Metode de Analiza Si Evaluare a Eficientei Unui Serviciu de Ingrijire la Domiciliu

Introducere

În Europa există aproximativ 76000 de pacienți care au nevoie de îngrijiri la domiciliu. Îngrijirile medicale la domiciliu și îngrijirile paleative la domiciliu sunt acordate de către furnizorii de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu, persoane fizice sau juridice autorizate și evaluate în condițiile legii pentru acordarea acestor tipuri de servicii, alții decât medicii de familie și spitalele.

Recomandarea pentru efectuarea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu se face de către medicii de specialitate din ambulatoriu și de către medicii de specialitate, la externarea asiguraților din spitale, aflați în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate, în funcție de patologia bolnavului și gradul de dependență al acestuia.

Medicii de specialitate din ambulatoriul de specialitate și medicii de familie recomandă îngrijiri medicale la domiciliu pentru asigurații aflați în faza terminală ca urmare a unor afecțiuni oncologice sau AVC.

În funcție de gradul de dependență, bolnavul poate fi:

total dependent – pacientul care nu poate îndeplini trei sau mai multe activități zilnice de bază fără ajutorul altei persoane și are nevoie de îngrijire medicală;

parțial dependent – pacientul care nu poate îndeplini cel puțin două activități zilnice de bază fără ajutorul altei persoane și din cauza stării de sănătate are nevoie de îngrijire medicală;

independent – pacient care îndeplinește activitățile zilnice de bază fără ajutorul altei persoane dar care, datorită afecțiunii cronice acute, necesită următoarele servicii de îngrijire medicală la domiciliu: îngrijirea stomelor, îngrijirea canulei traheale, îngrijirea plăgii postoperatorii și tratament parenteral.

Capitolul I al acestei lucrări preyintă generalități despre serviciul medical de îngrijire la domiciliu, dar și condiții de acordare, pachet de servicii oferite precum și anexeme și condițiile contractului de furnizare ale acestor servicii.

Următorul capitol al acestei lucrări realizează o paralelă între îngrijirile medicale la domiciliu precum și îngrijirile paliative încercându-se astfel a se face o deosebire între cele două opțiuni.

Ultimul capitol prezintă metodele analiză și evaluare a eficacității serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu prin evaluarea standardelor specifice de calitate, monitorizare, reevaluare periodică și evaluarea satisfacției beneficiarului.

Principalul obiectiv al acestei lucrări este evaluarea programului de furnizare de servicii care să asigure accesul la îngrijire a persoanelor dependente, prin acordarea de servicii medicale asigurate de medici, asistenți medicali și kinetoterapeuți cu experiență în domeniul îngrijirii la domiciliu.

Capitolul I. Serviciul de îngrijiri medicale la domiciliu

I.1. Generalități

În România, sistemul sanitar se află într-o perioadă de transformăriprofunde, de la faza în care era aproape în întregime proprietatea statului și era coordonat de Ministerul Sănătății prin direcțiile județene de sănătate publică, la situația actuală în care majoritatea unităților sanitare sunt unitățiautonome, în proprietatea autorităților locale sau județene.În țara noastră, sistemul asigurărilor sociale de sănătate a fost introdusprin Legea nr. 145/1997, renunțându-se astfel la modelul de finanțare de cătrestat a sistemului sanitar și adoptându-se sistemul sanitar bazat pe asigurări desănătate, așa-numitul sistem Bismarkian, denumit astfel după numele celuicare l-a introdus în Germania la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Sistemul presupune obținerea de venituri prin contribuții obligatorii și modalități specifice de redistribuire și de alocare a fondurilor în sistemul de sănătate.Scopul introducerii acestui sistem de asigurări sociale de sănătate esteacela de a contribui la dezvoltarea activității medicale, vizând în specialprevenția și menținerea stării de sănătate a populației, prin asigurarea accesului fiecărui cetățean asigurat la servicii medicale calitative.

Această lege a fost abrogată de Ordonanță de  Urgență (O.U.) nr.150/2002 care precizează, în premieră, dreptul pacienților de a primi îngrijirila domiciliu în orice situație de boală, O.U. abrogată la rândul ei odată cu intrarea în vigoare a Titlului VIII – Asigurările Sociale de Sănătate – dinLegea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Având în vedere organizarea sistemului de sănătate din România penivele de acordare a asistenței medicale, primară, secundară și terțiară,atribuțiile și responsabilitățile Ministerului Sănătății ca principal factor alsistemului, au fost treptat transferate.Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați.

În prezent, țara noastră se confruntă cu un dezechilibru între numărulsalariaților și numărul pensionarilor, în sensul că, datorită, în primul rând,politicii de stimulare a pensionării timpurii de după 1990, a crescut rapidnumărul de pensionari, în timp ce numărul salariaților a scăzut, mai ales prinemigrarea tinerilor în afara granițelor țării.

În acest context, îmbătrânirea populației accentuează o problemă resimțită deja în societatea românească: persoanele vârstnice au nevoie deîngrijire medicală și asistență personală cu mult peste resursele de care dispun atât ei înșiși, cât și sistemul de asigurări și de asistență socială.

În România, persoanele în vârstă de 60 de ani și peste, reprezentau înanul 1990 un procent de 10,3% din totalul populației României, în anul 2000un procent de 18,7%, în 2003 un procent de 19,9%, iar pentru anul 2030 se preconizează un procent de 22,3%. Numai în ultimii 8 ani populația vârstnicăa înregistrat o creștere de peste două procente.Comparativ cu țările dezvoltate din lume, durata medie de viață a românilor este mult mai mică.

Fenomenul  de  îmbătrânire  a  populației  conduce  la  consecințemultiple, afectând în principal domeniile economic, social și medical.Consecințele medicale și medico – sociale vizează creșterea nevoilor de îngrijiri complexe datorate polipatologiei specifice vârstei a treia, aparițiastărilor de invaliditate severă generatoare de situații de dependență carecreează probleme deosebite persoanei în cauză, familiei și comunității.

Acestea necesită un număr mare de servicii medico-sociale, cât și creșterea solicitărilor pentru asistare în instituții de asistență socială, sau acordarea desuport pentru persoanele vârstnice grav bolnave aflate în stadii terminale.

Bătrânețea nu este o boală. Ea reprezintă un proces evolutiv, extremde complex care impune o altă abordare din perspectiva politicilor sociale,mai ales, din domeniul asistenței sociale, medicale și a îngrijirii de lungă durată. În ultimii ani însă, precum și în contextul socio – economic actual,bătrânețea a început să fie considerată din ce în ce mai mult drept un risc de excludere socială.

Ca atare, protecția socială a persoanelor vârstnice seregăsește ca temă prioritară, inclusiv în documentele Comisiei Europene cevizează elaborarea unor obiective și planuri de acțiune socială comune, încadrul metodei deschise de coordonare a politicii de combatere a excluziunii sociale, enunțată la Summitul Consiliului European de la Lisabona din martie2000.

De altfel, în primul raport al CE privind sărăcia și incluziunea socială,s-a precizat că, în multe țări membre ale Uniunii Europene, „persoanele vârstnice au fost menționate ca fiind cele mai vulnerabile în ce privește risculde excluziune socială, datorită nivelului insuficient al pensiilor”.

Legea privind asistența socială a persoanelor vârstnice a fost primul act normativ care a reglementat serviciile sociale destinate unei anumite categorii de populație și a creat premizele dezvoltării infrastructurii necesare susținerii sistemului  de  îngrijire  a  persoanelor  vârstnice dependente ladomiciliu și în regim instituționalizat.

După cinci ani de la implementare a legii au fost constatate o serie de puncte slabe referitoare la incapacitateasistemului de a asigura accesul tuturor persoanelor vârstnice care întrunesccondițiile de eligibilitate la serviciile de îngrijire necesare, precum și la oserie de măsuri de suport ce ar fi putut conduce la diminuarea numărului desolicitări pentru admiterea în cămine.

Totodată, resursele financiare, materiale și umane insuficiente audeterminat întârzieri majore în ce privește dezvoltarea structurilor publice dela  nivelul  autorităților  locale  cu  responsabilități  în  administrarea  și coordonarea măsurilor de protecție socială destinate persoanelor vârstnice,precum și o repartiție inechitabilă a serviciilor de îngrijire între mediul urbanși rural, între localitățile prospere și cele mai puțin dezvoltate economic.

În prezent, în România, există un număr de 5.994.829 pensionari, dincare un număr de 3.688.363 sunt persoane vârstnice definite conform legii(persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare). Din totalul de persoane vârstnice, un număr de 2.404.348 sunt femei în vârstă de 60 de aniși un număr de 1.284.015 sunt bărbați în vârstă de 65 de ani și peste.Persoanele  vârstnice  care  se  află  în  riscul  cel  mai  crescut  de dependență sunt cele cu vârsta de 80 de ani și peste (470.378 în prezent) șireprezintă grupa de potențiali beneficiari de servicii de îngrijire.

Conform unor calcule prevăzute de literatura de specialitate, 3% dinpersoanele cu vârsta de peste 60 de ani se pot găsi în situație de dependență.Aplicat acest procent la numărul de persoane vârstnice din România cu vârstade peste 60 de ani, ar rezulta un număr de aproximativ 125.250 de persoane vârstnice dependente care reprezintă grupa celor care necesită sigur serviciide îngrijire.

Dintr-un număr de 35 persoane vârstnice dependente, 10 sunt însituație de pierdere accentuată a autonomiei, respectiv 40.000 de persoanecare necesită îngrijiri permanente.Prin urmare este imperios necesar să fie dezvoltată rețeaua de îngrijirila domiciliu, răspunzând astfel atât dorinței și dreptului persoanei vârstnice de a trăi în mediul său propriu de viață, cât și nevoii de a administra resurselecât  mai  eficient,  știut  fiind  că  îngrijirea  la  domiciliu  este  mai  puțin costisitoare, cu excepția cazurilor care necesită îngrijire permanentă.

Îngrijirile medicale la domiciliu, cum de altfel și titulatura precizeazăsunt acele îngrijiri acordate de personal medical calificat, direct la domiciliul bolnavului, în urma unei solicitări sau indicații din partea medicului.Din aceste echipe fac parte medici, asistente medicale, kinetoterapeuțietc. Scopul acestui concept modern, alternativa complementară la spitalizare,este pe lângă cel de reducere a costurilor generate de spitalizarea prelungită sau inutilă și cel de umanizare a actului medical.

Îngrijirea medicală acordată la domiciliul bolnavilor reprezintă un sector încă nou în sistemul sanitar românesc, în ciuda faptului că legislația care reglementează acest tip de asistență medicală este în vigoare din 2003. Numărul furnizorilor de îngrijiri la domiciliu este redus, fondurile alocate pentru decontarea serviciilor medicale sunt mici, în comparație cu nevoile reale, iar bolnavii nu știu, nici după atâția ani de la intrarea în vigoare a normelor legale, în ce condiții beneficiază de asistență medicală gratuită la domiciliu.

Îngrijirile medicale la domiciliu se acordă de către serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu care sunt persoane fizice autorizate sau juridice, autorizate și evaluate în condițiile legii, alții decât medicii de familie și spitalele. Acești furnizori de servicii încheie contracte cu Casa De Asigurări de Sănătate pentru aceste tipuri de servicii.

Serviciile medicale de îngrijire la domiciliu se acordă pe bază de recomandare pentru acestea ținându-se cont de starea de sănătate a asiguratului și de gradul de dependență a acestuia, respectiv dacă este parțial-dependent, total-dependent sau independent.

Medicii specialiști din ambulatoriu și cei din spitale pot recomanda îngrijiri la domiciliu pentru pacienții care au avut accidente vasculare, sunt imobilizați la pat sau au cancer. Pot primi îngrijiri pacienții greu transportabili și cei care au nevoie de schimbarea pansamentului după o operație.

Asistență medicală la domiciliu pot primi și cei externați de la cardiologie, care au nevoie de monitorizarea tensiunii sau de tratamente injectabile.

Perioada pentru care un asigurat poate primi astfel de servicii se stabilește de medicul care a făcut recomandarea, dar nu trebuie să fie mai mare de 90 de zile în ultimele 11 luni, în una sau mai multe etape.

Pentru a beneficia gratuit de astfel de servicii, se depune un dosar la casa de asigurări care conține copii după ieșirile din spital, buletin, recomandarea de la medicul de spital sau din policlinică. Noul proiect de contract-cadru pentru acordarea de servicii în 2010 prevede ca și medicii de familie să poată da astfel de recomandări.

Dosarul depus la casa de asigurări ar trebui analizat în 24 de ore de la data depunerii și aprobat în limita fondurilor alocate pentru această destinație, iar răspunsul este dat în alte 24 de ore. Cu cererea aprobată, asiguratul se adresează unui furnizor de servicii îngrijiri la domiciliu aflat în relații contractuale cu asigurările.

Ministerul Sănătății și Familiei autorizează furnizorii de îngrijiri la domiciliu care se încadrează în următoarele criterii:

a) concordanța dintre obiectivele ce urmează a fi realizate de furnizorii de îngrijiri la domiciliu și necesitățile și prioritățile comunității;

b) existența în statutul legal de înființare a mențiunilor exprese privind furnizarea de îngrijiri la domiciliu ca obiect de activitate;

c) existența unei echipe capabile să susțină activitățile cuprinse în pachetul de servicii, formată din persoane care dețin diplomă (certificat de absolvire) și autorizație de liberă practică, obținute în condițiile legii;

d) existența fișei postului pentru fiecare persoană angajată, cu precizarea nivelului de pregătire, a competențelor și a atribuțiilor;

e) existența unui sediu autorizat de direcția de sănătate publică teritorială;

f) existența spațiilor pentru păstrarea și accesarea documentelor medicale(baza de date, fișe medicale, arhivă);

g) dotare care să permită realizarea obiectivelor propuse – mobilier corespunzător funcționării ca dispecerat, mijloace de comunicare,echipamente, truse medicale, produse farmaceutice și altele asemenea.

Scopul îngrijirii la domiciliu este ca pacientul să beneficieze de îngrijire demnă, adecvată și corespunzătoare nevoilor individuale direct în mediul său familiar. Datorită acestui tip de îngrijire numărul și durata tratamentelor spitalizate pot fi reduse, iar procesul de vindecare al bolnavului poate fi îmbunătățit.

Se poate recurge la acest tip de serviciu, în cazul în care starea de sănătate a bolnavului necesită îngrijire complexă, care nu necesită însă spitalizare… 

LISTAingrijirilor la

domiciliu

care pot fi asiguratede persoane juridice si fizice autorizate de MinisterulSanatatii si Familiei1. Evaluarea initiala: preluarea pacientului in maximum 48 ore de lasolicitare, stabilirea planului detaliat de

ingrijiri

la

domiciliu

, impreuna cumedicul care le-a recomandat, consilierea si instruirea pacientului si afamiliei2. Evaluarea de etapa, la 3 luni pentru cazurile acute, la 6 luni pentrucazurile cronice si ori de cate ori este necesar daca planul de

ingrijiri

la

domiciliu

cuprinde precizari in acest sens3. Monitorizarea parametrilor fiziologici: temperatura, respiratie, puls,tensiune arteriala, diureza, scaun4. Toaleta pacientului cu probleme medicale si/sau imobilizat:- toaleta partiala;

– toaleta totala, la pat;- toaleta totala, la baie, cu ajutorul dispozitivelor de sustinere.5. Manevre terapeutice:- administrarea medicamentelor per os, intravenos, intramuscular,subcutanat, intradermic, intravezical pe sonda vezicala, prin perfuzieendovenoasa, pe suprafata mucoaselor, pe seringa automata, peridural pecateter;- masurarea glicemiei cu glucometrul;- recoltarea produselor biologice (sange, urina, materii fecale);- clisma cu scop evacuator;- clisma cu scop terapeutic;- alimentarea artificiala pe sonda gastrica sau nazogastrica si pegastrostoma;- alimentarea pasiva a bolnavilor cu tulburari de deglutitie;- spalatura vaginala;- masajul limfedemului;- efectuarea de mobilizare, masaj, aplicatii medicamentoase, utilizareacolacilor de cauciuc si a rulourilor pentru evitarea escarelor de decubit*);

  Lista îngrijirilor la domiciliu care pot fi asigurate de persoane juridice și fizice autorizate de Ministerul Sănătății și Familiei:

1. Evaluarea inițială: preluarea pacientului în maximum 48 ore de la solicitare, stabilirea planului detaliat de îngrijiri la domiciliu, împreună cu medicul care le-a recomandat, consilierea și instruirea pacientului și a familiei.

2. Evaluarea de etapă, la 3 luni pentru cazurile acute, la 6 luni pentru cazurile cronice și ori de câte ori este necesar dacă planul de îngrijiri la domiciliu cuprinde precizări în acest sens.

3. Monitorizarea parametrilor fiziologici: temperatura, respirație, puls,tensiune arterială, diureză, scaun.

4. Toaleta pacientului cu probleme medicale și/sau imobilizat:

toaleta parțială;

toaleta totală, la pat;

toaleta totală, la baie, cu ajutorul dispozitivelor de susținere.

5. Manevre terapeutice:

administrarea medicamentelor per os, intravenos, intramuscular,subcutanat, intradermic, intravezical pe sonda vezicală, prin perfuzie endovenoasă, pe suprafața mucoaselor, pe seringa automată, peridural pe cateter;

măsurarea glicemiei cu glucometrul;

recoltarea produselor biologice (sânge, urină, materii fecale);

clisma cu scop evacuator. Scopul Evacuator:evacuarea conținutului intestinului gros, pregătirea pacientului pentru diferite examinări, intervenții chirurgicale asupra rectului.

clisma cu scop terapeutic. Terapeutic: introducerea de medicamente, alimentarea sau hidratarea pacientului. Indicații: în caz de constipatie; la pregătirea pentru examinarea radiologică și endoscopică a intestinului; înainte de nastere;înainte de operație; înainte de aplicarea clismelor medicamentoase și alimentare.

alimentarea artificială pe sonda gastrică sau nazogastrică și pe gastrostomă;

alimentarea pasivă a bolnavilor cu tulburări de deglutiție;

spălătura vaginală;

masajul limfedemului;

efectuarea de mobilizare, masaj, aplicații medicamentoase, utilizarea colacilor de cauciuc și a rulourilor pentru evitarea escarelor de decubit;

schimbarea poziției, tapotaj, fizioterapie respiratorie pentru evitarea complicațiilor pulmonare;

efectuarea de mobilizare, masaj, bandaj compresiv, aplicații medicamentoase pentru evitarea complicațiilor vasculare la membreleinferioare.

6. Tehnici de îngrijire chirurgicală:

îngrijirea plăgilor simple și suprainfectate;

îngrijirea escarelor multiple;

îngrijirea tubului de dren;

îngrijirea canulei traheale;

suprimarea firelor;

îngrijirea stomelor și fistulelor;

evaluarea manuală a fecaloamelor. Fecaloamele sunt formate din materii fecale desicate, întărite . Fecaloamele se opresc undeva de-a lungul colonului, de obicei în ampula rectală și anus , în general numai la bătrâni , cașectici, persoane cu tulburări neurologice.

sondajul vezical cu sonda permanentă și cu scop evacuator;

aplicarea condomului urinar.

7. Monitorizarea dializei peritoneale

8. Îngrijiri paliative furnizate numai de medici de specialitate și/sau cu competența/supraspecializare în îngrijiri paliative:

consiliere psihiatrică a pacientului

comunicarea diagnosticului și a prognosticului;

consilierea pacientului în vederea pregătirii pentru deces;

examenul fundului de ochi;

toracocenteza cu evacuarea lichidului;

infiltrații paravertebrale;

blocaje de nervi periferici;

anestezie locală de contact și prin infiltrații;

TENS (stimulare electrică nervoasă percutană);

tușeu rectal în scop diagnostic;

terapia chirurgicală a abceselor de părți moi;

controlul durerii;

implică prescrierea și conducerea medicației.

9. Kinetoterapia individuală.

10. Logopedia individuală.

11. Examinare și evaluare psihologică.

I.2. Condiții de acordare

Serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de către furnizorii de îngrijiri medicale la domiciliu, persoane fizice sau juridice autorizate și evaluate în condițiile legii pentru acordarea acestor tipuri de servicii, alții decât medicii de familie, furnizori care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate pentru servicii de îngrijiri medicale la domiciliu.

Serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu se acordă pe bază de recomandare pentru îngrijiri medicale la domiciliu, ținând seama de starea de sănătate a asiguratului și de gradul de dependență al acestuia.

Tariful pe caz pentru un episod de îngrijire la domiciliu se obține înmulțind numărul de zile de îngrijire corespunzător unui episod de îngrijire la domiciliu cu tariful pe o zi de îngrijire la domiciliu. Tariful pe o zi de îngrijire la domiciliu este 75 lei.

În tariful pe o zi de îngrijire sunt incluse costurile materialelor sanitare pentru realizarea serviciului de îngrijire la domiciliu. Prin o zi de îngrijire se înțelege efectuarea de către furnizor a minimum 1 vizită la domiciliu cu monitorizarea parametrilor fiziologici, toaleta totală sau parțială a pacientului la pat, manevre terapeutice conform recomandării, după caz.

Tariful de 75 de lei/zi de îngrijire la domiciliu , este valabil pentru episoadele de îngrijire pentru care deciziile sunt emise începând cu 1 aprilie 2011. Pentru zilele ce depășesc 42 de zile tariful este de 50 de lei.

Aceste tarife se aplică dacă pentru fiecare caz sunt recomandate și efectuate minim 8 servicii din lista prevăzută în anexa nr. 24 la ordin. În caz contrar, tarifele se reduc proporțional, în funcție de numărul serviciilor recomandate, conform formulei: Nr. servicii recomandate și efectuate / nr. minim de servicii (8) x tariful pe zi de îngrijire corespunzător perioadei recomandate.

Furnizorii de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate sunt obligați:

a) să acorde asiguraților servicii de îngrijiri medicale la domiciliu numai pe baza biletelor de recomandare eliberate de medicii din unitățile sanitare – furnizori de servicii medicale, aflate în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate; medicii de specialitate care recomandă servicii de îngrijiri medicale la domiciliu nu pot fi reprezentanți legali, angajați, asociați sau administratori ai unui furnizor de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;

b) să nu modifice sau să nu întrerupă din proprie inițiativă schema de îngrijire recomandată;

c) să comunice direct atât medicului care a recomandat îngrijirile medicale la domiciliu, cât și medicului de familie al asiguratului evoluția stării de sănătate a acestuia;

d) să țină evidența serviciilor furnizate la domiciliul asiguratului, privind tipul serviciului acordat, data și ora acordării, durata, evoluția stării de sănătate;

e) să urmărească prezentarea la controlul medical a asiguratului pe care l-a îngrijit, atunci când acest lucru a fost solicitat de medicul care a făcut recomandarea îngrijirii medicale la domiciliu, și să nu depășească, din proprie inițiativă, perioada de îngrijire la domiciliu, care nu poate fi mai mare decât cea stabilită prin norme.

Serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu se acordă pe bază de recomandare pentru îngrijiri medicale la domiciliu, ținând seama de starea de sănătate a asiguratului și de gradul de dependență al acestuia. Recomandarea pentru efectuarea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu se face de către medicii de specialitate din ambulatoriul de specialitate și de către medicii de specialitate la externarea asiguraților din spitale, aflați în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate, în funcție de patologia bolnavului și gradul de dependență al acestuia.

Recomandarea pentru îngrijiri medicale la domiciliu se eliberează în trei exemplare, din care un exemplar rămâne la medic. Un exemplar împreună cu o cerere de acordare de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu se depun de către asigurat, de către unul dintre membrii de familie (părinte, soț/soție, fiu/fiică), de o persoană împuternicită de acesta sau aparținătorul legal al acestuia la casa de asigurări de sănătate la care se află în evidență asiguratul, iar un exemplar rămâne la asigurat, urmând a fi predat furnizorului de îngrijiri medicale la domiciliu care îi va acorda serviciile respective, dacă cererea a fost aprobată.

Termenul de valabilitate a recomandării pentru îngrijiri medicale la domiciliu este de 5 zile calendaristice de la data emiterii acesteia.

Asiguratul, unul dintre membrii de familie (părinte, soț/soție, fiu/fiică), o persoană împuternicită de acesta sau aparținătorul legal, pe baza cererii aprobate de casa de asigurări de sănătate se adresează unui furnizor de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu, aflat în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate și care este inclus în lista de furnizori pusă la dispoziție de către aceasta.

Durata pentru care un asigurat poate beneficia de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu se stabilește de medicul care a făcut recomandarea, cu obligativitatea precizării ritmicității/periodicității serviciilor, consemnate în formularul "Recomandare pentru îngrijiri medicale la domiciliu", dar nu mai mult de 90 zile de îngrijiri/în ultimele 11 luni în una sau mai multe etape (episoade de îngrijire).

Fiecare episod nou de îngrijire se recomandă utilizând un nou formular de recomandare. În situația în care, conform recomandării pentru îngrijiri medicale la domiciliu, îngrijirile nu sunt acordate în zile consecutive, la calcularea celor 90 de zile/în ultimele 11 luni se iau în calcul numai zilele în care s-au acordat îngrijirile.

Furnizorii de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu acordă servicii conform unui plan de îngrijiri în conformitate cu recomandările făcute de către medicii de specialitate din ambulatoriul de specialitate și din spital, zilnic, inclusiv sâmbăta, duminica și în timpul sărbătorilor legale.

Numărul maxim de servicii care pot fi raportate de către furnizorul de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu are în vedere următoarele:

timpul mediu/vizita la domiciliu pentru un pacient este de 1 oră;

un program de lucru în medie de 8 ore/zi pentru personalul care acordă servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;

În situația în care furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu întrerupe furnizarea de îngrijiri medicale la domiciliu unui asigurat din următoarele motive: decesul, internarea,n asiguratul dorește să renunțe la serviciile de îngrijire medicală la domiciliu din motive personale; furnizorul anunță în scris – cu precizarea motivului, casa de asigurări de sănătate cu care este în relație contractuală, în termen de 2 zile lucrătoare de la data întreruperii îngrijirilor medicale la domiciliu.

Pentru a beneficia din nou de îngrijiri medicale la domiciliu asiguratul reia procedura de aprobare de către casa de asigurări de sănătate a îngrijirilor medicale la domiciliu.

Furnizorul de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu completează pentru fiecare asigurat căruia îi acordă servicii o fișă de îngrijire care conține datele de identitate ale acestuia, tipul serviciilor de îngrijiri medicale acordate, data și ora la care acestea au fost efectuate, semnătura asiguratului, a unuia dintre membrii de familie (părinte, soț/soție, fiu/fiică), a persoanei împuternicite de acesta sau a aparținătorului legal, care confirmă efectuarea acestor servicii, semnătura persoanei care a furnizat serviciul medical, precum și evoluția stării de sănătate.

Furnizorii de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu acordă servicii conform unui plan de îngrijiri în conformitate cu recomandările făcute de către medicii de specialitate din ambulatoriul de specialitate și medicii de specialitate din spital, zilnic, inclusiv sâmbăta, duminica și în timpul sărbătorilor legale.

I.3. Pachet de servicii medicale de bază

NOTĂ:

1. Serviciile de la punctele 1 – 33 se contractează cu furnizorii de îngrijiri paliative la

domiciliu.

2. Serviciile de la punctele 1 – 24 se contractează cu furnizorii de îngrijiri medicale la

domiciliu

3. Serviciile de la punctele 25, 27 – 33 se efectuează numai de către medicii de

specialitate cu atestat îngrijiri paliative.

4. În tarife sunt incluse și costurile materialelor sanitare utilizate pentru realizarea

serviciului de îngrijire la domiciliu.

Durerea postoperatorie poate fi calmată în diferite feluri: cu medicamente administrate pe cale orală, intravenoasă, peridurală, prin aplicarea unui obiect cald sau rece în jurul zonei operate, etc.

Este de asemenea posibil de „a scoate” durerea printr-un bloc nervos periferic, într-un mod asemănător, practicat de medicul stomatolog când trebuie să extragă un dinte.

Medicamentele principale fac parte din clasa anestezicelor locale: Xilocaina și Ropivacaina. Ele blochează transmiterea senzației dureroase de-a lungul nervilor care conduc impulsurile dureroase.

În funcție de concentrația și de medicamentul utilizat, efectul obținut va fi de la o simplă diminuare a sensibilității până la imposibilitatea de a contracta mușchii din regiune. Aceste efecte sun tranzitorii și vor dispare îndată ce medicamentul își va sfârși acțiunea.

Blocul nervos este realizat de către medicul anestezist. Aceste blocuri permit efectuarea intervențiilor chirurgicale pe membrele superioare și cele inferioare și, de asemenea, de a calma durerea după operație timp de câteva ore sau câteva zile.

Uneori, medicul anestezist poate să vă propună plasarea unui cateter (un tub de plastic foarte subțire, pus la contact cu nervul), care-i va permite să administreze în mod continuu soluția de anestezic local.

Soluția de anestezic local poate fi administrată periodic de asisteta medicală, sau de o pompă electomecanică. Ceva mai nou, e posibilă cuplarea unei pompe de elastomer, care va administra medicamentul continuu sau doar atunci când Dvs ve-ți considera necesar.

Pompa de elastomer, de mărimea unui măr, poate fi purtată în buzunar oriunde, fără a vă împiedica din activitățile cotidiene și vă permite o externare mult mai rapidă din spital.

Pentru a plasa cateterul la contact cu nervul, medicul va folosi un mic aparat de stimulare electrică (neurostimulator), care va provoca o contracție ritmică a mușchilor din regiunea care trebuie „amorțită”. Această stimulare electrică este puțin neplăcută, însă nedureroasă.

Nebulizarea este administrarea unui medicament lichid prin pulverizări nazale sau bucale. Nebulizările sunt indicate în cursul unor boli respiratorii cronice: astm, mucoviscidioză, bronșiectazie (dilatare a bronhiilor).

Medicamentele (antibioticele, de exemplu) sunt atunci administrate cu ajutorul unui aparat, numit nebulizator, fie pneumatic, fie cu ultrasunete. Nebulizatoarele pulverizează produsul (nebulizatul) prin intermediul unei măști pe care subiectul și-o aplică pe față. În timpul nebulizării, respirația pacientului trebuie sa fie amplă, cu scopul ca cea mai mare cantitate posibilă de produs să poată fi depusă în căile sale respiratorii.

Limfedemul, afecțiune manifestată printr-o îngroșare a unui segment al corpului, cauzat de acumularea de lichid limfatic, poate apare după intervenția chirurgicală, după radioterapia efectuată în tratamentul cancerului sau ca o afecțiune primară. Poate afecta un membru sau o altă parte a corpului.

Masajul de drenaj veno-limfatic reprezintă o tehnică specială de masaj, care se utilizează în practica medicală curentă, devenind cu timpul o tehnică de masaj particulară, a cărei valoare terapeutică este recunoscută.

Masajul de drenaj venolimfatic s-a dezvoltat în Europa după 1930, prin fizioterapeuții danezi Estrid și Emil Vodder, ca o tehnică de control al limfedemului post mastectomie. Masajul de drenaj venolimfatic este un masaj blând și centrat superficial, unde limfa va fi mobilizată din ariile de drenaj ale vaselor limfatice spre colectorii limfatici. Acest masaj blând se folosește în tratamentul limfedemului, edemelor posttraumatice.

Tehnica se folosește pentru stimularea circulației de întoarcere în vasele limfatice, care are ca finalitate o mai bună evacuare a lichidelor excedentare și a reziduurilor metabolice din spațiile interstițiale, pe cale limfatică.

Limfa este un lichid incolor sau ușor gălbui, transparent. El circulă prin vase speciale numite „limfatice", prin ganglioni și prin spațiile dintre celule.

În unele cazuri cum ar fi: circulația proastă a sângelui din vene, lipsa de mișcare, traumatismele, frigul, limfa stagnează. Locul respectiv se umflă, devine dureros, se sclerozează și uneori se necrozează.

Acest masaj contribuie la drenarea limfei din rețeaua periferică spre vasele cele mai mari, numite canalul toracic și marea venă limfatică.

Indicațiile masajului limfatic – sunt foarte variate, cele mai importante fiind:

Edemele posttraumatice și postoperatorii: entorse, fracturi și tulburări circulatorii postectomie.

Tulburări algodistrofice diverse – algodistrofii și hematoame.

Tulburări circulatorii: arterite, claudicație intermitentă și ulcere varicoase.

Tulburări respiratorii – astm și mucoviscidoze.

Afecțiuni reumatismale – coxartroză, cervicalgii, umăr blocat și periartrită scapulohumerală.

Intoxicații – de origine alimentară sau medicamentoasă.

În medicația sportivă – pentru tratarea epicondilitelor, a hematoamelor, a curbaturii (senzație de durere fără localizare concretă).

Afecțiunii ale tegumentelor – acnee, aderențe postoperatorii, cicatrici, eczeme, hipodermite, neurodermite și hiperpigmentația de sarcină.

Boli infecțioase – stare de gripă (sau stadiul premergător gripei), mononucleoză infecțioasă, sinuzite cronice. În cazul acestor afecțiuni se recomandă drenaj limfatic în afara puseelor.

Tulburări de origine circulatorie – ateroscleroza cerebrală, glaucom, sindrom Meniers și edeme la nivelul membrelor inferioare.

Tulburări de origine neurologică – leuconevraxia (scleroza în plăci), insomnii, I.M.C (insuficiență motorie cerebrală), copii hiperkinetici și nevralgii.

Afecțiuni dentare – probleme de implantare la copii, gingivite și parodontoză.

Schimbarea poziției pacientului este importantă, deoarece imobilizarea îndelungată poate determina apariția unor complicații la bolnavii în poziție decubit (culcat). Mobilizarea va începe cu mișcarea capului și cu schimbarea poziției membrelor, inferioare și superioare. Apucarea se face cu toată mâna protejând porțiunile dureroase.

Schimbăm poziția din decubit dorsal în decubit – se face de una sau două persoane. Se prinde bolnavul de umăr și după ce toracele a fost întors lateral, se execută manevra la nivelul bazinului și la nivelul picioarelor.

Din poziția decubit dorsal bolnavul poate fi ridicat în poziție de semișezut cu ajutorul unor persoane în plus. Poziția aceasta se recomandă:

bolnavilor cu afecțiuni cardiace

bolnavilor în vârstă și în perioada de convalescență.

Ridicarea bolnavului din decubit în poziția de șezut se realizează prin introducerea unei mâini sub șezutul bolnavului, iar cu cealaltă mână susținem bolnavul din spate sprijinindu-i capul.

Pentru bolnavul în stare gravă, ridicarea acestuia se realizează de către doi infirmieri așezați de o parte și de alta a patului. Menținerea în această poziție se face cu ajutorul pernelor așezate la spatele bolnavului. După ce bolnavul se menține în poziție șezând, se poate trece la așezarea lui la marginea patului.

Ridicarea bolnavului în picioare (ortostatist) reprezintă o etapă ulterioară așezării la marginea patului. Infirmierul va sprijini pacientul de ambele axile și îl va ridica.

După o perioadă de imobilizare mai lungă, bolnavii vor face primii pași sprijiniți de infirmieri sau utilizând un cadru metalic, iar dacă starea lor e mai bună se va permite bolnavilor să meargă singuri.

Asistenta care îngrijește bolnavul la pat va observa dacă este liniștit sau nervos, abătut sau liniștit, Prin conversația purtată cu el să poată afla dacă acesta a dormit bine, dacă îi este frică de ceva, eventual de unele manevre de investigație sau a unor tratamente neplăcute. De obicei pacienții sunt indispuși din cauza bolii lor și în general atunci când observă că boala progresează. Se recomandă ca pacientul să fie sustras de la aceste gânduri. Se discută cu el despre boală încercând să se anuleze unele temeri nefondate.

Alimentația activă și pasivă

Un factor important în reabilitarea fizică a unui individ este alimentația echilibrată. Personalul de îngrijire va urmări calitatea alimentelor, a regimurilor servite. Se va asigura masa la timp. Se va creea o bună dispoziție în timpul servirii mesei.

Alimentația trebuie să fie variată și completă.alimentația va conține toate principiile alimentare: glucide, proteine, lipide, vitamine și săruri minerale. În alimentația asistatului este necesară respectarea regulilor de igienă, pentru a împiedica introducera în organism a unor microbi sau ouă de paraziți. Se recomandă ca bolnavul să mestece lent mâncarea. Preparatele să fie cât mai variate. Dacă medicul permite la prepararea hranei se pot utiliza și condimente. Infirmierul va urmări conținutul de lichide pe care bolnavul o bea.

Apa se poate înlocui cu: supe, limonade, sucuri naturale de fructe sau ceai. În afecțiunile cardio-vasculare cum ar fi hipertesnsiunea arterială sau afecțiuni renale, cantitatea de lichide este limitată la recomandarea medicului. În cazul în care asistatul are nevoie de o mare cantitate de lichide (transpiră mult, stări febrile, deshidratări, intoxicații grave) se urmărește în permanență ca bolnavul să bea cantitatea de lichide prescrise urmărindu-se și cantitatea de lichide eliminate.

Există trei feluri de alimentație: activă, pasivă, artificială.

Alimentația activă – se recomandă la pacienții care se deplasează și se face în sala de mese. La pacienții care nu se pot deplasa alimentația se servește cu ajutorul unei măsuțe așezată la patul bolnavului.

Alimentația pasivă – este recomandată la pacienții în stare gravă. Infirmierul va hrăni bolnavul. Bolnavul este așezat în poziție semi-șezândă, infirmierul se așează în partea dreaptă a bolnavului, susținându-i capul cu mîna stângă. Lichidele vor fi administrate din vase semi-umplute.

În cazul în care bolnavul este în stare gravă, se va folosi lingurița sau pipeta. Alimentația se face cu înghițituri mici ca să nu se înece bolnavul. La pacienții care au febră și apetit scăzut alimentația se va da când starea bolnavului o permite. După terminarea alimentației bolnavul este așezat comod în pat.

Alimentația artificială – recomandată pacienților în stare gravă și de inconștiență, la pacienți cu tulburări de deglutiție, la pacienți cu strieturi esofagiene sau cu necativist alimentar.

Gastrostomie – alimentația artificială se face prin sondă. Alimentația prin sondă se face la bolnavii inconștienți sau la cei cu tulburări de deglutiție. Sonda se dezinfectează și se unge cu o substanță lubrifiant, se introduce prin nas sau gură până când ajunge în stomac.

La capătul liber al sondei se fixează un leucoplast pe fața bolnavului. Prin sondă se pot introduce lichide încălzite la temperatura corpului. Se introduc 4-6 doze ce reprezintă rația zilnică alimentară foarte lent. Prin sondă se pot introduce medicamente prescrise pe cale bucală. Când se scoate sonda se introduc 200-300 mml apă, care face parte din rația zilnică a bolnavului. La recomandarea medicului se poate scoate sonda.

În cazul pacienților cu strieturi esofagiene alimentația se face prin fistulă gastrică, prin sonde de cauciuc. Sonda este fixată la peretele abdominal. Fistula va fi acoperită de un pansament steril pentru a nu se infecta. Pielea din jurul fistulei se verifică, deoarece sucul gastric poate determina iritarea și formarea rănilor în jurul sondei. Se recomandă ca pielea să fie ștearsă în fiecare dimineață cu o compresă sterilă, apoi se aplică o cremă cu antibiotic care se acoperă cu tifon steril.

Alimentația prin perfuzie – se face o alimentație intravenoasă și se pot administra alimente sub formă de soluții concentrate: glucoză, lipide, aminoacizi. Ritmul de administrare depinde de natura și concentrarea lui.

Regimuri alimentare – sunt prescrise de medic. Asistența dieticiană va întocmi regimul alimentar pentru bucătărie.

Regimul de cruțare (absolut)

Regimul hidric

Regimul hidro-zaharat

Regimul lactat

Regimul făinos

Regimul lacto-făinos

Regimul vegetarian

Regimul carnat

Regimul complet

Regimul desodat (fără sare)

Regimul hiperpotasic

Regimul hipopotasic

În bolile aparatului respirator regimul este bogat în substanțe nutritive. În bolile pulmonare necesită supra alimentarea bolnavului.

În bolile cardiace alimentele se dau în întregime, dar cu conținut scăzut de sare 2-4 g /zi. Lichidele sunt limitate până la ½ -2 l, mese mici și mai dese pentru a nu obosi inima, masă de seară va fi cu 4 ore înainte de culcare.

În bolile digestive este un regim sever. În ulcer gastro-duodenal în perioada dureroasă se dau: lactate, făinoase și în funcție de evoluția bolnavului, carne de pasăre, pește, legume, grăsimi vegetale.

În bolile renale – regim scăzut în proteine și sare.

În bolile aparatului respirator se constată mai multe simptome:

Durerea toracică diferită ca localizare, intensitatea și modul de apariție. Durerea toracică crează disconfort, perturbează somnul bolnavului, limitează mișcările.

Tusea poate fi uscată sau umedă. Poate să se instaleze o tuse matinală sau seara în anumite poziții.Tusea epuizează pacientul si perturbă somnul. În unele situații este necesară provocarea tusei pantru a facilita eliminarea secrețiilor.

Expectorația (eliminarea sputei) Expectorația prezintă caracteristici diferite. Sputa este examinată microscopic și macroscopic. Sputa este un produs patologic periculos propagarea infecției.

Dispnee – este o respirație dificilă cauzată de scăderea aportului de oxigen și de creșterea bioxidului de carbon. Dispneea determină anxietate.

Hemoptizia – evacuarea din căile respiratorii de sânge. Se întâmplă în afecțiuni pulmonare (tuberculoză pulmonară).

Sughițul – caracteristic în tumori pulmonare și pleurezie (inflamarea feței pleurale)

Pacientul cu afecțiuni respiratorii prezintă o alterare a respirației, cianoză (învinețirea tegumentului), transpiră abundent, febră în astmul bronșic,dispnee, anxietate, tuse cu expectorații, imposibilitatea de a vorbi, hipertensiune arterială. În bolile respiratorii se va menține pacientul în poziția care să faciliteze respirația, poziția șezând. Se va ajuta pacientul în satisfacerea nevoilor fundamentale.

Se recomandă hidratarea corespunzătoare pentru fluidificarea secrețiilor. Se recomandă un regim alimentar fără sare. Dacă i sa prescris cortizon, va fi ferit de frig și umezeală, inclusiv de factori emoționali. Se recomandă cure în stațiuni saline pacienților care au astm bronșic. Se face toaleta cavității bucale după expectorații. Pacientul trebuie să ducă o viață echilibrată, să facă gimnastică respiratorie.

Simptomele pacienților cardio-vasculari:

durerea care poate fi localizată precordial și retrosternal, durerea este foarte intensă, este accentuată la efort, mișcările determină disconfort și anxietate.

dispneea poate să apară la efort sau în repaos cu predilecții noaptea, poate fi însoțită de tuse și neliniște. palpitații – pot surveni izolat sau în accese determinate de stări emoționale, de abuz de cafea sau tutun, determină anxietatea pacientului.

paloare

cianoză

Uneori bolnavul poate prezenta: grețuri, vărsături, astenie. În infarctul miocardic se instalează o necroză la nivelul mușchiului cardiac, poate fi o suprafață mică sau întinsă. Determină durere cu senzație de″ moarte iminentă″ este anxios printr-un deficit de îngrijire, grețuri, vărsături care nu se pot alimenta.

Îngrijirea acordată în cazul bolnavilor cu afecțiuni cardio-vasculară:

1. se recomandă reluare treptată și progresivă a efortului fizic.

2. alimentație echilibrată

3. chimioterapie în servicii specializate. Pacienții cu afecțiuni cardiace trebuie să facă cură balneară și se vor prezenta la control periodic.

Principalele simptome ale bolilor digestive:

1.Hipersalivația (silloree). În această situație saliva se revarsă în afara cavității bucale,

lucru numit stomatită sau afecțiuni ale esofagului. Hiposalivația o cantitate mai mica (asialie). Hiposalivație este cauzată de deshidratarea sau intoxicație cu belatona (mătrăgună). Disfagia este cauzată de tumori, disfuncții ale esofagului.

2.Anorexia înseamnă lipsa poftei de mîncare. Se întâlnește în cancer gastric, cancer

hepatic, gastrite și duodenite. Poate să fie selectivă pentru carne și grăsimi.

3.Grețurile și vărsăturile pot să apară precoce în ulcerul gastric și după 2-4 ore după

masă în ulcerul duodenal. Grețurile și vărsăturile pot apărea cu conținut alimentar în gastrite și în ulcer pot avea un conținut alimentar mai vechi (alimente ingerate cu 24-28 ore înainte). Vărsăturile pot avea un conținut bilicor (fierea), pot avea conținut sanguin sau vărsătura cu sânge – hematemeza, pot apărea în boli ulceroase complicate cât și în cancerul gastric.

4.Durerea localizată în epigastru și poate apărea imediat după masă sau noaptea – ulcer gastroduodenal. Durerea mai poate fi localizată retrosternal întâlnită în bolile esofagului. Durerea localizată în hipocoldum drept – întâlnită în colecistită (vezica biliară).

