Metode de Cunoastere a Efectelor Poluarii Atmosferice Iritante Asupra Sanatatii

I. INTRODUCERE

Amenințările pentru sănătatea și bunăstarea umană rezultate sau transmise prin factori de mediu constituie în zilele noastre o motivație pentru creșterea preocupării lumii medicale, a publicului general și a guvernelor care se îndreaptă către cercetători pentru sfaturi.

Dezvoltarea rapidă a industriei și a multor tehnologii, extinderea tehnicilor și rețelelor de monitorizare a riscurilor, creșterea preocupării publicului și a mass-mediei față de aceste riscuri și efecte motivează cercetările pentru cunoașterea efectelor poluării mediului asupra sănătății.

Poluarea atmosferică, in special cu iritanți a creat zone cu risc crescut în teritoriul locuit din Moldova. Una din acestea este zona periuzinală a Combinatului Chimic Borzești în care determinări ale poluanților iritanți au arătat concentrații mari ale acestora. Efectele asupra sănătății copiilor se pot evidenția în timp și sunt în special asupra morbidității respiratorii.

Lucrarea dorește să evidențieze aceste efecte la școlarii de 10-14 ani născuți și crescuți in zone rurale învecinate Combinatului Chimic Borzești și care au fost expuși poluării o perioadă de timp egală cu vărsta lor.

Dovada relației cauzale a unor îmbolnăviri respiratorii cu poluarea iritantă este suportul unor recomandări pentru ameliorarea riscurilor.

II. PARTEA GENERALĂ

1.0. POLUAREA ATMOSFERICĂ IRITANTĂ –

SURSE , EXEMPLE , EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII

Poluanții atmosferici iritanți reprezintă categoria cea mai răspândită, cu cel mai mare număr de reprezentanți și cu trecutul cel mai îndepărtat. Ei sunt cei care afectează cu precădere mucoasa respiratorie și alveolele pulmonare, iar la concentrații mai mari conjunctiva și eventual corneea.

Poluanții iritanți pot fi gazoși – gazele iritante – dintre care cei mai frecvent intâlniți sunt SO2, NO2, substanțe oxidante, NH3, clor. Efecte iritante pot avea și alți compuși gazoși la care efectul iritant se asociaza altor efecte predominante (HF) , precum și pulberile cu efecte dependente de natura lor, dar și efect iritant care este variabil în funcție de natură, dimensiuni, concentrația lor în atmosferă. Dimensiunea condiționează nivelul din aparatul respirator, la care se realizeaza efectul iritant, iar concentrația mai mare suprasolicită mecanismele de clearance pulmonar.

Sursele de emisie a principalilor poluanți pot fi clasificate în:

Surse naturale : vulcanice, acțiunea de erodare a solului de către vânturi și transportul particolelor de pe suprafața solului la mari distanțe, incendiile spontane ale pădurilor, descompunerea naturală a materiei organice ș.a.

Vulcanii aruncă în atmosferă în timpul erupțiilor mari cantități de pulberi, CO, CO2, SO2 și NOx totuși nu pun probleme deosebite de poluare decât în zonele apropiate, care de obicei sunt puțin populate.

Pulberile rezultate din erodarea solului de către vânturi pot produce în unele zone o poluare masivă; astfel, un atare fenomen s-a produs în țara noastră în 1960 în luna aprilie, când aproape o săptămână, cantitatea de praf din atmosferă a depășit cu mult normele sanitare, radiația solară fiind diminuată iar vizibilitatea redusă cu 50-60%.

Descompunerea naturală a materiei organice poate produce un volum de poluanți mare, dar aceștia sunt răspîndiți uniform pe glob; de exemplu NO produs prin acțiunea anumitor bacterii asupra compușilor organici naturali este estimat la cantitatea de cca. 10 ori mai mare decât cel produs de toate sursele industriale, totuși concentrația acestuia în teritoriile îndepărtate de sursele industriale nu depășește 3,3 microgr./mc. aer (poluare de fond).

Incendiile spontane ale pădurilor, în special de conifere, care apar în unele teritorii în anotimpuri secetoase produc mari cantități de fum, cenușă, hidrocarburi.

Cu toate acestea, principalele surse de poluare sunt cele artificiale.

Surse artificiale

În 1966, în SUA, emisia principalilor 5 poluanți era dată de (tab.1).

Tabel 1. Emisia principalilor 5 poluanți primari în SUA

în 1966 (mil. tone). x)

În Franța, emisia de poluanți pe sectoare de activitate în 1982 avea următoarea structură (tab. 2).

Tabel 2. Emisii de poluanți pe sectoare de activitate (%)

– Franța – 1982 x)

x) Sursa: E.T. Chanlatt-Environmental protection M.C. Graw-Will 1979.

Alte statistici ale SUA precizează proporțiile în care diferite surse participă la poluarea aerului: industriile – 16,8% , termocentralele – 14,1% , automobilele – 80,6% , încălzirea spațiilor – 5,6% , depozitarea și incinerarea deșeurilor – 3,5%.

Numărul poluanților emiși de aceste surse este enorm, iar gradul lor de nocivitate extrem de variat. După o evaluare efectuată în SUA, cca. 500.000 substanțe dăunătoare sănătății ar exista în mediul ambiant al omului care trăiește într-o țară puternic industrializată. Din acest număr de substanțe cunoaștem doar 5-10 . Unii dintre acești poluanți sunt invizibili și inodori, alții vizibili și supărători, din fiecare categorie putând fi unii foarte nocivi.

La Simpozionul Internațional care a avut loc la Geneva în 1970, experții OMS în problema combaterii poluării consideră că dintre poluanții aerului trebuie acordată atenție următorilor 6 – cei mai răspîndiți în prezent – care necesită a fi studiați separat, ca și în combinarea lor unii cu alții, în scopul stabilirii criteriilor și indicilor de calitate a aerului:

* anhidrida sulfuroasă – degajată de arderea cărbunelui și reziduurilor petroliere utilizate pentru încălzire;

* particolele în suspensie, pulberi, funingine, ciment, provenind din instalații de încălzire și din industrie;

* oxidul de carbon, gaz cu acțiune asfixiantă, care reprezintă pînă la 11% din volumul gazelor de eșapament ale vehicolelor cu motor;

* oxidanții – care iau naștere prin acțiunea razelor solare asupra gazelor de eșapament în prezența oxizilor de azot. Ei se întâlnesc cu predilecție în centrele care beneficiază de o însorire puternică și prelungită și unde există o circulație auto foarte intensă, din care rezultă cantitați mari de gaze de eșapament ce conțin hidrocarburi;

* oxizii de azot – emiși de vehicolele cu motor, îdeosebi de cele prevăzute cu motoare Diesel, din instalații de încălzire centrale și din unele industrii. Aceștia joacă un rol important în formarea oxidanților și totodată sunt și însăși nocivi;

* plumbul – produs toxic care cumulează în organism și se adaugă celui ingerat cu apă si alimente.

Prin urmare, sursele artificiale de poluanți atmosferici se pot clasifica în:

a) procese de combustie în instalații fixe;

procese de combustie în instalații mobile;

procese industriale.

a)Combustia în instalații fixe

Necesitățile mereu crescânde de energie au dus la dezvoltarea electro- și termocentralelor ce funcționează pe bază de cărbune, petrol sau gaze naturale prin arderea cărora se formează mari cantități de poluanți.

Întrucît combustibil ideal, care să ducă prin ardere doar la CO și apă nu există, orice combustibil s-ar folosi, arderea lui se însoțeste de producerea de poluanți cum sunt: pulberile, cenușa zburătoare în cazul cărbunelui – sau gaze ca SO2 și SO3, CO, NO și NO2, aldehide și hidrocarburi diverse.

