Metode de Contabilizare a Stocurilor

Economie

Metode de Contabilizare a Stocurilor

Byadmin ianuarie 1, 2024

METODE DE CONTABILIZARE A STOCURILOR LA S.C……S.R.L.

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

METODE DE CONTABILIZARE A STOCURILOR

ȘI OPERAȚIILOR CU MĂRFURI

Caracterizarea generală a metodelor de contabilizare a stocurilor și operațiilor cu mărfuri

Stocurile sunt cantități fizice de materii prime, materiale consumabile, produse necesare fiecărui stadiu al ciclului de exploatare, respectiv aprovizionare, producție, desfacere, pentru a asigura desfășurarea continuă si ritmică a activității de exploatare .

OMFP nr.1752 din 17 noiembrie 2005 definește stocurile ca fiind active circulante:

Deținute pentru a fi vîndute pe parcursul desfășurari normale a activitații;

In curs de producție în vederea vînzării în acceleași ca mai sus;sau

Sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

In cadrul stocurilor se cuprind :

Mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea revînzarii sau

produsele predate spre vânzarea magazinelor proprii;

Materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată;

Materialele consumabile(materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb)care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare făra a se regăsi în produsul finit;

Materiale de natura obiectelor de inventar:

Baracamentele si amenajările provizorii sunt bunuri achiziționate sau construite de unitatea patrimonială pentru executarea lucrărilor și prestărilor de construcții;

Produsele :

– semifabricatele-prin care se înțelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o fază de fabricație și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei faze de fabricație sau se livrează terților;

– produsele finite;

– rebuturile, materialele recuperabile sau deșeurile;

Ambalajele

– ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute și care în mod temporar pot fi păstrate de terți cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte;

– ambalaje de natura obiectelor de inventar , ce nu circulă pe bază de decontare, ce se folosesc în interiorul unității și ce se înregistrează în contabilitate în categoria obiectelor de inventar;

– ambalaje și materiale pentru ambalat produse în unitatea patrimonială pentru a fi vândute ca atare, fiind considerate produse finite ;

Producția în curs de execuție, care reprezintă producția care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime.

Tot în cadrul stocurilor se includ și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.

1.2.Norma contabilă IAS 2 „ Contabilitatea stocurilor”

Aceasta normă se ocupă de contabilitatea stocurilor în contextul sistemului costului istoric.

Elementele esențiale ale acestui standard sunt : recunoașterea unui activ, definiția „costului” , conceptul de „valoare realizabilă netă” și evaluarea la cea mai mică valoare dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Un activ este „o resursă controlată de către întreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute și care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare către întreprindere”.

Activele trebuie să fie recunoscute când :

– este probabil sa genereze beneficii economice viitoare către sau dinspre întreprindere ; și

– elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată in mod credibil.

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre costul istoric și valoarea netă realizabilă.Costul istoric trebuie să includă o alocare sistematică a costurilor generale de producție care se referă la aducerea stocurilor in poziția și amplasarea lor prezentă.

Estimările valorii realizabile nete trebuie făcută in baza celor mai credibile evidențe disponibile. Aceste estimări nu trebuie făcute in baza unui preț temporar sau a fluctuațiilor de preț.

În general valoarea contabilă a stocurilor trebuie redusă la valoarea netă realizabilă element cu element.

Stornarea reducerilor valorii contabile ce rezultă dintr-o creștere a VRN, trebuie inclusă în venit la momentul apariției stornării.

Aria de aplicabilitate

IAS 2 furnizează linii directoare cu privire la modul de determinare a costului stocurilor ce urmează a fi reportat in bilanț precum și de recunoaștere ulterioară ca o cheltuială, incluzând orice reducere a valorii contabile la valoarea realizabilă netă.

În sens larg, stocul este definit în IAS 2, cuprinzând toate activele obținute in scopul revânzării pentru desfășurarea normala a activității, inclusiv terenurile și alte imobilizări corporale. Totuși, un activ achiziționat in alte scopuri decât vânzarea in desfășurarea normală a activității nu devine stoc in baza unei decizii ulterioare de vânzare a acestuia. Stocul furnizorilor de servicii include costul pe care il incuba serviciile oferite dar pentru care nu au fost recunoscute veniturile aferente.