5.Durerea abdominală este întâlnită în rectocolită. Poate să iradieze în spate întâlnită în ulcerul gastroduodenal. În umărul drept întâlnită în fitioza biliară.

6.Regurgitatie – reprezintă un reflux alimentar din esofag în stomac în cavitatea bucală.

7.Eructația reprezintă evacuarea gazelor din stomac sau esofag și se întâlnește la persoanele care mănâncă repede.

8.Pirozis (arsură retrostenală) înlocuiește durerea și se întâlnește în hiperaciditate gastrică.

9.Meteorismul (acumularea gazelor în intestin) întâlnită în colită, colecistită și ciroză hepatică.

10.Diareea și constipația cauze infecțioase, se poate întâlni în diaree urmată de constipația, boală numită cancer de colon. Constipația este cauzată de repausul prelungit la pat.Mel e na este o hemoragie digestivă superioară exteriorizată prin scaun cu sânge este întâlnit în ulcer hemoragic, ciroză hepatică și varice esofagiene.

Îngrijirea acordată pacienților :

reechilibrarea hidroelectrică.

recoltare analize de laborator

se pregătește bolnavul de operație și se face baie și se recomandă bolnavului să nu mănânce înainte de operații timp de 12 ore

se recomandă spălături gastrice

Urmărirea produselor biologice. Valorile normale ale temperaturii corpului sunt situate între 36°-37°.

Temperatura este influențată de:

Varstă – temperatura de varsta a treia scade 35.5°-37°, iar temperatura la pensionarii de vârsta a III-a odată cu mecanismele de control a temperaturii se degradează;

exercițiu fizic – exercițiile fizice pot să ridice temperatura corpului;

mediu – umiditatea aerului, prezența curentului de aer;

influențele hormonale – la femei există variații mari de temperatură a corpului în comparație cu bărbătești;

temperatura lichidelor consumate fierbinți sau reci;

variații ușoare ale temperaturii.

Măsurarea temperaturii se face prin mai multe metode: orala (gură), axilară, rectală.

Temperatura se măsoară de 2 ori pe zi, dimineața și seara. În funcție de situație, se măsoară din 2 în 2 ore. Creșterea temperaturi peste valorile normale se numește hipertensiune. Când temperatura ajunge la valori cuprinse Între 41°-42°C, situația se numește hipertermie. Iar când temperatura corpului scade sub 35°C se numește hipotermie. Temperatura se notează de foaia de temperatură.

Calea orală – se măsoară temperatura oral cu ajutorul unui termometru special pentru gură. Se interzice temperatura orală la pacienții cu traumatisme la nivelul gurii, la cei care au suferit intervenție chirurgicale (la gură), la sugari și copii sau la cei cu frisoane.

Temperatura rectală. Acest mod este contraindicat la pacienții care au operații pe rect sau la cei cu afecțiuni rectale, la cei cu aparate gipsate sau cu afecțiuni ale coloanei. Temperatura rectală este indicată la sugari și copii. Se recomandă termometru individual.

Termometrizarea axilară – este cel mai sigur și mai comod mod. Termometrele sunt păstrate în soluție dezinfectantă (cloramină).Termometrele se țin în poziție verticală, iar pe fundul recipientului se pune un strat de vată. Înainte de ai lua temperatura se recomandă spălarea termometrului, iar axila va fi ștearsă de transpirație. Termometrul înainte de folosire va fi verificat, ne uităm la coloana de mercur care trebuie să fie sub 35 grade C.

Tensiunea arterială urmărește starea de sănătate a pacientului. Tensiunea arterială, urmărește presiunea cu care sângele circulă în vase. Tensiunea arterială se modifică sub influiența unor factori: stresul, frica, anxietatea, unele medicamente pot influiența creșterea sau scăderea tensiunii arteriale a pacientului.

Tensiunea arterială se măsoară cu tensiometrul prin metoda ascultatorie, palpatorie, oscilometrică care presupune prezența aparatului oscilometru. Pentru a măsura tensiunea arterială prin metoda ascultatorie se aplică pe braț manșeta deasupra plicei cotului se așează stetoscopul pe artera humerală sub manșetă se închide robinetul de la para de cauciuc și se unflă manșeta până la dispariția pulsului, apoi se deschide încet robinetul. Primul zgomot care se aude în urechi corespunde tensiunii arteriale maxime.

Se continuă decompresarea manșetei până la dispariția zgomotului. Ultimul zgomot care se percepe cu ajutorul stetoscopului reprezintă tensiunea arterială minimă. Metoda palpatorie presupune aceleași manevre și se folosește pentru luarea pulsului care reprezintă tensiunea arterială maximă. Aparatul oscilometru – se comprimă progresiv arterele folosind o mașetă pneumatică care provoacă vibrații la nivelul peretelui arterial. Aceste vibrații sunt înregistrate de acul magnetului sub forma unor oscilații.

Pulsul reprezintă rezultatului impactului dintre masa de sânge împinsă în cavitatea ventriculară și masa de sânge întâlnită în sistemul arterial. Frecvența pulsului este egală cu numărul de bătăi cardiace. Pulsul se măsoară la diferite artere. Se pot lua la artera femurală, carotidă, pedioasă. Pulsul se măsoară de două ori pe zi și valorile se notează în foaia de observație.

Pulsul este influiențat de febră, exerciții fizice, durere acută, de anumite medii de anxietate și de vârstă. Se recomandă ca atunci când luăm pulsul să explicăm în ce constă această metodă. Pentru aceasta trebuie să fie relaxat și în timpul măsurării se recomandă să vorbească. Atât la tensiunea arterială cât și la puls se recomandă cel puțin o jumătate de oră ca pacientul să stea în repaus.

Pulsul are valori între 60-80 de bătăi / minut.

Tensiunea arterială – T.A. – la adult este între 120 maxima și 80 mml coloană de mercur, iar la persoanele învârstă T.A. are valori între 140 maxima și 90 -100 mml coloană de mercur.

Respirația reprezintă un semn vital care se urmărește la pacient. În mod normal respirația este regulată și are o amplitudine scurtă. Frecvența respiratorie variază în funcție de vârstă. La copil avem 30-50 respirații/minut. La adult este de 12-20 respirații/minut.

Respirația poată să fie încetinită, numită bradipsnee și poate să fie accelerată – tahipnee. Este influiențată de stress, anxietate, vârstă, poziția capului, mediu și de efortul fizic.Măsurarea frecvenței respirației cere ca pacientul să fie în repaus timp de 5-10 min în poziție culcată. Se evidențiază toracele pacientului descoperind toracele și abdomenul și se măsoară un ciclu respirator complet (inspirație – respirație) și se plasează mâna pe toracele pacientului. Se declanșează cronometru pe o perioadă de un minut. La copil se recomandă să se măsoare respirația pe o perioadă de mai multe minute.

Diureza – reprezintă cantitatea de urină eliminată de rinichi în 24 de ore. În decurs de 24 de ore numărul emisiilor de urină este de 4-5 la adult, 10-15 la sugar și 6-7 la sugarul mai mare. Emisiile de urină sunt mai frecvente ziua și reduse noaptea. În mod mormal în 24 de ore se elimină 1500 mml urină.

Dar cantitatea poate să varieze între 500-3000 mml, influiențate de lichidele băute, să fie lichide pierdute prin transpirație, scaun sau evaporare prin plămâni. La urină se urmărește culoarea și mirosul. Urina normală are culoarea galben deschis. Urina la un individ normal poate să fie și brun închis și în special la cel care nu a consumat lichide.

Unele medicamente colorează urina de aceea trebuie atenționat pacientul. În cazul de boală sau patologie, culoarea urinei poate să fie brun închis ca berea, în hepatite brun roșcat, în stare febrilă și în afecțiuni renale sau poate fi o urină roșie când se elimină sânge. Urina are un miros slab, dar după o perioadă capătă miros amoniacal. În situație patologică urina își schimbă mirosul. În diabet zaharat sau vărsături abundente urina capătă miros de acetonă sau mere verzi.

Din urină se fac examene de laborator : sumar de urină – se recoltează urina de dimineață din mijlocul jetului urinar; urocultura – se recoltează în eprubete sterile.

Pentru determinarea cantității de urină pe 24 de ore colectarea se începe de la ora 8 dimineața și se termină a doua zi la aceeași oră. Bolnavul va urina numai în recipientul dat. Pentru diureze se recomandă recipiente gradate spălate riguros.

Scaunul. Pentru unele afecțiuni digestive este necesară urmărirea scaunelor bolnavului. Infirmiera va observa sistematic numărul scaunelor pe 24 de ore, mirosul și consistența acestora. La copil scaunul diferă în funcție de alimentație. Nou-născutul elimină în primele zile un scaun numit meconiu de culoare verde brun închis.

Alimentația la sân determină o culoare galben-aurie cu miros acrișor. Numărul scaunelor la un nou-născut este de 3-4 ori/zi până în a 6-a lună, apoi la 2-3 scaune/zi. Alimentația determină culoarea scaunului de galben închis, miros fad, numărul scaunelor de 2-3 în 24 de ore. În icterul hemolitic culoarea scaunului este de brun închis, în hepatită culoarea este albicioasă.

Se recoltează în bazinet curat care se păstrează până la vizita medicului. În stare de diaree se impune efectuarea coproculturii (cultura bacteriană). Scaunul se notează în foaia de observație.

Diabetul zaharat face parte din bolile cronice. Este o boală cronică caracterizată prin slăbirea organismului. Se manifestă prin sete excesivă, nevoia continuă de a urina, slăbire și oboseală. Pacientul are o foame accentuată.

La un pacient cu diabet dezechilibrat apar următoarele probleme: scădere în greutate, vărsături, diaree. Toate aceste simptome duc la deshidratare, respirație adâncă și zgomotoasă, respirație cu miros caracteristic de acetonă sau mere verzi.

Datorită creșterii cantității de glucoză în sânge și a multiplelor tulburări ce apar în organism, diabetul se poate complica cu infecții: furuncule, eczeme, abccese dentare, tuberculoză. Mai apar în diabet tulburări ale nervilor periferici, boli de ochi și ale vaselor de sânge. Ca tratament se recomandă regim alimentar cu glucide reduse, medicație antidiabetică ajungând până la injecții cu insulină.

Personalul medical urmărește aplicarea unor reguli de viață, alimentare și medicație adecvată în vederea obținerii echilibului normal.

I.4. Condițiile și anexele contractului de furnizare a serviciilor

CONTRACT DE FURNIZARE

de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu

Casa de asigurări de sănătate …………………………, cu sediul în municipiul/orașul

…………………, str. ………………. nr. ……., județul/sectorul …………………., telefon …………..,

fax …….., reprezentată prin președinte – director general …………….

și

Furnizorul de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu:

reprezentat prin: ………………………….

Persoana fizică/juridică ……………………………………. având sediul în municipiul/orașul

………………….., str. ……………….. nr. ……, bl. ……, sc. ……, et. ….., ap. ………,

județul/sectorul …………………, telefon …………………., fax ………………, adresă e-mail

…………………………

Obiectul prezentului contract îl constituie furnizarea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu, conform Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 – 2012.

Casa de asigurări de sănătate are următoarele obligații:

a) să încheie contracte numai cu furnizorii de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu, autorizați și evaluați, pentru serviciile pentru care fac dovada funcționării cu personal de specialitate și să facă publice în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data încheierii contractelor, prin afișare pe pagina web și la sediul casei de asigurări de sănătate, lista nominală a acestora, cuprinzând denumirea și să actualizeze permanent această listă în funcție de modificările apărute, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data operării acestora, conform legii;

b) să deconteze furnizorilor de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative

la domiciliu, la termenele prevăzute în contract, pe baza facturii însoțite de copiile fișelor

de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu și de desfășurătoarele privind serviciile medicale realizate, prezentate atât pe suport hârtie, cât și în format electronic, în formatul solicitat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, contravaloarea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu contractate, efectuate, raportate și validate conform normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 – 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1389/2010.

c) să informeze furnizorul de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu cu privire la condițiile de contractare a serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și decontate de casele de asigurări de sănătate, precum și la eventualele modificări ale acestora survenite ca urmare a apariției unor noi acte normative, prin publicare pe pagina web a casei de asigurări de sănătate;

d) să informeze în prealabil într-un număr de zile similar celui prevăzut la art. 4 alin.(1)

din Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 – 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1389/2010 furnizorul de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu cu privire la condițiile de acordare a serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu și cu privire la orice intentie de schimbare în modul de acordare a acestora, prin intermediul paginii web a casei de asigurări de sănătate, precum și prin e-mail la adresele comunicate oficial de către furnizor, cu excepția situațiilor impuse de actele normative;

e) să înmâneze la momentul finalizării controlului procesele-verbale de constatare furnizorului de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu și îngrijiri paliative sau, după caz, să comunice acestuia notele de constatare intocmite în termen de maximum 1 zi lucrătoare de la data prezentării în vederea efectuării controlului; în cazul în care controlul este efectuat de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, notificarea privind măsurile dispuse va fi transmisă furnizorului în termen de maximum 10 zile calendaristice de la data primirii raportului de control de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate la casa de asigurări de sănătate;

f) să recupereze de la furnizorii de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu și îngrijiri paliative care au acordat servicii medicale sumele reprezentând contravaloarea acestor servicii în situația în care nu au fost îndeplinite condițiile pentru ca asigurații să beneficieze de aceste servicii. Sumele astfel obținute se utilizează conform prevederilor legale în vigoare;

g) sa deducă spre soluționarea organelor abilitate situțiile în care constată neconformitatea documentelor depuse de catre furnizor, pentru a caror corectitudine furnizorul depune declaratii pe propria raspundere.

Furnizorul de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu

are următoarele obligații:

a) să respecte criteriile de calitate a serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri

paliative la domiciliu furnizate în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

b) să informeze asigurații cu privire la obligațiile furnizorului de servicii de îngrijiri

medicale la domiciliu și îngrijiri paliative și ale asiguratului referitoare la actul medical;

c) să respecte confidențialitatea tuturor datelor și informațiilor privitoare la asigurați,

precum și intimitatea și demnitatea acestora;

d) să factureze lunar, în vederea decontării de către casele de asigurări de sănătate,

activitatea realizată conform contractului de furnizare de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu; factura este însoțită de copiile fișelor de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu și de documentele justificative privind activitățile realizate, în mod distinct, conform prevederilor Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 – 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1389/2010 și a normelor metodologice de aplicare a acestuia, atât pe suport hârtie, cât și în format electronic, în formatul solicitat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate;

e) să respecte dreptul la liberă alegere de către asigurat a furnizorului de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu;

f) să raporteze caselor de asigurări de sănătate datele necesare pentru urmărirea desfășurării activității în asistența de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu, potrivit formularelor de raportare stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;

g) să acorde servicii conform unui plan de îngrijiri în conformitate cu recomandările

stabilite, zilnic, inclusiv sâmbăta, duminica și în timpul sărbătorilor legale;

h) să anunțe casa de asigurări de sănătate despre modificarea oricăreia dintre condițiile care au stat la baza încheierii contractului, în maximum 5 zile calendaristice de la data producerii modificării și să îndeplinească în permanență aceste condiții pe durata derulării contractului;

i) să asigure respectarea prevederilor actelor normative referitoare la sistemul asigurărilor sociale de sănătate;

k) să afișeze într-un loc vizibil programul de lucru, numele casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală, precum și datele de contact ale acesteia: adresă, telefon, fax, e-mail, pagină web;

l) să asigure acordarea de asistență medicală necesară titularilor cardului european de asigurări sociale de sănătate emis de unul dintre statele membre ale Uniunii Europene/Spațiului Economic European, în perioada de valabilitate a cardului, respectiv beneficiarilor formularelor europene emise în baza Regulamentului CE nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 în aceleași condiții ca și persoanelor asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România; să acorde asistență medicală pacienților din alte state cu care România a încheiat acorduri, înțelegeri, convenții sau protocoale internaționale cu prevederi în domeniul sănătății, în condițiile prevăzute de respectivele documente internaționale;

m) să utilizeze Sistemul informatic unic integrat. În situația în care se utilizează un alt

sistem informatic acesta trebuie să fie compatibil cu Sistemul informatic unic integrat, caz în care furnizorii sunt obligați să asigure confidențialitatea în procesul de transmitere a datelor;

n) să acorde asiguraților servicii de îngrijiri medicale la domiciliu/ îngrijiri paliative la

domiciliu conform recomandărilor formulate de: medicii de specialitate din ambulatoriul de specialitate, medicii de specialitate din spitale la externarea asiguraților, medicii de familie aflați în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare ale Contractului-cadru pentru anii 2011 – 2012 aprobat prin H. G. nr. 1389/2010. Modelul formularului de recomandare este prezentat în anexa nr.27 C la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. ………. pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 – 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1389/2010.

Recomandarea pentru îngrijiri medicale la domiciliu și îngrijiri paliative se face în

concordanță cu diagnosticul stabilit și în funcție de patologia bolnavului și gradul de dependență al acestuia, cu precizarea activităților zilnice pe care asiguratul nu le poate îndeplini, în condițiile stabilite prin Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 – 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1389/2010.

o) să nu modifice sau să nu întrerupă din proprie inițiativă schema de îngrijire recomandată – pentru furnizorii de îngrijiri medicale la domiciliu;

p) să comunice direct atât medicului care a recomandat îngrijirile medicale la domiciliu și îngrijirile paliative la domiciliu, cât și medicului de familie al asiguratului evoluția stării de sănătate a acestuia;

q) să țină evidența serviciilor de îngrijiri medicale / îngrijiri paliative furnizate la domiciliul asiguratului, în ceea ce privește tipul serviciului acordat, data și ora acordării, durata, evoluția stării de sănătate;

r) să urmărească prezentarea la controlul medical a asiguratului pe care l-a îngrijit, atunci când acest lucru a fost solicitat de medicul care a făcut recomandarea și să nu depășească din proprie inițiativă perioada de îngrijire la domiciliu, care nu poate fi mai mare decât cea stabilită prin normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 – 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1389/2010;

s) să utilizeze sistemul de raportare în timp real începând cu data la care acesta va fi pus în funcțiune;

ș) să încaseze sumele reprezentând fie contribuția personală pentru unele servicii de îngrijiri medicale /paliative la domiciliu fie coplata pentru alte servicii de îngrijiri medicale/paliative la domiciliu de care au beneficiat asigurații, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

t) să asigure acordarea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu prevăzute în pachetul de servicii de bază;

ț) să reînnoiască pe toată perioada de derulare a contractului, dovada de evaluare a furnizorului, dovada asigurării de răspundere civilă în domeniul medical pentru furnizor, dovada asigurării de răspundere civilă în domeniul medical pentru personalul care își desfășoară activitatea la furnizor;

u) 1) să respecte programul de lucru și să-l comunice caselor de asigurări de sănătate, în baza unui formular, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 39 B la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei naționale de Asigurări de Sănătate nr.…. pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 – 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1389/2010, program asumat prin prezentul contract și care se depune la casa de asigurări de sănătate la dosarul de contractare;

2) programul de lucru va avea avizul conform al direcției de sănătate publică județene

sau a municipiului București, care se depune la casa de asigurări de sănătate în termen de maximum 30 de zile de la data semnării contractului.

v) să solicite începând cu data implementării cardului național de asigurări sociale de

sănătate, acest document titularilor acestuia în vederea acordării serviciilor medicale; serviciile medicale acordate în alte condiții decât cele menționate anterior nu se decontează furnizorilor de către casele de asigurări de sănătate;

Modalitatea de plată a furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu și îngrijiri

paliative la domiciliu este tariful pe caz. Prin caz se înțelege totalitatea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu și îngrijiri paliative acordate asiguraților pentru un episod de îngrijire.

Tariful pe caz pentru un episod de îngrijire la domiciliu decontat de casa de asigurări

de sănătate se stabilește prin înmulțirea tarifului pe zi cu numărul de zile de îngrijire corespunzător unui episod de îngrijire la domiciliu.

Tariful pe o zi de îngrijire la domiciliu este 75 lei. În tariful pe o zi de îngrijire sunt incluse costurile materialelor sanitare pentru realizarea serviciului de îngrijire la domiciliu. Prin o zi de îngrijire se înțelege efectuarea de către furnizor a minimum 1 vizită la domiciliu cu monitorizarea parametrilor fiziologici, toaleta totală sau parțială a pacientului la pat, manevre terapeutice conform recomandării, după caz.

Tariful de 75 de lei/zi de îngrijire la domiciliu, este valabil pentru episoadele de îngrijire.

Pentru care deciziile sunt emise începând cu 1 aprilie 2011. Pentru zilele ce depășesc 42 de zile tariful este de 50 de lei.

Aceste tarife se aplică dacă pentru fiecare caz sunt recomandate și efectuate minim 8 servicii din lista prevăzută în anexa nr. 24 la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei naționale de Asigurări de Sănătate nr.…. pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 – 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1389/2010. În caz contrar, tarifele se reduc proporțional, în funcție de numărul serviciilor recomandate, conform formulei: Nr. servicii recomandate și efectuate / nr. minim de servicii (8) x tariful pe zi de îngrijire corespunzător perioadei recomandate.

Tarifele nu sunt elemente de negociere între părți.

Durata pentru care un asigurat poate beneficia de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu este de cel mult de 90 zile de îngrijiri/în ultimele 11 luni în una sau mai multe etape (episoade de îngrijire). În situația în care, conform recomandării pentru îngrijiri medicale la domiciliu, îngrijirile nu sunt acordate în zile consecutive, la calcularea celor 90 de zile/în ultimele 11 luni se iau în calcul numai zilele în care s-au acordat îngrijirile.

Tariful pe caz pentru un episod de îngrijire paliativă la domiciliu decontat de casa de asigurări de sănătate se stabilește prin înmulțirea tarifului pe zi cu numărul de zile de îngrijire corespunzător unui episod de îngrijire paliativă la domiciliu.

Tariful pe caz pentru un episod de îngrijire paliativă la domiciliu se obține înmulțind numărul de zile de îngrijire corespunzător unui episod de îngrijire cu tariful pe o zi de îngrijire. Tariful pe o zi de îngrijire este 80 lei. În tariful pe o zi de îngrijire sunt incluse costurile materialelor sanitare pentru realizarea serviciului de îngrijire paliativă la domiciliu.

Prin o zi de îngrijire paliativă la domiciliu se înțelege efectuarea de către furnizor a minimum 1 vizită la domiciliu cu monitorizarea parametrilor fiziologici, toaleta totală sau parțială a pacientului la pat, manevre terapeutice specifice, conform recomandării, după caz.

