Metode Computationale In Studiul Bursei de Valori
Introducere
Orice economie națională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existența și funcționarea unor piețe specializate, unde se întâlnesc și se reglează, liber sau dirijat, cererea și oferta de active financiare, necesare creării de resurse pentru dezvoltarea producției de bunuri și servicii în cadrul firmelor.
În economia financiară circuitul activelor financiare are loc între mulțimea ofertanților de fonduri (investitorii) și mulțimea utilizatorilor acestora, în vederea realizării unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a cărei finalizare este profitul.
Investitorii sunt cei care efectuează investiții, prin plasarea fondurilor în scopul valorificării lor, iar utilizatorii sunt cei care mobilizează fondurile pentru a-și finanța propria activitate economică.
Se transferă astfel o parte din resursele financiare existente într-o economie, între cei b#%l!^+a?care le dețin, prin disponibilizare, către agenții economici care le folosesc, fie pentru inițierea unei activități, fie pentru întreținerea și dezvoltarea unei afaceri existente.
În același timp, se naște o relație de feedback, de la utilizatorii de fonduri către investitorii inițiali, prin distribuirea profitului obținut în urma valorificării resurselor financiare.
Într-o economie de piață, distribuirea profitului poate fi, însă, oricând substituită de distribuirea riscului, în cazul unei utilizări neprofitabile a fondurilor care au făcut obiectul transferului.
Astfel, cei doi parteneri devin, prin propria voință, noduri ale unui circuit financiar a cărui finalizare poate fi profitul sau eșecul.
Tranzacțiile între cele două categorii de participanți la fluxul financiar se realizează prin intermediul piețelor financiare.
Încă de la apariția lor, bursele de valori s-au bucurat de un interes deosebit din partea marelui public, reprezentând pentru unii o speranță de îmbogățire rapidă iar pentru alții soluția în căutarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau îndepărtat.
În condițiile tranziției României la economia de piață, bursa de valori și-a reluat activitatea după o întrerupere de aproape cinci decenii. În ciuda unui început ezitant și a unor oscilații în activitatea ei, bursa de valori își consolidează poziția în mecanismul economiei de piață, urmând să joace un rol tot mai important în viitor.
Pornind de la această realitate, am considerat oportună analiza temei alese în cadrul prezentei lucrări de licență.
Raportat la anii de început ai activității de tranzacționare la Bursa de Valori București, progresele sunt evidente și consistente. De la organizarea unei singure ședințe de tranzacționare pe săptămână în anul 1995, cu un rulaj mediu zilnic de doar 200.000 de dolari și o capitalizare b#%l!^+a?b#%l!^+a?b#%l!^+a?bursieră totală de 100 de milioane de dolari, astăzi Bursa de Valori București a ajuns la o capitalizare de peste 17 miliarde dolari și o valoare medie zilnica a tranzacțiilor de peste 10 milioane de dolari.
Principalele modificări sunt însă de natură calitativă și se referă în primul rând la îmbunătățirea continuă a transparenței și eficienței pieței bursiere.
Bursa de Valori București a înțeles că pentru a crea premisele unei creșteri sănătoase a pieței este nevoie ca investitorii să poată lua deciziile de investire pe baza unor informații complete și prompte, care să le permită să analizeze și să evalueze riscurile pe care le incumbă plasamentele financiare efectuate în titluri listate la Cota Bursei.
Companiile ale căror titluri fac obiectul negocierilor în cadrul Bursei au înțeles că adoptarea unei atitudini transparente și respectarea exigentelor de informare impuse de statutul de societate deținută public sunt în propriul beneficiu și că astfel găsesc în investitori și în piața bursieră, parteneri care pot contribui la finanțarea proiectelor de dezvoltare a afacerii.
De asemenea, în perioada scursă de la înființarea sa, Bursa de Valori București a urmărit crearea unei infrastructuri moderne și flexibile pe care să se sprijine activitatea specifică unei piețe bursiere. S-a trecut astfel treptat de la un sistem electronic de tranzacționare importat, care presupunea prezența fizică a brokerilor în incinta Bursei, la tranzacționarea de la distanță și mai apoi la o platformă electronică dezvoltată integral “in–house” de specialiștii BVB.
Una din condițiile pentru consolidarea și susținerea procesului de creștere economică este legată și de accesul companiilor la resurse de finanțare non-bancare pentru proiectele proprii de dezvoltare.
De aceea, strategia de dezvoltare a pieței bursiere din România își propune să susțină buna funcționare a circuitelor necesare pentru ca resursele financiare disponibile în piața de capital să poată fi orientate în mod eficient către zonele productive ale economiei.
b#%l!^+a?
CAPITOLUL I
ISTORICUL APARIȚIEI ȘI DEZVOLTĂRII
PIEȚELOR BURSIERE
1.1 Scurt istoric
Apariția și formarea burselor de mărfuri este rezultatul unui proces evolutiv firesc care a început în urmă cu aproximativ 2000 de ani în Grecia și Roma Antică și continuă și astăzi. Dacă ar fi să alegem oricare din produsele tranzacționate azi la bursă și am încerca să-i traversăm evoluția pe piață de-a lungul istoriei, am găsi că acesta a trecut prin cinci faze distincte: oferirea ca dar, schimbul de marfă (barter), contractul cu plată și livrare imediată (spot), contractul cu plată și livrare ulterioară stabilirii prețului (forward) și contractul la termen (futures și options). b#%l!^+a?
Darul și schimbul de marfă datează de la începutul civilizației. A treia fază, contractul spot, poate fi considerată ca adevăratul început al piețelor de marfă organizate.
Până în anul 1600 comerțul în Europa și Asia nu a fost destul de intens pentru a permite susținerea activității comercianților locali sau a piețelor locale. Periodic, târgurile serveau ca piețe de desfacere pentru arii geografice întinse. Aceste târguri au fost organizate la început de comercianții ambulanți care schimbau mărfurile lor locale pe mărfuri exotice aduse din ținuturi îndepărtate. Banii erau puțini și majoritatea tranzacțiilor se făceau prin simplu schimb. Acest tip de târg era des organizat în Grecia Antică, în timpul Imperiului Roman, dar și în China.
Treptat, a apărut o rețea de târguri specializate și bine organizate. Existau reguli precise care stabileau unde, când și cum pot vinde comercianții, în funcție de tipul de marfă oferit. S-a introdus interdicția contractării în afara acestor târguri, pentru a preveni acumularea unei cantități mari de marfă care ar fi permis ulterior controlul prețului.
Cu timpul, s-au constituit asociații de comerț care reprezentau interesele noii clase de comercianți. Disputele din afaceri erau soluționate în tribunale special înființate, prin aplicarea codului comerciantului.
Odată cu creșterea numărului de tranzacții s-a introdus ca mijloc de schimb „scrisoarea de târg". Aceste scrisori permiteau amânarea plății unei mărfi, deci o extindere a creditului. Comercianții aveau posibilitatea să circule din târg în târg reglând plățile prin anularea debitelor sau creditelor cu scrisori de târg, plătind la sfârșit eventualele datorii rămase, în bani. Așa a apărut piața spot (cash). Adesea, comercianții prezentau eșantioane din marfa lor, b#%l!^+a?urmând ca plata – în bani sau cu scrisoare – să se facă numai atunci când titlul trecea la b#%l!^+a?b#%l!^+a?cumpărător.
Se consideră că rădăcinile comerțului la termen se află în sistemul de târguri medievale japoneze, care a permis Japoniei să dezvolte și să organizeze piața la termen începând cu anul 1697, cu aproape un secol și jumătate înaintea Statelor Unite ale Americii.
Denumirea de „bursă" provine de la orașul Bruges, unde aceste adunări se țineau la Hotel des Bourses, numit așa după un senior din vechea și nobila familie van den Boursen care îl construise și pe al cărui frontispiciu erau sculptate în piatră trei pungi (fr. bourse). Aici se întâlneau bancherii și negustorii pentru a negocia bani, metale prețioase, hârtii de valoare și mărfuri. Cu timpul, locurile de întâlnire ale comercianților au primit denumirea de burse.
Pe fundalul unei tradiții de peste 70 de ani a burselor de comerț – mărfuri, care au funcționat, începând cu primii ani ai secolului XVIII, după modelul burselor din țările occidentale, apare la 1 iulie 1881, ceea ce s-a numit “Legea asupra Burselor, Mijlocitorilor de schimb și Mijlocitorilor de Mărfuri”. Realizată după model francez, această lege reglementa înființarea, prin Decret Regal, a burselor de valori și de mărfuri.
Deschiderea Bursei din București, ca urmare a adoptării acestei legi, a avut loc la 1 decembrie 1882, în clădirea Camerei de Comerț din strada Doamnei, iar în Monitorul Oficial din 8 decembrie 1882 a apărut prima cotă oficială a bursei, prin care erau anunțate tranzacții cu 21 de valori mobiliare.
Dezvoltarea de substanță a pieței bursiere s-a produs însă abia după apariția, în mai 1904, a unei noi legi a efectelor de comerț, care prevedea înființarea în țară a mai multor burse. Bursa din București și-a crescut numărul valorilor mobiliare negociate la 43, iar interesul publicului pentru plasamente în acest tip de valori a devenit semnificativ.
După o încetare a activității, în perioada primului război mondial, Bursa și-a reluat operațiunile pe fundalul înființării, în anii 1920-1922, a numeroase întreprinderi care, în scurt timp, și-au mărit capitalul prin emisiuni de acțiuni ce au găsit investitori optimismul și spiritul b#%l!^+a?speculativ necesar.
Aceste acțiuni au format o piață ascendentă pe care s-a tranzacționat o gamă diversă de acțiuni, de la cele ale societăților de transport sau cele ale societăților bancare și până la cele ale societăților petroliere, care în 1925 reprezentau 75% din totalul operațiunilor de bursă, marcând totodată o prezență semnificativă a capitalului străin. Ulterior însă, în perioada care a premers crizei din 1929, s-a produs o emisiune neîncetată de titluri, secondată de distribuirea de dividende fără o bază reală, ceea ce a condus la blocarea activității Bursei odată cu declanșarea crizei economice generale.
Apariția noii legi a Bursei în 1929 a creat totuși un scurt moment de optimism, bazat pe speranța unor intrări masive de capital străin, infirmată însă de avansarea marii crize, care se va încheia în anul 1993. Redresarea Bursei, odată cu cea a economiei, se va produce lent, cu atingerea în 1935, a unui nivel de tranzacții comparabil cu cel înregistrat în 1929, pentru ca în 1939 să ajungă la nivelul maxim din întreaga perioadă interbelică.