Valoarea realizabilă netă este definită ca fiind prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului și a costurilor necesare vânzării.

In mod normal, recunoașterea stocurilor nu ridică probleme. Totuși, există cazuri în care forma legală a tranzacțiilor nu reflectă realitatea economică. In asemenea cazuri, trebuie utilizat principiul prevalenței economicului asupra juridicului pentru a determina dacă stocurile respective trebuie să fie recunoscute ca active.

IAS 2 recomandă ca toate discount-urile de care a beneficiat întreprinderea ca urmare a plații imediate a facturilor pentru stocuri trebuie considerate ca "alte elemente similare" și deduse din costurile stocului, dar uneori acestea sunt reflectate ca venit financiar, în cazul în care sunt nesemnificative.

De asemenea, IAS 2 permite ca, în anumite condiții, diferențele rezultate din schimbul valutar să fie incluse in costul de achiziționare al stocului, așa cum este descris ca și tratament contabil alternativ permis în IAS 21 "Efectele variației cursurilor de schimb valutar", atunci când au rezultat dintr-o depreciere monetară accentuată împotriva căreia nu există nici un mijloc practic de acoperire și privesc datorii rezultate din achiziții recente de stocuri, datorii care nu pot fi achitate.

Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

In conditiile folosirii inventarului permanent, in contabilitate se inregistreaza toate operatiunile de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ cat si valoric.

Inventarul intermitent consta in stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarsitul perioadei.

Stocurile de mărfuri sunt acele bunuri (active circulante) pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării în aceeași stare (fără vreo prelucrare suplimentară) sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.

În categoria stocurilor de mărfuri se cuprind și alte categorii de activele circulante materiale (materii prime, materiale, obiecte de inventar) care și-au schimbat destinația inițială și sunt oferite spre vânzare terților.

Evidența mărfurilor în contabilitate se realizează:

A. La cost de achiziție – în cazul societăților specializate în comerțul cu ridicata („en-gros“)

B. La preț de vânzare cu amănuntul – în cazul societăților specializate în comerțul cu amănuntul („en-detail“). Acesta cuprinde: costul de achiziție, adaosul commercial și TVA neexigibilă (dacă societatea e plătitoare de TVA).

Costul mărfurilor înregistrate la prețul de vânzare cu amănuntul este calculat la ieșirea din gestiune (vânzare etc.) prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare fără TVA. Marja brută se determină astfel:

Prin procedeul sutei mărite, dacă societatea practică o cotă unică de adaos comercial

Marjă brută = Preț vânzare fără TVA * % Adaos comercial / (100 + % Adaos comercial)

Prin aplicarea coeficientului de repartizare a diferențelor de preț K378, dacă societatea practică cote diferite de adaos comercial pentru diversele categorii de mărfuri

Marjă brută = Preț de vânzare fără TVA * K378

K378 = (Si 378 + Rc378)/(Si371 + Rd 371 – Si4428 – Rc4428)

Stocurile de ambalaje cuprind ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte.

Stocurile aflate la terți sunt considerate acele bunuri care se află în una din următoarele situații: sunt achitate și lăsate în custodia furnizorilor; sunt date spre prelucrare (reparare etc.) la terți; sunt predate terților pentru vânzarea în consignații; sunt trimise pentru depozitare temporară la terți.

Stocurile de animale cuprind efectivele de animale născute și cele tinere crescute și folosite pentru reproducție, animalele și păsările la îngrășat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum și animalele pentru producție.

Clasa 3: Grupe de conturi instituite pentru stocuri și producție în curs de exercițiu

30 STOCURI DE MATERII PRIME SI MATERIALE

33 PRODUCȚIA ÎN CURS DE EXECUȚIE

34 PRODUSE

35 STOCURI AFLATE LA TERȚI

36 ANIMALE

37 MĂRFURI

38 AMBALAJE

39 AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR Ș PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE

30-38 – Conturi de activ:-conturi de stocuri

conturi de diferențe de preț: A 308, 348, 368, 388 P 378

39 Ajustări – Conturi de pasiv(cu funcție contabilă inversă)

Grupa 30 – Stocuri de materii si material

Materiile prime participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată.(contul 301).