Cantitățile eliminate sunt enorme, dacă ținem seama de cantitatea de combustibil consumat. Prin arderea unei singure tone de cărbune cu un conținut de 1% sulf se elimină 20 Kg SO2. În SUA, în 1976, emisiile de SO2 a instalațiilor pentru producerea energiei electrice a fost de 13,6 milioane t. și se estima să crească la 15,2 în 1985 și 17 milioane t. în anul 2000; tot în 1976 s-a estimat la 11,8 milioane t. cantitatea de NOx emisă de instalațiile staționare care ard combustibili solizi, ceea ce reprezintă 51 % din totalul emisiilor de NOx.

Cantitatea de CO nu poate fi estimată, deoarece el apare numai în cazul arderilor incomplete. De asemenea, în procesul de ardere a combustibilului fosil, prin oxidarea incompletă a hidrocarburilor se formează aldehide și acizi organici. Un alt grup de poluanți dependent de condițiile de ardere este reprezentat de hidrocarburi nearse sau de HPA care se produc în procesele de piroliză în insuficiența oxigenului.

b) Transporturile – combustiile în instalații mobile

Poluanții emiși sunt în general cei specifici arderilor: CO, CO2, NOx, pulberi, funingine, hidrocarburi nearse și acizi organici și, specific motoarelor cu benzină, plumbul.

c) Procesele industriale:

* Rafinarea petrolului cu emisii de cantități mari de oxizi ai sulfului, hidrocarburi, pulberi, funingine, CO, aldehide, NH3;

* Industria cimentului – cu emisii de pulberi de ciment când se aplică în special procedeul uscat;

* Industria sticlei și ceramicii – cu eliminări de aerosoli de anhidride arsenioase;

* Metalurgia feroasă – siderurgia – poluează atmosfera cu cantități de poluanți, SO2, CO, funingine, gudroane , fenoli etc.

* Metalurgia neferoasă – cu eliminări de aerosoli ai metalelor respective care în general sunt toxici;

* Industria chimică anorganică – cu emisii de SO2 și SO3, aerosoli de H2SO4, acid silico-fluorhidric, H2S, clor, HCl, HNO3, ș.a.

Efectele iritante sunt produse prin acțiunea acestor poluanți în special asupra plămânului, care este înzestrat cu diferite mecanisme de apărare care îl ajută să elimine particolele inhalate și să rămână curat si protejat de diferite boli pulmonare. Principalul mecanism de apărare ce operează, în căile respiratorii este „clearence-ul“ mucociliar. Echilibrul epurare-reținere este dat de următoarele mecanisme principale:

penetrarea și depunerea particolelor;

epurarea;

reținerea pe termen lung.

Efectele poluanților iritanți asupra sănătății se pot cunoaște prin diverse tipuri de studii:

– situații experimentale – cu creșterea mortalității prin boli cardiace și respiratorii în timpul creșterii poluării sau în catastrofe;

– experiențe de laborator – studii de citotoxicitate pe celule de mamifere și genotoxicitate pe bacterii ( test Ames ) sau pe celule; încercări de transformări maligne a celulelor în culturi, expunere pe termen scurt a diferite specii la concentrații variabile de poluanți, pe cale experimentală inhalatorie la voluntari;

– anchete epidemiologice – permit a aprecia efectele poluării la nivele scăzute. Plămânul fiind primul organ atins de poluarea atmosferică, aceste studii caută să svidențieze relația între concentrația în unii poluanți (NO2, SO2) și tulburările respiratorii. Ele sunt diferite prin greutatea de a alege populația studiată, regiunea studiată, variabilele utilizate în cuantificarea expunerii (intensitatea, timpul scurs etc.).

Efectele acute sunt modificări patologice care apar la scurt timp după expunerea populației la agenti iritanți, ce acționează în general în concentrații relativ ridicate.

În experimente controlate pe om, s-au constatat modificări funcționale ventilatorii, traduse în mod deosebit prin fenomene obstructive reversibile. Acest fenomen apare la concentrații ridicate, care se constată în condiții de poluare atmosferică mai rară (e poluării la nivele scăzute. Plămânul fiind primul organ atins de poluarea atmosferică, aceste studii caută să svidențieze relația între concentrația în unii poluanți (NO2, SO2) și tulburările respiratorii. Ele sunt diferite prin greutatea de a alege populația studiată, regiunea studiată, variabilele utilizate în cuantificarea expunerii (intensitatea, timpul scurs etc.).

Efectele acute sunt modificări patologice care apar la scurt timp după expunerea populației la agenti iritanți, ce acționează în general în concentrații relativ ridicate.

În experimente controlate pe om, s-au constatat modificări funcționale ventilatorii, traduse în mod deosebit prin fenomene obstructive reversibile. Acest fenomen apare la concentrații ridicate, care se constată în condiții de poluare atmosferică mai rară ( peste 2mg/mc SO2, 0,35 mg/mc H2SO4, 0,74mg/mc O3, peste 1mg/mc NO2). De asemenea la concentrații ridicate pot apărea fenomene subiective de iritație oculară și respiratorie. Iată cum descrie revista vest-germană „Stern“ situația creată în Hamburg ca urmare a emanațiilor de SO2 a unei mari rafinării de la periferia orașului:… „vapori galbeni cenușii învăluie orașul. Mirosul devine insuportabil. Barbați și femei, copii zguduiți de accese de tuse aleargă după o gură de aer curat. Automobiliștii conduc cu o singură mână, cu cealaltă ținându-și batista la nas. Radioul si Tv. Transmit avertismente și dau indicații de comportare. Mașini ale pompierilor culeg pietonii și-i duc în locuri sigure. Autobuzele transportă gratuit oamenii care nu se mai țin pe picioare. Automobile ale poliției si salvării duc victime ale smogului la spitale“. Acesta – scrie revista amintită – nu este unicul caz de smog din ultimul timp. La Hanau, datorită gazelor toxice emanate de o întreprindere constructoare de utilaj chimic, populația a prezentat accese de grețuri și dureri de cap, unele persoane pierzându-și chiar cunoștința, florile s-au vestejit iar fructele au devenit necomestibile.

Consecințe deosebit de grave, intoxicații acute sunt produse de concentrațiile ridicate ale poluanților. Acestea apar numai în condiții accidentale, ce necesită intervenție medicală de urgență.

Dezvoltarea mare industrială, transportul în cisterne mari al gazelor iritante sub presiune (clor, amoniac) sau al celor care dau naștere la vapori iritanți (H2SO4, HNO3) fac ca în prezent să existe riscul intoxicațiilor acute, chiar dacă nu de amploarea celor clasice.

Efectele cronice / tardive, de durată se datoresc expunerii timp îndelungat la nivele / concentrații moderate de poluare a aerului și sunt mult mai frecvente decât efectele acute.

În această categorie de efecte sunt cuprinse:

efecte asupra frecvenței și gravității infecțiilor respiratorii acute;

efecte asupra BPCN;

alte efecte.

Infecțiile acute respiratorii

Influiența poluării asupra frecvenței și gravității acestor afecțiuni a fost presupusă de la primele observații și apoi probată prin studii epidemiologice.

Încă de la sfârșitul secolului trecut, în zona industrială Ruhr, frecvența pneumoniilor era cu 135% mai mare decât în zonele neindustrializate. Shnurer, în 1938, constată că pneumonia, bronșita și emfizemul cresc proporțional cu gradul de încărcare a plămânului cu pulberi.

