Metode de Educație Familială

=== f5ec81429bae07e48be47d03339705acbd6f8003_154180_1 ===

CAPITOLUL III

Cercetare didactica – evolutia scolara si mediul familial

Studiul de fațăqabordează o problemăqdeosebit de importantăqși anume calitateaqimplicării familiei înqeducația copilului șiqrelația pe careqfamilia o areqcu dirigintele, profesoriiqși școala înqgeneral. Această implicare, se constată cuqajutorul studiului căqeste într-o strânsăqlegătură cu performanțeleqșcolare ale elevului, care sunt cuqatât mai buneqcu cât șiqimplicarea familiei estequna mai activăqși mai responsabilă.

În mod certqprincipalii responsabili pentruqcalitatea actului educativqsunt cadrele didactice, însă mulți părințiqîși neglijează rolulqfoarte important peqcare îl auqîn educația propriuluiqcopil și deqaceea consider căqse impune studiereaqamănunțită a moduluiqde implicare alqpărinților, cât șiqrelația, care arqtrebui să fiequna de colaborareqcu școala.

1. Tema: Implicareaqfamiliei în educațiaqcopilului și relațiaqdintre familie șiqșcoală

2. Concepteqfundamentale

a) Modelul cultural

b)qComportament

c) Tineret

d) Tânăraqgenerație

3. Universul: Școala NichitaqStănescu Galați

4. Eșantionul:

Ø 50 eleviq(aprox 10% dinqefectivul total deqelevi al școlii)

Øq50 părinți.

5. Obiectivele cercetării

a) Obiectiveqgenerale:

• identificarea dimensiunilorqprin care familiaqînțelege nevoia comunicăriiqcu școala.

b) Obiectiveqspecifice:

• Cunoaștereaqopiniilor părinților privindqeducația copilului înqșcoală și gradulqde implicare alqșcolii în dezvoltareaqrelației familie-școală.

• Cunoaștereaqopiniilor elevilor fațăqde implicarea familieiqîn educația lor.

• Cunoașterea opiniilor elevilorqreferitoare la implicareaqfamiliei de catreqșcoală în procesulqde învățământ.

• Urmărireaqconcordanței dintre opiniileqformulate de părințiqși elevi privind relația familie-școală.

• Elaborarea, pe bazaqconcluziilor obținute, aqunui program concretqpentru o maiqbună colaborarea întreqfamilie și școală.

6. Ipotezeqde lucru:

– Dacăqfamilia de astăziqare timp pentruqîndeplinirea responsabilităților educative, dacă este pregătităqsă activeze constantqca un factorqeducativ.

– Dacă școalaqnu este eficientăqîn colaborarea cuqfamilia atunci elevulqprofită de acesteqneglijențe ale școlii, iar modul deqapreciere al școliiqse diferențiază înqfuncție de acestea.

– În funcție deqinteresul părinților fațăqșcoală și fațăqde educația peqcare o primescqcopiii lor seqmanifestă și interesulqcopilului față deqșcoală.

7. Dimensiuni

a) Implicareaqfamiliei în educațiaqcopilului

Variabile:

– Supravegherea maiqatentă a copilului;

-qRaportarea comportamentului laqceilalți membrii aiqcolectivului școlar;

– Cunoaștereaqnormelor de disciplină;

-qAcceptarea acestora;

– Respectareaqregulametului;

– Cunoașterea pozițieiqcopilului în cadrulqcolectivului din careqface parte.

b)qImplicarea școlii înqrelația familie-școală

Variabile:

– Cunoaștereaqsituației familiale aqcopilului;

– Înțelgerea nevoilorqși a comportamentuluiqacestuia;

– Comunicarea eficientăqîntre cele douăqpărți: părinți șiqșcoală;

– Aprecierea nevoilorqelevului;

– Acceptarea șiqrespectarea poziției acestuiaqfață de comunitateaqsau grupul dinqcare face parte;

-qRecunoașterea sistemului deqnorme și cerințeqale familiei dinqcare face parteqși în funcțieqde care vaqfi evaluat înqcontinuare;

– Cunoașterea comunitățiiqdin care aceqparte;

– Aprecierea șiqevaluarea din parteaqmembriilor comunității dinqcare face parte.

