Metode Contemporane de Influenta Sociala

In cadrul studiului de fata imi propun sa abordez problematica influentei sociale asupra individului, din perspectiva contemporana. Imi propun sa modul in care raspunde individul al diverse forme de influenta sociala, precum manipularea sau persiasiunea.

Pornind de la premisa potrivit careia influenta sociala reprezinta o actiune complet nociva pentru toti cetatenii, prezenta in toate domenii, imi doresc sa ofer o perspectiva foarte clara asupra modului in care se produc aceste influente, mai exact asupra manierei in care oameni sunt manipulati sa creada ceea ce li se spune, sa gandeasac intr-un anume fel da si actioneze asa cum cei care exercita toate aceste actiuni si-ar dori.

Desigur, nu pornesc de la premisa ca toti oameni sunt manipulabili sau accepta sa se lase influentati. Ideea de baza a studiului de fata este aceea ca, cei mai multi dintre oameni, desi stiu ca societatea in care traiesc ii manipuleaza, se complac in situatie si accepta influentele sociale care, nu de putine ori, ajung chiar sa le ruineze vietile.

Asadar, este clar ca problematica influnetelor sociale este una foarte puternica, ce nu a ramas nestudiata sau necercetata in literatura de specialitate. Problematica cea mai importanta in acest sens se refera la faptul ca este foarte greu de combatut, sau, mai bine spus, nici nu se vrea a fi combatuta, nici de reprezentantii societatii si nici de membrii acesteia, in general.

Nu ar fi gresit nici daca as considera ca mass-media este principalul canal care exercita actiuni de influemta sociala. Desigur, mass-media nu influenteaza si nici nu manipuleaza doar din proprie initiativa, ci, de cele mai multe ori, in spatele acestor influente sociale se afla alte interese, mult mai importante, decat cele de a obtine audienta. De regula, si mass-media este manipulata la randul sau de diverse forte in stat, cea mai importanta dintre acestea fiind cea politica, insa aceasta este o alta discutie pe care nu mi-am propus sa o dezbat in cadrul acestui studiu.

Trăim într-o societate în care minți ilustre, dintre cele mai bine pregătite și-au ales ca drept obiect de activitate pătrunderea în spiritul public colectiv. Scopul este acela de a manipula, a exploata și a controla. Efectul constă în menținerea tuturor într-o stare de neputință generată de deprinderi mentale perpetuate la nesfârșit. Din momemnt ce atât de mulți specialiști sunt angajați în reducerea oamenilor la această condiție de manipulați, pare justificată încercarea de a se găsi metode reale pentru a inversa procesul.

Procesul de schimbare a opiniilor, atitudinilor atitudinilor sau comportamentului unor personae conștiente că se urmărește această schimbare, prin expunerea la mesaje transmise cu scopul de a influența opiniile, atitudinile sau comportamentele lor. (Kapferer, J.N., 2002)

Cu toate ca cei mai multi dintre oameni știu că sunt influentati (de catre cei din jur, de catre mass-media sau de catre societate, in general), foarte puțini realizează când și prin ce fel de mijloace. Un exemplu foarte elocvent in acest sens îl oferă televiziunea, care prezintă foarte frecvent doar o anumita parte a realitatii, desi nu consider ca termenul de realitate este cel mai adecvat, in acest context. Chiar și așa insa, foarte puțini se simt într-adevăr influentati, crezând cu foarte mare tărie în  superioritatea lor intelectuală.

As putea spune ca de fapt problematica influentei sociale nu ar fi atta de puternica daca oamenii ar lua atitudine si ar refuza sa se mai lase influentati sau amnipulati. Insa, in acest sesns intervine ideea de coformism si, cel mai probabil, marea majoritate a oamenilor cosideera ca este mult mai comod si de ce nu, chiar si mai sigur sa nu reactionezi. Aici este de fapt si o problema de atitudine, mai exact o problema de neimplicare la viata sociala, atunci cand aceasta nu mai corespunde unor principii si valori morale pozitive.

Despre problematica influențarii sociale s-au scris foarte multe de-a lungul timpului dar, cu toate acestea, tot nu s-a ajuns la o concluzie concretă. Mulți dintre autori s-au întrecut în a oferi definiții tot mai elocvente, însă cercetările au avut adesea rezultate diferite, iar în aceste condiții este destul e dificil să tragi o concluzie care să fie unanim acceptată de toate părțile.