Studiile lui F. Curtis Dohan – 1960 – 1961 – în SUA au urmărit morbiditatea în 5 localități cu nivele diferite de poluare pe populație foarte omogenă (femei salariate ale societăților de radiodifuziune) pe baza morbidității cu ITM mai mare de 7 zile. Nivelul poluării aerului în special cu SO2 și suspensii se corelează cu incidența bolilor respiratorii acute și cronice, în special virozele respiratorii sunt mai frecvente și cu durata medie mai mare în localități cu nivele de poluare crescute. În timpul valului pandemic de virus gripal A1 care a afectat întâmplător populația în acel timp, relația cu poluarea s-a menținut.

Douglas și Waller – 1996 – au investigat 3866 copii născuți în 1946 și urmăriți 15 ani demonstrând că frecvența și gravitatea infecțiilor respiratorii se corelează seminificativ cu nivelul de poluare a aerului.

Wahdan a examinat clinic și prin probe funcționale respiratorii 11000 copii de 11 ani dintr-o zonă urbană poluată și o zonă rurală martor, găsind corelația strânsă între frecvența infecțiilor respiratorii din antecedente și nivelul de poluare a aerului și diferențe semnificative în probele funcționale.

Întrucât se știe că dacă condițiile de viață diferă prin gradul de expunere la un factor oarecare și diferențele de sănătate pot fi puse pe seama acestor factori, Dubinscaia (1979) arată că în prezent nu este suficientă afirmația „acolo unde situația mediului este mai rea și sănătatea populației este mai proastă“, ci se cer de la igienă prezentări precise despre intensitatea influenței unora din factorii mediului și contribuția lor la schimbările sănătății populației. Autoarea optează pentru studii pe colectivități de copii pentru motivele cunoscute și investighează după metodologia și criteriul denumit „copie – pereche“ 1000 copii preșcolari din zone poluate cu poluanți emiși de întreprinderi energetice, metalurgie neferoasă și feroasă, construcție și industrie chimică (NO2, SO2 , NH3 ,CO).

În studiul longitudinal pe 6 ani, autoarea găsește morbiditatea generală în raionul poluat depășind morbiditatea martor cu 52 % în anul I, 49 % în anul II, 28 % anii III, IV, V și 53 % anul VI (deci o vremelnică adaptare la 2 – 5 ani). Frecvența îmbolnăvirilor aparatului respirator era de 1,5 – 1,8 ori mai mare, în special prin îmbolnăviri respiratorii acute și gripă, iar în anul 1 și 2 de viață și prin pneumonie. Autoarea propune încadrarea copiilor în 5 grupe de sănătate: de la copii sănătoși, cu o dezvoltare normală și nivele normale ale funcțiilor de bază, până la copii cu îmbolnăviri cronice, în stare de decompensare, care în momentul cercetării se află în regim de pat. Printre copiii investigați, în raioanele poluate sunt mai numeroși copiii încadrați în grupe cu sănătatea tulburată.

Boussin ș. c., într-un studiu pe 1000 elevi de 8 – 10 ani locuind în 5 zone cu nivele diferite ale poluării atmosferice (cu NO2, funingine, NH4, și cloruri) din Toulouse găsește și unele nivele diferite ale simptomelor respiratorii acute și absenteism școlar; supravegherea zilnică a poluanților a permis constatarea că aceste simptome acute apar după 5 zile de la un pic al NO2; totodată, datorită difuziei sale omogene, autorii propun particolele de NH4 drept indicator al poluării atmosferice (1989).

Efecte asupra BPCN

Pentru BPCN, poluarea iritantă reprezintă, alături de fumat, factorul etiologic exogen (provocator sau agravant).

În BPCN se încadrează bronșita cronică, emfizemul pulmonar, astmul bronșic. Bronșita cronică este mai frecventă în mediul urban, mai ales al țărilor industrializate; emfizemul pulmonar însoțește de regulă bronșita cronică și este mai frecvent în urbanul poluat față de rural. Relația emfizemului pulmonar cu poluarea iritantă a fost demonstrată la soldații americani din teritoriile Yokohamei poluat cu SO2.

Alte efecte ale poluării iritante

În afara acestor efecte asupra aparatului respirator, studii epidemilogice au evidențiat și influiența poluării iritante asupra altor îmbolnăviri, mai ales la copii.

De asemenea dezvoltarea fizică a copiilor suferă sub ifluiența poluării iritante prin mecanisme insuficient elucidate. Dezvoltarea neuropsihică este uneori și ea influiențată de poluarea atmosferică.

De asemeni s-au găsit modificări hematologice și ale statusului imunitar sub influiența poluării iritante (poliglobulie, microcitoză, modificări ale reactivității imunologice).

Prin urmare, poluarea elementelor de mediu este variată în conținut și complexă ca intensitate.

Dintre toate poluările, cea chimică a aerului atmosferic este dintre cele mai importante.

În general, dezvoltările industriale accelerate se fac pe seama industriilor poluante. Adoptarea unei asemenea strategii de industrializare, fără a ține seama de efectele – imediate sau tardive – asupra sănătății populației este o decizie iresponsabilă prin inversarea scopului final al industrializării.

Toate poluările alterează sănătatea factorilor de mediu și a omului. Cele masive și bruște dau evenimente acute sau supraacute, imediat sesizabile ce declanșează intervenții urgente din partea omului. Acestea sunt spectaculoase prin schimbarea bruscă a calității factorilor de mediu și prin efectele imediate ce le provoacă asupra sănătății omului și mediului. Durata unor asemenea evenimente este în general scurtă și depinde de cantitatea poluantului la sursă, de degradarea instalațiilor și de promptitudinea intervențiilor omului.

Poluările în cantități reduse, sub limitele acceptabile sunt nesesizabile și nu pretind măsuri de prevenire, dar devin periculoase pentru că poluantul și acțiunea lui se cumulează în sol, apă, vegetație, creând alterări ireversibile la om și animale, de unde apare o patologie atașată poluantului.

Poluarea mediului și a aerului atmosferic în particular reprezintă astăzi o problemă de mare îngrijorare și răspundere pentru toate structurile societății umane. Influiența poluării asupra sănătății este tot mai înțeleasă și resimțită de un public care își dă tot mai bine seama că poluarea mediului nu este numai o incomodare.

În societatea noastră, poluarea mediului trebuie să constituie preocuparea de prim ordin pentru toți cei care participă la poluare și suferă de pe urma ei. Dacă s-au înregistrat progrese remarcabile în înțelegerea și cunoașterea poluării mediului și a repercursiunilor asupra organismului, nu s-au făcut aceleași progrese și pentru dezvoltarea mijloacelor eficiente pentru prevenire și combatere.

Simpla dimensionare a poluanților în elementele de mediu nu poate avea relevanță, mai ales pentru serviciile medicale, decât în măsura în care se face dovada impactului ei nefavorabil asupra stării de sănătate a populației expuse.

Estimarea riscului sanitar datorită poluării mediului înconjurător (aer, apă sol) obligă la examinarea tuturor secvențelor / evenimentelor care se înlănțuie de la emisie până la impactul sanitar în populație. Schematic, diferitele elemente constituie un model ce posedă o structură în cascadă – fiecare dată ieșită dintr-un element constituie o informație intrată pentru elementul care urmează:

Principalele etape ale evaluării riscului medical al

poluării atmosferice

Metoda cea mai convenabilă și cu rezultatele cele mai probante pentru cunoașterea acestor efecte este cea a studiilor epidemiologice / populaționale care doresc să cunoască și să dovedească dacă frecvențele unor afecțiuni ce ar putea fi puse în relație cauzală cu poluarea sunt mai frecvente în zone expuse poluării decât în zone martor, neexpuse.

2.0. METODE DE CUNOAȘTERE A EFECTELOR

POLUĂRII ATMOSFERICE IRITANTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII

Agenții fizici și chimici rezultați din activitatea umană pot avea efecte asupra sanătății.