După război, speranța redresării economice stimulează febra investițională, iar în 1945 se atinge cel mai mare volum de tranzacții din întreaga istorie a Bursei, record datorat însă în mare parte efectelor inflației monetare. Până în 1948 când, prin actul naționalizării , economia de piață va fi scoasă pentru mult timp din scena istoriei României, Bursa și-a continuat activitatea, în termeni aparent pozitivi, puși la îndoială de aceleași efecte nedorite ale inflației.
Revoluția din 1989, care a însemnat o cotitură importantă în istoria României, accentuată de programul de reformă, ce i-a urmat și de necesitatea reclădirii pieței de capital și a instituțiilor acesteia, printre care și cea a Bursei de Valori. Un grup de specialiști din diferite sectoare economice au avut șansa, b#%l!^+a?uneori unică într-o viață de om, de a reconstrui această piață, care își regăsește începutul în anul 1992. Procesul de reconstrucție nu a fost ușor, sub toate aspectele, începând cu cel legislativ – au fost necesari doi ani până la adoptarea Legii 5 /1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori – și continuând cu cel de educare a publicului larg. Acest proces continuă și astăzi, toți cei implicați învață zilnic, ceea ce le Bursa de Valori reprezintă o instituție esențială a economiei de piață, iar prezența ei în peisajul economic conferă un element suplimentar de cațiunile pe fundalul înființării, în anii 1920-1922, a numeroase întreprinderi care, în scurt timp, și-au mărit capitalul prin emisiuni de acțiuni ce au găsit investitori optimismul și spiritul b#%l!^+a?speculativ necesar.
Aceste acțiuni au format o piață ascendentă pe care s-a tranzacționat o gamă diversă de acțiuni, de la cele ale societăților de transport sau cele ale societăților bancare și până la cele ale societăților petroliere, care în 1925 reprezentau 75% din totalul operațiunilor de bursă, marcând totodată o prezență semnificativă a capitalului străin. Ulterior însă, în perioada care a premers crizei din 1929, s-a produs o emisiune neîncetată de titluri, secondată de distribuirea de dividende fără o bază reală, ceea ce a condus la blocarea activității Bursei odată cu declanșarea crizei economice generale.
Apariția noii legi a Bursei în 1929 a creat totuși un scurt moment de optimism, bazat pe speranța unor intrări masive de capital străin, infirmată însă de avansarea marii crize, care se va încheia în anul 1993. Redresarea Bursei, odată cu cea a economiei, se va produce lent, cu atingerea în 1935, a unui nivel de tranzacții comparabil cu cel înregistrat în 1929, pentru ca în 1939 să ajungă la nivelul maxim din întreaga perioadă interbelică.
După război, speranța redresării economice stimulează febra investițională, iar în 1945 se atinge cel mai mare volum de tranzacții din întreaga istorie a Bursei, record datorat însă în mare parte efectelor inflației monetare. Până în 1948 când, prin actul naționalizării , economia de piață va fi scoasă pentru mult timp din scena istoriei României, Bursa și-a continuat activitatea, în termeni aparent pozitivi, puși la îndoială de aceleași efecte nedorite ale inflației.
Revoluția din 1989, care a însemnat o cotitură importantă în istoria României, accentuată de programul de reformă, ce i-a urmat și de necesitatea reclădirii pieței de capital și a instituțiilor acesteia, printre care și cea a Bursei de Valori. Un grup de specialiști din diferite sectoare economice au avut șansa, b#%l!^+a?uneori unică într-o viață de om, de a reconstrui această piață, care își regăsește începutul în anul 1992. Procesul de reconstrucție nu a fost ușor, sub toate aspectele, începând cu cel legislativ – au fost necesari doi ani până la adoptarea Legii 5 /1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori – și continuând cu cel de educare a publicului larg. Acest proces continuă și astăzi, toți cei implicați învață zilnic, ceea ce le Bursa de Valori reprezintă o instituție esențială a economiei de piață, iar prezența ei în peisajul economic conferă un element suplimentar de coerența traiectoriei pe care s-a înscris economia românească după anii ’90.
1.2 Bursa, piața organizată și specializată
1.2.1 Ce este bursa ?
Termenul desemnează o instituție cu putere de autoreglementare, specifică economiei de piață liberă – bursa – ca formă organizată de schimb pentru mărfuri și valori.
În esență, noțiunea indică locul de întâlnire a negustorilor și oamenilor de afaceri, în sensul unui spațiu de concentrare a cererii și ofertei. Acest conținut rezultă din definițiile date în limbajul de specialitate.
Astfel „Legea română asupra burselor" din 1929 – „Legea Madgearu" – se arată că „bursele sunt instituții publice create în scopul de a reuni pe comercianți, industriași, producători, b#%l!^+a?armatori și asigurători în vederea negocierii valorilor publice și private, monedelor, devizelor, b#%l!^+a?b#%l!^+a?mărfurilor, productelor, închirierii vaselor și acoperirii riscurilor de tot felul" .
Prin urmare bursa este o piață, care se particularizează prin obiectul tranzacțiilor și modul de organizare și funcționare.
În domeniul dreptului se apreciază că bursele sunt instituții unde se negociază (se vând și se cumpără) valori mobiliare sau mărfuri, după o procedură anumită și numai de către anumiți intermediari, sub supravegherea autorităților.
Formarea și afirmarea bursei exprimă însăși definirea relațiilor de schimb, a pieței ca structură de bază a economiei de piață moderne. Odată cu consacrarea bursei, relațiile de schimb ajung la deplină extindere și maturizare, primind rolul central în reglarea mecanismului de piață.
1.2.2 Clasificarea piețelor financiare
Mirajul piețelor financiare, fie ele naționale sau internaționale se explică, într-o anumită măsură, și prin misterul care le înconjoară și care, nu este întotdeauna justificat. Deși utilizarea termenilor de specialitate poate să sune bombastic pentru neinițiați, procesele ce au loc pe piețele financiare nu sunt de loc de nepătruns. În esență, lucrurile sunt foarte simple și pot fi rezumate în două fraze binecunoscute: timpul înseamnă bani și cine nu riscă nu câștigă. În limbaj de specialitate, ele se traduc prin expresii ca valoarea în timp a banilor și raportul risc/beneficiu. Calculul valorii nete actualizate, abaterile ratei dobânzii la termen, swapul monetar încrucișat pe rata dobânzii, arborele opțional binomial – iată noțiuni care sună complicat, dar care pot fi reduse la concepte simple.
Piața financiară cuprinde două componente majore: piața pe termen scurt și piața pe termen lung sau piața de capital. La rândul lor, cele două componente sunt formate din piețe b#%l!^+a?specializate. Piața pe termen scurt cuprinde: piața schimburilor monetare și piața monetară. În cadrul pieței de capital, se includ în principal: piața obligațiunilor, piața acțiunilor și piața creditului ipotecar.
Clasificarea de mai sus este valabilă și la nivelul piețelor internaționale. În plus, piața internațională a capitalului cuprinde toate categoriile de “europiețe”, adică piețele pe care sunt tranzacționate active exprimate în monede care sunt străine în raport cu țara unde sunt plasate.
Piețele financiare se clasifică în funcție de mai multe criterii. Un prin criteriu este durata sau scadența activelor care se tranzacționează, mai precis durata până la expirarea lor. Din acest punct de vedere, există două mari categorii de piețe financiare: piețe monetare, pe care se comercializează active cu scadențe scurte (până la un an) și piețe de capital, pe care sunt tranzacționate titluri de datorie pe termen mediu și lung precum și acțiuni (care prin natura lor sunt titluri pe termen lung).
În al doilea rând, piețele financiare se clasifică, în funcție de tipul titlurilor ce fac obiectul tranzacțiilor (dacă sunt nou emise sau sunt la mâna a doua), în piețe primare și piețe secundare. Pe piața primară, noile emisiuni de titluri ale companiilor sau agențiilor guvernamentale care vor să obțină fonduri, sunt transmise investitorilor prin intermediul băncilor de investiții. Piața secundară este cea pe care pot fi vândute titluri care au fost anterior emise. Ea poate fi intermitentă, dacă formarea prețului se bazează mai ales pe fixing, sau continuă și în acest caz, tranzacționarea titlurilor poate avea loc în orice moment. După gradul lor de organizare, piețele secundare se prezintă fie sub forma burselor, unde vânzătorii și cumpărătorii de titluri (sau agenții și brokerii lor) se întâlnesc într-un loc stabilit, în vederea încheierii tranzacțiilor, fie sub forma piețelor “la ghișeu” în care dealerii sunt răspândiți în b#%l!^+a?teritoriu (piața fiind delocalizată) dar se află în contact permanent prin computer unul cu celălalt. Pe piețele la ghișeu, dealerii, care dețin stocuri de titluri, sunt dispuși să cumpere și să vândă titluri oricui solicită acest lucru și acceptă prețurile lor.
1.2.3 Caracteristicile piețelor bursiere
Natura specifică a bursei este dată de o serie de caracteristici ce vor fi prezentate mai pe larg în cele ce urmează.
Piață de mărfuri: Bursele sunt locuri de concentrare a cererii și ofertei pentru mărfuri, precum și pentru diferitele tipuri de hârtii de valoare. Dacă la începutul lor, piețele bursiere erau organizate pentru tranzacționarea în egală măsură a mărfurilor și valorilor, ulterior s-a produs o separare între cele două categorii de burse.
Bursele sunt centre ale vieții comerciale, piețe unde se tranzacționează mărfuri, titluri pe mărfuri, active monetare și financiare, care au anumite caracteristici:
sunt generice; se individualizează prin măsurare, numărare sau cântărire;
sunt fungibile; pot fi înlocuite unele prin altele; b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
au caracter standardizabil; marfa poate fi împărțită pe loturi omogene;
sunt depozitabile; permit executarea obligațiilor contractuale la o anumită perioadă de la încheierea tranzacției;
au un grad redus de prelucrare; menținerea caracterului de produs de masă, nediferențiat, omogen.
Piață simbolică: Unul dintre principalele obiective ale organizării schimburilor în cadrul bursei îl reprezintă asigurarea operativității tranzacțiilor comerciale și financiare, realizarea acestora pe o bază standardizată. Necesitatea extinderii și intensificării schimburilor a generat o tendință de dematerializare a mărfurilor, de la bunuri determinate fizic trecându-se la mostre și eșantioane reprezentative. Pe măsura consacrării de uzanțe comerciale s-a trecut de la eșantion la tipuri și denumiri uzuale, adică la calități abstracte de marfă, pe baza cărora se încheie tranzacții comerciale. Astfel bursa simplifică la maxim activitatea de tranzacționare și reduce negocierea la elementele sale esențiale: sensul operațiunii (vânzare sau cumpărare), marfa, cantitatea, prețul și termenul de livrare.
