Metode de Calculatie a Costurilor de Tip Total (absorbant)

CAPITOLUL 1 ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Noțiuni introductive

Revoluția din 1989 a adus României o serie de schimbări în domeniul financiar-contabil, schimbări de la o zi la alta a cadrului normativ al contabilității.Pentru a se menține pe piață, agenții economici, sunt obligați la respectarea reglementărilor contabile în vigoare.

Conform legii contabilității nr.82 din 24 decembrie 1991:

ART. 1

(1) Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

(2) Instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial, precum și persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri au, de asemenea, obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară și, după caz, contabilitatea de gestiune.

(3) Subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor prevăzute la alin. (1) și (2), cu sediul sau domiciliul în România, precum și sediile permanente din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.

Contabilitatea de gestiune poate fi definită ca având drept obiectiv, reflectarea tuturor operațiilor de colectare și repartizare a cheltuielilor pe destinații, respectiv pe produse, lucrări, servicii, comenzi, faze de fabricație, activități, secții, decontarea producției obținute, precum și calculul costului de producție al produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate.

Contabilitatea de gestiune are ca obiect ,,evidența,calculul, analiza și controlul costurilor și rezultatelor analitice privite prin prisma componentelor activităților consumatoare de resurse și producătoare de rezultate pe subdiviziuni organizatorice ale intreprinderii”.

Importanta si rolul sistemului informațional în contabilitate de gestiune

Definirea acestui concept presupune precizarea conținutului, metodelor și formelor organizării sistemului informațional integrat al costurilor.

Organizarea formării sau calculației, controlului și analizei costurilor cuprinde totalitatea activităților desfășurate de către o unitate economică pentru armonizarea și folosirea optimă a metodelor și procedeelor, a mijloacelor materiale și tehnice, a formelor, a forței de muncă specifice și altor premise de care dispune unitatea în cauză, în scopul realizării normale a tuturor obiectivelor sistemului informațional integrat al costurilor.

Metodele și formele de organizare a sistemului informațional integrat al costurilor sunt:

Metoda de organizare care are la bază, ca sectoare sau centre de cheltuieli, fazele de fabricație, în cadrul cărora se disting diferiți purtători de cheltuieli și de costuri;

Metoda de organizare care are la bază, ca sectoare sau centre de cheltuieli, diferite verigi tehnico-productive ca: ateliere și secții de producție, ferme, șantiere,etc., în cadrul cărora se disting diferiți purtători de cheltuieli și de costuri delimitați cu ajutorul unor comenzi;

Metoda de organizare globală care are la bază, ca sectoare sau centre de cheltuieli, tot diferite verigi tehnico-productive asemănătoare cu cele de mai sus, în cadrul cărora funcționează ca purtător de cheltuieli și de costuri , un singur produs, o singură lucrare sau un singur gen de servicii.

Atât aceste metode cât altele cu care ele se integrează formează împreună grupuri metodologice particularizate în funcție de natura costurilor, determinând componente organizatorice distincte ale sistemului informațional integrat al costurilor:

Organizarea antecalculației

b) Organizarea postcalculației

1.3 Delimitări conceptuale privind cheltuielile si costurile

În procesul de producere a unui bun sau lucrare se realizează activități generatoare de consum de factori de producție, consum direct sau indirect productiv, care compune costul produselor sau al lucrărilor executate.

Aceste costuri se pot determina pe purtători de costuri conform concepțiilor:

Concepția integrală, care presupune ca în costul unitar al fiecărui purtător de cost să fie cuprins totalul cheltuielilor generate de obținerea și comercializarea lui, costurile directe și indirecte

Concepția parțială se consideră că în costul unitar se vor include doar acele costuri legate direct de obținerea acestuia.

Pentru alegerea metodei de calculație a costurilor trebuie să se țină seama de acțiunea unor factori generatori de cheltuieli de producție, între care:

Specificul tehnologiei de fabricație

cu producție simplă (unități producătoare de zahăr, ulei, sticlă, ciment, etc.)

-produsele finite se obțin prin prelucrarea materiei prime într-un lanț de operații succesive;

cu producție complexă, produsele se obțin prin combinarea unor operații sau șiruri de operații relativ independente, care se pot desfășura simultan (întreprinderi producătoare de mașini).

În funcție de tipul de producție și modul de organizare, entitățile se organizează în 3 categorii: cu producție individuală, de serie și de masă

Mărimea entității determină realizarea colectării cheltuielilor:

în mod centralizat- apare la entățile mici și mijlocii

în mod descentralizat-apare la entitățile mari, cu subunități dispersate în spațiu.

4.Stuctura organizatorică a entității- impune delimitări de cheltuieli pe zone de cheltuieli, mai mult sau mai puțin extinse, in funcție de omogenitatea sau complexitatea operațiilor executate.

5.Organizarea procesului de producție

6.Progresul tehnic

7.Caracterul procesului de producție(continuu sau sezonier).

Metodele de calculație a costului complet preconizează un calcul al costurilor pe stadii de fabricație care trebuie să respecte realitatea procesului de producție di fiecare întreprindere. Organizarea și ordonarea calculației se sprijină pe logica elaborării produselor.Ciclul de exploatare al unei întreprinderi productive se poate rezuma astfel:

APROVIZIONARE PRODUCȚIE DISTRIBUȚIE

Așadar cheltuielile încorporabile trebuie să fie delimitate corespunzător apartenenței lor la una sau alta din etapele ciclului de exploatare, respectând în același timp gruparea lor în costuri directe și indirecte corespunzător posibilității de identificare a consumurilor de resurse.

Constituirea costurilor pe fazele ciclului de exploatare permite determinarea următoarelor categorii de costuri:

costul de achiziție

costul de producție

costul de distribuție

Obținerea costului complet al produselor se realizează prin integrarea succesivă a acestor categorii de costuri, conform schemei din figura 5.2

APROVIZIONARE PRODUCȚIE DISTRIBUȚIE

Fig.5.2. Fluxul formării costului complet

1.4 DOCUMENTE UTILIZATE:

Înregistrările în contabilitatea sintetică și analitică se fac pe bază de documente justificative, Potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal (cod 14-1-1), Registrul-inventar (cod 14-1-2) și Cartea mare (cod 14-1-3).

Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită în orice moment identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate. Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registru, foi volante sau listări informatice, după caz. Numerotarea paginilor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării lor.1 9. Registrul-jurnal (cod 14-1-1) este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează cronologic toate operațiunile economico-financiare.

Pe baza consemnării operațiilor economic-financiare în documentele justificative se asigură datele de intrare în sistemul informațional și se fundamentează deciziile.