Amenințările pentru sănătatea și bunăstarea umană rezultate sau transmise prin factorii de mediu constituie în zilele noastre o motivație pentru creșterea preocuparii lumii medicale, a publicului general și a guvernelor.

Există cel puțin trei motive importante pentru creșterea acestei preocupări:

* Dezvoltarea rapidă a industriei și noilor tehnologii generează pericole, deseori rezultate ale neglijenței manifestate în dezvoltarea economică.

* Îmbunătățirea tehnicilor de măsurare și expansiunea rețelelor de

monitorizare pune în evidență existența pericolelor prezentate în mediu

de câtva timp, dar care ulterior nu au fost detectate.

* Crește conștientizarea de către public a pericolelor de mediu, ca

rezultat al unor experiențe medicale și al focalizării atenției mass –

media către acestea.

Contaminații din mediu găsiți a fi asociați cu efecte nedorite asupra sănătății pot fi studiați în diferite moduri.

Punctul de plecare a numeroase studii consacrate efectelor agenților de mediu este cunoașterea nivelelor existente de morbiditate și mortalitate, iar instrumentul de cercetare de bază aplicabil la colectivități umane este epidemiologia care se ocupă cu studierea apariției și distribuției bolilor și a altor modificări ale sănătății și a determinanților lor, în grupuri de populație.

Cercetarea cauzelor din mediu cu ajutorul studiilor apidemiologice este un proces gradual care urmează câțiva pași logici:

descrierea frecvenței și distribuției bolii în diferite segmente ale populației – epidemiologia descriptivă. Aceste observații sunt baza formulării ipotezelor cauzale;

formularea ipotezelor – pe baza datelor epidemiologice descriptive;

testarea ipotezelor prin studii observaționale sau experimentale – (epidemiologia analitică și experimentală).

Metodele de evaluare a stării de sănătate sunt numeroase și alegerea acesteia depinde de aspectele de sănătate ce trebuiesc măsurate și de experiența cercetătorului.

1. Multe studii colectează informații cu ajutorul chestionarelor. Acestea pot fi autoadministrate , sau administrate prin interviuri.

Avantajele chestionarelor autoadministrate sunt:

De obicei sunt mai ieftine.

Există șanse mai mici de distorsiune introdusă de modul în care sunt puse întrebările.

Subiecții au mai mult timp de gândire asupra răspunsurilor.

Avantajele interviului sunt:

De obicei realizează o rată mare de răspuns.

Intervievatorul poate explica întrebarea dacă ea nu este înțeleasă de la început și poate fi consultat pentru răspunsurile la întrebările dificile.

Dacă sunt bine formulate, la întrebările închise (adică, la care subiectul are de ales dintr-o serie limitată de răspunsuri pro-definite), este mai ușor de răspuns și sunt mai ușor de analizat; dar uneori întrebările deschise pot fi mai informative. Dacă se folosesc întrebări închise, este important să se asigure că opțiunile de răspuns acoperă toate alternativele posibile și se exclud reciproc.

Ordinea întrebărilor anterioare trebuie să țină seama de:

acceptabilitatea pentru subiect – este mai bine să nu se intre direct în problemele delicate;

nevoia de a ajuta memoria subiecților;

comoditatea pentru analiză.

Pentru controlarea veridicității răspunsurilor, se includ în întrebări, verificări încrucișate.

2. Examinarea fizică – necesită standardizarea tehnicilor de examinare.

3. Examinări radiologice și de laborator = de asemeni cu tehnici standardizate, ambele fiind metode care obiectivează îmbolnăvirile.

Punctul de plecare a numeroase studii consacrate efectelor agenților de mediu este cunoașterea nivelelor existente de mortalitate și morbiditate.

a) În majoritatea țărilor, există un sistem bine stabilit de înregistrare a deceselor, cu indicarea cauzelor decesului (mai mult sau mai puțin riguroase), paralel cu alte înregistrări.

Examinarea evoluției nivelului de mortalitate pe o lungă perioadă sau a diferențelor existente între diferite teritorii poate conduce uneori la bănuiala existenței unui agent de mediu care să determine aceste nivele de mortalitate.

Mortalitatea este un indicator brut, dar bine definit al reacției la unul sau altul din agenții de mediu, larg utilizat în studiul efectelor acestor agenți.

b) Morbiditatea – sub diverse forme de expresie – poate fi considerată ca un alt indicator de răspuns al organismului la o expunere.

Astfel, se utilizează:

datele de sănătate colectate curent – adesea pentru alte scopuri pot fi utilizate cu succes și în epidemiologia de mediu. Deși foarte adesea „aglomerările“ de boală care produc emoții și îngrijorare firească în populație sunt datorate întâmplării, uneori ele pot fi cauzate de o expunere la factorii de mediu neașteptați.

incidența bolii – arată rata la care apar cazuri noi într-o populație în timp.

prevalența este proporția dintr-o populație afectată de boală la un moment dat.

morbiditatea spitalizată – cu avantajul unui diagnostic mai corect, dar cu dezavantajul selectării cazurilor, gravitatea în legătură cu posibilitatea de stabilire a diagnosticului, accesibilitatea paturilor din spital și alți factori socio-economici.

În investigarea epidemiologică a bolilor sau altor efecte ale unui factor de mediu (poluare atmosferică) asupra stării de sănătate, se pot utiliza mai multe tipuri de studii epidemiologice:

1) studii ecologice – (spațiale / cu date agregate geografic) – ratele de boală și expunerile sunt puse în legătură la nivel de populații și nu de indivizi.

Sunt puțin costisitoare, întrucât utilizează date disponibile din statisticile curente.

2) studii transversale – colectează informații despre un eșantion de subiecți la un moment dat.

Se obțin informații despre boală și / sau factorii de risc pentru boală cunoscuți sau bănuiți.

În astfel de studii, asocierile între expunere și boală trebuie interpretate cu prudență.

3) studii de cohortă – evidențiază indivizii expuși la o noxă și îi urmărește o perioadă de timp înregistrându-se cazurile noi (incidența), mortalitatea, alte modificări ale parametrilor fiziologici. Aceste efecte se compară cu cele care apar într-un grup de control (martor) care nu este expus.

Principalele avantaje ale metodei sunt că informațiile despre expunere sunt foarte bune, se înregistrează toate evenimentele care apar, deci se poate determina riscul bolii. Dar ca dezavantaje se notează timpul îndelungat de supraveghere, și ca urmare „pierderile“ („ieșirile“) subiecților din lot, costul mare.

4) studiile caz-control – (caz-referent) – identifică pacienți cu o anumită boală și se compară expunerea lor din trecut cu expunerea unor subiecți control (de referință) care nu au boala. Aceste studii trebuie să respecte anumite reguli privind mărimea lotului de cazuri, privind selectarea martorilor, privind obținerea datelor, privind expunerea (date ce sunt supuse efectului perturbator al memoriei).

În interpretarea datelor, epidemiologia utilizează metoda descriptivă și metoda analitică.

Epidemiologia descriptivă – studiază și descrie boala ca fenomen de masă și emite ipoteze asupra factorilor ce condiționează apariția bolii.

Epidemiologia descriptivă oferă răspuns la 3 întrebări: când ? unde ? la cine ? se produc îmbolnăvirile, deci folosește 3 criterii:

a) de spațiu – argumentul geografic;

b) de timp (argumentul cronologic) – prezentând tendința, variațiile ciclice sau evoluțiile neașteptate ale bolii;

c) caracteristici personale: vârstă, sex, caracteristici sociale.