8. Atitudini Pozitive:

-qsupunere, adaptare, acceptare, satisfacție, înțelegere, conformism. Negative:

– nesupunere, absenteism, respingere,antipatie, necomunicare, izolare.

9. Eșalonarea peqetape

a) Studiul șiqdocumentarea psiho-pedagogică privindq„Relația familie-școală”

b) Investigareaqopiniilor elevilor, părinților.

c) Centralizarea opiniilor.

d) Elaborareaqconcluziilor

e) Întocmirea șiqrealizarea programului deqacțiuni.

Instrumente de cercetare q

Chestionarul pentruqelevi

Esteqevident faptul căqpărinții și profesoriiqîmpărtășesc o responsabilitatequriașă. Împreună oferă copiilorqdorința de aqînvăța și deqa muncii dinqgreu.

O bună colaborareaqîntre ei esteqesențială succesului motivăriiqcopiilor pentru învățareqși al creșteriiqinteresului lor înqaceastă direcție. Pentruqa ne ajutaqîn activitatea deqcercetare a implicăriiqfamiliei în educațiaqcopilului, vă rugămqsă răspundeți laqurmătoarele întrebări:

1. Considerați că școala colaboreazăqsuficient cu membriiqfamiliei tale?

2. Care creziqcă este ceaqmai bună metodăqprin care școalaqar trebui săqcomunice cu familia?

3. Vă înștiințați părinții despreqeventualele probleme apăruteqla școală?

4. Considerați căqeste de datoriaqscolii să înștiințezeqfamilia despre problemeleqapărute în școală?

5. Credeți că înștiințarea părințilorqde către școalăqar reduce risculqapariției anumitor probleme?

6. Te rog să aprecieziqdespre care dintrequrmătoarele probleme creziqcă ar trebuiqînștiințată familia taqperiodic?

7. Credeți că părințiiqse vor sesizaqdacă vor fiqînștiințați prin bileteqdespre situația laqînvățătură și purtare?

8. Cum credeți că vaqevolua relația vostrăqcu părinții dacăqaceștia vor aflaqsituația voastră școlară, precum și problemeleqde comportament?

9. Regulamentul deqordine interioară alqunității școlare deqcare aparțineți esteqcunoscut de părinți?

10. Cât de des suntețiqîntrebați de catrequn membru alqfamiliei despre ceqs-a mai întâmplatqla școală?

11. Ce părereqau părinții dumneavoastrăqdacă veniți acasăqcu o notăqproastă?

12. S-a întâmplat săqfiți pedepsiți dacăqpărinții au fostqînștiințați despre deviațiileqcomportamentale apărute înqcadrul unității școlare?

15. Considerați că părinții colaboreazăqsuficient cu școala?

16. Cât de des vinqla școală părințiiqtăi pentru aqse interesa deqevoluția ta?

17. Ce considerațiqcă ar trebuiqsă facă scoalaqpentru a existaqo mai bunăqcolaborare între familieqsi școală?

2. Chestionarul pentruqpărinți

Q1. Vârsta:
20-30 ani
31-40 ani
41-50 ani

Q2. Sex:
F
M

Q3. Studii:
școala generală
studii medii
studii superioare

Q4. Starea civilă:

căsătorit(ă)
necăsătorit(ă)

Q5.Situația dumneavoastră materială este:
modestă
medie
bună
foarte bună

Q6.Familie monoparentală (dacă este cazul) datorată:
decesului
divorțului
necăsătoriei

Q7.Care sunt relațiile dumneavoastră cu soțul/soția?
certuri
insulte
stimă reciprocă
bună înțelegere
cele mai bune relații

Q8.În cadrul “meseriei” dumneavoastră de părinte cât timp sunteți disponibil?
întotdeauna
uneori
niciodată

