Metode de Cunoastere a Elevilordoc

=== Metode de cunoastere a elevilor ===

Motto:

"Să nu credeți că educați copilul numai atunci când vorbiți cu el, când îl povățuiți sau îi porunciți. Îl educați în fiecare moment al vieții voastre, chiar și atunci când nu sunteți în școală. Felul cum vă îmbrăcați, cum vorbiți cu și despre alți oameni, cum vă bucurați sau vă întristați, cum vă purtați cu prietenii sau cu dușmanii, cum râdeți sau chiar cum citiți ziarul – toate acestea au pentru copil o mare însemnătate"

(Andre Berge).

III.1. Necesitatea cunoașterii elevilor

III.2. Metode de cunoaștere a elevilor

III.3. Instrumente de caracterizare psihopedagogică a elevului

III.1. Necesitatea cunoașterii elevilor

La nivelul activității instructiv-educative regăsim deseori cazuri în care situații identice de educație și instruire generează rezultate diferite în funcție de vârsta, respectiv particularitățile individuale ale elevilor. În aceste condiții, elevul trebuie să conteze nu numai ca obiect al educației programat din exterior, ci și ca subiect implicat care se autoformează.

Putem vorbi despre o acțiune pedagogică eficientă numai în momentul în care procesul de formare se realizează ținând cont de aptitudinile și caracteristicile generale de personalitate ale elevului, asigurându-se concordanța cu obiectivele procesului formativ.

Organizarea eficientă, științifică a acțiunilor instructiv-educative depinde în proporție semnificativă de cunoașterea individualității elevilor. Tendința actuală prezentă la nivel educațional, reprezentată de individualizarea formării și instruirii, impune dezvoltarea în rândul cadrelor didactice a simțului diagnostic și în același timp susține utilizarea unor metodologii adecvate de cunoaștere.

Cunoașterea elevului se concentrează pe cunoașterea personalității acestuia, care se realizează la două niveluri:

cunoașterea empirică – desfășurată pe baza observațiilor directe, cotidiene asupra comportamentului. Conform acestui nivel, capacitatea intelectuală a elevilor s-ar oglindi fidel și integral în expresia feței și corpului. Cercetările infirmă însă acest nivel, susținând faptul că prin intermediul cunoașterii empirice rămânem doar la o cunoaștere intuitivă, empirică și incertă, fapt ce determină o susținere a cunoașterii științifice.

cunoașterea științifică – obiectivă, organizată și sistematică, realizată printr-o metodologie de cercetare ce îndeplinește anumite criterii de elaborare.

Printr-o astfel de cunoaștere se urmărește atât evoluția în timp, cât și nivelul de reprezentare al caracteristicilor elevului la un moment dat. Nu trebuie uitat însă că printr-o cunoaștere psihologică nu se ajunge la certitudini, nu se poate stabili un diagnostic definitiv, ci vor fi emise doar prognostice, elaborate pe termen scurt, pentru a evita erorile predictive datorate evoluției în timp a subiecților.

III. 2. Metode de cunoaștere a elevilor

Metoda reprezintă calea, programul după care se reglează acțiunile practice și intelectuale în vederea atingerii unui scop;

Metodele de cunoaștere le regăsim de cele mai multe ori divizate în două categorii:

1. Metode clinice – își propun o cunoaștere cât mai amănunțită a persoanei și explicația evoluției sale, vizând o interpretare calitativă. Gradul de obiectivitate și precizie al acestor metode este mai mic, deoarece sunt lipsite de criterii precise de interpretare, ele depinzând de subiectivitatea celui care face analiza. În categoria acestor metode putem include:

observația,

metoda aprecierii obiective a personalității,

convorbirea,

anamneza,

analiza rezultatelor activității de învățare,

analiza produselor activității,

metoda biografică

2. Metode psihometrice – se orientează spre stabilirea rangului persoanei, a poziției sale în raport cu o populație normală permițând o interpretare cantitativă. Folosind verificări statistice riguroase, aceste metode sunt mult mai exacte, specificându-se de fiecare dată limitele de eroare. În această categorie putem include:

experimentul,

testul,

chestionarul

În continuare vom încerca analiza a câteva din aceste metode:

Observația constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă și sistematică, din exterior, a diferitelor manifestări comportamentale ale individului sau grupului și a contextului situațional în care acestea apar, în ideea că în ele se dezvăluie o serie de motivații, atitudini, interese, capacități etc.

