Metode de Combatere a Eroziunii Solului In Judetul Buzau

Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. DESCRIEREA JUDETULUI BUZAU

1.1. Geografie si facilitati oferite de Judetul Buzau

1.2 .Atracții turistice

CAPITOLUL II.CARACTERIZAREA SOLURILOR DIN JUDETUL BUZAU

2.1.Tipuri de soluri intalnite in judetul Buzau

2.2. Starea solurilor din judetul Buzau

2.3. Protecția mediului inconjurator din judetul Buzau

CAPITOLUL III. EROZIUNEA SOLULUI , FACTOR NEGATIV AL JUDETULUI BUZAU

3.1. Prezentarea problemelor ecologice din zona

3.2. Cauzele alunecărilor de teren in Judetul Buzau

CAPITOLUL IV.STUDIU DE CAZ.METODE DE COMBATERE A EROZIUNII SOLULUI IN JUDETUL BUZAU

3.1. Rolul salcamului in combaterea eroziunii solului

3.2. Proiectarea unor masuri ecologice de reconstructie a pantei erodate

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

În anul 1924, fondatorul pedologiei românești Gheorghe Munteanu-Murgoci afirma: „Solul este un corp cu viață în el este locul de petrecere a felurite fenomene fizice,  chimice și biologice, dar el suferă schimbări continue, are chiar un schimb regulat de materie ca întrun corp viu organizat, așa că această formațiune este o punte de trecere între domeniul rocilor inerte și între lumea indivizilor organizati, cu viața în ei”.

Solul reprezintă sursă de viață, de abundență și fertilitate,are un rol fundamental în mediul înconjurător, fără de care viața pe pămînt nu ar exista. Anticii vorbeau de patru elemente esențiale: solul, apa, aerul și focul. Solul apare atât ca factor indispensabil de echilibru ecologic, cât și ca un factor esențial în viața societății, a colectivităților umane. Solul este una din resursele naturale fundamentale care condiționează dezvoltarea economică–socială a societății. Dezvoltarea contemporană, calitatea vieții colectivităților umane presupun, ca o condiție elementară, asigurarea corespunzătoare a alimentelor necesare populației umane în continuă creștere, ca una din acțiunile fundamentare pentru eliminarea subdezvoltării.

Pe lângă condițiile naturale activitatea pe care omul o face, are un rol deosebit în procesul de eroziune. Din totdeauna eroziunea solului a produs pagube însemate atât agriculturii cât și altor sectoare economice. Ca urmare a acestui fenomen, solurile afectate își înrăutățesc de cele mai multe ori proprietățile, micșorându-se producțiile agricole, apar dificultăți în exploatarea terenurilor de pe versanți, se colmatează lacuri de acumulare, se pun în pericol căi de comunicații, construcții și gosporariile oamenilor .

Pe lângă distrugerea solului de pe versanți, eroziunea contribuie și la degradarea solurilor de la baza acestora, datorită colmatărilor puternice ce se produc din aceasta cauza.

CAPITOLUL I . PREZENTARE JUDETUL BUZAU DIN PUNCT DE VEDERE GEOGRAFIC

1.1. Geografie si facilitati oferite de Judetul Buzau

Localizare

Figura 1.1.

Județul Buzău este situat în sud-estul României.

Acesta se învecinează cu județele Brașov și Covasna la nord-vest, cu Vrancea la nord-est, cu Brăila la est, Ialomița la sud și cu JudețușPrahova la vest.

Suprafața județului  Buzău este de 6.102,6 km2 reprezentând 2,6 % din suprafața țării.

Județul Buzău se are o întindere mare, pe aproape tot bazinul hidrografic al râului Buzău care izvorăște din curbura Carpaților. Caracteristica principală a județului Buzău ete reprezentată de dispunerea armonioasă a celor trei forme de relief, așadar : la nord se găsesc Munții Buzău, la sud se găsește câmpia, aparținând Câmpiei Române, iar la mijloc, o regiune de dealuri acoperite cu livezi. Unele dealuri coboară spre sud, ceea ce le conferă un climat sud-mediteranean favorabil viticulturii, fiind foarte renumită pentru vinurile sale regiunea Pietroasele .

Clima

Clima  în județul Buzău este temperat continentală la fel ca în tot restul tarii, diferențiată însă, în funcție de relief (predominând crivățul, în tot cursul anului, din nord-est și sud-vest, dar și austrul, de la sud-vest, aducând uscăciune și căldură vara, temperaturi ridicate iarna). Temperaturile medii variază între 12 – 14 grade Celsius. Temperaturile maxime se înregistrează în luna iulie, până la 37 grade Celsius, în timp ce temperaturile minime se înregistrează în luna februarie de – 26 grade Celsius. Media anuală a precipitațiilor este între 400 mm și 500 mm/an .

Relief

Relieful este variat și este dispus în trei trepte, care coboară de la nord-vest spre sud-est. Astfel, în nord domină înalțimile Munților Vrancei și Buzăului (cu vârful Penteleu de 1.772 m, și vârful Lăcăuți, de 1.777 m), apoi în centru sunt dealurile subcarpatice de curbură (Burdușoaia, Ciolanu-Măgura, Istrița cu 754 m altitudine), și în sud , zona de șes a Câmpiei Române, și Câmpia Buzăului (cu 80 m, cu înclinare vestică, pe direcția nord-vest și estica, pe direcția vest-sud), Gherghiței, Râmnicului.

Vegetația si fauna

Relieful întâlnit aici, favorizează marea varietate a florei si faunei județului, repartiția acestora putând fi urmărita in funcție de altitudine, așadar:

Etajul subalpin ocupa o suprafața de la 1400- 1450 m in sus. Plantele caracteristice regăsite aici sunt următoarele: jneaparul, aninul, afinul, salcia pitica, iarba stâncilor, paiusca, taposica, smardarul, mușchii, lichenii, macrisul, hirusorul, rocoina, stanjenelul de munte, coacăza, rouă cerului, urzica mare, poroinicul, bumbacarita, rozorul, stelarita etc.