Tariful de 80 de lei/zi de îngrijiri paliative, este valabil pentru episoadele de îngrijire pentru care deciziile sunt emise începând cu 1 aprilie 2011. Pentru zilele ce depășesc 42 de zile tariful este de 55 de lei. Aceste tarife se aplică dacă pentru fiecare caz sunt recomandate și efectuate minim 10 servicii din lista prevăzută în anexa nr. 24 la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei naționale de Asigurări de Sănătate nr.…. pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 – 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1389/2010.

În caz contrar, tarifele se reduc proporțional, funcție de numărul serviciilor recomandate, conform formulei: Nr. servicii recomandate și efectuate / nr. minim de servicii (10) x tariful /zi de îngrijire corespunzător perioadei recomandate.

Tarifele nu sunt elemente de negociere între părți. Durata pentru care un asigurat poate beneficia de servicii de îngrijiri paliative la domiciliu este de cel mult de 90 de zile de îngrijiri paliative o singură dată în viață. În situația în care îngrijirile nu sunt acordate în zile consecutive, la calcularea celor 90 de zile se iau în calcul numai zilele în care s-au acordat îngrijirile paliative.

Numărul maxim de servicii care pot fi raportate de către furnizorul de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu are în vedere următoarele:

– timpul mediu/vizita la domiciliu pentru un pacient este de 1 oră;

– un program de lucru în medie de 8 ore/zi pentru personalul care acordă servicii de

îngrijiri medicale la domiciliu;

În situația în care furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu întrerupe furnizarea de

îngrijiri medicale la domiciliu unui asigurat din următoarele motive: decesul, internarea, asiguratul dorește să renunțe la serviciile de îngrijire medicală la domiciliu din motive personale; furnizorul anunță în scris – cu precizarea motivului, casa de asigurări de sănătate cu care este în relație contractuală, în termen de 2 zile lucrătoare de la data întreruperii îngrijirilor medicale la domiciliu.

ANEXA 1 la contractul de furnizare de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu/îngrijiri paliative la domiciliu nr. ……….

Documentele pe baza cărora se încheie contractul de furnizare de îngrijiri medicale la domiciliu/ și îngrijiri paliative, depuse de furnizor la casa de asigurări de sănătate

– Dovada de evaluare a furnizorului nr………., valabilă la data încheierii contractului;

– Cont nr. …………., deschis la Trezoreria Statului sau cont nr. …………. deschis la Banca………………………………,

– Cod de înregistrare fiscală – cod unic de înregistrare …………….., Cod numeric personal (copie BI/CI, după caz) al reprezentantului legal …………………….., după caz

– Dovada asigurării de răspundere civilă în domeniul medical nr. …………. pentru furnizor, valabilă la data încheierii contractului nr. …………..

– Dovada asigurării de răspundere civilă în domeniul medical pentru personalul medicosanitar care își desfășoară activitatea la furnizor într-o formă prevăzută de lege și care este înregistrat în contract și funcționează sub incidența acestuia, valabilă la data încheierii contractului;

– Dovada plății la zi a contribuției la Fondul pentru asigurări sociale de sănătate și a

contribuției pentru concedii și indemnizații, efectuată conform prevederilor legale în

vigoare,

– Cerere / solicitare pentru intrare în relație contractuală cu casa de asigurări de

sănătate nr. ……,

– Copie după actul constitutiv,

– Împuternicire legalizată nr. ………. pentru persoana desemnată ca împuternicit legal în relația cu casa de asigurări de sănătate, după caz. Lista cu echipamentele si/sau instrumentarul specific aflate in dotare si documentele care atesta modalitatea de detinere a acestora , conform legii.

– Certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România pentru fiecare medic

– Autorizația de liberă practică pentru personalul mediu sanitar

– Certificatul de membru al O.A.M.G.M.A.M.R. pentru personalul mediu sanitar, valabil la data încheierii contractului

– copie a actului doveditor prin care personalul își exercită profesia la furnizor

– copie a actului de identitate pentru medici și personalul mediu sanitar

– programul de activitate al furnizorului, programul de activitate al medicilor și al personalului medico-sanitar care își desfășoară activitatea la furnizor. (se completează pentru fiecare în parte: nume, prenume, CNP, programul de lucru/zi………ore…….profesia……..)

Documentele necesare încheierii contractelor, depuse în copie, sunt certificate pentru conformitate prin sintagma “conform cu originalul” și prin semnătura reprezentantului legal, pe fiecare pagină.

Capitolul II. Îngrijiri medicale la domiciliu vs îngrijiri paliative

Principala diferență între îngrijirile medicale la domiciliu și îngrijirile paliative pe de altă parte constă în tipul de asigurați considerați eligibili. În cazul îngrijirilor palliative sunt considerați eligibili doar asigurații cu afecțiuni oncologice sau HIV/SIDA, cu speranță limitată de viață sau cu un grad total sau parțial dependent.

Îngrijirea paliativă este îngrijirea activă și totală acordată pacienților care sunt confruntați cu problemele asociate unei boli amenințătoare de viață și care are ca scop îmbunătățirea calității vieții bolnavilor și a familiilor acestora,prin prevenirea și înlăturarea suferinței.

Îngrijirea terminală este parte integrantă a îngrijirii paliative.

Îngrijirile paliative sunt îngrijiri care ameliorează QOL a pacienților și a familiilor lor, care a pacienților și a familiilor lor, care trebuie să facă față problemelor pe care le ridică o boală evolutivă. Această abordare se referă la prevenirea și alinarea suferințelor, grație unei identificări precoce, unei evaluări riguroase și unui tratament eficace al durerii și al oricărei alte probleme, fizice, psihosociale și spiritual.

Potrivit Organizatiei Mondiale a Sănătății, îngrijirea paliativă reprezintă îngrijirea activă și totală a pacienților a căror boală nu mai răspunde la tratament curativ. Controlul durerii și al altor simptome, problemele psihologice, sociale și spirituale au importanță majoră. Scopul îngrijirii paliative este asigurarea unei cât mai bune calități a vieții pentru bolnavi și pentru familiile acestora.

Principiile îngriirii paliative

OMS a elaborat următoarele principii de bază, potrivit cărora îngrijirea paliativă:

asigură înlăturarea durerii și a altor simptome;

afirmă viața și consideră moartea ca pe un proces normal;

nu grăbește și nici nu amână moartea;

integrează aspectele psiho-sociale și spirituale ale îngrijirii pacientului;

oferă un sistem de sprijin pentru a ajuta pacientul să ducă o viață cât mai apropiată de cea normală până la moarte;

oferă un sistem de suport pentru a ajuta familia să facă față iî timpul bolii pacientului și după decesul acestuia;

se bazează pe o abordare de echipă pentru a se putea adresa tuturor nevoilor pacientului și familiei, inclusiv prin servicii de "bereavement" (suport în perioada de doliu), dacă este cazul;

îmbunătățeste calitatea vieții și poate influența pozitiv evoluția bolii;

este aplicabilă în stadii timpurii ale bolii, în corelație cu o serie de alte terapii menite să prelungească viața, cum ar fi chimioterapia, radioterapia, și include investigații necesare unei mai bune înțelegeri și abordări ale complicațiilor clinice.

Cine poate beneficia de ingrijiri paliative?

Într-un document recent elaborat de National Consensus Group, pacienții eligibili pentru îngrijire paliativă sunt:

copii sau adulți cu boli sau leziuni congenitale care duc la dependența de tratamente de susținere a vieții sau îngrijire de lungă durată pentru realizarea activității cotidiene uzuale;

persoane de orice vârstă cu boală acută severă și care amenință viața (traumatisme severe, leucemie acută, accident vascular), unde vindecarea este un scop realist, dar unde boala în sine sau tratamentele asociate aduc cu sine o suferință semnificativă;

persoane care trăiesc cu boli cronice progresive (boala vasculară periferică, cancer, insuficiență renală sau hepatică, AVC cu deficit funcțional sever, boală cardiacă sau pulmonară avansată, fragilitate dată de vârsta avansată, dezordini neurodegenerative și demență);

pacienți cu boală terminală;

persoane care trăiesc cu boli cronice și care limitează viața, rezultate în urmă unor accidente sau traumatisme severe.

Îngrijirea paliativa se realizeaza la două nivele:

1.Abordarea paliativă prin servicii ne-specializate de îngrijire paliativă.

Ea este acordată de personal medical cu o pregătire minimă în îngrijiri palliative – medici de familie, asistente medicale, care au în afara pregătirii de bază, un curs introductiv de 40 ore în îngrijire paliativă.

2.Servicii specializate de îngrijiri paliative

Unități specializate de îngrijire paliativă (Hospice) – îmbină rigorile unei unități spitalicești cu paturi cu ambientul familial, apropiat de cel casnic, apropiat de cel casnic și oferă asistență complexă pacienților eligibili.

Secții cu paturi de îngrijiri paliative

Îngrijire paliativă la domiciliu

Centre de zi

Ambulatorii de îngrijire paliativă

Echipe mobile specializate de îngrijiri paliative în cadrul spitalului

Echipa interdisciplinară

Îngrijirea paliativă este o muncă de echipă în conformitate cu standardele naționale de îngrijiri paliative. Componența minimă:

Medic

As.medicali

Asistent social

Preot/Pastor

Psiholog

Kinetoterapeut

Terapeut prin joc

Logoped

Dietetician

Serviciile de îngrijiri paliative

Este necesară înființarea și organizarea unei rețele naționale de servicii paliative care se va face sub coordonarea, monitorizarea și cu avizul MSP,MMSSF și a organismelor naționale din domeniul îngrijirilor paliative.

Pot fi o parte a sistemului public de sănătate, organizații neguvernamentale, sau alte unități private cu obiect de activitate medical.

Finanțarea serviciilor de îngrijire paliativă:

Case de Asigurări

Programul național de îngrijiri paliative

Autorități locale

Donații, sponsorizări

Autofinanțare în condițiile legii.

Principiile îngrijirii de Hospice

Promovează viața și se concentrează pe ameliorarea calitatății vietii

Nu își propune să grăbească, dar nici să amâne moartea, ce este privită ca un proces normal mai curând decât un fenomen biomedical

Tratează durerea și alte simptome.

Oferă asistență și susținere pacientului, în manieră constructivă integrând aspectele psiho-sociale si spirituale in ingrijirea pacientului

Oferă un sistem de susținere pentru a ajuta oamenii în suferință să rămână cât mai activi și creativi posibil, până în momentul morții.

Oferă un sistem de susținere a familiilor și prietenilor în cursul suferinței, și

Ulterior, al doliului.

Utilizeaza o echipa interdisciplinara pentru a satisface nevoile complexe ale pacientului si familiei

Se aplică precoce în evoluția bolii, în conjuncție cu alte tratamente care privesc prelungirea vieții, ca de ex. chimioterapia sau radioterapia, incluzând explorările necesare pentru a înțelege mai bine și pentru a aborda mai adaptat complicațiile

Obiectivele îngrijirii de Hospice

Principalul obiectiv este tratamentul simptomatic, combaterea suferinței, ameliorarea calității vieții, atât a pacientului cât și a familiei sale, aceasta presupunând acțiuni în 4 direcții: fizic, emoțional, spiritual și social.

Starea terminal poate fi definită după următoarele criterii:

– pierdere ponderală > 8 kg în ultimele 3 luni

– valorile proteinelor totale < 35 g/l

– nivelul LDH > 700 UI/l

Simptomele frecvente în ultimele 48 de ore de viață:

– Durere 51%

– Dispnee 22%

– Respirație zgomotoasă 56%

– Greață și vărsături 14%

– Confuzie 9%

– Agitație 42%

– Mișcări necontrolate 12%

– Incontinență 32%

– Retenție urinară 21%

– Transpirație 14%

– Anorexie 80%

Îngrijirile stării terminale sunt multilaterale, dar se concentrează pe controlul medical al simptomelor și semnelor fizice, elementele principale fiind:

– necesitatea combaterii optime a durerii

– combaterea altor simptome cauzatoare de disconfort și suferință

– aplicarea îngrijirilor de către medici și personal sanitar antrenat care manifestă o atitudine pozitivă pentru îngrijirea paliativă

– respectul pentru dorințele pacientului

– relația de încredere și comunicare deschisă între medic–pacient–familie, ce permite depășirea anxietății și pregătește familia și pacientul pentru deces

Caracteristicile serviciilor de îngrijire paliativă domiciliară

Oferă cunoștințe și expertiză în controlul simptomelor asociate stadiilor avansate de cancer și recunoașterea faptului că acestea (ex.: durerea) prezintă, pe lângă componenta fizică, și una socială, psihologică și spirituală.

Recunoașterea unui rol educațional și de cercetare.

Îngrijirea este centrată pe asistența pacientului la domiciliu, dar include și servicii de îngrijire de zi sau ambulatorii sau servicii de asistență în caz de doliu/suferință.

Asistența este administrată în sistem multidisciplinar, incluzând medici specializați în îngrijiri paliative, asistente (nurse), asistenți sociali, terapeuți ocupaționali, asistenți spirituali și psihoterapeuți.

Probleme frecvente în cancerul avansat:

– Durerea (75% dintre pacienți)

– Grețurile și vărsăturile

– Constipația

– Astenia fizică

– Dispneea

– Ascita / pleurezia malignă

– Îngrijirea plăgilor

– Limfedemul

– Inhibiția măduvei osoase (anemie, limfopenie)

– Tulburările de nutriție (sindromul de anorexie-cașexie)

– Anxietatea și depresia

– Confuzia

– Reabilitarea și efectele secundare pe termen lung ale tratamentelor

Asistența stării terminale

Chiar și la începutul secolului XXI, circa 1/2 din pacienții diagnosticați cu cancer vor deceda datorită bolii în decurs de câțiva ani.

Datele statistice nu explică în totalitate aspectele reale ale bolii și consecințele pentru individul care trăiește cu cancer, familia și prietenii săi.

Când boala malignă atinge stadiul terminal, scopul tratamentului încetează să mai fie vindecarea sau prelungirea supraviețuirii.

În această perioadă stresantă și dificilă, terapeuții trebuie să-și continue eforturile pentru a trata suferința pacientului și a combate simptomele principale.

Măsuri Paliative în starea terminală

Tratarea simptomelor trebuie să rămână o prioritate în evoluția finală a cancerelor.

Pe măsură ce starea generală a pacientului devine mai gravă, cauzele simptomelor finale devin tot mai complexe și limitează capacitatea clinicianului de a trata factorii etiologici primari.

Frecvent, etiopatogenia simptomelor este multifactorială sau neclară și/sau cauzele nu pot fi corectate prin tratament.

Durerea

Durerea continuă să rămână simptomul dominant, cauzator de teamă și de multe ori subtratat la pacienții cu cancer în stadii finale, la care prezintă numeroase dimensiuni și este adesea descrisă ca „durere totală”.

Tratarea durerii în stadiile terminale presupune:

– Evaluarea permanentă a medicației și modificarea acesteia indiferent de doze, până la obținerea dispariției ei necondiționate, prin utilizarea scalei OMS de tratament antalgic.

– Morfina este cel mai puternic opioid de elecție, și trebuie administrată până la calmarea totală a durerii.

– Doza optimă este considerată aceea care contribuie la calmarea completă a durerii, cu cele mai reduse efecte secundare.

Urmărirea Altor Simptome

Alte simptome din stările terminale vor fi tratate pe măsură ce survin, ținând cont în permanență că principalul scop este promovarea confortului pacientului și nu ameliorarea supraviețuirii / vindecarea.

Simptomele trebuie evaluate și tratate rapid, intervențiile optime fiind cele care prezintă un impact minim asupra calității vieții.

Se vor evita acele măsuri care nu sunt neapărat necesare, scad confortul pacientului și pot contribui fie la creșterea suferinței acestuia, fie la grăbirea evoluției nefavorabile.

Se contraindică unele măsuri ale medicinei tradiționale, analizele de laborator și explorările inutile, ca și monitorizarea permanentă a semnelor vitale.

Hidratarea Și Nutriția

Refuzul total al pacientului de a mânca și a bea este un stadiu firesc al stării terminale.

Foamea rareori este o sursă de disconfort!

La cererea familiei, terapeutul tinde să instituie măsuri de hidratare I.V. sau să instaleze o sondă de nutriție enterală – nu este necesară (nu prelungește supraviețuirea, nu ameliorează starea de nutriție și pierderea ponderală și nu face pacientul să se simtă mai puternic; de asemenea, au ca efect creșterea distanței emoționale față de familie)

Deshidratarea în starea terminală scade secrețiile pulmonare și crește dispneea, scade debitului urinar cu diminuarea incontinenței, și minimalizează posibilitatea apariției vomismentelor.

Hidratarea prin metode artificiale determină disconfort și se va utiliza numai când pacientul se plânge de sete și nu este capabil să bea.

Principii De Suport Nutritiv La Pacientul Terminal

Se evită tehnicile invazive, cum ar fi nutriția parenterală totală (NPT), și administrarea parenterală a medicației; se va prefera o perfuzie S.C. lentă de suplimentare nutrițională (hipodermocliza), care combate deshidratarea.

Se va promova pe cât posibil nutriția orală, însă pacientul nu va fi forțat să mănânce; alimentarea forțată poate accentua senzația de greață sau crește riscul de aspirație.

Se indică controlul secreției salivare etc. – scopolamina (30-60 mg I.V./S.C.), sau hioscina hidrobromid (400-800 mg).

Igiena cavității bucale și umectarea periodică a mucoasei, cu seringa, diminuă senzația de sete și senzațiile neplăcute locale.

Anorexia finală nu va fi combătută prin tentative de alimentație forțată; nici o medicație disponibilă actual nu este eficace în combaterea acesteia.

„Pacientul nu moare pentru că nu mănâncă, ci nu mănâncă pentru că moare.”

Modificarea Statusului Mintal

În preajma morții pacientul pare că intră într-o altă dimensiune, manifestată prin modificarea de scurtă durată și tranzitorie a stării de conștiență, ce precede coma finală.

Această stare se poate manifesta prin mâhnire, suferință profundă, agitație fizică (până la punctul în care pacientul dorește să coboare din pat); dacă agitația se prelungește, pacientul manifestă dispnee și trebuie sedat în mod adecvat.

În acest moment, familia trebuie avertizată că această stare este un eveniment final, componentă a bolii probabil datorată hipoxiei profunde ce necesită sedare, și nu un semn de suferință fizică sau emoțională, sau de refuz a morții.

Tabel. Diferențele între îngrijiri la domiciliu și îngrijiri paliative la domiciliu

Un principiu esențial al îngrijirii paliative susține că pacienții trebuie să aibă acces la îngrijiri la momentul oportun și într-un mediu adecvat nevoilor clinice și preferințelor personale. In esență, îngrijirea paliativă trebuie să fie disponibilă tuturor pacienților, oricând au nevoie. Modele de organizare a îngrijirii paliative sunt: unitate cu paturi tip hospice, secții/compartimente de îngrijire paliativă în spital, echipa de îngrijire paliativă la domiciliu, echipe mobile de îngrijire paliativă în spital, ambulator de îngrijire paliativă, centrul de zi.

Unitatea cu paturi de tip hospice este creată exclusiv pentru acordarea de servicii specializate de îngrijire paliativă și se adresează pacienților cu simptomatologie severă și necontrolată la domiciliu, care necesită supraveghere și îngrijire continuă, pacienților terminali sau familiilor acestora, pentru a le oferi un respiro.

Aceste unități presupun existența unei echipe multidisciplinare, specializată în îngrijire paliativă, care asistă pacienți și familii cu nevoi complexe de îngrijire fizică, psiho-socială și spiritual.

Compartimentele/secțiile de îngrijire paliativă sunt înființate în spitale și îndeplinesc aceleași criterii de funcționare și calitate ca și unitățile cu paturi tip hospice. Durata internării în unitățile cu paturi de îngrijire paliativă este de maxim 3 săptămâni. Spitalizarea în unitățile cu paturi poate fi de zi, continuă, discontinuă.

Echipa de îngrijiri paliative la domiciliu asigură asistență specializată pacienților eligibili. Locul de desfășurare a activității este la domiciliul pacienților sau în locurile care au devenit căminul lor, de exemplu: cămine de vârstnici, centre medico-sociale, centre rezidențiale. Aceste echipe multidisciplinare asigură servicii complexe de tip medical, nursing, îngrijiri de bază, asistență socială, asistență psiho-emoțională și spirituală adresate pacientului și familiei acestuia.

Serviciile de îngrijire paliativă la domiciliu constituie modelul de baza pentru organizarea și dezvoltarea serviciilor paliative în România, deoarece permit pacientului să fie în mediul său de viață, păstrează unitatea familiei, respectă tradiția și cultura. Acest tip de servicii asigură pacienților accesibilitate mai largă la îngrijire de calitate, oferă continuitate îngrijirii și sunt cost/eficiente.

Ambulatoriu de îngrijire paliativă oferă consultații medicale de paliație și consiliere socială și emoțională pacienților mobili și familiilor acestora. Acesta poate fi integrat oricărei structuri de îngrijire paliativă, sau de sine stătător sub forma unui cabinet individual de specialitate.

Echipele mobile de spital sunt compuse cel puțin din medic, asistent medical, asistent social specializași în îngrijire paliativă și au rol de consultanță la cererea personalului din spital, cât și a pacienților spitalizați sau familiilor acestora, cu acordul medicului curant. Ingrijirea pacienților rămâne responsabilitatea medicului curant, dar aceștia pot beneficia de sprijin și consultanță din partea echipei specializate în îngrijire paliativă.

Acest model de organizare contribuie la diseminarea principiilor de îngrijire paliativă în rândul personalului spitalicesc. Echipele pot fi organizate de spital sau pot fi subcontractate de la alte organizații.

Centrul de zi poate fi integrat oricărei structuri de îngrijire paliativă sau de sine stătător. Serviciile oferite pot fi medicale (evaluarea și controlul durerii și simptomelor, terapia ocupațională, kinetoterapie, pansamente, administrarea medicamentelor și tratamentelor, îngrijirea stomelor etc), sociale (igienă, consiliere, socializare), consiliere psiho-emoțională. Pacienții pot participa la aceste centre o dată sau de mai multe ori pe săptămână. Centrul de zi poate funcționa și în sistem de internare de zi.

De asemenea, servește la acordarea unui timp de respiro aparținătorilor. Se va asigura dezvoltarea coordonată la nivel național a serviciilor de îngrijire paliativă, astfel încât beneficiarii să primească serviciile corespunzătoare nevoilor, la momentul potrivit, conform evoluției bolii și opțiunilor individuale. Se va garanta accesul pacienților la îngrijire paliativă fără bariere financiare, aranjamentele financiare vor fi de natură să garanteze continuitatea îngrijirii și adaptarea ei la nevoile bolnavului.

