Metode DE Analiză Si Strategii DE Dezvoltare Durabilă A Turismului. Studiu DE Caz Tara Hategului

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator, Absolventă,

Conf. univ. dr. Constantin VERT Oprinescu Grațiela Adina

2015

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

METODE DE ANALIZĂ ȘI STRATEGII DE DEZVOLTARE DURABILĂ A TURISMULUI.

STUDIU DE CAZ ȚARA HAȚEGULUI

Coordonator, Absolventă,

Conf. univ. dr. Constantin VERT Oprinescu Grațiela Adina

2015

CUPRINS

Turism. Repere teoretice și metodologice

1.1 Definiții

Turismul a devenit o activitate uzuală în viața omului modern, cu implicații pe mai multe planuri (natural, economic, social, cultural, politic). Numeroși cercetători au încercat să găsească indici de măsurare a gradului de dezvoltare turistică și definirea fenomenului turistic. În relația dintre activitățile turistice și mediul înconjurător se produc schimbări în timp și spațiu asupra componentelor mediului prin intermediul infrastructurii și circulației turistice. Turismul joacă un rol important în viața economică și socială, fiind considerat astăzi un domeniu distinct prin conținut său, prin dimensiunea fenomenului, prin formele de manifestare și rolul său (Sochircă, Iațu, și Ciobanu, 2013).

Turismul este domeniul de studiu a mai multor discipline științifice (geografia, economia, sociologia, psihologia, antropologia, etc.), ceea ce a condus la apariția a mai multor interpretări a acestui concept.

Așadar, Wiliam F. Theobald (1998) afirmă că, din punct de vedere etimologic, cuvântul tour provine din limba latină –tornare-, dar și din limba greacă, ce desemnează ideea de cerc – mișcarea în jurul unui punct central sau o axă.

Cuvântul tour, preluat în limba engleză, desemnează o acțiune în cerc. Prin urmare, un tour reprezintă o călătorie dus-întors , iar cel care face călătoria se numește tourist. Preluat în limba franceză, cuvântul tourisme a fost folosit pentru prima data în lucrarea Voyage d’un français en Angleterre a lui G. Simond. Astăzi se utilizează în circulația internatională și, totodată, s-a extins în domeniul activităților economice cu scopul destinderii și al evadării din cotidian, ca urmare a creșterii standardului de viață și a amplificării stresului în rândul populației. (…..MUNTELE, I., IAȚU, C. Geografia turismului: concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală. Iași: Sedcom Libris, 2006) .În vederea clarificării conceptului de turism și-au pus amprenta mai mulți specialiști precum: K.Krapf, J.Krippendorf, R.Baretje, F.W. Ogilvie, A.J. Norval.

Conform Dicționarului Turistic Internațional (1980) afirmă că „turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a țintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale”.

Termenul de turism era inițial folosit pentru a desemna o călătorie de plăcere, de recreere sau în scopul îngrijirii sănătății. Organizația Mondială a Turismului a definit conceptul de turist (citat Muntele și Iațu, 2003, p.11) ca fiind : „… orice persoană care se află în afara reședinței sale curente pentru o durată de cel puțin 24 de ore (sau o noapte) și pentru maximum patru luni din motivele următoare: agrement (vacanțe și week-end-uri), sănătate (termalism, talasoterapie etc.), misiuni sau reuniuni de orice fel (congrese, seminarii, pelerinaje, manifestări sportive etc.), călătorii de afaceri, deplasări profesionale, călătorii școlare etc.” .

UNWTO ( The World Tourism Organisation) a adoptat o nouă definiție pentru termenul turist (citat de Sochircă, Iațu, & Ciobanu, 2013), care „încearcă să țină cont de practicile turistice efective și de necesitatea observației, cunoașterii fenomenului turistic”. Potrivit acestei definiții, Hoerner (1997) evidențiază că turiștii sunt persoanele care „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru (24) de ore, dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizitată” (citat de Sochircă, Iațu, & Ciobanu, 2013).

Turismul constă, așadar, într-o deplasare nedefinitivă a persoanelor în afara locului de reședință, cu o eventuală înnoptare într-o structură de cazare. Potrivit lui Muntele și Iațu, (2003), turismul este definit ca fiind o activitate umană, bazată pe circulația persoanelor în spațiu. “În aceasta constă diferența față de recreere (loisir în franceză) care nu necesită neapărat deplasarea. «A fi turist» și «a practica turismul» este echivalent cu abandonarea temporară a spațiului cotidian de viață în favoarea altui loc, construit pentru și de către turiști, consacrat exclusiv odihnei. Turismul întreține astfel raporturi privilegiate cu spațiul (…)„ (Muntele și Iațu, 2003, p. 11).

Pearce ( 1993, citat de Nedelcu, 2011, p. 20) afirmă că turismul cuprinde totalitatea relațiilor și fenomenelor ce se realizează în urma desfășurării călătoriilor și sejurului nedefinitiv al indivizilor, în special pentru a se recrea sau a se destinde.

Dezvoltarea geografiei turismului s-a desfășurat sub semnul unei necesități, ca urmare a generării și optimizării fluxurilor și activităților turistice, ceea ce a determinat o analiză științifică și empirică a aspectelor spațiale și funcționale a fenomenului turistic. Sub raportul genezei, repartiției și consumului produsului turistic, al impactului fenomenului turistic asupra peisajului, C. Swizewski și D. Oancea (citat de Bacal și Cocoș, 2012) afirmă că geografia studiază turismul ca un fenomen social-economic pe baza relațiilor interdependente dintre mediul geografic și societate. Așadar, rolul geografiei turismului se afirmă prin conturarea fenomenului turistic, în evidența cauzelor obiective, ce definesc repartiția teritorială a acestor fenomene.

(http://www.ase.md/files/catedre/geo/bacal_geoturism.pdf)

(http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/22.-p.134-140.pdf)

1.2 Conținut

Alți termeni importanți în geografia turismului care definesc sfera turismului sunt: potențial turistic, patrimoniul turistic, infrastructura turistică, fondul turistic, resursele turistice, oferta și cererea turistică, piața turistică, produsul turistic, balanța turistică, fluxul turistic.

Potențialul turistic al unui teritoriu este alcătuit din potențialul natural și antropic (Fig.1.), implicând o serie de posibilități de valorificare cu ajutorul activităților de profil (Dezsi, 2006). Potrivit formulei, ( Cocean P., 1999 citat de Nedelcu A., 2011, p. 26) potențialul turistic se exprimă prin suma fondului turistic și a bazei tehnico- materială. Potențialul turistic reprezintă elementul principal în conturerea turismului în spațiu, infrastructura turistică este definită prin susținerea capacităților receptoare și a consumul turistic, iar rețeaua de comunicații constituie elementul permisiv, de accesibilitate. Pe piața turistică, potențialul turistic se manifestă prin servicii turistice și produse turistice .

Fig.1. Structura potențialului turistic (după Dinu, 2005)

Patrimoniul turistic sau oferta turistică reală este alcătuită din potențialul turistic, infrastructura turistică și infrastructura generală (Dinu, 2005).

Infrastructura turistică (baza tehnico-materială) cuprinde “totalitatea capacităților de cazare și alimentație publică, mijloacele de agrement și tratament, rețeaua de servicii aferente turismului, infrastructura tehnică, serviciile medico-sanitare, poștale, bancare etc.” (Nedelcu, 2011, p. 25). Situația curentă a infrastructurii turistice răsfrânge și determină nivelul de dezvoltare a circulației turistice într-un anumit teritoriu .

Fondul turistic cuprinde ansamblul de elemente cu atracție turistică dintr-un teritoriu. Pentru ca turismul să existe este obligatoriu prezența obiectivelor turistice (Dinu, 2005).

Resursele turistice reprezintă “elementele atractive naturale și antropice cu posibilități de valorificare prin turism”. Resursele turistice vizează atât elementele turistice care se pot vizita, cât și cele care sunt destinate consumului ca „materie primă” (Dinu, 2005, p. 44).

Oferta turistică cuprinde totalitatea obiectivelor care ajută la îndeplinirea actului turistic. Oferta turistică joacă un rol important ,deoarece cu cât este mai diversificată , cu atât va crește numărul de turiști în acel spațiu. Oferta turistică este formată din totalitatea obiectivelor naturale și antropice ce definesc oferta turistică primară și infrastructura turistică ce reprezintă oferta turistică secundară. Aceste două tipuri alcătuiesc oferta turistică potențială a unui spațiu. Din oferta turistică pontențială poate să rezulte oferta turistică reală doar dacă se execută actul turistic .

Cererea turistică implică totalitatea preferințelelor turiștilor în vederea consumului turistic. Între cerere și ofertă există relații de interdependență. O ofertă rigidă estompează evoluția ei în același timp cu flexibilitatea cererii. Pot apărea situații de dezichilibru pe piața turistică, atunci când oferta nu face față necesităților cererii sau când oferta depășeste cerințele cererii .

Piața turistică este locul unde se întâlnește cererea cu oferta turistică. Piața turistică poate fi într-o situație favorabilă (atunci când intrările sunt mai mari decât ieșirile), într-o situație echilibrată (când intrările sunt egale cu numărul de ieșiri) sau într-o situație nefavorabilă (atunci când numărul de intrări este mai mic decât numărul de ieșiri).

Produsul turistic are în componență ansamblul de bunuri și servicii ce sunt destinate turiștilor în aria receptoare.

Balanța turistică reprezintă “raportul dintre numărul de sosiri și plecări dintr-un anumit loc”. Balanța turistică definește locul, din punct de vedere turistic, ca loc care emite sau ca loc de recepție.

Ultima noțiune ce ajută la definirea sferei turismului este fluxul turistic. Așadar, fluxul turistic este “un element dinamic al structurii turistice ce reflectă raportul dintre numărul de turiști care se deplasează între aria de emitență și aria de recepție și invers”.

Toate aceste concepte mă vor ajuta în operarea corectă a temei de licență.

1.3 Metode de analiză a fenomenului turistic

1.4 Stategii de dezvoltare turistică durabilă

Totalitatatea elementelor și metodelor de dezvoltare socio-economică, care se bazează pe susținerea unui echilibru între sistemele socio-economice și elementele capitalului natural definește conceptul de dezvoltare durabilă. Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul “Viitorul nostru comun”, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland oferă o definiție explicită asupra acestei noțiuni ( citat de Pop, 2008, p. 25): “dezvoltarea durabilă este aceea dezvoltare care corespunde necesităților prezentului fără să compromită abilitatea generațiilor viitoare de a-și satisfice propriile cerințe”. Noțiunea de dezvoltare durabilă pentru turism, a fost definite și de economistul Malaska. El consideră că dezvoltarea umană reprezintă ecologia durabilă aflată în relație cu mediul înconjurător, “dacă intervențiile și efectele impuse de activitățile umane (…) nu altetrează rata schimbării naturii și ecosistemelor într-un fel incontrolabil de natură sau într-o formă ireversibilă din punct de vedere al generațiilor viitoare.”.

Fig. x. Modelul conceptual al relațiilor componentelor dezvoltării durabile ( după Pop., 2008)

Dezvoltarea turismului durabil implică și satisfacerea nevoilor a unei mase mari de turiști prezenți într-un spațiu, dar în același timp implică protejarea și sporirea șanselor și oportunităților pentru viitor. Scopul dezvoltării unui turism durabil poate conduce la acțiuni precum creșterea veniturilor, diversificarea și integrarea activităților, controlul, finanțarea și zonarea dezvoltării (din punct de vedere economic), acțiuni cu scopuri sociale ce implică scăderea gradului de sărăcie și a distribuției inegale a veniturilor, protecția patrimoniului socio- cultural băștinaș, participarea activă a comunităților locale, ori acțiuni cu scopuri ecologice cum ar fi : protejarea funcțiilor ecoturismelor, conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității.

Stategia de dezvoltare constituie un instrument de planificare pe termen scurt, mediu și lung, ce implică o viziune de dezvoltare realistă și realizabilă prin îndeplinirea obiectivelor și măsurilor realizate în urma analizei situației existente. Strategia se bazează pe principiile dezvoltării durabile a unei comunități sau regiuni, oferind generațiilor următoare posibilitatea afirmării propriilor obiective de dezvoltare .

Strategiile de dezvoltare durabilă , atât la nivel național cât și la nivel regional, trebuie să se concentreze asupra următoarelor obiective : realizarea creșterii economice, susținerea unei evoluții demografice de lungă durată, scăderea dependenței de sursele clasice de energie, iar în același timp să se introducă noi surse de energie regenerabile și nepoluante, conservarea bazei de resurse economice și extinderea ei prin identificarea de noi resurse, etc .