Conținuturile observatiei sunt reprezentate de simptomatica stabilă, adică trasăturile bio-constituționale ale individului (înăltimea, greutatea, lungimea membrelor, circumferința craniana), trasăturile fizionomice precum și de simptomatica labila, adică multitudinea comportamentelor și conduitelor flexibile, mobile ale individului, cum ar fi: conduita verbală, cea motorie, mnezică, inteligența precum si varietatea expresiilor afectiv-atitudinale.

Condițiile pentru a sporii calitatea acestei metode vizează aspecte ca:

– stabilirea scopului propus;

– observații multiple în condiții variate;

– notarea exactă a faptelor și separarea lor de eventualele interpretări pripite;

– interpretarea;

– verificarea faptelor observate și prin intermediul altor procedee.

Formele observatiei pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

– orientarea actului observational: observația si autoobservația;

– prezența sau absența intenției de a observa: observația ocazională, observația sistematică;

– prezența sau absența observatorului: observația directă, observația indirectă sau mediată, cu observator uitat, ignorat, cu observator ascuns;

– implicarea sau nonimplicarea observatorului: observația pasivă, observația participativă;

– durata observării: continuă sau discontinuă;

– obiectivele urmărite: integrală sau selectivă.

Unul dintre avantajele observatiei reiese din faptul că permite surprinderea menifestarilor comportamentale ale individului în condițiile lui obișnuite de viață si activitate, oferind mai ales date de ordin calitativ. În schimb, un dezavantaj al ei îl constituie faptul că observatorul trebuie să aștepte intrarea în funcțiune a fenomenului studiat.

Metoda aprecierii obiective a personalității, propusă de către Gh. Zapan, vine să reducă subiectivitatea în ceea ce privește observarea manifestărilor comportamentale ale elevilor, profesorul facând apel la consultarea cu ceilalți profesori și cuplarea datelor astfel obținute cu cele furnizate de către elevi despre colegi și despre ei înșiși.

Faze de lucru ale acestei metode sunt:

1. Elevii parcurg o probă comună;

2. Se cere fiecărui elev să facă notații la final;

3. Se compară datele;

4. Se determină statistic gradul de abatere standard.

Aceste faze constituie etapa diagnostic-constatativă a metodei, urmând ca prin exersarea ei frecventă să atingem etapa formativă a acesteia.

Metoda convorbirii constă într-o comunicare între două persoane, cercetător și subiectul investigat, cu posibilitatea schimbării locului și rolului partenerilor, desfășurată după anumite reguli permițând atât sondarea mai directă a vieții interioare, intențiilor ce stau la baza comportamentelor, atitudinilor, intereselor, prejudecăților sau mentalităților individului, cât și clarificarea sensului unor reacții manifestate cu prilejul aplicării altor metode.

Pentru derularea cu succes a acestei metode este important să se țină seama de o serie de reguli:

– câștigarea încrederii elevilor;

– să se deruleze atunci când elevii o cer;

– să nu se sugereze răspunsul;

– să dețină un caracter firesc și degajat;

– înregistrarea, consemnarea datelor să se facă cu discreție;

– să urmărim atitudinile și gesturile celor investigați.

Formele convorbirii sunt:

convorbirea standardizată, dirijată, structurată (bazată pe formularea acelorași întrebări, în aceeași formă si ordine, tuturor subiecților, indiferent de particularitățile lor individuale);

convorbirea semistandardizată sau semidirijată (cu adresarea unor întrebări suplimentare, cu reformularea altora, cu schimbarea succesiunii lor);

convorbirea liberă, spontană, asociată (în functie de particularitățile situației în care se desfașoară, de cele psihoindividuale ale subiectului, chiar și de particularitățile momentului când se face).

Analiza rezultatelor activității de învățare și ale altor activități se constituie într-o altă metodă de cunoaștere a elevilor. Aceasta permite surprinderea eventualelor oscilații, progrese, stagnări în activitatea de învățare a elevilor.

Analiza produselor activității permite surprinderea unor informații despre lumea interioară a elevului (imaginație, interese, aptitudini).