Materialele consumabile (materialele auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte material consumabile) care participă sau ajută la procesul de fabricație fără a se regăsi de regula în produsul finit sau asigură desfășurarea activității curente a instituției (contul 302).

Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mica decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate active fixe corporale, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu o durata mai mică de un an, indiferent de valoarea lor precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbracamintea specială,

mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, SDV-urile, aparatele de măsură și control, etc.). (contul 303)

Conturi operaționale utilizate

301 Materii prime

302 Materiale consumabile

3021 Materiale auxiliare

3022 Combustibili

3023 Materiale pentru ambalat

3024 Piese de schimb

3025 Seminte si materiale de plantat

3026 Furaje

3028 Alte materiale consumabile

303 Materiale de natura obiectelor de inventar

308 Diferente de pret la materii prime si material

1.3.Metode de evaluare a costului stocurilor

Societatea trebuie sa aleagă metoda optimă de determinare a costurilor stocurilor astfel încât să se aproximeze cât mai exact costul actual al stocurilor.

Metodele de determinare a costului stocurilor sunt grupate conform tratamentelor contabile acceptate de IAS 2 „Stocuri”, astfel :

– tratament de bază: metoda FIFO (formula „primul intrat, primul ieșit”) sau a costului mediu ponderat (CMP) ;

– tratament alternativ : metoda LIFO( formula „ultimul intrat , primul ieșit”)

Metoda “prima intrare – prima ieșire” (FIFO)

Această metoda presupune că primul stoc primit este și primul vândut. Pe baza acestei metode stocul va fi evaluat la cel mai recent preț de achiziție. Costurile înregistrate în Contul de profit și pierdere vor fi, prin urmare, mai mici pe baza acestei metode. Evaluarea activelor bilanțiere va fi făcută la valoarea cea mai actuala dintre toate evaluările ce s-ar obține prin metodele elementelor fungibile.

Metoda costului mediu ponderat (CMP)

Costul fiecărui element este determinat pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată pe bază periodică sau odată cu recepția fiecărui transport, în funcție de circumstanțe. Formula de calcul a Costului mediu ponderat este:

, = stocul valoric, respectiv stocul cantitativ de la începutul perioadei

, = intrările (valorice și cantitative) care au avut loc în cursul perioadei de gestiune

Metoda “ultima intrare – prima ieșire”( LIFO)

Această metodă presupune că ultimul stoc primit este și primul vândut. Costurile înregistrate în contul de profit și pierdere vor fi, prin urmare, mai mari pe baza acestei metode. Evaluarea bilanțului va fi bazată pe prețul stocurilor achiziționate în urmă cu ceva timp.

Structura stocurilor în contabilitatea curentă

materii prime

materiale consumabile

materiale de natura obiectelor de inventar

produse

animale si păsări

mărfuri

ambalaje

producția în curs de execuție

bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în

consignație la terți

Evaluarea stocurilor

Evaluarea inițială a stocurilor(la intrarea în patrimoniu)

Evaluarea la ieșirea din gestiune a stocurilor (metode)

Evaluarea la data bilanțului

Evaluarea la intrarea în patrimoniu

În funcție de modul de dobândire:

cu titlu oneros – cost de achiziție

din producție proprie – cost de producție

cu titlu gratuit – valoare justă

aport în natura – valoare de aport

Evaluarea inițială a stocurilor

Costul de achiziție cuprinde:

1. Preț de cumpărare fără TVA

2. Taxe nerecuperabile (taxe vamale, accize, comisioane, taxe asigurare)

3. Cheltuieli de transport , manipulare

4. TVA din factura furnizorului dacă cumpărătorul nu este plătitor de TVA

Costul de producție cuprinde:

1. Cheltuielile directe cu: materii prime, materiale, salariile muncitorilor direct productivi

2. Cota de cheltuieli indirecte: administrative, amortizare, reparații,servicii poștale, bancare,…

Metode alternative de evaluarea inițială a stocurilor

Costul stocurilor trebuie sa cuprindă toate costurile aferente achiziției si prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in formă si in locul in care se găsesc.

In funcție de specificul activității, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea:

_ metoda costului standard, în activitatea de producție

_ metoda prețului cu amănuntul, in comerțul cu amănuntul

Metoda costului standard

Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor, manoperei, eficientei și capacității de producție. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, dacă este necesar, în funcție de condițiile existente la un moment dat.