Viețuitoarele întâlnite aici sunt : cinteza alpina,maracinarul, sturzul de piatra,ulii, vipera comuna, pietrarul, soparla, ursii, lupii etc.

Etajul coniferelor este cuprins între 1200-1400 m. Aici cresc : molidul, bradul, pinul, tisa, iar ca plante ierboase întâlnim macrisul iepurelui, părăluța de munte, vioreaua, clopoțelul, ciobotica cucului, izmă, broscarita,zmeul, murul.

Etajul foioaselor care se subdivide in:

Subetajul fagului, care cuprinde suprafețele dintre 700 si 1 300 m. Aici predomina, pădurea de fag, in asociație cu aninul, paltinul, ulmul, cu arbuștii de alun, mesteacănul, tulchin, soc negru si roșu etc. Printre plantele ierboase enumerăm: taposica, fragii, murul, zmeurul, asociații de ovascior, parușca.

Condițiile de viată, favorabile in raport cu etejul superior, au facilitat existenta unui număr mare de vietăți,d e menționat sunt: cerbul, mistrețul, veverița, rasul, jderul, ursul brun carpatin, vulpea, iepurele, lupul șoarecele de pădure, ierunca, cocosul de munte, forfecuta, mierla, sturzul, macaleandrul, ciuful de pădure, privighetoarea, uliul, vulturul.

Subetajul gorunului .Pădurea este dominata de gorun, dar se regasește și fagul, in zonele mai inalte sau in locurile umbroase. In asociație cu aceste doua specii cresc mesteacănul, arinul, plopul. Dintre arbuști putem aminti: cătina, jneaparul, iar ca plante ierboase: barboasa, finita cu bulbi, festuca, mojdreanul, scumpia, carpinita, liliacul.

De reșinut este faptul că în zona Vulcanilor Noroioși se intalneste Nitraria schoberi (gardurarita). Este singurul loc din Europa unde creste planta aceasta.

Animalele sunt reprezentate de specii care vin fie din etajele superioare, fie din cele inferioare, iar ca exemple sunt: veverița, căprioara, rasul, lupul, iepurele, șoarecii gulerati, mierla, sturzul, potarnichea, ciocârlia, frunzărita, pitigoiul, caneparul, muscanul, șarpele orb, soparla, batracienii, insectele, scorpionul etc.

Silvostepa. Stepa cu pâlcuri de arbori ocupa cea mai mare parte din câmpia județului analizat. Cuprinde glacisul Istritei si piemontul Râmnicului la nord, iar la sud ajunge pana la o linie relativa, care unește localitatiile Padina, , Galbenu, Rusetu pe la nord-vest de lacurile Amara, Balta Alba, având ca limita de est comuna Vâlcelele.

Aici întâlnim: stejarul pufos, brumariu, penduculat, ulmul, parul, mărul, dintre arbuști amintim : paducelul, parul ciutei, lemnul câinesc, porimbarul, măceșul, sangerul, drobita, socul, murul, iar intre plantele ierboase predomina gramineele.

Stepa ocupa doar partea de sud-est a județului, iar reprezentanții florei si-au restrâns aria de creștere pe izlazuri, viroage si marginile drumurilor. Aceasta este reprezentata de plante ierboase si arbuști. Dintre ierboase menționam gramineele-paisul, negară, pirul crestat, colilia si dicotiledonatele: sofranul, trifoiul, măzărichea măturile, etc. Pe malurile văilor s-au păstrat migdalul pitic,vișin de stepa, răsura etc.

Prezenta in silvostepa si stepa a nisipurilor, săraturilor si a luncilor a asigurat o flora azonala. In terenurile saraturoase dintre Buzău si Calmatui cresc saracica, brânca etc. Pe nisipurile de la sud de Calmatui se întâlnesc obsiga, gușa porumbelului si trifoiul.

In luncile Buzăului, Râmnicului si de-a lungul văilor ,s-au dezvoltat zăvoaiele, formate din ulmi, salcii, plopi, cătina alba si roșie. Plantele ierboase sunt reprezentate de trestia de câmp si pirul.

Fauna din stepa si silvostepa este reprezentata de următoarele clase: mamifere (popândăul, șoarecele de câmp, iepurele de câmp); pasări ( prepelița, potarnichea, graurul, ciocârlia, cioara de semănătura, porumbelul, dumbraveanca, prigoria, vrabia, iar in ultimul timp si-a făcut apariția, , gugustiucul ), insecte (lacuste, greieri, cosași,).

Resurse naturale

Subsolul este bogat in depozite de origine organica (petrol, cărbune, chihlimbar, calcar) si minerala (sare, argila, nisipuri, gresie, pietrișuri).

Petrolul se găsește mai ales in zona subcarpatica (Berca, Beciu, Paclele, , Arbanasi, Plopeasa, Grajdana, Barbuncesti, Monteoru, Tisau etc), iar in zona de sud-est a județului se extrag gaze naturale.

Cărbunele, este prezent pe un perimetru de circa 125 de hectare, in zona localității Ojasca , dar este inferior si, deocamdată, nerentabil pentru a fi exploatat. Calcarele se exploatează la Ciuntă, Badeni si Viperesti , fiind folosite atât pentru amenajarea cailor rutiere , pentru obținerea varului, cât și pentru executarea unor lucrări de arta, cum sunt cele din Muzeul de sculptura in aer liber de la Măgura.