Furnizorii de îngrijiri paliative trebuie să fie entități legal constituite, autorizate și acreditate.

Asigurarea unui cadru legal și operațional pentru desfășurarea unei activități continue și de calitate prin serviciul de îngrijiri paliative la domiciliu.

Furnizorii de îngrijiri paliative la domiciliu trebuie să dețină următoarele documente:

Statut care include ca obiect de activitate îngrijirea paliativă la domiciliu

Sentința civilă de înregistrare la tribunal sau alte acte constitutive conform legii

Cod fiscal

Certificate de înregistrare în Registrul asociațiilor și fundațiilor/Registrul comerțului/ Registrul cabinetelor medicale

Act de spațiu

Autorizație sanitară de funcționare vizată

Aviz de funcționare Ministerul Sănătății

Malpraxis pe unitate

Cont bancar

Furniozorul de îngrijiri paliative la domiciuliu trebuie să dețină următorele resurse materiale: dispozitive, echipamente, consumabile, medicație.

Echipamentele minime necesare sunt:

Seringa automată

Aspirator secreții

Glucometru

Trusă de mică chirurgie de unică folosință

Suplimentar, pentru îngrijirea paliativă pediatrică sunt necesare nebulizatoare, concentrator de oxigen

Trusa medicală a personalului, care trebuie să conțină: stetoscop, tensiometru, seringi de unică folosință, perfuzoare, materiale pentru recoltare, pansamente pentru escare, medicamente: Naloxonă, Metoclopramid, Tramadol, Algocalmin, Scobutil, Dexametazonă, HHC, Haloperidol, Lorazepam, Midazolam, Adrenalină, Diazepam ir.

Medicația considerată de bază în îngrijirile paliative este conformă cu lista medicamentelor esențiale a IAHPC fără a fi restrictivă.

Materiale sanitare de bază necesare în îngrijirea paliativă sunt conform normelor din 2002:

Materiale pentru pansamente, prevenirea și îngrijirea escarelor;

Materiale pentru efectuarea injecțiilor și puncțiilor;

Canule traheale pentru traheostome;

Catetere urinare;

Materiale pentru proceduri de mică chirurgie;

Materiale pentru recoltarea produselor biologice;

Pungi de colostomie, colectoare urinare, pungi colectoare;

Dispozitive automate/mecanice și consumabile necesare pentru administrarea continuă subcutanat a medicației antalgice sau antiemetice

Suplimentar, pentru îngrijirea paliativă pediatrică sunt necesare: sondă de alimentașie naso gastrice, sonde urinare pentru copii, sonde de aspirație, accesorii pentru aparatele utilizate (aerosoli și aspiratie).

Normativele minime de personal sunt următoarele:

Echipa de bază

1 medic la 20-30 pacienți

1 asistent medical la 10-15 pacienți

1 asistent social la 50-60 pacienți

Alt personal opțional

1 îngrijitor la 6-8 pacienti

1 psiholog pe echipă la 50-60 pacienti

Cleric (colaborator sau voluntar)

Terpeuți

Voluntari

Personalul trebuie să aibă calificare adecvată în îngrijiri paliative, după cum urmează:

Medicul: minim 3 ani experiență medicală și supraspecializare/ competență/ atestat în îngrijiri paliative, certificat de membru al Colegiului Medicilor;

Asistentul medical: absolvent de facultate/ colegiu/ școală postliceală, cu drept de liberă practică, curs de îngrijiri paliative aprofundat (de 6-8 săptămâni)/ competență și supervizare din partea unui asistent medical specializat timp de 3-6 luni;

Asistentul social: licență în asistență socială și curs de îngrijiri paliative, 1 an experiență ca asistent social cu diferite grupuri de lucru, experiență în consiliere;

Îngrijitorul: minim 8 clase, practică supervizată de minim 3 luni, curs de îngrijiri paliative (2 săptămâni);

Psihologul diplomă de licență, atestat în consiliere și/sau psihoterapie la nivel de psiholog specialist (experiență minim 3 ani), 1 an experiență în domeniul sanitar, curs de inițiere în îngrijiri paliative de 2 săptămâni;

Cleric/ Preot/ Coordonator de asistență spirituală: curs introductiv de îngrijiri paliative.

Când boala avansează, bolnavul poate experimenta o serie de simptome. Aceste simptome pot include durere, pierderea poftei de mâncare, oboseală, slăbiciune, scădere în greutate, constipație, probleme de respirație, confuzie, greață, vărsături, tuse și o durere în gât sau gât uscat. Toate aceste simptome pot fi gestionate cu un tratament adecvat. O persoană care suferă de cancer nu ar trebui să încerce să “fie puternică” și să tolereze durerea sau alte simptome. Acest lucru poate avea un efect negativ asupra stării fizice și emoționale a persoanei. O persoană care suferă de cancer trebuie să spună medicului despre orice simptome pe care le are.

Durerea este unul dintre cele mai comune simptome experimentate de către oamenii care au cancer. Chiar dacă este severă, durerea poate fi aproape întotdeauna controlată cu medicamente. Fiecare persoană răspunde la durere diferit. Medicul va crea un plan de gestionare a durerii, care satisface nevoile persoanei. Medicamentele pot fi administrate pe cale orală (lichide sau pilule) sau prin rect (supozitoare). Ele pot fi, de asemenea, date prin piele (plasture transdermic) sau injectate în piele, un mușchi sau o venă. Este important să nu se aștepte până când persoana simte durerea înainte de a administra următoarea doză, chiar dacă aceasta înseamnă starea de veghe în mijlocul nopții.

Pentru unii oameni, medicul poate prescrie un medicament opioid, cum ar fi morfina sau codeina, pentru a calma durerea. Opioidele cauzează dureri, de multe ori constipație,astfel încât o persoană care suferă de cancer poate avea nevoie, de asemenea, să ia alt medicament în mod regulat pentru a preveni acest efect secundar comun. Cu toate acestea, dependența de medicamente pentru durere este foarte rară la persoanele care au cancer.

Trebuie să se încerce împreună cu medicul să se găsească cel mai eficient mod de a ușura simptomele durererii. Persoana bolnavă nu ar trebui sa se simtă descurajată dacă o abordare specifică nu funcționează. Medicul trebuie să știe preferințele persoanei pentru modul în care sunt gestionate simptomele durerii. Medicul poate ajuta persoana care are cancer să simtă că deține controlul situației.

Fiecare persoană se va confrunta cu sfârșitul vieții în felul ei. Este normal să te simți  furios și neîncrezator în acceptarea situației. Oamenii pot regreta modul în care au trăit sau lucruri pe care le-au facut în timpul vieții. Aceștia își vor face griji că vor deveni o povară pentru familie. Aceste sentimente și temeri sunt normale. Cu toate acestea, ele pot afecta negativ calitatea vieții unei persoane bolnave de cancer.

Îngrijirea paliativă oferă posibilitatea de a găsi pacea minții cu care se confruntă, cu sentimente și credințe despre viață și moarte. Fiecare persoană trebuie să găsească sensul în felul său propriu, în ritmul său propriu. Unii oameni găsesc confort în a vorbi cu un prieten apropiat, membru de familie, consilier spiritual sau un grup de sprijin cu privire la sentimentele lor. Alții pot prefera să se ocupe de emoțiile lor într-un alt mod, cum ar fi să scrie într-un jurnal, să picteze sau să  asculte muzică.

Durere miofascială – afectare musculară caracterizată prin prezenta unui punct sensibil localizat (punct trigger), a cărui stimulare cauzează durere locală ce radiază într-un mod non-dermatomal.

Durerea nociceptivă – este cauzată de stimularea directă a nociceptorilor periferici. În mod uzual este asociată cu afectarea țesutului și procese inflamatorii.

Pragul de durere – cel mai mic stimul care produce durere.

Durerea acută este o durere de scurtă durată sau o durere din cauze ușor de identificat (IASP). Se datorează, în general, unei leziuni acute sau unei boli bine identificate. Are un debut bine definit, o durată limitată și previzibilă. Este însoțită de anxietate și semne clinice ale hiperactivității simpatice: tahicardie, tahipnee, hipertensiune, transpirație, dilatarea pupilelor și paloare. Dacă durerea acută indică progresia cancerului (sau pacientul crede asta), atunci durerea poate fi însoțită de depresie și retragere, simptoame specifice, în general, durerii cronice. Tratamentul este centrat pe boala acută sau leziunea care cauzează durerea, cu sau fără utilizarea analgezicelor pe o perioadă scurtă de timp.

Durerea cronică este durerea care persistă mai mult decât durata obișnuită de vindecare a țesutului (IASP). Durerea cronică rezultă dintr-un proces patologic cronic, are un debut treptat sau slab definit, continuă fără oprire și poate deveni tot mai severă. Pacientul prezintă depresie cu letargie, apatie, anorexie și insomnie.

Durerii ii lipsește semnificația pozitivă. Datorita alterării progresive a stilului de viață și a abilitaților funcționale pot apărea modificări de personalitate. Pacienții pot prezenta “comportamentul durerii” datorită dependenței de situația lor dureroasă și nu mai răspund la măsurile de îngrijire de suport și analgezie.

Este dificil de stabilit granița între durerea acută și cea cronică. În cazul durerii necanceroase se consideră că au durere cronică dacă durerea persistă mai mult decât perioada necesară vindecării lor. Pentru pacienții cu cancer, durerea cu o durată mai mare de două săptămâni trebuie considerată cronică și tratată ca atare.

Puseul dureros (durerea breakthrough) este o durere abruptă, intensă, de durată scurtă care apare pe fundalul analgeziei „ la oră” pentru controlul durerii persistente. Puseul dureros este o creștere spontană a intensității durerii spre mare sau moderată ce apare pe fond de durere de intensitate scăzută sau absentă, fără a putea decela un factor declanșator.

Durerea incidentă – puseu dureros la care se poate decela factorul declanșator (mișcare, micțiune, schimbarea pansamentului, etc.).

Durerea deaferentă – durerea cauzată de pierderea aportului senzorial către sistemul nervos central, ex. afecțiunea plexului brahial sau alte tipuri de leziuni ale nervilor periferici, sau din cauza patologiei sistemului nervos central.

Durerea totală – concept care cuprinde totalitatea factorilor care produc durere: biologic (fizic), psihologic (emoțional, mintal, comportamental), social (relația cu cei din jur) și spiritual.

Opioid-naivi – persoane care nu a primit opioizi.

Durerea moderată sau severă este prezentă la:

o treime din pacienți (30-40%) în momentul diagnosticării

peste două treimi din pacienți (60-100%) cu cancer în stadiu avansat.

Dureri concomitente multiple apar frecvent la cei care au durere. Aproximativ:

1/3 au o singură durere

1/3 au două tipuri de durere

1/3 au trei sau mai multe tipuri de durere.

Durerea este percepută de 30% – 50% din pacienții cu cancer în perioada tratamentului și de peste 75% din cei care au cancer avansat.

Utilizarea scării OMS de analgezie duce la înlăturarea cu succes a durerii în peste 90% din cazuri.

Clasificarea durerii în cancer după fiziopatologie

I. Durerea nociceptivă: Procesare normală a stimulului care alterează țesuturile normale sau are potențial de alterare dacă acționează îndelungat; de obicei răspunde la neopioide și/sau opioide.

A. Durere somatică: Apare din os, articulație, mușchi, piele sau țesut conjunctiv. De obicei are caracter surd sau trepidant și este bine localizată.

B. Durere viscerală: Apare din organele viscerale, precum tractul gastrointestinal și pancreas. Este divizată în:

1. Infiltrarea tumorală a capsulei organului care cauzează o durere surdă și destul de bine localizată.

2. Obstrucție a unui organ cavitar care cauzează o durere intermitentă în crampă și durere prost localizată.

II. Durere neuropată: Procesare anormală a intrării senzorii de către sistemul nervos central sau periferic; tratamentul include de obicei analgezice adjuvante.

A. Durere generată central

1. Durere de deaferentare. Leziune la sistemul nervos central sau periferic. Exemplu: durerea fantomă

2. Durerea simpatetică. Este asociată cu dereglarea sistemului nervos autonom. Exemple: distrofia reflexă simpatetică, cauzalgiile.

B. Durerea generată periferic

1. Polineuropatii dureroase. Durerea este percepută de-a lungul distribuției multor nervi periferici. Exemple: neuropatia diabetică, neuropatia alcoolică și nutrițională, neuropatii asociate sindromului Guillain –Barre.

2. Mononeuropatii dureroase. De obicei asociată unei leziuni cunoscute de nerv. Durerea este percepută cel puțin parțial de-a lungul distribuției nervului lezat. Exemple: compresie de rădăcina de nerv, blocaj de nerv, nevralgia trigemenului

Scopul managementului durerii la pacienții cu cancer

1. A constata și ajuta prompt durerea pacientului cu cancer.

2. A adeveri influențele psihologice și spirituale asupra percepției și managementului durerii.

3. A ameliora durerea nocturnă, în repaos și la mișcare.

4. A păstra la maxim posibil calitatea vieții și independența pacientului.

5. A reduce amenin_ările actuale și ulterioare legate de durere

6. A acorda suport și încurajare aparținătorilor pacienților cu durere.

Menajarea durerii la pacientul cu cancer

• Înaintea începerii tratamentului, se face o apreciere minuțioasă pentru determinarea tipului, severității durerii și efectului ei asupra pacientului – grad de recomandare B.

• Pacientul trebuie să fie primul apreciator al durerii sale – grad de recomandare B.

• Pentru un control adecvat al durerii trebuie luate în considerație aspectele fizice, funcționale, psiho-sociale si spirituale – grad de recomandare C.

• Severitatea durerii și distresul total cauzat pacientului trebuie diferențiate și tratate corespunzător – grad de recomandare B.

• Pentru evaluarea continuă a durerii trebuie utilizate metode aprobate simple – grad de recomandare B.

Toți specialiștii implicați în tratamentul bolnavilor cu cancer trebuie instruiți și antrenați în evaluarea durerii, precum și în principiile controlului ei – grad de recomandare B.

• Durerea severă instituită brusc la un pacient cu cancer trebuie identificată de către toți medicii practicieni ca urgență medicală și pacienții trebuie evaluați fără amânare – grad de recomandare C.

Când moartea unei persoane iubite este aproape, fiecare membru al familiei va reacționa diferit. Este normal să experimenteze o serie de emoții, cum ar fi furie, șoc, anxietate și neputință. Nu există nici un mod normal de a gestiona această situație. Membrii familiei ar trebui să încerce să se accepte unul pe altul,deoarece fiecare are răspunsurile și sentimentele lor diferite. De asemenea, ar trebui să țină cont de faptul că emoțiile nu urmează un program riguros. Doar pentru că o persoană este pregatită pentru a trece la următoarea etapă de doliu nu înseamnă că oricine este pregătit. Ca parte a îngrijirilor paliative, este important pentru membrii familiei să petreacă mai mult timp împreună cu persoană bolnavă, decât să se concentreze pe moartea ei.

Îngrijirea paliativă oferă o oportunitate de a face pregătirile practice pentru moarte. Acest lucru poate fi un proces foarte dificil. Cu toate acestea, se ocupă cu aceste chestiuni în avans pentru a reduce problemele financiare, juridice și emoționale cu care familia și prietenii persoanei bolnave se vor confrunta după moartea ei. Aceste îngrijiri oferă, de asemenea, persoanei care are cancer un anumit control asupra situației sale. De exemplu, pregătirea va permite persoanei bolnave să decida modul în care bunurile sale sunt împărțite. În acest timp, persoana care suferă de cancer ar putea dori să organizeze orice înregistrări, documente și instrucțiuni de care membrii familiei vor avea nevoie după moartea ei.

Planul de îngrijire este bazat pe o evaluare comprehensivă și interdisciplinară a pacientului și familiei.

Evaluarea inițială și ulterioară sunt realizate prin intervievarea pacientului și familiei, revizuirea documentelor medicale, examinare și evaluare clinică și paraclinică. Prima vizita va fi efectuată de medic și/sau asistent medical pentru efectuarea evaluării inițiale. Evaluarea include documentarea diagnosticului complet, stadiului bolii, prognosticului, tare asociate, simptome fizice și psihologice, statusul funcțional, mediul socio-cultural și spiritual de proveniență.

Evaluarea copilului se efectuează luând în considerare vârsta și statusul dezvoltării neuro-cognitive. Sunt evaluate și documentate așteptările pacientului și familiei referitoare la obiectivele îngrijirii, înțelegerea diagnosticului și prognosticului, preferința pentru locul îngrijirii.

Planul de îngrijire este bazat pe nevoile, obiectivele și valorile exprimate de pacient și familie.

Planul de îngrijire este elaborat de membrii echipei interdisciplinare împreună cu pacientul și familia, apoi cuprinde: enumerarea problemelor, obiective, intervenții propuse, persoane resposabile, data reevaluării, frecvența vizitelor.

In cadrul ședințelor interdisciplinare se desemnează coordonatorul de caz care monitorizează implementarea planului de îngrijire. Planul de îngrijire este elaborat în termen de 7 zile de la prima vizită de către reprezentanții a cel puțin 3 discipline din cadrul echipei.

Planul de îngrijire este revizuit în funcție de necesități, sau cel puțin o dată pe lună în cadrul ședinței interdisciplinare și trebuie semnat de către pacient sau aparținător în cazul în care pacientul nu este competent. Ședintele interdisciplinare se desfășoară o dată pe săptămână.

Întreg personalul clinic este instruit în modele de comunicare empatică și suport emoțional și poate construi o relație terpeutică cu pacientul și aparținătorii și gestiona situațiile cotidiene. La nivelul instruirii inițiale, fiecare membru al echipei clinice parcurge un curs de comunicare și de abordare ale aspectelor psiho-emoționale (inclusiv perioada de doliu) de minim 30 de ore.

În perioada de practică supervizată vor fi monitorizate și evaluate abilitatea de identificare și gestionare a aspectelor psihologice, inclusiv formularea unei trimiteri spre servicul psihologic/psihiatric specializat. Pe parcursul activității profesionale, personalul clinic beneficiază semestrial de o zi de training în comunicare si autodezvoltare (recunoașterea și gestionarea reacțiilor emoționale la pierdere și moarte).

Romania are nevoie de un plan național de 5 ani de stimulare și dezvoltare pentru îngrijirile paliative, susținut de toate ministerele și de reprezentanții tuturor organizațiilor active în domeniul sănătății, de exemplu organizațiile profesoniștilor din sănătate, organizațiile de pacienți și casa națională de asigurări de sănătate.

Parlamentul României ar trebui să adopte un asemenea plan național de stimulare pentru îngrijirile paliative. Îngrijirirle paliative sunt parte integrantă din grijilor de sănătate și ar trebui să facă parte din Contractul cadru. Îngrijirile paliative acordate la domiciliu trebuie extinse și întărite și ar trebui înființante centre regionale de îngrijirir paliative.

Acestea au fost concluziile Workshopului „ Îngrijirea paliativă pentru pacienții români – program de strategie și implementare”, organizat recent de Colegiul Medicilor din România, Proiectul medical româno-olandez în îngrijire paliativă (REPACARO), în colaborare cu reprezentanța din România a Consiliului Europei și Ambasada Olandei.

La acest workshop au particicpat 45 de exreți români din domeniul îngrijirilor paliative și reprezentanți ai celor mai importante instituții din domeniul sănătății precum și câțiva experți din străinătate.

Potrivit prof. dr. Wim van den Heuvel, trebuie să existe un plan național, susținut nu doar de Ministerul Sănătății, ci de toate instituțiile.

Potrivit datelor internaționale, deoarece datele din România lipsesc, numărul total de pacienți care au nevoie de îngrijiri paliative anual este de 73.000. De îngrijiri paliative la domiciliu au nevoie mai mult de 46.000 de pacienți în medie pe an, în timp ce nevoia în instituții de îngrijire paliativă este in jur de 27.000 de pacienți pe an.

Rezoluția Dr. W. Wodarg, care a fost unul dintre experții străini prezenți la acest workshop, a propus o rezoluție, adoptată de Adunarea Generală a Consiliului Europei, în ianuarie 2009, care arată că îngrijirea paliativă este o parte integrată a asistenței medicale și un model inovator pentru sistemele de sănătate și pentru politicile sociale.

OMS a definit îngrijirea paliativă în anul 2002 ca „…o metodă de abordare pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților și familiilor lor pentru a face față problemelor asociate bolilor incurabile în fază terminală, prin prevenirea și ușurarea suferinței, evaluarea impecabilă și tratamentul durerii și altor simptome – psihice, psiho-sociale și spirituale”.

Pentru a realiza o comunicare de bună calitate, pe parcursul îngrijirii se organizează întâlniri cu familia, pacientul și membrii echipei interdisciplinare pentru a clarifica nevoia de informare, temerile, obiectivele îngrijirii, planificarea transferului spre alte servicii etc.

Ambele tipuri de servicii, atât îngrijirile medicale la domiciliu cât și îngrijirile paliative la domiciliu nu sunt utilizate frecvent în țara noastră însă se observă că o dată cu trecerea anilor aceste tipuri de servicii au înregistrat o creștere semnificativă și oamenii sunt tot mai deschiși spre utilizarea lor.

Capitolul III. Metode de analiză și evaluare a eficenței activității de îngrijiri la domiciliu

III.1. Evaluarea standardelor specifice de calitate

Serviciile de îngrijire medicală la domiciliu sunt servicii oferite, la recomandarea medicului, de echipe multidisciplinare alcătuite din asistente medicale, kinetoterapeuți, logopezi, infirmiere și asistenți sociali, persoanelor dependente de domiciliu, temporar sau permanent.

Serviciile de îngrijire medicală la domiciliu sunt destinate în mod special pacienților care, la recomandarea medicului specialist, după externarea din spital au nevoie de continuarea îngrijirii medicale.

Prin serviciile de îngrijire la domiciliu pacienții primesc îngrijiri medicale de calitate, obținând recuperarea stării de sănătate acasă, într-un mediu familiar și confortabil.

Pacienții pot fi îndrumați spre serviciile de îngrijire la domiciliu și de către medicul de familie sau de medicul de specialitate din policlinică, prevenind internarea în spital.

Familia pacientului beneficiază de asemenea de aceste servicii, prin limitarea problemelor apărute în viața de familie atunci când un membru al familiei este bolnav sau nu se poate auto-îngriji. În plus, personalul medical învață membrii familiei să efectueze ei înșiși anumite tipuri de îngrijire, permițându-le să aibă un rol activ în îngrijirea celor dragi.