Documentele utilizate pentru a evidenția cheltuielile de producție și a producției obținute diferă de la o entitate economică la alta în funcție de ramura și subramura de activitate în care îsi desfășoară activitatea, în funcție de particularitățile proceselor tehnologice, a gradului de dotare cu mijloace de prelucrare automată a datelor și a nevoilor sau pretențiilor factorilor de decizie de la diferite nivele organizatorice.

Documentele utilizate pentru realizarea operațiilor de evidență a cheltuielilor se pot împărți în două mari grupe:

Documente comune unităților din toate subramurile economice

Documente specifice fiecărei unități industriale

În categoria documentelor comune tuturor unităților economice indiferent de ramura de activitate pot fi menționate:

Bonul de consum;

Fișa limită de consum;

Statul de plată;

Factura;

Avizul de însoțire

Dispoziția de plată

Chitanța sau bonul de vânzare

Ordinul de plată

Extrasul de cont

Bonul de consum

1. Servește ca:

– document de eliberare din magazie a materialelor;

– document justificativ de scădere din gestiune;

– document justificativ de înregistrare în contabilitate.

2 . Se întocmește în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de către compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de către alte compartimente ale unității, care solicită materiale pentru a fi consumate. Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar în condițiile utilizării tehnicii de calcul. Bonul de consum (colectiv), în principiu, se întocmește pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiași cont de materiale, loc de depozitare și loc de consum.

În situația în care materialul solicitat lipsește din depozit, se procedează în felul următor:

– în cazul bonului de consum se completează rubrica cu denumirea materialului înlocuitor, după ce, în prealabil, pe verso-ul formularului se obțin semnăturile persoanelor autorizate să aprobe folosirea altor materiale decât cele prevăzute în consumurile normate;

– în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului înlocuit și se semnează de aprobare a înlocuirii, în dreptul rândului respectiv. După înscrierea denumirii materialului înlocuitor se întocmește un bon de consum separat pentru materialul înlocuitor sau se înscrie pe un rând liber în cadrul aceluiași bon de consum.

În bonul de consum, coloanele "Unitatea de măsură" și "Cantitatea necesară" de pe rândul 2 se completează în cazul când se solicită și se eliberează din magazie materiale cu două unități de măsură.Dacă operațiunile de predare-primire a materialelor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de materiale, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv mențiunea "predat în timpul inventarierii".

3. Circulă:

– la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare);

– la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor înlocuitoare;

– la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităților prevăzute, semnându-se de predare de către gestionar și de primire de către delegatul care primește materialele (ambele exemplare);

– la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică (ambele exemplare).

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

5.Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:

– denumirea unității;

– denumirea formularului;

– produsul/lucrarea (comanda); norma; bucăți lansate;

– numărul documentului; data eliberării (ziua, luna, anul); numărul comenzii;

-denumirea materialului (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea); cantitatea necesară; U/M; cantitatea eliberată;

– prețul unitar; valoarea, după caz;

– data și semnătura gestionarului și a primitorului.

Fișă limită de consum

(Cod 14-3-4/bA)

1. Servește ca:

– document de stabilire a cantității limită dintr-un material sau pentru mai multe materiale necesare executării unui produs (comandă) sau unei lucrări;

– document de eliberare succesivă a aceluiaúi fel de material pentru acelaúi produs (comandă sau lucrare);

– document justificativ de scădere din gestiune;

– document de stabilire a economiilor sau depăúirilor de materiale;

– document justificativ de înregistrare în contabilitate.

2. Se întocmește în două exemplare, la începutul lunii sau lansării produsului (comenzii) sau lucrării, de compartimentul de planificare (tehnic) sau de lansare, pe baza programului de producție și a consumurilor normate.

În cazul fișei limită de consum, dacă în cursul lunii se produc modificări în programul de producție, compartimentul de planificare (tehnic) sau de lansare modifică, în mod corespunzător, cantitatea limită de material (col. "i"), înscriind în col. "d" cantitatea care se suplimentează sau se scade.

Dacă nu se mai folosește materialul inițial, se recalculează cantitatea limită corespunzătoare producției executate până în acel moment, emițându-se o nouă fișă. În cazul când în cursul lunii se fac înlocuiri întâmplătoare cu alte materiale pentru care se întocmesc bonuri de consum distincte, se corectează cantitatea limită (col. "i"), înscriindu-se în coloanele respective (col. "g" și "h") numărul bonului de consum și cantitatea eliberată. Eliberările de materiale se înregistrează în fișele de magazie la terminarea executării produsului, lucrării sau la închiderea comenzii (dacă acestea se termină în cursul lunii) sau la sfârșitul lunii. Valoarea economiilor sau a depășirilor de materiale se completează la unitățile unde nu există producție neterminată. În cazul în care, în cursul lunii se fac înlocuiri întâmplătoare cu alte materiale decât cele stabilite la întocmirea documentului, coloanele rezervate materialului înlocuit se barează. De asemenea, în rubrica "Diminuare" se înscrie cantitatea cu care se corectează cantitatea limită inițială, iar pentru materialul înlocuitor se utilizează un alt grup de coloane libere.

3. Circulă:

– la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare);

– la persoanele autorizate să aprobe înlocuirea, suplimentarea sau diminuarea cantităților de materiale cu ocazia modificării programului de producĠie (ambele exemplare);

– la magazia de materiale, pentru înscrierea cantităĠilor eliberate, semnându-se de către delegatul care primeúte materialele (exemplarul 1);

– la secție, atelier etc. pentru a fi folosite ca cerere de materiale și situație a eliberărilor în cadrul cantității limită, semnându-se de gestionarul magaziei predătoare (exemplarul 2);

– la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrare în contabilitatea sintetică și analitică (ambele exemplare). Primul exemplar se utilizează ca document de scădere din gestiune, iar al doilea exemplar pentru înregistrarea în contabilitate a costurilor.

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare).

5. Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:

– denumirea, numărul și data (luna, anul) întocmirii formularului;

– denumirea unității;

– predătorul;

– primitorul;

– numărul comenzii/codul produsului;

– contul debitor ;i contul creditor, după caz;

– denumirea materialului (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea); U.M; cantitatea eliberată;

– semnătura de predare-primire; și respectiv, după caz: – prețul unitar; valoarea; – producția (U/M, planificat, realizat), denumirea produsului, lucrarea, codul; – cantitate necesară, cantitate înlocuită; – șeful de compartiment;

– recalculat în baza producției realizate; – data eliberării, cantitatea cerută, cantități eliberate (parțial, cumulat); – cantitatea conform producției realizate; cantitate consumată; – economii (-) depășiri (+) cantitative; valoarea economiilor sau depășirilor.