Chihlimbarul se găsește pe teritoriul localităților Mlajet, Colți, Boziorul, Sibiciu, Plostina si Terca. In zona Patarlagele se extrag nisipuri cartoase si diatomita, care formează materia prima pentru fabricile de sticla din Buzău, Scaieni, Agila, Azuga, iar materia prima pentru industria ceramica se exploatează la Simileasca, Berea, Sătuc si in zona din sud-vestul orașului Ramnicu Sărat.

Din apele Buzăului si ale Râmnicului se extrag cantități mari de nisip si pietriș, necesare la inaltarea obiectivelor de investiții industriale, sociale si culturale. Din zona de munte se exploatează gresia, pentru construcție.

Sarea , care se regaseste in spatiul buzoian formează zăcăminte mari, sub forma unei diagonale subpamantene, care străbate județul din direcția Istritei spre Manzalesti, Bisoca, Bratilesti si Goidesti.

Apele minerale sunt de asemenea in cantități variate si mari in conținut. Principalele zone cu izvoare sulfuroase, feruginoase, clorosodice se afla la Siriu, Monteoru, Fisici, Nehoiu, Balta Alba, Strajeni, Nifon, Lopatari etc.

Atracții turistice

Atât cadrul natural, cât ți varietatea si complexitatea peisajului, indeosebi in munți si in zona colinara, la care se adaugă elemente de ordin istoric, etnografic si folcloric, oferă turiștilor interesati satisfacții deosebite.

Munții Buzăului si ai Vrancei, cu pădurile seculare si intinsele pasuni, constitue indemnuri pentru popasuri in locuri de recreere si odihna. Intre aceștia se află Masivul Siriu, avand o altitudine de 1659 metri, care atrage turiștii prin frumusețea peisajului, marcat prin culmile domoale si pajiștile alpine deosebite. Din vârful sau,se poate vedea o extraordinara panorama peste priveliști de o frumusețe unică. Pe acest masiv se desfășoară Lacul Vulturilor, care mai este numit si "Lacul fara fund", periglaciar, impresionant prin situarea sa la mare altitudine.

In Subcarpatii Buzăului, Vulcanii Noroioși reprezintă un alt obiectiv turistic, și constituie un element natural unic in tara noastră.

Un alt fenomen impresionant si deasemenea foarte importaii Buzăului si ai Vrancei, cu pădurile seculare si intinsele pasuni, constitue indemnuri pentru popasuri in locuri de recreere si odihna. Intre aceștia se află Masivul Siriu, avand o altitudine de 1659 metri, care atrage turiștii prin frumusețea peisajului, marcat prin culmile domoale si pajiștile alpine deosebite. Din vârful sau,se poate vedea o extraordinara panorama peste priveliști de o frumusețe unică. Pe acest masiv se desfășoară Lacul Vulturilor, care mai este numit si "Lacul fara fund", periglaciar, impresionant prin situarea sa la mare altitudine.

In Subcarpatii Buzăului, Vulcanii Noroioși reprezintă un alt obiectiv turistic, și constituie un element natural unic in tara noastră.

Un alt fenomen impresionant si deasemenea foarte important este "Focul viu", caracterizat de flăcările albastre ce ies din crăpaturile adânci ale solului. Acesta este localizat pe Valea Slanicului, in apropiere de comuna Lopatari si la Rusavatu-Viperesti,

Un alt obiectiv de un important interes turistic este reprezentat de lacuri: grupurile de lacuri de la Joseni, Policiori, de pe Valea Grabicina, Odăile, de la Meledic, precum si de la Amara si Balta Alba, recunoscute pentru valoarea terapeutica a nămolurilor. Pentru refacerea sănătății, turiștii pot beneficia de tratament in stațiunea Sarata-Monteoru, faimoasa pentru apele termale si tămăduitoare, mai ales in cazul afecțiunilor reumatismale.

Obiectivele cultural-istorice si arhitectonice, sunt foarte vizitate atat de turistii romani dar si de cei straini. Putem aminti : așezările rupestre de la Alunis-Colti si Fisici-Bozioru, Biblioteca "Vasile Voiculescu" din Buzău, Complexul brancovenesc "Adormirea Maicii Domnului" din Ramnicu-Sarat, colecția muzeala de chihlimbar de la Colți, Tabăra de sculptura in aer liber Măgura, mănăstirile de la Ciolanu, Ratesti si Carnu.

Pe langă cele enumerate mai sus putem adăuga și Palatul Comunal Buzău, astăzi fiind primăria municipiului, Catedrala Episcopiei Buzăului, Palatul episcopal, Seminarul Teologic, Tribunalul, Muzeul județean, Complexul funerar din Cimitirul Dumbrava Buzău, unde sunt amplasate doua lucrări impresionante realizate de Brancusi -"Rugăciune" si bustul lui Petre Stanescu.

Un alt obiectiv foarte important și u o valoare istorica deosebită este Tezaurul "Cloșca cu puii de aur', descoperit pe dealul Istrita in anul 1837, a cărui copie se afla la Muzeul Județean.

Mai putem menționa că în județul Buzău funcționează 7 case de cultura, 2 muzee, 364 biblioteci, Tabăra de sculptura Măgura, 81 de cămine culturale cu 118 filiale, o Casa memoriala ("Vasile Voiculescu" din Parscov), 4 filiale ale uniunilor de creație.

În fiecare an , se organizează manifestări cultural-artistice de amploare: Festivalul național de poezie "V. Voiculescu", Festivalul de teatru comic scurt "Ion Baiesu", Festivalul de muzica ușoara "Mihaela Runceanu","Toamna culturala buzoiana" Festivalul de muzica ușoara "Cântecul orașului"- Ramnicu Sărat,.