Foarte multi autori sunt de parere ca abilitatea de a-i influenta pe latii depinde intr-o foarte masura de două componente, mai precis, de anumite proprietăți ale agentului, pe care foarte multi autori le considera a fi adevarate resurse de putere, precum și de anumite nevoi sau chiar valori ale persoanei influențate, asa-zsele baze motivaționale ale puterii.

Prin intermediul activitatii de influența sociala se realizează si o reala tendință spre similaritate, care, in ceea ce priiveste adevaratele ținte supuse influenței poate îmbrăca o forma a uniformității, sub forma de supunere, și, nu în ultimul rând, poate aparea sub forma de conformism.

Cele mai multe tehnicile contemporane de influenta sociala au devenit in momentul de fata aspecte universale pentru marea majoritate a bărbaților și a femeilor, așa încât, practic toată lumea le utilizează mai mult sau mai puțin conștient, încă din coplilărie. Persuasiune, de exemplua reprezintă un subiect controversat și fiecare autor are o definiție proprie a acestui fenomen. Oamenii vor să convingă și să manipuleze, cu toate că majoritatea dintre ei nu recunosc acest fapt.

Ștefan Buzărnescu (1996), sustien faptul a persuasiunea ca forma contemporana de de influenta siciala este descrisă ca fiind o acțiune de determinare a actorilor sociali să gâmdească și să acționeze într-un mod perfect compatibil cu toate interesele inițiatorului, si nu cu interesele sale proprii, prin utilizarea unor tehnici de influentare sociala care distorsionează intr-un mod voit si intenționat adevărul, lăsând însă impresia libertății de opinie și de decizie. Spre deosebire de influența de tipul convingerii raționale, prin petrsuasiune nu se urmărește insa înțelegerea mai corectă și mai profundă a situației, ci se urmareste doar inocularea unei înțelegeri cat mai convenabile, recurgându-se in acest mod atât la inducerea în eroare cu argumente false, cât și la apelul la palierele non-raționale.

Diferența dintre aceste doua forme contemporane de influenta sociala, dintre persuasiune și manipulare o reprezintă ideea că individul persuadat cunoaște intenția celui care încearcă să se folosească de această tehnică pentru convingere, în timp ce manipulatul nu este conștient de intențiile celui care manipulează.

Convingerea opiniei publice implică o serie de procese psihoindividuale și psihosociale de mare complexitate. Neglijarea și ignorarea acestora poate duce la efecte opuse și dăunătoare indivizilor.

Așadar, în literatura de specialitate, noțiunea de persuasiune se referă la antrenarea, prin mijloace de influență psihică, a unui grup de oameni, a unei comunități sau mase de oameni la acțiuni al căror unic scop aparține unei voințe străine de interesele proprii – disponibie prin cunoaștere sau experiență – iar motivația participării la astfel de acțiuni se realizează în timp, pe baza unor mituri, principii sau convingeri prodese pe căi iraționale. Orice persoană avizată știe faptul că vechiul regim era incapabil de astfel de performanțe, astfel încât s-a instituit represiunea ideologică directă dusă până la genocid spiritual.

Charles U. Larson (1973, 10) arată că persuasiunea este un proces prin care opțiunile decizionale sunt intenționat limitate sau extinse prin interacțiunea mesajelor, surselor sau receptorilor și prin care atitudinile, credințele, opiniile sau comportamentele sunt modificate printr-o restructurare cognitivă a imaginii despre lume a unei persoane sau a cadrului ei de referință.

Persuasiunea, ca oricare altă formă de influență psiho-socială, implică o formă de comunicare în urma căreia se va obține o schimbare atitudinală și comportamentală. În conncluzie, factorii eficienți relației de persuasiune sunt nemijlocit legați de comunicator, mesaj, canal de comunicare, auditor și mediul comunicării.

Comunicatorul se caracterizează deci prin profilul personalității sale, încrederea în sine, vivacitatea intelectuală, stilul relațional, nivelul de instruire, farmecul personal, experiența de viață, statutul social și profesional etc.