Diferențele de preț față de costul de achiziție sau de producție trebuie evidențiate distinct in contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.

K = (Si dp + Dp cumul. I) / (Si stoc ps + V cumul stoc I ps)

Dp e= V stoc Eps x K

Metoda prețului cu amănuntul

Metoda prețului cu amănuntul este folosită în comerțul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare și

pentru care nu este practic să se folosească altă metoda.

Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a prețului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.

Evaluarea la ieșirea din gestiune a stocurilor (metode)

IESIRI: vănzare, consum, donații, distrugeri

La ieșirea din gestiune a stocurilor, acestea se evaluează și se înregistreaza în contabilitate prin aplicarea uneia din metodele:

a) metoda identificării individuale – cost istoric

b) metoda costului mediu ponderat – CMP

c)metoda primului intrat-primului ieșit – FIFO

d) metoda ultimul intrat-primul-ieșit – LIFO

Evaluarea la cost istoric, respectiv CMP

Metoda identificării individuale evaluarea bunurilor la cost istoric, de intrare. Se folosește în cazul bunurilor de folosință îndelungată sau destinate unor comenzi distincte. Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similar produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepție.

CMP = ( Vsi + Vi ) / ( Qsi + Qi )

Ve = CMP x Qe

Evaluarea prin metoda FIFO, respectiv LIFO

Metoda ”primul intrat – primul ieșit (FIFO)“ bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al lotului următor, în ordine cronologica.

Metoda ”ultimul intrat – primul ieșit (FIFO)“ bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție)al ultimei intrări (lot).Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție(sau de producție) al lotului anterior,în ordine cronologică

Evaluarea la inventariere și situațiile financiare

La inventarierea patrimoniului: valoare actuală sau de utilitate

_ diferențe cantitative: + sau – între sit.faptică și cea scriptică

_ diferențe valorice: + sau – între val. contabilă si v. actuală

_ favorabile nu se înregistrează în contabilitate

_ nefavorabile – ajustare

Stocurile nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare decât valoarea ce se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.

Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului si costurile necesare vânzarii.

Stocurile cumpărate în vederea consumului intern sunt active circulante sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului riscurilor și beneficiilor. Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 32 "Stocuri în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).

Evaluarea la intrarea în gestiune a stocurilor cumpărate se realizează la cost de achiziție. Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se găsesc.

Metode de evaluare la ieșirea din gestiune a stocurilor fungibile:

A. Metoda primul intrat – primul ieșit – FIFO, potrivit căreia bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine cronologică

B. Metoda costului mediu ponderat – CMP presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepție. Perioada de calcul nu trebuie să depășească durata medie de stocare.

C. Metoda ultimul intrat – primul ieșit – LIFO, potrivit căreia bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior, în ordine cronologică

Evaluarea costului stocurilor care nu sunt fungibile:

Se realizează prin identificarea specifică a costurilor individuale, care presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor.

Pentru determinarea costului poate fi folosită (în afara metodei costului efectiv – descrisă mai sus) și metoda costului standard. Costul sau prețul standard este un preț/cost prestabilit care presupune evaluarea și înregistrarea stocurilor în prețuri/costuri fixe, stabilite anterior pe baza prețurilor/costurilor medii ale stocurilor din perioada precedentă. Diferențele de preț față de costul de achiziție efectiv trebuie evidențiate distinct în contabilitate (cont 308), fiind recunoscute în costul activului. Repartizarea diferențelor de preț se efectuează proporțional atât asupra valorii bunurilor ieșite cât și asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient.

Metode de contabilizare a stocurilor:

– Metoda inventarului permanent – în contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric.

– Metoda inventarului intermitent – constă în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli iar stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate se realizează pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei (diferența între valoarea stocurilor inițiale, la care se adaugă valoarea intrărilor, și valoarea stocurilor la sfârșitul perioadei stabilite pe baza inventarului).

1.2.Formele și documentele aprovizionării și vânzării de mărfuri

1.3.

1.5. Constituirea și utilizarea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ LA S.C………………S.R.L. PRIVIND

METODELE DE CONTABILIZARE A STOCURILOR

2.1.Prezentarea societății

2.2.Structuri de prețuri și documente specifice producției de……….