De asemenea, au loc serbările folclorice, care sunt foarte apreciate de turisti , "Festivalul Slanicului"( Manzalesti), "Pe plauri bisocene"(Bisoca) "Floare de Coili"(Coili), , "Pe urme de balada"(Gura Teghii). Biblioteca judetena "V. Voiculescu", infiiintata in 1893, deținâd un patrimoniu de importanta naționala, constituit din peste 250.000 de volume si manuscrise. Muzeul județean, infiintat in 1895, are un patrimoniu de peste 46 000 de piese de muzeu, colecțiile muzeale Coiti, Cotorca, Smeeni, colecția de etnografie si arta populara "Casa Vergu-Manaila",Casa memoriala "V. Voiculescu Parscov"; Tabăra de sculptura in aer liber Măgura.

În Buzău s-a infiintat primul teatru romanesc de proiecte- Teatrul "G. Ciprian, in anul 1996 și functioneaza și in ziua de azi. Deschiderea oficiala a avut loc cu celebra piesa "Omul cu martoaga" de G. Ciprian. Dintre numeroasele formații ale artiștilor amatori, doua sunt reprezentative: Ansamblul folcloric "Plaiurile Mioriței" care a obținut premii in Ungaria, Belgia, Elveția, Olanda si altele, corul de camera "Lyra" care, de asemenea, a fost răsplătit cu premii in Franța, Elveția, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Republica Moldova, Bulgaria.

In spațiul buzoian, satele ocupa străvechi vetre de locuire. Gospodăriile sunt așezate ergologic, după soare, după teren, după vale, după direcția vântului si ploii fiind integrate cu mare grija in cadrul natural.

Casele si gospodăriile de munte si de deal, inaltate pe temelii, beciuri sau pivnițe, având un aspect simplu si elegant, primitor si deschis , oferă condiții prielnice pentru agroturism.În comuna Lopatari si Manzalesti, intre decoratiunile de interior se remarca țesăturile din par de capra. Vestita creatoare populara Adela Petre a căpătat renume mondial cu aceste țesături, adevărate tapiserii ale epocii noastre.

CAPITOLUL II.CARACTERIZAREA SOLURILOR DIN JUDETUL BUZAU

2.1.Tipuri de soluri intalnite in judetul Buzau

Prin pozitia sa geografica, judetul Buzau se afla, in cadrul ariei de contact dintre domeniul pedogeografic central-european si cel est-european, situatie reflectata in distributia zonala a solurilor. 
In general, repartizarea solurilor, factorul primordial il constituie treptele de relief. 

Solurile treptei montane se compun din soluri brune argilo-humice si podzoluri humico-feriiluviale,iar in locurile cu pajisti apar solurile brune si brun acide de pajiste.

Pe pantele accentuate se dezvolta solurile brune acide, în timp ce in locurile putin inclinate care permit mentinerea umezelii, apar podzoluri de destructie cu mult humus brut. La altitudini mai mici (fag cu rasinoase si corespunzator padurilor de fag) intervine ca factor important si roca.Pe faciesul gresiei de Tarcau se dezvolta solurile brune si brun acide mezobazice bogate in material scheletic cu un grad redus de podzolire argiloiluviala.

Solurile treptei subcarpatice se caracterizeaza printr-o varietate mare de tipuri si subtipuri. Solurilor zonale ,impuse de climat și de altitudine (brune si brune podzolite), li se interpun soluri intrazonale legate de roca (rendzine si pseudorendzine), de panta si de umezeala accentuata,de microformele de relief.

In partea de nord, la contactul cu zona montana, se întâlnesc solurile podzolice. La vest de valea Buzaului, in bazinele depresionare, apar soluri negre de faneata si pseudorendzine. La est de Buzau, procesele de eroziune si alunecarile au ajuns la aparitia, alaturi de soluri brune, brune galbui si argiloiluviale podzolite si a unor soluri in diferite stadii de eroziune. Prezenta rocilor cu un bogat continut in saruri determina, local, dezvolterea solurilor saraturoase (la Lopatari, valea Sibiciului,). Baza versantilor,constituita din marne cu gipsuri, este acoperita cu soluri brune de padure si pseudorendzine. In piemontul Ramnicului,solurile formate pe pietrisuri, nisipuri, si depozite loessoide fac trecerea de la cele caracteristice dealurilor (soluri brune in diferite grade de podzolire) la cele specifice regiunii de campie (cernoziomuri levigate). 

Solurile campiei evidentiaza o succesiune de stadii si faze in procesul de solidificare a aluviunilor. Astfel apar soluri aluviale, aluviuni, soluri aluviale, cernoziomuri tinere, cernoziomuri in diferite grade de levigare. Solurile tipice – cernoziomurile levigate – se defasoara in toata regiunea. Spre est, locul acestora este luat de cernoziomuri ciocolatii si castanii (soluri tipice stepei).

Zona de divagare a Buzaului, prin prezenta stratului acvifer aproape de suprafata, determina gleizari sau salinizari. Aici se formeaza cernoziomuri levigate de faneata, lacoviste, iar in locurile lipsite de drenaj apar saraturi. Acestea din urma se gasesc in doua sectoare: in sudul Campiei Ramnicului (in lungul vailor scurte, secate, dar cu ape freatice la mica adancime) si pe Valea Calmatuiului.

Pe nisipurile de la sud de Calmatui exista cernoziomuri levigate nisipoase si nisipuri in solificare.
In judet se află si soluri ingropate si fosile, ce pot fi observate in deschiderile naturale create de Ramnic, Slanic, Calnau, Buzau etc. La trecerea prin piemont, sau in fruntea teraselor sunt cernoziomuri levigate sau cernoziomuri tinere. Acoperirea lor s-a produs in perioade de depuneri de praf eolian sau levigat sau de aluvionare intensa.

2.2.Starea solurilor din judetul Buzau

Pentru ușurința interpretării în figura de mai jos prezentăm o schemă a comportamentului în sol a substanțelor poluante.