Orice produs realizat de către educabili (creații literare, artistice, tehnice, științifice etc) poate deveni obiect de investigație psihologică. Prin aplicarea acestei metode obținem date cu privire la: capacitățile psihice de care dispun educabilii, stilul realizării, nivelul dotării, progresele realizate în învățare. Pentru cei ce aplică aceasta metodă, o mare importantă are fixarea unor criterii după care sa se evalueze produsele activității. Printre acestea putem aminti: corectitudinea-incorectitudinea, originalitatea-banalitatea, complexitatea-simplitatea, expresivitatea-nonexpresivitatea produselor realizate.

Eficiența acestei metode este dovedită în activitatea de orientare școlară și profesională.

Anamneza sau metoda biografică constă în analiza datelor privind trecutul unei persoane și a modului ei actual de exitență. Aceasta poate fi:

– subiectivă atunci când datele sunt furnizate de către elevul însuși,

– obiectivă atunci când datele sunt furnizate de către alte persoane.

Justificarea teoretico-stiintifică a metodei este dată de teza potrivit căreia personalitatea copilului, constiința si comportamentul său se formează ca urmare a factorilor si evenimentelor care acționează asupra sa. O serie de evenimente neașteptate, încărcate emoțional, frustrante sau stresante lasă urme asupra personalitații copilului.

Ancheta psihologică ca metodă de cercetare psihologică

presupune recoltarea sistematică a unor informații despre viața psihică a unui individ sau a unui grup social, precum si interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificatiei lor psihocomportamentale. În cercetarea psihologica sunt utilizate două forme ale acestei metode și anume:

Ancheta pe baza de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode ale psihologiei, folosirea ei știintifică implicând parcurgerea mai multor etape:

– stabilirea obiectului anchetei;

– documentarea;

– formularea ipotezei;

– determinarea populatiei;

– eșantionarea;

– alegerea tehnicilor si redactarea chestionarului;

– pretestul;

– redactarea definitivă a chestionarului;

– alegerea metodelor de administrare a chestionarului;

– defalcarea rezultatelor;

– analiza rezultatelor obtinute în raport cu obiectivele formulate;

– realizarea raportului final.

Cel care utilizeayă această metodă trebuie să stabilească:

-contințul întrebărilor -de regula acestea putând fi:

-factuale -cer date obiective despre subiect cum ar fi vârsta, sexul, studiile;

-de cunoștințe;

-de opinii si atitudini;

-de motivatie;

-tipul întrebărilor:

– cu răspunsuri dihotomice, închise, da-nu,

– cu raspunsuri libere, lăsate la initiativa subiectului;

– cu răspunsuri în evantai-mai multe răspunsuri din care subiectul alege 1,2 care i se potrivesc modului de a fi său de a gândi sau pe care le ierarhizează în funcție de valoarea ce le-o acordă.

De asemenea, trebuiesc evitate o serie de greșeli în formularea întrebărilor, ca de pilda întrebări prea generale, limbaj greoi, tehnicist, știintific, cuvinte ambigui, cu dublu înteles, cuvinte vagi, întrebări tendentioase sau care sugerează raspunsul, întrebări prezumtive care presupun cunoșterea dinainte a ceva despre cel investigat, întrebări ipotetice care atrag după ele un anumit tip de raspuns.

Ancheta pe baza de interviu presupune raporturi verbale între participanții aflati față în față, centrarea asupra temei cercetate, direcția unilaterală de acțiune, fiecare participant pastrându-și locul de emitator sau receptor. Există interviuri individuale și de grup, clinice, (centrate pe persoană) si focalizate (centrate pe tema investigată).

În practica psihologica, la copiii mici se folosește mai mult interviul, iar la elevi ancheta pe bază de chestionar, chiar prin autoadministrare. Prin intermediul ei sunt sondate de obicei opiniile, atitudinile, dorintețe, aspirațiile, interesele vocaționale ale elevilor în vederea realizării orientarii lor școlare si profesionale. Important este ca întrebările dintr-un chestionar sa fie cât mai diversificate pentru a da posibilitatea realizării unor investigatii ample. Întrebările trebuie să surprindă mai multe modalități de raportare la realitatea sondată:

-perceptiv: “ce impresie si-a facut profesorul de chimie?”

-proiectiv-prezumtiv: “intentionezi să-ti schimbi optiunea școlară exprimată?”

-apreciativ-evaluativ: “consideri că angajarea ta în în cadrul clasei este satisfacătoare?”

-motivator-explicativ: “care crezi că sunt motivele care te determină uneori să nu te implici în activități?” “De ce te pasionează psihologia?”

