Metode de cercetare socială Note curs [630153]

Metode de cercetare socială Note curs
Felicia Morândău Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 1 Metode de cercetare socială

Sondajul de opinie
Într-o economie a cunoașterii se observă o preocupare perman entă a tuturo r instituțiilor și
organizaț iilor pentru a afla care sunt nevoile, așteptările, opi niile și atitudinile celor care apelează
la serviciile lor. Cea mai rapidă și eficientă metodă pentru atingerea acestui scop o reprezintă
sondajul de opinie , foarte frecvent folosit în prezent în diferite domenii , dar mai ales în cel
politic.
Ce este son dajul de opinie
Sondajul de opinie reprezintă acel gen de anchetă care vizează probleme de mare interes
pentru public și care urmărește să surprindă, cu precădere, opiniile indivizilor cu privire la
acestea (Rotariu și Iluț 1997: 52). Sondajul de opinie se folosește în mod deosebit atunci când
vrem să aflăm caracteristicile unei populații mari (Babbie 2010).
Studiile care folosesc ca metodă sondajul de opinie pot avea un scop descriptiv,
explicativ sau exploratoriu (Babbie 2010) . Demersul este similar celui urmat în ancheta pe bază
de chestionar , adică presupune aplicarea unui sondaj, chestionar pe un eșantion reprezentativ de
subiecți. Persoanele selectate pentru a răspunde la un sondaj de opinie sunt n umite, în cele mai
multe cazuri , respondenți . Eșantioanele folosite sunt, de regulă, eșantioane probabiliste care
reușesc să ofere o imagine cât se poate de fidelă asupra unei populații , de cele mai multe ori
destul de numeroasă .
Sondajul de opinie este o metodă foarte bună pentru a măsura atitudini și orientări pe care
le regăsim într -o populație mare (Babbie 2010). Conceptul de sondaj presupune reducerea
populației statistice studiată la o parte mai restrânsă a ei, parte ce poate fi reprezentativă pentru
caracteristicile întregului (Rotariu și Il uț 1997: 52).
Ce este opinia publică
Interesul pentru studierea opiniei indivizilor este destul de veche, mergându -se pe
premisa că oamenii se vor comporta în conformitate cu opiniile pe care le au. Astfel de
preocupări pot fi identificate încă din antichitate în lucrările istoricilor, filosofilor, poeților care
punctează rolul opiniei indivizilor în guvernarea și organizarea societății (Chelcea 2000).
Termenul de opinie publică vine de la „opinio publicus” care înseamnă părerea
poporului, publicului. Chelcea (2000: 7) definește opinia ca fiind „evaluarea verbală , pro sau
contra , cu o anumită intensitate, a unei probleme, situații sau persoane ”. Opinia publică
reprezintă ansamblul opiniilor individuale emergente în discuțiile publice.
Kimball Young (1931: 575) definește opinia publică ca fiind „o apreciere de grup mai
mult sau mai puțin rațională”.

Metode de cercetare socială Note curs
Felicia Morândău Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 2 James Bryce (1888) identifică patru faze în procesul formării opiniei publice:
• Evaluarea inexactă
• Cristalizarea evaluărilor
• Susținerea publică
• Trecerea l a acțiune
Emory Bogardus și Edward Ross pun în discuție câteva caracteristici negative ale opiniei
publice:
• Este inconsistentă
• Are la bază cunoașterea comună
• Este instabilă
• Este superficială
• Poate fi ușor manipulată
Aceste caracteristici sunt oarecum ine rente deoarece opiniile au un fundament emoțional ,
în mare parte , fiind conturate de experiența, caracterul , educația și statusul social ale individului.
De asemenea, opiniile apa r în anumite contexte și au l a bază o evaluare a un or situații,
eveniment e, indivizi etc.
Printre s pecialiști i care s -au ocupat de cercetarea opiniei s-au remarcă Floyd Allport , Jean
Stoetzel, Leon Festinger, Daniel Katz și Paul Lazarsfeld.
Pornind de la definițiile altor specialiști (Allpor t, Stoetzel) , Chelcea (2000) spune desp re
opinii că sunt expresii verbale generate de evenimente importante și actuale, au un caracter
dinamic, sunt schimbătoare și pot avea efecte negative , asemenea zvonurilor.
Alfred Sauvy (1964 apud Chelcea 2000: 22) vorbește de patru tipuri de opinie: opin ia clar
exprimată; opinia șoptită; opinia rezultată în urma referendum -urilor și sondajelor neobligatorii;
opinia rezultată în urma refer endum -urilor și sondajelor obligatorii.
Tehnici de administrare a sondajelor (metoda CATI)
Modalitățile de administr are sunt similare celor din ancheta pe baza de chestionar. În
prezent tehnic a de intervievare frecvent utilizată este tehnica CATI –Computer Assisted
Telephone Interviewing. Elementele carac teristice ale metodei CATI sunt reprez entate de
existența un or sof t-uri special create cu ajutorul cărora sunt selectați respondenții și în care sunt
intro duse direct răspuns urile acestora . Un operato r va sta în fața unui computer care va forma
automat un număr, operat orul va informa respondentul despre sondaj, va pune î ntrebările și va
introduce ră spunsuri le direct într -un program care va permite și o analiză parțială a datelor
(înaintea finalizării cercetării).