(http://academiacomerciala.ro/concurs/2012/102/106/publicatii/Strategia%20dezvoltarii%20durabile%20a%20sectorului%20turistic.pdf)

Tara Hategului- așezare geografică

2.1. Poziția geografică

Țara Hațegului se afirmă ca fiind una din cele mai importante vetre de civilizație în cadrul spațiului românesc, fiind situată în partea de sud-vest al Transilvaniei, județul Hunedoara. Se află la contactul dintre Banat, și Oltenia, corespunzând bazinului superior al Streiului, la confluența Streiului cu Râul Mare. Spațiul hațegan oferă o poziție geostrategică reprezentativă, făcând conexiunea între zona intracarpatică și celelalte zone, prin Poarta de Fier al Transilvaniei se trece în culoarul Timiș-Cerna spre Caransebeș, pe valea Streiului se face conexiunea cu zona nordică a Mureșului, iar prin pasul Merișor spre Petroșani. Din punct de vedere al coordonatelor geografice se situează în aproprierea intersecției paralelei de 45° 35’ latitudine nordică cu meridianul de 22° 55` longitudine estică .

2.2. Localizarea geografică

În ceea ce privește delimitarea arealului, se remarcă faptulul că actualul hotar al Țării Hațegului nu coincide cu străvechiul teritoriu omonim. Potrivit istoricilor, etnologilor și lingviștilor, dimensiunea teritorială a Țării Hațegului era mult mai mare decât cele ale depresiunii, cuprinzând Valea Jiului în totalitate, culoarul Streiului până spre Călan, Ținutul Pădurenilor cu partea sud- estică a regiunii și culoarul superior al Bistrei.

În prezent, din punct de vedere geografic limita nordică urmărește linia depresiunii, după care între Vârfu Ferigosului și Vârfu Văratecu, limita se întreaptă pe versantul dinspre depresiune. Din Vârfu Văratec spre est urmărește aliamentul dealurilor Mălăiescu, Boița, Obârșia, Făgădău până la râul Strei, fiind mărginit la nord de localitatea Covragiu și la sud de localitatea Bucium Orlea. Totodată, are în componența spațiului hațegan și bazinul râului Silvaș cu cele două sate ale sale, Silvașul de Sus și Silvașul de Jos.

Munții Orăștiei reprezintă limita nord-estică a Țării Hategului, desprinzând Platforma Luncanilor de spațiul hațegan, pe traseul Vârfu Crucii, Culmea Bârnei, Valea Luncanilor, Valea Morii, Dealu Rotunda, urmând apoi traseul prin Chicera Izvorului, Vârful Rudei, Vârful Jigorul Mare până la Pasul Merișor. În ceea ce privește culoarul Băniței, există câteva controverse despre acest sector, deoarece din punct de vedere geomorfologic culoarul face parte din depresiunea Hațegului, dar din punct de vedere administrativ aparține municipiului Petroșani din Valea Jiului. Bazinul hidrografic al Steiului și cel a Jiului constituie limita sudică a Țării Hațegului, urmăriind aliamentul Bulzului, Micușa, Paltina (în Munții Godeanu). Drăgșanu, Custura, Pilugu Mare, Tulișa, Creasta Muncelului, Culmea Babii (în Munții Retezat). Limita vestică este dată de Vârfu Moraru ( 2284), pornind de la izvoarele Pârâului Bran, prin Vârfu Branu și Valea Găurii în Munții Godeanu, trecând apoi în Munții Țarcu prin Vârfu Custurii, Vârfu Pietrii, Muntele Scărișoara, ajugând până la Poarta de Fier a Transilvaniei. Se continuă spre limita nordică pe aliamentul Dealu Mare, Dealu Florușu, Muchea Carpenului, Vârful Ocoalelor.

Țara Hategului are în componența sa 80 de de așezări, dintre care doar un oraș (Hațeg), desfăsurându-se pe o suprafață de 1450 km2 . În componența Țării Hategului fac parte 11 unități administrative, și anume : orașul Hațeg, comunele Baru, Densuș, Pui, Răchitova, Râu de Mori, Sarmisegetusa, Sălașul de Sus, Sântămărie-Orlea, Totești și Unirea .

2.3 Limite si vecini

Fig.1. Poziția geografică și limitele Țării Hațegului ( Oprinescu, 2016)

În sud , Țara Hategului este împrejmuită de Munții Retezat. În partea de est și nord –est întâlnim Munții Șureanu; în partea de nord și nord-vest este înconjurată de Munții Poiana Ruscă, iar în partea de vest de Munții Țarcu .

2.4 Conceptul de țară.

Conceptul de “țară” provine din cuvântul francez “pays”, întemeiat de către Paul Vidal de la Blache, părintele Geografiei Regionale. Noțiunea de „țară” provine din latinescu “terra” (pământ, ținut), având noi conotații de-a lungul timpului.

(http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2010/geografie/Ianas_Ana_Neli_RO.pdf)

Noțiunea de “țară” din punct de vedere a dimensiunii geografice este privit sub aspectul unor comunități social- politice și istorice unitare, în cadrul unor unități morfo-teritoriale de tip depresionar, individualizate prin unitatea de neam, limbă, obiceiuri, concepții, credințe, rituri, port popular, ocupații, arhitectură rurală etc.

(https://issuu.com/apirhd/docs/geografii_identitare_identitati_cul )

Conform numeroaselor studii realizate de geografi, istorici, etnologi și lingviști, apelativul de țară face trimitere la ideea de regiune joasă cu un potențial favorabil practicării agriculturii, mai ales cele cerealiere. Din punct de vedere natural, funcțional, administrativ, socio-cultural, etnic , spațiul hațegan îndeplinește toate cerințele în asumarea apelativului de “țară”. Din punct de vedere natural are un caracter neted, depresiunea fiind împrejmuită de zone muntoase. Din punct de vedere funcțional, în șesul depresionar găsim cultura cerealelor urmată apoi de prezența unor activități pastorale și, totodată, dezvoltarea unor funcții turistice aflate la contactul zonei depresionare cu zonele montane. Administrativ, întregul spațiu hațegan a fost tratat de-a lungul anilor ca un spațiu unitar (cnezat, comitat, district, raion). Din punct de vedere socio-cultural, interdependența dintre șesul depresionar și zonele înalte a condus la relații complexe, conturând ideea de unitate. Etnic vorbind, omogenitatea etnică românească împreună cu câteva elemente maghiare conturează imaginea Țării Hațegului .

Referințe bibliografice

Potențialul turistic natural

4.1. Geologia

Țara Hațegului are în componență o structură complexă din punct de vedere geologic. În spațiul montan întâlnim șisturi cristaline cu intruziuni de granite, gnaise și granodiorite, iar în bazinul depresionar găsim roci sedimentare alcătuite din calcare, microconglomerate și gresii, peste care găsim depozite paleogene și neogene. În urma consultării hărților topografice, am constatat că rocile sedimentare au constituit un element favoriabil în poziționarea așezărilor în șesul depresionar, precum și dezvoltarea economică a zonei.

Potențialul turistic al elementelor geologice sunt reliefate și valorificate prin prezența majoră a rezervațiilor din cadrul Țării Hațegului asupra cărora se va reveni într-un alt capitol dedicat ofertei turistice.

4.2. Caracteristicile reliefului

Depresiunea Hațegului se prezintă ca fiind un golf depresionar , împrejmuită de munți. Țara Hațegului se poziționează la sud de aliamentul Hațeg- Subcetate, pe direcția vest- est. Relieful depresiunii se diferențiază prin prezența piemonturilor de eroziune și acumulare: muncei și dealuri, respectiv câmpie piemontană și conuri de dejecție. Prezența rețelei hidrografice a favorizat crearea acestor forme de pe versanții nordici ai munților Retezat și Țarcu . Prin faptul că depresiunea este străbătută de o multitudine de râuri ce iși au originea în circurile glaciare , explică cantitatea mare de aluviuni transportate, precum și instalarea și extinderea câmpiei piemontane, ca urmare a debitelor mari ale râurilor.

În urma diferențelor de ordin morfologic, în Țara Hațegului întalnim următoarele unități de relief dispuse în trepte concentrice:

Munceii, reprezintă treapta de relief înaltă a depresiunii, creată în urma fragmentării unui piemont de eroziune. Munceii sunt situați la baza munților, reprezentate de șirul de înălțimi care delimitează depresiunea. Din punct de vedere morfologic, munceii se împart ca urmare a variației tipurilor de roci, în două subunități : subunitatea munceilor de vest, nord- est și estul depresiunii și subunitatea munceilor din sudul depresiunii.

Dealurile formează treapta de relief mijlocie a depresiunii, create în urma fragmentării unui piemont de eroziune. Această unitate de relief face legătura între zona joasă a depresiunii și muncei. După trăsăturile morfologice, dealurile se constituie din două subunități: dealurile din vestul , nordul și nord- estul depresiunii și dealuri din partea centrală a depresiunii.

Câmpia piemontană înaltă constituie o suprafață de eroziune redusă spre ușor redusă, reprezentând zona estică al treptei de relief joase a depresiunii. Câmpia piemontană înaltă are în componență alte trei subunități : șesul piemontan al văii Sălașului și a văii Nucșoarei, șesul piemontan al văii Paroșului și al Râului Alb, șesul piemontan al Râului Bărbat.

Câmpia piemontană joasă reprezintă zona vestică al treptei de relief joase, fiind cel mai coborât sector al depresiunii , compus din conurile de dejecție și din șesul aluvial inundabil. Este formată din două subunități cu morfologie diferită: câmpia piemontană joasă și șesul aluvial inundabil.

Constatăm că relieful poate să constituie un element favorabil sau restrictiv pentru activitatea turistică. Munții ce înconjoară depresiunea acționează ca bariere orografice, determinând o climă favorabilă desfășurării activităților turistice. Favorabilitatea este dată de atractivitatea zonelor muntoase ce se impun prin dimensiunile acesteia față de zona depresionară. Altitudinea mică în șesul depresionar a favorizat concentrarea populației în acest perimetru, implicit și la dezvoltarea activităților economice. Accesibilitatea zonei depresionare a condus la trasarea celor mai multe căi de comunicație, în special în transarea arterelor principale si evidențierea circulației turistice.

Hidrografia

Rețeaua hidrografică este bogată datorită prezenței ramei muntoase, ce parcurge șesul depresionar, susținând aproape în totalitate alimentarea râurilor. Principalul râu colector din această zonă este râul Strei, ce izvorăște din Munții Șureanu cu o lungime de 89 de km, aparținând bazinului hidrografic Mureș. Afluenții râului Strei sunt : Râul Bărbat cu o lungime de 28 de km, împreună cu Galbena și Sibișel; Râul Mare cu o lungime de 62 de km, fomat la confluența Lăpușnicul Mare cu Râul Șes, Pârâul Izvorului, Pârâul Rușor și văile Rușor și Șerel. Lacurile naturale sunt reprezentante de multitudinea lacurilor de origine glaciară din detrimetrul Munților Retezat, cele mai importante fiind lacul Bucura ( cel mai mare lac glaciar din România – 10,8 ha) și Zănoaga ( cel mai adânc lac din România – 29m) și lacul Tăul Custurii care se află la cea mai mare altitudine din Munții Retezat (2270 m).

Fig. X. Lacul Bucura (stânga), Lacul Zănoaga (dreapta)

Cele de natură antropică sunt reprezentate de cele trei lacuri de acumulare din complexul hidroenergetic de pe Râul Mare. Amplasarea lacurilor de acumulare de pe Râul Mare au o importanță deosebită, având un dublu rol, atât din punct de vedere industrial, cât și turistic (practicarea pescuitului sportiv). Acestea au fost create ca urmare prezenței rețelei hidrografice bogate. Remarcăm astfel, că din punct de vedere al utilizării resurselor de apă s-a conturat și practici tradiționale cum ar fi: plutăritul , jogăritul, piuăritul, morăritul, vâltoritul, cât și cele actuale, prin prezența amenajărilor hidrotehnice.

Rețeaua hidrografică impusă de relief, poate constitui de asemenea un element de favorabilitate sau de restricție pentru activitățiile turistice. Favorabilitatea este dată de bogăția rețelei evidențiată prin amenajări hidrotehnice. Rețeaua hidrografică bogată pe întregul spațiu hațegan a determinat distribuția spațială a așezărilor pe întregul petrimetru. Restrictivitatea este dată de procesele naturale ce se resfrâng asupra activităților turistice. Un exemplu clar pentru zona de studiu a reprezentat unitățiile de cazare situate în comuna Râu de Mori, ce au avut de suferit în urma inundaților , implicit a condus și la scăderea fluxurilor turistice , mai ales în sezonul de primăvară.