Pe baza datelor obținute putem surprinde mai bine planul real si aspirational al unui elev, gradul în care acesta conștientizează unele probleme, capacitatea sa de înțelegere.

Jocul de rol presupune simularea unor activități sau relații sociale din realitate, situații care reclamă din partea celor implicați răspunsuri adaptative prompte. Astfel se pot cunoaște aspirațiile, idealurile sau valorile elevului, prin oferirea unor “scene” pe care acesta să-și poată “juca” anumite roluri. Urmărind “jocul” copilului, se pot investiga nivelul stimei de sine, spontaneitatea, capacitatea empatică etc..

Metoda experimentului permite cercetătorului să provoace intenționat fenomenul, să intervină efectiv. Experimentul permite astfel testarea ipotezei privind relația dintre două sau mai multe variabile. Variabilele de care trebuie să se ținem cont în cazul experimentului sunt:

– variabilele independente – condiția care va fi manipulată pentru a observa efectele;

– variabilele dependente – sunt cele care fac obiectul observatiei, cele cărora cercetătorul le va studia variatia în cursul experimentului. De exemplu numarul de cuvinte reamintite dupa citirea unei liste de cuvinte, timpul în care se parcurge un test, numarul de erori într-o proba reprezintă variabile dependente.

Ca tipuri de experimente amintim:

experimentul de laborator;

experimentul natural.

În cadrul procesului instructiv-educativ utilizăm o variantă a experimentului natural și anume experimentul psiho-pedagogic, care așa cum precizează M. Zlate, deține fie un caracter constatativ – descriptiv (consemnarea situației existente la un anumit moment dat), fie unul formativ (introducerea unor “factori de progres” în vederea schimbării comportamentelor). În această situație, dacă intenționăm să verficăm superioritatea unui procedeu didactic, predăm la o clasă folosind noul procedeu iar la o alta modelul traditional. Comparând performanțele elevilor înainte de introducerea noului procedeu cu cele obținute după folosirea lui și mai ales cu cele de la o altă clasa la care s-a procedat după modelul traditional, vom ști dacă noul procedeu este eficient sau nu.

Testele reprezintă cea mai răspândită metodă psihometrică. Acestea sunt probe standardizate prin care se strâng informații obiective despre subiect, informații prin care se poate diagnostica nivelul dezvoltării capacităților măsurate și formula un prognostic asupra evoluției ulterioare.

McMillan, 1992 (apud N.L.Popa, L.Antonesei,coord, A.V.Labăr, 2009, p.73 ) definește testul ca fiind un „instrument care presupune rezolvarea unui set de întrebări/sarcini standard, aceleași pentru fiecare subiect. Răspunsurile la întrebări se traduc în expresii/valori numerice, suma lor reprezentând o formă de caracterizare a subiectului în ceea ce privește anumite procese și abilități”.

Testele trebuie să îndeplinească cerințe precum:

fidelitate (determină rezultate asemănătoare ori de câte ori este administrată aceleași persoane),

validitate (măsoară ceea ce-și propune și nu altceva),

standardizare (vizează instrucțiunile, conținutul testului și modalitățile de evaluare a răspunsurilor oferite de către subiecți),

etalonare (pentru a putea raporta rezultatele obținute la populația din care fac parte persoanele testate).

Testul sociometric – indicator al relațiilor în cadrul clasei de elevi

Metodele sociometrice sunt utilizate pentru studierea colectivelor de elevi, investigați ca grupuri cu structură proprie. Aceste metode vizează investigarea naturii, configurației și intensității relațiilor interpersonale din cadrul unui grup precum și a fenomenelor care apar pe baza acestora: de comunicare, de colaborare, de influențare, etc.

Cercetarea sociometrică începe prin utilizarea testului sociometric. Prin intermediul utilizării acestuia se pot obține date referitoare la relațiile preferențiale din cadrul grupului precum și la stadiul concret de structurare al acestora.

Un astfel de test se prezintă astfel:

Nume și prenume…………………………

Data…………..

1. Dacă ai avea de făcut un proiect împreună cu un coleg, pe care l-ai alege?

1..……………………………..…

2…………………………………

3..………………………………..

2. Dacă ai avea de făcut un proiect împreună cu un coleg, cu care nu ai vrea să lucrezi?

1..……………………………..…

2…………………………………

3..………………………………..