Bursa nu mai este o piață originară, pe care se vând și se cumpără mărfuri fizice, ci o piață derivată pe care se vând și se cumpără titluri pe marfă. Dovada existenței mărfurilor se face cu un document acceptat de comercianți: recipisa (actul) de depozit pentru mărfurile aflate în antrepozite și conosamentul pentru mărfurile încărcate pe vas. Transferul proprietății asupra mărfii, deci executarea obligațiilor contractuale de livrare, se realizează prin transmiterea documentului respectiv. Bursa nu își asumă rolul de realizare a tranzacției în forma sa fizică, mișcarea mărfurilor având loc în afara acestei piețe.
Piață organizată și liberă: Bursa este o piață organizată în sistem de autoreglementare, în sensul că tranzacțiile se realizează conform unor principii, norme și reguli cunoscute și respectate de către toți participanții. Aceasta nu înseamnă administrarea pieței, ci reglementarea ei în scopul obținerii unui sistem ce garantează caracterul liber și deschis al tranzacțiilor comerciale și financiare.
Nu pot fi tranzacționate la bursă decât mărfuri sau valori pentru care există concurență liberă, pentru care oferta provine de la un număr suficient de mare de ofertanți, cererea este solvabilă și relativ constantă, astfel încât să nu apară posibilitatea unor concentrări în scopul manipulării prețului.
Piață reprezentativă: Bursa este o piață reprezentativă în care se stabilește prețul mărfurilor pentru care ea constituie o piață organizată – cotația bursei – element ce servește drept reper pentru toate tranzacțiile comerciale sau operațiunile financiare care se desfășoară în țara respectivă, iar în cazul marilor burse, în întreaga lume.
1.3 Baza juridică și structura organizatorică a bursei
1.3.1 Cadru legislativ și structura instituțională a bursei de valori
În anul 1994 Parlamentul României a adoptat Legea nr.52 privind valorile mobiliare și bursele de valori. În baza acestei legi a luat ființă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Administrarea, reglementarea și supravegherea pieței de capital se realizează de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridicã, subordonatã Parlamentului. CNVM este pentru piața de capital echivalentul Bãncii Naționale a României pentru piața bancară sau Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru piața asigurărilor. b#%l!^+a?
Printre atribuțiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare se numără:
emiterea de regulamente și instrucțiuni care reglementeazã diferite aspecte ale pieței de capital (tranzacționarea acțiunilor, organizarea societăților de servicii de investiții financiare, etc.);
aprobarea operațiunilor legate de activitatea firmelor implicate pe piața de capital (majorările de capital social ale firmelor tranzacționate la bursă, deschiderea de agenții noi ale SSIF, etc.);
supravegherea aplicării legilor și regulamentelor pe piața de capital.
Comisia este condusă de șapte comisari numiți de Parlament, dintre care un Președinte și doi Vicepreședinți, și este organizatã pe direcții și departamente care se ocupă de toate domeniile pieței de capital (direcția generală autorizare-reglementare, direcția generală supraveghere, etc.).
Activitatea pe piața de capital este reglementatã la acest moment de Legea 297/2004. Pentru completarea și aplicarea acesteia Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emite Regulamente și instrucțiuni.
Principalele momente ce caracterizează formarea și evoluția pieței de capital a b#%l!^+a?b#%l!^+a?României sunt:
1994: aprobarea Legii nr.52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori;
1994: crearea autorității pieței de capital din România – Comisia Națională a Valorilor Mobiliare;
1995: reînființarea Bursei de Valori București (după o întrerupere de aproape 50 de ani), ca b#%l!^+a?piață de licitație;
1996: crearea pieței RASDAQ, ca piață de negociere, pentru a permite tranzacționarea acțiunilor provenite din programul de privatizare în masă;
1997: lansarea primului indice bursier la BVB;
2002: adoptarea pachetului legislativ privind piața de capital, pachet care cuprinde:
Legea nr. 525/2002 pentru aprobarea OUG nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate;
Legea nr. 513/2002 pentru aprobarea OUG nr. 26/2002 privind organismele de plasament colectiv pentru valorile mobiliare;
Legea nr. 512/2002 pentru aprobarea OUG nr. 27/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate;
Legea nr. 514/2002 pentru aprobarea OUG nr. 25/2002 privind aprobarea statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. b#%l!^+a?
Instituțiile pieței de capital sunt:
Bursa de Valori București;
RASDAQ SRL, care asigură sistemul de tranzacționare;
Societatea Națională de Compensare, Decontare și Depozitare (SNCDD);
registrele independente.
Finalizarea tranzacțiilor, privită prin prisma viramentelor în conturile clienților, presupune relația cu băncile de decontare.
Începutul pieței de capital în țara noastrã a fost legat de Programul de Privatizare în Masă (PPM), prin care s-a realizat privatizarea a peste 5.000 de companii deținute de stat prin distribuirea în mod gratuit a unei părți a capitalului acestora către toți cetățenii României în vârstă de peste 18 ani. Procesul de privatizare s-a continuat prin vânzarea acțiunilor rămase în proprietatea statului către investitori strategici și financiari, români și străini.
Piața RASDAQ a fost constituită pentru a asigura cadrul de tranzacționare a acțiunilor firmelor privatizate. Astfel, s-a acordat posibilitatea de vânzare deținătorilor individuali, posesori ai certificatelor de acționar emise în urma privatizării, și posibilitatea de cumpărare investitorilor interesați de plasamente pe piața de capital sau de preluare a controlului asupra unora dintre companiile listate.
Bursa de Valori București a fost creată ca o piață care să reunească elita firmelor listate și tranzacționate din țara noastră, selectate pe baza unor criterii riguroase de performanță și b#%l!^+a?eficiență. Bursa de Valori București a fost înființată la 21 aprilie 1995 prin decizia Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, ca instituție publică investită cu personalitate juridică ce își desfășoară activitatea pe principiul autofinanțării.
Asociația Bursei de Valori București a fost constituită la 27 aprilie 1995 de către 24 de societăți de valori mobiliare fondatoare. Ea reprezintă organul suprem de luare a deciziilor privind activitatea bursei, fiecare societate de valori mobiliare membră având dreptul la un vot în adunările generale ale Asociației Bursei.
Organele de conducere executivă a bursei sunt: Comitetul bursei, Comisiile speciale și Directorul General al Bursei.
Conducerea Bursei de Valori București revine Comitetului Bursei, format din 9 reprezentanți aleși de către Asociația Bursei de Valori București. Scopul Comitetului Bursei este conducerea unitară, ordonată și eficientă a Bursei.
Competențele Comitetului Bursei sunt:
Numește și demite Directorul General al Bursei;
Adoptă și modifică Regulamentul de Organizare și Funcționare;
Stabilește nivelele și plafoanele comisioanelor;
Veghează la respectarea dispozițiilor legii, a reglementărilor CNVM și regulamentelor Bursei de către membrii și agenții lor și de către întreg personalul bursei, dispunând măsurile corespunzătoare.
Activitatea Comitetului Bursei este sprijinită de două comisii speciale:
Comisia de Etică și Conduită, care are ca principale atribuții constatarea săvârșirii faptelor b#%l!^+a?care contravin regimului juridic bursier, investigarea împrejurărilor în care s-au săvârșit acestea, precum și formularea propunerilor de sancționare a persoanelor vinovate de adoptare a măsurilor de reintrare în legalitate.
Comisia de Înscriere la Cota Bursei, care hotărăște asupra înscrierii, promovării, suspendării sau retrogradării valorilor mobiliare de la cota Bursei de Valori București și poate propune Comitetului Bursei retragerea valorilor mobiliare de cota Bursei de Valori București.
Camera Arbitrală soluționează diferendele dintre membrii Asociației Bursei, dintre aceștia și agenții lor pentru valori mobiliare, dintre agenți precum și dintre clienți și membrii Asociației b#%l!^+a?b#%l!^+a?Bursei.
Directorul General al Bursei, numit de către Comitetul Bursei, exercită competențele de administrare a activității curente a instituției și este abilitat pentru a reprezenta instituția în fața autorităților publice și în relațiile acesteia cu persoane fizice și juridice.
Comisarul General al Bursei, numit de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare ca reprezentant propriu, are misiunea de a supraveghea și controla activitatea acesteia.
Registrele independente reprezintă acele evidențe ale bursei care au ca principal scop ținerea Registrului de Acțiuni, a Registrului Acționarilor și a Registrului Obligațiunilor. În registrele burselor de valori sunt înregistrate valorile mobiliare emise în forma dematerializată și cele emise în forma fizică și imobilizate conform “Procedurilor privind imobilizarea valorilor mobiliare emise în forma fizică”. Bursa de valori asigură depozitarea valorilor mobiliare, atât a celor emise în forma dematerializată, cât și a celor emise în forma fizică și imobilizate conform procedurii mai sus menționate. Registrul conține informații referitoare la:
Numele și prenumele persoanelor fizice și denumirea persoanelor juridice;
Numărul de identificare al persoanelor fizice și juridice;
Cetățenie respectiv naționalitatea persoanelor înregistrate;
Domiciliul /reședința persoanelor fizice și sediul social pentru persoanele juridice;
Tipul și clasa valorilor mobiliare deținute; b#%l!^+a?
Numărul valorilor mobiliare deținute.
Registrele sunt organizate în trei secțiuni:
Secțiunea conturilor clienților care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare – conține informații referitoare la deținătorii de valori mobiliare care nu au cont deschis la o societate de valori mobiliare.
Secțiunea conturilor clienților care au cont deschis la o societate de valori mobiliare – conține informațiile referitoare la deținerea de valori mobiliare ale clienților unei societăți de valori mobiliare.
Secțiunea conturilor proprii ale societăților de valori mobiliare – conține toate informațiile referitoare la deținerea de valori mobiliare ale unei societăți de valori mobiliare, în nume propriu.
Conform Legii 31/1990, legea societăților comerciale, societățile comerciale pe acțiuni sunt obligate să țină, prin grija Consiliului de Administrație, următoarele registre: Registrul de acțiuni, Registrul acționarilor și Registrul obligațiunilor. Serviciul de Registru al burselor preia însă obligația ținerii acestor registre de la societățile emitente. Utilizând această facilitate oferită de către bursă transferul dreptului de proprietate se efectuează rapid și riguros, cu un cost redus și în deplină siguranță.
