperite cheltuielile aferente cifrei de afaceri, s-a diminuat. Marja trebuie să fie cât mai ridicată și în creștere continuă pentru a putea acoperi toate chletuielile fixe și variabile ale activităților care susțin vânzarea, respectiv rezultatul financiar și extraordinar.

Creșterea ratei marjei comerciale, în anul 2012 față de 2011, însoțită de o reducere a veniturilor din vânzarea mărfurilor, este rezultatul unei politici de prețuri înalte, menită să asigure menținerea sau creșterea marjei comerciale.

Fig.3.2.8. Evoluția profitabilității pentru SC Coroana SRL

Rata marjei comerciale în scădere în 2013 față de 2012 dar cu o creștere a veniturilor din vânzări este rezultatul creșterii costului de achiziție a mărfurilor, reflectate în creșterea prețului de vânzare a mărfurilor vândute.

Din punct de vedere dinamic se constată o scădere a profitabilității în anul 2013 în raport cu exercițiul anterior (indicele 2013/2012 pentru profitul brut este 0,84 comparativ cu indicele 2012/2011 de 0,98 indicând o scădere de 15,57%), fiind urmarea creșterii cheltuielilor de exploatare (creșteri ale costului de achiziție, creșteri salariale, creșterea cheltuielilor cu amortizarea în urma achiziționării unui imobil).

V. Solvabilitatea pe termen lung

Pe baza indicatorilor din această grupă, se stabilește capacitatea entității de a face față datoriilor pe termen lung.

Rata solvabilității pe termen lung = Active totale / Datorii totale

Tabel 3.2.9.

Rata solvabilității pe termen lung la SC Coroana SRL

Raportul mai mare de 1,5 ne arată că societatea este capabilă să-și onoreze datoriile față de terți.

3.3. Organizarea și modalități de ținere a contabilității

Ținerea contabilității societății SC Coroana SRL este asigurată în baza contractului de prestări servicii de evidență contabilă, încheiat cu societatea comercială Kobak SRL, de către un expert contabil autorizat. În acest fel societatea de contabilitate contractată preia funcțiile compartimentului financiar-contabil. Contabilitatea primară a documentelor este asigurată la nivelul punctului de lucru al SC Coroana SRL având la dispoziție un program informatic de gestiune.

Evidența contabilă analitică și sintetică este condusă de către firma contractată pe calculator cu ajutorul sistemului informatic de contabilitate Saga, prin care sunt asigurate următoarele servicii informatice: recepții facturi furnizori interni și externi, evidența clienților interni, evidența mijloacelor fixe, evidența de personal, salarizare, balanța analitică a conturilor, balanța analitică a furnizorilor, clienților și altor terți, rapoarte privind analiza evoluției indicatorilor economici, alte rapoarte și situații personalizate care au legatură cu obiectul de activitate.

Circuitul documentelor contabile în cadrul societății SC Coroana SRL are la bază înregistrarea în ordine cronologică și gruparea în registrele contabile a datelor consemnate în documentele justificative. Acestea se prezintă sub forma unor registre legate, fișe și situații ale căror conținut și formă corespund scopului pentru care se țin.

Principalele documente justificative folosite în cadrul firmei sunt: facturile fiscale, facturile proforme, bonurile fiscale, chitanțele, avizele de însoțire a mărfii.

Principalele registre ce se folosesc, obligatoriu, în contabilitatea societății SC Coroana SRL sunt: Registrul-jurnal, Cartea-mare și Registrul-inventar.

a) În registrul-jurnal sunt înregistrate, prin articole contabile, în mod cronologic, operațiile patrimoniale, prin respectarea succesiunii documentelor, după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate. Acest jurnal este emis de programul de contabilitate, pe baza înregistrărilor efectuate zilnic, se listează la sfârșitul lunii.

b) În registrul "Cartea-mare" se înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările efectuate în registrul-jurnal, stabilindu-se situația fiecărui cont, respectiv soldul inițial, rulajele debitoare, rulajele creditoare și soldurile finale. Formularele folosite drept registru "Cartea-mare" pot îmbrăca diverse forme, cum ar fi: fișe de cont pentru operațiuni diverse, fișe de cont șah sau pe conturi corespondente, forma "Cartea-mare" centralizatoare.

Forma folosită drept registru Cartea-mare, pentru SC Coroana SRL este cea de fișe pe conturi corespondente. Aceasta fișă (cartea mare) este emisă din programul de contabilitate și se listează odată pe an și se arhivează la sfârșitul anului. Stă la baza întocmirii balanței de verificare.

c) În registrul-inventar sunt înregistrate toate elementele de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, conform posturilor din bilanțul contabil, inventariate potrivit normelor legale. Elementele patrimoniale înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere.

În cadrul entității economice SC Coroana SRL, acest registru se completează odată pe an având la bază inventarele întocmite în fiecare gestiune(materiale) și în fiecare departament (mijloacele fixe și obiectele de inventar).

d) Registrul general de evidență a salariaților REVISAL

În baza hotărârii nr.500 din 18 mai 2011 privind registrul general de evidență a salariaților, completarea și transmiterea acestui registru revine SC Kobak SRL.

Registrul se întocmește în formă electronică, se completează în ordinea angajării și cuprinde următoarele elemente: elementele de identificare a tuturor salariaților, data angajării, perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea, funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C.O.R.) sau altor acte normative, tipul contractului individual de muncă, durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia, salariul de bază lunar brut și sporurile, perioadele și cauzele de suspendare a contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale, data încetării contractului individual de muncă.

Completarea precum și înregistrarea în registru a acestor elemente și transmiterea registrului se fac în următoarele situații:

– la angajarea fiecărui salariat, înregistrarea elementelor făcându-se cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariat;

– la suspendarea contractului elementele se înregistrează în registru în termen de maximum 20 zile lucrătoare de la data suspendării;

– elementele se înregistrează în registru la data încetării contractului de muncă;

– orice modificare a elementelor se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară împlinirii termenului de 20 zile lucrătoare.