Potențialul climatic

Factorii climatici au un rol important în dezvoltarea turismului , dar în același timp pot restrânge activitățile turistice. De aceea clima trebuie privită, din punct de vedere al potențialului turistic, ca și factor de peisaj, dar și ca efect asupra organismului uman. (Dinu, 2005)

Clima Țării Hațegului este temperat continental, de tip carpatic, cu caracteristici climatice influențate de legea etajării altitudinale și de dispunerea lanțului muntos și a culoarelor de vale, ce determină creearea unor peisaje rurale diferite în spațiul hațegan. Temperatura medie anuală se întregistrează între 8-9° C în câmpia piemontană, între 6-8°C în zona dealurilor și munceilor și în zonele muntoase între 0°C și -2°C. Valorile medii ale lunilor de iarnă se înregistrează între 0,6°C și -2,6°C. Media lunii martie prezintă oscilații, datorită creșterii radiației solare, ajungând la 4,7°C, apoi la 9,1°C în luna aprilie, pentru ca la finalul primăverii să înregistree temperaturi ce depășesc 13°C. Cele mai călduroase luni ale verii rămân lunile iulie și august (16,6°C, respectiv 16,8°C). În timpul anotimpului de toamnă, ca urmare a scăderii numărului de ore ziua, a condus implicit și la scăderea temperaturii, întregistrându-se 13,7°C în septembrie, 8,8°C în octombrie și 4,1°C .

Prezența parcurilor și rezervațiilor în detrimetrul Țării Hațegului constituie adevărate atracții turistice, de aceea este necesar cunoașterea perioadelor în care se înregistrează valori de temperatură “fiziolog active” pentru vegetație. Așadar, se înregistrează 218 zile cu temperaturi medii de peste 5°C, iar numărul de zile cu temperaturi peste 10°C este de 155 de zile ( în perioada 28 aprilie-1 octombrie). Temperaturi mai mult de 25°C sunt mai reduse (20 de zile).

Depresiunea Hațegului se confruntă cu apariția inversiunilor termice în sezonul rece, ceea ce pot determina înghețuri timpurii sau târzii, dar și prezența unor amplitudini mari. Aceste fenomene pot afecta culturile din șesul depresionar . În zona înaltă, amplitudinea termică medie este între 16°-17° C, în timp ce în zona joasă avem amplitudine mai mare (20°-21°C).

Alți parametri ce ne oferă date despre potențialul climatic al spațiului hațegan, sunt umezeala relativă a aerului și nebulozitatea. Primul parametru reprezintă cel mai bun indicator al stării hidrometrice a aerului, întregistrând cele mai mari valori în perioada de iarnă (90%), în timp ce în anotimpul de vară sunt mai reduse (72%). Nebulozitatea este mult mai mare în zona munților ,față de șesul depresionar. Așadar, numărul de zile cu soare se întregistrează între 80-100 zile, în timp ce numărul de zile cu cer noros este mult mai mare (160-180 de zile).

Regimul precipitațiile în spațiul hațegan este cuprins între 700-900 mm anual în depresiune și 1000- 1400 mm în zona montană. Repartiția cantității medii anuale ale precipitațiilor este inegală spațial, datorită factorilor locali ce intervin în acestă zonă ( poziția reliefului în calea maselor de aer umed din vest și masivitatea distinctă a munților). Numărul zilelor cu precipitații solide în Țara Hațegului se înregistrează în jur de 75-80 de zile pe an în zona muntoasă, iar în depresiune între 25-30 de zile. . Stratul de zăpadă persistă mai mult în zonele înalte (150-160 de zile pe an ), în timp ce în zona depresionară se înregistrează 55-60 de zile pe an. (Enciclopedia Geografică a României, 1982, pag. 519)

Concluzionăm că potențialul climatic al Țării Hațegului este favorabilă practicării a mai multor forme de turism în șesul depresionar, în timp ce în zona montană sunt mult mai restrânse.

Învelișul biotic

Țara Hațegului se mândrește cu un potențial deosebit al învelișului biotic, cu un cumul mare de specii de plante și animale. Potrivit distribuției teritoriale, peste 90% din spațiul hațegan este cuprins în zonă protejată, la care se suprapun două situri Natura 2000 ( SPA și CI). Evaluarea biodiversității Țării Hațegului s-a realizat în urma studiilor de specialitate. Protejarea și conservarea acestei zone, precum și păstrarea unui echilibru ecologic, constituie un element primar pentru dezvolarea durabilă. Ariile naturale reprezintă un potențial deosebit pentru dezvoltarea turismului în zonă, datorată frumuseții peisajului și prin importanța lor științifică.

Apariția rețelei Natura 2000 și includerea Țării Hategului în cadrul acesteia a condus la avantaje deosebite în promovarea și creșterea economică a zonei. Așadar, prin câștigarea statutului de sit Natura 2000 însemnă în primul rând recunoaștere pe plan european, realizarea unui brand ce poate conduce la promovarea zonei împreună cu produsele și serviciile locale, precum și creșterea circulației turistice. Prin programul Natura 2000 se sprijină practicile tradiționale propice biodiversității zonei , care poate deveni mult mai profitabile în urma accesării fondurilor europene. Totodată, locuitorii din zonele ariilor protejate își pot deschide mici afaceri cu produse locale tradiționale ce pot fi susținute pe piață.

Siturile de importanță Comunitară (Sites of Community Interest- SCI) se declară pentru conservarea și protejarea speciilor și zonelor de interes comunitar până la acceptarea acestora ca și arii speciale de conservare de către Uniunea Europeană.

Siturile de protecție avifaunistică se declară cu scopul de a conserva și protejarea în bune condiții de conservare a speciilor de păsări sau pentru readucerea la bune condiții de conservare acolo unde este nevoie. (Stanciu și Florescu, 2009).

4.5.1. Vegetația

Cele mai multe studii științifice s-au realizat în cadrul zonelor montane unde remarcăm că vegetația prezintă o etajare alitudinală. Biodiversitatea Țării Hațegului corespunde direct cu zonele de vegetație ce sunt prezentate sub formă de amfiteatru, din cauza reliefului de depresiune (Andrășanu et all, 2005). Astfel, remarcăm prezența a mai multor centuri de vegetație începând din zona montană, până în șesul depresionar, împreună cu habitatele speciale ce corespund fiecăreia. Potrivit lui Ș. Csuros (1971), vegetația este reprezentată de etajul pădurilor mixte, etajul pădurilor de fag, etajul pădurilor de molid, etajul alpin inferior și superior. Această clasificare se pretează pentru întrega suprafață a spațiului hațegan. În cadrul Planului de Management al Parcului Grădiștea Muncelului- Cioclovina s-a inițiat o altă clasificare în stabilirea vegetației din nord- estul spațiului hațegan ( predomină făgete pur montane și cele de dealuri).

Etajul pădurilor mixte se află la o altitudine cuprinsă între 300-500m , practic zonele submontane ale depresiunii Hațegului și etajul pădurilor de stejar și gorun până la 700 m. Astăzi, în acest etaj mai întalnim pâlcuri de pădure, deoarece locuitorii au început să defrișeze pentru ca să-și extindă terenurile agricole și suprafețele furajere și, totodată pentru dezvoltarea rețelelor de așezări. În partea inferioară a dealurilor piemontane și pe interfluviile larg dezvoltate întâlnim cultura cerealelor și pomicultura. Etajul pădurilor mixte este reprezentate de specii termofile arborescente: gorunul, cer, nuc, corn, jugastru, călin și liliac, precum și o multitudine de plante ierboase termofile: sglăvocul, joiana, sânzăienele, bărbișoara, trifoiul iepuresc, chimionul porcului, pelin nemirositor, păiuș etc. Pe lângă pomi fructiferi se mai găsește castanul bun, plătica și arborele de lalea. Identificăm tufișe de catină mica, trestioara, busuiocul cerbilor, coada calului pe aluviunile de pietriș din albia râurilor ce se varsă în râul Strei sau Râul Mare. Pe spațiile cu solul degradat pietros întâlnim cimbrișor, trifoi alb și roșu, aglică, scaiul dracului, garofița, trandafirul de câmp etc. Pâlcurile de pin silvestru de pe valea Râului Mare și a Râului bărbat , trebuie considerate ca fiind reclite din pădurile finiglaciare de pin.

Etajul padurilor de fag se întinde la altitudini de peste 700 m, mai exact între 700-1200 m , alcătuind întinse masive păduroase. Menționăm că în cadrul etajului de fag găsim și subarbuști cum ar fi: alunul, agrișul de munte, coacăzul de munte, socul etc. Sratul ierbus al pădurilor de fag este reprezentat de ochiul boului, iarba bălții, susaiul de munte, endemism carpatic, cucota, coada cocoșului, pufulița, vulturica, crucea pământului,firuța etc.

Etajul pădurilor de molid se găsește la altitudini de peste 1300 m. Condițiile climatice favorizează dezvoltarea molidului, limitând concurența dintre fag și brad. În pădurile de molid s-au dezvoltat și unele speci cu frunze căzătoare, care au o mare putere de adaptabilitate ecologică cum ar fi mesteacănul, scorușul de munte, plop tremurător, paltin de munte.

Zona alpină este alcătuită din etajul subalpin și alpin propriu zic, la o altitudine de peste 1800m. Etajul subalpin se remarcă prin numărul impresionant de tufărișelor de jnepeni, care acoperă suprafețe mari desupra limitei pădurilor, dar și jnepeniș cu zâmbrul. Apar și tufărișuri pitice cum ar fi coacăzul de munte, tufărișurile sempervirescente ale smirdarului (reprezentând una din cele mai frumoase și atractive elemente ornamentale ale peisajului alpin), afin, azalee pitică și mulți licheni. Etajul alpin propriu-zis este reprezentat de tufărișuri scunde, alcătuite de azaleea pitică și pajiștile alpine dominate de iarba vântului.

Menționăm, că în Parcul Național Retezat, dar și în Parcul Natural Grădiștea-Muncelului- Cioclovina remarcăm numeroase și diversificate specii de floră de interes științific, numeroase specii endemice ce sunt protejate prin lege (floare de colț). Specific luncilor și mlaștinilor este vegetația azonală.

Fauna

Fauna zonei hațegane corespunde cu etajele de vegetație. Multe specii beneficiază de protecție. Așadar întâlnim în etajul pădurilor mixte, specii de păsări, unele dintre ele fiind specii migratoare, cum ar fi pupăza, privighetoarea mare și mică, silvia cu cap negru, diferete specii de ciocănitoare, botgrosul, presura, precum și mamifere. În zona făgetelor, fauna este bogată, reprezentată de mamifere (urs, lup, vulpe, mistreț, râs, etc. ) și o mulțime de rozătoare, precum și specii nevertebrate. Fauna pădurilor rășinoase este reprezentată de mamifere, însă predomină în acest biotop păsările (cocoșul de munte, cucuvea, corbul, vânturelul roșu etc.). Fauna alpină este adaptată la condiții precare, reprezentată de reptile (șopârlă de munte, vipera comună, șarpele lui Esculap). Specific zonei alpine, este capra neagră, fiind protejată prin lege. Tot în acest zona alpină găsim specii de păsări cum ar fi: zăganul, acvila de munte, potârnichea, ploierul de munte etc. Și în ultimul rând, vom menționa fauna apelor de munte, unde întâlnim păstrăvul ca fiind singura specie de pește în apele glaciare, iar în apele curgătoare găsim pe lângă specia de păstrăv și lipan, moioagă, boieșteanul, scobar, hrean etc.

În peșterile din Parcul Național Grădiștea Muncelului- Cioclovina au fost identificate mai multe specii de lilieci, dintre care: liliacul pitic, liliacul mare cu potcoavă

Putem menționa că Țara Hațegului dispune de un potențial deosebit. Vegetația și fauna bogată din împrejurimea șesului depresionar alături de relieful impunător, oferă turiștilor peisaje de neuitat.

(http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patz_tara_hateg/etapa1/tara_hateg_etapa1.pdf )

http://www.gradiste.ro/static/Plan%20de%20Management%20PNGM-C.pdf

Forme de ocrotire și conservare a mediului

Protecția si conservarea mediului se evidențiază ca fiind o activitate dinstictă, ce implică colaborarea specialiștilor din domenii diferite. Această acțiune se poate vedea a fi eficientă numai dacă se creează condiții de asigurare a cadrului de deșfăsurare juridico-administrativ corespunzător, care să impună organizarea administrativă, prezența unor resurse economice, un suport legislativ eficient și nu în ultimul rând o activitate de educație cetățenească care să sporească ideea de protecție și conservare a mediului. Economia turismului Carmen Boghean

Pentru realizarea unui turism durabil eficient, trebuie luate în considerare trei obiective principale, și anume: obiectivul economic (important în identificarea, valorificarea și creșterea gradului de exploatare a resurselor turistice), obiectivul social ( esențial prin creșterea numărului de populație, sporirea gradului de ocupare a forței de muncă, susținerea practicării a unor meserii tradiționale specifice zonei și atragerea populației în domeniul turismului) și obiectivul ecologic (semnificativ pentru evitarea degradării mediului și, totodată, evitarea poluării, politici care să asigure o exploatare corectă și echilibrată pe termen îndelungat a resurselor turistice). Potrivit acestor obiective, s-au realizat și s-au adoptat planuri naționale de dezvoltare a turismului, cu rolul de a asigura conjungarea experienței și pozițiilor principalilor agenți economici: organizațiile private, administrație publică, asociații și organizații profesionale, sindicale, sociale, specialiști în cercetarea de profil.