STAT DE PLATĂ

(Cod 14-5-1/a, Cod 14-5-1/b, Cod 14-5-1/c úi Cod 14-5-1/k)

1. Servește ca: – document pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților, precum și al contribuțiilor și al altor sume datorate; – document justificativ de înregistrare în contabilitate. Se întocmește într-un exemplar sau în două exemplare, după caz, lunar, pe secții, ateliere, servicii etc., pe baza documentelor de evidență a timpului lucrat efectiv, a

documentelor de centralizare a salariilor individuale pentru muncitorii salarizați în acord etc., a evidenței și a documentelor privind reținerile legale, a listelor de avans chenzinal, concediilor de odihnă, certificatelor medicale.

2. Se semnează, pentru confirmarea exactității calculelor, de către persoana care determină salariul cuvenit și întocmește statul de salarii. Coloanele libere din partea de rețineri a statelor de salarii urmează a fi completate cu alte feluri de rețineri legale decât cele nominalizate în formular. Pentru centralizarea la nivelul unității a salariilor și a elementelor componente ale acestora, inclusiv a reținerilor, se pot utiliza aceleași formulare de state de salarii. Plățile făcute în cursul lunii, cum sunt: avansul chenzinal, lichidările, indemnizațiile de concediu etc. se includ în statele de salarii, pentru a cuprinde astfel întreaga sumă a salariilor calculate și toate reținerile legale din perioada de decontare respectivă.

3. Circulă: – la persoanele autorizate să exercite controlul financiar preventive și să aprobe plata (exemplarul 1); – la casieria unității pentru efectuarea plății sumelor cuvenite (exemplarul 1), după caz; – la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1); – la compartimentul care a întocmit statele de salarii (exemplarul 2), care va servi la acordarea vizei atunci când se solicită plata salariilor neridicate, după caz.

4. Se arhivează: – la compartimentul financiar-contabil, separat de celelalte acte justificative de plăți (exemplarul 1); – la compartimentul care a întocmit statele de salarii (exemplarul 2), după caz.

5. Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul: – denumirea unității, secției, serviciului etc.; – denumirea formularului; întocmit pentru luna, anul; – numele și prenumele; venitul brut; contribuția individuală de asigurări sociale; contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj; contribuția pentru asigurări sociale de sănătate; cheltuieli profesionale; venitul net; deducere personală de bază; deduceri suplimentare; venitul bază de calcul; impozitul calculate și reținut; salariul net; – semnături: conducătorul unității, conducătorul compartimentului financiar-contabil, persoana care îl întocmește.

AVIZ DE ÎNSOȚIRE A MĂRFII

(Cod 14-3-6A)

Este formular cu regim special intern de tipărire și numerotare.

1. Servește ca: – document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz;

– document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz;

– dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități;

– document de primire în gestiune, după caz;

– document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit.

2 . Se întocmește, în două sau mai multe exemplare, de către unităĠile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum úi în alte situaĠii stabilite prin procedurile proprii ale unității. În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiași unități, dispersate teritorial, precum și al transportului bunurilor cedate cu titlu gratuit (mostre, bunuri date pentru stimularea vânzării sau testări la locul de desfacere, premii, materiale promoționale etc.) avizul de însoțire a mărfii va purta mențiunea "Fără factură", după caz. Pe avizul de însoțire a mărfii emis pentru valori materiale trimise pentru prelucrare la terți se face mențiunea "Pentru prelucrare la terți". În celelalte situații decât cele prevăzute mai sus se face mențiunea cauzei pentru care s- a întocmit avizul de însoțire a mărfii și nu factura.

3. Circulă, după caz: – la furnizor:-la delegatul unității care face transportul sau al clientului, pentru semnare de primire; – la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea facturii; – la compartimentul financiar-contabil;

– la cumpărător: – la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale primite, după efectuarea recepției de către comisia de recepție și după consemnarea rezultatelor;- la compartimentul aprovizionare, pentru înregistrarea cantităților aprovizionate în evidența acestuia;-la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică úi analitică. 4. Se arhivează, după caz: – la furnizor: – la compartimentul desfacere; – la compartimentul financiar-contabil; – la cumpărător: – la compartimentul financiar-contabil. 5 . ConĠinutul minimal obligatoriu de informații al avizului de însoțire a mărfii este următorul: – seria și numărul intern de identificare a formularului; – data emiterii formularului; – datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală); – datele de identificare ale cumpărătorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală); – denumirea și cantitatea bunurilor livrate; – prețul și valoarea, după caz; – date privind expediția: numele delegatului, buletin/carte identitate (serie, număr), numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului; – semnătura expeditorului;

– data primirii în gestiune și semnătura gestionarului primitor.

CAPITOLUL 2: METODE CLASICE DE CALCULAȚIE DE TIP TOTAL

2.1 Aspecte introductive privind metoda de calculație a costurilor de tip total

Metodele absorbante sunt reprezentate de acele metode care iau în calcul toate resursele care s-au utilizat și toate cheltuielile ocazionate de realizare unui obiect al costului.

Din categoria metodelor clasice de calculție a costurilor fac parte:

Metoda globală

Metoda pe faze

Metoda pe comenzi

Metoda tarif-oră mașină(T.H.M)

Metoda globală: – este utilizată de întreprinderile care realizează un singur produs și care la sfârșitul perioadei nu prezinta semifabricate sau producție în curs de execuție.

Metoda pe faze: – se folosește în întreprinderi cu producție de masă, care realizează cantități mari de produse obținute prin parcurgerea mai multor etape.

Metoda pe comenzi:-aplicată de către unitățile cu producție individuală(unicat) sau de serie mică.

Metoda tarif-oră mașină (T.H.M) -această metodă a fost elaborată în anul 1962 de către economistul american Spencer A. Tucker. În România această lucrare a pătruns inițial în traducere franceză sub titlul: ,,L’evalution de couts et la determinations des prix par la methode T.H.M (TAUX-HOUR-MACHINE)”, Paris 1965 și nu în limba engleză. În consecință această metodă este cunoscută la noi T.H.M. și M.H.R.(MACHINE-HOUR-RATES).

2.2 Funcțiunea conturilor

2.3Calculația costurilor în metoda globală

Metoda globală se folosește, doar în unitățile unde se fabrică un singur produs, care, de regulă nu prezintă semifabricate sau producție neterminată, iar daca aceasta există este constantă de la o perioadă la alta. Aceasta se mai numește și metoda simpla, deoarece presupune ca toate costurile sa fie urmărite după proveniența lor, iar costul efectiv unitar se va determina prin raportul dintre totalul costurilor si producția rezultată în urma proceselor de fabricație.