Pentru relația de cauzalitate, argumentele utilizate se referă la:

forța asociației – măsurată prin riscul relativ;

plauzibilitatea asociației – efectul apare în prezența unor anumiți factori;

relația temporală – cauza precede efectul;

relația doză-efect – creșterea factorilor de risc duce la creșterea efectului;

consecvența asociației – asociația este prezentă în momente diferite la aceeași populație sau în același moment la diferite populații;

coerența cu date din biologie și experimentale;

insuficiența altor explicații;

dovada experiențelor;

reversibilitatea – înlăturarea cauzei determină reducerea efectului;

Măsurarea forței asociației se realizează de către epidemiologia analitică ce folosește tehnici diferite în funcție de tipul de studii epidemiologice utilizat. Aceste tehnici sunt:

Riscul relativ RR = ca raport de frecvențe = este riscul la expuși raportat la riscul la neexpuși și înrudit cu acesta este cota riscurilor (Odds Ratio) = OR

probabilitatea de boală la expuși

OR =

probabilitatea de boală la neexpuși

Riscul atribuibil – este diferența de frecvențe – riscul la expuși – riscul la neexpuși.

Riscul atribuibil în populație – măsoară cât de multă boală apare în plus la populație din cauza expunerii.

Proporția atribuibilă – este proporția de apariție a bolii care ar fi înlăturată într-o populație dacă incidența la persoanele expuse ar fi redusă până la cea a persoanelor neexpuse. În diferite tipuri de studii de epidemiologie a mediului alegerea persoanelor de investigat are o deosebită imprtanță pentru a corecta interpretarea datelor.

3.0 VÂRSTA ȘCOLARĂ – VÂRSTA OPTIMĂ PENTRU

STUDIUL EFECTELOR POLUĂRII ATMOSFERICE IRITANTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII

În aprecierea cauzalității prezenței, repetării, cronicizării sau gravității unor boli trebuie avuți în vedere factorii individuali, factorii comportamentali, foctorii din mediul ocupațional, factorii proveniți din asistența medicală preventivă sau curativă. Un loc aparte, deosebit de important îl ocupă factorii din mediul ambiental, iar dintre aceștia, factorii fizici și chimici din localitățile urbanizate sau în care există industrii poluante.

În general dezvoltările industriale accelerate se fac pe seama industriilor poluante, așa cum s-a petrecut și la noi în ultimele decenii înainte de 1990.

În cunoașterea efectelor acestor poluări asupra sănatății, populația asupra căreia efectul este mai evident dar și mai ușor de relevat este populația școlară.

Aceasta reprezintă un important segment din populația oricărei colectivități și prin particularitățile ei morfologice, fiziologice, de adaptare și de comportament reprezintă un bun eșantion pentru a evidenția efectele poluării asupra sănătății, un fidel „barometru“ pentru situația de la vârstele care urmează.

Motivele pentru care un astfel de studiu se execută la vârste școlare sunt cel puțin 5:

la vârstele școlare, nivelele incidenței și prevalenței îmbolnăvirilor sunt în general reduse încât orice creștere a acestora într-un teritoriu poate conduce la presupunerea că în acel teritoriu există factori de risc particulari care să motiveze aceste creșteri;

la aceste vârste, nu există factori de risc profesionali (expuneri profesionale la diferite noxe) sau comportamentali (abuz de tutun, alcool ș.a., comportamente nesanogene) care să justifice un anumit exces de morbiditate;

vârstele școlare pot da răspunsuri corecte privind efectele sau discomfortul creat de poluant;

vârstele școlare reprezintă o durată acceptabilă de expunere la riscul reprezentat de poluarea atmosferică;

școlarii sunt cuprinși în forme organizate de învățământ ceea ce ușurează abordarea lor pentru studii.

Pentru aceste motive, pentru evidențierea efectelor poluării atmosferice produsă de platforma chimică Borzești asupra sănătății populației expuse am optat pentru studii pe loturi de școlari de 10-14 ani din aceste teritorii expuse.

III. PARTEA SPECIALĂ

1.0. POLUAREA ATMOSFERICĂ PRODUSĂ DE

PLATFORMA CHIMICĂ BORZEȘTI ÎN PERIOADE

ANTERIOARE ANULUI 1990

Amplasarea unităților industriale care au constituit Platforma Chimică Borzești a dus la valorificarea complexă a unor mari resurse narurale.

Funcționând din 1961 cu secții pentru fabricarea sodei, a cuprins apoi secții ca detoxan, clorură de var, clorură de calciu, criptodin, clorură de Al, HCH, clor lichid, tricrezil, fosfat, acetilenă, pesticide organoclorate, alchilamine, tricarbamice, captan, CIAN ș.a.

Amplasarea lui pe valea Trotușului a fost motivată de materiile prime de pe aceste locuri: sarea de la Tg. Ocna, gazul metan și petrolul de pe văile Trotușului și ale Tazlăului.

În același timp însă, particularitățile climatologice ale mediului înconjurător determină crearea „condițiilor periculoase de poluare atmosferică“ – inversiune termică, acalmie și viteze mici ale vântului, umezeală relativă și nebulozitate ridicată, frecvența ceții.

Aceasta a făcut ca poluanții emiși de Complexul Chimic Borzeși să prezinte nivele mari ce depășesc CMA.

Cercetări ale laboratorului de profil din ISP Iași între anii 1974-1979 au arătat următoarele aspecte (tabel 3).

Într-o perioadă mai recentă (1985-1990) determinările efectuate în municipiul Onești de către specialiștii Laboratorului de Epidemiologie Onești și ISP Iași au arătat că (tabel 4) pentru SO2 nici nivelele maxime nu au depășit CMA, pentru NH3 media depășește CMA în această perioadă, cu excepția anului 1990, iar valorile maxime depășesc CMA de 3-5 ori. NO2, fenolii și în majoritatea cazurilor formaldehida rămân în limitele CMA.

HCl reprezintă poluantul predominant. Media aritmetică depășește CMA de 6-9 ori, chiar valorile minime găsite sunt peste CMA, iar valorile maxime depășesc CMA de 32-48 ori.

Deci, poluarea municipiului și împrejurimilor este complexă și variabilă nu numai ca intensitate ci și în compoziție, fiind vorba în principal de poluanți iritanți și dominată de HCl.

Tabel 3. Frecvența probelor ce au depășit valorile CMA

(% din total probe)

* – depășiri până la de 10 ori CMA

Sunt prezenți în diferite concentrații sub CMA: NO2, SO2, fenoli, ion sulfuric, ion azotic.

Tabel 4. Valori ale principalilor poluanți atmosferici în punctul de control

Laborator Epidemiologic Onești (concentrații medii zilnice µg/mc aer)*

* – Sursa : Caiete de supraveghere a calității aerului în România.

2.0. REZULTATELE STUDIULUI EPIDEMIOLOGIC TRANSVERSAL EFECTUAT PE ȘCOLARI DE 10-14 ANI DIN

COMUNA ȘTEFAN CEL MARE JUDEȚUL BACĂU

2.1. METODOLOGIA DE STUDIU

Determinările efectuate de-a lungul anilor au permis stabilirea localităților celor mai expuse care ar putea furniza loturile de studiu și de unde se poate constitui și lotul martor.

S-a optat astfel pentru comuna Ștefan cel Mare ca zonă expusă, situată pe valea râului Trotuș la SE de municipiul Onești, la cca. 10 Km de combinat

(fig. 1).

Ca localitate martor neexpusă s-a ales comuna Bogdănești situată pe cursul inferior al râului Oituz; localitatea este în aceeași zonă geoclimatică, are un număr total de locuitori comparabil cu al comunei Ștefan cal Mare, cu relativ același standard economic și social al acestora, cu aceleași dotări și echipări cu unități de învățământ și de asistență sanitară. Astfel că această localitate a putut servi ca localitate de referință / martor în studiul nostru, întrucât nu este expusă poluării atmosferice produsă de combinat.