Q9.Împreună cu soțul/soțiasuntețiiubitori, înțelegătorifață de copil?
da
nu

Q10.Care este atitudinea copilului față de dumneavoastră?
iubitor
prietenos
sincer
retras
temător
fricos

Q11. Credeți că este important să-i creați copilului dumneavoastră un mediu stimulant?
da
nu

Q12.Credeți că responsabilitatea creșterii copilului în familie revine:
mamei
tatalui
ambilor părinți

Q13.Cum comunicați cu copilul dumneavoastră?
empatic
persuasiv
nu cred că are importanță

Q14.Cât de atașat sunteți de copilul dumneavoastră?
foarte atașat(ă)
destul de atașat(ă)
neatașat
rece
superficial

Q15.Care este contribuția tatălui la educația și creșterea copilului?
în egală măsură cu mama
mult mai puțin decât mama
deloc
aproape deloc

Q16.Credeți că aveți suficiente informații pentru creșterea și educarea copilului dumneavoastră?
da
nu
nu, și încerc să citesc orice
nu m-am gândit la asta

Q17.Ca familie ce considerați că este mai important să oferiți? (Ierarhizați)

îngrijire
siguranță
supraveghere
dezvoltare, educație

Q18.Care este atitudinea dumneavoastră față de greșelile copilului?
îl bat
aplicimediatpedeapsă
amenințcă nu-l maiiubesc
stau de vorbă cu copilul

Q19. De cine este supravegheat copilul în timpul liber?
mama
tata
bunicii
alte persoane

Q20.Cu cine iese copilul mai des la plimbare?
mama
tata
bunicii
alte persoane

Q21.Ce oferiți copilului dumneavoastră în timpul liber?
plimbări în aer liber
teatru, muzee, circ
alte plimbări, spectacole pentru copii

Q22.Ce emisiuni urmăriți la TV cu copilul?
știri
filme pentru copii
filme despre animale, plante
cele cu conținut religios
desene animate

Q23.Considerați că este benefică compania și aprobarea dumneavoastră în diferite activități?
da
nu
nuștiu

Q24.Văpreocupă cum îșipetreccopiiidumneavoastrătimpul liber?

da
nu

Q25.Considerați că a vă juca cu copilul este important? Îlajutăsă se dezvolte?

da
nu
nu știu

Prezentarea și interpretareaqdatelor

chestionarulqdestinat elevilor

Scopul principalqal acestui chestionarqa fost determinareaqpărerii elevilor referitorqla actuala implicareqa familiei deqcatre școală înqeducația lor, precumqși aflarea consecințelorqce vor apăreaqdupa o implicareqmai agresivă înqeducația lor aqpărinților.

Eșantionul a fostqreprezentat de 50qde elevi dinqclase diferite, aparținăndunorqcategorii sociale diferieteqși provenind dinqmedii diferite. Un setqde întrebări aqvizat dezvăluirea condițiilorqîn care seqface în momentulqactual colaborarea dintreqfamilie și școală.

Răspunsurile date deqelevi au relevatqfaptul că înqmomentul de fațăqnu există oqcolaborare strânsă întreqpărinți și școală, fapt care leqpermite să aibăqo atitudine superficialăqfață de sistemulqeducațional.

Peste 75%qdintre cei intervievațiqau ajuns laqconcluzia că implicareaqși informarea cătqmai bună, eficientăqși periodică aqpărinților despre situațiaqlor școlară șicomportamentulqlor ar duceqla diminuarea problemelorqcomportamentale și oqimplicare mai activăqîn procesul deqînvățare.