Calculația globală presupune colectarea tuturor cheltuielilor de producție(directe si indirecte) ocazionate de obținerea producție, la nivelul întregii unității și raportarea lor, la sfârșitul perioadei de gestiune, la cantitatea de produse obținute.

Așa cum ati reținut, calculația efectivă presupune existența documentelor primare sau a purtătorilor de date și informații privind consumul de factori: materiale , manoperă, energie, combustibili, utilaje, instalații, etc. și a căror structură diferă de la o ramură la alta, sau dacă prelucrarea cu ajutorul modelului, este manuală sau într-un sistem informatic.

Calculația efectivă nu poate fi concepută în afara sistemului informațional. Ea însăși devine o sursă de informații. Le preia(informațiile) de pe suportul lor, le supune prelucrării programului de prelucrare adoptat de model în cadrul în cadrul metodei.

Relația de calcul a metodei globale este:

,

cu- cost unitar;

Chp – cheltuieli de producție;

j-articole de calculație;

Q- cantitate de produs finit obținută;

Dacă se obțin mai multe produse, considerate în totalitate produse principale ce au utilități apropiate, relația de calcul va fi:

Aplicarea metodei globale presupune existența uneia din următoarele două condiții:

Producția să fie omogenă, adică dintr-un atelier sau secție de producție, sau chiar din întreaga activitate a entității, să se obțină un singur produs, lucrare sau serviciu, fără să apară semifabricate sau producție neterminată la sfârșitul perioadei de gestiune.

Dacă se obțin mai multe produse, să existe posibilitatea ca prin diverse criterii de echivalare să fie transformate într-un singur produs convențional.

În literatura de specialitate sunt întâlnite două variante ale metodei globale: calculația globală pe feluri de costuri și calculația globală pe locuri sau sectoare de costuri

Calculația globală pe feluri de costuri se poate realiza în două feluri:

Se vor defalca costurile totale de producție pe tipuri de cost și se va raporta

fiecare tip de cost la cantitatea de produse obținute în perioada analizată.Costul unitar se va calcula conform relației:

, unde:

Cmp, Cs, Cps, – sunt costuri directe cu materiile prime, salariile, protecția socială

Ci.p, C gad- sunt costuri generale de administrație;

Qf –reprezintă cantitatea totală fabricată

Cu ajutorul acestei variante se pot determina abaterile costului efectiv pe feluri de costuri, față de cele prestabilite.

Defalcarea costurilor totale de producție și pe cantitățile de produse fabricate și vândute . Astfel, costurile directe de producție se raportează la cantitatea fabricată, iar cele indirecte la cea vândută în perioada analizată, astfel, costul unitar se va calcula dupa formula:

, unde:

Qv – cantitatea vândută

Această variantă asigură cunoașterea modului în care volumul vânzărilor influențează costurile indirecte.

Calculația globală pe locuri de costuri – se poate aplica doar în întreprinderile unde se obține un singur produs în cadrul unui proces tehnolgic desfășurat pe mai multe etape succesive de prelucrare. Această variantă urmărește atât determinarea costului unitar pe fiecare etapă în parte, cât și pe produs.

Costul de fabricație al produsului se obține prin însumarea costurilor unitare ale tuturor locurilor de costuri și a cheltuielilor generale de administrație. Formula de calcul este următoarea:

, unde

C1, C2, C3, Cn – costul total al locului 1, 2, 3,….,n;

Cgad-costuri generale ale administrației;

Cd – cheltuieli și costuri de desfacere;

Q1, Q2, Q3, Qn- cantitatea totală prelucrată în fiecare lot de cost;

Qf- cantitatea totală de produse finite obținute

Caracteristica principală a metodei constă în faptul că toate costurile de producție se identifică nemijlocit pe produsul sau grupa de produse care le-a ocazionat, având caracterul de costuri directe

2.4 Calculația costurilor în metoda pe faze:

Calculația costurilor în metoda pe faze se folosește în întreprinderi cu producție de masă, care realizează cantități mari de produse obținute prin parcurgerea mai multor etape.Aceste procese de producție se întâlnesc în siderurgie, metalurgie, industria extractivă, ușoară, alimentară, chimică etc.

Aplicarea metodei pe faze impune soluționarea următoarelor probleme:

determinarea fazelor de calculație a costurilor;

stabilirea costului semifabricatului;

repartizarea costurilor de producție pe produsele obținute din aceeași fază.

Problema cea mai dificilă, dar esențială, în organizarea contabilității de gestiune și a calculației costurilor o constituie determinarea fazelor de calculație a costurilor. Această problemă revine, deopotrivă, atât organelor tehnice cât și celor economice din entitate. De modul cum sunt delimitate fazele de calculație depinde apoi, delimitarea corectă a costurilor pe purtători, evaluarea producției în curs de execuție, identificarea pierderilor tehnologice pe faze.

Pentru determinarea fazelor de calculație trebuie să se țină cont de următoarele:

faza de fabricație este în același timp și loc generator de costuri;

secția (atelierul) trebuie să constituie subdiviziunea de bază pentru o calculație pe centre de responsabilitate;

în cadrul secțiilor, liniile tehnologice sau instalațiile complexe pot constitui faze de calculație, dacă rezultă semifabricate sau produse care se deosebesc de celelalte prin destinație, calitate etc.;

se vor crea faze de calculație distincte pentru fazele tehnologice în urma cărora rezultă un semifabricat ce se prelucrează în continuare sau un produs finit;

fazele de calculație trebuie astfel stabilite încât la finele acestor faze, producția să poată fi măsurată;

costul fiecărui produs trebuie calculat printr-un număr cât mai redus de faze, pentru a asigura eficiența calculației.

Obiectivul calculației este produsul, precum și fazele produse de acesta în procesul de fabricație, cheltuielile de producție fiind înregistrate în conturi deschise lunar pe fiecare fază, astfel că la finele perioadei de gestiune, prin cumularea tuturor cheltuielilor, în ultima fază de producție să se obțină costul unitar efectiv al produsului finit.

Faza de fabricație vs faza de calculație – prin definire, faza de fabricație este acea diviziune a procesului tehnologic, delimitată și din punct de vedere organizatoric,în care se execută o anumită operație din lanțul operațiilor succesive de prelucrare a materiei prime iar faza de calculație a costurilor de producție este considerată ca fiind expresia tehnico-economică a fazei de fabricație, fiind caracterizată printr-un anumit specific al formării sau calculației, analizei și controlului costurilor.