Registrul se transmite la ITM în format electronic prin completarea on-line a bazei de date existente pe portalul Inspecției Muncii sau prin e-mail, pe bază de semnatură electronică sau prin depunere în format electronic la sediul ITM.

Registrul este păstrat în formă electronică la sediul firmei de contabilitate. Totodată este întocmit un dosar personal pentru fiecare dintre salariați care cuprinde: actele necesare angajării, contractul individual de muncă, actele adiționale și celelalte acte referitoare la modificarea, suspendarea și încetarea contractelor de muncă, acte de studii sau certificate de calificare.

e) Registrul unic de control este păstrat în cadrul entității SC Coroana SRL la punctul de lucru; acest registru are ca scop evidențierea tuturor controalelor desfășurate la nivelul societății de către toate organele de control specializate, în domeniile : financiar-fiscal, inspecția muncii, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcții, protecția consumatorului, protecția împotriva incediilor, precum și în alte domenii prevăzute de lege.

f) Registrul de evidență fiscală are ca scop înscrierea tuturor informațiilor care au contribuit la determinarea profitului impozabil și a calculului impozitului pe profit. Informațiile din acest registru sunt înregistrate în ordine cronologică și corespund cu operațiunile fiscale și cu datele privind impozitul pe profit din declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat. Registrul de evidență fiscală se păstrează la sediul firmei de contabilitate SC Kobak SRL.

3.2.1. Prezentarea activităților legate de specificul societății SC Coroana SRL evidențiate în contabilitate pe baza documentelor justificative

A. Operații privind capitalurile societății

1.1. Evidențierea capitalului social nevărsat conform Actului constitutiv al societății:

456 = 1011 210

vărsarea capitalului social subscris:

5311 = 456 210

1011 = 1012 210

1.2. Conform balanței au fost constituite în anii precedenți rezerve legale din profitul brut în cadrul unei limite de până la 5% dar nu mai mult de 20% din capitalul social vărsat (adică 42 lei), și alte rezerve, adică rezerve statutare sau contractuale constituite din profitul net obținut de societate pentru finanțarea investițiilor.

Formula contabilă pentru înregistrarea acestor rezerve pentru anul 2013 este:

129 = 106 4127

121 = 129 4127

1.3. Evidențierea profitului sau pierderii nerepartizate se face cu ajutorul contului 117. Conform balanței lunii decembrie 2013 se înregistrează un profit nerepartizat în valoare de 100000 lei cu formula contabilă:

121 = 117 100000

În baza hotărârii Adunării generale a asociaților, conform Actului constitutiv, profitul se repartizează pentru distribuirea de dividende proporțional cu cota de participare a asociaților la capitalul vărsat.

117 = 457 100000

Virarea impozitului, conform legii, după dividentele distribuite și achitarea lor asociaților se înregistrează cu formulele contabile:

457 = 446 16000

457 = 5311 84000

B. Operații privind imobilizările

În cadrul societății SC Coroana SRL există doar imobilizări corporale ( în categoriile construcții, aparate și instalații de măsură, mijloace de transport, mobilier, aparatură birotică). Situația imobilizărilor este redată de registrul mijloacelor fixe, generată de programul informatic.

Dacă prin HG 105/2007 s-a stabilit valoarea de intrare a mijlocului fix la 1800 lei, începând cu 1 iulie 2013 HG 276/2013 aduce modificări, valoarea minimă de intrare a unui mijloc fix devenind 2500 lei.

1.1. Societatea achiziționează în anul 2013 la valoarea de 44359 lei fără TVA, TVA 24% un apartament în scopul creării unui depozit pentru medicamente.

% = 404 55005,16

212 44359

4426 10646,16

Evidența operativă a imobilizărilor corporale intrate și ieșite din unitatea patrimonială, în funcție de categoria din care fac parte și locul unde se află, se ține cu ajutorul registrului numerelor de inventar. Fiecărui mijloc fix i se acordă un număr de inventar, în ordine cronologică, pe baza documentelor primite. Recepția mijlocului fix în contabilitate presupune consultarea „Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijlocului fix” prezent în legea nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, pentru a obține codul de clasificare și durata normală de funcționare, pe baza cărora se va calcula amortizarea lunară a mijlocului fix.

Registrul mijloacelor fixe este întocmit cu ajutorul sistemului informatic de contabilitate, pe grupe de mijloace fixe, prin înregistrarea cronologică a mijloacelor fixe intrate în unitate.
a) Fișa mijlocului fix servește ca document pentru evidența analitică a mijloacelor fixe. Este elaborat de programul informatic pe baza înregistrării datelor pentru fiecare mijloc fix.

b) Procesul-verbal de recepție și punere în funcțiune a mijlocului fix se întocmește pentru utilajele și instalațiile care necesită montaj și probe tehnologice, precum clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice. Se întocmește de către secretarul comisiei numite pentru recepționarea obiectivului de investiții, în prezența membrilor comisiei care este formată din : președinte, specialiști-consultanți,asistenți la recepție.
c) Procesul-verbal de scoatere din funcțiune a mijlocului fix servește ca:
-Document de constatare a îndeplinirii condițiilor scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe, de scoatere din uz .

– Document de consemnare a scoaterii efective din funcțiune a mijloacelor fixe.
– Document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor (depozitelor ) și în contabilitate.

Mijloacele fixe reprezintă active amortizabile. Amortizarea reprezintă transpunerea treptată pe cheltuielile de exploatare a perioadei contabile, a valorii de intrare a activelor cu scopul constituirii fondului de amortizare necesar parcului de activ. Există trei metode de calculare a amortizării: amortizarea liniară, amortizarea degresivă cu sau fără influența uzurii morale, amortizarea accelerată.

În cadrul firmei SC Coroana SRL se utilizează metoda amortizării liniare.

Pentru mijlocul fix corporal (apartament) achiziționat la valoarea de 44359 lei fără TVA, având durata de viață utilă 20 ani, amortizarea liniară lunară va fi de 184,83 lei. Aceasta se calculează cu formula:

norma de amortizare = 100 x 1/durata de viață utilă

A = norma de amortizare x valoarea de intrare

ex. norma de amortizare = 100 x 1/20 = 5%

A = 5% x 44359 = 2217,95 lei pe an

2217,95 / 12 luni = 184,83 lei pe lună

1.2. Înregistrarea amortizării lunare

6811=2812 184,83

1.3. După expirarea duratei de viață utilă se va descărca gestiunea conform formulei contabile:

2812=212 44359.