Metode de cercetare socială Note curs
Felicia Morândău Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 3 O altă variantă a tehnicii CATI permite înregistrarea conversației operator -respondent
obținându -se informa ții mai bogate , mai a les când este vorba de studii ce urmăresc satisfa cțiile
sau aște ptările cli enților față de anumite bunuri sau serv icii.
O discuție se poartă în prez ent pe problema relevanței sondajelor cu ajutorul internetului.
În timp ce unii specia liști spun că în cazul unor segmente de popu lație sondajele vir tuale se pot
dovedi de un real folos , alții susțin folosirea acest ui tip de sondaje pe întreaga populație iar o altă
categori e de spe cialiști critică vehement astfel de studii (Babbie 2010).
Avantajele și dezavantajele sondajelor de opinie
Avantajele cele mai evidente le întâlnim la sondajele prin telefon. Acestea asigură o
economi e de timp și de bani , pot fi realizate în timp foarte scurt iar munca operatorilor este mult
mai ușoară și mai si gură. De asemenea , se reduce efectul de operator în condițiile în care
respo ndenții nu îl pot vedea pe acesta și nu își pot face o impresie care să le modifice
răspunsurile. Este o metodă care poate oferi date foarte semnificative din punct de vedere
statistic privind opiniile indivizilor la un anumit moment.
Gradul înalt de standardizare a răspunsurilor din cadrul sondajului face însă ca date le
obținute cu ajutorul acestei metode (realizată direct sau prin telefon) să fie ușor superficiale și să
se piardă o mulțime de eleme nte autentice ale realității studiate. D e asemene a, studiin d opinia
față de anumit e situa ții se pier de de multe ori contextul social, ce anume face ca individul să aibă
acele opinii , care sun t mecanismele care stau la baza formăr ii acelor opinii și influ ențeaz ă
acțiunile și comportamentul.
Un mare dezavantaj ar putea fi faptul că sondajul nu măsoară acțiunea socială ci
colectează pe rcepția respondenților asupra unor acțiuni trecute, viitoare sau ipotetice (Babbie
2010 ).
Sondajul de op inie nu furnizeaz ă date calitative. Aflăm doar care este opinia subiectului
și nu de ce are acea opinie ; nu arată cum sau de ce se schimbă opiniile indivizilor de -a lungul
timpului; nu se po ate face un dialog î ntre cercetător și re spondent. Tocmai de aceea pentru
interpretarea rez ultatelor este necesar ă o bună cun oaștere a teoriilor care explică apariția și
schimbarea opiniilor și a titudinilo r indivizilor.
Foarte importantă în Sondajul de opinie este strategia de eșantionare care asigură
reprezentativitat ea datelor și succesul acestor studii . Johnny Blair și colegii săi (1995) au
identificat peste 200 de design -uri de eșantionare folosite în sondajele prin telefon.
În Sondajul de opinie pot apărea următoarele categorii specifice de erori , pe lângă cele pe
care le regăsim în cadrul anchetei pe bază de chestionar:
• Erori de e șantionare, lipsa de reprezentati vitate a ace steia
• Erori datorate formulării întreb ărilor

Metode de cercetare socială Note curs
Felicia Morândău Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 4 • Erori ce ap ar în faza de interp retare a rezul tatelor