2.3. Aplicații practice folosind metoda de inventar permanent

2.4. Aplicații practice folosind metoda inventarului intermitent

Toate stocurile înregistrate în situațiile financiare sunt prezentate la cea mai mica valoare dintre cost și valoarea realizabilă netă. Costul fiind calculat pe baza metodei FIFO.

1) Pe parcursul luni decembrie 2010 se aprovizionează gestiunea 2 –metale , cu mărfuri in valoare totală de 373.819.26 lei ,fără TVA. Printre furnizorii firmei se numără și o firma din Bulgaria care livrează metale către S.C x S.A. in valoare de 24.845,40 €, toate taxele și comisioanele fiind 0 inclusiv TVA-ul aferent. La data achiziției cursul de schimb valutar era de 1€=4,2953, iar la 31.12.2010 cursul devenise 1€=3,9852.Se observă astfel o diferență de curs valutar favorabilă societății în valoare de 7.705,62.

a) 24.845,4 X 4,2953 =106.719,50

b) 24.845,4 X 3,9852 = 99.013,88

a – b = 7.705,62

Pentru a afla TVA-ul aferent mărfurilor trebuie sa scădem din valoarea totală a acestora valoarea mărfurilor din achiziția intra-comunitară deoarece acestea nu au TVA.

373.819,26 – 106.719,50 = 267.099,76

TVA = 267.099,76 X 24 % = 64.103,95

Înregistrarea în contabilitate

a) Înregistrarea contabilă a intrării de marfă în gestiune.

“Furnizori”

% = 401 424.568

371 373.819,26

“Mărfuri”

4426 64.103,95

“TVA deductibilă”

b) Înregistrarea diferenței de curs valutar.

“Furnizori” “Venituri din diferențe de

curs valutar”

401 = 765 7.705,62

c) Înregistrarea contabila a TVA – ului din achiziții intra-comunitare. Regularizare TVA.

106.719,50 X 24% = 25.612,68

“TVA deductibil” “TVA colectat”

4427 = 4426 25.612,68

2) Se recepționează mărfuri fără factura,pe baza de aviz de însoțire, de S.A. Galați , în valoare de 19.212,90 RON ,TVA 24%.

“Furnizori-facturi

nesosite”

% = 408 22.863,35

“Mărfuri”

371 19.212,90

“TVA neexigibil”

4428 3.650,45

Se primește factura de la furnizor în valoare de 21.362,45 lei , TVA 24%.

“Furnizori”

nesosite” “Furnizori”

408 = 401 22.863,35

“Furnizori”

% = 401 2.557,96 “Mărfuri”

371 2.149,55

“TVA deductibilă”

4426 408,41

Regularizare TVA.

“TVA deductibilă ” “TVA neexigibil”

4426 = 4428 3.650,45

3) S.C. x Constanța S.A. cumpără mărfuri în valoare de 78.036,50 lei de la societatea “Black Sea Suppliers” pentru care primește următoarele reduceri: rabat – 10% și remiza – 5%.

Se va evidenția în contabilitate factura emisă de S.C. Black Sea Suppliers S.R.L.

“Furnizori”

% = 401 79.398,22

“Mărfuri”

371 66.721,2

“ TVA deductibilă”

12.677,02

4) Societatea a achiziționat de S.R.L. în decursul lunii decembrie mărfuri în valoare de 20.983,49 lei pentru care furnizorul a acordat un discount de 15%.

20.983,49 X 15% = 3.147,52

Se înregistrează achiziția.

“Furnizori”

% = 401 24.970,35

“Mărfuri”

371 20.983,49 “TVA deductibilă”

4426 3.986,86

Se înregistrează discount – ul primit.

“Furnizori”

401 = % 3.745,54

“TVA colectată”

4427 598,02

“Venituri din sconturile obținute”

767 3.147,52

5) Se aprovizionează mărfuri de Galați S.A. in valoare de 48.112,58 lei, inclusiv TVA.

“Furnizori”

% = 401 48.112,58

“Mărfuri”

371 40.430,74

“TVA deductibila”

4426 7 .681,84

6) Se plătește obligația față de furnizor cu un bilet la ordin, scontul acordat de către acesta fiind de 1%.