C. Operații privind stocurile și producția societății

În cadrul firmei SC Coroana SRL datorită specificului activității de bază, stocurile sunt reprezentate predominant de mărfuri și în cantități mai mici de materiale consumabile și obiecte de inventar.

Datorită externalizării serviciului de organizare și ținere a evidenței contabile, înregistrarea operațiilor economice se face diferențiat în funcție de tipul lor cu ajutorul a două sisteme informatice distincte, un program informatic de gestiune rulat la nivelul punctului de lucru al farmaciei și un program informatic de contabilitate utilizat de firma de contabilitate contractată.

Pentru recepția bunurilor aprovizionate, N.I.R.-ul servește ca document justificativ pentru încărcare în gestiune, act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție, document justificativ de înregistrare în contabilitate.

În cadrul entității recepția mărfurilor și materialelor se face diferențiat.

Astfel mărfurile achiziționate sunt recepționate la punctul de lucru al SC Coroana SRL prin programul informatic de gestiune. Concomitent se stabilește prețul de vânzare cu amănuntul, adică adaosul comercial aplicat prețului de aprovizionare și TVA neexigibil aferent prețului de vânzare. Înregistrarea mărfii în gestiune se face la prețul de vânzare cu amănuntul (acesta este prețul unitar ce se regăsește pe bonul fiscal). Cu ajutorul programului de gestiune la punctul de lucru al societății, folosind metoda cantitativ-valorică, se ține evidența cantitativă și valorică pe fiecare fel de marfă și furnizor. Facturile și recepțiile mărfurilor se arhivează la punctul de lucru al SC Coroana SRL.

Evidența cantitativă la locul de depozitare a intrărilor, ieșirilor și stocurilor de mărfuri se ține cu ajutorul fișei de magazie. Acest document este elaborat de programul informatic de gestiune pentru fiecare fel de marfă pe baza operării recepțiilor și a ieșirilor prin vânzare, minusuri de inventar, pierderi în urma expirării termenului de valabilitate. Fișa de magazie reprezintă o sursă de informații pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor de valori materiale.

Stocul zilnic valoric al mărfurilor se ține cu ajutorul Raportului de gestiune, care se completează pe baza documentelor de intrare (cu valoarea la preț cu amănuntul din NIR-ul întocmit la intrarea mărfii la punctul de lucru) și de ieșire a mărfurilor și de depunere a numerarului din vânzare (raportul zilnic). Soldul final zilnic este egal cu soldul inițial + intrări – ieșiri.

Înregistrările efectuate în ordine cronologică, sunt centralizate într-un „Raport de intrări în gestiune defalcat pe cote TVA” în care este totalizată valoarea achiziției pe fiecare furnizor. Acest centralizator împreună cu raportul de gestiune, se transmit firmei de contabilitate SC Kobak SRL în vederea preluării informațiilor în conturile sintetice aferente mărfurilor și furnizorilor. Aici, utilizând metoda global-valorică, este ținută evidența sintetică a stocurilor.

Soldurile valorice ale mărfurilor aflate în gestiune (sinteticul contului 371) se verifică pe baza raportului de gestiune predat la firma de contabilitate. Periodic, se procedează la confruntarea situațiilor celor două evidențe.

Întrucât medicamentele de uz uman reprezintă una dintre cele șapte categorii de bunuri și servicii la care se aplică o cotă redusă de TVA de 9%, iar pentru suplimente și alte categorii de mărfuri care fac obiectul comerțului în farmacii cota de TVA aplicată este de 24%, la SC Coroana SRL gestiunea mărfurilor este împărțită în două subgestiuni: mărfuri cu TVA de 9% și mărfuri cu TVA de 24%. Deasemenea la SC Kobak SRL înregistrările contabile se fac diferențiat prin utilizarea unor conturi analitice, precum 371.09, 378.09, 4428.09 (pentru mărfurile cu TVA 9%), respectiv 371.24, 378.24 și 4428.24 (pentru mărfurile cu TVA 24%).

Astfel formulele contabile pentru înregistrarea achiziționării mărfii vor fi:

% = 401 % = 401

371.09 371.24

4426 4426

În cazul furnizorilor care au optat pentru aplicarea sistemului de TVA la încasare în formula contabilă de înregistrare a achiziției contul 4426 TVA deductibil este înlocuit cu contul 4428 TVA neexigibil. TVA-ul neexigibil devine deductibil, adică 4426 = 4428, în momentul achitării furnizorului.

Pentru evidențierea adaosului comercial și al TVA neexigibil, în urma stabilirii prețului de vânzare cu amănuntul se folosesc formulele contabile:

371.09 = % 371.24 = %

378.09 378.24

4428.09 4428.24

Recepția celorlalte categorii de bunuri și servicii se efectuează de către firma de contabilitate pe baza documentelor justificative, aici făcându-se și arhivarea lor. Diversele materiale consumabile necesare desfășurării activității entității întrucât nu se stochează sunt înregistrate direct pe cheltuieli în acord cu prevederile legale corespunzătoare microîntreprinderilor.

Înregistrarea materialelor consumabile și a celor de natura obiectelor de inventar pe conturi de cheltuieli elimină etapa constituirii gestiunilor și presupune înlocuirea emiterii bonurilor de consum cu întocmirea unor procese verbale de dare în folosință. Conturile folosite pentru înregistrarea lor sunt: 6022 pentru combustibil, 6024 pentru piese de schimb, 6028 pentru materiale consumabile, 603 pentru obiecte de inventar.

Serviciile de utilități (energie electrică, consum gaz, consum apă canal, telefonie mobilă, fixă și internet) sunt de asemenea înregistrate în mod direct pe cheltuieli.

% = 401

605

4426

Existența stocurilor presupune necesitatea evaluării lor. Evaluarea prezintă, în funcție de momentul efectuării, două forme: curentă și periodică.