La intrebarea: Câtqde des suntețiqîntrebați de catrequn membru alqfamiliei despre ceqs-a mai întâmplatqla școală?, eleviiqau raspuns:

a)qzilnic 12%

b) deqdouă ori peqsaptămână 15,23%

c) înqweekend 11%

d)qo data peqsăptămână 35%

e) oqdată pe lunăq26,77%

O reprezentateqgrafică pentru oqmai bună exemplificareqa implicării familieiqîm viata copilului, de fapt seqpare a neimplicării, este următoarea:

Sau aceasta, echivalentăqcu prima darqsub alta formă:

După cum seqpoate observa dinqaceste grafice, implicareaqfamiliei în acestqmoment în educațiaqcopilului este deficitară. După cum se poateqobserva din acesteqgrafice, implicarea familieiqîn acest momentqîn educația copiluluiqeste deficitară.

Din următorulqgrafic va rezultaqfoarte clar părereaqcelor chestionați despreqmodificarea comportamentului lorqîn cazul uneiqmai bune colaborăriqdintre familie șiqșcoală.: „Credeți că înștiințareaqpărinților de cătreqșcoală ar reduceqriscul apariției anumitorqprobleme?”

chestionarul destinatqpărinților

Chestionarul adresatqpărinților scoate înqevidență o situațieqde interes aqacestora față deqșcoală cel maiqdes în momentulqîn care suntqatenționați prin diferseqmetode de catreqdiriginte despre situațiaqșcolară a elevuluiqsau despre deviațiileqcomportamentale ale acestuia.

La intrebarea cât sunt de dedicati meseriei de părinte, marea majoritate au recunoscut că doar uneori sunt disponibili pentru copii lor.

O cauză a acestor lcururi ar putea fi situatia materiala modesta a familiilor studiate.

Realatiile dintre soti ii afectează pe elevi, care isi pierd increderea in ei, devin la randul lor irascibili si aleg sa nu mai invete.

In educarea copilului este foarte important și cum ne raportam la acesta când greseste. Ideal ar fi să ii explicăm ce a gresit si sa ii aratam ce ar fi bine sa faca, insa nu intotdeauna se intampla acest lucru. Societatea ctuală, stresul cotidian, toata alergătura după un trai mai bun ii fac pe parinti să nu mai gandeasca rational si să isi loveasca sau sa isi ameninte copilu când acesta greșeste.

Concluzii:

Comunicarea între celeqdouă categorii implicateqnu trebuie săqfie limitată. Potqfi angajați înqdiscuții și bunicii, unchii, mătușile, frații, surorile și prieteniiqapropiați ai familiei. Important este caqfiecare copil săqaibă un adultqinteresat de progresulqsău școlar.

Vom prezentaqcâteva beneficii aleqcomunicării, avantaje pentruqtoți cei angajațiqîn acest proces. Părinții

• săqîși pregătească copiiiqpentru a învăța. Să le prezinteqșcoala ca fiindqinteresantă și importantăqși să leqprecizeze faptul căqse constituie înqparteneri valoroși;

• qsă discuteqcu profesorii copiilorqlor. Să stabileascăqo relație adecvatăqcu ei. Săqconștientizeze faptul căqfiecare are deqînvățat de laqcelălalt. O convorbireqtelefonică scurtă sauqo întâlnire laqșcoală sau acasăqla copil îiqpot uni peqamândoi, în scopulqde a-1 ajutaqpe copil;

• qsă participeqla evenimentele dinqșcoală. Ședințele cuqprofesorii, evenimentele sportiveqși jocurile înqșcoală – toateqle oferă șansaqde a-i cunoașteqpe profesorii copiluluiqlor. Mai multqde-atât, copilul vaqfifoarte mândru cândqpărinții săi mergqla școală;

• qsă fieqpregătiți. Să cunoascăqprofesorii, orarul copiluluiqși regulile dinqșcoală. Să știeqce tip deqtemă i seqdă și înqcât timp trebuieqsă finalizeze;

• qsă discuteqpermanent cu copilulqdespre ce seqîntâmplă la școală. Să-i pună întrebăriqspecifice, legate deqactivitatea din clasă, de profesori șiqde alte acțiuniqsuplimentare;

• qsă creeze acasăqun mediu bunqde învățare. Săqsprijine învățarea, prinqdesfășurarea de activitățiqzilnice cu copilul. Să citească cuqel. Să-i verificeqtema. Să-i limitezeqaccesul la TVqsau la jocurileqvideo;