Elementel e ce diferențiază sondajul de op inie de ancheta sociologică (Rotariu și Iluț
1997: 53 ) sunt următoarele :
• Sondajul de opinie studiază cu precădere opinia, aspectul sub iectiv al realității sociale: ce
gândesc oamenii, ce cred, ce intenționează să facă, ce apreciază, ce așteptări au, ce opț iuni au
etc.
• Sondajul de opinie se centrează pe problem e de interes major pentru public
• Sondajul de opinie are un puternic caract er descriptiv uneori foarte general, fără detalii și
particularități
• Sondajul de opinie se realizează într -un timp foarte scurt și se folosește de instrumente
(chestionare) foarte simple aplicate pe eșantioane reprezentative
• Rezultatele sondajului de opinie sunt prezentate foarte simplu fără o prelucrare
complicată
• Sondajul de opinie se realizează de cele mai multe ori la comanda unui beneficiar, fără a
urmări un scop științific ci doar pentru a face cunoscute anumite probleme
• Sondajul de opinie este o componentă importantă într -o societate democratică furnizând
repere importante pentru forțele politice în construcția strategiilor și dezvoltarea politicilor .
Prezentare a rezul tatelor sondajelor de opinie treb uie să cuprindă informații foarte clare
despre m etodologia cercetării. Asociați a Americană pentru S tudierea Opin iei Publice a făcut încă
din 1968 recom andări care trebuiau avute în vedere în momentul prezentării rezultatelor
(Chelcea 2000) . Astfel, sunt absolut necesare următoarele precizări:
• Care este in stituția care a sponsorizat sondajul
• Cum au fost formulate întrebările
• Care este v olumul eșantionului
• Care este e roare de eșa ntionare
• Care este r eprezentativitatea subeșantioanelor
• Care este p rocedeul d e investigație
• Când a fost derulat studiul

Apariția centrelor pentru studiul opiniei publice
Opinia publică și importanța acesteia încep să fie puse în lumină la jumătatea ani lor ‘30
odată cu Sondajele Gallup ( http://www.gallup.com/home.aspx ). George Gallup fondează în 1935
Institutul American de Opinie Publică (AIPO). Până în acel moment sondajele preelectorale erau

Metode de cercetare socială Note curs
Felicia Morândău Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 5 făcute de jurnaliști care foloseau tehnica „votului de paie” (Chelcea 2000) pe eșantioane
neștiințifice de tipul celor haphazard sau intervievând doar posesorii de automobile și telefon.
În 1936 AIPO a prognozat victoria lui Roosevelt cu o eroare de 6,3%, o prognoză corectă
pe care jurnaliștii nu au reușit să o fa că. Este momentul în care Sondajul de opinie ca metodă
științifică începe să fie recunoscut și apreciat. În 1937 se deschide o filială în Marea Britanie și
Franța ( http://eu.gallup.com/Poll/118312/Gallup -Poll.aspx ).
În 1947 tot în Statele Unite se înfiin țează Asociația Americană pentru studiul Opiniei
Publice (AAPOR).
Institutul Gallup își deschide filiale și în alte state fapt ce permite realizarea unor cercetări
comparative. Astfel , în 1985 ajunge să aibă filiale în 35 de țări iar în prezent derulează cercetări
în 150 de țări. În 2006 Comisia Europeană alege compania Gallup pentru a derula
eurobar ometrele care să -i ajute pe dezvolt atorii de politici europene să afle nevoile și opiniile
locuitorilor statelor membre ale Uniunii Europene.
(http://eu.gallu p.com/Poll/118462/Eurobarometer.aspx )
În România se înființează în 1967 Oficiul de Studii și Sondaje al Radioteleviziunii condus
de Pavel Câmpeanu. Imediat după 1990 numărul centrelor de sondare a opiniei publice crește
considerabil până în prezent. În 1990 se înființează IRSOP (Institutul Român pentru Sondarea
Opiniei Publice), în 1991 IMAS (Institutul de Marketing și Sondaje), în 1995 CSOP (Centrul de
Sondare a Opiniei Publice), 1999 INSOMAR (Institutul Național pentru Studii de Opinie și
Marketing). La acestea se adaugă CCSB (Compania de Cercetare Sociologică si Branding),
IRES (Institutul Român pentru Evaluare și Strategie) , GSSC Avangarde, GeoPol, INSCOP și
multe alte institute dezvoltate pe lângă diferite organizații .