Mesajul persuasiv se particularizează după conținut, foma de structurare a conținutului, ponderea diverselor elemente informaționale, emoționale, motivaționale sau de „consum”, gradul de redundanță a mesajului, coerența, completitudinea și adecvarea la situație etc.

Anumite trăsături de personalitate influențează semnificativ sensibilitatea la persuasiune. Persoanele dominatoare, nesugestibile, rigide în concepții, cu o imagine de sine hipertrofiată și cu un accentuat spirit de competiție sunt foarte greu de convins, mai ales în condițiile în care și alți factori acționează în același sens. La polul opus se află persoanele submisive, sugestibile, cu o mare flexibilitate intelectuală, toleranțe, cu o scăzută încredere în sine, vulnerabile afectiv și necompetitive. Imaginea de sine are o influență apreciabilă asupra permeabilității la persuasiune.

Persoanele cu o slabă încredere în ele însele sunt ușor influențabile din cauza nevoii intense de aprobare și acceptare din partea altora: ideile avansate de către cei din jur le par mai valoroase, iar însușirea acestora reprezintă și o modalitate impicită de a fi recunoscuți și acceptați de către cei care le promovează.

În mass-media, persuasiunea este mult mai dificil de realizat decât manipularea, însă rezultatele sale sunt mult mai puternice și durează o perioadă mai îndelungată de timp. Dacă manipularea poate crea reacții pe care subiectul în cauză le poate reconsidera în scurt timp, în cazul persuasiunii, reacțiile sunt gândite și, ca atare, convingerile care au stat la fundamentarea lor pot fi reconsiderate mult mai greu și numai în momentul în care apare un element persuasiv mai puternic.

Pentru ca un mesaj persuasiv să exercite o influență reală asupra publicului, este mai mult decât necesar ca toți receptorii mesajului să-i înțeleagă conținutul și să fie motivați să-l accepte. Din această perspectivă, oamenii pot fi influențați persuasiv doar de către un argument solid pe care îl urmăresc cu atenție, îl înțeleg și îl rețin pentru a se baza pe el și în viitor. Chiar dacă mesajele se transmit prin intermediul unui apel personal, unui editorial jurnalistic, unei reclame comerciale difuzată la televizor sau pe Internet, aceste cerințe fundamentale rămân aceleași. Argumentele puternice sunt persuasive, reușind să schimbe mai mult sau mai puțin atitudinea și chiar comportamentul receptorului, pe când argumentele slabe, informația săracă, inconsistentă și argumentele subțiri nu reușesc să dizloce și să modifice atitudinea receptorului. Pe ruta centrală de persuasiune, procesul de comunicare este absolut cerebral.

Mass-media este de fapt o unealtă cu două tăișuri. Așadar, mass-media de o parte, formează, pe de altă parte deformează. Politicienii se pare că înțeleg din ce în ce mai bine acest aspect și se folosesc de mass-media pentru a câștiga simpatizanți. Dar, acest lucru nu se întâmplă numai la noi și numai acum.

Mari conducători ai lumii, din toate timpurile au utilizat tehnici de manipulare, unii pentru a rămâne la putere (de exemplu, liderii comuniști), alții pentru a controla poporul. Până și Napoleon a acordat o atenție deosebită mijloacelor de informare din acea vreme, care i-au oferit diverse avantaje în fața inamicilor săi. În acest sens a rămas celebra afirmația sa: "Trei ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete".

O metoda moderna de persuasiune se refera la aparitia asa-numitilor stimuli subliminali. Una dintre chestiunile cele mai controversate referitoare la fenomenul percepției subliminale o constituie posibilitatea ca stimulii subliminali să determine schimbări comportamentale. (Opre, A., 2012).

Cu toate acestea însă, o serie de cercetări demonstrează faptul că stimulii subliminali nu ne influențează de fapt comportamentul specific. Stimulii subliminali pot activa anumite regiuni din creier, într-un mod inconștient, de multe ori fiind chiar mascați de alți stimuli sau înregistrați într-un sens invers.

De-a lungul timpului s-a demonstrat faptul că stimulii subliminali nu pot produce efecte puternice sau de durată, însă pot facilita comportamente pe care oricum le-am fi dezvoltat, cu sau fără stimuli.