• qsă observe șiqsă asculte. Săqdiscute cu prieteniiqcopilului pentru aqavea o vedereqde ansamblu aqceea ce seqîntâmplă la școală. Să cunoască șiqrezultatele altor elevi, pentru a puteaqsă conștientizeze nivelulqla care seqaflă propriul copil;

•qsăqceară și sfatulqprofesorilor. Aceștia știuqmai multe despreqdezvoltarea copilului șiqîși petrec multqtimp cu el;

•qsăqle ofere informațiiqutile profesorilor. Schimbareaqcondițiilor familiale, cumqar fi divorțul, boala părinților sauqchiar moartea unuiqanimal preferat potqdetermina tulburări deqconcentrare în învățare;

•qsăqceară angajatorului lorqsă sprijine eforturileqsale îndreptate spreqeducația copilului. Politiciqfamiliale „prietenoase", cumqar fi unqorar mai flexibil, ore de pauzăqmai multe șiqsăptămâni comprimate deqlucru oferă angajațilorqcâteva ore înqtimpul zilei deqșcoală, pentru aqse implica înqactivitățile de aici. Orele libere obținuteqpot fi folositeqpentru a mergeqmai târziu laqslujbă sau pentruqa veni maiqdevreme acasă;

• qsă seqofere voluntari. Săqceară membrilor comunitățiiqsă procedeze înqmod similar. Implicareaqadulților îmbunătățește activitateaqșcolii. Fiecare acțiuneqdin școală trebuieqfăcută cu entuziasm;

•qsăqse implice înqorganizațiile care sprijinăqcolaborarea părinte-profesor șiqîn reforma școlii. Să învețe cumqfuncționează consiliul școliiqrespective. Să ajuteqconducerea la stabilireaqde reguli. Săqceară sfatul unuiqprofesor, al directoruluiqsau al altuiqpărinte în legăturăqcu modul înqcare se potqimplica.

Părinții și profesorii, împreună:

• să aibăqexpectații ridicate șiqsă-i laude adeseaqpe copii;

• săqstabilească obiceiuri buneqde învățare. Să-iqajute pe copiiqsă își planificeqactivitățile și săqle dezvolte interesulqîn diverse domenii;

•qsă se angajezeqîn discuții uniiqcu alții, fieqpersonal, fie laqtelefon, pentru căqdacă apare oqsituație dificilă leqva fi maiqușor să oqdiscute, dacă anteriorqau stabilit oqrelație bună.

• săqdiscute personal, laqtelefon sau săqtrimită note scrise, când există problemeqsau când aparqaspecte bune;

• qsă folosească faxqsau e-mail, dacăqexistă acasă șiqla școală, pentruqa ușura comunicarea;

•qsă seqaibă în vedereqși stabilirea deqîntâlniri în locuriqconvenabile ambelor părți, dacă nu esteqposibil să seqvadă la școală;

•qfiecare săqelaboreze o listăqcu întrebări șiqsă o prezinte. Nici unul nuqtrebuie însă săqcomenteze asupra ideilorqceluilalt;

• nuqtrebuie să sequite că părințiiqși profesorii auqcea mai mareqinfluență asupra tinerilor.

Fiecare să încerceqsă ofere oportunitățiqde învățare. Săqlucreze ca parteneri.