“Furnizori”

401 = % 48.112,58

“Efecte de plătit”

403 43.301,32

“Venituri din sconturi

obținute”

767 4.811,56

“Efecte de plătit” “Conturi la bănci in lei”

403 = 5121 43.301,32

7) Se achiziționează acumulatori de Bistrița S.A. în valoare de 40.350 lei, inclusiv TVA.

a) Se înregistrează în contabilitate achiziția:

“ Furnizori”

% = 401 40.349,99

“Mărfuri”

371 33.907,56

“TVA deductibilă”

4426 6.442,43

b) Se achită factura conform contractului, furnizorul acordând un discount de 40%.

33.907,56 X 40% = 13.563,02 6,442,43 X 40% = 2.576,97

“Furnizori” “Conturi la bănci în lei”

401 = 5121 40.350

“Furnizori”

401 = % 16.139,99

“Venituri din sconturi obținute”

767 13.563,02

“TVA colectată”

4427 2.576,97

c) Se vând acumulatori la prețul de intrare. Când se achiziționează un acumulator de către un client, acesta aduce vechiul acumulator, pentru care i se acorda 10% reducere .

346 : 33.907,56 X 10% = 3.390,76

4427 : (33.907,56 – 3.390,76) X 24 % = 5.798,2

“Clienți”

411 = % 36.315

“Venituri din vânzarea mărfurilor”

707 33.907,56

“Produse reziduale”

346 3.390,76

“TVA colectată”

4427 5.798,2

d) Acumulatori uzați sunt trimiși Bistrița S.A., societatea încasând contravaloarea lor.

“Clienți”

411 = % 4.035

“Produse reziduale”

346 3.390,76

“TVA colectată”

4427 644,24

e) După vânzare se descarcă marfa din gestiune.

“Cheltuieli privind mărfurile” “Mărfuri”

607 = 371 33.907,56

f) Societatea înregistrează cheltuieli cu taxa de mediu.

3.390,76(soldul contului 346) X 3% = 101,72

“Cheltuieli cu alte impozite, “Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate” taxe și vărsăminte asimilate”

635 = 446 101,72

g) Se achită cheltuielile cu taxa de mediu.

“Alte impozite, taxe și “Conturi la bănci in lei”

vărsăminte asimilate”

446 = 5121 102

h) Se încasează in cont contravaloarea mărfurilor vândute.

c + d = 36,315 + 4.035 = 40.350

“Conturi la bănci in lei” “Clienți”

5121 = 411 40.350

8) Societatea livrează mărfuri beneficiarilor însoțite de aviz de expediție, în valoare de 32.000 lei.

“Clienți incerți sau în litigiu” “Venituri din vânzarea mărfurilor”

4118 = 707 32.000

Ulterior se emite factura pentru produsele expediate,TVA 24%.

“Clienți”

4111 = % 38.080

“Clienți incerți sau în litigiu”

4118 32.000

“TVA colectată”

4427 6.080

Se înregistrează descărcarea gestiunii și încasarea clientului.

“Cheltuieli privind mărfurile” “Mărfuri”

607 = 371 32.000

“Conturi la bănci în lei” “Clienți”

5121 = 4111 38.080

9) Societatea vinde mărfuri cu încasare în numerar. Prețul de vânzare este de 10.000 lei, exclusiv TVA, costul mărfurilor vândute fiind de 9.000 lei.

De asemenea, societatea a vândut produse finite din producția proprie, cu încasare ulterioară, în valoare de 10.000 lei (exclusiv TVA), costul efectiv al acestora fiind de 8.000 lei.

Vânzarea mărfurilor, cu încasare în numerar

“Casa în lei” “Venituri din vânzarea mărfurilor”

5311 = 707 10.000

Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute

“Cheltuieli privind mărfurile” “Mărfuri”

607 = 371 9.000

b) Vânzarea produselor finite cu încasare ulterioară

“Clienți” “Venituri din vânzarea produselor

finite”

4111 = 701 10.000

Descărcarea din gestiune a produselor finite

„Variația stocurilor” „Produse finite”

711 = 345 8.000

10) Se comandă și se primesc materiale comandate: – după factură: 40.000

– după NIR: 42.000

Se înregistrează și se comunică furnizorului acesta acordând scont.