Evaluarea curentă se efectuează în două momente distincte, la intrarea și la ieșirea din gestiune. La intrarea în gestiunea firmei bunurile sunt evaluate la valoarea de intrare care se numește cost. Pentru determinarea valorii aferente ieșirilor din gestiune în cadrul societății Coroana SRL se utilizează metoda prețului cu amănuntul. Aceasta presupune evaluarea bunurilor ieșite din gestiune la prețul de vânzare cu amănuntul. Acest preț reprezintă prețul de înregistrare în contabilitate a mărfurilor de către agenții economici care adoptă această variantă de evaluare.

Prețul de vânzare cu amănuntul se reflectă în contul de mărfuri (371) și este format din costul efectiv de achiziție (prețul facturat de furnizor și cheltuielile de transport-aprovizionare), adaosul comercial și TVA neexigibilă aferentă. Adaosul comercial, stabilit de entitate, în funcție de situația de pe piață, poate fi majorat sau diminuat. La medicamentele cu regim compensatoriu este stabilită o limită maximă pentru determinarea prețului. Modificarea adaosului comercial conduce la modificarea prețului de vânzare cu amănuntul, care pe bază de inventar de schimbare de prețuri, se înregistrează în contabilitate.

Descărcarea din gestiune a mărfurilor se face diferențiat datorită existenței celor două evidențe distincte.

Programul de gestiune operează, în urma vânzării mărfurilor, pe baza bonului fiscal și a facturilor emise descărcarea gestiunii cantitativ și valoric cu prețul de vânzare cu amănuntul la care s-a realizat înregistrarea.

În evidența contabilă ținută de firma de contabilitate descărcarea din gestiune a mărfurilor vândute se face cu ajutorul unui coeficient, pe baza unei situații de calcul, prevăzut la art.160 alin.(4) din Reglementările contabile aprobate prin OMFP 3055/2009. Calculul coeficientului se face lunar.

Pentru a ilustra această particularitate prezentă în comerțul cu amănuntul extragem câteva date din înregistrările contabile ale entității. Exemplificăm pentru categoria de mărfuri cu cota de TVA de 9%, procedura fiind identică pentru mărfurile cu cota de TVA de 24%, diferența constând în aplicarea procentului de 24% la calculul TVA-ului.

În baza datelor oferite de registrul „Cartea mare” pentru conturile 371.09, 378.09, 4428.09 reies următoarele: stocul de mărfuri cu cota de TVA de 9% la începutul lunii decembrie 2013 la prețul cu amănuntul (adică soldul inițial al contului 371.09) este în valoare de 556506 lei; adaosul comercial aferent mărfurilor din stoc (soldul inițial al contului 378.09) este de 100899 lei, iar TVA (soldul inițial al contului 4428.09 TVA neexigibil) este de 45950 lei.

În cursul lunii se achiziționează mărfuri cu cota de TVA de 9% în valoare de 193578 lei fără TVA, acestea fiind intrările aferente lunii decembrie 2013. Vânzările, respectiv ieșirile, către populație prin magazinul cu amănuntul, ca și către alți clienți a unei părți din mărfurile cu cota de 9 % sunt în valoare de 291288 lei, suma fiind încasată numerar. Se descarcă gestiunea. Intrările și ieșirile de mărfuri prin vânzare au fost consemnate în „Raportul de gestiune zilnică”.

Înregistrările contabile vor fi:

– intrarea de la furnizori

% = 401 Furnizori 211000

371.09 Mărfuri cu cota de 9% tva 193578

4426 TVA deductibilă 17422

– evidențierea adaosului comercial în urma determinării prețului cu amănuntul

371.09 Mărfuri cu cota = % 45577

de 9% tva

378.09 Diferențe de preț 25830

aferente mărfurilor cu cota de 9% tva

4428.09 TVA neexigibilă 19747

– încasarea în numerar a 291288 lei în urma vânzării de mărfuri din magazinul cu amănuntul la preț de vânzare cu amănuntul cu TVA inclus

– se calculează TVA colectată pentru mărfurile vândute folosind procedeul sutei majorate 291288×8,2567%=24051 sau operațiile matematice 291288 : 109% x 9% = 24051

– se calculează valoarea mărfurilor vândute la prețul cu amănuntul fără TVA colectată

291288 – 24051 = 267237

5311 Casa în lei = % 291288

707 Venituri din vânzarea 267237

mărfurilor

4427 TVA colectată 24051

– descărcarea gestiunii de mărfurile vândute

% = 371.09 Mărfuri cu cota 291288

de 9 % tva

607 Cheltuieli privind mărfurile trebuie determinat

378.09 Diferențe de preț aferente

mărfurilor cu cota de 9% tva trebuie determinat

4428.09 TVA neexigibil 24051

– pentru această operație este necesară stabilirea coeficientului de repartizare al adaosului comercial Kct.378 conform formulei de calcul:

Si ct.378 + Rc ct.378

Kct. 378 = ––––––––––––––––––––––- x 100

(Si ct.371 + Rd ct.371) – (Si ct.4428 + Rc ct.4428)

Sau

Soldul inițial al adaosului comercial + Valoarea adaosului comercial aferent

mărfurilor intrate

Kct.378 = ––––––––––––––––––––––––––––––––-x100

(Soldul inițial al mărfii – (Soldul inițial al TVA neexigibil +

+ Valoarea mărfurilor intrate) Valoarea TVA neexigibil aferent mărfurilor intrate)

D 371.09 __ C_ D 378.09 C D 4428.09 C__

Si=556506 Si=100899 Si=45950

Rd=193578 Rd=? Rc=25830 Rd=24051 Rc=19747

Rd=25830

Rd=19747 Rc=291288

–––––––– ––––––– ––––––––

795661 291288 ? 126729 24051 65697

Sf=795661-291288= Sf=126729-? Sf=65697-24051=

504373 41646

126729 126729

Kct.378=–––––––– = ––––- x100 =17,361%

795661 – 65697 729964

Adaos aferent stoc fără TVA = Kct.378 x Stoc fără TVA

Stoc fără TVA = 504373 – 41646 = 462727

Adaos aferent stoc = 17,361% x462727 = 80334

Adaos aferent vânzări = Adaos total – Adaos aferent stoc

Rdct.378 = 126729 – 80334 = 46395

sau

Rdct.378 = Kct.378 x Rcct.707 = 17,361% x 3267237 = 46395

Astfel înregistrarea descărcării gestiunii va avea următoarea formulă contabilă:

% = 371.09 Mărfuri cu cota 291288

de 9% tva

607 Cheltuieli privind mărfurile 220842

378.09 Diferențe de preț aferente mărfurilor 46395

cu cota de 9% tva

4428.09 TVA neexigibil 24051

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli

707 Venituri din vânzarea mărfurilor = 121 Profit și pierdere 267237

121 Profit și pierdere = 607 Cheltuieli privind 220842

mărfurile

Rezultatul financiar este 267237 – 220842 = 46395 lei.