De regulă, stimulii subliminali prezintă două praguri, unul obiectiv, în cazul în care indivizilor le este prezentat stimulul iar aceștia nu-l pot detecta și un prag subiectiv, în cazul în care individul poate identifica stimulul în mod conștient, dar nu poate oferi informații concrete despre acesta.

În marea majoritate a experimentelor care vizau stimulii subliminali, s-a demonstrat faptul că stimulii au avut un efect direct asupra comportamentului subiecților, astfel încât rezultatele au fost foarte ușor de obținut prin comparația grupului experimental cu cel de control. Au rămas însă neexplorate domeniile care au ca subiect efectele stimulilor subliminali asupra indivizilor care suferă unele fobii sau sunt anxioase.

Efectele stimulilor subliminali anxiogeni asupra indivizilor cu un o predispoziție spre anxietate a fost prea puțin abordata în cadrul experimentelor din literatură de specialitate cognitivă, deși ar fi fost foarte important să se studieze mai amănunțit și acest aspect.

Din perspectiva explicării percepției subliminale, de-a lungul timpului s-a încercat susținerea teoriei indicilor parțiali. În acest sens, se considera că în identificarea cuvintelor percepute, individul nu acționează după legea "totul sau nimic".

De regulă, se presupune că percepția subliminală reprezintă de fapt acea percepție care are loc sub pragul de conștientizare, dar până în prezent nu există încă nicio dovadă clară care să susțină puterea influenței sale.

Tot în urma unor cercetări s-a mai demonstrat și faptul că stimulii subliminali crează o oarecare predispoziție pentru stările anxioase și este previzibil faptul ca aceștia să contribuie la instalarea unei stări de anxietate sau chiar depresie și în cazul indivizilor care, în mod normal nu prezintă o predispoziție pentru astfel de stări.

Cu toate acestea însă nu trebuie neglijat faptul că încă mai există accepțiuni foarte restrictive ale conceptului, care se datorează de cele mai multe ori angajamentului teoretico-metodologic al investigatorului. Dacă subscriem acestei accepțiuni atunci asumpția conform căreia stimulii subliminali pot induce cel mult un comportament generic va trebui substituită cu teza: stimulii subliminali pot modifica inclusiv comportamente specifice . (Fowler, J.W., 1981)

În plus, mai trebuie menționat faptul că, în condițiile stimulării cu mesaje subliminale, concomitent, individul poate recepta și prelucra multe alte mesaje, supraliminale, cu impact considerabil mai mare asupra comportamentului. S-a dovedit în repetate rânduri că, de pildă expectanțele individului care antrenează o serie de procesări descendente pot anula impactul mesajului subliminal. (Vokey, J.R. și Read, J.D., 1985).

Încercând să concluzionăm, putem spune că mesajul subliminal dispune de șanse mari să producă efecte vizibile în comportament, însă doar în măsura în care acesta se înscrie în așteptările reale ale subiectului în cauză.

Așadar, stimulii subliminali nu dispun de capacitatea de a declanșa un anumit comportament specific, ci pot doar trezi anumite reacții, răspunsuri la stimuli, care însă nu pot influența comportamentul sau conduita unui individ, oricât de dezechilibrat sau de vulnerabil ar fi în momentul respectiv.

În ultima perioada, odata cu instaurarea televiziunii de masă, am devenit martorii unei foarte mari prevalente a diverselor practici de comunicare în toate domeniile societății, precum și la o exacerbata dezvolare a tuturor tehnicilor și tehnologiilor de comunicare, de masa sau personala.

Spre deosebire de influența sociala de tipul convingerii raționale, prin manipularea realizata de mass-media nu se urmărește o înțelegere profundă a situației, ci mai degraba o inculcare a unei înțelegeri convenabile,recurgându-se chiar la inducerea în eroare cu diverse argumente false si neadevarate. In acest mod se realizeaza practic o activitate de dezinformare in vederea manipularii opiniei publice spre acele aspecte convenabile si dezirabile celor care exercita astfel de influente sociale.

Abordand problematica si din perspectiva politica, influenta sociala reprezintă de fapt o modalitate de impunere a tuturor intereselor unei clase, ale unui grup sau ale unei colectivități nu prin mijloace coercitive, care se afka totusi la îndemâna puterii, ci prin activitatea de inducere în eroare. Din aceste motive, recurgerea la această cale înacele situații de divergență de interese devine din ce in ce mai frecventă în societatea noastra actuală, influenta sociala reprezentand un instrument mult mai eficient și mai puternic decât utilizarea forței.