Planurile de dezvoltare turistică au la bază prognoze pe termen lung, pe tipuri si forme de turism, în conformitate cu tendințele piețelor externe și planuri concrete, efectuate pe termen mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate pe zone sau regiuni turistice, fiind fundamentate conform standardelor și normelor europene, privind exploatarea corectă a resurselor turistice, precum și modernizarea și dezvoltarea structurilor și serviciilor turistice.

Pentru efectuarea și susținerea strategiei de manifestare a turismului durabil s-a elaborat prognoze și planuri de dezvoltare turistică, care presupune:

Păstrarea elementelor turistice naturale și umane în scopul unei folosiri permanente și în perioada viitoare;

Îmbunătățirea nivelului de trai al comunităților locale;

Răspândirea ideii de conservare a mediului și conștientizarea ei, atât în rândul localnicilor, cât și în rândul turiștilor

Prin intermediul strategiei de planificare a mediului, planificarea turismului poate fi considerată o formă de control al viitorului. Planificarea ecologică constă în monitorizarea și analiza a tuturor elementelor de mediu, în scopul efectuării modelelor de dezvoltare și amenajare turistică adecvate. Cu ajutorul statului se poate aprecia cadrul general de protecție a resurselor, de stabilire a unui regim de exploatare sau de realizare a unor investiții. Pentru sprijinirea dezvoltării locale și regionale, planurile pe termen mediu sau scurt sunt cele mai benefice.

Principalele acțiuni ce vizează protejarea și conservarea mediului și a resurselor turistice se concretizează în adoptarea următoarelor măsuri, legate de specificul potențialului turistic al României, care se pretează și în spațiul nostru de studiu :

http://www.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2015/oct/28_11_00_104_Economia_turismului.pdf

http://www.primariehateg.ro/images/doc/Strategia%20Locala/SDL%20Orasul%20HATEG%202014-2020%2014%20oct%202014.pdf

Exploatarea rațională a resurselor turistice, astfel încât ritmul de exploatare a acestora să nu depășească ritmul lor de reciclare și regenerare, iar intensitatea relațiilor directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu să nu depăsească limitele capacității de suport ale acestora;

Valorificarea resurselor turistice trebuie să fie soluționată în cadrul valorificării tuturor resurselor naturale și a protecției mediului ambiant cu ajutorul studiilor de amenajare teritorială, elementele ale planului de amenajare științifică, rațională și eficientă a teritoriului – instrument important la nivel local al organelor de decizie

Amenajarea și organizarea corectă a zonelor, traseelor și obiectivelor de interes turistic;

Parcurile naționale și rezervațiile naturale trebuie organizate și exploatate turistic din punct de vedere rațional cu scopul asigurării protecției lor;

Organizarea corespunzătoare a zonelor de munte, pentru dezvoltarea turismului montan, prin identificarea tuturor peisajelor atractive și a domeniilor schiabile, efectuându-se o bază de proiectare a amenajărilor turistice viitoare (poteci, marcaje, condiții de accesibilitate în porțiunile mai dificile, amenajarea unor puncte de belvedere, dotări pentru practicarea sporturilor de iarnă, cabane și refugii montane, instalații de transport pe cablu etc.) în condiții de conservare și replantare a pădurilor;

Executarea unor amenăjari cu caracter turistic în zonă, în localități și pe traseele turistice, menite să asigure o echipare turistică potrivită a unui turism competitiv și ecologic;

Răspândirea constiinței ecologice în rândul populației și a sentimentului de dragoste și respect pentru natură, pentru locuri istorice și monumente de artă și arhitectură create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate crea printr-o acțiune susținută prin educație cu privire la mediu si la potențialul turistic, acțiune ce trebuie întreprinsă nu numai la nivel local , ci și la nivelul întregii țări.

Educația ecologică pentru protejarea mediului , dar și a potențialului turistic trebuie să efectueze continuu, să înceapă încă din perioada copilăriei și să se stabilizeze în instituțiile de învățământ. Ulterior, prin intermediul mass-mediei, prin diverse publicații de specialitate sau de către ghizi și însoțitori, educația ecologică să se răspândească și mai mult și mai ales să se perfecționeze.

În cadrul Țării Hațegului există mai multe categorii de arii naturale protejate, enumerate după gradul de strictețe. Acestea sunt realizate cu scopul conservării și utilizării durabile a patrimoniului natural: Rezervația științifică Gemenele- Tăul Negru (I IUCN), Parcul Național Retezat ( categoria II IUCN), rezervații naturale (IV IUCN), Parcul Natural Grădiștea Muncelului- Cioclovina și Geoparcul Dinozaurilor (V IUCN) (Cocean și Filimon, 2013)

Potrivit analizei distribuției teritorială a ariilor protejate din Țara Hațegului, peste 90% din suprafața acesteia este introdusă într-o zonă protejată, datorită existenței vaste de elemente naturale și antropice. 47% din suprafața Țării Hațegului a fost declarat sit SCI (sit de importanță comunitară) : Munții Retezat, Strei- Hațeg, Grădiștea- Muncelului- Cioclovina, în timp ce 30,5% a fost declarat sit SPA (protecție specială avifaunistică): Munții Retezat, Grădiștea Muncealului- Cioclovina.

Parcul Național Retezat este prima rezervație naturală de pe teritoriul României ce a luat ființă în anul 1935 la propunerea profesorului Alexandru Borza. Parcul Național Retezat (categoria II IUCN) are o suprafață de 38.138 ha. Scopul Parcului Național Retezat este de-a proteja și a conserva obiectivele naturale cu valoare deosebită. Retezatul adăpostește 1190 specii de plante superioare reprezentând 38% din totalul plantelor superioare din România. Întâlnim 90 de specii endemice și 130 de specii rare și vulnerabile aflate pe Lista roșie a speciilor superioare din România. În Parcul Național Retezat găsim centru genetic pentru genul Hieracium (257 specii prezente) și genul Poa (31 taxoni). Pădurile joacă un rol important, ele ocupă mai bine de jumătate din suprafața Parcului Național. Principalele specii din parc sunt : molidul, fagul, bradul, mesteacănul. Pajiștile din zona montană au o importanță deosebită, aici se găsesc o serie de specii din flora alpină, printre care Gentiana/Gentianella, Potentilla, Pulsatilla,  floarea de colț (Leontopodium alpinum). În ceea ce privește fauna din Parcul Național Retezat , ea este diversificată cu numeroase specii de nevertebrate, 27 dintre ele fiind endemice; 11 specii de amfibieni, dintre care 8 sunt rare și vulnerabile; 9 specii de reptile (1 specie rară și 7 specii vulnerabile), reprezentând 40% din totalul speciilor din România; 185 de specii de păsări, mai mult de jumătate din speciile din România și 55 de specii de mamifere, 22 sunt strict protejate și 13 au nevoie de măsuri de conservare.

(http://undp.ro/libraries/projects/Evaluarea_contributiei_ecosistemelor_din_ariile_protejate_la_dezvoltarea_economica_si_bunastarea_umana_in_Romania.pdf )

În cadrul Parcului Național Retezat se află Rezervația Științifică Gemenele (categoria I IUNC, fiind cea mai importantă zonă din punct de vedere științific. Rezervația științifică nu este destinată vizitei. În această zonă găsim specii rare de plante și animale, motiv pentru care sunt interzise orice fel de activitate umană, doar activitățile de cercetare și educație.

(http://www.acad.ro/comisiiAR/doc2013/regulament-Gemenele.pdf)

Rezervațiile naturale (categoria IV IUCN) în teritoriu Țării Hategului sunt numeroase, împărțindu-se în rezervații naturale paleontologice, rezervații naturale speologice, rezervații naturale botanice și rezervații naturale de tip mixt. Acestea vor fi prezentate în capitolul „Potențialul natural al Țării Hațegului”.

http://natura2000.mmediu.ro/upl//planuri/plan_de_management_parc_national_retezat.pdf

Parcul Natural Grădiștea Muncelului- Cioclovina este o arie naturală de categoria a V-a IUCN, declarată în urma apariției legii nr.5/2000. Suprafața totală este de 39.818 ha, în urma stabilirii siturilor Natura 2000. Flora parcului este diversificată, cu numeroase specii endemice cum ar fi: crucea-voinicului, cimbrișor, brusturul negru, dar și o multitudine de taxoni rari : coada iepurelui, bujor etc. În cadrul Parcul Natural Grădiștea Muncelului –Ciclovina, fondul forestier ocupă un loc important, majoritatea având funcții speciale de protecție, în conformitate cu hotărârile Conferințelor Ministeriale, unde s-a stabilit ca și obiectiv principal conservarea biodiversității. Datorită faptului că beneficiază de aceste funcții de protecție, în interiorul acestui parc nu este permisă nici o intervenție umană. Fauna parcului, deși a fost mai puțin studiată, avem cateva specii care sunt protejate, cum ar fi: specii de lepidoptere (Neptis hylas- specie strict protejată ), totalitatea speciilor de amfibieni din cadrul parcului sunt strict protejate, 9 specii de reptile din parc sunt stict protejate, printre care sarpele lui Esculap (se află pe lista roșie a reptitelor din Europa), specii de păsări protejate sunt vânturelul roșu, corbul și cucuveaua. Specii de carnivore protejate întalnim : ursul brun, lupul, râsul, pisica sălbatică. Se remarcă prin importanța lor, specii de coleoptere (Procerus gigas- cel mai mare gândac din România) .

Geoparcul Dinozaurilor din Țara Hațegului reprezintă o arie naturală protejată de categoria a-V-a declarată prin HG 2151/2004, aflată în Rețeaua Europeană a Geoparcurilor și în Rețeaua Globală ( sub egida UNESCO). http://tarahategului-tinutulpadurenilor-gal.ro/wp-content/uploads/2014/03/Planul-de-Dezvoltare-Locala-al-Microregiunii.pdf. În cadrul Geoparcului sunt protejate elemente de interes geologic, ecologic, arheologic, istoric, dar și cultural. (vezi rezervațiile naturale care aparțin Geoparcului Dinozaurilor „Țara Hațegului”) . Prezența siturilor cu dinozauri de vârstă Cretacic Superior unice în lume (descoperirile de ouă și embrioni, ce aparțin unor specii de dinozauri pitici), au conturat imaginea Geoparcului și au atras atenția conservării acestui areal. Geoparcul dinozaurilor Țara Hațegului cuprinde localitățile: Densuș, General Berthelot, Totești, Răchitova, Sântămăria-Orlea, Sarmizegetusa, Hațeg și parțial localitățile : Baru Mare, Sălașu de Sus, Pui, Râu de Mori. Această arie naturală deține un statut special, datorită scopului său de a proteja și a conserva patrimoniul natural și cultural al zonei favorizat și de gradul mare de locuire.

5.1. Considerații geoistorice

Țara Hațegului constituie una din cele mai importante microregiuni cu o bogată istorie păstrată până în zilele noastre, reprezentată de prezența monumentelor de arhitectură și arheologie din țară. Totodată, punctele fosilifere găsite în Țara Hațegului atestă prezența dinozaurilor înainte prezenței omului.

Sunt atestate cele mai vechi urme ale omului din perioada preistorică în spațiul hațegan, mai exact în peștera Bordu Mare, în proximitatea satului Ohaba-Ponor, comuna Pui. Aici au fost găsite urme ale omului în paleoliticul mijlociu, diferite unelte și o vatră de foc. Poziția sa în detrimetrul Țării Hațegului a sporit ulterior slabilirea comunităților și dezvoltarea așezărilor paleolitice.

În perioada dacică, a avut loc primul război daco-roman care s-a desfășurat la Tapae, în prezent Porțile de Fier ale Transilvaniei, punctul de trecere spre culoarul Bistriței și limita vestică a spațiului hațegan. Au fost găsite fortificații dacice cu rol strategic la Tapae și la Cioclovina-Ponorici. După victoria romanilor, aceștia au trasat limita de vest a Țării Hațegului pe teritoriul capitalei Sarmizegetusa, provincie a Daciei, instalându-se castul Legiunii a IV-a Flavia Felix.