Metode de cercetare socială Note curs
Felicia Morândău Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 6 Experimentul
Experimentul este o metodă folosită în științele sociouman e în cercetările la nivel micro
(indivizi și grupuri mici) și presupune provocarea variației (apariției) unuia sau mai multor
fenomene într -o situație controlată. Scopul de bază este studie rea relaț iei dintre feno mene și
testarea ipotezelor cauzale deși nu toate relațiile dintre fenomenele sociale pot fi exprimate în
termeni cauzali.
Definiții
Experimentul este o investigație științifică în care un investigator manipulează și
controlează una sau ma i multe variabile independente și observă schimbările în variabi la sau
variabile le depen dente la fiecare modificare a variabilelor independente (Kerlinger și Lee 2000 :
466).
O altă definiție propusă de Festinger și Katz (1963: 64 ) prezintă experimentul ca fiind
„observarea și măsurarea efectelor manipulării unor variabile independente asupra variabilelor
dependente într -o situație în care acțiunea altor factori (prezenți efectiv, dar străini studiului) este
redusă la minimum” .
Chelcea extinde aria de c uprindere a defini ției punând în discuție și acele ex perimente
neprovocate . Astfel , spune despre experiment că reprezintă „analiza efectelor unor variabile
independente asupra variabilelor dependente într -o situa ție contr olată cu scopul verificării
ipoteze lor cauzale ” (Chelcea 1982: 66 )
În desfășurarea unui experiment se introduc unul sau mai mulți factori artificiali , variabile
independente; comparând rezultatele obținute cu modul de manifestare a fenomenul ui în absența
oricărei intervenții, se poate măs ura influența factorilor introduși (Duverger 1961: 356 ).
Se constată rolul important al observării în cadrul experimentului. Totuși se va face o
distincție între observație în cadrul experimentului și metoda observației ca și cercetare de teren.
George C uvier spunea: „observatorul ascultă natura, experimentatorul o întreabă și o silește să i
se dezvăluie”
Concepte cheie
Controlul se referă la faptul că trebuie să se asigure a celeași condiții ori de câte ori se reia
experimentul respectiv. În viziunea lu i Chelcea (2004: 434) , controlul se referă la „factorii
introduși în experiment pentru declanșarea unor comportamente specifice , dar și factorii a căror
influență urmează a fi eliminată, fie prin suprimare, fie prin păstrarea lor constantă ”. Tot
conceptul de control are în vedere și strategia de construire a grupu rilor experimental și martor
pentru a fi comparabile , dar și procedurile de măsurare și observare .
Controlul este elementul esențial al experimentului și poate fi asigurat pe deplin în
experimente le de laborator și mai puțin în cele naturale.

Metode de cercetare socială Note curs
Felicia Morândău Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 7 Kish Leslie (2005) vorbește de patru tipuri de variabile care pot fi întâlnite într -un
experiment:
• Variabile le explanatorii , adică cele experimentale interne , sunt de fapt cele independente
și cele dependente . Cele independente sunt cele introdu se de cercetător sau produse de mediu iar
cele dependente su nt rezultate care iau valori diferite în funcție de cele independente
• Variabile le exterioare controlate sunt acei factori exteriori relației cauzale care sunt
menținuți constanți
• Variabile le exterioare necontrolate sunt acei factori care nu pot fi controlați datorită unor
constrângeri practice sau etice
• Variabile le exterioare necontrolate care dau efecte randomizate (aleatoare) dar care nu au
o influență capital ă asupra studiului.
Grupul experimental este reprezentat de indivizii asupra cărora acționează variabila
independentă
Grupul de control sau grupul martor este reprezentat de indivizii asupra cărora nu
acționează variabila independentă
Momentul experimen tal este reprez entat de t1 , când se măsoară variabila dependentă ,
înainte a intro ducerii VI, și t2 după introd ucerea VI. Achim Mihu (1973 ) vorbește si despre th
adică momentul în care grupul experimental este pregătit (informat) în vederea introducerii
variabilei independente.
Situația experimentală include toate componentele studiului , de la cea umană p ână la cea
mate rială: persoane implicate (cercetători, subiecți etc), obiecte, instrumente și condițiile
concrete în care se desfășoară (Chelcea 1982). Ace ste elemente intră în clasa va riabilelor externe
necontrolate și sunt numiți de Siebel (1965) „factori paraleli” .
Situația experimentală se schimbă pe parcursul experimentului și su rprinde trei faze dup ă
Siebel (1965 apud Chelcea 2004) : situația inițială , intermediară (după introduc erea variabilei
independentă) și finală.