1.3.2 Agenții pieței bursieri b#%l!^+a?
Actorii pieței de capital sunt definiți, prin acest termen generic, toți participanții implicați, indiferent de mod, în activitatea normală a pieței de capital pentru realizarea scopului acesteia. Actorii, deși au roluri diferite, sunt legați prin mecanismul de funcționare a pieței. Aceștia sunt:
emitenții sunt cei care pun la dispoziția investitorilor și SSIV-urilor activele de schimb ale tranzacțiilor efectuate;
investitorii sunt cei care pun la dispoziția emitenților capitalul de lucru de care aceștia au nevoie pentru realizarea scopurilor lor sau retrag fonduri pentru schimbarea destinației acestora, realizând și rolul de mobilizare a resurselor financiare suplimentare existente în cadrul unei economii.
intermediarii asigură clienților un cadru simplu de transformare a titlurilor de creanțe deținute în lichidități sau de obținere a valorilor mobiliare dorite a fi deținute, oferindu-le servicii specifice, la nivel profesional, de prezentare și executare a ordinelor primite și apar sub una din următoarele forme;
fondurile de investiții, sunt organisme de plasament colectiv fără personalitate juridică, constituite pe bază de contracte de societate civilă;
societățile de investiții, sunt organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, ale căror acțiuni fac obiectul unei emisiuni și răscumpărări continue.
societățile de servicii de investiții financiare, sunt instituții cu personalitate juridică autorizate de CNVM să presteze servicii de investiții financiare;
trader, este o persoană fizică, atestată profesional de către Consiliul Bursei și care încheie tranzacții în nume și pe cont propriu pe piața instrumentelor financiare derivate.
Participanții direcți pe piața Bursei de Valori București sunt societățile de valori mobiliare (societăți de brokeraj) membre ale Asociației Bursei, definite ca societăți pe acțiuni având ca obiect de activitate intermedierea de valori mobiliare și autorizate de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare să negocieze în cadrul Bursei. Acestea pot desfășura o gamă mai largă sau mai restrânsă de activități de intermediere, în funcție de mărimea capitalului constituit.
Societățile de brokeraj își realizează activitatea de intermediere pe piața bursieră prin b#%l!^+a?b#%l!^+a?persoane fizice, angajați sau reprezentanți exclusivi, care acționează ca agenți de valori mobiliare și ca agenți de bursă atât de Comisia Națională a Valorilor Mobiliară cât și de Bursă.
Ca participanți și susținători ai unei piețe al cărei standard depinde în bună măsură și de prestația operatorilor ei, societăților de valori mobiliare membre ale Asociației Bursei le revine îndatorirea de a acționa în sensul stimulării activității bursiere și al creșterii prestigiului Bursei pe plan intern și internațional.
Membrii Asociației Bursei vor furniza clienților informații certe, corecte și suficiente asupra pieței bursiere precum și asupra tranzacțiilor efectuate în numele acestora în cadrul Bursei și vor efectua controlul intern al activităților pe care le desfășoară în conformitate cu prevederile legale în vigoare și procedurile stabilite de Bursă în acest sens.
CAPITOLUL II
BURSA DE VALORI BUCUREȘTI
2.1 Rolul bursei în economiile emergente
O întrebare pe care și-o pun deseori (și uneori obsesiv) întreprinzătorii și firmele mai mari sau mai mici este: cum să facem rost de capital? Răspunsurile nu sunt multe și de-a lungul timpului ele au fost aceleași: fie utilizarea propriei averi, fie solicitarea unei subvenții de la stat sau de la o altă instituție sau de oriunde altundeva, fie obținerea unui credit bancar sau, în fine, apelarea la piața bursieră.
Prima variantă este posibilă doar pentru cei – puțini de altfel – favorizați de soartă. A doua posibilitate ne apare încă și mai puțin realistă și este determinată de situații excepționale.
În ceea ce privește creditul bancar, deși este o variantă mai realistă decât celelalte două, nu este poate tocmai cea mai dorită în primul rând pentru că este scump (dobânzile sunt, în general, destul de ridicate și în al doilea rând, băncile pun o serie de condiții dure și stricte, deseori greu de îndeplinit de către solicitant.
O posibilitate pentru un întreprinzător sau pentru o firmă de a obține bani (capital) totuși, evitând problemele ridicate de variantele de mai sus, este reprezentată de vânzarea publică de acțiuni sau de obligațiuni cu ajutorul bursei.
Bursa asigură cel mai scurt și eficient circuit între economiile sau surplusul temporar de capital al celor care doresc să investească pe termen mediu sau lung (fie că este vorba de firme, fonduri, bănci, companii de asigurare sau de simple persoane particulare) și nevoile de finanțare ale întreprinzătorilor sau ale societăților comerciale.
Bursa devine astfel un concurent puternic pentru bănci, reprezentând o alternativă serioasă la creditul bancar, așa cum arătăm, de cele mai multe ori mult mai scump și dificil de obținut.
Din cele de mai sus se desprinde clar rolul principal al piețelor bursiere și anume acela de finanțare a economiei (în speță a agenților economici) prin mobilizarea capitalurilor pe termen mediu si lung.
De asemenea, un alt rol important al bursei este acela ca aceasta înlesnește circulația capitalurilor, titlurile financiare putând fi ușor transformate în lichidități sau schimbate în alte titluri, prin vânzarea sau revânzarea lor pe aceasta piață și nu în ultimul rând rolul bursei este acela de a asigura:
Corecta “echilibrare” a cererii și ofertei având la bază un număr cât mai mare de participanți, din ambele categorii (vânzători și cumpărători);
Metodologia de tranzacționare extrem de rapidă, asistată de tehnica de calcul și personal specializat, prin tipizarea formularelor de contracte bursiere și standardizarea calității produselor negociate, prin admiterea la tranzacționare numai a agenților specializați etc.; b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Constituirea unor depozite bancare de garanții, atât pentru cumpărători cât și pentru vânzători, prin controlul permanent, prin intermediul unor comisii avizate, a bonității și bunei credințe a agenților bursieri, printr-o metodologie specifică de certificare a calității produselor negociate etc.;
4. Limitarea procentuală, maxim admisă, de variație zilnică a prețurilor;
5. Crearea diferitelor tipuri de contracte bursiere (spot, forward, futures, option etc.).
Ani ’90 au reprezentat o perioadă dinamică pentru piețele financiare globale. Schimbările în filosofiile politice și economice către piețe libere și capitalism au produs o creștere a cererii de capital.
Urmând exemplul Occidentului și al economiilor “tigrilor” asiatici numeroase economii emergente au promovat bursele de valori ca pe un pilon important al progresului economic. Colapsul comunismului și adoptarea politicilor de piață au adus la dezvoltarea burselor de valori în aceste țări. Chiar și în țări comuniste, cum ar fi China și Vietnam există burse de valori destinate facilitării mobilizării capitalului și alocării lui spre utilizări eficiente.
În țările emergente sunt peste 26.000 de companii listate la bursă, cu o valoare de peste 1,5 miliarde lire sterline. Valoare totală a tuturor companiilor listate la bursele de valori din întreaga lume se ridică la peste 25.000 de miliarde de lire sterline.
În mod cert bursele de valori reprezintă un element important al societății moderne și sofisticate în care trăim. Bursele de valori nu sunt doar un loc vital de întâlnire a investitorilor și o sursă de finanțare pentru afaceri, ele permit o alocare eficientă a resurselor într-o societate, ceea ce înseamnă un mix optim de bunuri și servicii produse pentru satisfacerea nevoilor oamenilor.
În ultimul deceniu s-a remarcat nu numai o creștere a însemnătății burselor în țările dezvoltate, ci și o creștere notabilă în dimensiunile și importanța burselor mai vechi.
Acest fapt este ilustrat prin aceea că valoarea de piață a acțiunilor emise de companiile listate depășesc PNB al țării respective.
Acest fapt este evident în țări cum ar fi Canada, Franța, Japonia Suedia, Marea Britanie, SUA. În unele țări ca Finlanda, Olanda, Elveția, Hong Kong, capitalizarea pieței este mai mult decât dublu PNB.
2.2 Bursa de Valori București
2.2.1 Prezentarea generală și managementul Bursei de Valori București
Activitatea bursieră în țara noastră datează din anul 1839, prin întemeierea burselor de comerț. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficială a Bursei de Valori București (BVB), iar peste o săptămână a aparut și cota bursei, publicată în Monitorul Oficial.
De-a lungul existenței sale, activitatea bursei a fost afectată de evenimentele social-politice ale vremii (răscoala din 1907, războiul balcanic 1912-1913), bursa fiind închisă apoi pe perioada primului război mondial.
După redeschiderea sa, a urmat o perioadă de șapte ani de creșteri spectaculoase, urmată de o perioadă tot de șapte ani de scădere accelerată. Activitatea Bursei de Efecte, Acțiuni și Schimb se întrerupe în anul 1941, moment în care erau cuprinse la cota bursei acțiunile a 93 de societăți și 77 de titluri cu venit fix (tip obligațiuni).
Bursa de Valori București este constituită ca o instituție publică non-profit, desfășurându-și activitatea pe principiul autofinanțării, și care are ca scop oferirea unui cadru organizat și legal pentru întâlnirea cererii cu oferta de capital pe termen mediu și lung.
După o perioadă de întrerupere de 50 de ani, Bursa de Valori București s-a redeschis la 23 iunie 1995, prin fondarea Asociației Bursei de către 24 de societăți de valori mobiliare, și printr-o decizie a guvernului României, ca instituție finanțată de la bugetul de stat, urmând ca în termen de 3 ani de la înființare, să ramburseze din comisioanele aplicate tranzacțiilor efectuate suma alocată la înființarea sa.
Bursa de Valori București a fost înființatǎ pe baza Deciziei nr. 20/21.04.1995 a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. BVB este investitǎ cu personalitate juridicǎ, încheie bilanț contabil și are cont bancar.
Activitatea sa se desfǎșoarǎ în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/1994 în scopul realizǎrii unei piețe organizate pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotǎ și al asigurǎrii publicului, prin activitatea intermediarilor autorizați a unor sisteme, mecanisme și proceduri adecvate pentru efectuarea continuǎ, ordonatǎ și echitabilǎ a tranzacțiilor cu valori mobiliare.
După aprobarea de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a Regulamentelor și Procedurilor de funcționare și operare, Bursa de Valori București și-a început activitatea în mod efectiv, realizând primele tranzacții la data de 20 noiembrie 1995, în incinta pusă la dispozție de Banca Națională a României. În cadrul primei ședințe de tranzacționare, societățile de valori mobiliare membre ale Asociației Bursei au putut negocia 905 acțiuni a 6 societăți b#%l!^+a?b#%l!^+a?comerciale cotate.
În prezent societatea comercială Bursa de Valori București S.A. are 84 de acționari, capitalul social înregistrează valoarea de 34.844.300 lei, corespunzător unui număr de 3.484.430 de acțiuni cu valoare nominală de 10lei/acțiune.Titlurile de capital emise de BVB SA sunt dematerializate.