Situația în conturi se prezintă astfel:

D 121 C D 371.09 C D 378.09 C

Profit și pierdere Mărfuri Dif. de preț aferente mărfuri cu cota de 9% tva

________________ ____________________ _______cu amănuntul

220842 267237___ 795661 291288__ 46395 126729__

SFC=46395 SFD=504373 SFC=80334

D 4428.09 C D 4227 C D 4426 C

TVA neexigibilă___ TVA colectată ___ TVA deductibilă____

24051 65697___ 24021 17422_______________

SFC=41646 SFC=24051 SFD=17422

Evaluarea periodică se face în două momente distincte, la inventariere și la închiderea exercițiului financiar.

La SC Coroana SRL inventarierea bunurilor se realizează în mai multe situații: la sfârșitul anului, la cererea organelor de control, precum și periodic pentru stabilirea medicamentelor expirate.

Inventarierea se face cantitativ și valoric la nivelul gestiunilor din cadrul firmei: gestiunea mărfurilor, gestiunea materialelor și a obiectelor de inventar și gestiunea mijloacelor fixe.
Principalele documente utilizate la inventarierea elementelor patrimoniale de activ și de pasiv sunt:
a) Decizia de inventariere – emisă de conducerea societății.
b) Declarația de inventar – a gestionarului răspunzător de gestionarea valorilor materiale și bănești, pe care o prezintă comisiei de inventariere.
c) Lista de inventariere – servește ca:
. document pentru inventarierea bunurilor aflate în gestiunile societății,
. document pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de bunuri,
. document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor și în contabilitate a plusurilor și minisurilor constatate,
. document pentru întocmirea registrului jurnal,
. document centralizator al operațiunilor de inventariere.
Listele de inventariere se listează din programul de gestiune, fără cantități. Comisia stabilită de conducerea firmei, în baza deciziei, constată starea faptică a bunurilor din cadrul gestiunilor, pe care o pune în acord cu situația scriptică din listele de inventariere listate pe gestiuni. Conform prevederile legale medicamentele expirate se distrug în mod obligatoriu.

d) Decizia de imputare – servește ca:

. Document de imputare a valorii pagubei produse de persoanele încadrate în muncă,
. Titlu executoriu în momentul comunicării,
. Document de înregistrare în contabilitate.
e) Angajamentul de plată – servește ca:
. angajament de plată a unei sume ce reprezintă o pagubă adusă unității patrimoniale,
. titlu executoriu pentru recuperarea pagubelor,
. titlu executoriu pentru executarea silită, în caz de nerespectarea angajamentului.
f) Registrul-inventar:
Acest registru în cadrul firmei SC Coroana SRL se completează odată pe an având la bază listele de inventariere întocmite în fiecare gestiune.

D.Operații privind decontările cu terții

Terții sunt reprezentați de celelalte entități (persoane fizice și juridice) cu care firma întreține relații comerciale și financiare fiind: furnizori, clienți, salariați, bugetul statului, etc., în contabilitate aparând două categorii, creanțe și datorii.

Specificul activității societății Coroana SRL este de comerț cu amănuntul al produselor farmaceutice. De aici decurg câteva particularități în ceea ce privește contabilizarea comerțului cu acest tip de mărfuri.

Principala categorie de clienți este reprezentată de persoanele fizice. O parte a acestora solicită cumpărarea medicamentelor în regim de compensare sau gratuitate pe baza rețetelor emise de medici.

Plata contravalorii părții necompensate a medicamentelor se face cu numerar sau cu card iar farmacia eliberează un bon fiscal sau la cerere factură fiscală.

Formula contabilă pentru încasare va fi:

% = 4111

5311

5121

În baza contractului încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Satu Mare, SC Coroana SRL facturează contravaloarea medicamentelor din cadrul programelor naționale de sănătate care se oferă în regim gratuit și compensat către asigurați.

O pondere redusă a creanțelor decurge din emiterea facturilor către alte persoane juridice (alte farmacii sau societăți) având ca obiect vânzări de medicamente sau prestări servicii de măsurări medicale.

SC Coroana SRL emite facturile către clienți și le transmite firmei de contabilitate în vederea înregistrării lor contabile pe baza formulei:

4111 = %

707 sau 704

4427.09 sau 4427.24

Principalii furnizori ai entității sunt reprezentați de angrosiști și producători de produse farmaceutice, precum: SC Euroholding Trading SRL, SC Mediplus Exim SRL, SC Polisano SRL, SC Bio-Eel SRL, etc. Pe lângă aceștia entitatea economică are încheiate contracte cu furnizorii de servicii utilitare (energie electrică, gaz, apă-canal, telefonie și internet, salubritate). O pondere redusă o reprezintă furnizorii materialelor consumabile necesare desfășurării activității firmei.