Legătura directă dintre fazele de fabricație și cele de calculație este dată de faptul că fazele de fabricație, în calitatea lor de locuri de producție, sunt în același timp și locuri generatoare de cheltuieli și, prin urmare, fiecare fază de fabricație poate fi și o fază de calculație.

Fiind o metodă absorbantă, metoda de calculație pe faze implică aceleași etape succesive de desfășurare a lucrărilor de calculație a costurilor ca și celelalte metode de tip absorbant și anume:

a) colectarea costurilor directe pe faze și a celor indirecte pe sectoare de cheltuieli;

b) repartizarea costurilor indirecte delimitate pe sectoare asupra fazelor de fabricație;

c) stabilirea costului unitar al semifabricatelor și al produselor;

În aplicarea metodei pe faze este necesară soluționarea următoarelor probleme:

– determinarea fazelor de calculație a costurilor;

– stabilirea costului semifabricatelor pe faze;

– repartizarea costurilor de producție pe produsele obținute în aceeași fază;

Delimitarea fazelor de calculație a costurilor se realizează de către organele tehnice și economice din întreprindere, deoarece de secționarea procesului tehnologic depinde delimitarea corectă a costurilor pe purtători de costuri, evaluarea producției neterminate, identificarea pierderilor tehnologice pe faze.

Numărul optim al fazelor de calculație se stabilește fie prin comparație cu întreprinderi ce au aceleași obiect de activitate și proces tehnologic, fie prin observație directă având în vedere următoarele:

Faza de fabricație în calitatea ei de loc de producție în care se execută o anumită operație din lanțul operațiilor succesive de prelucrare a materiei prime este în același timp și loc generator de costuri, deci fiecare fază de fabricație este o fază de calculație.În situația în care în cadrul unui atelier sau secții se desfășoară mai multe faze de fabricație, care nu pot constitui în mod independent câte o fază de calculație a costurilor întrucât nu este eficient sau nu este posibilă delimitarea costurilor pe fiecare fază de calculație reunește mai multe faze de fabricație care se succed în fabricarea produsului.

Secția (atelierul) trebuie să constituie subdiviziunea de bază pentru o calculație pe centre de responsabilitate;

În cadrul secțiilor, liniile tehnologice sau instalațiile complexe pot constitui faze de calculație, dacă rezultă semifabricate sau produse care se deosebesc de celelalte prin destinație, calitate, etc.

Se vor crea faze de calculație distincte pentru fazele tehnologice în urma cărora rezultă un semifabricat ce se prelucrează în continuare sau un produs finit.

Condiția esențială a stabilirii fazelor de calculație a costurilor este că la sfârțitul acestor faze producția obținută să poată să fie măsurată.

Costul fiecărui produs trebuie calculat printr-un număr cât mai redus de faze, pentru a se asigura eficiența calculației

După stabilirea fazelor de calculație, ele se simbolizează după operația efectuată sau cifric pentru diferențiere si ușurarea muncii în procesele de înregistrare, prelucrare și transmitere a datelor privind cheltuielile de producție.

În cazul metodei de calculație pe faze contabilitatea cheltuielilor de producție directe și indirecte se organizează pe faze de calculație, iar în cadrul acestora pe produse sau grupe de produse și pe articole de calculație.Cheltuielile directe (materii prime, salarii directe, contribuții la asigurări și protecția socială aferentă salariilor directe) generată de fabricarea produsului (semifabricatului) în cadrul fazelor pe care le parcurge, se înregistrează în contul 921 ,,Cheltuielile activității de bază” , deschis pe analitice pe fiecare fază de calculație și produs în parte, iar cheltuielile indirecte, commune tuturor produselor obținute în cadrul fazei respective, se vor colecta în contul 923 ,,Cheltuieli indirect de producție” deschis în analitic pe secții, faze de calculație și articole de cheltuieli, grupate pe cele 2 articole de calculație și anume: cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajului și cheltuieli generale ale secției. Aceste cheltuieli urmează a se repartiza cu ocazia calculului costului efectiv, asupra contului 921, analitic pe produse, în raport de anumite baze(criterii) convenționale de repartizare.

În contul 924,, Cheltuieli generale de administrație” se vor colecta pe feluri cheltuielile de administrație și conducere a întreprinderii comune tuturor fazelor( produselor ), dupa care urmează a se repartiza în contul 921.

În cazul producției de masă, căreia îi este specific faptul că produsul finit rezultă din transformarea unor materiale inițiale în cadrul unor procese de prelucrare și manipulațiuni conexe, cheltuielile de producție sunt legate, ca și producția, de aceste procese sau stadii de prelucrare. În

2.5 Calculația costurilor în metoda pe comenzi

2.6 Metoda tarif-oră-mașină(T.H.M)

CAPITOLUL3 : STUDIU DE CAZ

CAPITOLUL 4 :CONCLUZII

D. Metodele de conducere a contabilităĠii analitice a bunurilor 3 0. Contabilitatea analitică a bunurilor se poate Ġine pe baza uneia dintre următoarele metode: operativ-contabilă, cantitativ-valorică, global-valorică. M etoda operativ-contabilă se poate aplica pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor úi ambalajelor. M etoda cantitativ-valorică se poate folosi pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor úi ambalajelor. Metoda global-valorică se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a mărfurilor úi ambalajelor din unităĠile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, echipamentelor de protecĠie în folosinĠă, precum úi a altor categorii de bunuri. 31. Metoda operativ-contabilă constă în Ġinerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenĠei cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fiúelor de magazie.

REGISTRUL NUMERELOR DE INVENTAR (Cod 14-2-1)

1. Serveúte ca document de atribuire a numerelor de inventar mijloacelor fixe existente în unitate, în vederea identificării lor. 2 . Se întocmeúte de către compartimentul financiar-contabil prin înregistrarea cronologică a mijloacelor fixe intrate în unitate.

Se poate folosi fie câte un registru pentru fiecare grupă de mijloace fixe, fie un registru pentru mai multe grupe, în funcĠie de numărul mijloacelor fixe existente úi al celor care urmează a intra în unitate. În scopul asigurării controlului asupra existenĠei mijloacelor fixe, se atribuie fiecărui mijloc fix, care constituie obiect de evidenĠă, un număr de inventar în momentul intrării în unitate prin achiziĠionare, construire, confecĠionare, transfer etc. (cu excepĠia celor luate cu chirie), care se consemnează în registrul numerelor de inventar.