3. Cu cine din clasă ți-ar plăcea să discuți în pauză?

1. …………………………………

2.…………………………………

3.. …………………………………

4. Cu cine din clasă nu ți-ar plăcea să discuți în pauză?

1. …………………………………

2. …………………………………

3. .…………………………………

5. Dacă ai pleca într-o excursie cine ți-ar plăcea să te însoțească?

1. …………………………………

2.…………………………………

3.. …………………………………

6. Dacă ai pleca într-o excursie cine nu ți-ar plăcea să te însoțească?

1. …………………………………

2.…………………………………

3.. …………………………………

Datele obținute în urma aplicării testului sociometric, se prelucrează, realizându-se pentru început matricea sociometrică:

MATRICEA SOCIOMETRICĂ

Ab- alegeri brute

Va- valoarea alegerilor

Rb- respingeri brute

Vr- valoarea respingerilor

Is- indice de status

Indicele sociometric permite efectuarea de aprecieri referitoare la poziția ocupată de un anumit membru al grupului din perspectiva atitudini față de colectiv, respectiv a expansiunii sociale și a atitudinii colectivului față de el, respectiv a incluziunii sociale. Calculul incelui sociometric se realizează după următoarea formulă: I= n/N-1, unde n este reprezentat de numărul alegerilor primite de subiectul respectiv, iar N numărul total al membrilor grupului.

Datele obținute în urma realizării matricei sociometrice și a calculării indicilor mai sus prezentați sunt transpuse în sociograme, care redau grafic relațiile în cadrul clasei de elevi. Aceste sociograme pot fi individuale sau colective.

III. 3. Instrumente de caracterizare psihopedagogică a elevului

Fișa psihopedagogică este un instrument auxiliar al cadrului didactic utilizat în activitatea de cunoaștere a elevului. În cadrul acesteia sunt consemnate o serie de date culese din documentele școlare sau obținute ca urmare a observațiilor asupra elevului și a convorbirilor realizate cu acesta. Nici informațiile furnizate de profesori, părinți, colegi și orice alte persoane aflate în preajma elevului nu sunt de neglijat în alcătuirea unei fișe psihopedagogice eficiente.

Vorbind despre fișa psihopedagogică se impune ilustrarea unor caracteristici ale acesteia:

-are un caracter explicativ: este rezultatul actiunii de întelegere a copilului, contine motivatii pentru anumite situatii sau conduite;

-caracterul sintetic, priveste copilul multilateral, vizate fiind mai multe paliere precum: psihologic, pedagogic, fiziologic si social,

-evidentiază elementul caracteristic: scoate în relief ceea ce este diferentiat de ceea ce este comun, ceea ce este permanent de ceea ce este accidental, explică persoana prin dominantele sale psihologice, pedagogice, sociologice.

-permite o prezentare dinamică, contine date din analiza procesului de adaptare, integrare, familie, scoală, societate, urmăreste copilul in procesul de formare, sesizînd modul de cristalizare a anumitor trăsături, explică structura psihologică prin interelatia dintre dominante si realizarea copilului, prin factorii care intervin ( de sănătate, de mediu, de scolaritate).

-are un caracter directional: permite o actiune programată în formarea copilului, contine indicatii asupra directiilor de interventie prin procesul instructiv-educativ cît si aspecte referitoare la orientarea scolară si profesională;

-are un caracter de accesibilitate, poate fi completată si utilizată de orice cadru didactic;

-prezintă usurintă în parcurgere: prezintă o anumită sistematizare a datelor.

-este o fisă de concluzii, deoarece contine rezultatele prelucării informatiei;

-constituie un document secret, comunicarea datelor se face cu intr-un mod delicat astfel încât să nu se creeze elevior nici un fel de prejudicii.

Fișa psihopedagogică este organizată pe capitole și subcapitole ce se constituie în indicatori ai problemelor ce urmează a fi abordate.

Date personale;

Mediul familial;

Starea de sănătate;

Particularități ale debutului școlarității;

Rezultate școlare și preocupări ale elevului;

Procese cognitive și stilul de muncă al elevului;

Conduita elevului la lecție și în clasă;

Conduita de grup, integrarea socială a copilului;

Trăsături de personalitate

Este recomandat ca pentru realizarea și completarea fișei psihopedagogice să se utilizeze și mijloace psihometrice. În acest caz cadrul didactic indiferent de nivelul la care predă este obligat să colaboreze cu psihologul și consilierul școlar pentru aplicarea și nu în ultimul rând interpretarea corectă a acestora.