“ Furnizori”

% = 401 40.000

“Mărfuri”

371 33.613,45

“TVA deductibilă”

4426 6.386,55

Se înregistrează discount-ul

“Furnizori”

401 = % 2.000

“Venituri din sconturi obținute”

767 1.680,67

“TVA colectată”

4427 319.33

Pentru exprimarea multiplelor corelații implicate de echilibrul economico-financiar, literatura de specialitate oferă mai mulți indicatori.

Indicatori de lichiditate

Lichiditatea generală (Lg) – lichiditatea generală reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.

= = = 1,09

Valoarea supraunitară a ratei dovedește că, cel puțin pe termen scurt, întreprinderea are capacitatea de a-si achita datoriile exigibile.

Cu cât valoarea coeficientului era mai mare cu atât mai solidă se putea considera situația financiară a firmei.

Rata lichidității reduse = = =0,66

Valoarea subunitară a ratei evidențiază faptul ca stocurile sunt finanțate prin datorii pe termen scurt.

Rata lichidității imediate = = =0,07

În anul 2013 lichiditatea imediată este foarte redusă, sub limita minimă acceptată, ceea ce înseamnă ca întreprinderea are o capacitate redusă de rambursare a datoriilor pe seama încasărilor existente.

Solvabilitatea = ==5,33

Solvabilitatea este apreciată ca fiind pozitivă depășind pragul minim de 5, deci întreprinderea are capacitatea de a-și achita toate obligațiile față de terți,atât cele cu scadențe apropiate, cât și cele cu scadențe îndepărtate.

Indicatori de risc

– Indicatorul gradului de îndatorare =

sau

– Indicatorul privind acoperirea dobânzilor =

= = 2.05 ori

Acest indicator determină de câte ori societatea poate achita cheltuielile cu dobânda. Cu cât valoarea indicatorului e mai mică, cu atât poziția societății este considerată mai riscantă.

Indicatori de activitate

Viteza de rotație a stocurilor== 9 ori

Acest indicator indică de câte ori stocul a fost rulat.

Viteza de rotație a debitelor clienți = X 356 =

= 0.12 X 356 = 42 zile

Viteza de rotație a debitelor clienți calculează eficacitatea întreprinderii în colectarea creanțelor sale,exprimă numărul de zile până la data la care debitorii își achită datoriile față de întreprindere

Viteza de rotație a creditelor-furnizor aproximează numărul de zile de creditare pe care întreprinderea îl obține de la furnizorii săi.

Viteza de rotație a creditelor furnizor

=

Viteza de rotație a activelor imobilizate evaluează eficacitatea managementului activelor imobilizate prin exprimarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumită cantitate de active imobilizate.

Viteza de rotație a activelor imobilizate = = = 1.04

Indicatori de profitabilitate

Acești indicatori exprimă eficiența întreprinderii în realizarea de profit din resursele disponibile.

Rentabilitatea capitalului angajat reprezintă profitul pe care îl obține întreprinderea din banii investiți in afacere.

Rentabilitatea capitalului angajat = = == 0,022

Marja brută din vânzări = X 100= X 100 = 2,3%

Rate de profitabilitate:

Rata profitului brut (Rpr)2012= x 100 = x 100 = 0,65%

Rata profitului brut (Rpr)2013 = x 100 = x 100 = 1,6%

Rata profitului brut este recomandat a se situa cel puțin în jurul valorii de 5%. Se observă că nu este atinsă această valoare, însă există o creștere în 2013 față de 2012.

Rata rentabilității economice = x 100 = x 100 =

= x100 = x100 = 1,47

Rata rentabilității economice măsoară eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate.

Rata rentabilității financiare:

Rata rentabilitatii financiare(Rf)2012= x 100

= x 100 = 0,41%

Rata rentabilitatii financiare Rf 2013= x 100

= x 100 = 1,49%

Analiza rezultatului net prin soldurile intermediare de gestiune

Pe baza Contului de profit și pierdere, se pot determina o serie de indicatori care poartă numele de solduri intermediare de gestiune sau marje de acumulare, care completează gama indicatorilor de apreciere a performanțelor economico-financiare ale întreprinderii.