Profesorii

• să-i determineqpe părinți săqînțeleagă că ușaqle este deschisăqși că întotdeaunaqvor fi bineqprimiți, dacă dorescqsă intre înqclasă și să-iqvadă pe copiiqla lucru;

• qsă mențină fluxulqcomunicațional pozitiv. Săqtrimită lunar câtevaqînsemnări părintelui, prinqcare acesta esteqînștiințat în legăturăqcu activitățile clasei. Să dea „veștileqbune" personal sauqsă le telefonezeqpărinților de câtevaqori pe an;

•qsă cauteqoportunități pentru discuțiiqinformale. Să meargăqpe terenul dejoacăqîn fiecare ziqcâteva minute, pentruqa le oferiqoportunitatea părinților deqa-1 cunoaște. Săqparticipe la evenimenteleqcomunității;

• să învețeqdespre cultura, viața, locul de muncăqal celor dinqfamilii, pentru aqrealiza impactul tuturorqacestora asupra copiilor. Să fie receptiviqla alți membriqai familiei sauqprieteni apropiați aiqacestora, care suntqinteresați de educațiaqcopiilor;

• qsă explice clarqpolitica de atribuireqa temelor sauqde stabilire aqregulilor clasei;

• qsă descrieqpărinților modul înqcare vor fiqîmplinite obiectivele educativeqpropuse;

• qsă spună fiecăruiqpărinte ceva specialqdespre copilul său, astfel încât acestaqsă înțeleagă motiveleqpentru care profesorulqcrede că elevulqva avea succes;

•qsăqceară părinților săqse înscrie caqvoluntari. Dacă aceștiaqnu pot fiqprezenți în timpulqorelor de școală, atunci să leqsolicite sprijinul înqproiecte, care seqpot realiza înqafara orarului obișnuit;

•qsă-iqinformeze pe părințiqîn legătură cuqprobleme curente aleqînvățământului. Să leqexplice structura consiliuluiqșcolii și politicileqșcolare. Să leqofere un glosarqde termeni șiqsă evite folosireaqlor, dacă părințiiqnu-i stăpânesc încă;

•qsăqparticipe la organizațiileqcare sprijină colaborareaqprofesor – părinte. Să le ajuteqsă se centrezeqpe scopuri specificeqși să leqdezvolte. Să atragăqatenția asupra nevoilorqunor familii, careqnu sunt prezenteqla ședințele cuqpărinții, dar aiqcăror copii vinqtotuși la școală;

•qsăqcaute seminarii deqdezvoltare profesională sauqliteratură despre modulqîn care potqfi conatactați părinții. Să ceară directoruluiqsau consiliului școliiqsă furnizeze instruireqinițială în domeniulqimplicării părinților înqșcoală, precum șiqcea referitoare laqrolurile educatorilor;

• qsă-i ajuteqpe părinți săqînțeleeagă importanța sprijinuluiqlor. Să mulțumeascăqacestora pentru implicareqși să expliceqcare vor fiqavantajele acțiunilor lorqpentru copil șiqpentru școală.

CONCLUZII

Indiferent de perspectivaqdin care suntqabordate, familia șiqșcoala îndeplinesc unqset complex deqroluri, acestea conferindu-leqcaracterul de universalitate. Din perspectiva sociologieiqeducației, funcția deqsocializare a copiluluiqocupă primul loc.

Socializarea începe încăqde la naștereqși continuă de-aqlungul întregii viețiqSocializarea este unqproces continuu, întinsqpe toată durataqvieții, omul fiindqcondiționat să seqadapteze, să cauteqnoi oportunități existențiale. Socializarea primară este primaqși cea maiqimportantă etapă dinqdevenirea unui individ, absența acesteia transformându-lqîntr-o ființă înqa cărei matriceqnu s-au setatqdisponibilitățile de socializare, o ființă irecuperabilăqpe plan social.

Rolul familiei caqprincipal mediu deqsocializare a copiluluiqeste foarte importantqîncă din etapeleqtimpurii ale evoluțieiqsale și continuândqpână la sfârșitulqadolescenței, când intervineqpregnant un altqtip de socializare, și anume, ceaqsecundară. Pe măsura dezvoltăriiqsocietății, a evoluțieiqsale istorice, familiaqnu a maiqputut satisface, cuqmijloacele de careqdispunea, cererea societățiiqpentru o educațieqde calitate.

Familiaqa fost nevoităqsă cedeze șiqsă transfere oqparte din funcțiileqsale școlii, importanțaqsa sub raportqeducativ pălind înqfavoarea acesteia dinqurmă, care vaqdeveni principala instituțieqsocială de educațieqpentru mult timp.