Obiectivele îngrijirilor medicale la domiciliu:

Să crească gradul de independență al pacientului în mediul familial prin furnizarea de servicii calificate de îngrijire medicală și prin educația pacientului și a aparținătorilor.

Să asigure legătura dintre pacient și medic pe perioada tranziției pacientului din spital în mediul familial.

Să reducă anxietatea și frustrările pacientului și familiei generate de boală.

Măsuri de control ale infecțiilor la domiciliu:

În cursul ingrijirilor la domiciliu, atât pacienții cât și aparținătorii trebuie să se apere de infecții.

Pașii de mai jos ajută pacienții să se vindece și evită complicațiile:

Aparținătorii implicați în îngrijirea unui pacient trebuie să se spele pe mâini cu apă caldă și săpun înainte și după acordarea îngrijirilor;

Persoana care, în timpul îngrijirii, intră în contact cu fluidele eliminate de pacient (de exemplu în cursul golirii unei pungi colectoare de urină, schimbării lenjeriei murdare) trebuie să poarte mănuși, eventual îmbrăcăminte de protecție, pentru a preveni contaminarea;

Hainele murdărite cu secreții, urină, fecale, trebuie schimbate cât mai repede posibil. Hainele murdărite se colectează în saci de plastic și se spală separat de alte haine. Apa de spălat trebuie să aibă o temperatură de cel putin 50-60 grade C și în ea trebuie adăugat un pahar de înălbitor. După folosire, punga de plastic în care s-au colectat hainele trebuie stropită cu soluție de cloramina 3-5% și aruncată în vasul de gunoi sau, dacă este posibil, trebuie arsă. Oala de pat și plosca pentru urină trebuie golite imediat după utilizare, spălate și păstrate curate;

Îngrijitorul care are o răceală nu ar trebui să îngrijească pacientul. Dacă acest lucru nu este posibil, îngrijitorul va purta o mască de protecție;

Pansamentele folosite în îngrijire se colectează într-o pungă de plastic și se stropesc cu soluție de cloramină 3-5%. Punga se leagă, se pune într-o a doua pungă de plastic și se aruncă în vasul de gunoi sau, dacă este posibil, se ard.

Măsuri de siguranță la domiciliu pentru vârstnici:

Mențineți holurile și scările luminate, folosiți lămpi sau becuri de veghe;

Mențineți covoarele, podelele și scările în condiții bune, păstrați podelele curate dar neceruite, fixați covoarele în cuie și nu folosiți covorașe;

Folosiți banda antiderapantă în vană sau în cabina de duș. Când faceți duș, stați așezați pe un scaun de plastic;

Mențineți cablurile electrice și prizele în bune condiții de funcționare. Nu întindeți cabluri în zonele circulate, renunțați la cablurile deteriorate și nu supraîncălziți prizele;

Folosiți tigăi ușoare la gătit. Nu lăsați șervete să atârne deasupra aragazului sau sobei;

Puneți obiectele frecvent utilizate în locuri la care se ajunge ușor;

Evitați să vă urcați pe scări sau scaune dacă aveți tulburări de echilibru;

Nu ridicați obiecte grele;

Efectuați controale oftalmologice periodice;

Purtați pantofi pe masură, închiși la spate, cu toc jos și care nu alunecă;

Țineti telefonul la îndemână, cu numerele de telefon de urgență notate la vedere;

Țineti produsele toxice, de curățat, departe de locurile unde se păstrează și se prepară mâncarea.

Sfaturi pentru aparținători:

Fiți blând cu pacientul.

Amintiți-vă că sunteți aparținător, nu magician: nu puteți face minuni, oricât de mult ați dori.

Găsiți-vă un loc retras unde să vă relaxați cât de des posibil.

Oferiți sprijin, încurajați și lăudați pe cei pe care îi ingrijiți. Învățați să acceptați laudele.

Vă veți simți neajutorați la un moment dat datorită suferinței pe care o vedeți. Acceptați acest lucru fără rușine.

Schimbați-vă adesea rutina.

În fiecare zi încercați să vă concentrați asupra lucrurilor bune care se întâmplă în acea zi.

Fiți plin de resurse, fiți creativi. Încercați noi abordări în activitățile zilnice.

Evaluarea furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu se face de către comisiile județene de evaluare a furnizorilor de îngrijiri la domiciliu, respectiv Comisia de Evaluare a Furnizorilor de Îngrijiri la Domiciliu a Municipiului București, în funcție de județul unde se află furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu. Sediul acestor comisii se află la serviciul / compartimentul evaluare al casei de asigurări de sănătate.

I. STANDARD REFERITOR LA ORGANIZARE

Criterii:

1. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are statut legal din care rezulta ca are ca obiect de activitate furnizarea de îngrijiri medicale la domiciliu.

2. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are autorizatie de functionare valabila emisa de Ministerul Sanatatii Publice.

3. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are autorizatie sanitara în vigoare.

4. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are sediul/punctul de lucru într-un spatiu de care dispune în mod legal.

5. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are Regulament de Ordine Interioara de care întreg personalul a luat la cunostinta în scris.

6. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are Regulament de Organizare si Functionare de care întreg personalul a luat la cunostinta în scris.

7. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu detine dovada achitarii contributiei la FNUASS.

8. Furnizorul face dovada detinerii asigurarii de raspundere civila în domeniul medical.

II. STANDARD REFERITOR LA STRUCTURA DE PERSONAL

Criterii:

1. Personalul medical are drept de libera practica/certificat de membru al Colegiului Medicilor din România/autorizatie de libera practica.

2. Întreg personalul medical are asigurare de raspundere civila (malpraxis) în vigoare.

3. Întreg personalul are fise de post cu atributiile specifice.

4. Personalul are calificarea necesara îndeplinirii atributiilor din fisa de post.

5. Personalul medical si celalalt personal îsi desfasoara activitatea respectând prevederile legale în materie.

III. STANDARD REFERITOR LA INFORMAREA ASIGURATILOR

Criterii:

1. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are o firma vizibila din exterior.

2. Drepturile si obligatiile asiguratilor sunt afisate la loc vizibil.

3. Personalul poarta în permanenta un ecuson pe care se afla inscriptionat numele si calificarea angajatului respectiv.

4. Asiguratii au acces neîngradit la un registru de reclamatii si sesizari, cu paginile numerotate si vizat de casa de asigurari de sanatate cu care se afla în relatii contractuale.

5. Personalul medico-sanitar are obligatia informarii asiguratilor despre procedurile ce urmeaza a fi efectuate.

6. La sediul furnizorului se afla expus la loc vizibil un afis care contine numele casei de asigurari cu care se afla in contract, adresa si numarul de telefon al acesteia(telverde).

7. Furnizorul are afisat la loc vizibil numarul de telefon al serviciului de urgenta (112)

IV. STANDARD REFERITOR LA DOTARE

Criterii:

1. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu este obligat sa detina instrumentarul si materialele sanitare conform cu prevederile legale în vigoare.

2. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are verificare metrologica valabila pentru aparatura medicala din dotare.

3. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu face dovada detinerii unui post/terminal telefonic (fix, mobil) functional si sistem informatic necesar derularii relatiilor contractuale cu casa de asigurari de sanatate.

4. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are contract de service/întretinere pentru aparatura medicala din dotare.

5. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are certificat de înregistrare emis de Ministerul S anatatii Publice pentru aparatura medicala din dotare.

6. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu face dovada detinerii legale a aparaturii medicale si materialelor din dotare.

7. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are contract de sterilizare pentru instrumentarul refolosibil.

8. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are contract pentru colectarea si distrugerea (neutralizarea) deseurilor cu risc biologic.

V. STANDARD REFERITOR LA ASIGURAREA SERVICIILOR

Criterii:

1. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu pastreaza/depoziteaza materialele sanitare utilizate in cadrul activitatii de îngrijiri medicale la domiciliu în mod adecvat.

2. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu tine evidenta tratamentelor si a serviciilor medicale oferite astfel încât sa fie identificabil asiguratul si persoana care a oferit serviciul, diagnosticul, tratamentul precum data si ora când acesta a fost furnizat.

3. Exista o înregistrare medicala pentru fiecare asigurat (fisa de îngrijire); fisa contine o rubrica prin care fiecare serviciu de îngrijire medicala furnizat este confirmat in scris de catre asigurat sau apartinator.

4. Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu are un plan de îngrijiri pentru fiecare asigurat întocmit conform recomandarii medicului de specialitate.

5. În ROF vor fi mentionate în mod expres urmatoarele:

– obligativitatea pastrarii confidentialitatii asupra datelor de identificare si informatiilor decurse din serviciile acordate asiguratilor;

– obligativitatea acordarii serviciilor in mod nediscriminatoriu;

– obligativitate informarii asiguratilor referitor la drepturile si obligatiile acestora;

– neutilizarea materialelor si a instrumentelor a caror conditie de sterilizare nu este sigura;

– pachetul de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;

– manevrele care implica solutii de continuitate, materialele si instrumentarul folosit pentru acestea cât si conditia de sterilizare a acestora;

– exista un plan de pregatire profesionala continua a personalului medical;

6. Furnizorul face dovada informarii medicului de familie si a medicului care a recomandat îngrijirile medicale la domiciliu de evolutia asiguratului.

Casa de Asigurări de Sănătate a Armatei, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești precum și Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului își organizează comisii de evaluare proprii pentru a evalua numai furnizorii aflați în contract exclusiv cu aceste case de asigurări de sănătate sau ce doresc să intre în relație contractuală cu acestea.

În vederea evaluării sunt parcurse următoarele etape:

Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu care solicită evaluarea face o cerere adresată comisiilor de evaluare, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice;

Medicul – Șef al casei de asigurări de sănătate desemnează prin dispoziții scrise, al căror model este prevăzut în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice, 2 evaluatori care vizitează furnizorul pentru a constata în ce măsură acesta corespunde standardelor și criteriilor de evaluare în vigoare;

evaluarea se face pe baza unui chestionar de evaluare care cuprinde standardele și criteriile de evaluare în vigoare;

rezultatul vizitei în vederea evaluării este consemnat într-un proces verbal de evaluare al cărui model este prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice, bazat pe chestionarul de evaluare completat de către evaluatori și care se depune la comisia de evaluare a furnizorilor de îngrijiri la domiciliu;

în procesul verbal de evaluare este consemnat totalul punctajului obținut de furnizor;

chestionarele de evaluare și un exemplar al procesului verbal de evaluare se depun la comisia de evaluare a furnizorilor de îngrijiri la domiciliu;

comisia de evaluare a furnizorilor de îngrijiri la domiciliu emite notificarea privind evaluarea sau decizia de evaluare, al căror model este prevăzut în anexa nr. 5, respectiv anexa nr. 6 și programează vizite de evaluare suplimentare la furnizorii care nu au îndeplinit anumite criterii de eligibilitate; se recomandă efectuarea vizitei de către alți evaluatori.

Persoanele desemnate să efectueze vizita în vederea evaluării furnizorului, denumite în continuare evaluatori, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

să fie:

angajați ai caselor de asigurări de sănătate respective, nu în cadrul structurii de control a acesteia, sau

angajați ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, sau

experți angajați prin contract și desemnați de la nivel național, sau

angajați ai caselor județene de asigurări de sănătate pentru evaluare încrucișată interjudețeană coordonată de la nivel național;

să fie în subordinea sau coordonarea Medicului Șef;

nu lucrează, nu au părți sociale și nu fac parte din conducerea vreunei furnizor de îngrijiri la domiciliu;

se angajează în scris printr-o declarație de compatibilitate.

Evaluatorii sunt desemnați din cadrul casei de asigurări de sănătate sunt desemnați de către președintele – director general al acesteia.

În cazul în care la casa de asigurări de sănătate respectivă nu există un număr suficient de evaluatori, aceasta poate solicita trimiterea unor evaluatori de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Evaluatorii pot solicita reanalizarea faptelor asupra cărora s-au aplicat sancțiuni la SCNEFID. Decizia SCNEFID este definitivă.

Vizita în vederea evaluării furnizorului :

se face conform unei programări stabilite cu respectivul furnizor, nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la depunerea cererii de evaluare de către acesta;

programarea vizitelor în vederea evaluării se va face de preferință în ordinea depunerii cererilor sau astfel încât timpul de lucru al evaluatorilor să fie folosit cât mai eficient;

vizitele în vederea evaluării au loc numai în zilele lucrătoare;

evaluatorii primesc din partea Medicului – Șef al casei de asigurări de sănătate, o dispoziție pentru vizita în vederea evaluării la respectivul furnizor (anexa nr. 2);

evaluatorii au o copie de pe cererea de evaluare depusă de furnizor și completează pe parcursul vizitei un chestionar de evaluare care conține standardele și criteriile de evaluare;

reprezentantul legal al furnizorului contrasemnează un proces verbal de evaluare care se întocmește în două exemplare (anexa nr. 3), iar unul din acestea rămâne la furnizor;

orice rectificări pe documentele completate în cursul vizitei în vederea evaluării trebuie semnate atât de evaluatori cât și de reprezentantul legal al furnizorului;

CEFID ține un registru în care sunt consemnate cererile de evaluare, precum și vizitele în vederea evaluării efectuate;

după efectuarea vizitei în vederea evaluării, evaluatorii predau chestionarul de evaluare completat împreună cu un exemplar al procesului verbal de evaluare, sub semnătură, la comisia de evaluare a furnizorilor de îngrijiri la domiciliu.

Standarde generale de calitate:

I. Organizare și administrare

planificare strategică = cunoscută, mediatizată

misiune și viziune = de ce se furnizează serviciile

furnizarea serviciilor + promovarea și conștientizarea situației beneficiarilor ca și grup

II. Drepturi

criterii de eligibilitate a beneficiarilor clare și transparente

contract de furnizare a serviciilor sociale (drepturi și obligații)

Carta drepturilor beneficiarului.

III. Etică

cod de etică cunoscut de personal și beneficiari

existența unui singur dosar complet pentru un beneficiar

îmbunătățirea satisfacției beneficiarului și adaptarea serviciilor

posibilitatea beneficiarului de a depune plângere și dreptul lui de a primi răspuns la sesizare

acordarea importanței cuvenite privind sănătatea și securitatea la locul de muncă

IV.Abordare comprehensivă

adaptarea serviciilor la persoană/beneficiar

cooperare/colaborare/parteneriate

coordonarea internă a personalului pentru asigurarea continuității serviciilor = personal calificat și competent

abordare multidisciplinară a cazului

V. Centrarea pe persoane

importanța evaluării inițiale a beneficiarului = instrumente standardizate (fișa de evaluare socio-medicală geriatrică)

coordonarea planului de intervenție cu informațiile obținute în evaluare

implicarea beneficiarului în elaborarea și implementarea planului de intervenție

importanța analizării și evaluării eficienței serviciilor acordate

monitorizarea post-servicii

stabilirea unor indicatori

VI. Participare

implicarea beneficiarilor

diseminarea informației de la beneficiar înspre comunitatea locală și invers

organizarea de evenimente de tip “porțile deschise”

VII. Parteneriat

existența parteneriatelor scrise cu stipularea scopului, obiectivelor, termenelor

evaluarea parteneriatelor

VIII. Orientarea spre rezultate

evaluarea eficienței

existența unui sistem de raportare a rezultatelor obținute

transparență

IX. Îmbunătățirea continuă

– existența unei strategii

pentru relevanța serviciilor sociale e necesară evaluarea nevoilor comunității

strategie de formare și perfecționare continuă a personalului, dar și încurajarea auto-învățării

acțiuni de marketing și comunicare

Standarde specifice de calitate pentru serviciile de îngrijire la domiciliu

– 6 secțiuni, 22 standarde

Activitatea este coordonată de un manager de program (diplomă de licență, experiență și/sau pregătire în domeniul medical sau social; excepție: liceu + curs de formare în domeniul îngrijirilor la domiciliu), aflat într-o continuă formare.

I. Organizare și administrare

Manual de proceduri (admitere, evaluare, drepturi și obligații, planificarea serviciilor, tipuri de servicii, reclamații și protecție, sistarea serviciilor)

Proiect instituțional (plan de activități și strategie proprie)

Evaluarea calității serviciilor și a eficacității prestației personalului pe baza unor indicatori clar stabiliți

Raport de activitate anual – accesibil pentru public

Persoană desemnată pentru activitatea de relații publice

Proceduri de comunicare interinstituțională (instituții publice și organizații non-guvernamentale)

Echipamente pentru promovarea imaginii (materiale tipărite, pagina web, echipamente IT etc.)

Implicarea în în proiecte de finanțare internă și/sau externă în vederea creșterii calității și dezvoltării serviciilor

Înregistrarea și arhivarea datelor cu respectarea principiului confidențialității

II. Resurse umane

personal suficient și competent (manager de program, manager de caz, asistent social, instructor ergoterapie, fizioterapeut, kinetoterapeut, psiholog, asistent medical, personal administrativ etc.)

Manager de caz: 25 de cazuri (coordonarea și monitorizarea procesului de îngrijire, elaborarea și respectarea planurilor de intervenție)

+ Procedură de selecție și angajare a personalului

existența documentelor în vederea angajării (cazier judiciar, recomandare de la ultimul loc de muncă, adeverință medicală etc.)

voluntari: obligativitatea cazierului judiciar

program de formare continuă a personalului – anual

III. Accesarea serviciilor

materiale informative

proceduri de admitere (beneficiarii pot primi servicii de îngrijire și asistență la domiciliu numai dacă sunt eligibili pentru acet tip de îngrijire – evaluarea să certifice un grad de dependență)

contract pentru furnizarea de servicii sociale

dosarul beneficiarului – cerere, copii după actul de identitate, evaluarea complexă cu stabilirea gradului de dependență și recomandarea de îngrijire la domiciliu, planul de intervenție, contractul privind acordarea de servicii sociale, acte medicale

IV. Acordarea serviciilor

procedură

grila de evaluare socio-medicală

plan de intervenție

evaluare și reevaluare

V. Drepturi

carta drepturilor beneficiarului

VI. Etică și protecție

– cod etic

Rezultatul evaluării stabilește eligibilitatea furnizorului în vederea contractării.

CEFID emite notificarea privind evaluarea ce conține termenul minim de când furnizorul va avea dreptul să depună o nouă cerere de evaluare și criteriile de eligibilitate considerate neîndeplinite sau decizia de evaluare a cărei valabilitate este de 2 ani.

Furnizorul poate contesta rezultatul vizitei în vederea evaluării la Subcomisia Națională de Evaluare a Furnizorilor de Îngrijiri la Domiciliu. Contestațiile trimise de furnizori vor fi însoțite de o copie a procesului verbal de evaluare, cu menționarea standardelor sau criteriilor de evaluare considerate îndeplinite.

SCNEFID va lua o decizie care va fi comunicată furnizorului în termen de 30 de zile calendaristice de la depunerea contestației; în acest interval SCNEFID va lua toate măsurile în vederea soluționării contestației, inclusiv prin solicitarea unor documente suplimentare pe care le consideră necesare și investigații la fața locului, dacă este cazul.

Comisiile de evaluare a furnizorilor de îngrijiri la domiciliu păstrează un dosar pentru fiecare furnizor care a solicitat evaluarea și care conține următoarele documente:

cererea de evaluare depusă de furnizorul de îngrijiri la domiciliu;

dispoziția pentru vizita de evaluare;

chestionarul de evaluare completat;

un exemplar al procesului verbal de evaluare;

copia notificării privind evaluarea sau,

copia deciziei de evaluare.

Model de evaluare a furnizorilor de servicii de îngrijire la domiciliu:

DISPOZIȚIE PENTRU VIZITĂ DE EVALUARE A FURNIZORILOR DE ÎNGRIJIRI LA DOMICILIU

pentru evaluare în sistemul asigurărilor sociale de sănătate

Se numește domnul / doamna …………………………………. care se legitimează cu BI/CI seria….. nr.……………… și domnul / doamna …………………………………. care se legitimează cu BI/CI seria….. nr.……………. pentru a efectua vizita în vederea evaluării nr.…… la furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu………..………………………cu adresa: …………………….…………….. localitatea ………………… la data………… Au primit în acest scop chestionarul nr.…………

MEDIC – ȘEF

…………………………………….

Am luat la cunoștință

Evaluator

……………………

COMISIA DE EVALUARE A FURNIZORILOR DE ÎNGRIJIRI LA DOMICILIU

PROCES VERBAL

Subsemnatul / subsemnata ………….…………………………………… evaluator al Comisiei de Evaluare a Furnizorilor de Îngrijiri la Domiciliu a ………………….. și subsemnatul / subsemnata ………….………………… evaluator al Comisiei de Evaluare a Furnizorilor de Îngrijiri la Domiciliu a ………………….. desemnați prin dispoziția de evaluare nr…… să efectuăm vizita în vederea evaluării nr…., am efectuat această vizită la adresa indicată, la data……………. și am completat chestionarul nr……. aferent dispoziției pentru vizita în vederea evaluării. Vizita în vederea evaluării a fost efectuată în prezența conducătorului furnizorului de îngrijiri medicale la domiciliu domnul / doamna …………………………….……………, iar rezultatele acesteia sunt consemnate în chestionarul nr……….

Furnizorul de îngrijiri medicale la domiciliu a obținut ……DA…..NU

Conducător al furnizorului de îngrijiri medicale la domiciliu…………………………..

Semnătura…………………….

Ștampila ……..……………

Prezentul proces verbal se întocmește în două exemplare din care un exemplar rămâne la furnizor.

Evaluator…………….

Semnătura……………

COMISIA DE EVALUARE A FURNIZORILOR DE ÎNGRIJIRI LA DOMICILIU

DECLARAȚIE DE COMPATIBILITATE

Subsemnatul / subsemnata ……….……………………………..…….., angajat /angajată al/a casei de asigurări de sănătate a județului ………………………,/expert propus ca evaluator pentru evaluarea furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu, cunoscând prevederile art. 292 din Codul Penal, privind falsul în declarații, declar pe propria răspundere că îndeplinesc toate condițiile prevăzute de art. 7, cap. III din normele metodologice de evaluare pentru evaluarea furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu. Mă oblig să solicit încetarea calității de evaluator pentru evaluarea furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu în cazul în care condițiile de mai sus nu mai sunt îndeplinite.

Semnătura

………………………………..

Data

………………………….