Clasificarea experimentelor
Experimentul natural mai este numit și experiment parțial (Giddings) sau experiment
necontrolat (Greenwood) ( ex. mișcările social e din București). Permite observarea unei situații
înainte și după apariția unui fenomen sau a unui complex de factori care modifică situația
respectivă. Experimentul natural se apropie destul de mult de observație fiind calificat drept
„observație controlată ” (Chelcea 2004) .
În funcție de intervenția cercetătorului în ma nipularea variabilelor avem experimente
proiectate și experimente ex -post-facto . În cele din urmă nu e ste cercetătorul cel c are int roduce

Metode de cercetare socială Note curs
Felicia Morândău Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 8 variabilele independente , dar construiește mintal relațiile cauzale dintre v ariabile. În
experimentul ex -post-facto „cercetătorul nu manipulează efectiv variabilele și nici nu este
prezent în momentul acțiunii lor, procesele sociale desfășurându -se în mod natural” (Chelcea
200: 456). Dezavantajele acestui tip de experimente după Kerlinger și Lee (2000) sunt : slaba
manipularea a variabilei independente; lipsa eșantion ării; riscul unei interpretări greșite a
relațiilor dintre variabile
După Edwards (19 85) avem, în funcție de scopul acestora, următoarele tipuri de
experimente: explo ratoriu (dezvoltare și clar ificare a ipotezelor), metodic (validarea relațiilor
dintre variabilele experimentale ), științific (măsurarea influenței var iabilei independente asupra
celei dependen te) și critic (testarea ipotezelor cauzale) .
Sydenstricker (1 928 apud Chelcea 2004 ) vorbește de experimente simultane (compararea
grupului experimental cu grupul de control) și succesive (compararea grupului experimental cu
sine însu și în două momente diferite) .
În funcție de condițiile de desfășurarea avem experim ente de laborator și experimente de
teren.
Experimentul de laborator
Este acel tip de experiment în care s e creează o situa ție artific ială și se izolează cât se
poate de bine variabilele explanatorii. În aceste con diții, o prob lemă o poate reprezenta
validitatea externă a studiilor de acest tip .
Avantajele acestui tip de experime nt: pune în eviden ță rela țiile cauzale; controlează
variabilele externe foarte bine; ajută la studierea variabilelor foarte complexe (Aronson și
Carlsmith 1968) .
Un risc îl po ate reprezenta e fectul Rosenthal care apare atunci când cercetătorul falsifică
rezultatel e experiment ului prin omiterea unor informa ții sau prin modificarea ră spunsuri lor
subiec ților având drept scop confirmarea ipotezelor sale
Surse de erori în experimen t:
Relațiile anterioare ale cercetătorului cu s ubiecții , rapor tul de inegalitate cu aceștia
Erori datorate subiecților pa rticipanți la experiment (vârstă, sex, confesiunea religioasă,
status -ul social, ocupațional, motiva ția acestora etc.)
Eșantioanel e format e din volun tari.

Experimentul de teren are ca elem ent caracteristic manipularea u nei variabile
independente într -o situație social reală. Se observă reacțiile indivizilor, comporta mentul lor în
situații reale.
Duverger (1961) vorbește de experime nte de teren active și pasive .

Metode de cercetare socială Note curs
Felicia Morândău Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 9 Etapele cercetării experimentale (Chelcea 2004)
– Alegerea problemei
– Alegerea variabilelor explanatorii ( construirea ipotezelor )
– Pretestarea
– Stabilirea situa ției experim entale
– Stabilirea subiecților în grupul experimental și de control
– Manipularea variabilel or
– Preluc rarea datelor
– Redactarea raportului d e cercetare.
SCHEMA EXPERIMENTULUI