Figura 2.1.

Comportamentul în sol al substanțelor dăunătoare (după Scheffer și colab., 1989)

Repartitia solurilor pe clase de pretabilitate

Gruparea terenurilor pe clase de pretabilitate s-a realizat luandu-se in considerare natura si intensitatea factorilor limitativi: panta terenului, textura, eroziuni ale solului, excesul de umiditate freatica, alunecarile de teren, excesul de umiditate de suprafata, saraturarea, neuniformitatea terenului, etc.

In urma aplicarii principiilor si criteriilor de grupare pe teritoriul judetului Buzau, s-au identificat 6 clase de pretabilitate:

Clasa I (174785 ha – 43,4%) – terenuri cu pretabilitate buna pentru cultura de camp

Clasa II (66885 ha – 16,6%) – terenuri cu pretabilitate mijlocie, cu limitari reduse pentru cultura de camp

Clasa III (44502 ha – 11,1%) – terenuri cu pretabilitate mijlocie, cu limitari moderate pentru cultura de camp

Clasa IV (33310 ha – 8%) – terenuri cu pretabilitate slaba, cu limitari severe pentru cultura de camp

Clasa V (54910 ha – 14,7%) – terenuri cu limitari foarte severe nepretabile pentru cultura de camp, vii, livezi

Clasa VI (29085 ha – 7,2%) – terenuri cu pretabilitate slaba (marginale), cu limitari severe pentru cultura de camp

Pe terenurile agricole calitatea solului este afectata de una sau mai multe restrictii. Influentele daunatoare au ca rezultat deteriorarea caracteristicilor si functiilor solurilor, respectiv capacitatea lor bioproductiva, inrautatirea calitatii produselor agricole si a securitatii alimentare, cu urmari serioase asupra calitatii vietii omului și a ființelor vii.

Aceste restrictii sunt determinate atât de factori naturali (forme de relief clima, caracteristici edafice etc), cât și de actiuni antropice agricole si industriale. În multe cazuri factorii mentionati mai sus pot actiona sinergic in sens negativ, avand ca efect scaderea calitatii solurilor si chiar anularea functiilor acestora.

O influenta importanta asupra calitatii solului exercita reactia solului ( gradul de acididate sau bazicitate care este data de raportul dintre concentratia de ioni de H si OH). Astfel, solurile acide sunt foarte sarace sau total lipsite de Ca, element foarte important pentru viata plantelor si, de asemenea, lipsa unor microelemente (bor, molibden,cobalt). Reactia alcalina a solului duce la blocarea unor microelemente (Zn,Cu,Mn,Bo,etc) si , prin urmare apar carente in ceea ce priveste aprovizionarea plantelor. Aceste soluri au proprietati fizice nefavorabile, ele caracterizându-se prin porozitate mica, impermeabilitate.

Un alt factor limitativ natural este reprezentat de lipsa apei din sol care, se resimte in perioadele critice pentru plante. Solul are ca principală sursă de alimentare cu apa , precipitatiile, la care se adauga și vaporii de apa din atmosfera, dar intr-o masura mai mică. Cauzele pierderii apei din sol sunt : trecerea acesteia in atmosfera prin evaporatie directa la suprafata solului sau prin transpiratia plantelor.

Lipsa apei din sol se mai datoreaza si consumului apei de catre plante prin transpiratie. O altă cale prin care apa se poate pierde este infiltrarea acesteia spre spatiul subteran, proces recunoscut sub denumirea de drenaj intern.De asemenea poate fi considerată tot ca o pierdere a apei din sol si scurgerea apei pe suprafata terenurilor in panta, proces numit drenaj extern. Saraturarea solurilor se datoreaza in principal secetelor si in al doilea rand irigatiilor in exces a acestuia.

In zona localitatii Rusetu terenurile au textura nisipoasă si nisipo – lutoasă acestea presupunând o agrotehnica protectionista in principal impotriva eroziunii prin deflatie. Aceste tipuri de sol se preteaza foarte bine la culturi perene inalte (vii, paduri, livezi) care au si rolul de fixare a terenurilor nisipoase.

Principalul factor natural limitativ al calitatii solului este constituit de eroziunea si alunecarile de teren. Eroziunea rocilor si a solurilor este efectul ploilor, vantului, activitatilor umane, aici putem aminti : lucrarile agricole necorespunzatoare, care duc la distrugerea texturii solului, tratamentele cu pesticide si fertilizanti chimici, ploile acide, defrisarile.

Defrisarile si excavatiile la suprafata, in contact cu cantitati foarte mari de apa de ploaie, cauzează alunecari majore de teren.

Masurile pentru reducerea eroziunii solurilor sunt următoarele:

• reducerea pantelor cât mai mult posibil;

• constructia de valuri de pamant pentru protectie;

• impaduriri majore in zonele afectate sau plantarea de perdele forestiere;

• efectuarea de terasari;

• aplicarea de culturi antierozionale in fas;

• constructia de canale de coasta, pentru drenarea apelor.

Un alt factor limitativ il constituie saracirea solului in principalele elemente fertilizante. Fertilizarile organice si minerale – atunci cand se fac – nu au la baza studii agropedologice, se fac in mod empiric si numai pentru culturile de baza(premergatoare).

In zona colinara a judetului Buzău, datorita gradului mare de inclinare a pantelor si intercalatiilor lentilelor de argila in profil, sunt des întâlnite cazurile de alunecari de teren. Acest fapt favorizeaza degradarea naturala a solului, conducând la aparitia izvoarelor de coasta a pajistilor cu vegetatie specifica scotand practic suprafata din circuitul productiv.

A.P.M. Buzau are în vedere evolutia degradarii terenurilor urmând să ia masuri urgente pentru stoparea degradarii si ameliorarii calitatii acestora.