Evidențierea datoriei față de furnizorii de bunuri și servicii se face pe baza formulei contabile:

% = 401

6xx

4426

Societatea Coroana SRL beneficiază în relațiile sale cu furnizorii de două tipuri de reduceri: reduceri comerciale și reduceri financiare. Reducerile comerciale sunt aplicate sub forma unui procent asupra prețului brut. Acest tip de reducere apare specificată pe factura cuprinzând mărfurile livrate. Înregistrarea facturii fiscale conținând acest tip de discount se face conform formulei contabile:

% = 401 401 = %

371.09 767

4426 4426

Reducerea de natură financiară, denumită scont de decontare, este acordată cu un scop necomercial. Reprezintă o bonificație acordată de furnizori entității client pentru stimularea fidelității. Scontul de decontare reprezintă o cheltuială pentru furnizor, respectiv un venit pentru clientul care îl primește. Această reducere se evidențiază printr-o factură distinctă neconținând mărfuri livrate. Conform art. 51 alin. (4) din reglementările contabile aprobate prin OMFP 3055/2009 "Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidențiază distinct în contabilitate (contul 609 «Reduceri comerciale primite», respectiv contul 709 «Reduceri comerciale acordate»), pe seama conturilor de terți." Astfel înregistrarea se face conform formulei contabile:

401 = %

609

4426

Achitarea datoriilor către furnizori se realizează fie prin numerar fie prin ordine de plată. Formula contabilă este:

401 = %

5311

5121

O altă categorie de terți o reprezintă salariații. Înregistrarea datoriilor privind salariile angajaților pe luna decembrie 2013 are formula contabilă:

641 = 421 10600

iar înregistrarea reținerilor din salarii, adică contribuțiile angajaților aferent lunii decembrie 2013 au următoarea formula contabilă:

421 = % 3229

4312 asigurări sociale (10,5%) 1114

4314 asigurări de sănătate (5,5%) 585

4372 ajutor de șomaj (0,5%) 54

444 impozit pe salarii (16%) 1476

Achitarea salariilor personalului aferent lunii decembrie 2013 se face într-o singură tranșă, prin numerar în luna ianuarie 2014, formula contabilă fiind:

421 = 5311 7371

Personalul angajat la SC Coroana SRL beneficiază pe lângă salarii și de tichete de masă în valoare de 9,35 lei, care se acordă în funcție de numărul zilelor lucrate pe lună.

Achiziția tichetelor se face de la furnizorul S.C. Sodexo Pass România SRL și se înregistrează conform formulei:

5328 = 401

Înregistrarea cheltuielor privind tichetele va avea formula:

642 = 5328 935

Contribuțiile angajatorului către bugetul statului în urma plății salariilor aferent lunii decembrie 2013 se înregistrează după cum urmează:

6451 = 4311 asigurari sociale (20,8%) 2205

6452 = 4371 ajutor de somaj (0,5 %) 53

6452 = 43711 fond garantare creanțe salariale(0,25%) 27

6453 = 4313 asigurari sociale de sanatate (5,2%) 551

Virarea către bugetul de stat a contribuțiilor se face prin ordin de plată în Trezorerie și are formula contabilă:

% = 5121 4589

4311 2205

4313 551

4371 53

43711 27

4312 1114 4314 585 4372 54

Virarea impozitului pe salarii și pe tichetele de masă va avea formula contabilă:

% = 5121

444 1476

Impozitul indirect, TVA-ul, datorat bugetului de stat se înregistrează în contul 4423 în urma regularizării TVA-ului de plată cu cel de recuperat. Operația de calcul este generată de programul informatic ori de câte ori se dă calcul balanță. Conform balanței aferente lunii decembrie 2013 entitatea are TVA de plată:

4427 = % 31573

4426 26568

4423 5005

Achitarea TVA-ului datorat se înregistrează astfel:

4423 = 5121 5005

În cazul în care societatea are de recuperat TVA formula contabilă devine:

% = 4426

4427

4424

Datoriile către bugetul de stat pentru societatea SC Coroana SRL sunt declarate lunar prin completarea și transmiterea electronică la ANAF a următoarelor declarații:

declarația 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate;

declarația 300 decont de taxă pe valoarea adaugată;

declarația 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național;

declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat, se transmite trimestrial;

declarația 101 privind impozitul pe profit, se transmite la sfârșitul anului;

declarația 205 privind impozitul reținut la sursă și câștigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit

E.Operații privind trezoreria

Trezoreria în cadrul firmei SC Coroana SRL cuprinde conturile la bănci (BRD, Trezoreria Satu Mare, CEC), lichiditățile sau numeralul din casierie, avansurile interne, viramentele interne. Operațiile de intrări și ieșiri de numerar și echivalențe de numerar, prin casierie și conturile bancare se realizează de către persoana însărcinată din cadrul firmei SC Coroana SRL cu ajutorul următoarelor documente justificative:

a) Ordinul de plată

Este un formular tipizat, specific fiecărei bănci, cu ajutorul căruia entitatea efectuează operații de plăți prin bancă. Se întocmește în două exemplare, unul se depune la bancă iar celălalt (vizat de bancă) rămâne la registrul de casă. Formula contabilă pentru înregistrarea achitării unei datorii către furnizori prin bancă este:

401 = 5121

b) Dispoziția de plată / încasare

Este un formular tipizat cu ajutorul căruia se ridică sau se depun banii în casierie. Se întocmește de persoana însărcinată cu ținerea evidenței avansurilor de trezorerie pe baza unui referat semnat în prealabil de conducere sau în urma decontului de cheltuieli (ordinului de deplasare). Se înregistrează într-un registru de numere (cu evidența avansurilor de trezorerie). În baza dispoziției de plată se eliberează sumele din casierie, respectiv se eliberează chitanță pentru sumele de bani încasate în baza dispoziției de încasare. Acestea rămân la Registrul de casă ca documente justificative. Formulele contabile pentru înregistrarea unei asemenea operații sunt:

5421 = 5311

401 = 5421
c) Chitanța

Se eliberează în momentul în care se încasează sume de bani de la clienți în urma emiterii facturilor se semnează și ștampilează de persoana responsabilă de efectuarea operațiilor prin casierie.