Acțiunile deținute de acționarii care au primit autorizație valabilă emisă de CNVM fac parte din categoria acțiunilor ordinare (3.461.114 acțiuni).
Un alt tip de titluri de capital, cele din categoria acțiunilor preferențiale (în total 23.316 acțiuni), sunt în proprietatea Asociației Brokerilor (4.479 acțiuni), a acționarilor provenind din foste societăți de servicii de investiții financiare (13.437 acțiuni) care nu dețin autorizație valabilă emisă de către CNVM și a acționarilor persoane fizice (5.400 acțiuni).
Calitatea este considerata de către managementul BVB o condiție esențială a menținerii poziției actuale de lider național pe piața bursieră românească. Viziunea, misiunea și valorile organizației au fost definite având în vedere acest aspect.
În stabilirea coordonatelor viitoare ale organizației, managementul a pornit de la ideea consolidării unei instituții bursiere pe deplin capabile să recepteze cerințele în continuă schimbare ale clienților și să își adapteze rapid oferta la acestea.
Pe lângă aceasta, viziunea BVB a înglobat interesele și așteptările angajaților, evaluând obiectiv nivelul actual de performanță și potențialul acestora.
În vederea îmbunătățirii permanente a activităților desfășurate, creșterii eficienței, satisfacerii depline a cerințelor clienților și depășirii așteptărilor acestora, BVB a implementat Sistemul de Management al Calității, aliniat prevederilor standardului ISO 9001:2000, fapt certificat de TÜV Management Service GmbH în iunie 2002.
Același organism acreditat internațional a recertificat în urma auditului efectuat în iunie 2005, Sistemul de Management al Calității implementat de BVB.
Aplicarea Modelului de Excelenta EFQM în cadrul BVB se încadrează în eforturile de îmbunătățire continuă care urmăresc satisfacerea tuturor factorilor interesați (clienți, acționari, angajați, parteneri, mediu social).
Menținerea și îmbunătățirea Sistemului de Management al Calității este responsabilitatea fundamentală a managementului BVB.
Pentru realizarea acestora a fost numit un reprezentant al managementului pentru Sistemul de Management al Calității. În același scop, conducerea organizației asigură resursele necesare perfecționării și specializării profesionale.
Managementul BVB acordă o mare importanță exemplului personal, astfel încât prin participarea la cursuri, seminarii, conferințe, schimburi de experiență, liderii organizației își sporesc în continuu nivelul de pregătire și performantele.
Principiile care guverneazǎ aceastǎ instituție ca piațǎ organizatǎ de valori mobiliare sunt accesibilitatea, informarea, etica pieței și neutralitatea.
Accesibilitatea se referǎ la angajamentul pe care și-l asumǎ Bursa de a asigura accesul egal al societǎților membre și, respectiv, a societǎților emitente listate la Bursǎ.
Bursa este, de asemenea, obligatǎ sǎ asigure permanent agenților de bursǎ și investitorilor, suficientǎ informație despre societǎțile tranzactionate și despre prețurile valorilor mobiliare emise de acestea.
Asigurarea cǎ piața valorilor mobiliare funcționeazǎ într-un mod care sporește încrederea utilizatorilor, autoritǎților și publicului larg în general, intrǎ tot în atribuțiile Bursei.
Neutralitatea cu care Bursa acționeazǎ și menținerea integritǎții în relația cu toți participanții la piațǎ, precum și cu alte instituții sau organizații care supravegheazǎ sau opereazǎ în piața de capital este alt angajament pe care și-l asumǎ Bursa de Valori București.
Bursa poate stabili relații de asociere bilateralǎ cu burse din alte țǎri și se poate afilia la forurile internaționale ce reunesc instituțiile specifice piețelor de capital.
Bursa de Valori îndeplinește rolul preponderent pe care îl are pe piața de capital româneascǎ prin respectarea unor cerințe de transparențǎ a pieței bursiere, protecția investitorilor, de asigurare a unor nivele de eficiențǎ și lichiditate corespunzǎtoare pentru titlurile tranzacționate.
Astfel, ea oferǎ investitorilor garanție moralǎ și securitate financiarǎ prin mǎsurarea continuǎ a lichiditǎții valorilor mobiliare înscrise la cotǎ.
Bursa completeazǎ circuitele necesare pentru ca resursele financiare disponibile în piața de capital sǎ poatǎ ajunge în zonele productive, la societǎțile comerciale emitente de titluri, care le pot utiliza în mod eficient.
Asociația Bursei de Valori București reprezintǎ organul suprem de luare a deciziilor privind activitatea bursierǎ, fiecare societate de valori membrǎ având dreptul la un vot în adunǎrile generale ale Asociației.
Membrii Asociației Bursei sunt societǎțile de valori mobiliare și primesc din partea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare “Autorizația de Negociere în Bursǎ”.
Calitatea de membru al Asociației Bursei este dobânditǎ la data înscrierii societǎții de valori mobiliare autorizate sǎ negocieze în Bursǎ în Registrul de Asociați.
Înscrierea în acest registru se efectueazǎ de cǎtre secretariatul Asociației Bursei, la data b#%l!^+a?b#%l!^+a?adoptǎrii hotǎrârii de admitere în Asociație de cǎtre Comitetul Bursei.
Membrii Asociației Bursei se bucurǎ în mod egal de toate drepturile conferite de calitatea de membru, indiferent de data dobândirii acestei calitǎți. Membrii vor respecta Statutul Asociației Bursei, regulamentele, procedurile și orice alte reglementǎri emise de cǎtre Bursǎ și Comisia Naționalǎ a Valorilor Mobiliare.
Conducerea BVB este realizatǎ de cǎtre Comitetul Bursei (Board of Governors). Acesta este format din 9 reprezentanți, aleși de cǎtre Asociația Bursei. Comitetul numește și Directorul General al Bursei care este responsabil cu conducerea executivǎ a activitǎții instituției, precum și cu reprezentarea ei.
Comisarul General al Bursei este un reprezentant al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, care are rolul de a supraveghea și controla activitatea bursierǎ.
Comisiile Speciale care își desfǎșoarǎ activitatea pe lângǎ Comitetul Bursei sunt organe cu caracter decizional și consultativ.
Ele sunt înființate prin decizii ale Comitetului Bursei. În cadrul BVB funcționeazǎ trei astfel de comisii: Comisia de Eticǎ și Conduitǎ, Comisia de Înscriere la Cotǎ și Comisia de Dezvoltare, Produse Noi.
Activitatea Comisiilor Speciale ale Bursei este guvernatǎ de urmǎtoarele principii:
principiul autonomiei ;
principiul obiectivitǎții;
principiul protecției investitorilor;
principiul promovǎrii dezvoltǎrii pieței bursiere;
principiul rolului activ.
Rolul Comisiei de Înscriere la Cotǎ constǎ în asigurarea unei activitǎți unitare, ordonate și eficiente de înscriere, promovare, retrogradare și retragere de la Cota Bursei a valorilor mobiliare.
Comisia de Eticǎ și Conduitǎ urmǎrește respectarea prevederilor Codului de Eticǎ și Conduitǎ și ale reglementǎrilor Bursei, în mǎsura în care este abilitatǎ prin reglementǎrile respective.
Comisia de Dezvoltare, Produse Noi susține eforturile de diversificare a tipurilor de operațiuni de bursǎ și de valori mobiliare care fac obiectul acestora, precum și de îmbunǎtǎțire a reglementǎrilor Bursei de Valori București.
2.2.2 Funcționarea Bursei de Valori București
O dată cu înființarea bursei, cu sprijin din partea autorităților canadiene, s-a hotărât ca specializarea personalului să se efectueze în instituții similare din Canada, iar sistemul de tranzacționare STEA (Sistemul de Tranzacționare Electronică Automată) să fie adaptat condițiilor specifice României.
Astfel s-a ajuns nu numai la un sistem compatibil cu marile burse ci și la un sistem extrem de performant și de bine integrat în privința funcționalităților oferite.
În cadrul Bursei de Valori București sunt reglementate următoarele aspecte:
membrii bursei;
documentația minimă și forma ei;
executarea ordinelor și tranzacțiilor;
condițiile de accedere la tranzacționare;
nivelul de capitalizare minim și volumul maxim permis al operațiunilor;
evidențierea contabilă a operațiunilor bursiere în nume propriu și în numele clienților;
depozitarea, compensarea și decontarea tranzacțiilor.
Începând din anul 1999, sistemul STEA a fost treptat înlocuit cu sistemul de tranzacționare HORIZON.
Acest sistem înlocuiește treptat ringul de tranzacționare prin strigare, conferind agenților de bursă posibilitatea să tranzacționeze direct de la calculatorul propriu (stația de lucru), printr-o legătură a acestuia cu Nucleul de tranzacționare, care editează și validează ordine, execută tranzacții și actualizează statistici și informații despre tranzacții în urma executării acestora.
Înscrierea la cota Bursei. Cota BVB este structurată pe următoarele sectoare:
sectorul valorilor mobiliare emise de către persoane juridice române;
sectorul obligațiunilor și a altor valori mobiliare emise de către stat, județe, orașe, comune, de către autorități ale administrației publice centrale și locale și de către alte autorități;
sectorul internațional.
Sectorul valorilor mobiliare emise de către persoane juridice române este organizat pe b#%l!^+a?b#%l!^+a?două categorii: categoria a II-a (de bază) și categoria I.
Pentru înscrierea la categoria de bază, există următoarele cerințe pentru emitenți:
înregistrarea la Oficiul de Evidență a Valorilor Mobiliare (OEVM);
libera transferabilitate a valorilor mobiliare;
înregistrarea valorilor mobiliare la Registrul Bursei sau la o societate de registru independentă, conectată la sistemul Bursei; emitentul va încheia Contractul de Registru cu Bursa, care va acționa ca agent de depozitare, de înregistrare și de transfer;
furnizarea de servicii adecvate către deținătorii de valori mobiliare (în scopul asigurării protecției investitorilor);
furnizarea de informații;
plata comisioanelor;
legătura cu Bursa;
certificarea datelor furnizate de către emitent prin instituții specializate;
angajamentul de înscriere și menținere la cota Bursei; (emitentul va trebui să adere la condițiile și termenii Angajamentului de înscriere și menținere la Cota Bursei).
Pentru înscrierea la categoria I, există următoarele cerințe pentru emitenți:
îndeplinirea cerințelor pentru categoria de bază;
emitentul să-și fi desfășurat activitatea în ultimii 3 ani;
emitentul să fi obținut profit net în ultimii 2 ani de activitate;
capitalul social trebuie să fie de cel puțin echivalentul înm lei a 8 milioane eur, la cursul BNR;
emitentul trebuie să prezinte cash-flow pentru ultimul an calendaristic de activitate și un plan de afaceri pentru următorii 2 ani calendaristici;
Pentru ca acțiunile unei firme să fie înscrise la cota bursei, este necesar ca cel puțin 15% din numărul acțiunilor emise și aflate în circulație să fie deținute de cel puțin 1800 de acționari, excluzând persoanele implicate și angajații emitentului.