Studiul s-a desfășurat în perioada 1990 – 1991 și a fost proiectat ca un studiu epidemiologic transversal ecologic, constând în compararea sanătății unui lot de școlari de 10-14 ani din comuna expusă Ștefan cel Mare cu un lot similar (ca vârste, sexe, condiții familiale, materiale și educaționale) dar neexpus, din localitatea Bogdănești.

Investigarea s-a realizat utilizând o fișă – chestionar care s-a aplicat fiecărui copil examinat și care cuprinde:

date de identitate și de anchetă familială a școlarului;

date anamnestice cu referire la unele boli respiratorii și conjunctivale din ultimele 12 luni înaintea studiului nostru;

date rezultate din examenul nostru medical privind dezvoltarea fizică, dezvoltarea psiho-intelectuală, diferite boli găsite prin examen medical general și de specialitate, rezultatele unor examene de laborator, și ale unor teste de funcționalitate respiratorie;

rezultatele unei anchete de opinie privind aspectele de discomfort produse de prezența și persistența poluanților în aerul atmosferic.

2.2. STRUCTURA LOTURILOR DE ȘCOLARI INVESTIGAȚI

În comuna Ștefan cel Mare am putut investiga efectivul cvasiintegral al elevilor de clasa V – VIII (107 elevi din 134 înscriși) din școala satului de centru al comunei.

Lotul martor, format din elevi de clasele V – VIII din satul de centru al comunei Bogdănești este reprezentat de 114 elevi.

Structura loturilor este comparabilă pe sexe și vârste (tabel 5).

Structura pe ocupații (tabel 6) arată ocuparea tatălui în producția industrială la peste ¾ din școlarii din Ștefan cel Mare dar și Bogdănești; la Ștefan cel Mare există o proporție mai mare de familii dezorganizate, în special prin lipsa tatălui.

Mamele sunt cca. ½ ocupate în producție și ½ casnice, cu o oarecare frecvență mai mare a mamelor casnice la Bogdănești.

În ceea ce privesc unele aspecte socio-economice ale familiei, rezultatele sunt de asemenea comparabile între cele două loturi: majoritatea copiilor investigați provin din familii de 4-7 persoane (tabel 7) și au locuințe modeste dar corespunzătoare; la cca. ¼ din școlarii anchetați indicele de aglomerare a locuinței este de mai mult de 2 persoane/cameră (tabel 8).

În actualele condiții, nu s-au putut obține date privind veniturile părinților, dar se poate deduce din ocupația lor că acestea sunt modeste și asemănătoare.

Tabel 5. Structura loturilor de elevi după vârstă și sex.

Tabel 6. Structura loturilor după ocupația părinților elevilor.

Tabel 7. Structura loturilor de elevi după numărul membrilor în familie.

Tabel 8. Indicele de aglomerare a locuinței – loturi de elevi.

2.3. MORBIDITATEA RESPIRATORIE A ȘCOLARILOR DIN

CELE DOUĂ LOTURI

Anchetarea anamnestică a elevilor și consultarea documentelor medicale a notat următoarele afecțiuni în antecedentele personale (tabel 9): boli infecțioase și parazitare (inclusiv hepatite virale și TBC), mai frecvente la Ștefan cel Mare; de asemenea sunt mult mai numeroși școlarii ce menționează frecvente viroze respiratorii în antecedente.

Tabel 9. Boli în antecedente personale – pentru 100 examinați.

Incidența îmbolnăvirilor în ultimele 12 luni la totalul bolilor ce pot fi puse în relație cu poluantul este de cca. 5 ori mai mare la școlarii lotului expus (tabel 10), revenind 3,25 cazuri noi / persoană / an la Ștefan cel Mare față de 1,2 cazuri noi / persoană / an la Bogdănești.

În tabloul pe boli al incidenței notăm în principal rinitele (de cca. 6 ori mai frecvente), urmate de faringite, amigdalite, bronșite, viroze respiratorii, care sunt de 2 până la 5 ori mai frecvente.

Tabel 10. Cazuri noi de îmbolnăviri în ultimele 12 luni la școlarii

din cele două loturi.

Pe sexe (tabel 11) există o supramorbiditate la băieți (incidența generală este de 5 ori mai mare) și în general prin rinite care sunt de 8 ori mai frecvente.

Mulți dintre școlarii expuși repetă îmbolnăvirile de 2-5 ori / an în timp ce la Bogdănești aceste situații sunt mai rare (tabel 12).

Ca indicator sintetic al stării de sănătate, dezvoltarea fizică a școlarilor din cele două loturi a fost apreciată prin indicatori de dezvoltare antropometrici și de maturizare pubertară. S-au luat în discuție valorile medii – greutatea și talia, diagnosticul de armonie / dizarmonie în dezvoltare ca și unele semne de maturizare pubertară.

Tabel 11. Incidența pe sexe și pe boli la cele două loturi de elevi

(număr cazuri).

Tabel 12. Unele boli în raport cu frecvența lor la școlarii

din cele două loturi.

În ceea ce privesc nivelele medii de dezvoltare, apreciate pe vârste și sexe, acestea arată (tabel 13) în cadrul aceluiași lot, valori firești, în creșterea cu vârsta; tot firești sunt și valorile medii mai mari ale fetelor de 11-13 ani față de băieții de aceeași vârstă: ne aflăm la vârsta saltului staturoponderal prepubertar, deci la vârsta „primei încrucișări a greutății și înălțimii celor două sexe“. La 14 ani, intervine deja saltul pentru băieți, încât valorile medii ale greutății și taliei devin (definitiv) mai mari decât ale fetelor.

Între loturi nu există deosebiri semnificative în favoarea unuia sau altuia dintre loturi, ca valori medii ale indicatorilor somatometrici luați în discuție.

Tabel 13. Valori medii ale greutății și taliei școlarilor celor două loturi.

După diagnosticul de dezvoltare fizică, structura loturilor arată o proporție mai mare a dezvoltării armonioase printre elevii lotului martor, dar diferența nu este semnificativă statistic.

Dintre dizarmonii, le elevii expuși poluării predomină net dizarmonia cu minus greutate, cu diferență puternic semnificativă statistic (x² = 14,807, la un grad de libertate 1 și p < 0,001) (tabel 14).

Tabel 14. Structura loturilor de elevi după diagnosticul

de dezvoltare fizică.

Vârsta medie de instalare a pubertății marcată la fete prin menarhă este de 12,85 ani la lotul expus și mai mică (11,3 ani) la lotul martor; totodată proporția fetelor cu menarha instalată este mai mică (cca. 1/5) la lotul expus față de lotul martor (peste 1/ 4 din fetele anchetate).

La băieți, de asemenea, semnele maturizării pubertare (pilozitatea axilară, facială, pubiană, schimbarea vocii) sunt prezente la mai mulți școlari din lotul martor.

S-ar putea considera deci că maturizarea pubertară este mai întârziată la lotul expus decât la cel martor, rămânând însă în limite fiziologice.

Dezvoltarea psihointelectuală a fost investigată prin teste pentru inteligență (test I2, cu subtestele: cuvinte contrarii, cuvinte de prisos, serii de numere și analogii), pentru atenție concentrată (test Bourdon Amfimov), pentru memoria cuvintelor, pentru atenție distributivă (Praga).

Rezultatele au permis să se stabilească rangul / centila pe care un anumit subiect îl are prin comparație cu grupul aceleeași categorii de vârstă din întreaga țară. S-au calculat pentru fiecare lot:

mediana – valoarea / centila la care se situează 50 % din elevi;

– modulul – valoarea / centila la care se întâlnește numărul cel mai mare de cazuri.

Aceste rezultate (tabel 15), ca și distribuția elevilor testați după rezultatele la teste (fig. 2, 3, 4, 5) arată valori ceva mai bune la elevii lotului din Ștefan cel Mare.