Perioada medievală este marcată de retragerea romanilor, după care tip de un mileniu nu s-au mai făcut descoperiri în ceea ce privește istoria Țării Hațegului. Prima atestare documentară a Țării Hațegului apare în anul 1247 în Diploma Cavalerilor ioaniți sub numele de terra Harszoc .

Secolul al XIII-lea marchează în istoria Țării Hațegului integrarea sa în Regatul Ungar și desprinderea acestui spațiu de voievodatul lui Litovoi. Urmașul lui Litovoi a încercat să facă față armatei regelui ungar, dar fără succes. Între timp, fratele său Bărbat este luat prizonier de către Regatul Ungar , deși ajunge să se rescumpere în urma unui tribut către Imperiul Ungar. Aceste evenimente sunt în strânsă legătură cu toponimia localității Râu Bărbat din spațiul hațegan.

Perioada secolelor XIII- XVI are loc instaurarea formațiunilor feudale și anume cnezatele conduse de către Regatul Ungariei. În perioada evului mediu, spațiul hațegan a avut o anumită autonomie, în care adunările cneziale aveau drept de judecată, iar elementul distinct în cadrul armatei transilvănene îl constituiau cnezii hațegani.

În urma catolicizării și maghiarizării din perioada medievală, în cadrul cnezilor hațegani s-au născut familii importante ale Ungariei și Transilvaniei , cum au fost de exemplu familia Kendeffy ( Cânde ) sau Kenderessy (Cândreș).

În perioada imperială, militarizarea spațiului hațegan a avut loc în anul 1764, în cadrul regimetului I de Garniță. Instalarea acestor structuri militare a condus și la dezvoltarea orașului Hațeg . Așadar, în mai puțin de 50 de ani a crescut exponețial populația orașului, devenind cel mai mare oraș din comitatul Hunedoarei. Tot în această perioadă, au luat naștere conace de dimensiuni mari, cum ar fi: conacele de la Săcel (aparținând familiei nobiliare Nopcsa) și Nălățvăd și conacul Generalului Henri Berthelot. Pe întregul teritoriu hațegan cnezii hațegani au construit mai multe cetăți ce le putem vedea și astăzi, reprezentând totodată importante obiective turistice din spațiul hațegan. (Turnul de apărare de la Răchitova, cetățile de la Suseni și Mălăiești.

Istoricul Popa R. (2014, p. 28) afirmă că „ prezentarea tuturor cetăților medievale cunoscute din Țara Hațegului evidențiază faptul că aceste monumente, diferite ca epocă, formă, destinație sau apartenență, nu au format funcțional un sistem unitar, dar că ansamblul monumentelor este totuși coerent, deoarece oglindește în felul său etapele generale și totodată particularitățile dezvoltării istorice din această regiune”.

5.3. Morfostructura așezărilor

Studierea morfostructurii așezărilor este importantă în determinarea poziției acestora în cadrul Țării Hațegului și mai mult de atât, imprimă modul de organizare spațială a acestei regiuni. Activitățiile turistice pot fi determinate indirect de morfostructura așezărilor. Așadar, pentru șesul depresionar, am constatat că cele mai multe localități cu cele mai multe activități turistice și o baza tehnico-materială relative bună sunt cu o structură adunată a vetrei, ce s-au dezvoltat în raport cu căile de comunicație, facilitând în unele localități ( pe lângă prezența obiectivelor turistice ) și o accesibilitate mult mai rapidă și prioritară în efectuarea bazei tehnico-materiale, în timp ce înspre rama muntoasă, satele sunt răsfirate și risipite, nefiind conturate așa de bine activitățiile turistice, mai ales baza tehnico-materială.

De asemenea, morfostructura așezărilor a determinat clasificarea localităților după potențialul lor turistic, luând-se în calcul și modul de organizare spațială, deoarece anumită formă și structură a condus la starea actuală a localității și implicit conturarea unei funcții turistice.

5.3.1. Distribuția așezărilor

În urma observațiilor directe din teren și a observațiilor indirecte ( date publice, harta realizată în GIS) am identificat că cea mai multă populație o întalnim în șesul depresionar, ca urmare a numărului mare de localități, unde satele sunt mai mari, cu o structură adunată, în timp ce în satele din zonele muntoase sunt mai puțin numeroase, sunt mai mici și au o structură risipită sau răsfirată. Am identificat faptul că o parte din localități sunt poziționate la contactul a două unități morfologice, beneficiind mai multe resurse. Ca urmare, densitatea populației este mult mai mare în depresiune, decât pe rama muntoasă. Totodată, activitățiile economice sunt concentrate în cuprinsul depresiunii Hațegului. Singurul oraș, Hațeg, deține funcția de centru polarizator pentru întreaga zonă, iar prin intermediul arterelor principale asigură distribuția spațială a localităților și, totodată, asigură distribuția fluxurilor turistice către celălalte localități din Țara Hațegului.

5,3,2 Forma vetrelor

Relieful spațiului hațegan nu a favorizat o formă geometrică stabilă a vetrelor de sat și, totodată nu posedă rolul cel mai important în configurarea acesteia. Limitările se observă mai bine, spre periferia depresiunii, în unitățile cu morfometrie accentuată, în timp ce în zonele joase a permis dezvoltarea vetrelor după alte criterii, care țin, mai ales, de raportul spațiului contruit cu căile de comunicație, cu terenurile arabile sau cu rețeaua hidrografică, decât cu configurația suprafeței topografice.

În Țara Hategului cele mai răspândite așezări după forma vetrei sunt vetrele alungite. Aceste așezări le putem găsi în culoarele de vale (Silvașul de Sus, Valea Dâljii, Peștenița etc.) sau în bazinetele depresionare ( Criva, Poieni). De asemenea, întâlnim vetre alungite ce pătrund pe o zonă de contact (Coroești, Unirea , Vălioara) sau urmărește principalele axe de comunicație ( Bărăști Hațegului, Galați). Unele sate de interfluviu (Mesteacăn), construite de-a lungul culmilor deluroase sau muntoase pot fi individualizate de această formă.

Satele liniare sunt asemănătoare primului tip de așezări. Așezările de tip liniar se găsesc în lungul unor văi, mai mult sau mai puțin înguste, pe distanțe de 5-6 km (Petros, Densuș), pe o parte a arterei hidrografice (satul Reea, cătunul Prunduri al satului Petros), sau pe ambele părți (Rușor, Ștei). Există și sate care urmăresc linia de contact geomorfologic (Unirea) sau o axă importantă de comunicație (Unciuc). Alte sate de vale care sunt înscrise în această categorie sunt Sălașu de Jos sau Boița, cu desfășurare nu foarte pronunțată (1-2 km).

Avantajul satelor alungite și liniare este acela că se pot dezvolta spre înfățișări cvasi-urbane, însă au dezavantajul unui număr de locuitori limitat, deoarece acesta ar conduce la alungirea prea mare a vetrei, implicit și la îngreunarea posibilităților de circulație și de deservire a populației.

O altă formă de vatră sunt satele cu formă tentaculară. Acestea s-au dezvoltat la intersecția a mai multor căi de comunicație (Ohaba de sub Piatră, Sântămărie- Orlea, Ciula Mare, Zeicani) sau în puncte de convergențe hidrografice (Răchitova, Petros). Forma tentaculară poate fi condiționată și de relațiile funcționale ale vetrei cu propria sa moșie, locuințele așezându-se în lungul căilor de acces spre terenurile agricole (Râu Alb, Clopotiva), ori spre sursele de apă din apropriere (Tuștea).

Formele triunghiulare sunt specifice satelor de agestru, mai ales atunci când conurile de dejecție sunt dezvoltate și bogate în resurse de apă, așezările beneficiind de un bun potențial hidrologic. Aceste forme de vetre apar la intersecțiile de drumuri. (Pui, Sarmizegetusa) .

Întâlnim și vetre cu formă poligonală cum sunt satele Sălajul de Sus, Cârnești, Silvașul de Jos, Băiești. Cu excepția satului Copaci, în spațiul hațegan nu găsim sate de colonizare actuală și organizată, formele geometrice nu sunt tipice, având o fizionomie neregulă, datorită dezvoltării naturale a satelor în teritoriu. Aceste sate poligonale sunt situate în condiții nerestrictive din punct de vedere geomorfologic și indepedente de principale axe de circulație transregională.

O altă categorie sunt așezările cu formă neregulate: Breazova, Valea Lupului, Râu Bărbat, unele având dimensiuni mult mai mari (Nucșoara, Livadia, Ponor, Păclișa). Mai rar întâlnite sunt vetrele difuze, evidențiate prin dispersia habitatului în grupuri mici de câteva gospodării (3-5) și în locuințe izolate, risipite pe suprafețe mari, având în componență și alte utilizări ale terenului, inclusiv păduri (Federi, Fizești, Ohaba-Ponor, Bănița). Ultimele două categorii de așezări după forma vetrei sunt mai greu de evidențiat tendințele de evoluție a satelor spre formele moderne.

5,3,3 Structura vetrelor

Structura vetrei se referă la modul cum sunt organizate gospodăriile în spațiu în raport cu caracteristicile rețelei de ulițe. N. Popa (2000) a identificat în Țara Hațegului trei tipuri de așezări după structură.

Așadar, avem sate risipite, după alți autori denumite și sate împrăștiate (V. Mihăilescu), sate cu case izolate (R. Vuia), sate dispersate (I. Velcea). Acestea sunt specifice zonelor de munte, alcătuite din gospodării izolate cu teren de folosință în apropiere, iar locuitorii au ca principală ocupație creșterea animalelor. Din punct de vedere al localizării, satele risipite le întălnim la marginea Munților Șureanu (Federi, Fizești și Ohaba-Ponor) și în culoarul Băniței (Merișor și Bănița). Aceste sate trăiesc familii înrudite ce au format nuclee de grupare în lungul văilor principale denumite „crânguri”.

( http://sas.unibuc.ro/uploads_ro/1154/190/IC37.pdf ) Satele împrăștiate au o importanță deosebită, deoarece cu ajutorul lor au fost pune în valoare resursele naturale din spațiile muntoase.

Al doilea tip de sate sunt cele răsfirate cu vetre mai bine definite. Ele provin din satele risipite, fiind un tip de așezare de tranziție, între ocupațiile din depresiune ( cultura pământului) și ocupațiile de munte ( creșterea animalelor). Așezările sunt dispuse liniar sau tentacular, pe terenuri care alternează cu terenurile arabile aflate în preajma caselor. În Țara Hațegului predomină satele cu structură liniară (Ciula Mare, Râu de Mori, Densuș, Vălioara, Ohaba-Sibișel) și mai puține cu răsfirare areolară și tentaculară ( Cârnești, Nucșoara, Clopotiva).

Ultima categorie sunt satele adunate sau concentrate. Satele adunate predomină, deoarece le întâlnim în depresiune. Vatra este conturată, având în componență o tramă stradală neordonată, în apropierea căreia găsim gospodăriile lipite unele de altele. În spațiul hațegan, îmulțirea în vatră a gospodăriilor este direct proporțională cu puterea economică a satelor. Satele care au aspecte tipice de concentrare sunt următoarele: Pui, Sântămărie- Orlea, Sălașu de Sus, Băiești, Ostrov, Totești, Baru, Sarmizegetusa, Ostrov, Sântămărie-Orlea.

5,3,4 Textura vetrelor

Textura așezărilor rurale se referă la modul cum sunt dispuse gospodăriile și caracteristicile rețelei de ulițe în cadrul vetrelor. Sub acest aspect distingem așezări cu textură ordonată (geometrică) sau regulată (Popa N., 2000) așezări cu textură neordonată sau neregulată , sau fără textură (Popa N. , 2000). Majoritatea satelor din Țara Hațegului au o textură neordonată, influențată de relief și de principalele căi de comunicație.

Așezările cu textură ordonată din spațiul hațegan sunt într-un număr mai mic, acestea s-au creat în condiții de relief neimpunătoare, urmând căile de comunicație principale sau arterele hidrografice. De exemplu, satul Băiești deține o rețea stradală cvasi-rectangulară, influențată de evoluția vetrei, pe suprafața unei terase s Streiului, între albia râului și drumul național Hațeg- Petroșani. O textură tipică regulată putem întâlni în satul Copaci cu o textură dreaptă, monoliniară, fiind unic în cadrul depresiuni.