III.2. Monitorizarea

Obiectivele monitorizării furnizorilor de servicii la domiciliu sunt următoarele:

aplicarea prevederilor legale

îmbunătățirea calității și creșterea eficienței serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu

respectarea standardelor de calitate

asigurarea respectării drepturilor sociale ale beneficiarului

colectarea datelor cu privire la situația beneficiarilor, furnizorilor și tipurilor de servicii

Prestatorii de îngrijiri medicale la domiciliu sînt obligați:

să asigure instruirea continuă a personalului angajat și evaluarea gradului de competență, în conformitate cu actele normative în vigoare;

să acorde asiguraților servicii de îngrijiri medicale la domiciliu în volumul prevăzut în Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală în baza biletelor de trimitere eliberate de către medicul de familie;

să utilizeze pentru îngrijiri medicale la domiciliu materiale sanitare sterile de unică folosință, iar în cazul instrumentelor reutilizabile să asigure sterilizarea lor în modul stabilit de actele normative în vigoare;

să asigure gestionarea corectă și evidența contabilă separată a medicamentelor și consumabilelor destinate pentru îngrijiri medicale la domiciliu;

să asigure respectarea planului/programului de îngrijiri medicale la domiciliu în conformitate cu recomandările făcute de către medicul de familie și specialiști de profil;

să organizeze activitatea asistenților medicali, desemnați pentru prestarea îngrijirilor medicale la domiciliu în zilele lucrătoare, în afara orelor de muncă de bază;

să nu modifice și să nu întrerupă din proprie inițiativă schema de îngrijire medicală recomandată;

să organizeze evidența serviciilor de îngrijiri medicale prestate la domiciliul asiguratului conform formularelor de evidență medicală primară aprobate în modul stabilit;

să informeze în scris medicul de familie care a recomandat îngrijirea medicală la domiciliu despre efectul îngrijirilor medicale la domiciliu pentru fiecare pacient și evoluția stării de sănătate a acestuia, la încheierea episodului de îngrijire;

să acorde servicii de îngrijiri medicale la domiciliu tuturor asiguraților fără nici o discriminare;

să implice administrația publică locală, lucrătorii sociali în rezolvarea problemelor sociale a beneficiarului, care influențează nemijlocit rezultatele îngrijirilor medicale prestate;

să informeze persoanele asigurate despre serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu prestate, obligațiile prestatorului, precum și obligațiile persoanei asigurate;

să solicite consimțămîntul în scris a pacientului pentru acordarea îngrijirilor medicale la domiciliu, în modul stabilit de actele normative în vigoare;

să efectueze instruirea persoanei dependente la pat, membrilor familiei sau reprezentantului lui legal, lucrătorului social în domeniul îngrijirilor medicale la domiciliu cu implicarea lor după caz;

să recomande măsuri de respectare a regimului sanitaro-epidemiologic și să urmărească respectarea lor;

să organizeze accesul beneficiarilor la un registru de reclamații și sesizări,

numerotat și parafat conform actelor normative în vigoare.

Vor fi monitorizate următoarele aspecte dacă sunt realizate corect:

Măsurarea și notarea temperaturii corpului

Scopul: Evaluarea funcției de termogeneză și termoreglare.

Indicațiile: La toți bolnavii ca o procedură obligatorie de 2 ori pe zi sau după necesitate.

Locul la maturi: fosa axilară, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin.

Materiale necesare

Termometru individual;

Tampoane de vată sau comprese de tifon sterile;

Borcănaș cu sol.H2O2 3%,

Foaie de temperatură, caiet de temperatură, fișa de reanimare, dosarul de îngrijiri nursing;

Tăvița renală;

Alcool 70°;

Ceas.

Pix

Măsurarea tensiunii arteriale

Scopul: Supravegherea funcției inimii și a vaselor sanguine cu depistarea modificărilor patologice ale TA.

Indicații: Este o examinare obligatorie pentru toți bolnavii.

Materiale necesare: tensiometru cu sfigmomanometru, fonendoscop, tampon de vată cu alcool, foaie de temperatură, pix roșii și albastru, D.Î.N.

Supravegherea respirației

Scopul: Pentru a evalua funcția respiratorie care este un indiciu al evoluției bolii, a complicațiilor și a prognosticului bolii.

Indicațiile: Examinare obligatorie pentru toți pacienții.

Elemente de apreciat: frecvența, ritmul, profunzimea respirației, tipul respirației.

Materiale necesare

Ceas cu secundar;

foaie de examinare; de reanimare.

Foaie de temperatură.

D.Î.N.

Măsurarea și notarea pulsului

Scopul: De a supraveghea funcția inimii și vaselor sanguine pentru a le evalua.

Indicațiile: Ca examinare obligatorie pentru toți bolnavii.

Materiale necesare:

Ceas cu secundar, foaie de reanimare, foaie de temperatură, dosar de îngrijiri

nursing.

Îngrijirea pacientului cu ulcer trofic

Scopul: – de a acorda îngrijiri corecte pentru a spori vindecarea plăgii.

– de a preveni infecțiile

Indicații: – la pacient cu ulcer trofic cauzat de afecțiuni vasculare periferice (ateroscleroză, boala Reinou, bola varicoasă )

Materiale necesare

Pensă sterilă

Alcool 70o

Foarfece

Sol. Rivanol 1%

Sol H2O2 – 3%

Permanganat de K 1:5000

Comprese de tifon sterile

Unguente prescrise

Tampoane de vată și tifon

Fașă de tifon, mușama

Îngrijirea pacientului cu traheostomă

Îngrijirea canulei traheale

Indicațiile:

– La pacient postoperator cu traheostomă

– în caz de lipsă a cunoștințelor despre îngrijire și autoîngrijire.

Scopul:

– de a favoriza respirația

– de a preveni infecțiile

– de a menține permeabilitatea căilor respiratorii

– educația pacientului / îngrijitorului pentru a forma deprinderi de autoîngrijire a canulei traheale.

Materiale necesare:

Tăvițe renale, mănuși sterile, comprese sterile de tifon 10/10, câmp steril, unguent cu antibiotice, pungă de plastic pentru reziduuri, apă potabilă de temperatura camerei, săpun neutru, mănuși nesterile, canulă sterilă interioară și exterioară, periuță pentru a curăți canula, burete de traheostomie sterilă.

Îngrijirea pacientului cu gastrostomă

Indicațiile: – prezența gastrostomei la pacientul postoperator

Scopul:

– de a asigura alimentația artificială prin stomă pe termen lung

– pentru a hidrata pacientul prin stomă

– de a combate infecțiile

– de a educa pacientul/aparținătorul în formarea deprinderilor pentru îngrijirea gastrostomei și alimentația corectă prin stomă.

Materiale necesare: apă caldă, comprese de tifon, săpun neutru, prosop, mănuși sterile, baghete cu tampoane de vată, clema de pensare pentru sonda de stomă, seringă de 20 ml., seringă de 100 ml., soluție nutritivă de temperatura camerei, recipient pentru reziduuri, lighean sau alt recipient.

Îngrijirea pacientului cu colostomă

Scopul:

– de a învăța pacientul deprinderi corecte de autoîngrijire

– de a preveni infecțiile

– de a ajuta pacientul și aparținătorii să se adapteze la noul mod de viață.

Indicațiile:

– prezența colostomei postoperatorii la pacient cu cancer intestinal, rectal.

Materiale necesare:

Mușama, scutece, aparat colector indicat de medic (punga colectoare), vas cu apă caldă, mănuși, cremă de protecție, deodorant, recipient pentru fese, comprese de unică folosință, sterile, apă caldă, săpun, punga colectoare pentru schimb, pensă, comprese de tifon.

Spălătura gastrică

Scopul:

– evacuarea conținutului stomacal prin sondă

– înlăturarea produselor toxice

Indicațiile:

– diverse intoxiacții

Materiale necesare:

2 șorțuri din material plastic, mănuși sterile, mușama, scutec sau

prosop, apă caldă, recipient, scaun, tăviță renală, pensă sterilă, cană sau ulcior, pâlnie,

sondă gastrică groasă sterilă, 2 seringi de 20 ml., borcănaș gradat de 200 ml.

Îngrijirea pielii și plăgii în escare

Scopul:

– de a favoriza tratamentul plăgii în excare

Indicațiile:

– prezența lezării pielei, a plăgii cauzate de escara de decubet.

Materiale necesare:

1. Material steril pentru pansament

2. Material steril pentru toaleta plăgii

3. Soluție medicamentoasă

4. Unguente cu antibiotice și hormonale

5. Instrumente sterile

6. Apă fieartă

7. Sol. Furacilonă 1:5000

8. Sol. H2O2 3%

Îngrijirea pacientului cu durere:

Scopul:

– de a reduce intensitatea durerii

– de a reduce manifestările suferinței

– de a reduce disconfortul cauzat de durere

– de a monitoriza evoluția durerii

Indicațiile:

pentru pacient cu durere acută sau cronică de origine neurologică

Materiale necesare:

– pat funcțional

– anexe pentru pat

– termofor

– diverse medicamente

– necesarul pentru satisfacerea nevoilor

– dosarul de îngrijire Nursing

Monitorizarea și combaterea durerii

Scop:

De a reduce intensitatea durerii și a suferinței

Indicații:

Pentru toți pacienții în perioada postoperatorie

Pentru toți pacienții cu durere acută

Cauzele durerii:

1. Durerea parietală – prin distenzia și tracțiunea musculară în locul suturilor

profunde.

2. Prezența unui hematom în regiunea plăgii.

3. Durerea superficială în regiunea plăgii din cauza suturilor și hipersensibilității

individuale.

4. Dureri profunde din cauza distenziei viscerale a tubului digestiv.

5. Dureri profunde din cauza colicii abdominale.

6. Durere din cauza congestiei pelviene.

7. Durere în locul aflării drenului din cauza profunzimii.

8. Durere cauzată de pansament prea strâns.

9. Durere cauzată de pansament îmbibat cu sânge sau secreție.

10. Durere de inflamație, spasm, tumoare

Materiale necesare:

Ceas pentru monitorizarea în timp a durerii.

Dosarul de îngrijire Nursing – D.Î.N.

Supravegherea plăgii și a pansamentului.

Scop: De a observa la timp posibila hemoragie/

Indicații: La toate pacientele operate

Materiale necesare: Nu sunt

Prevenirea escarelor de decubit

Scop:

Îngrijirea pielii în locurile posibile de operație a escarelor de decubit.

Indicații:

– La toți bolnavii în stare gravă;

– În imobilizare;

– În stare inconștientă.

Materiale necesare:

1. lenjerie de corp și de pat curată;

2. scutece sterile;

3. spirt comforat;

4. tampoane de vată;

5. colacul de cauciuc;

6. față de pernă;

7. sol menavazivă;

8. mănuși, tăviță pentru resturi;

Îngrijirea pacientului cu constipație

Scopul:

– ca pacientul să evacueze intestinul 1 în 24-36 ore fără dificultăți

Indicațiile:

– evacuarea intestinului 1 la 3-5 zile și mai mult.

Materiale necesare:

1. Laxative

2. Ulei vegetal

3. Glicerină

4. Necesarul pentru clisma uleioasă

5. Necesarul pentru clisma evacuatoare

Îngrijirea pacientului cu diaree

Scopul:

– De a preveni deshidratarea

– Ca pacientul săprezinte scaun normal

Indicații:

Pacientul cu diaree.

Materiale necesare:

1. Mușama

2. Scutece

3. Ploscă

4. Talc

5. Termofor

6. Necesarul pentru toaleta anală

7. Lichide pentru hidratare.

Îngrijirea pacientului cu incontinență de urină

Scopul:

– de a preveni infecția urinară recurentă

– de a preveni modificările trofice cutanate

– de a reduce anxietatea sau depresia

Indicațiile:

– pacientului cu eliminarea involuntară a urinei

– pacient în stare inconștientă

Materiale necesare:

1. lenjerie de corp și de pat

2. Scutece

3. Material absorbant

4. Talc

5. Urinar

6. Ploscă

7. Cremă de protecție

8. Urinar portative

Îngrijirea paliativă a fost inițial destinată bolnavilor de cancer în faze avansate, cancerul fiind una dintre principalele cauze ale mortalității în lume. Ulterior îngrijirile paliative au devenit necesare și altor tipuri de patologii cronice care boli neurologice, SIDA etc.).

Îngrijirea paliativă este, deci, o îngrijire complexă, activă și intensivă care promovează calitatea vieții bolnavilor și familiei acestora.

Cînd tratamentele curative nu mai sunt oportune sau eficace, îngrijirea paliativă devine esențială și indispensabilă pentru ca bolnavul să moară liniștit, împăcat cu sine și cu cei din jur, în demnitate și mai ales fără dureri sau alte simptoame apăsătoare.

Beneficiarii de îngrijiri paliative nu sunt doar adulții, ci și copiii, care prezintă particularități atît în privința patologiei, cît și a metodelor de tratament și comunicare.

Boala lor poate fi congenitală sau diagnosticată în copilărie, respectiv: cancer, malformații congenitale, distrofii neuromusculare progresive, insuficiență de organ, fibroză chistica, spina bifida, SIDA și alte boli cu prognostic limitat.

Evaluarea performanțelor în serviciul de îngrijiri paliative se efectuează prin auditul medical intern și extern.

(1) Auditul medical intern se efectuează la necesitate sau poate fi programat. Cel extern – se face o data în an.

Orice serviciu de îngrijire paliativă, utilizînd resursele disponibile, are drept scop îmbunătățirea continuă a performanțelor.

(2) Prestatorii își îmbunătățesc calitatea serviciilor, ținînd cont de datele evaluării satisfacției pacientului/familiei lui (chestionar), controlul durerii și a altor simptoame.

(3) Calitatea serviciilor va fi asigurată prin complianța lor cu Ghidurile practice, Protocoalele clinice (medicale), Standardele de îngrijiri paliative, implementate în practică de către prestatorii de îngrijiri paliative.

(4) Serviciile paliative au un sistem propriu de evidență, monitorizare și răspuns la plîngeri, erori sau incidente. Sunt aplicate reglementările în vigoare referitoare la raportarea incidentelor.

Monitorizarea acestor servicii are rolul de a verifica:

calitatea serviciilor

gradul de satisfacție al beneficiarului

respectarea standardelor de calitate

gradul de adaptare a serviciilor sociale acordate la nevoile beneficiarului

performanța personalului

resursele necesare

costul serviciilor

alte reglementări

III.3. Evaluarea satisfacției beneficiarului

Conceptul de “calitate” îl folosim atunci când dorim să apreciem un produs, un serviciu, o persoană sau orice altceva în raport cu care avem un anumit interes. Spunem astfel că am achiziționat un produs de „foarte bună calitate”, că a fost executat un serviciu de „o calitate excelentă” sau că o anumită persoană nu este de „foarte bună calitate” în măsura în care nu ne-a fost satisfăcut „interesul” avut față de acel produs/ serviciu/ persoană.

Conceptul de “calitate” îl reprezintă de fapt “interesul” față de obiectul/subiectul în cauză. În lipsa “interesului”, conceptul de “calitate” nu are obiect. „Interesul” este forma prin care ne manifestăm o „nevoie” de care suntem mai mult sau mai puțin conștienți. Totodată, o „nevoie” poate fi satisfăcută în măsura în care există o anumită „competență” care să asigure satisfacerea acesteia. Putem fi apreciați ca fiind „competenți”, suntem „o organizație competentă” în măsura în care satisfacem anumite cerințe/ nevoi (exprimate sau nu) a celor interesați de rezultatele activității noastre.

În acest context, putem afirma: „calitatea” este strict condiționată de nivelul de „competență”. Putem spune că un produs/ serviciu este de „calitate înaltă” (aduce satisfacții înalte) daca cel care l-a produs/ furnizat este „competent”. Considerând „calitatea” ca măsură a satisfacției obținute, un furnizor de servicii de îngrijiri medicale la dimicliu care satisface în totalitate cerințele și așteptările beneficiarilor este apreciat ca fiind un furnizor„puternic orientat spre calitate”.

Investiția în competența furnizorului de servicii de îngrijrir medicale la domiciliu reprezintă principala condiție a asigurării succesului. Responsabilitatea furnizorului se referă la datoria sau obligația acestuia de a-și îndeplini sarcinile și activitățile ce i-au fost încredințate. Responsabilitatea funcționează ca datoria unui individ față de el însuși de a realiza în cele mai bune condiții sarcinile ce-i revin și, prin aceasta, este o condiție necesară pentru realizarea eficientă a obiectivelor stabilite, de către furnizorul de îgrijiri medicale la domiciliu.

Standardele obligatorii de calitate privind serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu specializate din România, furnizate în sistem public, privat și parteneriat public-privat se referă la: organizare și administrare, drepturi, etică, abordare globală, comprehensivă și integrată, centrarea pe persoane, participarea, parteneriate, orientarea pe rezultate și îmbunătățirea continuă a îngrijirilor persoanelor cu nevoi medicale, total dependente sau partial-dependente la domiciliu.

Când se realizează evaluarea satisfacției beneficiarului de servicii medicale domiciliu, trebuie să fie prezente doar evaluatorul, beneficiarul și un membru al familiei. Într-o foarte mare proporție, cei care folosesc aceste tipuri de servicii sunt foarte mulțumiți întrucât pincipalul beneficiu este acela de a nu mai merge la spital.

Sunt cunoscute cele zece cerințe ( Decalogul ) ale personalului sanitar elaborate de Masci, pe care le respectă și furnizorii de îngrijri medicale la domicliu, și anume :

Onorează pe bolnavul tău de orice vârstă ar fi : copil , tânăr sau bătrân. Când a ajuns în mâinile tale este o ființă fără apărare care nu are altă armă de susținere decât apelând la știința și caritatea ta.

Dă aceeași stimă și atenție sărăcului ca si bogatului . În dragostea de oameni, săracul să se simtă bogat. Respectă nuditatea maladiei, spectacolul mizeriei și al suferinței.

Respectă nobila ta misiune începând cu însăși persoana ta; să nu o profanezi. Poartă-te demn, conștiincios, cu omenie. Nu specula pe bolnav, căci profesia ta nu e ca oricare alta.
Sacrificiul tău, ajutorul tău pot fi prețuite ca o meserie obișnuită.

Oboseala ta să fie luminată de credință și de dragoste. Atunci când știința nu mai poate face nimic, bunătatea ta, purtarea ta să susțină pe bolnav. Învinge greutățile inerente profesiunii tale, stăpânește supărarea și nerăbdarea ta, gândește-te că cel suferind este dezarmat, fără putere și are nevoie de ajutorul și îngrijirea ta.

Să nu umilești niciodată pe bolnav, care și așa e umilit de boala lui. Oricare ar fi boala să nu pronunți cuvântul deznădejdii. Să nu distrugi la nici un bolnav iluzia vindecării, chiar dacă ar fi vorba de un muribund. Sunt oameni care au nevoie să-i întovărășești până la ultima lor clipă pentru a nu-i lăsa să ghicească sfârșitul.

Să nu uiți niciodată că secretul ce ți se încredințează în ceea ce privește o maladie este ceva sfânt, care nu poate fi trădat sau destăinuit altei persoane. Profesiunea ta este un sacerdoțiu. Nu trebuie să faci deosebire de casta socială, de credința religioasă. Înaintea ta toți să fie tratați deopotrivă, căci toți oamenii sunt tratați deopotrivă de legile firii.

Să nu vezi în îngrijirea bolnavilor tăi o povară, corvoadă. Acest sentiment ar îngreuna exercițiul meseriei tale. Învață să cunoști bolnavii tăi și să-i înțelegi în felul lor de a cere ceva
când au nevoie de ajutorul tău, când au nevoie de somn, de odihnă, de mâncare. Defectele, pretențiile, toanele bolnavilor sunt datorate suferinței. La fel ai fi și tu când ai fi bolnav.

Niciodată față de bolnav să nu te arăți neîncrezător în reușita tratamentului. Menține-i speranța, credința. Fă că bolnavul să nu se simtă singur, izolat. Dacă a suferi e geu, a suferi singur e incomparabil mai greu. Poartă-te astfel ca bolnavul să fie sigur că are în tine un sprijin. Dă-i curaj când îl vezi trist, amărât, disperat.

Nu ajunge numai bunăvoință, ci se cere și știința în îngrijirea bolnavilor. Zilnic se descoperă noi mijloace pentru alinarea suferințelor. Nu te mulțumi și nu te mărgini numai la științele și cunoștințele ce le-ai dobândit în școală. Împrospătează-le mereu. Învață mereu. Citește mereu cărți și reviste medicale.

Nu discuta și nu contrazice niciodată prescripțiile medicale în fața bolnavului. Îi risipești încrederea în medicină, îi distrugi speranța în vindecare.

Principiile îngrijirilor medicale la domiciliu sunt următoarele:

tratament

pacientul în centrul atenției

familia ca unitate de îngrijire

calitatea vieții

Atitudini:

“îmi pasă”: compasiune și înțelegere pentru toate aspectele suferinței

dăruire: capacitate de a face față situațiilor complexe

respect individual pentru fiecare pacient

considerații culturale

locul îngrijirii

Îngrijiri:

comunicare, parteneriat de îngrijire

terapie și investigații adecvate (stadiu, prognostic)

îngrijire interdisciplinară comprehensivă, consecventă, coordonată, continuă

prevenirea crizelor

reevaluare permanentă

suport pentru familie

Concluzii și contribuții personale

Îngrijirea medicală la domiciliu este o formă de asistență medicală comunitară acordată unor categorii speciale. Probabil că nici de asistență medicală comunitară nu au auzit prea mulți, iar cei care nu știu exact despre ce este vorba o asociază mai curând cu serviciile sociale.

Ce-i drept, există un titlu distinct în Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate referitor la asta. Dar să nu vă închipuiți că se spun prea multe în acest Titlu V. De fapt, dacă stăm și citim cu atenție, sună mai mult a lozinci electorale decât a ceva serios, care s-ar putea pune în practică. Conform art. 126 din lege „Asistența medicală comunitară cuprinde ansamblul de activități și servicii de sănătate organizate la nivelul comunității pentru soluționarea problemelor medico-sociale ale individului, în vederea menținerii acestuia în propriul său mediu de viață și care se acordă în sistem integrat cu serviciile sociale.“

Unul din obiectivele acestui tip de asistență medicală este dezvoltarea serviciilor de îngrijire medicală la domiciliu a gravidei, nou-născutului și mamei, a bolnavului cronic, a bolnavului mintal și a bătrânului. Exact ce ne trebuie, ați putea spune și poate chiar v-ați freca mâinile de încântare. Ar fi chiar inutil să mai spunem câte familii se luptă să asigure acasă membrilor lor aflați în suferință supravegherea medicală absolut necesară.

Finanțarea serviciilor medicale la domiciliu se realizează, conform legii, cu fonduri din bugetul de stat, bugetul autorităților locale, precum și din alte surse, inclusiv din donații și sponsorizări, în condițiile legii.