Micul ecran are deci o forță de influentare cu atât mai mare cu cât se bazează pe in special de credibilitatea conferită de imagine, intrucat omul considera adesea ca ceea a văzut la televizor cu ochii lui este si adeavrat

Pentru publicul larg, neinitiat, de altfel, elementele de prezentare a unor imagini (fie ele telvizate sau nu) pot reprezenta un simplu accesoriu considerat a fi totalneimportant. Mulți insa nici macar nu le observă într-un mod conștient. S-ar putea spune in acest sens că gradul de experiență in ceea ce priveste tehnica de producere și de montare a imaginilor, sporeste intr-o oarecare masura șansele ca rezultatul final sa fie si cel dorit.

Prin urmare, dacă nu s-a înțeles deja spre deosebire de influența socialade tipul convingerii raționale, prin intermediul manipularii nu se urmărește doar înțelegerea mai corectă și mai profundă a unei anumite situații date, ci se urmareste de fapt inocularea unei înțelegeri cat mai convenabile, recurgându-se in acest mod atât la dezinformare, la inducerea cu ajutorul unor argumente false, cât și la apelul la toate acele paliere iraționale. Intențiile negative ale celui care trimite mesajul rămân complet insesizabile receptorului acestuia. Absolut orice fel de element din tot ceea ce compune un material de televiziune poate manipula intr-o masura mai mica sau mai mare.

Mai trag insa si o ultima concluzie si spun ca, cel mai probabil, daca oamenii ar fi mai informatii, poate chiar mai educati, atunci nu ar mai accepta atat de usor influentele sociale ce se exercita zi de zi asupra lor si ar avea mai multa initiativa in a lua atitudine. Este destul de bizara totusi aceasta atitudine cobformista a romanilor mai ales ca, popoprul roman nu este recnoscut ca u poporde lasi, avand in vedere a avut forta si taria de a-si ucide propriul coducator. Desigur, in acele timpuri mass-media nu avea o importanta atat de mare si nici nu exerxita o influenta sociala asupra oamenilor, ceea ce face sa credem o data in plus ca, mass-media este principalul mijloc de manipulare a masei de oameni, asa cum am preconizat inca de la inceputul articolului.

Sunt de parere ca studiul de fata si-a atins scopul propus si a reusit sa ofere o perspectiva foarte clara asupra metodelor si tehnicilor contemporane de influenta sociala. Desigur, problematica este inca departe de a fi solutionata si nici nu mi-am propus ca prin intermediul acestui studiu sa solutionez problema manipularii sau persuasiunii. Scopul meu a fost acela de a explica foarte concret termenii, precum si mecanismele de producere a acestor doua fenomene atat de periculoase pentru societatea contemporana in care traim si, in care, ar trebui sa ne incredem.

Mai consider si ca studiul de fata poate reprezenta o premisa importanta la viitoare cercetari in acest domeniu, desi literatura de specialitate este bogata in astfel de demersuri investigative. Cu toate acestea insa, consider ca subiectul aticolului de fata poate fi reluat si apropfundat in permanenta, ca urmare a importantei sale in randul tuturor cetatenilor, precum si i randul societatii, in general.

BIBLIOGRAFIE:

Buzărnescu, Ș. (1996). Sociologia opiniei publice. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Fowler, J. W. (1981). Stages of faith.,New York: HarperCollins.

Kapferer, J.N. (2002). Căile persuasiunii.Modul de influențare a comportamentelor prin mass-media și publicitate. București: Editura Comunicare.ro.

Larson, C.U. (1973). Persuasion: Reception and Responsability. Calif: Wadsworth Publishing Company.

McQuail, D., și Windahl, S. (2004). Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă. Bucuresti: Editura Comunicare.ro, București.

Opre, A., Inconștientul cognitiv, Metode teoretice, suport experimental și aplicații, Editura Polirom, Iași, 2012;

Vokey, J. R., & Read, J. D., Subliminal messages: Between the devil and the media. American Psychologist, 40, 1985;