Majoritatea satelor din Țara Hațegului au o textură neordonată, având un aspect liniar sau complex, în funcție de mărimea demografică și de spațiul creat. Prin urmare, cele mai multe așezări sunt cele cu texturi liniare, cu gospodării pe o singură parte (Boița, Peștenița) sau pe ambele părți (Petros, Crăguiș, Reea, Unciuc, Sălașu de Jos, Unirea etc.). În spațiul hațegan, satele cele mai dezvoltate au texturi complicate cu ulițe întortogheate, fără să fie influențate de condițiile reliefului (Pui, Sântămărie- Orlea, Sălașul de Sus, Silvașu de Jos, Sarmizegetusa etc.). Altă textură a vetrei este cea polinucleară, realizată în urmă contopirii a două sau mai multe cătune adiacente. ( Baru, format din satele Baru Mic și Baru Mare)

N. Popa (2000) a identificat în Țara Hațegului vetre fără textură pentru satele care au o structură risipită (Fizești, Federi, Ohaba-Ponor, Bănița, Merișor); aceste așezări s-au dezvoltat independent față de axele de comunicație.

Potențialul turistic al tipurilor de așezări

Creșterea potențialului turistic al Țării Hațegului este în strânsă legătură cu identificarea resurselor naturale și antropice destinate consumului turistic și crearea unor spații în urma cererii turistice care să contureze imaginea fenomenului turistic. Multitudinea resurselor turistice în apropierea așezărilor au determinat , în mare parte, creșterea economică a Țării Hațegului, precum și identificarea tipurilor de așezări cu potențial turistic.

Așadar , în spațiul hațegan identificăm mai multe tipuri de așezări, care datorată specificul lor au conturat următoarele funcții turistice (Cocean și Dezsi, 2009, pg. 160-161),

Satele agro-turistice pastorale sunt poziționate, de regulă, la poalele munților, în care locuitorii se ocupă cu creșterea animalelor, care pe lângă această activitate economică pot asigura spații de cazare împreună cu promovarea produselor alimentare locale. (Clopotiva, Ohaba- Sibișel, Pui, Coroiești, Râul Mic, Hobița, Uric etc.). Potențialul ascestor sate este suținut nu numai de activitatea pastorală, ci și de practici populare ce vin în completarea profilului.

Satele agro-turistice pomicole reflectă modul de folosire a terenurilor și în peisaj. Aceste sate asigură posibilitatea desfășurării activităților turistice pe toată perioada anului (atât în perioada de recoltă, cât și prin valorificarea fructelor, strugurilor și a produselor obținute pe baza acestora). Aceste tipuri de sate sunt specifice în partea de nord-vest a depresiunii (Răchitova, Vălioara, Breazova, Silvașu de Jos, Crăguiș, Livezi, Densuș, Peștenița, Hobița etc.)

Satele agro-turistice cu profil mixt, care au în componență atât creșterea animalelor, cât și cultura câmpului, dar și alte activități ce conturează aceste tipuri de sate ( Fărcădin, Peșteana, Rușor, Hățăgel, Ciula Mare și Mică, Sânpetru, Băiești, Valea Lupului, Râu Bărbat). Unele sate ies în evidență prin ocupațiile specifice locului cum ar fi: Băiești și Rușor ( meșteșugul țesutului), Ciopeia și Bucium ( locuitori ce se ocupă cu creșterea cailor), Sălașu de Jos ( cunoscut pentru gustoșii vișli, preparați din carne de oaie).

Satele turistice peisagistice se identifică prin amplasarea acestora într-un cadru natural atractiv, nepoluat, la o anumită distanță și relativ izolate, oferind turiștilor modalități de recreere într-un spațiu pitoresc, posibilități de plimbări în aer liber (Ohaba – Ponor , Crivadia, Zeicani, Merișor, Petros, Peștera, Păucinești. Federi, Poieni)

Satele turistice cu potențial istoric-cultural dispun de obiective turistice importante de interes național și internațional: Mălăiești, Sarmizegetusa, Răchitova, Sântămărie- Orlea, Suseni, Ostrov, Sălașu de Sus, Silvașu de Sus, s.m.d.p)

De asemenea întâlnim sate turistice ca punct de plecare pentru ascensiuni montane ( Ștei, Brazi, , Coroiești, Hobița, Pui, Ponor, Federi, Șerel, Râu de Mori, Clopotiva) precum și sate sprijin pentru zonele de dispersie a caselor de vacanță ( Râu de Mori, Brazi, Clopotiva); acestea sunt situate pe rama muntoasă, ca puncte de plecare spre traseele turistice sau ca puncte de corespondență între mijloace de transport fixate în lungul principalelor căi de comunicație, asigurând răspândirea motivațională a turiștilor spre alte localități cu alte obiective turistice ( Subcetate, Sântămărie- Orlea, Sarmizegetusa, Pui, Baru, Totești, Păclișa)

Satele sprijin pentru turismul de tranzit dețin un rol important în practicarea turismului automobilitic, fiind amplasate pe rutele intens circulate, unde se găsesc capacități mici de cazare și de deservire rapidă a turiștilor aflați în tranzit spre destinația finală ( Pui, Livadia, Baru, Sarmizegetusa, Păclișa, Totești, Sântămărie- Orlea)

N. Popa (2000) a identificat sate cu obiective economice de interes turistic care se caracterizeză prin prezența unor activități industriale vechi, păstrându-se vechile instalalații și amenajări de producție (Boița- în industria mineritului și Baru- în industria ceramicii). Datorită dinamicii economice a zonei clasificarea nu mai este actuală, deoarece unele sate și-au schimbat funcția economică. De exmplu, satul Boița a pierdut treptat această funcție, deoarece începând cu anul 2005, a fost închisă mina , iar toate construcțiile care deserveau această mină au început să se degradeze, fără să fie conservate. Ca urmare , primarul comunei Răchitova, a decis să demoleze toate aceste construcții industriale.

Mai putem vorbi și de sate turistice de interes științific care prezintă în aproprierea lor areale naturale protejate ( parcuri naționale, rezervații naturale, monumente ale naturii): General Berthelot ,Baru, Ohaba- Ponor, Ohaba de sub Piatră, Pui, Râu de Mori, Nucșoara etc. ).

6. Potențialul turistic al Țării Hațegului

Prezența obiectivelor turistice în spațiului hațegan sunt datorate cadrului natural, cât și a vieții istorice și culturale continue și neîncetate pe acest teritoriu. Implementarea unor stategii la nivelul regiuni Țării Hategului trebuie să vizeze multitudinea obiectivelor turistice, gradul de cunoaștere ale acestora și facilitățile dispuse turiștilor pentru satisfacerea consumului turistic. Turismul pentru Țara Hategului este important, deoarece favorizează dezvoltarea economică și creșterea standardului de viață al acestei zone.

Așadar, oferta turistică a Țării Hațegului este reprezentată de patrimoniul turistic, alcătuit din mai multe elemente care conduc la satisfacerea motivației turistice ( deplasarea turistului către această zonă) . Elementele cadrului natural a spațiului hațegan oferă o perspectivă a calității ofertei turistice. Relieful, caracterizat prin diversitate și spectaculozitate, clima, hidrografia, învelișul biotic, toate acestea conduc la apariția anumitor tipuri de activități turistice ce se pot defășura, dar, totodată, pot oferi peisaje fabuloase prin elementele unice și valoroase din cadrul lor. “Calitatea este determinată în opțiunea consumatorului de turism, cu atât mai mult cu cât acesta provine prepoderent din arii intens populate și modificate antropic” . Oferta turistică este completată de resursele antropice, precum și de elemente auxiliare cu scopul de-a facilita toate nevoile turistului în buna desfășurare a actului turistic.

6.1 Obiective naturale

Din punct de vedere spațial, elementele naturale sunt mai puțin reprezentate în șesul depresionar, dar se concentrează mai mult pe rama muntoasă, unde în fiecare unitate montană sunt reprezentate componentele fizico-geografice, ce se remarcă prin diversitate și potențial de atracție. În cadrul ariilor naturale ( Parcul Național Retezat, Parcul Natural Grădiștea- Muncelul și Geoparcul Dinozaurilor-Țara Hațegului) identificăm și alte elemente naturale ce trebuie subliniate, având un potențial turistic deosebit. Acestea sunt clasificate în mai multe tipuri de rezervații:

Rezervațiilor naturale paleontologice sunt:

Punct fosilifer cu dinozauri de la Sânpetru, aflată în cadrul Geoparcului Dinozaurilor din Țara Hațegului, în satul Sânpetru, com. Sântămărie-Orlea. Este un areal protejat de categoria a IV-a, cu o suprafață de 5 ha, situat pe versanții Văii Sibișelului. Aici au fost descoperite schelete de dinozauri și resturi de chelonieni și crocodilieni.

Paleofauna reptiliană Tuștea (ouă de dinozauri), se găsește în Geoparcul Dinozaurilor din Țara Hațegului, pe teritoriul localității Tuștea, comuna General Berthelot. Această rezervație adăpostește ouă și schelete de dinosaurieni. Din păcate nu este amenajat turistic. Însă, se poate vizita unui însoțit de un ghid local.

Rezervațiile naturale speologice sunt :

Peștera Tecuri situată pe raza comunei Baru, pe valea Petros, satul Petros- Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina. Peștera are o lungime de 485 m și o denivelare de 49 m. Ea se remarcă prin spectaculozitatea stalagmitelor de culoare alba cu reflexe de culoarea roz , înalte de 7 m.

Peștera Șura Mare este o rezervație naturală de tip speologic situată pe raza satului Ohaba-Ponor. Aici se găsește una din cele mai mari colonii de lilieci din sud-estul Europei.

Rezervații naturale botanice sunt:

Fânețele cu narcise de la Nucșoara, situată în Geoparcul Dinozaurilor din Țara Hațegului, în comuna Sălașu de Sus. Aici înforesc narcise, pe un areal destul de mare, din luna mai până la mijlocul lunii iunie . Cu acest prilej se organizează Festivalul Narciselor, ce le oferă turiști o priveliște încântătoare.

Mlaștina de la Peșteana, rezervație botanică pe teritoriul satului Peșteana, com. Densuș. Mai este numită Tăul fără Fund, iar în cadrul acesteia găsim o plantă carnivoră, roua cerului (Drosera Rotundifolia) ce a rămas de pe vremea glaciațiunii.

Calcarele de la Fața Fetei, este o rezervație botanică pe raza comunei Râu de Mori, în amonte de satul Clopotiva. În această rezervație întâlnim specii de plante de interes științific deosebit.

Vârful Poienii, rezervație botanică de la Ohaba de sub Piatră, com. Sălașu de Sus. Aceasta a fost declarată rezervației datorită unei specii de plante ce crește doar în două locuri din România ( pătlagina de stâncă). Oferă și o priveliște deosebită asupra spațiului hațegan. Totodată, putem vedea urme de tranșee construite de armata austro-ungară în Primul Război Mondial.

Pădurea Slivuț, rezervație botanică, inclusă în Geoparcul Dinozaurilor “Țara Hațegului”, situată în aproprierea orașului Hațeg. În această pădure întâlnim rezervația de zimbri.

Fânețele de la Pui este o rezervație botanică, situată pe teritoriul comunei Pui, care protejează plante rare.

Cheile Crivadiei este o rezervație naturală de tip mixt pe teritoriul satului Crivadia, com. Bănița,

Dealul și Peștera Bolii, rezervație naturală de tip mixt, situate în satul Peștera, com. Bănița,

Castanii comestibili de la Suseni, Râu de Mori.

6.2 Obiectivele antropice

Țara Hațegului se poate mândri cu potențialul său antropic. În acest ținut vom găsi atât ruine antice, fortificații medievale, biserici și mănăstiri, castelele nobililor spațiului hațegan, cât și muzee de artă populară, unde sunt păstrate cele mai vechi obiecte tradiționale, portul popolar,precum și obiceiurile și tradițiile zonei.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost capitala Daciei romane, astăzi fiind un adevărat complex arheologic în localitatea Sarmisegetusa. În urma victoriei din anul 106 d.C, pe locul fostei tabere militare romane a luat naștere capitala noii provincii a Imperiului Roman. Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost înființată de guvernatorul Daciei Romane Decimus Terentius Scaurianus. Ruina are forma unui patrulater cu laturile rotunjite. În prezent în gospodăriile oamenilor se pot observa urmele zidurilor ce înconjurau vechiul oraș. Potrivit presei locale (www.adevarul.ro), acest obiectiv turistic este înscris în traseele tematice daco-romane, totodată a fost selectat pentru a face parte dintr-un circuit turistic european “Ruta Împăraților Romani ”. Tot aici se poate vizita, Muzeul Orașului Roman, unde sunt păstrate colecțiile descoperite în urma săpăturilor arheologice, ilustrând totodată și modul de viață și vestimentația romanilor.