Fiecare dintre acești 1800 de acționari trebuie să dețină un număr de acțiuni a căror valoare totală minimă să fie de 100.000 lei. Procentul minim de 15% menționat mai sus trebuie să reprezinte minimum 75.000 de acționari.
Pentru ca obligațiunile să fie cotate la bursă, este necesar ca cel puțin 30% din titlurile emise și aflate în circulație să fie deținute de cel puțin 1000 de deținători, excluzând persoanele implicate și angajații emitentului.
Fiecare din acești 1000 de deținători trebuie să dețină un număr de obligațiuni a căror valoare totală minimă să fie de 300.000 lei. Procentul de 30% menționat mai sus trebuie să reprezinte minim 50.000 de obligațiuni.
Obligațiunile și alte valori mobiliare emise de către stat, județe, orașe, comune, autorități ale administrației publice centrale și locale și de către alte autorități sunt de drept emise la Cotă la primirea de către BVB a respectivului document de emisiune și a plății comisionului prevăzut în procedurile bursiere.
Valorile mobiliare străine, emise de către persoane juridice străine, vor fi înscrise la Cota BVB în cadrul sectorului internațional, fiind afișate distinct de cele autohtone.
Pentru a avea înscrise valorile mobiliare în cadrul sectorului internațional, emitenții acestora trebuie să întrunească condițiile pe care trebuie să le îndeplinească și emitenții autohtoni, persoane juridice române, cu mențiunea de a avea respectivele valori mobiliare depozitate la o societate comercială de depozitare colectivă a valorilor mobiliare, desemnată de către Bursă și de a fi înscrise pe o piață organizată din țara în care au fost emise, recunoscută de către BVB.
Menținerea la Cota Bursei. Pentru menținerea la Cota Bursei, emitenții valorilor mobiliare trebuie să achite comisionul de menținere, respectiv să realizeze furnizarea informațiilor cerute de Bursă, informând permanent și pe deplin publicul atât despre evenimentele importante cât și despre deciziile ce pot afecta prețul valorilor mobiliare.
Furnizarea informațiilor trebuie să fie subiectul unui anunț făcut către Bursă, înaintea oricărui comunicat destinat informării publicului prin mass-media. Informațiile furnizate trebuie să aibă un conținut cert, corect, suficient.
La furnizarea informațiilor se ține cont de modul de distribuire a informațiilor, de momentul în care are lor această distribuire, de condițiile generale șui specifice ale pieței, precum și de alte criterii stabilite de bursă.
Bursa poate solicita emitentului orice documentație necesară analizării comunicatelor destinate informării publicului prin intermediul mass-media. Emitenților li se solicită să păstreze contactul cu Bursa în vederea reglementării problemei furnizării de informații.
Orice fluctuații anormale în prețul de piață al valorilor mobiliare vor fi subiectul unor analize specifice efectuate de către Bursă iar dacă respectivele fluctuații se vor dovedi rezultatul unor scurgeri de informații, Bursa va interveni luând măsurile adecvate situațiilor respective.
Începând din 1999, regimul furnizării de informații pentru menținerea la Cota Bursei a b#%l!^+a?b#%l!^+a?cunoscut unele suplimentări.
Astfel se accentuează necesitatea menținerii transparenței și, cel mai important în contextul menținerii pieței de capital românești, emitenții sunt obligați să stabilească și să aducă imediat la cunoștința Bursei și publicului data-limită până la care vor efectua plata dividendelor curente cuvenite, și de asemenea sunt obligați să facă plata dividendelor fără privilegii și fără discriminări, prin stabilirea unor criterii juste și echitabile.
Fluxul operațiunilor la BVB se desfășoară pe mai multe zile, după cum urmează:
I. Ziua T – 1 = ziua emiterii ordinului (pre-ziua tranzacției. Pentru a cumpăra sau vinde acțiuni ale societăților comerciale înscrise la Cota BVB, persoanele fizice sau juridice interesate trebuie să se adreseze uneia din societățile de servicii de investiții financiare membre ale Asociației Bursei de Valori București, care au acces direct sau indirect (prin intermediul altui SSIF) la sistemul de tranzacționare al Bursei, urmând să parcurgă următoarele două etape:
încheierea unui contract de intermediere a valorilor mobiliare cu SSIF, contract ce constituie baza legală pe care agentul de valori mobiliare va executa ordinul clientului la bursă;
după încheierea contractului între cele două părți, agentul de valori mobiliare va completa pentru client o Cerere de Deschidere de Cont, respectiv deschiderea unui cont
în numerar, în cazul în care a fost emis un ordin de cumpărare, cont în care se va depune suma de bani necesară cumpărării acțiunilor;
de valori mobiliare, în cazul în care a fost emis un ordin de vânzare, cont în care clientul își va depune valorile mobiliare pe care dorește să le vândă.
a) În cazul ordinului de cumpărare, valoarea sumei depuse se calculează pe baza prețului de referință (prețul mediu) din ultima ședință de tranzacționare. La încheierea contractului, agentul de valori mobiliare va negocia cu clientul comisionul aplicat serviciului prestat, care nu poate depăși 8% din valoarea tranzacției încheiate în ring.
Transmiterea ordinului către SSIF-ul ales poate avea loc în orice zi între cele 2 sau 3 ședințe de tranzacționare în bursă. Până în acest moment, deși SSIF-ul a preluat ordinul de vânzare sau de cumpărare de la client, sistemul computerizat al bursei nu recunoaște încă acest ordin.
În faza premergătoare tranzacției agentul de valori mobiliare de la sediul SSIF-ului va transmite datele de identificare a clientului (nume, adresă, buletin, telefon, în vederea introducerii lor în baza de date aferentă Registrului Bursei.
b) În cazul ordinului de vânzare, clientul înregistrat deja în zona așa-numiților clienți nearondați va fi transferat în zona clienților arondați.
II. Ziua T = ziua tranzacției. O dată ce ordinul a fost plasat SSIF-ului, iar banii, respectiv acțiunile se află în cont, agentul de bursă este gata să execute ordinul clientului său în ringul computerizat al bursei.
Etapa de pre-deschidere. În acest interval, agentul de bursă va introduce în sistem toate ordinele primite de la clienți. Ordinele sunt de tip preț-limită, adică se cere un preț-limită la vânzare (mai mare sau egal cu X lei/acțiune), respectiv la cumpărare (mai mic sau egal cu Y lei/acțiune). În această etapă, ordinele nu sunt procesate ci este doar observată piața.
Etapa de pre-deschidere permite stabilirea unui preț de deschidere a pieței pentru valorile mobiliare ce se vor tranzacționa în ședința respectivă. Această etapă se caracterizează prin faptul că ordinele sunt introduse în sistem iar cantitățile de titluri specificate în ordinele de bursă se însumează conform unui algoritm de fixing.
Fiecare agent de bursă instalat la terminalul său în ring cunoaște doar ordinele introduse de el, în timp ce sistemul afișează pe fiecare terminal piața cumulată, adică toate ordinele de vânzare-cumpărare introduse de toți agenții de bursă în sistemul de tranzacționare. Etapa de pre-deschidere este astfel importantă deoarece agentul de bursă își poate da seama unde se situează ordinul său față de piață.
În cazul în care, în cadrul acestei etape, prețul cererii nu se suprapune peste cel al ofertei sau dacă există doar cerere, respectiv doar ofertă, nu va exista un preț de deschidere, ci o cotație, adică afișarea unui preț de cumpărare sau de vânzare.
Etapa deschiderii automate. Etapa de pre-deschidere se încheie cu stabilirea automată a prețului de deschidere pentru ședința de tranzacționare respectivă. Stabilirea prețului de deschidere se bazează pe un sistem clasic, numit licitație la preț unic.
Prețul se determină automat pe baza celor mai bune oferte introduse în sistem. Criteriul de selecție este maximizarea volumului tranzacției (în condițiile întâlnirii celei mai bune cereri cu cea mai bună ofertă, astfel încât volumul tranzacției să fie maxim).
Etapa deschiderii automate presupune mai întâi activarea sistemului de tranzacționare de către agenții de bursă, după care urmează aplicarea algoritmului de fixing, care identifică ordinele de cumpărare-vânzare ce pot iniția tranzacții la deschiderea pieței (etapa următoare) și care se efectuează la prețul de deschidere determinat.
Etapa de deschidere a pieței. În această perioadă, după afișarea prețului de deschidere pentru fiecare acțiune cotată, agenții de bursă rec la executarea efectivă a ordinelor primite pe o bază continuă, executarea ordinelor având loc în timp real.
Sistemul de tranzacționare în piața continuă permite încheierea tranzacțiilor la prețuri b#%l!^+a?b#%l!^+a?diferite de prețul de deschidere, pe baza acțiunii libere a cererii și ofertei, prețuri ce pot varia în limita de ±15% față de prețul mediu din ședința precedentă, conform deciziei CNMV din iunie 1999.
Această variație maximă de preț admisă pentru o ședință de tranzacționare a fost stabilită atât cu scopul protejării investitorilor de apariția unor eventuale modificări excesive pe termen scurt ale prețului unui valori mobiliare, datorate mai ales dezechilibrelor de moment dintre cerere și ofertă, cât și pentru menținerea integrității pieței.
Limita variației de preț permite agenților de bursă să-și reevalueze poziția de piață, aceștia modificându-și ordinele introduse în etapa de pre – deschidere în vederea executării ordinului în condiții optime, reechilibrând astfel piața și sporind lichiditatea acesteia.
Etapa de închidere a zilei de tranzacționare. La ora 14:30 calculatorul afișează automat prețul de închidere a ședinței, care poate fi prețul la care s-a încheiat ultima tranzacție, pentru fiecare acțiune sau ultima cotație, respectiv un preț de cumpărare sau de vânzare în cazul când cererea nu s-a întâlnit cu oferta.
La închiderea zilei de tranzacționare, calculatorul bursei tipărește automat câte două rapoarte pentru fiecare agent de bursă:
Raportul de tranzacționare, care evidențiază ordinele executate (volumul acțiunilor tranzacționate și valoarea tranzacțiilor);
Raportul de decontare general, care stabilește poziția fiecărui SSIF în urma tuturor ordinelor executate în ziua respectivă și care va fi remis băncii de decontare.