FIȘA DE CARACTERIZARE PSIHOPEDAGOGICĂ

I. Date personale

1. Mumele si prenumele………………………………………

2. Locul și data nașterii……………………………………….

3. Domiciliul………………………………………………….

4. Cod numeric personal………………………………………

II. Date familiale

1. Ocupația și locul de muncă al părinților

Tatăl……………………………………

Mama…………………………………..

2. Structura și componența familiei

a. tipul de familie

normală

tatăl (mama) decedat

părinți despărțiți

părinți vitregi (unul sau amândoi)

b. Frați (surori) mai mici/mai mari

Nr. crt. Vârsta Ocupația

1

2

3

c)Alte persoane apropiate în familie

3. Atmosfera și climatul educativ

înțelegere deplină între părinți

conflicte mici și trecătoare în familie

dezacord total între părinți, eventual între părinți și copii

familie dezorganizată sau în curs de dezorganizare

4. Condiții de viață și de muncă ale elevilor

Precare

La limită

Accesibile

Bune

Foarte bune

5. Influențe extrafamiliale

……………………………………………………………………

III. Dezvoltarea fizică și starea sănătății

1. Caracteristici ale dezvoltării fizice ………………………………………………………………………….

2. Îmbolnăviri:

a). anterioare intrării în școală ………………………………………………………………………..

b). pe parcursul școlarității ………………………………………………………………………

3. Deficiențe, handicapuri (senzoriale, motorii) …………………………………………………………………………….

IV. Particularități ale debutului școlarității

1. Pregătirea copilului pentru a deveni școlar:

a). dezvoltarea motivelor și a intereselor de cunoaștere ……………………………………………………………………………..…

b). capacitatea copilului de a efectua acțiuni practice și mentale ……………………………………………………………………….

c). gradul de independență în cadrul proceselor intelectuale ………………………………………………………………………….………

2. Simptomatologii ale conduitei copilului

pozitivă, adecvată începerii școlii

negativă, neadecvată începerii școlii

3. Inserția în fluxul solicitărilor școlare:

a). Caracteristici favorabile de integrare a copilului în activitatea școlară …………………………………………………………….……

b). Caracteristici nefavorabile de integrare a copilului în activitatea școlară ……………………………………………………..…………..

V. Rezultate în activitatea elevului

1. situația generală

Clasa Foarte bine Bine Suficient Insuficient

I

II

III

2.Participare la cercuri pe materii ( clasa, cercul, rezultatele) …………………………………………………………………

3.Participarea la concursuri școlare și extrașcolare ( clasa, concursul, rezultatele)………………………………………………….

4. Activitatea independentă desfășurată de elev

neselectivă

selectivă (specificați domeniile)

VI. Procesele cognitive și stilul de muncă intelectuală

1. Nivelul de inteligență al elevului

Foarte inteligent

Inteligent

Inteligență medie

Inteligență scăzută

2.Memoria

Foarte bună

Bună

Suficient dezvoltată

Slabă

3. Limbajul

Vocabular bogat

Exprimare frumoasă

Exprimare ușoară și corectă

Vocabular redus

Exprimare greoaie

Vocabular foarte redus

Exprimare incorectă

a. Stilul de muncă al elevului

a. Stil de muncă

sistematic, temeinic, cu preocupări de extindere

organizat, ritmic, rămânând în limitele manualului

este inegal, alternează pregătirea conștiincioasă cu perioade de delăsare

neglijent, improvizează răspunsurile, copiază temele de la colegii,

învață în salturi și numai pentru a obține note de trecere

alte mențiuni

b. Sârguința

Foarte sârguincios

Sârguincios

Puțin sârguincios

Deloc sârguincios

c. Independență, creativitate

inventiv, cu manifestări de creativitate

ocazional are inițiuativă, manifestă independență

lucrează mai mult stereotip

nu manifestă deloc inițiativă și independență

alte aprecieri

VII.Conduita elevului la lecții și în grupul școlar

1. Conduita la lecții

a) interesul, participarea la lecții

participă activ, își aduce contribuția la lecția nouă

manifestă interes inegal, fluctuant

participă numai când este direct solicitat

inactiv

b) disciplina la lecții

se încadrează în disciplina lecției și este receptiv la observații și îndrumări

disciplinat numai în condiții de supraveghere directă sau de constrângere, nereceptiv la cerințele școlare