Tabel 15. Mediana și modulul pentru testele psihologice

la cele două loturi.

La data anchetei medicale, prevalența generală a fost de cca. 2,5 ori mai mare la lotul expus, predominând hipertrofiile amigdaliene, rinitele, vegetațiile adenoidiene. (fig. 6).

Pe sexe, am găsit o prevalență mai mare la fete, cu același tablou pe boli. (tabel 16).

Tabel 16. Prevalența pe sexe și boli la cele două loturi de școlari

(număr cazuri).

Examinările paraclinice (de laborator și fiziometrice) s-au efectuat pe subloturi.

Prin examinări hematologice, biochimice și imunologice au fost investigați 51 și respectiv 50 școlari. Rezultatele arată diferențe în ceea ce privește valoarea VSH-ului și numărul elevilor cu VSH peste limita fiziologică, în defavoarea lotului expus poluării. (tabel 17).

Tabel 17. Valori medii VSH (la 1 oră).

* – Diferență statistică semnificativă – t = 3,40; p < 0,001

Indicatorii biochimici și bioenzimatici au fost cu referire la metabolismul proteic și lipidic; valorile medii au fost în limite normale, fiziologice la ambele loturi și cu valori comparabile. Se pot nota totuși unele valori medii ușor mai mari la lotul expus pentru colinesterază, gama GT, TGP, TGO și mai mici pentru grupări – SH; diferențele sunt seminificative statistic pentru:

colinesterază – t = 4,28; p < 0,001;

gama GT – t = 3,49; p < 0,001;

grupări – SH – t = 5; p < 0,001;

TGP – t = 5,28; p < 0,001;

TGO – t = 4,73; p < 0,001.

Ca indicatori imunologici, s-au dozat imunoglobulinele A, M, G și complementul C3 cu valori medii mai mari la expuși, diferențele fiind semnificative statistic pentru C3 (t = 5,80; p < 0,001), dar valorile medii ale acestor parametri rămân în limite normale la ambele loturi, iar numărul copiilor cu modificări (creșteri ale Ig G și creșteri / scăderi ale complementului C3) este relativ același la ambele loturi. (tabel 18).

Tabel 18. Valori medii ale unor indicatori hematologici, biochimici,

imunologici la cele două loturi de elevi investigați – 1991.

Explorarea funcției respiratorii s-a realizat tot pe un sublot de 50 școlari din Ștefan cel Mare și 33 din Bogdănești. Valorile medii (tabel 19) sunt mai mici la lotul expus, diferențele fiind semnificative statistic pentru CV, VEM la fete și pentru IPB.

Tabel 19. Valori medii ale parametrilor de funcționalitate

respiratorie la școlari.

Ca urmare a acestor îmbolnăviri mai frecvente, absenteismul de la școală din cauza bolii este mai mare la elevii din lotul expus: 76 zile în ultimul an școlar față de 13 zile în lotul martor, deci 0,71 și respectiv 0,11 zile / elev.

Școlarii din Ștefan cel Mare resimt prezența poluantului sub formă de miros neplăcut sau fum/gaz în atmosferă cu diferite intensități și diferite frecvențe (fig. 9).

În atari situații, școlarii prezintă lăcrimare/usturimi la ochi, (cca. 75 % din ei), sau sufocare, tuse și alte efecte de discomfort (fig. 10).

Prin chestionar, au fost investigați și alți factori cu risc de îmbolnăvire: individuali, comportamentali, familiali și în legătură cu școala (tabel 20) cum ar fi:

climatul familial;

fumatul activ, dar mai ales pasiv;

deprinderi neigienice privind alimentația;

aspecte ale organizării timpului extrașcolar.

Tabel 20. Factori de risc familiali, comportamentali, în legătură cu

școala la elevii din cele două loturi – (pentru 100 examinați).

Notăm câteva particularități ale regimului de activitate și odihnă mai nefavorabile pentru elevii din Ștefan cel Mare:

– distanțe mari de parcurs de acasă până la școală pentru mai mulți elevi,

– activități gospodărești mai numeroase,

– somn insuficient la mai mulți elevi,

– de asemenea sunt mai numeroase aspectele de disclimat familial la Ștefan cel Mare.

Totuși nu considerăm că acestea ar putea influiența rezultatele studiului, contribuind la excesul de morbiditate găsit la acești elevi.

2.4. ANALIZA EPIDEMIOLOGICĂ A REZULTATELOR

– TEHNICI DE EPIDEMIOLOGIE ANALITICĂ –

În fața acestor rezultate, am încercat aplicarea tehnicilor de epidemiologie analitică pentru unele afecțiuni/simpome ce au fost mai frecvent găsite la elevii expuși; aceste tehnici au probat asocierea cauzală între frecvența mai mare a rinoreei, rinitelor, altor boli respiratorii, hipertrofiilor amigdaliene cronice și poluarea atmosferică iritantă de la Ștefan cel Mare. (tabel 21).

Tabel 21. Tehnici de epidemiologie analitică la studiul

(elevi) Ștefan cel Mare – Bogdănești.

Prin urmare, excluzând alți factori, putem atribui poluării iritante 32-60% din condiționarea unor boli / simptome respiratorii, așa încât ipoteza studiului nostru se confirmă.

IV. CONCLUZII

■ Poluarea atmosferică iritantă este factor de mediu cu recunoscute efecte asupra sănătății populației; ea este frecvent instalată în teritorii urbanizate și industrializate, mai ales dacă industrializarea rapidă nu s-a însoțit și de măsuri eficace de protejare a mediului.

■ Vârsta școlară se impune în orice teritoriu de pe glob prin ponderea sa demografică, prin particularitățile anatomice, fiziologice, de reactivitate, de morbiditate.

■ Nivelele incidenței și prevalenței îmbolnăvirilor fiind în general reduse la aceste vârste, creșterea lor în unele teritorii poate fi motivată și explicată prin existența unor factori de risc suplimentari în acele teritorii.

Poluarea atmosferică poate fi un astfel de factor de risc și de aceea vârstele școlare sunt cele mai indicate pentru a studia efectele poluării atmosferice asupra sănătății.

■ Printre zonele cu risc crescut din punct de vedere al poluării atmosferice teritoriile învecinate cu Platforma Chimică Borzești se detașează printr-o poluare complexă, în special iritantă, dominată de clor.

■ În scopul evaluării efectelor acestei poluări asupra sanătății populației expuse s-a realizat un studiu epidemiologic pe un lot de școlari din Ștefan cel Mare – ca zonă expusă poluării, comparativ cu lotul martor din Bogdănești.

■ Rezultatele obținute se referă în principal la exces de morbiditate (incidență și prevalență) prin boli respiratorii și conjunctivale și aspecte de discomfort la școlarii expuși.

■ Rezultatele sunt suportul elaborării unor recomandări pentru un program de măsuri sanitare în teritoriu și pentru elaborarea unor indicatori de aplicat și urmărit în studii similare (în sistem longitudinal sau în alte teritorii). Aceste recomandări se adresează conducerii unităților poluatoare, cadrelor didactice, părinților și elevilor și cadrelor medicale.

*

* *

Lucrarea este structurată pe 2 mari părți, cuprinde 6 capitole, 21 tabele, 1 grafic, 55 referințe bibliografice.

*

* *

Mulțumesc pe această cale conducătorului științific al lucrării, conducerii Institutului de Sănătate Publică Iași și colectivelor de specialiști pentru datele puse la dispoziție.

V. BIBLIOGRAFIE

Alexa Lucia – Poluanți chimici industriali – căi și mecanisme în riscul pentru sănătatea expușilor; în volumul „Poluarea atmosferică și sănătatea școlarilor“,1993 (p.16-26).