Bursa de Valori București transmite fiecărei societăți de servicii de investiții financiare Raportul de Tranzacționare, Raportul de Compensare și Raportul de Decontare. Aplicând sistemul de compensare multilaterală pe baze nete, sistemul de tranzacționare stabilește dacă SSIF-ul figurează ca vânzător net (a vândut mai mult decât a cumpărat sau drept cumpărător net (a cumpărat mai mult decât a vândut).
Etapa finalizării. La încheierea zilei de tranzacționare, agentul de bursă din ring se poate găsi în una din următoarele situații: ordin parțial executat; ordin integral executat; ordin neexecutat.
Chiar dacă încheierea efectivă a tranzacției va avea loc la momentul de timp T+3 (zile lucrătoare), la sfârșitul ședinței, după primirea rapoartelor, agentul de bursă își poate anunța deja clientul despre executarea ordinului, iar cel mai târziu a doua zi după executarea tranzacției, SSIF-ul trimite clientului o confirmare scrisă a efectuării tranzacției.
De asemenea, la sfârșitul fiecărei luni, SSIF-ul emite un extras de cont și o situație a activității contului pentru fiecare client, documente care vor fi puse la dispoziția acestuia.
III. Ziua T+1 = ziua decontării și compensării tranzacției. Agentul de bursă depune la sediul bursei cele trei rapoarte confirmate (raportul de tranzacționare, de compensare și de decontare) și avizate de către SSIF-ul pe care îl reprezintă, rapoarte care sunt însoțite de ordinul de plată în cazul în care SSIF-ul este cumpărător net.
Orice diferend apărut între Bursă și SSIF cu privire la exactitatea datelor din rapoarte se rezolvă la momentul T+1, și nu mai târziu.
Dacă SSIF-ul nu comunică în scris Bursei obiecțiile față de datele din cele trei rapoarte, aceste documente se consideră confirmate.
Bursa va centraliza toate ordinele de plată emise de SSIF-uri, în calitate de cumpărători. La rândul săi Bursa emite ordine de plată în numele SSIF-ului care are de încasat bani, ca vânzător net de titluri. Toate ordinele de plată emise fie de SSIF-uri, fie de către Bursă sunt trimise la banca de decontare.
În baza ordinelor de plată emise de SSIF-urile debitoare (cumpărător net) și transmise băncii de decontare prin intermediul bursei, banca efectuează încasări din contul de decontare al SSIF-urilor debitoare în contul de decontare al bursei.
În baza ordinelor de plată emise și transmise de bursă, banca efectuează plăți din contul de decontare al bursei în contul de decontare al SSIF-urilor creditoare (vânzător net).
III. Ziua T+2 = ziua confirmării existenței disponibilităților în contul de decontare.
Banca de decontare informează bursa asupra asupra existenței sau inexistenței disponibilităților suficiente în contul SSIF-urilor debitoare, atât înainte de data decontării cât și la data decontării.
În cazul confirmării existenței disponibilităților în contul SSIF debitoare, banca de decontare efectuează decontările.
III. Ziua T+3 = ziua finalizării plăților/lichidării tranzacțiilor
Banca de decontare verifică și informează Bursa de Valori asupra asupra existenței sau inexistenței disponibilităților suficiente în contul SSIF-urilor.
Dacă există disponibilități suficiente în conturile de decontare ale SSIF-urilor debitoare, banca de decontare va efectua:
viramentul sumelor din conturile de decontare ale SSIF-urilor debitoare în contul de b#%l!^+a?b#%l!^+a?decontare al bursei;
viramentul sumelor din contul de decontare al bursei în conturile de decontare ale SSIF-urilor creditoare.
Dacă se constată că nu există disponibilități suficiente în conturile de decontare ale SSIF-urilor debitoare, banca de decontare are obligația (conform contractului încheiat cu bursa) de a credita contul SSIF-ului cu o sumă ce nu va depăși valoarea scrisorii de garanție bancară a acesteia, mai puțin dobânda și comisionul pe perioada creditării.
Dacă operațiunile prevăzute mai sus nu sunt suficiente pentru asigurarea decontării, banca va prelua, iar societățile de servicii de investiții financiare debitoare vor transmite cu titlu gratuit proprietatea asupra valorilor mobiliare deținute în contul propriu și asupra celor cumpărate în nume propriu și aflate în curs de decontare.
Bursa va înștiința societatea de investiții financiare în scris despre faptul că proprietatea asupra valorilor mobiliare deținute în contul propriu și asupra celor cumpărate de SSIF în nume propriu va fi preluată cu titlu gratuit de către bursă. Respectivele valori mobiliare vor fi transferate din contul SSIF-ului debitor care nu și-a achitat obligația de plată în Registrul Bursei.
2.2.3 Indicii Bursei de Valori București
Indicele BET (Bucharest Exchange Trading)
Indicele BET a fost creat, în primul rând, în scopul reflectǎrii tendinței de ansamblu a prețurilor corespunzǎtoare celor mai lichide și active 10 societǎți tranzacționate în cadrul BVB. Aceste societǎți sunt selectate exclusiv din cadrul societǎților listate la Categoria I a Bursei de Valori București, aplicându-se totodatǎ și criteriul diversificǎrii activitǎții societǎților respective.
Un alt scop pentru care a fost creat acest indice a fost furnizarea unei baze adecvate pentru tranzacționarea instrumentelor derivate pe indici (index opus și contracte futures) pentru a asigura mecanisme de acoperire a riscului pentru investitori.
Proiectul BVB de creare a indicelui BET a beneficiat de asistența acordatǎ de Institutul Austriac de Studii Avansate.
Indicele BET este calculat ca o medie ponderată cu capitalizarea a prețurilor celor mai 10 lichide acțiuni cotate la Bursa de Valori București.
Mărimea indicelui din fiecare zi este raportata la mărimea indicelui corespunzîtoare din data de referință (momentul t0).
unde:
– N este numărul de acțiuni din portofoliul indicelui: 10;
– pi0 este (începând cu 29 Noiembrie 1999) prețul de închidere al simbolului i înregistrat în piața principalǎ (piața Regular) în ședința de tranzacționare de referințǎ (corespunzǎtoare ultimei actualizǎri a coșului indicelui, consideratǎ a fi t=0);
– pit este (începând cu 29 Noiembrie 1999) prețul de închidere al simbolului i înregistrat în piața principalǎ (piața Regular) în ședința de tranzacționare t;
– qi0 este factorul de ponderare corespunzǎtor simbolului i în ședința de tranzacționare de referințǎ (t=0).
În condițiile în care participarea unui simbol în index este limitatǎ la 25% din totalul capitalizǎrii simbolurilor incluse în indicele BET, factorul de ponderare al acestuia poate fi egal cu una dintre cele douǎ valori:
numǎrul de acțiuni corespunzǎtoare simbolului respectiv (în cazul în care ponderea capitalizǎrii acestuia în capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse în indicele BET este mai micǎ de 25%) sau
un numǎr ajustat (în cazul în care ponderea capitalizǎrii simbolului depǎșește limita procentualǎ impusǎ de 25%).
Pentru a compensa orice efect artificial asupra prețului de tranzacționare datorat, spre exemplu, unor evenimente ca:
divizǎri (splits) sau consolidări ale acțiunilor incluse în portofoliul indicelui
modificarea componenței indicelui (înlocuirea unui simbol în portofoliul indicelui)
modificǎri survenite în capitalizarea unei societǎți ale cǎrei acțiuni sunt incluse în portofoliul indicelui, astfel încât ponderea acestui simbol sǎ depǎșeascǎ limita procentualǎ de 25% din capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse în indice
orice modificări în capitalul social al unei firme aflate în portofoliul indicelui
valoarea indicelui este ajustată (indicele este racordat) cu un factor de corecție f , în ziua în care are loc schimbarea care afectează prețul. Astfel se realizează continuitatea și comparabilitatea valorilor indicelui. Ajustarea indicelui BET se efectueazǎ și prin modificarea b#%l!^+a?b#%l!^+a?factorilor de ponderare.
Criteriile pentru selecția valorilor mobiliare în portofoliul indicelui sunt urmatoarele:
1. acțiunile trebuie să fie cotate la categoria I a Bursei de Valori București;
2. acțiunile trebuie să aibă cea mai mare capitalizare bursieră; de asemenea, se urmărește ca suma capitalizărilor firmelor ale căror acțiuni sunt în portofoliul indicelui să depășească 60 % din capitalizarea bursieră totală;
3. acțiunile trebuiesc astfel alese încât să se asigure diversificarea portofoliului indicelui;
4. acțiunile trebuie să fie cele mai lichide, acestă caracteristică fiind aproximată prin totalul valorii tranzacțiilor pe acțiunea respectivă; se urmărește ca suma valorii totale a tranzacțiilor acțiunilor din portofoliul indicelui să fie cel putin 70 % din valoarea totală tranzacționată.
Criteriile prezentate anterior sunt revizuite lunar prin analizarea performanțelor societǎților a cǎror acțiuni compun portofoliul indicelui (coșul indicelui), precum și a societǎților recent listate, în vederea unor posibile actualizǎri a componenței indicelui (înlocuiri).
Deciziile de actualizare a coșului indicelui sunt adoptate de cǎtre Comitetul Indicelui.
Indicele BET–C (Bucharest Exchange Trading – Indice Compozit)
Indicele compozit BET-C, lansat în mai 1998, s-a născut ca un răspuns dat necesității unei reprezentări complete a evoluției prețurilor tranzacționate la Bursa de Valori București. Necesitatea creǎrii acestui indice compozit a fost impusǎ și de creșterea numǎrului de societǎți listate la BVB.
BET-C, un indice din generația a doua, folosește formula mediei prețurilor medii ale acțiunilor, ponderată cu capitalizarea bursieră. Portofoliul indicelui conține toate titlurile listate, iar noile cotate sunt automat incluse a doua zi după formarea prețului de piață.
Continuitatea și comparabilitatea valorilor indicelui sunt asigurate de un factor de corecție, care este însăși valoarea indicelui în ziua anterioară modificării compoziției coșului indicelui.
Deși pe baza sa nu se pot face operațiuni futures și cu opțiuni, BET-C este util pentru că face posibilă calcularea coeficientului de corelație, prin care legăturile dintre două piețe (sau segmente) pot fi puse în evidență și a cărui mărime indică nivelul de legătură existent între piețele respective.
În cazul în care există acțiuni care nu mai corespund criteriilor de selecție în portofoliul indicelui se procedează la o actualizare a portofoliului indicelui.
Și în acest caz, factorul de corecție f este recalculat, pentru a compensa această modificare. Astfel se respectă cerința ca indicele să reflecte zilnic schimbările prețurilor acțiunilor față de prețurile acelorași acțiuni, la un moment de referință.