În cazul în care datoria către furnizor se achită cu numerar, furnizorul emite chitanță. În urma consultării Registrului de casă completat zilnic de SC Coroana SRL se constată efectuarea a numeroase plăți în numerar. Încasările și plățile în numerar se efectuează în conformitate cu HG 2185/2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din OG 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare. Astfel:
– încasările zilnice în numerar ale agentului economic sunt neplafonate;
– încasările zilnice în numerar nu depășesc plafonul de 5.000 lei de la o singură persoană juridică;
– plățile în numerar către persoanele juridice sunt efectuate în limita plafonului zilnic de 10.000 lei;
– plățile către o singură persoană juridică sunt efectuate în limita plafonului de 5.000 lei.
– nu se efectuează plăți fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri și servicii, pentru facturile a căror valoare depășește 5.000 lei, fiind interzise prin lege. Asemenea facturi se achită astfel: 5.000 lei în numerar, iar suma care depășește acest plafon fiind achitată cu ordin de plată bancar.

Formulele contabile pentru înregistrarea operațiilor sunt:

5311 = 4111 5000

401 = 5311 5000

401 = 5121 3000

d) Monetarul este actul fiscal cu care se depun banii în caserie la sfârșitul fiecarei zi.

e) Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat fiscal. Conform OUG 28/1999 modificată și completată cu OUG 91/2014 privind utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, agenții economici care comercializează bunuri cu amănuntul sau care prestează servicii direct către populație sunt obligați să dețină case de marcat și să emită bonuri fiscale. Clientul trebuie să primească obligatoriu bon fiscal și dacă solicită trebuie să primească și factură fiscală. Conform normei metodologice pentru aplicarea OUG 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza case de marcat electronice fiscale „Registrul special și raportul Z reprezintă documentele pe baza cărora se înregistrează veniturile din activitatea de comerț și prestări servicii către populație în evidența contabilă a utilizatorului.”

Raportul zilnic sau raportul Z emis de casa de marcat fiscală este documentul de finalizare a gestiunii pe zi de lucru, și conține în mod detaliat date care se înregistrează în memoria fiscală ca date de sinteză pe termen lung. Dintre datele evidențiate de raportul Z amintim:

– valoarea totală zilnică a operațiunilor și totalul taxei pe valoarea adăugată;

– valoarea totală zilnică a operațiunilor și taxa pe valoarea adăugată defalcată pe cote ale acesteia, cu indicarea nivelului de cotă;

– valoarea totală zilnică a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată;

– valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată.

Suma totală de pe raportul Z se înregistrează, în ziua respectivă, în Registrul de casă, pe încasări, iar în contabilitate va genera venitul din vânzarea mărfurilor cu amănuntul și TVA colectată.
f) Registrul de casă în lei

Acest document este elaborat de programul informatic de gestiune de la punctul de lucru al SC Coroana SRL pe baza operării încasărilor și plăților efectuate prin casă, precum și pe baza înregistrării sumelor centralizate a încasărilor zilnice prin casa de marcat și ține evidența zilnică a acestor operații. La sfârșitul zilei se emite un bon fiscal centralizator al încasărilor prin casa de marcat pe fel de TVA (raportul Z), fiind atașat ca anexă la Registrul de casă și transmis firmei de contabilitate în scopul luării în evidența contabilă.

F. Înregistrarea cheltuielilor și a veniturilor societății; stabilirea rezultatului perioadei

Veniturile și cheltuielile se grupează pe 3 categorii: venituri și cheltuieli din exploatare, venituri și cheltuieli financiare și venituri și cheltuieli din activitatea extraordinară.

Veniturile din exploatare: sursele de venit în cazul entității SC Coroana SRL sunt reprezentate de vânzarea mărfurilor (ct.707) și prestarea unor servicii medicale (ct.704).

Veniturile se înregistrează în mod direct prin programul informatic prin generarea de note contabile, în momentul emiterii bonurilor fiscale și facturilor către clienți.

4111 = %

707 sau 704

4427

Veniturile financiare sunt reprezentate de dobânzile acordate de bănci, precum și de sconturile acordate de furnizorii de mărfuri.

În cadrul SC Coroana SRL nu există venituri extraordinare.

Cheltuielile din exploatare cuprind cheltuieli privind mărfurile, cheltuieli cu materiale consumabile, cheltuieli externe (cu energie și apă), cheltuieli cu personalul si alte cheltuieli de exploatare.

În acord cu prevederile legale stabilite pentru microîntreprinderi, cu ajutorul programului informatic cheltuielile sunt înregistrare în mod direct în momentul recepționării materialelor consumabile și de natura obiectelor de inventar. În cazul mărfurilor cheltuielile se înregistrează în momentul descărcării gestiunii. Aferent lunii decembrie 2013 avem următoarele egalități:

603 = 401 260

6022 = 401 349

607 = 371 236607

Cheltuielile cu prestări servicii și utilități se înregistrează direct în momentul recepționării facturilor emise de furnizori. Câteva dintre aceste cheltuieli în luna decembrie 2013 sunt:

% = 401 3098

605 267

622 1364

623 531

624 65

626 502

628 3699

Cheltuielile cu personalul sunt înregistrate în mod direct la întocmirea statului de plată când programul informatic generează nota de salarii.

Prin întocmirea notelor de jurnal diverse se înregistrează pe baza documentelor justificative, alte cheltuieli de exploatare cum ar fi:

TVA nedeductibil: 635 = 4426

dobânzi și penalități de întârziere 6581 = 448

Cheltuielile cu impozitul pe profit se înregistrează trimestrial prin întocmirea unei note jurnal diverse, în urma calculării manuale. Formula contabilă aferentă lunii decembrie 2013 este:

691 = 441 12040

Cheltuielile financiare cu serviciile bancare se înregistrează în momentul operării mișcărilor (încasărilor și plăților) conform extrasului de cont.

627 = 5121 232

Cheltuieli din activități extraordinare în cazul entității SC Coroana SRL nu sunt.

Conturile de venituri și cheltuieli sunt închise cu contul 121, care preia soldul debitor sau creditor al celor două clase de conturi, prin generarea de note contabile, operații executate de programul informatic ori de câte ori se dă comanda calcul balanță.