Foto.x. Ulpia Traiana Sarmizegetusa (Oprinescu, 2016)

Fortificațiile medievale din Țara Hațegului desemnau un simbol al puterii nobiliare din aceea vreme cu rol de apărare.

Cetatea Mălăiești are în componență un turn ce seamănă cu turnul de la Răchitova, fiind înconjurat apoi de un zid și patru turnuri bastion. El a fost construit în secolul al XIV-lea de către familia de cnezi Sărăcin, ca punct de apărare . Astăzi a devenit una din cele mai vizitate obiective turistice din zonă în urma reabilitării complete a acesteia.

Foto.x. Cetatea Mălăiești (Oprinescu, 2016)

Cetatea Colț este un vechi castel fortificat din piatră și care a reprezentat pentru Jules Verne o importantă sursă de inspirație în scrierea romanului ”Castelul din Carpați”. Astăzi, cetatea se află într-o stare accentuată de degradare.

Foto.x. Cetatea Colț (Oprinescu, 2015)

Turnul Crivadiei a reprezentat un turn e vamă în Evul Mediu ce a fost ridicat la baza Cheilor Crivadiei. Era un turn de observare și apărare asupra drumului care lega Transilvania de Țara Românească.

Turnul de la Răchitova a fost un turn locuință cu rol de apărare. Totodată oferă un punct de belvedere spre împrejurimi. Avea o construcție simplă, dintr-un turn pătrat cu latura de 8,5 m și ziduri de 1,8 m.

Curtea nobiliară Sălașu de Sus construit în perioada Evului Mediu târziu ce a aparținut nobilului din ținutul Sălașului. În interiorul curților se găseau camerele cu ferestre cu ochiuri de striclă rotudă, făcută manual. Deasupra ferestrelor erau bolți de cărămidă, care s-au păstrat doar câteva dintre acestea. Conform descoperirilor arheologice realizate în această zonă s-a descoperit piatra cioplită, sculptată din perioada Neoliticului și două comori cu sute de monede de cupru și două ulcele de lut din perioada macedoniană, perioada regelui Filip al II-lea. Din păcate aceast monument istoric se află în stare de degradare.

Foto.x. Curtea nobiliară Sălașu de Sus (Oprinescu, 2016)

Curtea nobiliară a Cândeștilor situat în localitatea Râu de Mori, fiind construită în secolul al XVI-lea , pe fostele edificii romane. Monumentul curprinde o clădire rezidențială, grajd, anexe, capela de curte, moara și biserică. Reședința a aparținut familiei Cândea. Cel mai important membru al familiei era Nicolae Cândea (cneaz al Țării Hațegului). În anul 1356- 1359, în urma poruncii voievodului al Transilvaniei (Andrei Lackfy), fiul lui Nicoale Cândea , Mihail Cândea a fost executat, fiind confiscate toate moșiile familiei Cândea. În anul 1359, regele îi returnează toate moșiile văduvei lui Mihail Cândea. În anul 1147, Ioan zis de Cândea și copii acestuia au fost înstăriți de către Iancu de Hunedoara pentru merite militare. Au fost deținătorii a peste 30 de sate din Țara Hațegului. Schimbarea la catolicism ( secolul XV) a condus la despărțirea familiei în două ramuri: familia Kendeffy și familia Kenderessy.

Foto.x. Ruinele curții nobiliare a Cândeștilor (Oprinescu, 2016)

Bisericile și mănăstiriile, cu un număr impresionat în Țara Hațegului, sunt adevărate monumente de artă medievală, păstrate până astăzi. Includerea acestor obiective turistice în circulația turistică constituie un factor primordial în deschiderea zonei către dezvoltarea turismului.

Biserica Sfântul Nicolae Densuș reprezintă una din cele mai importante obiective turistice din zonă. Biserica a fost ridicată în secolul al XIII-lea, pe fostele ruine ale templului roman. Monument construit din piatră, pe plan central cu elemente romanice, naosul are formă pătrată străpuns de un turn în jurul căruia găsim un spațiu mic acoperit cu o boltă de sprijin. Absida semicirculară se situează pe latura estică cu un diaconicon de dimensiuni mari, îndreptat spre sud. Întregul acoperiș este realizat din plăci de piatră. În secolele XIV-XV, pe latura sudică s-au mai adăugat alte încăperi. Biserica a fost construită din piatra adusă din complexul arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa, având o arhitectură neobișnuită, cu un amestec de stiluri. În interiorul bisericii întâlnim o pictură murală din anul 1443 ce aparține lui Ștefan Zugravul. Elementele ce individualizează Biserica din Densuș ca fiind un monument deosebit și unic sunt: elemente arhitectonice (coloane romane, inscripții romane pe cărămizi, leii de piatră de deasupra altarului); reprezintă cea mai veche biserică de piatră din țară, unde se mai țin slujbe; altarul bisericii este situat pe partea sudică, icoana Sfintei Treimie, în care Hristos este îmbrăcat în costum popular.

Foto.x. Biserica Densuș (stânga) și Biserica de la Sântămărie Orlea (dreapta) (Oprinescu, 2016)

Biserica de la Sântămărie Orlea reprezintă cea mai impunătoare biserică medievală din Țara Hațegului și totodată una din cele mai vechi din spațiul românesc. Aceasta a fost construită în secolul al XIII-lea în stil cistercian, fiind dedicată Fecioarei Maria cu o construcție simplă. În urma schimbării confensionale a comunității, biserica a devenit ortodoxă îmbinând elementele occidentale cu cele bizantine. Astăzi, ea este biserică reformată. În interiorul bisericii sunt reprezente unele din cele mai impresionate picturi medievale din țară.

Biserica Peșteana denumită și Biserica Sfântul Ilie, construită în secoulul al XIV-lea fiin una din cele mai vechi biserici de zid românești din sudul Transilvaniei. În interiorul acesteia întâlnim fragmente de pictură murală. Este alcătuit dintr-un plan dreptunghiular cu turn clopotniță aflat pe latura de vest și cu absidă semicirulara și corp pătrat

Foto.x. Biserica Peșteana (Oprinescu, 2016)

Biserica din Sânpetru datează din secolul XIV fiind una din cele mai importante biserici medievale de piatră din Țară Hațegului. Deși construcția este foarte simplă și cu puține detalii decorative ea se remarcă prin faptul că în zidurile acesteia se găsesc bucăți din ruinele române din apropiere. Altarul de marmură de la intrarea în Biserica este o construcție mai deosebită deoarece are inscripționat în latină o poveste despre care se spune că altarul fusese închinat zeului roman al pădurilor , Silvanus.

Foto.x. Biserica din Sânpetru (Oprinescu, 2016)

Biserica din Ostrov denumită și Biserica Maica Domnului Hodighitrea este una dintre cele mai prețioase Biserici de piatră din Țara Hațegului. Aceasta are un turn înalt de 11,30 metri find păstrat și astăzi în forma arhitecturală originală. Biserica este construită pe trei nivele. Inițial acoperișul a fost construit din piatră și cărămizi romane poziționate în con piramidal având cea mai conservată clopotniță medievală a spațiului hațegan. Biserica păstrează în interior o parte frescele originale printre care icoana Maicii Domnului Hodighitrea fiind una din exemplele populare iar în exterior piese romane sculpturale și epigrafice romane. În 1360 a fost desemnat primul protopop cunoscut sub numele de Petru de Ostrov.

Foto.x. Biserica din Ostrov (Oprinescu, 2016)

Biserica Pârveștilor se află în localitatea Baru, este construită în stil medieval fiind o biserică țărănească. Se remarcă printr-un vechi acoperiș din lemn, prin asimetria ferestrelor precum și motivele geometrice pictate din pensulă pe turnul clopotniței

Biserica Râu de Mori

Datează din anul 1526, fiind supus la repetate schimbări, pierzându-și înfățișarea inițială. În partea stângă a bisericii, găsim una din cele mai deosebite pietre de mormânt ale spațiului hațegan. Biserica are un zid de incintă, cu metereze și paraclis și absidă poligonală. Acest edificiu a fost refăcut în perioada Renașterii târzii, de când datează fațada cu ordonanță de pilaștri, meterezele în ochi de bou a zidului de incintă. Este situată foarte aproape de ruinele curții cneziale a Cândeștilor.

Foto.x. Biserica Râu de Mori (Oprinescu, 2016)

Biserica Iobagilor din Sălaș

Biserica Iobagilor denumită și Biserica “de peste apă” a fost dedicată Sf. Nicolae. Biserică deține un turn pe vest și închidere semicirculară la est, construcția având forma unei săli. Întreaga biserică, afară de turnul și partea vestică, a fost reconstruită în secolele XVIII- XIX , într-o formă obișnuită și inestică. A fost conservate două elemente interesante, portalul intrării în navă și inscripția cioplită în piatră ce se află deasupra intrării în turn.

Foto.x. Biserica Iobagilor din Sălaș (Oprinescu, 2016)

Biserica Colț poziționată în satul Suseni al comunei Râul de Mori. Biserica este construită în secolul al XIV-lea și se remarcă prin picturi murale în interior și prezența unui turn peste altar. Biserica din piatră a aparținut familiei Cândeștilor împreună cu cetatea Colț , care este poziționată vizavi de biserică.

Foto.x. Biserica Colț (Oprinescu,2015)

Mănăstirea Prislop

Reprezintă la ora actuală unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Țara Hațegului , fiind totodată una din cele mai importante edificii religioase ortodoxe din Transilvania. Mănăstirea este situată în comuna Silvașu de Sus, având un rol cultural semnificativ în viața locuitorilor Țării Hațegului. Sfântul Nicodim este cel care a ridicat mănăstirea în secolul al XIV-lea, considerat astăzi îndrumătorul monahismului românesc în prima perioadă a Evului Mediu. Mănăstirea Prislop a fost construită din piatră în plan triconic, cu turla pe naos, cu o arhitectură caracteristică bisericilor din Țara Românească. Mănăstirea a început să fie recunoascută datorită prezenței mormântului Părintelui Arsenie Boca, considerat ca fiind cel de-al treilea ctitor al actualei manastiri. În perioada petrecută la mănăstire, Părintele Arsenie Boca a pictat fresce și icoane deosebit de valoroase, a reorganizat viața de obște și a înfrumusețat mănăstirea de care se bucura astăzi mii de credincioși veniți în Țara Hațegului .

Foto.x. Mănăstirea Prislop (Oprinescu, 2014)

Castelele din Țara Hațegului, adevărate capodopere ale vremii, deținute de marii nobili sau personalități importante din spațiul hațegan. Pe lângă valoarea lor ca monumente de arhitectură și artă, acestea constituie un interes documentar excepțional, pentru reconstituirea din domeniile istoriei sociale, a istoriei politice, a structurilor de viață în general. La ora actuală, acestea se află într-o stare nefavorabilă, în plină degradare și din păcate nu există, vreun interes în includerea acestora în circulația turistică, deși acestea au un potențial deosebit.

Castelul Kendeffy

Castelul Kendeffy reprezintă unul din cele mai impresionante castele din Transilvania. Acesta a fost construit în anul 1782 de către contele Elek Kendeffy, membru important al familiei Kendeffy. Familia Kendeffy reprezintă una din cele mai vechi și bogate familii din Transilvania, fiind atestate documentar din anul 1236. La început castelul deservea ca și reședință familială. Din punct de vedere arhitectural, castelul a fost construit în stil baroc, după care a fost transformat în stil neogotic în urma reconstrucției din secolul XIX de către Árpád Kendeffy. Este alcătuit din trei corpuri pe un plan dreptunghiular, iar pe fațada vestică se află turnul monumental cu patru nivele și acoperiș piramidal. Intrarea principală se situează pe aripa nordică ce are o compoziție neregulată. Conexiunea dintre turn și corpul central se face printr-o aripă cu două nivele. Aripa centrală cuprinde trei nivele, înconjurată de o atică, articularea orizontală fațadei este susținută de un brâu deasupra primului nivel și prezența unui crenelaj. Cel mai interesant element al fațadei principale este o placă barocă realizată de József Hoffmayer, pe care se pot observa cele două blazoane ale familiilor Kendeffy și Bethlen, precum și o inscripție ce face referire la construcția castelului. La ordinele contelui Árpád Kendeffy, peisagistul Wilhelm Klensky a realizat un proiect detaliat, în urma căruia a fost construit un parc în stil englez, cu un lac artificial, statui, terase și alte elemente decorative și floristice.