BON DE MIȘCARE A MIJLOACELOR FIXE (Cod 14-2-3A)

1. Serveúte ca: – document justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosinĠă ale unităĠii (secĠie, serviciu, brigadă, atelier, unităĠi subordonate etc.); – document de însoĠire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la secĠia sau subunitatea predătoare la cea primitoare; – document justificativ de înregistrare în evidenĠa responsabilului cu mijloacele fixe la locurile de folosinĠăúi în contabilitate. 2 . Se întocmeúte în două exemplare de către persoana desemnată de compartimentul care dispune miúcarea mijloacelor fixe (compartimentul mecanic-úef, energetic-úef, administrativ etc.). 3. Circulă: – la persoana care aprobă miúcarea mijlocului fix în cadrul unităĠii (ambele exemplare); – la secĠia (serviciul, brigada, atelierul, subunitatea) predătoare, pentru semnare de predare de către responsabilul cu mijloacele fixe úi pentru semnare de primire de către delegatul secĠiei, serviciului etc. primitor (ambele exemplare); – la secĠia (serviciul, brigada, atelierul, subunitatea) primitoare (împreună cu mijlocul fix), pentru înregistrarea în evidenĠă la locul de folosinĠă (exemplarul 1); – la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea miúFării mijlocului fix (exemplarul 1). 4. Se arhivează: – la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1); – la secĠia (serviciul, atelierul, subunitatea) predătoare (exemplarul 2). 5. ConĠinutul minimal obligatoriu de informaĠii al formularului este următorul: – denumirea formularului; – numărul documentului; data eliberării (ziua, luna, anul); predător; primitor; – numărul curent; denumirea mijlocului fix úi caracteristicile tehnice; numărul de inventar; bucăĠi; valoarea de inventar; – subunitatea predătoare (secĠie, atelier etc.); numele úi prenumele; semnătura; – subunitatea primitoare (secĠie, atelier etc.); numele úi prenumele; semnătura; – aprobat: data, semnătura.

NOTĂ DE RECEPğIE ùI CONSTATARE DE DIFERENğE (Cod 14-3-1A)

1. a) Serveúte ca: – document pentru recepĠia bunurilor aprovizionate; – document justificativ pentru încărcare în gestiune; – document justificativ de înregistrare în contabilitate. b) Se foloseúte ca document de recepĠie obligatoriu numai în cazul: – bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoĠire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite; – bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare; – bunurilor materiale procurate de la persoane fizice; – bunurilor materiale care sosesc neînsoĠite de documente de livrare; – bunurilor materiale care prezintă diferenĠe la recepĠie; – mărfurilor intrate în gestiunile la care evidenĠa se Ġine la preĠ de vânzare.

c) În alte cazuri decât cele menĠionate la lit. b), recepĠia úi încărcarea în gestiune, după caz, úi înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului de livrare care însoĠHúte transportul (factura, avizul de însoĠire a mărfii etc.). 2 . Se întocmeúte în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepĠiei. În situaĠia în care la recepĠie se constată diferenĠe, Nota de recepĠie úi constatare de diferenĠe se întocmeúte în trei exemplare de către comisia de recepĠie legal constituită. Î n cazul în care bunurile materiale sosesc în tranúe, se întocmeúte câte un formular pentru fiecare tranúă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoĠire a mărfii. D atele de pe verso formularului se completează numai atunci când se constată diferenĠe la recepĠie. 3. Circulă: – la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepĠionate (toate exemplarele); – la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind reglementarea diferenĠelor constatate (toate exemplarele), precum úi pentru înregistrarea în contabilitatea sinteticăúi analitică, ataúată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoĠire a mărfii); – la unitatea furnizoare (exemplarul 2) úi la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite. 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil. 5. ConĠinutul minimal obligatoriu de informaĠii al formularului este următorul: – denumirea unităĠii; – denumirea, numărul úi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului; – numărul facturii/avizului de însoĠire al mărfii etc., după caz; – numărul curent; denumirea bunurilor recepĠionate; U/M; cantitatea conform documentelor însoĠitoare; cantitatea recepĠionată, preĠul unitar de achiziĠie úi valoarea, după caz; – numele, prenumele úi semnătura membrilor comisiei de recepĠie, în condiĠiile în care se face recepĠia mărfii primite direct de la furnizor sau data primirii în gestiune úi semnătura gestionarului în situaĠia în care apar diferenĠe; – preĠul de vânzare úi valoarea la preĠ de vânzare, după caz, pentru unităĠile cu amănuntul. Î n condiĠiile în care nu se înscriu datele valorice în Nota de recepĠie úi constatare de diferenĠe, este obligatoriu ca aceste date să se regăsească într-un alt document justificativ care stă la baza înregistrării în contabilitate a valorii bunurilor.

BON DE PRIMIRE ÎN CONSIGNAğIE (Cod 14-3-2)

1. Serveúte ca: – dovadă de primire/predare a obiectului spre vânzare în consignaĠie; – document de înregistrare în contabilitate. 2 . Se întocmeúte de către unităĠile de consignaĠie în două exemplare. La primirea obiectului se face descrierea caracteristicilor acestuia úi se stabileúte preĠul de vânzare în funcĠie de preĠul de evaluare sau de achiziĠie.

A mbele exemplare sunt semnate de către deponent úi preĠuitor, din care primul exemplar este predat deponentului drept dovadă că a predat obiectul pentru vânzare în regim de consignaĠie. Reducerile de preĠ se calculează pe baza unei declaraĠii semnate de deponent, în care se specifică noul preĠ de evaluare sau de achiziĠie úi se completează rubricile destinate acestei operaĠiuni. R estituirile se fac la cererea deponentului, semnându-se pentru primirea obiectelor restituite. În cazul în care deponentul este plătitor de TVA, mărfurile depuse în consignaĠie sunt însoĠite de avizul de însoĠire a mărfii care va purta menĠiunea: "pentru vânzare în regim de consignaĠie". Unitatea de consignaĠie va face încărcarea în gestiune cu mărfurile primite spre vânzare pe baza facturii primite de la deponent, lunar după ce marfa a fost vândută. E xemplarul al doilea constituie fiúa de evidenĠă pentru înregistrare în contabilitatea unităĠii de consignaĠie. 3. Circulă la: – deponent pentru confirmarea de predare a obiectului pentru vânzare în consignaĠie (exemplarul 1); – la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2). 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2). 5. ConĠinutul minimal obligatoriu de informaĠii al formularului este următorul: – denumirea unităĠii; codul unic de înregistrare; localitatea; judeĠul; – denumirea, numărul úi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului; – numărul curent; denumirea obiectului; descrierea obiectului úi caracteristicile lui; cantitatea depusă; preĠul de evaluare (achiziĠie); comisionul; TVA, după caz; preĠul de vânzare; valoarea totală; – valoarea totală la primire (în cifre úi litere); – semnătura deponentului pentru luarea la cunoútinĠă de instrucĠiunile prevăzute pe verso; – semnătura de primire spre vânzare în consignaĠie; – datele de identificare ale deponentului (numele úi prenumele, adresa, B.I./C.I. – seria, nr., secĠia de poliĠie); – semnătura preĠuitorului, dacă este cazul; – útampila unităĠii; – restituiri (denumirea obiectului, cantitatea restituită, semnătura deponentului, comisionul acordat); – reduceri de preĠ acordate de deponent cf. DeclaraĠiei nr. …… din data de …… (denumirea obiectului, preĠul de evaluare).