2.3. Protecția mediului inconjurator din judetul Buzau

Poluarea este o problemă cu care se confruntă fiecare țară, dar, în același timp, este și o problemă internațională datorită consecințelor social-economice pe care le poate produce .

Procesul de industrializare si sistematizare a teritoriului, dezvoltarea turismului, intensificarea circulației rutiere, au supus mediul natural unor mutații care ridica in fata locuitorilor județului probleme de mare importanta si complexitate privind, printre altele, conservarea mediului inconjurator si a naturii , păstrarea echilibrului ecologic.

Asadar, trebui aplicate următoarele acțiuni pentru protecția mediului : gospodărirea rațională a resurselor, evitarea dezechilibrelor prin conservarea naturii, evitarea poluării mediului precum și, reconstrucția ecologică a acestuia.

Iar in domeniul agriculturii se pot lua urmatoarele masuri:

• SNIF – Sucursala Buzau, prin lucrarile pe care le executa in amenajarile de combatere a eroziunii cauta sa stopeze fenomenele de eroziune a solului, prin refacerea si pastrarea la parametrii de functionare a unor praguri, debusee, canale de coasta, baraje, podete, perdele antierozionale de protectie, etc.

Problema deosebita o ridica amenajarile de desecare, unde datorita depozitarii reziduurilor menajere pe marginea sau in interiorul canalelor de desecare, in urma precipitatiilor, reziduurile sunt antrenate de apa, ducand la combatarea canalelor, podetelor, existand pericolul inundarii unor suprafete de teren sau chiar gospodarii si a deteriorarii calitatii apei ce se descarca in apele curgatoare.

În Buzău se află un adevărat tezaur de obiective naturale care sunt declarate ca monumente ale naturii sau rezervații naturale. De aceea protecția pădurilor, a faunei și a vegetației este deosebit de importantă . Dintre aceste obiective naturale amintim:

Vulcanii noroioși de la Paclele Mari si Mici, din zona Berca-Arbanasi-Beciu, reprezintă cea mai importanta rezervație din județul Buzău.Aceștia au conuri inalte de 2-5 m, cu șanțuri aparute in urma fenomenului de siroire si straturi de noroi crăpat in placi, lipsite de vegetație. Vulcanii se intind pe doua platouri de vârsta cuaternara, sprijinite pe straturi pliocene, sarmatice, oligocene pana la mezozoic, aducând din adâncimea pământului, cu ajutorul gazelor inerte, material grosier insotit de fosile.

Blocurile de calcar mezozoic si "Sarea lui Buzău" de la Badila, de pe valea râului Buzău, circa 40 la număr, sunt un fenomen geologic aparte, deoarece apar intr-o regiune unde se afla depozite neogene, de vârsta mai tanara. Apariția lor aici se datorează formarii cutei de sare, care prin subimpingere a scos la suprafața aceste blocuri din depozite mezozoice.

Pădurea Viforia care are o suprafață de 192,9 ha și cuprinde exemplare de brad, molid, fag de toate vârstele, ea putând fi considerată pădure virgina, și este asemănătoare cu Codrul de la Slatioara ( Suceava).

Pădurea Frasinul, cu o suprafața de 158 ha. Aici predomina frasinul pufos si o specie endemica de Serratula.

De asemenea se întâlnesc și multe specii de mușchi, o mica orhidee, Lister obovata, cu frunze cordate si flori verzui.

Pe lângă aceste rezervații menționam si monumentele naturii ,plante si animale, cum sunt: tisa, ruscuta, papucul doamnei, gardurarita; corbul, acvilele, ciufii, berzele, huhurezii si veverița, care fac obiectul protecției.

Sunt ocrotite oficial și :

Focul viu- fenomen geologic , aflat pe teritoriul comunei Lopatari, la 1 km de confluenta Slanicului cu paraul Smoleanu si mica așezare Clajna;

Martorul de eroziune Grunj (Piatra Alba), format din marne albe cineritice, de vârsta meotiana, situat la conflueanta Slanicului cu paraul Jgheab;

Crângul Buzăului (cu o suprafață de 180 ha), braniște domneasca de pe vremea lui Radu de la Afumați (1525), cu stejari seculari si o specie de lalea-Tulipa bibersteiniana, care se bucura de unanime aprecieri;

Săraturile de la Costesti (1 ha), unde se află plantele terestre halofile, cum este Lepidium crassifolium;

Pădurea Spataru (250 ha), similara din punct de vedere al caracteristicilor stationale cu pădurea Frasinu;

Pădurea de la Valeanca, pe raza comunei Pogoanele, cu stejari seculari având dimensiuni impresionante, care reamintesc existenta vestiților codri ai Vlasiei, fiind studiata cu atenție de specialiști;

Pădurea de stejar brumariu (22 ha) de la Bradeanu, singura pădure cu aceasta specie de stejar din județ;

Colții Babei, o zona din masivul Siriu cu aspect alpin, populata cu capre negre, aduse din Munții Retezatului.

Rezervații de cerbi lopatari in zonele Buda-Dedulesti si iepuri de vizuina la Putreda-Ramnicu Sărat.

CAPITOLUL III. EROZIUNEA SOLULUI , FACTOR NEGATIV AL JUDETULUI BUZAU

3.1. Prezentarea problemelor ecologice din zona

Eroziunea solului este un fenomen natural, continuu și universal care a contribuit și contribuie la modelarea scoarței terestre, în general, covorul vegetal format din pajiști și păduri protejează solul împotriva eroziunii, încât în aceste condiții eroziunea se produce la o rată mai redusă și este cunoscută sub denumirea de eroziune geologic, însă, prin luarea solului în cultură agricolă, riscul și rata de eroziune crește mult mai mult datorită lucrării solului și protecției reduse oferite de culturile agricole unde ne confruntăm cu eroziunea accelerată (antropică).