indisciplinat, atrage și pe alții în actele sale

fuge de la ore, are atitudine de bravare, preocupări laterale

VIII. Activitatea elevului în grup

a) participarea la viața grupului

retras, izolat, nepreocupat de problemele grupului

face strictul necesar, dar fără vreo inițiativă

se integrează în grup, este un bun executant, dar fără opinie proprie

autoritar, bun organizator și animator al grupului

b) Cum este privit de colegi

bun coleg, sensibil la problemele celor din jur

individualist, egoist

prețuit pentru rezultatele sale la învățătură

apreciat pentru poziția în grupul clasei

apreciat pentru performanțele extrașcolare

3. Comportarea generală a elevului

cu abateri disciplinare grave

cu abateri disciplinare minore dar frecvente

comportare corectă, cuviincioasă

constituie un exemplu de purtare

IX. Trăsături de personalitate

1. Temperamentul

Puternic exteriorizat, impulsiv, neastâmpărat, inegal, iritat, uneori agresiv, activ, rezistent la solicitări, cu tendință de dominare a altora;

Exteriorizat, energic, vioi, mobil, echilibrat, ușor adaptabil, vorbăreț, guraliv, nestatornic;

Hipersensibil, interiorizat, retras, nesigur, anxios;

Tip combinat.

2. Emotivitatea

Foarte emotiv, excesiv de timid, emoțiile îi perturbă activitatea;

Emotiv, dar fără reacții dezadaptative;

Neemotiv, îndrăzneț.

3. Dispoziție afectivă predominantă:

Vesel, optimist;

Mai mult trist, deprimat.

4. Însușiri aptitudinale:

Lucrează repede și bine, rezolvă ușor și corect sarcinile de învățare;

Rezolvă corect dar consumă mai mult timp și investește mai multă energie;

Lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp.

5. Trăsături de caracter în devenire:

a). atitudini față de muncă:

pozitive…………………………………………………

negative………………………………………………

b). atitudini față alții:

pozitive…………………………………………………

negative…………………………………………………

c). atitudini față de sine:

pozitive…………………………………………………

negative………………………………………………

Concluzii și recomandări…………………………………………

Director Cadru didactic

FISA PSIHO-PEDAGOGICĂ

Numele si prenumele elevului:

Născut în anul ____luna_____ziua_____în localitatea_____

Domiciliul părinților:____________________________

Apartine scolii noastre din clasa _____________________

A absolvit clasele anterioare la scolile_________________

I. Date asupra mediului familiei

Familia

Atmosfera în familie (relatii în familie, regim si climat educativ etc.):______________________________________________________________________________________________________________________________________

Conditiile de muncã ale elevului: ____________________________________________________________________________________________

Proiectele părintilor, privind viitorul copilului: ____________________________________________________________________________________________

II. Date medicale semnificative

Antecedente personale: __________________________________________________________________________________________________

Starea generală a sănătătii: ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

III. Date asupra scolaritătii

1. Situatia scolară

Succese deosebite la concursuri:___________________

Manifestãri în timpul lecției (atenție, receptivitate, participare la discuții, frecvența si valoarea intervenției):

________________________________________________________________________________________________________

Modul de pregătire a lecțiilor (cu regularitate, din proprie initiațivă, prin efort propriu, etc):_______________________________________________________________________________________________________________________________________

5. Factori explicativi ai succesului sau insuccesului: (aptitudini, sîrguință, interes, deprinderi de muncă, lacune în pregătirea scolară, aspirații profesionale, starea de sănătate, conditii de mediu etc._____________________________________

IV.Integrarea socialã a elevului

1. Conduita în familie:

fațã de pãrinti (ascultare,atasament, independențã, nesupunere);

______________________________________________________________________________________________________________

relațiile cu frații (ocrotire, ințelegere, dominare, etc.)

______________________________________________________________________________________________________________

c) participare la activitatea familiei (autoservire, ajutorare, etc.)