G1
G2
VX VX
Măsor Y1 Măsor Y2
Compar Y1 -Y2
Test
semnifica
tie da
X Y nu

X Y Reluarea
experimentului
cu alte grupuri

Metode de cercetare socială Note curs
Felicia Morândău Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 10 Analiza secundară
Apare ca metodă în 1957 , dar devine cunoscută abia în 1972, iar în prezent este pe larg
folosită de către specialiștii din științele sociale datorită accesului crescut la informații și date
culese de diferite organizații .
Herbert Hyman (1972) definește analiza secundară ca fiind metoda prin care extragem
informații despre alte subiecte decât cele care au fost urmărite în studiile originale.
J.P.Gremy (1989) spune despre analiza secundară că reprezintă exploatarea datelor în
vederea atingerii unui obiectiv sau pentru studierea unei problematic i diferit e de ce a care a dus
la obținerea acelor date , utiliz ând metode diferite de cele folosite anterior .
Se poate v orbi de analiză secundară în următoarele condiții:
➢ Când există date deja colectate
➢ Când tema studiului nostru este alta decât a studiilor ce au produs d atele respective
➢ Când a fost făcută o analiză primară și au fost prezentate concluzii .
Avantajele analizei secundare :
➢ Costuri reduse: financiare și de timp
➢ Date de calitate
➢ Măsurare nonreactivă , mai ales atunci când este vorba de date culese în scop
admini strativ
➢ Studiu longitudinal (permite studierea evoluției fenomenelor)
➢ Utilizarea unor eșantioane mari
Dezavantajele analizei secundare :
➢ Date le sunt adunate în alt scop
➢ Apar c ompromi suri în măsurarea variabilelor care pot duce la folosirea unor indicatori cu
putere mică de discriminare
➢ Nu se cunosc întotdeauna condițiile și modul de desfășurarea a anchetei originale .
Surse importante pentru analiza secundară pot fi: băncile de date, arhivele , rapoartele
diferitelor cercetări etc .
În SUA existau în anii ’90, 740 de bănci de date soci ale, în România se înființează
RODA în anul 2000.
Foarte utili în analiza evoluției fenomenelor sau proceselor sociale, economice,
demografice etc. sunt indicii cu bază fixă și indicii cu bază în lanț.
Aceștia ne permit să ob servăm intensitatea cu care au crescut sau au scăzut valorile care
măsoară diferite fenomene sau procese.

Metode de cercetare socială Note curs
Felicia Morândău Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 11 Bibliografie
1. Albou, Paul. 1968. Questionnaires psychologiques. Paris: PUF.
2. Aronson, Elliot și Merrill Carlsmith. 1968. Experimentation in social psy chology. In: The
Handbook of Social Psychology Massachusetts: Addison -Wesley Publishing Company
3. Babbie Earl. 2010. Practica cercetării sociale. Iași: Polirom
4. Belson, William. 1981. The Design and Understanding of Survey Questions. London:
Aldershot
5. Belson , William . 1986 . Validity in Survey Research , London: Aldershot.
6. Berg, Bruce. 2007. Qualitative Rsearch Methods for the social sciences. Boston: Person
Education, Inc
7. Blankenship, Albert . 1961 . Markt – und Meinungsforshung in den USA. Tubingen:
Demok rat Verlag apud: Chelcea, Septimiu. 2004. Metodologia cercetării sociologice.
Metode cantitative și calitative. București: Editura Economică.
8. Bromley, D. B. 1990. Academic contributions to psychological counseling: A philosophy
of science for the study of individual cases. In: Counseling Psychology Quarterly. Nb: 3,
p. 299 -307
9. Bryce, James. 1888. The American Commonwealth apud Chelcea, Septimiu. 2000.
Sociologia opiniei publice. București: Facultatea de Comunicare și Relații Publice
„David Ogilvy” – SNSP A
10. Chelcea, S., Mărginean, I. și Cauc, I. 1998 Cercetarea sociologică. Metode și tehnici.
Deva: Editura Destin.
11. Chelcea, Septimiu. 1975. Chestionarul în investigația sociologică. București: Editura
Științifică și Enciclopedică
12. Chelcea, Septimiu. 1982. Expe rimentul în psihosociologi e. București: Editura Științifică
și Enciclopedică
13. Chelcea, Septimiu. 2000. Sociologia opiniei publice. București: Facultatea de
Comunicare și Relații Publice „David Ogilvy” – SNSPA
14. Chelcea, Septimiu. 2004. Metodologia cercetăr ii sociologice. Metode cantitative și
calitative. București: Editura Economică.
15. Daval, Roger, Francois Bourricaud, Yves Delamotte și Roland Doron. 1967. Traite de
psychologie sociale. Paris: PUF
16. Doise, W., J. C. Deschamp și G. Mugny . 1996. Psihologie soc ială experimentală. Iași:
Editura Polirom.
17. Durkheim, Emile. 1974. Regulile metodei sociologice. București: Editura Științifică.
18. Duverger, Maurice. 1961. Methodes des sciences sociales. Paris: PUF
19. Edwards, Allen Louis. 1985. Experimental Design in Psychol ogical Research . New York:
Harper & Row.
20. Festinger, Leon și Daniel Katz. 1963.Les Methodes des recherche dans les sciences
sociales. Paris: PUF
21. Foddy, William . 1993 . Constructing questions for interviews and questionnaires: theory
and practice in social re search. Cambridge: Cambridge University Press.
22. Golu, Pantelimon. 1989. Fenomene și procese psihosociale. Cercetare, cunoaștere,
acțiune. București: Editura Științifică și Enciclopedică.
23. Gremy, Jean -Paul. 1989. Probl èmes de l’analyse secondaire. În: L’Enqu êtes d’opinion et
la recherche en sciences socials. Paris: L’Harmattan: 51 -87
24. Hagan, F.E. 2002. Research Methods in Criminal Justice and Criminology. Boston: Allyn
and Bacon.
25. Hessler, Richa rd M. 1992 . Social Research Methods. New York : West Publishing
Com pany
26. Hyman, Herbert. 1972. Secondary analysis of sample surveys: Principles, Procedures and
Potentialities. New York: John Wiley and Sons