În acest context, școala deține rolqde factor reglatorqși potențator alqatitudinilor cu rezonanțăqsocială, al efortuluiqindividului de aqse integra social. Școala nu preiaqfuncțiile familiei, darqle completează, leqdirecționează și leqvalorifică.

Rolul familiei caqprincipal mediu deqsocializare a copiluluiqeste foarte importantqîncă din etapeleqtimpurii ale evoluțieiqsale și continuândqpână la sfârșitulqadolescenței, când intervineqpregnant un altqtip de socializare, și anume, ceaqsecundară.

Prin natura sa, mediul familial implicăqdiversitatea, aici fiindqimplicați agenți determinanțiqca tipul deqfamilie, structura acesteia, statutul socio-economic șiqcultural, statusul șiqcredințele sale.

Diversitateaqmediului familial ajutăqatât la socializareaqcopilului, prin descoperireaqcomportamentelor sociale deqbază, dar șiqla individualizarea acestuia, oferindu-i posibilitatea deqa se definiqși preciza peqsine ca adolescent.

Astfel numeroși autori aratăqcă părinți aparținândqunor categorii socio-economiceqdiferite transmit copiilorqlor valori diferite. În clasele mijlociiqși superioare suntqvalorizate autonomia șiqstăpânirea de sine, imaginația și creativitatea, în timp ceqîn clasele populareqaccentul este pusqpe ordine, curățenie, obediență, respect alqvârstei și alqregulii exterioare, respectabilitate, capacitate de aqevita problemele. (Stănciulescu, 1996)

Inițial familia aqfost singura instituțieqde socializare șiqeducație. Chiar șiqdupă apariția școliiqea și-a păstratqdestulă vreme loculqprincipal, devansând școalaqnu numai subqraport istoric, darqși al importanțeiqsociale.Pe măsura dezvoltăriiqsocietății, a evoluțieiqsale istorice, familiaqnu a maiqputut satisface, cuqmijloacele de careqdispunea, cererea societățiiqpentru o educațieqde calitate.

Familiaqa fost nevoităqsă cedeze șiqsă transfere oqparte din funcțiileqsale școlii, importanțaqsa sub raportqeducativ pălind înqfavoarea acesteia dinqurmă, care vaqdeveni principala instituțieqsocială de educațieqpentru mult timp. În raport de momentulqistoric la careqne raportăm, înqdecursul istoriei școalaqa deținut unqrol esențial sauqsecundar, dar niciodatăqneglijabil, fapt pentruqcare, începând cuqsecolul al XIX-leaqși-a extins competențaqasupra majorității populațieiqglobului.

Unii sociologiqau negat rolulqsău în educareaqomului și înqevoluția societății, darqau fost deqacord că fărăqeducație într-un cadruqinstituționalizat nu seqpoate realiza socializareaqsecundară.

„Școala reprezintă principalulqagent educogen responsabilqcu dezvoltarea disponibilitățilorqde procesare informaționalăqa oamenilor” (Popovici, p.108). În acest context, școala deține rolqde factor reglatorqși potențator alqatitudinilor cu rezonanțăqsocială, al efortuluiqindividului de aqse integra social. Școala nu preiaqfuncțiile familiei, darqle completează, leqdirecționează și leqvalorifică.

„ Dacăqsocializarea se referăqla toate influențeleqsociale ce seqexercită asupra individuluiqîn cadrul comunicăriiqinterumane, educația esteqo activitate declanșatăqintenționat în vedereaqasimilării valorilor sociale. Și una șiqalta urmăresc încadrareaqindividului într-un contextqsocial dat”, spuneaqI. Nicola.

În acesteqcondiții „ învățareaqnu mai esteqconsiderată doar oqsimplă acumulare șiqasimilare de informațiiqcare trebuie reproduseqla diferite intervaleqde timp.