BON DE PREDARE, TRANSFER, RESTITUIRE (Cod 14-3-3A)

În cazul utilizării ca bon de predare a produselor finite la depozit 1. Serveúte ca: – document de predare la magazie a produselor finite; – document justificativ pentru încărcare în gestiune;

– document justificativ de înregistrare în evidenĠa magaziei úi în contabilitate; – sursă de date pentru urmărirea realizării producĠiei; – sursă de date pentru calculul úi plata salariilor. 2 . Se întocmeúte în două exemplare, pe măsura predării la magazie a produselor, de Fătre secĠie, atelier etc. D acă operaĠiunile de predare-primire a produselor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de produse finite, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv menĠiunea "primit în timpul inventarierii". 3. Circulă: – la magazia de produse finite, semnându-se de predare de către secĠie (atelier) úi de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare); – la compartimentul C.T.C. pentru efectuarea controlului tehnic de calitate, semnându- se pentru certificarea acestui control (ambele exemplare), după caz; – la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sinteticăúi analitică (exemplarul 1); – la compartimentul care urmăreúte realizarea producĠiei (exemplarul 2). 4. Se arhivează: – la compartimentul financiar-contabil sau persoana care conduce evidenĠa (exemplarul 1); – la compartimentul care urmăreúte realizarea producĠiei (exemplarul 2).

În cazul utilizării ca bon de predare a materialelor refolosibile la magazie 1. Serveúte ca: – document de predare la magazie a materialelor refolosibile rezultate din secĠiile de fabricaĠie principale úi auxiliare; – document justificativ pentru încărcare în gestiune; – document justificativ de înregistrare în contabilitate. 2 . Se întocmeúte în două exemplare, pe măsura predării la magazie a materialelor refolosibile de către secĠii, ateliere etc. úi se semnează de úeful secĠiei care dispune predarea. 3. Circulă: – la magazia de materiale refolosibile, semnându-se de predare de către delegatul secĠiei, atelierului etc. úi de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare); – la compartimentul financiar-contabil sau persoana care conduce evidenĠa, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică úi analitică (exemplarul 1 pentru evidenĠa materialelor úi exemplarul 2 pentru evidenĠa costurilor). 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare).

În cazul utilizării ca bon de predare a semifabricatelor la magazie 1. Serveúte ca: – document de predare la magazie sau între secĠii a semifabricatelor rezultate din producĠie; – document justificativ pentru încărcare în gestiune; – document justificativ de înregistrare în contabilitate; – sursă de date pentru calculul úi plata salariilor.

2. Se întocmeúte în două exemplare, pe măsura predării la magazie a semifabricatelor de către secĠie, atelier etc. Dacă operaĠiunile de predare-primire a semifabricatelor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de semifabricate, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv menĠiunea "primit în timpul inventarierii". 3. Circulă: – la magazia de semifabricate pentru predarea cantităĠilor prevăzute, semnându-se de predare de către delegatul secĠiei care face predarea úi de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare); – la compartimentul C.T.C. pentru efectuarea controlului tehnic de calitate, semnându- se pentru certificarea acestui control (ambele exemplare), după caz; – la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sinteticăúi analitică (exemplarul 1); – la compartimentul care urmăreúte realizarea producĠiei (exemplarul 2). 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare).

În cazul utilizării ca bon de transfer între două gestiuni aflate în incinta unităĠii 1. Serveúte ca: – dispoziĠie de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta în incinta unităĠii; – document justificativ pentru scădere din gestiunea predătorului úi de încărcare în gestiunea primitorului. 2 . Se întocmeúte în două exemplare, pe măsură ce se efectuează transferul, de către persoana care dispune transferul, care semnează la rubrica corespunzătoare. Transferul se efectuează numai între gestiuni din incinta aceleiaúi unităĠi. În cazul gestiunilor dispersate teritorial se întocmeúte Aviz de însoĠire a mărfii (cod 14-3-6A). 3. Circulă: – la magazia predătoare pentru eliberarea cantităĠilor prevăzute, semnându-se de predare de către gestionar (ambele exemplare); – la delegatul magaziei primitoare care semnează de primire pe exemplarul 1 úi reĠine exemplarul 2; – la compartimentul financiar-contabil, ambele exemplare, care, după confruntarea lor, stau la baza efectuării înregistrărilor în evidenĠa magaziilor. 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare).

În cazul utilizării ca bon de restituire 1. Serveúte ca: – dispoziĠie de restituire la magazie a valorilor materiale nefolosite (materiale úi semifabricate) de secĠiile de fabricaĠie principale úi auxiliare; – document justificativ de încărcare în gestiunea primitorului; – document justificativ de înregistrare în contabilitate. 2 . Se întocmeúte în două exemplare, pe măsura restituirii la magazie a valorilor materiale, de persoana care efectuează restituirea (secĠii, ateliere etc.) úi care semnează la rubrica corespunzătoare. Nu se completează rubrica "Unitatea". 3. Circulă:

– la magazie, pentru primirea cantităĠilor restituite, semnându-se de predare de către delegatul secĠiei (atelierului etc.) care face restituirea úi de primire de către gestionar (ambele exemplare); – la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sinteticăúi analitică (exemplarul 1 pentru evidenĠa materialelor, exemplarul 2 pentru evidenĠa costurilor). 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare). 5 . În toate situaĠiile menĠionate, conĠinutul minimal obligatoriu de informaĠii al formularului este următorul: – denumirea unităĠii; – denumirea, numărul úi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului; – predătorul; – primitorul; – numărul comenzii/codul produsului; – numărul curent; denumirea valorilor materiale (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea); U/M; cantitatea; preĠul unitar, valoarea, după caz; – data úi semnătura predătorului úi primitorului.