Elementele unei alunecari de teren sunt:

cornisa

corpul alunecării

fruntea alunecării

talpa(patul)

Pe terenurile agricole din județul Buzău, denudarea versanților atinge valori globale de 41,5 t/ha,an din care 28 t/ha,an reprezentate de ravenare și alunecări și 13,5 t/ha,an prin eroziune în suprafață (M. Motoc. 1982). Ca urmare a colectivizării agriculturii s-a înregistrat fenomenul de părăsire treptată a unor terenuri mai greu accesibile care în stare de pârloagă au intrat într-un stadiu accelerat de degradare prin procese de eroziune, curgeri de noroi si alunecări . Fără lucrări curente de drenaj, de plantare a vârfurilor ravenelor și de întreținere a agroteraselor, care se efectuau pe fiecare gospodărie în parte, aceste suprafețe s-au degradat într-un ritm alert, fiind afectate de procese violente de modelare neîntâlnite în regim natural sau în terenurile folosite de om. (D. Bălteanu, 1983). Procesele de eroziune sunt intensificate de precipitațiile cu caracter torențial din timpul verii și de cantitățile mari de apă rezultate în urma topirii zăpezilor.

3.2. Cauzele alunecărilor de teren in Judetul Buzau

Cauze naturale

Relieful

Relieful- (panta versantului; stadiul evoluției acestuia) este o cauză potențialã destul de importantă, deplasearea materialelor pe versant fiind determinată de valoarea unghiului de pantă, în strânsă corelație cu alți factori, în special antropici (construcții,defrișări, etc.)

Rocile

Rocile, prin natura și modul de stratificare al acestora; Modificarea proprietațiilor fizico-mecanice ale rocilor în timp geologic sau chiar într-un timp mai scurt , prin alterare, conduce la modfificarea stării de stabilitate.

Rocile poroase, bogate în coloizi și care au în interiorul lor o serie de crăpături, ce favorizează pătrunderea apei, sunt cele mai favorabile alunecărilor de teren. Din această categorie fac parte argilele si marnele. Alternanța acestor roci cu altele determină, de asemenea, un potențial ridicat pentru alunecările de teren.

Cutremurele

Cutremurele de magnitudine mare pot duce la declanșarea alunecărilor de teren sau prăbușiri de dimensiuni apreciabile. Cele de magnitudine mică, dar cu frecvență mare conduc la reproducerea stării de rezistență a versanților prin apariția fisurilor de diferite dimensiuni.

Precipitațiile

Precipitațiile prin caracterul lor torențial, după perioade de uscăciune conduc la declanșarea unor alunecări de teren. Apa este cel mai important destabilizator.

Trei situații care ilustrează formarea catastrofelor prin ploi și eroziuni

Cauze antropice

Despăduririle

Despăduririle

Despăduririle – o cauza importanta a alunecarilor de teren;

Supraîncărcarea pantelor

Supraîncărcarea pantelor, datorată în principiu activităților umane; dintre acestea cea mai mare însemnatate o au: depozitarea pe pante a materialului provenit din expoatările miniere, formarea umpluturilor necesare construirii căilor de comunicație sau amplasării insuficiente studiată a unor obiective de construcție economice, hidrotehnice sau de trasare a versanților.

Trepidațiile

Trepidațiile -Cutremurele, unele explozii puternice sau traficul pot declanșa, la rândul lor, alunecari de teren majore.

CAPITOLUL IV.STUDIU DE CAZ.METODE DE COMBATERE A EROZIUNII SOLULUI IN JUDETUL BUZAU

3.1. Rolul salcamului in combaterea eroziunii solului

Lucrarea de fata se constituie parte a unui studiu mai larg privind modelarea, pornind de la realitatea din teren a reconstructiei ecologice folosind metode exclusive biologice, plantarea pe o suprafata erodata a salcamului. Reconstructia biologica in cazul de fata isi propune stabilizarea solului din perimetrul comunei Lopatari pe o panta afectata de alunecarile de terent realizate in urma precipitatiilor abundente.

Cercetarea noastra porneste de la studierea relatiei plante-radacina-sol, extreme de importanta in obtinerea unor modele de fixare si de stabilizare a solului, utilizandu-se specia denumita salcam(ROBINIA PSEUDACACIA L) care s-a dovedit a fi cea mai potrivita planta pentru combaterea eroziuni solului.

Exista nuneroase lucrari care descriu in detaliu aceasta specie, toate insa descriu, partea aeriana si binefacerile medicamentoase ale plantei si florile acesteia, in timp ce relatiile plantei cu solul, efectele benefice ale sistemului radicular in sustinerea si stabilizarea solului sunt neglijate.

Cercetarile agroecologice efectuate in judetul Buzau pe dealurile si rapele colaterale raului Buzau au scos in evident un grad foarte avansat de risc de eroziune si alunecari de teren, care pun in pericol zona.

Arbore exotic, cu înălțimi ce ajung pana la 25-30 m și diametre de 80-100 cm.

Înrădăcinarea în primii 2-3 ani este pivotantă apoi devine trasanta, pe solurile nisipoase atingând de la 1.5 pana la 2 m.

Dupa primii 6 ani de viata ramificațiile laterale se dezvoltă puternic, ajungând până la 20 m de trunchiul salcamului.

Tulpina este dreaptă, are un elagaj bun în masiv strâns, iar în plantații rărite este scurtă.

Scoarță la începutul vietii este netedă, brun-roșcată până la cenușiu-măslinie.

Coroana este neregulată, rară, fapt căruia salcâmul permite dezvoltarea unor specii erbacee pentru o mai buna fixare a solului.