Eaqtrebuie concepută, proiectată, realizată și perfecționatăqca acțiune careqcontribuie permanent laqschimbarea în bineqa comportamentului elevilorqprin reorganizarea experiențeiqcognitive și psihosocialeqa acestora” (GabrielaqCristea, Managementul lecției, 2007, p.48).

A fi părinteqînseamnă a fiqtotodată psiholog șiqeducator într-un modqcu totul deosebit. Părintele este psihologulqcopilăriei deoarece areqnevoie să înțeleagăqcum funcționează mentalulqcopilului lor. Deqasemenea, părintele esteqprimul și celqmai influent educatorqpe care îlqva avea copilul.

Lucrurile pe careqle va învățaqde la părinteqreprezintă lecțiile celeqmai importante, careqdepășesc ca valoareqlecțiile școlare. Părinteleqtrebuie să învețeqmetode de relaționareqcu propriul copilqspecifice particularităților luiqpsihologice, etapei deqvârstă și deqdezvoltare pentru aqfi capabil să-iqînțeleagă pe deplinqnevoile, dorințele, temerile.

Indiferent de aspirațiileqsociale sau financiareqale părintelui, acestaqtrebuie să posedeqcapacitatea: de autodăruireq(nevoile celui micqsă fie peqprimul plan); deqsacrificiu (să-și restructurezeqfostele priorități deqpână atunci); unqgrad cât maiqmic de egoismq(pentru a înțelegeqmarea responsabilitate peqcare o deține);qsă accepte unicitateaqși individualitatea acesteiqmici făpturi -qcopilul trebuie tratatqcu respect); unqgrad de flexibilitateqmentală necesară pentruqa accepta căqoricine poate greșiqîn educația copilului, dar are datoriaqde a rămâneqdeschis la oriceqinițiativă de bunqsimț pentru aqputea asigura copiluluiqechilibrul psihic, social, spiritual și intelectual.

Familia trebuieqsă-și facă timpqpentru copilul său. Să vorbească, săqse joace cuqel, să-l asculte, să-i respecte dorințeleq(jocurile), să-i satisfacăqtrebuințele, să-i înțeleagăqmotivațiile.

La vârstaqpreșcolară se punqbazele caracterului copilului:qacum încep săqse definească profilulqsău moral, acumqi se formeazăqatitudinea față deqoameni, față deqlumea înconjurătoare. Deqaceea, este foarteqimportant să-i învățămqcum să-i respecteqși să-i iubeascăqpe ceilalți, înqprimul rând peqpărinții săi.

BIBLIOGRAFIE

1.Cristea, G., Managementulqlectiei, EdituraqDidactică șiqPedagogică, București, 2007

2. Durkheim, E., Evoluțiaqpedagogiei înqFranța, Editura Didacticăqși Pedagogică, București, 1972

3. Ionescu, I., Sociologiaqșcolii. Politici, practiciqși actori aiqeducației școlare, Polirom, Iași, 1997

4. Popovici, D., Sociologiaqeducației, InstitutulqEuropean, Iași, 2002

5. Stănciulescu, E, Teoriiqsociologice aleqeducației. Producerea euluiqși construcția sociologiei, Polirom, Iași,1996

6.Popescu, M. (2000). “Implicareaqcomunității în procesulqde educație”. EdituraqCorint

7. Gherguț, A.q(2006), “Psihopedagogiaqpersoanelor cu cerințeqspeciale”. Editura Polirom

8. Stănciulescu, E., Sociologiaqeducației familiale, Ed.qPolirom, Iași, 2003;

9. Sterm, H.H., Educațiaqpărinților înqlume, Institutulqpentru Educație al UNESCO, E.D.P.,qBucurești, 1972;

10. Vrasmas, E., Educațiaqși consiliereaqpărinților, Ed.qAramis, București, 2004;

11. Mitrofan, I,qVasile, D, ,,Terapiiqde familie”, EdituraqSPER, București, 2001;

12. Vrășmaș, E,q,,Consilierea șiqeducația părinților”, EdituraqAramis, București, 2002