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2. Conduita în scoală

relatiile elev-profesor (disciplinat, politicos, docil, rezervat, impertinent);

______________________________________________________________________________________________________________

b) relatiile cu colegii (solidaritate, colegialitate, prietenie, rezervă, tendință de dominare sau supunere, egoism, apreciere, influența lui asupra colectivului);

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Conduita în organizația de tineret (rol în organizație, acceptă si îndeplineste sarcinile)

_______________________________________________________

______________________________________________________________________________________________________________

Conduita între prieteni (natura prietenilor, influența asupra elevului)

______________________________________________________________________________________________________________

V. Caracteristicile personalității

Procese intelectuale (nivel de dezvoltare intelectuală, atentie, memorie, gîndire, imaginatie, limbaj);____________________________________________________________________________________________________________________________________

Trăsături de afectivitate (sentimente legate de personalitate, reacții față de succes si insucces, sensibilitate, timiditate, echilibru emotiv);___________________________________________________________________________________________________________________________________

Aptitudini, interese, aspirații, evidențiate prin:

activități scolare;______________________________________

preocupările din timpul liber;____________________________

Trăsături de temperament:

energie (capacitate de efort, rezistțenă la oboseală), mobilitate, ritm de activitate, adaptare la situații noi si echilibru psihic (stăpînire de sine, impulsivitate);_________________________________________________________________________________

introversiune,extraversiune____________________________________________________________________________________________________________________

5.Trãsãturi de voințã si caracter:

atitudine fațã de muncã (constiinciozitate, sîrguințã, disciplinã, initiațivã, perseverențã)__________________

atitudine fațã de societate si oameni (comportare civilizatã, solicitudine, onestitate)

atitudine față de sine (demnitate, modestie, spirit autocritic)

VI. Aprecieri de ansamblu

Pregãtirea elevului raportatã la aptitudini, starea de sãnãtate si condiții de muncã;

Gradul de maturizare psihicã (intelectualã, afectivã, temperamentalã)

_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Recomandări psihopedagogice

Acțiuni în scoalã pentru corectarea unor aspecte deficitare (disciplinarea gîndirii, echilibrarea emotivã, corectarea unor aspecte de caracter, etc.)

Actiuni în colaborare cu familia (îndrumãri speciale date pãrinților, reglementarea regimului de viațã al elevului, plasarea elevului în internat, etc

Acțiuni pregãtitoare în vederea orientãrii spre cercuri de elevi, cultivarea talentelor deosebite, orientarea lecturii, cultivarea anumitor deprinderi, atentie deosebitã la unele materii, etc)

Recomandãri pentru orientarea scolarã si profesionalã în funcție de posibilitãtile elevului si de dorintele pãrintilor ___________________________________________

În cazul în care cadrul didactic întâmpină dificultăți în realizarea acestei fișe psihopedagogice, el are posibilitatea de a opera anterior acesteia cu un alt instrument, considerat a fi mai simplu, și anume harta psihopedagogică.

Harta psihopedagogică

Școala/grădinița clasa numele sexul

……………………………………………………………

Învățătura

Elev bun Elev slab

Învață cu interes Nu se interesează de învățătură

Citește mult Citește puțin

Conduita

Docil Încăpățânat

Disciplinat Indisciplinat

Absența conflictelor cu elevii Conflicte frecventecu elevii

Conduită liniștită Conduită necorespunzătoare

Potolit în mișcări Neastâmpărat

Se supune ușor educației Nu se supune ușor educației

Activism social

Activism social ridicat Activism social scăzut

Bun organizator Slabe capacități de organizare

Spirit de inițiativă înalt Spirit de inițiativă scăzut

Lider de grup Are rolul de condus

Autoritate înaltă Autoritate scăzută

Îndeplinește sarcinile sociale Se sustrage de la sarcinile ……………………………………………………………sociale

Comunicarea în școală

Se bucură de popularitate Nepopular

Caută noi prieteni Cerc restrâns de prieteni

Expansiv Timid

Compătimitor Nesimțitor

Influențează în bine colegii Influențează negativ colegii

Particularități ale personalității

Liniștit, încrezător în sine Alarmant, neliniști neîncrezător

Își supraapreciază posibilitățile Își subapreciază posibilitățile

Ambițios Trece neobservat

Este simpatizat Nu este simpatizat

Atmosfera în familie

Atmosferă caldă Atmosferă încărcată negativ

Relații de încredere Relații de suspiciune

Control rigid asupra conduitei copilului Control slab

Limitarea independenței copilului Libertate prost înțeleasă

Colaborare eficientă familie-școală Lipsa colaborării familie-școală