Formulele contabile aferente lunii decembrie 2013 sunt:

121 = 6xx 279296

% = 121 318796

704 1437

707 299460

766 39

767 13903

609 3957

Rezultatul perioadei este dat de soldul contului 121, unde soldul debitor reprezintă pierdere iar soldul creditor reprezintă profit. În cazul lunii decembrie 2013 conform registrului „Cartea mare” contul 121 prezintă un sold inițial creditor de 236737 lei, rulajul debitor al contului 121 este în valoare de 279296 iar rulajul creditor de 318796. În acest fel obținem un sold final creditor reflectând un profit brut în valoare de 276236 lei. Reprezentarea grafică a contului 121 Profit și pierdere devine:

D 121 C

__________________________

Si = 236737

Rd = 279296 Rc = 318796

__________________________

279296 555533 _

Sfc = 555533 – 279296

= 276237

G.Balanța de verificare
În cadrul SC Coroanal SRL se foloseste balanța de verificare cu patru egalități, fiind generată de programul de contabilitate. De exactitatea înregistrărilor răspunde contabilul.
Documentul servește la:
. Verificarea exactității înregistrărilor
. Controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și analitică
. Întocmirea situațiilor financiare.
Nu circulă fiind document de sinteză. Se arhivează la entitatea SC Kobak SRL.

H. Situațiile financiare.
Situațiile financiare pentru SC Coroana SRL se întocmesc de expertul contabil din cadrul firmei de contabilitate contractate și au la bază balanța de verificare și listele de inventariere. SC Kobak SRL aplică Reglementările contabile armonizate cu directivele Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

Situațiile financiare se întocmesc semestrial și anual fiind transmise electronic la Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Raportările financiare semestriale se compun din :

– situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, formularul 10;

– contul de profit și pierdere, formularul 20;

– date informative, formularul 30.

Raportările financiare anuale se compun din:
– Bilanț prescurtat, formularul 10;
– contul de profit și pierdere, formularul 20;
– date informative, formularul 30;
– situația activelor imobilizate, formularul 40;
– note explicative: 1.active imobilizate, 2.provizioane pentru riscuri și cheltuieli, 3.repartizarea profitului, 4.analiza rezultatului din exploatare, 5.situația creanțelor și datoriilor, 6.principii, politici și metode contabile, 7.participații și surse de finanțare, 8.informații privind salariații și membrii organelor de administrație, conducere și supraveghere, 9.exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari, 10.alte informații, 11.stocuri, 12.disponibilități bănești, 13.investiții financiare pe termen scurt, 14.părți afiliate, 15.mediul înconjurător, 16.evenimente ulterioare, 17.managementul riscului.

BIBLIOGRAFIE

Coman Fl. (2007), Contabilitatea financiară a societăților comerciale, Ed.Fundația România de mâine, București;

Mateș D., Bunget O. (2013), Bazele conceptuale și aplicative ale contabilității, Ed.Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca;

Mateș D. (2009), Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor între Standarde, Directive și Reglementări fiscale, Ed. Mirton, Timișoara;

Moroșan I. (2006), Analiza economico-financiară, Ed.Fundația România de mâine, București;

Ordin nr. 3512 privind documentele financiar-contabile (2008), emitent Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Monitorul Oficial nr. 870 bis din 23 decembrie 2008;

Ordin nr. 2388 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului (1995), emitent Ministerul Finanțelor Publice, Monitorul Oficial nr. 292 din 18 decembrie 1995;

Ordin nr. 3055 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, (2009) emitent Ministerul Finanțelor Publice, Monitorul Oficial nr. 766 bis din 10 noiembrie 2009;

Ordonanța de urgență nr. 91 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, (2014) emitent Guvernul României, Monitorul Oficial nr. 966 din 30 decembrie 2014;

Legea nr.15 actualizată privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, (1994) emitent Parlamentul României, Monitorul Oficial nr. 242 din 31 mai 1999;

Hotărârea nr. 2185 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor art.5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr.15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, (2004) emitent Guvernul României, Monitorul Oficial nr.1224 din 20 decembrie 2004;

Legea Contabilității nr.82/1991 actualizată

Ministerul Finanțelor Publice, Reglementări contabile pentru agenți economici (2002), Ed. Economică, București;

Patriche D., Stănescu I., Grigorescu M., Bazele comerțului, curs digital, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/;

Philip Kotler (2005), Managementul Marketingului, Ed. Teora, București;

Tănase, M. (2011), Contabilitatea mărfurilor, Brașov;

Referințe internet: www.mfinante.ro ; www.cotidianul.ro; www.account.ro

BIBLIOGRAFIE

Coman Fl. (2007), Contabilitatea financiară a societăților comerciale, Ed.Fundația România de mâine, București;

Mateș D., Bunget O. (2013), Bazele conceptuale și aplicative ale contabilității, Ed.Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca;

Mateș D. (2009), Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor între Standarde, Directive și Reglementări fiscale, Ed. Mirton, Timișoara;

Moroșan I. (2006), Analiza economico-financiară, Ed.Fundația România de mâine, București;

Ordin nr. 3512 privind documentele financiar-contabile (2008), emitent Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Monitorul Oficial nr. 870 bis din 23 decembrie 2008;

Ordin nr. 2388 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului (1995), emitent Ministerul Finanțelor Publice, Monitorul Oficial nr. 292 din 18 decembrie 1995;

Ordin nr. 3055 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, (2009) emitent Ministerul Finanțelor Publice, Monitorul Oficial nr. 766 bis din 10 noiembrie 2009;

Ordonanța de urgență nr. 91 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, (2014) emitent Guvernul României, Monitorul Oficial nr. 966 din 30 decembrie 2014;

Legea nr.15 actualizată privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, (1994) emitent Parlamentul României, Monitorul Oficial nr. 242 din 31 mai 1999;

Hotărârea nr. 2185 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor art.5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr.15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, (2004) emitent Guvernul României, Monitorul Oficial nr.1224 din 20 decembrie 2004;

Legea Contabilității nr.82/1991 actualizată

Ministerul Finanțelor Publice, Reglementări contabile pentru agenți economici (2002), Ed. Economică, București;

Patriche D., Stănescu I., Grigorescu M., Bazele comerțului, curs digital, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/;

Philip Kotler (2005), Managementul Marketingului, Ed. Teora, București;

Tănase, M. (2011), Contabilitatea mărfurilor, Brașov;

Referințe internet: www.mfinante.ro ; www.cotidianul.ro; www.account.ro