BON DE CONSUM (Cod 14-3-4A) BON DE CONSUM (colectiv – Cod 14-3-4/aA)

LISTĂ ZILNICĂ DE ALIMENTE (Cod 14-3-4/dA)

1. Serveúte: – la stabilirea meniurilor zilnice; – la calculul alocaĠiei de hranăúi urmărirea încadrării în nivelul acesteia; – ca document pentru eliberarea din magazie a alimentelor necesare pregătirii hranei; – ca document justificativ de înregistrare în contabilitate. 2 . Se întocmeúte în două exemplare de către cantinele de pe lângă instituĠiile publice (învăĠământ, săQătate, asistenĠă socială etc., organizaĠii făUă scop patrimonial finanĠate din alocaĠii bugetare etc.). Documentul se completează de către persoana desemnată de ordonatorul de credite sau conducătorul unităĠii respective, pe baza centralizatorului întocmit pe meniuri. P e faĠa formularului se înscriu meniurile care urmează a fi servite la mesele de dimineaĠă, la ora 10, la prânz, la ora 16 úi seara, precum úi numărul de porĠii necesare. Totodată, se stabileúte situaĠia meselor servite faĠă de efectivul care a servit masa, precum úi suma alocată în ziua respectivă, în funcĠie de efectivul la hranăúi alocaĠie cuvenită, determinându-se în acelaúi timp úi economia sau depăúirea alocaĠiei în ziua respectivăúi cumulat de la începutul anului. Verso-ul formularului este destinat pentru înscrierea datelor privind cantitatea úi felul de alimente solicitate, ale celor eliberate, preĠul unitar úi valoarea acestora. 3. Circulă: – la compartimentul financiar-contabil, pentru calculaĠie úi vizăúi pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sinteticăúi analitică (exemplarul 1); – la persoana autorizată să aprobe eliberarea alimentelor din magazie; – la magazia de alimente, pentru eliberarea cantităĠilor de alimente prevăzute úi semnare de predare de către gestionar, de primire de către bucătar, precum úi de către persoana desemnată să asiste úi să confirme predarea-primirea alimentelor (ambele exemplare); – la blocul alimentar, cantină etc., după caz, pentru urmărirea meniurilor preparate úi a meselor servite (exemplarul 2). 4. Se arhivează: – la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1); – la cantină etc., după caz (exemplarul 2). 5. ConĠinutul minimal obligatoriu de informaĠii al formularului este următorul: – denumirea formularului; – denumirea unităĠii; – efectivul la masă; alocaĠia; drepturile; recapitulaĠia cheltuielilor pentru hrană; porĠiile preparate, distribuite, rămase; – consumul efectiv – lei; – semnături: úef compartiment, aprobat, vizat compartimentul financiar-contabil;

– regimul; efectiv; dimineaĠa; ora 10; prânz; ora 16; seara, după caz; – alimente; numărul documentului; data eliberării (ziua, luna, anul); predătorul; primitorul; – denumirea alimentelor, U/M, codul, cantitatea solicitată, cantitatea eliberată, preĠul unitar, valoarea; – semnături: întocmit, gestionar, bucătar, confirmat, calculat.

DISPOZIğIE DE LIVRARE (Cod 14-3-5A)

1. Serveúte ca: – document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau a altor valori materiale destinate vânzării, a bunurilor cedate cu titlu gratuit sau date pentru stimularea vânzării, după caz; – document justificativ de scădere din gestiunea magaziei predătoare; – document de bază pentru întocmirea avizului de însoĠire a mărfii sau a facturii, după caz; – ca document justificativ de înregistrare în contabilitate. 2. Se întocmeúte în două exemplare de către serviciul desfacere. 3. Circulă: – la magazie, pentru eliberarea produselor, mărfurilor sau a altor valori materiale úi pentru înregistrarea în evidenĠa magaziei, semnându-se de către gestionarul predător pentru cantităĠile livrate (ambele exemplare); – la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea bunurilor livrate în evidenĠele acestuia úi pentru întocmirea avizului de însoĠire a mărfii sau facturii, după caz (exemplarul 2). 4. Se arhivează: – la magazie (exemplarul 1); – la compartimentul desfacere (exemplarul 2) sau compartimentul financiar-contabil, după caz. 5. ConĠinutul minimal obligatoriu de informaĠii al formularului este următorul: – denumirea, numărul úi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului; – denumirea furnizorului; – numărul curent; denumirea produselor; U/M; cantitatea dispusă; cantitatea livrată; preĠul unitar în cazul în care bunurile sunt destinate vânzării; – semnături: întocmit, dispus livrarea, gestionar, primitor.

LISTA DE INVENTARIERE (Cod 14-3-12) úi (Cod 14-3-12/b)

1. Serveúte ca: – document pentru inventarierea bunurilor aflate în gestiunile unităĠii; – document pentru stabilirea lipsurilor úi plusurilor de bunuri (imobilizări, stocuri materiale) úi a altor valori (elemente de trezorerie etc.); – document justificativ de înregistrare în evidenĠa magaziilor (depozitelor) úi în contabilitate a plusurilor úi minusurilor constatate; – document pentru întocmirea registrului-inventar; – document pentru determinarea ajustărilor pentru depreciere/pierdere de valoare; – document centralizator al operaĠiunilor de inventariere.

Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc. aflate în secĠiile de producĠie úi nesupuse prelucrării se înscriu separat în listele de inventariere. Materialele, obiectele de inventar, produsele finite úi ambalajele se înscriu în listele de inventariere pe feluri, indicându-se codul, unitatea de măsură, unii indici calitativi (tărie alcoolică, grad de umiditate la cereale etc.).

3. Circulă: – la comisia de inventariere, pentru stabilirea minusurilor, plusurilor úi a deprecierilor constatate la inventar, precum úi pentru consemnarea în procesul-verbal a rezultatelor inventarierii; – la gestionar, prin semnarea fiecărei file, menĠionând pe ultima filă a listei de inventariere că toate cantităĠile au fost stabilite în prezenĠa sa, că bunurile respective se află în păstrarea úi răspunderea sa; – la compartimentul financiar-contabil, pentru calcularea diferenĠelor valorice úi semnarea listei de inventariere privind exactitatea soldului scriptic, precum úi pentru verificarea calculelor efectuate; – la conducătorul compartimentului financiar-contabil úi la compartimentul juridic, împreună cu procesele-verbale cuprinzând cauzele degradării sau deteriorării bunurilor, inclusiv persoanele vinovate, precum úi cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii pentru avizarea propunerilor făcute de către comisia de inventariere; – la conducătorul unităĠii, împreună cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii, pentru a decide asupra soluĠionării propunerilor făcute; – la unitatea căreia îi aparĠin valorile materiale primite în custodie, pentru prelucrare etc., în scopul comunicării eventualelor nepotriviri (exemplarul 2). 4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.