Analiza structurii cifrei de afaceri

Interpretarea rezultatelor analizei:

Datele din tabelul 2 reflectă creșterea cifrei de afaceri, datorită creșterii veniturilor din vânzarea mărfurilor concomitent cu creșterea producției vândute

În structura cifrei de afaceri ponderea majoritară o deține, în ambele perioade, veniturile din vânzarea mărfurilor, respectiv, 95,31%, în perioada precedentă și 95,16%, în perioada curentă.

Creșterea ponderii veniturilor din vânzarea mărfurilor cu consecințe pozitive asupra cifrei de afaceri, s-a realizat concomitent cu creșterii ponderii producției vândute în totalul cifrei de afaceri, de la 4,68% în perioada precedentă, la 4,83% în perioada curentă.

Interpretarea rezultatelor analizei:

Marja comercială a înregistrat, în perioada analizată, o creștere de 20249 lei datorită influenței următorilor factori:

– veniturile din vânzarea mărfurilor au crescut cu 5.657.286 lei (Vmf2013-Vmf 2012 = 26.899.848-21.242.562 = 5.657.286 lei), în perioada supusă analizei, antrenând creșterea marjei comerciale;

– creșterea cheltuielilor privind mărfurile cu 4.748.929 lei (Chmf2013- Chmf2012 = 22.918.281-18.169.352= 4.748.929 lei) în perioada curentă față de cea precedentă, a determinat de asemenea creșterea marjei comerciale;

Astfel, creșterea marjei comerciale este rezultatul creșterii într-un ritm aproximativ identic a cheltuielilor privind mărfurile (126,13) cu ritmul creșterii veniturilor din vânzarea mărfii (I= = 126,63).

Analiza producției exercițiului

P= P+P+P

Interpretarea rezultatelor analizei:

În perioada analizată se constată creșterea producției exercițiului cu 322.321 lei, respectiv cu 30,89%. Se constată că în structura Pex singura componentă este producția vândută, aceasta deținând o pondere de 100%.

Analiza dinamicii și structurii valorii adăugate

V= P+ M- C

Interpretarea rezultatelor analizei:

Analizând datele din tabelul de mai sus, constatăm creșterea valorii adăugate în perioada analizată cu 679.000 lei, ca urmare a influenței exercitate de următorii factori:

Majorarea marjei comerciale cu 908.357 lei ca urmare a creșterii veniturilor din vânzarea mărfurilor cu 5.657.286 lei și a creșterii cheltuielilor privind mărfurile cu 4.748.929 a determinat creșterea valorii adăugate cu 33,55% (ΔM=*100=*100=33,55%);

Creșterea consumurilor intermediare cu 551.678 lei (139,14%) a majorat valoarea adăugată cu aceeași sumă.

Creșterea cheltuielilor cu materii prime și materiale consumabile cu 36.872 lei a avut ca efect creșterea valorii adăugate.

Creșterea cheltuielilor privind prestațiile externe cu 7.700 lei a determinat creșterea valorii adăugate cu 158,48%.

În concluzie, creșterea valorii adăugate este consecința creșterii factorilor de influență, respectiv marja comercială și consumurile intermediare.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Nicolae Traian- Contabilitate internațională, Editura Ex Ponto,Constanța 2007.

Nicolae Traian – Contabilitate Financiară, Editura Ex Ponto, Constanța 2005.

Asaloș Nicoleta – Bazele contabilității, Ed Ex Ponto, Constanța, 2006.

Feleagă, N, Ionașcu, – Tratat de contabilitate financiară, vol II, Ed. Economică, 1998.

Ristea,M. – Contabilitatea și fiscalitatea întreprinderii, Ed. Tribuna Economică, 1995.

Codul muncii si 10 legi uzuale (actualizat la 20 aprilie 2009),Editura Hamangiu, 2009.

IASB –Standardele Internaționale de Contabilitate, Editura Economică, 2001.

Maria Mădălina Gîrbină, Ștefan Bunea-Sinteze,Studii de caz și teste grilă privind aplicarea IAS (revizuite)-IFRS,Ediția a III-a, Editura CECCAR, București, 2007.

Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare.

Ministerul Finanțelor Publice- Reglementări contabile pentru agenți economici, Editura Economică, 2002.

Ordinul 1752 publicat in Monitorul Oficial Nr.1080 bis din 30 noiembrie 2005.

Monitorul Oficial nr. 927- 23.12.2009.