Până în anul 1946, castelul reprezenta proprietatea familiei Kendeffy, în urma căruia castelul a fost naționalizat de către comuniști. După naționalizare a devenit sediul Intreprinderii Agricole de Stat, după care a fost transformat în castel de vânătoare, în special pentru oaspeții din străinătate ai partidului comunist. În anul 1982, castelul a intrat în posesia Administrației Județene Hunedoara, fiind transformat în hotel. După Revoluție, numărul de turiști cazați a scăzut drastic, ca urmare a degradărilor suferite și lipsa protejării și conservării acestui edificiu cultural-istoric. În anul 2001, a fost retrocedat unui nepot a lui Gabor Kendeffy, funcționând tot ca hotel, iar din lipsa investiților a ajuns să fie clasificat la un hotel de o stea. În momentul de față, se atestă că funcționează ca și hotel, însă în urma observaților de pe teren, realitatea este alta, acest hotel nu fucționează .

Foto.x. Castelul Kendeffy (Oprinescu, 2016)

Castelul Nalatzi-Fay

Castelul Nalatzi- Fay este situat în satul Nălațvad, fiind construit în secolul al XIX-lea, castel ce aparținea familiei Bela Fay, fiind pe lista monumentelor istorice de interes național și internațional. Acest edificiu cuprinde un veritabil parc dentrologic, aflat la fel ca și castelul într-o degradare accentuată. Printre arborii găsiți în parcul din jurul castelului sunt arborii de tulipan.

Castelul Pogány

Este situat în satul Păclișa și a fost construit în secolul al XIX-lea, dispus pe două nivele și conține 22 de camere. Castelul Pogány a fost realizat în stil baroc, înconjurat de un parc ce se întindea pe mai multe hectare cu bogate elemente floristice. Aceasta a fost folosită ca drept reședință a familiei Pogány, unde a locuit pictorița Margarit Pogány. Castelul a fost ocupat de armata rusă după cel de-al Doilea Război Mondial, unde în interiorul acestuia s-a construit o cazarmă pentru soldați. Ulterior a fost naționalizat de comuniști și transformat în spital de neuropsihiatrie infantilă. Din anul 2000, acest edificiu a fost abandonat, lăsat pradă degradării .

Castelul Berthelot

A fost reședința Generalului Henri Mathias Berthelot, ce l-a primit cadou de la regele Ferdinand I și de la Regina Maria a României, drept recunoștință la contribuția armatei franceze la eliberarea României. După moarte sa, acesta a lăsat-o moștenire Academiei Române. În perioada comunistă, a fost transformată în depozit agricol.
În anul 2010, reședința a fost complet renovată, devenind sediul Centrului de Dezvoltare Durabilă a Țării Hațegului .

Foto.x. Castelul Berthelot (Oprinescu, 2016)

Tot aici menționăm muzeele de artă populară, unde sunt puse la dispoziția turiștilor expoziții de obiecte artizanale, costume populare, instrumente muzicale, practic tot ce este legat de tradițiile și obiceiurile spațiului hațegan.

Muzeul Satului Hațegan este situat în centrul orașului Hațeg, unde sunt păstrate obiecte și costume populare din viața omului hațegan.

Muzeul Țării Hațegului este situat în comuna Peșteana, în aproprierea bisericii medievale, într-o casă tradițională, deținută de un localnic, pe nume a colecționat obiecte confecționate de oamenii din spațiul hațegan.

Foto.x. Muzeul Țării Hațegului (Oprinescu, 2016)

Mai includem și Legedariumurile, acestea sunt locuri amenajate cu expoziții, în care sunt prezentate legendele Țării Hațegului. Spațiul hațegan deține două expoziții unice în această parte a Europei. Terra Hatzak Legendarium se află satul General Berthelot unde sunt prezentate cele mai interesante legende hațegane, iar al doilea se numește Ulpia Traiana Legendarium aflat în satul Sarmizegetusa unde sunt prezentate frumoasele legende ale fostei capitale romane a provinciei Dacia. Aceste tipuri de expoziții sunt deservite, atât în scop turistic, cât și științific.

Evidențierea potențialului turistic a reliefat diversitatea zonei și faptul că Țara Hațegului oferă toate premisele individualizării unei regiuni turistice, însă nepromovarea resurselor turistice a zonei se pot observa în slabele pachetele turistice.

6.1.3.4 Căi și mijloace de transport turistic

În vederea circulației turistice este importană analiza căilor de comunicație care asigură desăvârșirea actului turistic. În momentul de față, în cadrul echipărilor de infrastructură s-a identificat rețele de căi rutiere și feroviare.

Fig.2. Rețeaua rutieră și feroviară în Țara Hațegului (Oprinescu, 2016)

Conform HGR 540/2000 rețeaua de drumuri este alcătuit din două trasee de drumuri naționale din care: un traseu drum național european DN 66 –E 79 , un traseu drum național principal DN 68, 14 trasee de drumuri județene și 54 trasee de drumuri comunale. Legătura principală a spațiului hațegan cu celălalte județe și cu județul Hunedoara este DN66 ( Hațeg – Petroșani), care străbate orașul Hațeg de la sud la nord. Acestă rută DN66 este și drumul magistral European E79. Drumul național principal este reprezentat de drumul național DN68 ( Hațeg– Sarmizegetusa – Caransebeș), ce străbate spațiul hațegan de la est la vest, asigurând conexiunea cu județele din vestul țării. Alte axe importante sunt : Hațeg– Deva și Hațeg– Hunedoara).

Drumurile naționale , din punct de vedere al gradului de echipare, sunt modernizate în mare parte, asigurând facilitarea fluxurilor turistice spre orașul Hațeg. Însă, drumurile ce pleacă dinspre orașul Hațeg spre celălalte comune și sate, nu prezintă același grad de modernizare.

Rețeaua de căi feroviare este reprezentată doar de o singură cale ferată deschisă traficului de călători și marfă, ce traversează zona de la nord la sud. Aceasta asigură legătura pe sectorul Simeria-Subcetate-Petroșani, iar cea mai importantă stație din zonă este Subcetate. Accesul este asigurat de stația Simeria la magistrala 200 ( Brașov – Sibiu – Arad – Curtici) , iar linia 202 (prin Craiova ce oferă conexiune cu magistrala 900 București – Craiova – Timișoara) . Între Subcetate și Băuțari (județul Caraș-Severin), nu există legătură feroviară. Prin dezafectarea căii ferate Subcetate – Sarmizegetusa și prin lipsa unui traseu de la Sarmizegetusa la Băuțari nu este oferită conexiunea feroviară cu vestul țării .

Transportul în comun al spațiului hațegan este reprezentat de prezența unor diferite societăți de stat și private, ce asigură legătura între orașul Hațeg și celălalte localități. Potrivit cerințelor actuale, autogările nu corespund din punct de vedere al amenajării clădirilor, spațiilor de parcare și garare .

În ceea ce privește căile de circulație aeriene sunt asigurate de marile centre urbane din România și nu numai. Distanța între marile centre și spațiul hațegan este relativ mică (Hațeg – Sibiu – 136 km, Hațeg – Timișoara– 175 km, Hațeg – Cluj Napoca– 190 km, Hațeg – Târgu Mureș – 201 km, Hațeg – București– 374 km.)

7. Metode de analize , mijloace și forme de valorificarea a potențialului turistic

În urma evaluării datelor statistice de la Autoritatea Națională de Turism și a datelor de pe teren, am cuatificat numărul unităților de cazare clasificate din Țara Hațegului ( 82 de unități de cazare). Numărul unităților de cazare sunt mult mai numeroase, dar este greu să cuantifici acestea, mai ales că sunt neclasificate, un exemplu concret poate fi cele din zona Silvașului de Sus. Potrivit cercetărilor de teren, am identificat 34 de unități de cazare în zona Silvașului de Sus și Silvașul de Jos, acestea au luat amploare în urma mediatizării Mănăstirii Prislop, care a făcut ca numărul de turiști să crească spontan, nefăcând față capacitatea de cazare de care dispunea orașul Hațeg. Așadar, unii locuitori din comuna Silvașul de Sus și Silvașul de Jos și-au pus la dispoziție din gospodăria proprie camere de închiriat ce deserveau turiștii. Un alt exemplu în acest sens , în cercetarea mea de teren am observat că există unități de cazare neclasificate în comuna Râu de Mori; aici apar multe locuințe personale, pe care, de asemenea , locuitorii le pun la dispoziția turiștilor ce vin în Țara Hațegului.

Sub raport spațial, cele mai multe unități de cazare le întânim în orașul Hațeg, principalul pol polarizator, urmat de comuna Râu de Mori și alte centre polarizatoare mai mici (Sarmizegetusa, Sălașu de Sus, Densuș, Totești, Pui). Constatăm astfel că amplasarea unităților de cazare au fost favorizate, în principal, de prezența obiectivelor turistice și a căilor de comunicație ce a facilitat circulația turistică în Țara Hațegului.

Conform figurii x, am reprezentat numărul de turiști sosiți în structuri de cazare în perioada 2005-2015. Datele au fost insuficiente pentru întreaga zonă însă, am analizat orașul Hațeg, cel mai important centru polarizator și comuna Râu de Mori, unde se găsesc o multitudine de unități de cazare, fiind cel de-al doilea spațiu unde se îndreaptă fluxurile turistice. Trebuie menționat că nu sunt evidențiate acele gospodării ale locuitorilor, ce oferă camere pentru turiști, deoarece nu toate au autorizație de funcționare ca unitate de cazare. Așadar, pentru orașul Hațeg, numărul de turiști sosiți în unități de cazare a crescut din anul 2005 până în anul 2011, ca urmare a creșterii numărului de unități de cazare în oraș, urmând ca în perioada 2011-2013 numărul turiștilor să scadă. Din anul 2013 se observă o creștere substanțială a numărului de turiști sosiți, de la 2575 de persoane la 10369 de persoane în anul 2015, ca urmare a creșterii cererii turistice în zonă, ceea ce a condus și la creșterea unităților de cazare. Din grafic se observă că tendința turiștilor sosiți în unități de cazare este în creștere pentru orașul Hațeg, ca urmare a promovării și valorificarii tot mai intensă a protențialului turistic, ca urmare a afirmării entității culturale a Țării Hațegului, dar și a numeroaselor studii științifice realizate de numeroși cercetători. În ceea ce privește Râu de Mori se observă că tendința comunei este liniară în ceea ce privește numărul de turiști sosiți în unități de cazare. Nu prezintă creșteri semnificative, însă cel mai mare număr de turiști (1975 de persoane) se înregistrează în anul 2008, datorită cererii turistice pentru zona montană.

Fig. Numărul de sosiri ale turiștilor în structurile de primire, în perioada 2005-2015 (Institutul Național de Statistică)

Numărul de turiști sosiți lunar în unități de cazare în orașul Hațeg în perioada 2010-2015 a fost reprezentată în graficul x, unde putem observa că pe lângă creșterea numărului de turiști și implicit a numărului de unități de cazare, putem identifica perioadele lunare cu maxim de turiști sosiți. Așadar, pentru întrega perioada studiată (2010-2015) se observă că praticarea turismului este favorabilă pe întreagul an, însă cererea turistică nu este un element static, acesta aduce diferențe semnificative pentru aceeași lună , dar în ani diferiți. În anul 2010, lunile cu numărul cel mai mare de turiști sosiți în unități de cazare se înregistrează în lunile martie, aprilie și mai. În anul 2011, s-a înregistrat cele mai mari valori în perioada februarie, mai și iunie. În anul 2012 se observă prima creștere semnificativă a numărului de turiști sosiți și anume în luna iulie,urmată de lunile iunie și mai. În anul următor se observă că numărul de turiști sosiți se înregistrează în perioada rece ( noiembrie, decembrie), urmată de luna mai. Această schimbare a sezonului de mari fluxuri de sosire a turiștilor în unități de cazare se datorează prezenței Mănăstirii Prislop în spațiul hațegan, care a adunat un număr semnificativ de turiști în prejma sărbătorilor de iarnă. În anul 2014, cele mai mari înregistrări sunt în lunile noiembrie, septembrie și august, în timp ce în anul 2015, lunile mai, iunie, august se identifică cele mai mari creșteri. În ansamblu, constatăm că luna cu cel mai mare număr de turiști sosiți în unități de cazare pe întrega perioadă studiată rămâne luna mai, aceasta se explică prin evenimentele religioase ce au loc la Mănăstirea Prislop, drumețiile favorabile pentru turiști în zona muntoasă, plus alte evenimente culturale și știintifice în spațiul hațegan. Un alt aspect care l-am constatat în urma analizei este legat de diversitatea obiectivelor turistice, care a început să fie mai intens promovat, urmând ca în perioada 2014- 2015 să crească fluxurile turistice în Țara Hațegului în orice lună, nefiind limitat de o sezonalitate anume ca în alte regiuni ale țării.

Fig. Numărul de turiști sosiți lunar în unități de cazare în orașul Hațeg. în perioada 2010-2015 (Institutul Național de Statistică)