Se dezvoltă bine pe soluri nisipoase cu textură grosieră, aerisite, afânate, permeabile, necarbonatice. Vegetează slab pe soluri compacte,argiloase, calcaroase și mulțumitor pe soluri cu troficitate redusă, chiar sărăturate cum sunt in judetul Buzau.

Salcâmul este o specie rustică, de interes silvicultural: are creșteri rapide ceea ce este foarte bine pentru plantarea in terenuri afecate de eroziunea solului, este de mare productivitate și are capacitatea de a fixa nisipurile zburătoare datorita radacinii foarte ramnificate. Lemnul salcâmului este de calitate superioara, cu bune proprietăți mecanice și tehnologice. Și nu în ultimul rând, salcâmul este foarte apreciat ca plantă meliferă.

3.2. Proiectarea masurii ecologice de reconstructie a pantei erodate prin plantarea salcamului

Pierderile de sol de pe suprafata cercetata se afla pe un teren neprotejat de vegetatie din comuna Lopatari.

Prin teren neprotejat intelegem suprafete ocupate cu vegetatie erbacee redusa, cu sol deja in miscare, fara pedele sau arborete de protectie.

Perderile de sol incep sa fie evidente incepand cu panta de 5 grade, iar deplasarile de sol de-a lungul pantei cresc logarithmic si expotential cu cresterea pantei. Daca la panta de 15 de grade intalnim pierderi de circa 60t/ha, la 24 de gradeintalnim pierderi de 450-500t/ha, iar la peste 35 de grade avem de-a face cu adevarate alunecari de teren, adica deplasari massive. Calculele de evaluare arata ca daca panta ajunge la 35 de grade se deplaseaza peste 5000 de t sol/ha, iar la 40 de grade dealul pleaca in intregime, avand loc o adevarata calamitate.

La panta sub 5% solul nu are nevoie de protectie speciala, la pante de peste 30% pierderile de sol devin masive si foarte greu de controlat, iar dezvoltarea completa a salcamului mentine solul in stabilitate indiferent de panta. Daca salcamul nu a format radacinile necesare acesta nu poate stabiliza solul, mai ales la pante mai mari de peste 25-30%.

Salcamul creaza in jurul sau un mediu favorabil dezvoltarii unui ecosistem polivalent in care alaturi de el se pot fixa alte plante sau arbusti foarte bine inradacinate, care impreuna cu radacinile groase si subtiri ale salcamului formeaza o retea care mentine solul ca intr-o menghina.

In conditiile dezvoltarii salcamului la maturitate si plantarea la distante ce nu depasesc 10 m, stabilitatea solului este asigurata indiferent de panta.

Dezvoltarea radacinilor de salcam este hotaratoare in stabilizarea pantei si acest lucru trebuie stimulat atunci cand avem de-a face cu o reconstructie antropica a ecosistemului. Distanta dinte plante si completarea golurilor joaca un rol foarte important in stabilizarea ecosistemului.

Modelarea reconstructiei pornind de la salcam

Etapa I

Etapa II

Etapa III

Etapa IV

Etapa V

Etapa VI

Concluzii și recomandări

Buzăul are nevoie de valorificarea oportunităților oferite de fondurile structurale și în concordanță cu Programul Operațional Sectorial de Mediu să promoveze investiții în domeniul protecției mediului. Obiectivul strategic în domeniul protecției mediului îl reprezintă îmbunătățirea standardelor de mediu în conformitate cu aquis-ul comunitar, în scopul asigurării unei creșteri economice durabile și asigurării unui nivel de viață ridicat pentru cetățenii municipiului Buzău.

Calitatea solului.

Perceperea actuală insuficientă a importanței calității solului în municipiul Buzău diminuează interesul responsabililor cu planificarea în a aborda strategiile necesare pentru gestionarea ariilor contaminate. Primul pas îl constituie un simplu registru de riscuri, care va fi urmat de studii mai detaliate. Integrarea acestui registru în baza de date GIS va fi în folosul responsabililor cu planificarea atunci când vor aborda zonarea ce privește dezvoltarea ulterioară a orașului. Trebuie acordată o atenție sporită monitorizării metalelor grele și poluanților organici persistenți care pot cauza contaminarea locală a solului și degradarea terenurilor din municipiul Buzău.

Biodiversitatea și refacerea ecosistemului râului Buzău.

Biodiversitatea reprezintă un element cheie al oricărei strategii în domeniul mediului în municipiul Buzău, în strânsă legătură cu cerințele impuse de existența unui spațiu deschis. Va trebui elaborată o strategie de implementare a Programului Natura 2000, reabilitarea ecosistemului râului Buzău reprezentând un element cheie al acestei strategii:

Implementarea unui program de refacere ecologică a Râului Buzău cu integrarea acestuia într-o strategie de management al debitului de apă, care va urmări în același timp și creșterea biodiversității ecosistemului râului, precum și creșterea suprafeței verzi, prin înființarea aleilor verzi de-a lungul râului. Strategia va include și stabilizarea malurilor. Vor fi create zone umede de atenuare care să rețină apa de suprafață în cazul ploilor abundente.

Implementarea unei strategii privind biodiversitatea, ce include următoarele activități:

Bază de date a habitatelor naturale și a speciilor protejate;

Monitorizarea nivelului de prezervare a ariilor și speciilor protejate;

Pregătirea de proiecte ce vizează atragerea fondurilor structurale în domeniul biodiversității.

În domeniul reducerii riscului de producere a inundațiilor cauzate de deversarea Râului Buzău, propunem:

Managementul inundațiilor va trebui în mod continuu revizuit și integrat în planul orașului. Dezvoltarea unei strategii de management al inundațiilor, precum și o politică adecvată de management al crizei sunt două deziderate foarte importante.