Metode de cercetare socială Note curs
Felicia Morândău Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu 12 27. Iluț, Petru. 1997. Abordarea calitativă a socioumanului. Concepte și metode. Iași: Editura
Polirom.
28. Kerlinger, Fred și Howard Lee. 2000. Foundations of Behavioral Research. Thomson
Learning
29. King, Ronald. 2005. Strategia cercetării Iași: Editura Polirom.
30. Kish, Leslie. 2005. Statistical Design for Research . John Wiley & Sons.
31. Lazarsfeld, Paul and Morris Rosenberg .1966 . The Language of Social Research. A
Reader in the Methodology of Social Research. New York : The Free Press.
32. Lieblich, Amia, Rivka Tuval -Mashiach și Tamar Zilber. 2006. Cercetarea narativă.
Citire, analiză și interpretare. Iași: Editura Polirom.
33. Mărginean, I oan. 1982 Măsurarea în sociologie. București: Editura Științifică și
Enciclopedică.
34. Mărginean, Ioan. 2000. Proiectarea cercetării sociologice. Iași: Editura Polirom.
35. Mihu, Achim. 1973. ABC -ul investigației sociologice. Cluj: Editura Dacia.
36. Moscovici, Serge și Fabrice Buschini. 2007. Metodologia științelor socio -umane. Iași:
Editura Polirom.
37. Moser, C. A. 1974. Metode de anchetă în investigarea fenomenelor sociale. București:
Editura Științifică.
38. Neuman, Lawrence. 1997. Social research methods. Qualita tive and quantitative
approach. Boston: Allyn and Bacon
39. Novak, Andrei. 1996. Sondarea opiniei publice. București: Editura Studențească.
40. Rateaux, Patrick. 2004. Metodele și statisticile experimentale în științele umane. Iași:
Editura Polirom.
41. Rotariu, Tr aian și Petru Iluț . 1997. Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și
practică. Iași: Editura Polirom.
42. Siebel, Wigand. 1965. Die Logik des Experiment in den Sozialwissenschaften. Berlin:
Duncker & Humblat Verlag apud Chelcea, Septimiu. 2004. Me todologia cercetării
sociologice. Metode cantitative și calitative. București: Editura Economică.
43. Stahl, Henri. 1974 . Teoria și practica investigațiilor sociale. Vol.1, 2. București : Editura
Științifică și Enciclopedică .
44. Stoetzel, J ean. și Alain Girard . 1975. Sondajele de opinie publică. București: Editura
Științifică și Enciclopedică.
45. Vlăsceanu, Lazăr. 1982. Metodologia cercetării sociologice. Orientări și probleme.
București: Editura Științifică și Enciclopedică.
46. Vlăsceanu, Lazăr. 1986. Metodologia cer cetării sociale. Metode și tehnici. București:
Editura Științifică și Enciclopedică.
47. Young, Kimball. 1931. Public Opinion In: Social Psychology ed. Young, Kimball, 570 –
673, New York: F.S. Crofts&Co.