Anderson S. – Scientific Trends in Risk Assessment Research. Toxicology and Industrial Health, 1989, p. 777-790.

Amstrong B.K. and all. – Principles of Exposure Measurement in Epidemiology Monography in Epidemiology and Biostatistics, vol. 21, Oxford Univ. Press, 1992.

Andre E. – Tabagisme passif et environnement, Pol. atm., nr. 129, 1991.

Babadjanov A.S. – Cercetarea sistematică a stării de sănatate a populației infantile ce trăiește în condițiile orașelor industrializate, Ghig. i. sanit., 11, 1989.

Badura B and all. – Health Promotion Research Towards a new Social Epidemiology, WHO, Euro Series 37, 1991.

Benko V. – Exposure assessment in Environmental Epidemiology and Causality; Inter. Symposiun on Environ. Epidem, Smolenici, Slovacia, 1977, p.17.

Bignon J. – Effet sur la santé respiratoire de l’homme du dioxyde d’azote, de l’ozone et autres oxydants de l’atmosphère, Pol. atm., 128, 1990.

Boussin G., s.c. – Pollution atmosphèrique et pathologie respiratoire aique de 1000 enfants a Toulouse., Pol. atm., 124, 1989.

Cardasenko M. ș.c. – Dezvoltarea fizică – indice de sănătate a copiilor și adolescenților. La santé publique 3, 1989.

Colley J.R.T., ș.c. – Chronic Respiratory Desease in Children in Relation to Air Pollution, Euro, Rap. and Studes, 28, 1980.

Cucu M., Mihu C. – Evaluarea riscului pentru sănătate rezultat din poluarea mediului. Avantaje și limite; Ses. șt. ASM, Iași, 1990.

Cucu M. – Poluarea mediului și sănătatea în România, Mediul înconjurător, vol. III, nr. 1, 1992.

Duda R. – Educația ecologică, un nou domeniu al educației pentru sănătate a populației. Consf. de spec. Bacău, 1984. p. 490.

Duda R. – Sănătate publică și management, Ed. Moldotip, Iași, 1996.

Donati J., ș.c. – Exposition à la pollution par automobile en milieu urban, Pol. atm., 121, 1989.

Enăchescu D. – Sănătate publică și management sanitar, Ed. All, București, 1995.

Enghert N. – Air quality and respiratory deseases in children Berlin (West), Report I, 1990.

Festy P. – L’evaluation de l’exposition humaine aux pollutants chimique, une etape essentille mais difficile pour l’estimation et la gestion du risque sanitaire. Pol. atm., 129, 1991, p.41-50.

Freour P., ș.c. – Est-il possible de faire la part du tabagisme dans l’action de la pollution aerienne de l’appareil respiratoire,Pol. atm., 120, 1998.

Freudenthal P.C. – Risque de l’exposition courte durée au SO2 pour des asthmatique, Japca 6, 1989.

Gurzău Eug. – Relația dintre poluanții atmosferici iritanți și patologia respiratorie cronică la copii. Teză de doctorat, UMF București, 1994.

Hamadulina M. – Sănătatea copiilor de vârstă mică în orașe industrializate, Ghig.i.sanit. 1, 1989.

Ichim I. – Evaluarea poluării atmosferice în teritoriul Moldovei, Jurnal de Medicină Preventivă 1, 1992.

Ivan Aurel – Medicina omului sănătos, Ed. Med., 1993.

Kondakis X.G., ș.c. – Les enquetes épidémiologiques des effets de la pollution atmosphérique sur la santé: discussion à propos d’un cas, Pol. atm. 133, 1992.

Lemeshow S., ș.c. – Echantillonage par lots pour l’assurence qualité. Rap. trim. sta. san. mond. OMS, 44, nr.3, 1991.

Magnin R. ș.c. – Pollution atmosphèrique et affections respiratories. Une synthèse quantitative de la litterature Rèunion du Commité Scientifique de l’APAA, 1989.

Mancaș Gabriela – Cercetarea unor mecanisme metabolice de apărare antioxidantă în expunerea la noxe din mediul ambiant; Teză de doctorat, UMF Iași, 1994.

Mănescu S.(red) – Tratat de igienă, vol. I-II, Ed. Med., 1984.

Maslov N.I. – Modificări sanguine la copii în condiții de poluare atmosferică îndelungată; Ghig.i.sanit., 1, 1982.

Mărcuța P. – Modernizarea sistemului de supraveghere a calității unor componente de mediu, lux sau necesitate obiectivă? Mediul înconjurător, nr.2, 1992.

Mureșan P. – Manual de metode matematice în analiza stării de sănătate, Ed. Med. București, 1989.

Noy D. – Evaluation de l’exposition individuelle de dioxyde d’azote dans les études epidemiologiques; Atm. Environm., 24, nr.12, 1990, p.2909-2909.

Panstenbach D.J. – Methodes actuelle pour l’evalluation des risques; Energica Santé, vol.2, nr.1, 1991.

Pearce N. – Analytical implications of Epidemiological Concept of Interaction, Internat. Journal of Epidem., vol. 18, nr.4, 1989.

Rabinowitz J. – Pollution et santé, Med et Hyg. 49, 1991.

Rugină V. – Medicină socială, UMF Iași, 1986.

Rugină V., Onete Rodica – Probleme ale reprezentativității eșantionului din anchetele medicale de prevalență, Ses. șt. IISP Iași, 1982.

Russel M. – Risk Communication: Informing Public Opinion, EPA, Journal 13, 1987.

Sandman P. – Risk Communication: Facing Public Ontrage, EPA Journal, 13, 1987.

Scholten H.J. ș.c. – Les avantages de l’utilisation des systemes d’information gèographique en santé publique et en hygiène de l’environnment, Rap. trim. stat. san. mond., OMS, 44, nr.3, 1991.

Sexton K. – Assessment oh Human Exposure to Air Pollution: Methods, Measurement and models, Eds. Nat. Acad.. Press Washington, 1988.

Vartolomei Clemența, Onete Rodica, ș.c. – Ancheta de discomfort – metodă auculară de studiu a influienței aerului asupra populației, Ses. șt. ASM, București, 1988.

Vasilov Marieta – Poluarea atmosferică iritantă și morbiditatea copiilor de vârstă școlară. Studii epidemiologice în județele Moldovei, Teză de doctorat, UMF București, 1993.

Vasilov Marieta – Bolile respiratorii la copil – problemă de sănătate publică cu etiologie și implicații multiple. Referat general Rev. de Ig. și Săn. Publ. vol.XLV, nr.1, 1995.

Vasilov Marieta, ș.c. – Excess of respiratory morbidity caused by the irritant atmospheric pollution, Jurnal de Medicină Preventivă, vol.2, nr.3-4, 1994.

Vasilov Marieta – Prevalența unor simptome respiratorii la copii 7-11 ani. Sinteză pe Moldova, 1996.

Vasilov Marieta – Sănătatea copiilor – indicator al sănătății colectivităților. Monografie pe Moldova, CMSSC Iași, 1997.

Zamfir Gh. – Implicații ecologice ale chimizării mediului. Zilele Acad. Ieșene, 1991.

Weselowki J. – Human Exposure tu Pollutants in Poland, Journal of Exposure Analysis and. Environ. Epidem., 2, 1992, p. 323-329.

Xxx – Problèmes de santé majeurs dans le monde, Pol. atm. 128, 1990.

Xxx – Europena Charter on Environmental and health, Archives of Environm. Health, 45, nr.4, 1990, p. 199-201.

Xxx – Notre planete, notre santé, Santé et environm. Geneve, 1992.

Xxx – Planul național de acțiune pentru mediu și sănătate – M.S. și M.M. România, 1997.