Furnizorii de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu acordă servicii conform unui plan de îngrijiri în conformitate cu recomandările făcute decătre medicii de specialitate din ambulatoriul de specialitate și din spital,zilnic, inclusiv sâmbăta, duminica și în timpul sărbătorilor legale.

Furnizorul de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu completează pentru fiecare asigurat căruia îi acordă servicii o fișă de îngrijire care conține datele  de  identitate  ale  acestuia,  tipul  serviciilor  de îngrijiri  medicale acordate, data și ora la care acestea au fost efectuate, semnătura asiguratului,a unuia dintre membrii de familie (părinte, soț/soție, fiu/fiică), a persoanei împuternicite de acesta sau a aparținătorului legal, care confirmă efectuarea acestor servicii, semnătura persoanei care a furnizat serviciul medical,precum și evoluția stării de sănătate.

În baza fișelor de îngrijiri medicale la domiciliu, pentru serviciile medicale acordate în decursul unei luni calendaristice, furnizorul întocmește factura lunară și desfășurătorul Furnizorul depune la casele de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală factura lunară însoțită de copiile fișelor de îngrijiri medicale și desfășurătorul în primele 5 zile lucrătoare ale lunii următoare celei pentru care se face decontarea.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, titlul VIII – îngrijirile medicale la domiciliu se acordă de către furnizorii de îngrijiri medicale la domiciliu, persoane fizice sau juridice, autorizate și evaluate în condițiile legii, alții decât medicii de familie și spitalele, care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate pentru servicii de îngrijiri medicale la domiciliu.

Serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu se acordă pe bază de recomandare pentru îngrijiri medicale la domiciliu, ținând seama de starea de sănătate a asiguratului și de gradul de dependență al acestuia.

Recomandarea pentru efectuarea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu se face de către medicii de specialitate din ambulatoriul de specialitate și de către medicii de specialitate la externarea asiguraților din spitale, aflați în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate, în funcție de patologia bolnavului și gradul de dependență al acestuia.

Medicii de specialitate din ambulatoriul de specialitate recomandă îngrijiri medicale la domiciliu pentru asigurații aflați în fază terminală ca urmare a unor afecțiuni oncologice sau AVC. În funcție de gradul de dependență, bolnavul poate fi:

a) total dependent – pacientul care nu poate îndeplini trei sau mai multe activități zilnice de bază fără ajutorul altei persoane și are nevoie de îngrijire medicală;

b) parțial dependent – pacientul care nu poate îndeplini cel puțin două activități zilnice de bază fără ajutorul altei persoane și din cauza stării de sănătate are nevoie de îngrijire medicală;

c)independent – pacientul care îndeplinește activitățile zilnice de bază fără ajutorul altei persoane dar care, datorită afecțiunii cronice acute, necesită următoarele servicii de îngrijire medicală la domiciliu, ca de exemplu: îngrijirea stomelor, îngrijirea canulei traheale, îngrijirea plăgii postoperatorii și tratament parenteral.

Recomandarea pentru îngrijiri medicale la domiciliu se eliberează în trei exemplare, din care un exemplar rămâne la medic.

Un exemplar împreună cu o cerere de acordare de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu se depun de către asigurat, de către unul dintre membrii de familie (părinte, soț/soție, fiu/fiică), de o persoană împuternicită de acesta sau aparținătorul legal al acestuia la casa de asigurări de sănătate la care se află în evidență asiguratul, iar un exemplar rămâne la asigurat, urmând a fi predat furnizorului de îngrijiri medicale la domiciliu care îi va acorda serviciile respective, dacă cererea a fost aprobată.

Termenul de valabilitate a recomandării pentru îngrijiri medicale la domiciliu este de 5 zile calendaristice de la data emiterii acesteia

Cererea și recomandarea primită de către casa de asigurări de sănătate sunt analizate de către aceasta într-un interval de 24 de ore de la data depunerii și este aprobată în limita sumei prevăzute pentru această destinație. La analiza cererilor și recomandărilor primite, casa de asigurări de sănătate va lua în considerare și gradul de dependență al asiguratului.

Casa de asigurări de sănătate este obligată să transmită asiguratului prin adresă scrisă, expediată prin poștă sau direct asiguratului/aparținătorului, răspunsul la cerere în termen de maximum 24 de ore de la data luării deciziei.

Casa de asigurări de sănătate va verifica și numărul de zile de îngrijiri medicale la domiciliu de care a beneficiat asiguratul respectiv în ultimele 11 luni, astfel încât să nu se depășească numărul de 56 zile calendaristice.

Asiguratul, unul dintre membrii de familie (părinte, soț/soție, fiu/fiică), o persoană împuternicită de acesta sau aparținătorul legal, pe baza cererii aprobate de casa de asigurări de sănătate se adresează unui furnizor de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu, aflat în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate și care este inclus în lista de furnizori pusă la dispoziție de către aceasta.

Perioada pentru care un asigurat poate beneficia de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu se stabilește de medicul care a făcut recomandarea, cu obligativitatea precizării ritmicității/periodicității serviciilor, consemnate în formularul "Recomandare pentru îngrijiri medicale la domiciliu" dar nu mai mult de 56 zile calendaristice/an în una sau mai multe etape (seturi de îngrijire). Fiecare set nou de îngrijire se recomandă utilizând o nouă foaie de recomandare.

Decontarea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu se face înfuncție de numărul serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu realizat lunar în limita celor aprobate de casa de asigurări de sănătate pentru fiecare caz aprobat și de tariful pe serviciu de îngrijiri medicale la domiciliu valabil la data emiterii aprobării.

Casele de asigurări de sănătate și autoritățile de sănătate publică au obligația de a organiza trimestrial (sau ori de câte ori este nevoie) întâlniri cufurnizorii de îngrijiri medicale la domiciliu pentru a analiza aspecte privind calitatea serviciilor medicale precum și respectarea prevederilor actelor normative în vigoare. Acestea vor informa asupra modificărilor apărute înactele normative și vor stabili împreună cu furnizorii de îngrijiri medicale la domiciliu,  măsurile  ce  se  impun  pentru  îmbunătățirea  activității.

Neparticiparea furnizorilor la aceste întâlniri nu îi exonerează de răspunderea nerespectării hotărârilor luate cu aceste prilej.Serviciile de ajutor la domiciliu ar trebui să faciliteze menținerea persoanei în mediul său obișnuit, permițându-i să ducă o viață independentă și să asigure înfăptuirea unei serii întregi de activități menajere, sociale, de ajutor psihologic și de readaptare a persoanelor în cauză și a familiilor lor care înfruntă dificultăți serioase în viața curentă.

Dezvoltarea îngrijirilor la domiciliu este un segment important al acordării îngrijirilor care se cere dezvoltat și susținut. Nu trebuie uitat,totodată, că scopul îngrijirilor la domiciliu este să ofere îngrijiri de cea mai bună calitate pacienților cu boli cronice, amenințătoare de viață, incurabile, atât de multe în România care are ca particularitate dorința locuitorilor să trăiască și să moară acasă. Îngrijirea la domiciliu a pacienților cu boli cronice și pentru care vindecarea nu mai este posibilă este considerată în toată lumea ca o alternativă la reducerea numărului de paturi de spital ocupate și un pas înainte către creșterea calității vieții și a actului medical, precum și a autonomiei pacientului.

Acest tip de îngrijire va deveni din ce în ce mai complex, iar medicii și în special medicii de familie se vor confrunta cu rezolvarea unor probleme medicale cu grad sporit de dificultate și pentru care nu sunt întotdeauna suficient instruiți.

Specialiștii spun că, pentru acoperirea nevoilor din domeniu, ar fi necesare derularea unui program național de îngrijiri paliative, crearea unei rețele naționale – centre zonale cu paturi, înființarea de echipe mobile care să acorde îngrijirile la domiciliu sau care să acorde consultanță medicilor și asistenților în domeniul îngrijirilor la domiciliu, modificarea legii opioidelor în sensul  acordării dreptului de a prescrie opioide medicilor de toate specialitățile și schimbarea contractului-cadru și acordarea dreptului profesioniștilor din sănătate competenți în acordarea îngrijirilor paliative de a contracta acest tip de servicii pentru toți pacienții care au nevoie și atât timp cât este nevoie.

Politicile sanitare s-au schimbat și, în context, “rolul îngrijirilor la domiciliu a crescut" spune medicul Moisa Cornel, coordonatorul unei echipe de îngrijire paliativă la domiciliu, unul dintre cei mai importanți specialiști români în domeniu.

Probabil că înlăturarea sau reducerea durerii constituie componenta  cea  mai  întâlnită  a  tratamentului  simptomatic. Pe lângă problemele respiratorii sau digestive, pe lista de priorități  se numără asigurarea igienei corporale și găsirea unei poziții antalgice. În plus față deconsilierea pacientului, echipa trebuie să aibă în vedere și susținerea familiei.

Prin urmare, pe lângă medici, asistenți medicali, kinetoterapeuți, din echipa care oferă îngrijiri paliative fac parte și psihologi, sociologi sau preoți. Programul medical româno-olandez Matra, intitulat PACARO (Palliative Care Romania), și-a propus, printre altele, evaluarea satisfacției familiilor care au primit îngrijiri de acest fel.

Cele mai multe dintre acestea au fost extrem de mulțumite de îngrijirile acordate la domiciliu, ceea ce recomandă de la sine preluarea acestui tip de îngrijiri în pachetul de bază al îngrijirilor acordate populației

.Din punct de vedere al finanțării activității de îngrijiri la domiciliu în România, bugetul alocat este cu totul insuficient. Ministrul belgian al sănătății, Inge Vervotte, prezent la reuniunea cu tema  "Îngrijiri  la  domiciliu",  organizată  la  București,  a  menționat performanțele sistemului de finanțare întocmit în Belgia, în ceea ce privește îngrijirea la domiciliu.

Ministrul belgian a declarat că în țara sa îngrijirile la domiciliu beneficiază de dublă finanțare. Cele medicale primesc 4% din 18 miliarde de euro și cele nemedicale 13% din 2,5 miliarde de euro.

La polul opus se află, bineînțeles, țara noastră, care pentru îngrijirea la domiciliu nu primește de la buget decât 0,1%. Toate statele sunt puternic angajate în asigurarea accesului la servicii medicale și la asistență medicală pe termen lung de calitate. Cu toate acestea,acest fapt nu se traduce neapărat prin acces universal și se mențin inegalități semnificative.

Plățile efective au crescut considerabil în urma excluderii anumitor tipuri de asistență din pachetul de beneficii și a unor creșteri ale contribuțiilor pentru a mări venitul și a reduce consumul excesiv. Distribuția îngrijirii este uneori neuniformă. Diferențele regionale în acordarea acesteia rezultă nu numai din caracteristici geografice ci  și instituționale.

Deși a permis serviciilor să se adapteze la situațiile locale,descentralizarea a condus și la o acordare variabilă a tratamentelor și la practici variabile. Fondurile structurale ale  Uniunii Europene sprijină îmbunătățirea infrastructurii sanitare pentru a reduce asemenea diferențe.

Există un consens asupra acordării priorității pentru îngrijirile la domiciliu și pentru introducerea de noi tehnologii care pot permite oamenilor să trăiască în propriul cămin cât mai mult timp posibil. Statele membre accentuează de asemenea importanța reabilitării, ajutându-i pe cei dependenți să se întoarcă la o viață activă.

Există o recunoaștere crescândă a nevoii de a crea o bază solidă pentru finanțarea îngrijirii pe termen lung, iar unele state membre se îndreaptă în această direcție. Dezvoltarea îngrijirilor paliative a luat amploare în ultimii zece ani, în mare parte sub influența unor programe internaționale. Aderarea la Uniunea Europeană necesită alinierea la standardele europene și va stimula pe mai departe dezvoltarea acestui tip de îngrijiri.

Personalul medical din rețeaua de îngrijiri la domiciliu este unul bine instruit și dedicat în totalitate pacienților, vizitați zilnic. Asistenții medicali care lucrează în acest domeniu fac parte dintr-o echipă multidisciplinară și au capacitatea de a comunica atât cu persoanele asistate, cât și cu aparținătorii lor.

Daca ar fi să caracterizăm asistența medicală la domiciliu, am descoperi că totul se învârte în jurul cuvântului "comunicare". Asta pentru că fără o relație centrată, în primul rând, pe comunicare și apoi pe încredere, munca asistenților medicali nu ar avea roadele scontate. Chiar dacă asistentii nu fac foarte multe manevre medicale, ei reușesc să "lumineze" ziua pacienților prin simpla lor vizită.

În primele 10 luni ale anului 2010 un număr de 220 persoane au beneficiat de servicii de îngrijire la domiciliu. Dintre persoanele care au benefiat de astfel de servicii, un procent de 72% îl reprezintă persoanele cu vârsta de peste 65 de ani (158 persoane). Aceste persoane vârstice au beneficiat în total de un număr 632 episoade de îngrijiri medicale la domiciliu, contravaloarea acestora fiind de 268.784 lei.

Cele mai frecvente servicii de îngrijiri medicale la domiciliu recomandate în anul 2010 persoanelor vârstice au fost:

manevre terapeutice pentru evitarea escarelor de decubit

manevre terapeutice pentru evitarea complicațiilor pulmonare

monitorizarea parametrilor fiziologici

alimentarea pasivă inclusiv administrarea medicamentelor per os

Bibliografie

Decizia CNAS nr. 249/2003 pentru aprobarea standardelor pentru acreditarea furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu;

H.G. 1842/2006 pentru aprobarea contractului – cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pe anul 2007;

Legea nr. 17/2000 cu modificările ulterioare privind asistența socială a persoanelor vârstnice;

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, titlul VIII -asigurările sociale de sănătate ;

Ordin MS și CNAS nr.1781/CV 558/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a contractului – cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pe anul 2007;

Transition in End of Life Care, D.Clark, M.Wright, Report for OSI, 2002, p.116;

Cassel E, New England Journal of Medicine, 30 martie 1989;

Sbenghe, T. (1996) – Recuperarea medicală la domiciliu pentru medicul de familie, Editura Medicală, București Albu C. Albu A. Petcu I.- Asistența în familie a persoanei cu deficiență funcțională, Ed. Polirom Iași 2000;

Albu C. Albu A Tiberiu V.- Kinetoterapia pasivă- Ed. Polirom Iași 2004;

Bălteanu V.- Terapia ocupațională și ergoterapia- Ed. Altius Academi Iași 2002;

Dan M. – Introducere în terapia ocupațională- Ed. Universității din Oradea 2005:

Institutul de Proiectare, Cercetare și Tehnică de Calcul în Construcții IPCT SA-Normativ pentru adaptarea clădirilor civile și spațiilor urban afferent la exigențele persoanei cu handicap.- Indicativ NP 051\2001

Tiberiu Vlad, Liviu Pendefunda-“ Recuperarea bolnavului hemiplegic adult”- Ed. Contact Internațional Iași 1992;

Tudor Sbenghe- „Kineziologie Știința mișcării”- Ed. Medicală, București 2002;

http://www.seo-point.com/

http://www.huduser.org/publications/destech/fairhousing.html

Homepage

http://www.biz-resources.com/assistive-technology.htm

http://www.anlh.be/accesa/index.php

http://www.transportmerseyside.org/ltp

Albert R. Jonsen, Mark Siegler, William J. Winslade – ”Clinical Ethics – A practical Approach to Ethical Decision în Clinical Medicine” (1998);

ANAES – Information des patiens. Recommendations destinées aux médecins, mais 2000;

Astărăstoaie, Vasile; Almoș Bella Trif – ”Essentialia in Bioetica” (1998);

Dupont Marc, Fourcade Alexandra – ”L’information Médicale du Patient” Regles et Recommendations Assistance Publique – Hospitaux de Paris – Paris 2000;

Institute of Medicine – ”Crossing the Quality Chasm – A new Health System for the 21st Century”, 2001;

Kernasdoné, J – ”Le qualite des soins en France” Ed. Ouvrieres, 2000;

Scoala Națională de Sănătate Publică si Management Sanitar –”Managementul spitalului” – Editura Public H Press, Bucuresti, 2006;

Vlădescu Cristian, Mioara Predescu, Emanuil Stoicescu – ”Sănătate publică si management sanitar” (2002) – Ed. Exclus S.R.L;

Vuori Hannu – ”Quality Assurance of Health Services – Concepts and Methodology”, WHO, 1982.

Alsan M., Bloom D.E., Canning D. – The effect of population health on foreign direct investment inflows to low- and middle-income countries, World Development, nr. 34(4), pg. 613-630, 2006;

Armitage B., Scott M. – British Labour Force Projections: 1998-2011, Labour Market Trends, nr. 106, pg. 281-285, 1998;

Ashworth M., Armstrong D., De Freitas J., Boullier G. et al. – The relationship between income and performance indicators in general practice: a cross-sectional study, Health Services Management Research, vol. 18, nr. 4, pg. 259-262, Londra, nov. 2005;

Baggott, R., Forster, R. – Health consumer and patients' organizations in Europe: Towards a comparative analysis, Health Expectations, nr. 11, pg. 85-94, 2008;

Bernstein K., Chronaki C. – Collaboration – a new IT-service in the next generation of regional health care networks, International Journal of Medical Information, nr. 70, pg. 205- 214, 2003;

Bhargava A., Jamison D., Lau L.J., Murray C.J.L. – Modeling the effects of health on economic growth, Journal of Health Economics, nr. 20, pg. 423-440, 2001;

Bloom D.E., Canning D., Sevilla J. – The effect of Health on Economic Growth: Theory and Evidence, NBER Working Paper, nr. 8587, 2001;

Bull B., McNeill D. – Development Issues in Global Governance, London New York Routledge, 2007;

Byrne D. – Enabling Good Health For All. A reflection process for a new EU health Strategy, Bruxelles, 2004;

Dever A. – Epidemiology in Health Services Management, ASPEN Publication, 1984;

Donev D. – Health Systems and Their Evidence Based Development, Hans Jacobs Publishing Company, Lage, Germania, 2004;

Doorslaer E., Wagstaff A. – Equity in the delivery of health care in Europe and the US, Journal of Health Economics, nr. 19, pg. 553-583, 2000;

Drăgoi Mihaela Cristina, Miron D. – Impactul economic al sistemelor de sănătate, Jurnalul Economic, anul IX, nr. 22, pg. 5-13, 2006;

Beaughon, M.-C., Dick-Delalonde, C., Pistre, F., Voron, P., “La methode S.I.I.P.S.

Indicateurs d'activites en soins infirmiers”, editura Lamarre, Paris, Franța, 1999

Berthou, A., (sub ingrijirea), Chorus. “Test de la methode PLAISIR en Suisse romande, Rapport final”, ISE, Lausanne, Elveția,1997;

Berthou, A., (sub ingrijirea), “Outils de mesure de la charge en soins infirmiers dans les etablissements pour personnes agees et les hopitaux de soins aigus”, Grupul de Lucru "Dotation en personnel" du GRSP, ISE, Lausanne, Elveția, 1995;

Brugger, U., Bamert, U., Maeder C., Odermatt, R., “Saisie des prestations de soins Infirmiers: description resumee de LEP• Nursing 2”, traducere ISE, Lausanne, aprilie 2002;

Centrul pentru Politici si Servicii de Sănătate „Barometrul serviciilor de sănătate: 2006”, Bucuresti, 2007;

Chiru L „Cerințele viziunii 2000 a standardelor ISO 9000 referitoare la asigurarea calității si certificarea sistemului calității”, Management in Sănătatate Anul VII, Nr 1. martie 2003, pp 35-39;

De Pietro C „Autonomia professioanle, professioni sanitarie codificate e gestione del personale”, MECOSAN, N. 48. 2004, pp 7:34;

De Pietro, C., Tereanu, C., “Carichi di lavoro e fabbisogno di personale nelle aziende del SSN: criticita e prospettive”, Mecosan, 2005, n. 55: 65-85;

Dipartimento delle Opere Sociali (DOS) si Associazione Svizzera Infermieri (ASI). „Rapporto sulle professioni infermieristiche”, Bellinzona, marzo 2001, pp 10-13. 31-32;

Dlugacz YD,Restifo A, Greenwood A „The Quality Handbook for Healthcare Organizations”, Josey Bass, p 28;

Domenighetti, G., ”Analyse economique des politiques sanitaires et sociales”, Net MEGS, material didactic curs master, Lugano, mai 2005;

Donabedian A „The quality of Care: How Can It Be Assessed”, JAMA, Sept 20/30. 1988 Vol 260, No.12, pp1743:8;

”Managementul si calitatea ingrijirilor acordate de nurse in cadrul problematicii actuale a Sănătății publice”,17 octombrie 2003, București;

Elefanti M, Brusoni M, Mallarini E „La qualita nella Sanita”, Egea, 2001;

Enachescu D „Sănătatea si serviciile de sănătate din Romania”, București, martie 2003;

Enăchescu D, Ciutan M, Chiriac N D, „Sistemul spitalicesc din Bucuresti si posibilitatea reformării sale”, Medical Update, martie-aprilie 2003;

European Foundation for Quality Management, „Le modele EFQM”, Brusselles 1999.

Hubinon M „Management des unites des soins: de l’analyse systemique a l’evaluation de la qualite”, De Boeck&Larcier, 1999 pp 175:92, 223:40, 247:76;

Lair M L , Lair-Hillion, M,-L “Evaluation quantitative des soins au service d’une gestion des soins performante et pertinente”, material didactic curs master, Bucuresti, 21-25/10/2002;

Lair-Hillion, M,-L., “Atelier au Luxembourg: Effectifs et competences en professionnels de la sante au sein du secteur hospitalier: Etat des lieux, de la penurie et des perspectives”, Epistula ALASS, n. 57, martie 2005;

Lair-Hillion, M.-L., Dix ans d'evaluation des soins au Grand Duche de Luxembourg,CALASS 2004, 23-25 septembrie, Bucuresti;

LEP SA, “Methode LEP. Description des variables pour les soins infirmiers”, St Gall, 2001;

Lomazi, L „Valutazione, misurazione e gestione della qualita” material didactic curs master, Lugano, mai 2004;

Lovadina, B., “ Rapport projet CLIDPa”, EOC, Bellinzona, 2000;

Martineau T, Decker K, Bundred P „Brain drain of health professionals: from rethoric to responsible action”. Health Policy 70: 1-10;

Merlini L „Valutazione e promozione della qualita sanitaria in ambito EOC”. Locarno, august 2004, pp 8:10 si 17:8;

Moga C , „Ghid de evaluare a satisfacției utilizatorilor de servicii medicale” in Moga C, Marcu A, Minca DG, Mihalcea Eliade O, „Comunicarea intra și interorganizațională: ghid de tehnici”, ISPB Bucuresti, 2003b, pp 3:11mpo.