Toate modificările în portofoliul indicelui se fac periodic și se decid de către Comitetul Indicelui, care analizează și decide trimestrial actualizarea acestora.
Indicele BET-FI (Bucharest Exchange Trading–Indice Sectorial pentru Fonduri de Investiții)
Acest indice este primul indice sectorial lansat de BVB la 1 Noiembrie 2000. BET-FI reflectǎ tendința de ansamblu a prețurilor fondurilor de investiții tranzacționate în cadrul Bursei de Valori București.
Metoda de calcul este identicǎ cu cea aplicatǎ pentru indicii BET și BET-C. Factorul de ponderare pentru un simbol inclus în indicele BET-FI este numǎrul de acțiuni al simbolului respectiv.
Singura regulǎ privind includerea unui fond de investiții în indicele BET-FI este ca acesta sǎ fie listat la BVB.
Metodele de ajustare a acestui indice sunt modificarea factorilor de ponderare și modificarea valorii indicelui prin aplicarea unui factor de corecție (regulǎ similarǎ cu cea utilizatǎ pentru indicii BET și BET-C). Principalele evenimente care determinǎ ajustarea indicelui sunt urmǎtoarele :
divizǎri (splits) sau consolidǎri ale acțiunilor incluse în coșul indicelui ;
adǎugarea sau ștergerea unui simbol în/din coșul indicelui ca urmare a listǎrii, respectiv delistǎrii;
modificǎri de capital pentru o societate ale cǎrei acțiuni sunt incluse în coșul indicelui.
Atribuțiile Comitetului Indicelui referitoare la indicele BET-FI sunt identice cu cele privind și ceilalți doi indici.
2.2.4 Performanțele și realizările BVB
b#%l!^+a?
b#%l!^+a?
Anii 2013 și 2014 au reprezentat pentru Bursa de Valori București (BVB) o perioadă cu totul specială, în care au devenit tot mai evidente semnele maturizării sale și, în care, caracteristicile definitorii pentru o piață bursieră reglementată care funcționează într-o economie aflată într-un îndelungat proces de tranziție s-au estompat și au pierdut mult din relevanță.
Una dintre particularitățile pieței de capital din România a fost, pentru aproape un deceniu, funcționarea în paralel a două piețe și sisteme distincte în cadrul cărora se puteau realiza tranzacții cu acțiunile emise de companiile românești: BVB și Bursa Electronică RASDAQ (BER).
Această situație atipică a încetat oficial să mai existe din prima parte a anului 2013, odată cu autorizarea BVB ca operator de piață de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM). Emiterea autorizării CNVM fusese precedată cu doar câteva luni înainte de finalizarea procesului de fuziune dintre BVB și BER, prin care au fost create premisele restructurării instituționale a cadrului de funcționare a pieței bursiere din România.
Dincolo de schimbările care s-au produs la nivel instituțional, adoptarea de către BVB a unui nou “Cod bursier” care reunește toate reglementările referitoare la derularea tranzacțiilor realizate pe piața bursieră poate fi considerat unul dintre cele mai importante evenimente ale anului 2013.
În construirea acestui set de reglementări, care a intrat în vigoare în luna noiembrie a acestui an, s-a pornit de la observația că nivelul atins de activitatea de tranzacționare pe piață bursieră reprezintă pe de o parte o confirmare implicită a justeții principiilor care au stat la baza funcționării BVB, dar impune totodată unele ajustări care să răspundă mai bine nevoilor participanților din piață.
De aceea, prin “Codul bursier” s-a stabilit o nouă structură pentru piața reglementată administrată de către BVB și au fost introduse criterii mult mai precise de evaluare a condițiilor de lichiditate pe care trebuie să le îndeplinească titlurile admise la tranzacționare.
Totodată, au fost incluse o serie de prevederi care urmăresc să reducă intervalul de timp pentru care un anumit simbol bursier este oprit de la tranzacționare ca urmare a anunțurilor sau evenimentelor corporative, prevederi care-și propun să răspundă nevoii investitorilor de a dispune oricând asupra activelor financiare pe care le dețin.
Tot în direcția creșterii fluidității fluxurilor financiare asociate tranzacțiilor bursiere se dorește a acționa și noile măsuri care conferă BVB o mai mare flexibilitate în adoptarea deciziilor de suspendare a limitei maxime de variație zilnică a prețului (+/-15%), reducându-se astfel perioada în care, ca urmare a unui eveniment corporativ, prețul unui anumit simbol bursier ajunge la un nou nivel de echilibru, dictat de raportul cerere-ofertă.
Gradul de sofisticare a participanților pe piața bursieră a crescut în ultimii ani și noul “Cod bursier” recunoaște o dată în plus acest lucru prin reglementarea în premieră pentru piața de capital românească a unor tehnici de tranzacționare ceva mai elaborate, cum ar fi cumpărările în marjă și vânzările în lipsă.
Modificările aduse cadrului instituțional și reglementărilor BVB și-au propus să crească încrederea investitorilor și companiilor emitente în mecanismele pieței de capital, să asigure o colaborare mai eficientă între toate instituțiile care au responsabilități în derularea operațiunilor pe piața bursieră, dar și să contribuie la armonizarea mecanismelor și normelor adoptate de către BVB cu cele ale principalelor burse europene.
Toate aceste demersuri au avut fără îndoiala importanța lor în cadrul procesului de evaluare a BVB pe care Federația Europeană a Burselor de Valori a realizat-o în acest an și care a avut drept rezultat admiterea Bursei de Valori București ca membru cu drepturi depline al Federation of European Securities Exchanges.
Decizia de admitere a BVB în cadrul acestei importante organizații europene reprezintă o recunoaștere a progreselor înregistrate în ultimii ani de piața de capital din România și vine să se alăture percepțiilor pozitive ale investitorilor și emitenților asupra pieței bursiere, care au făcut ca și în anul 2013 să continue tendința ascendentă a principalilor indicatori ai pieței reglementate administrată de către BVB. Exprimată în euro, capitalizarea totală a pieței reglementate a urcat în anul 2013 cu aproape 40%.
La capătul ultimei ședințe de tranzacționare a anului 2013 valoarea totală a capitalizării bursiere a fost calculată pentru 21,4 miliarde euro, cu +39,8% peste nivelul aceluiași indicator din urmă cu un an, deși numărul companiilor ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe piața reglementată s-a diminuat la 58, de la 64 la finalul anului 2012.
Diferența pozitivă contabilizată în dreptul indicatorului “capitalizare bursieră totală” a fost determinată decisiv și în anul 2013 de creșterile de prețuri înregistrate de cotațiile majorității titlurilor admise la tranzacționare la BVB, cărora li s-au adăugat majorările de capital operate de unele companii prin capitalizarea rezervelor sau prin emisiuni de acțiuni oferite spre subscriere propriilor acționari.
Această ultimă metodă de finanțare a fost însoțită în două situații și de realizarea de emisiuni de drepturi de preferință, care au fost la rândul lor tranzacționate în ringul Bursei.
În anul 2013, pe piața reglementată a BVB, s-au derulat un număr de 248 de ședințe bursiere.
Un număr de aproximativ 13,7 miliarde de acțiuni au făcut obiectul a aproape 1,5 b#%l!^+a?b#%l!^+a?milioane de tranzacții. Acțiunile au reprezentat atracția principală a investitorilor.
Mai mult de 90% din totalul valorii tranzacțiilor au fost orientate spre titlurile de capital, iar diferența spre titlurile de credit (obligațiuni).
La capătul ultimei ședințe de tranzacționare a anului, din 19 decembrie, valoarea totală a capitalizării bursiere a fost calculată pentru 21,4 miliarde Euro, cu 39,8% peste nivelul aceluiași indicator din urmă cu un an.
Tabelul 2.1. Mil lei
Figura nr. 2.1 Evoluția lunară a tranzacțiilor la BVB
Piața bursieră din România a oferit randamente superioare celor care s-au obținut pe bursele din zona euro, dar și față de cele din Europa Centrală. Continua apreciere a monedei naționale în raport cu valutele euro și dolar a majorat randamentele plasamentelor în valori mobiliare. Profitabilitatea investițiilor pe piața bursieră va spori o dată cu avansarea înspre a doua jumătate a primului an al integrării în Uniunea Europeană.
În anul 20014 aproape jumătate din capitalizarea bursieră, 44%, a fost generată de companiile provenind din industria extractivă (conform codurilor CAEN). Aceasta reflectă amplitudinea procesului de privatizare din România.
2.3 Metode computaționale
Algoritmul K-means reprezintă o procedura iterativa de obținere a punctelor ce reprezintă centrele clusterelor, numărul acestor fiind definit inițial. Metoda se bazează pe deplasarea iterativa a centrelor clusterelor către centrul de greutate al clusterelor, calculând la fiecare iterație distanta dintre obiecte și centrele clusterelor. Daca aplicarea algoritmului K-means provoacă deplasarea centrului unui cluster, atunci s-ar putea ca anumite puncte situate la frontiera acelui cluster sa schimbe clusterele de apartenența.
De aceea este necesara o noua iterație a algoritmului deoarece clusterele s-au modificat și centrele nu mai corespund, fiind necesara o noua deplasare a acestor centre. Algoritmul general K-means poate fi formulat astfel:
Pasul 1: alegerea unor K puncte care să reprezinte centrele clusterelor. Inițializarea clusterelor, prin distribuția obiectelor către acele clustere fata de care distanta dintre obiect și centrul clusterului este minima.
Pasul 2: Pentru fiecare cluster se stabilește noul centrul clusterului ca media ponderata datelor din cluster. Se recalculează distanta dintre obiect și centrele clusterelor și se redistribuie obiectele către acele clustere fata de care distanta este minima. · Pasul 3: Se repeta Pasul 2 până când nici un cluster nu se mai modifica.
Scopul clusterizării obiectelor implică alegerea acelor obiecte care manifestă comportament similar, iar pentru aceasta trebuie definită o măsură de similaritate dintre obiecte. Această măsură de similaritate poate fi calculată folosind anumite distanțe. Cele mai b#%l!^+a?cunoscute sunt distanța Euclideană, distanța Euclideană pătratică, distanța CityBlock, distanța Cosinus, precum și coeficienții de corelație și coeficientul Pearson.
Algoritmi ierarhici. Metode de aglomerare. Algoritmi ierarhici pot fi subîmpărțiți, după sensul de desfășurare, în metode de aglomerare și metode de divizare. În cazul procedeelor de aglomerare, de exemplu, se pleacă de la cele n grupe, fiecare conținând un singur obiect, și prin fuziuni succesive se ajunge la o singură grupă, conținând toate obiectele. În cazul procedeelor de divizare, sensul de desfășurare este invers, adică plecând de la o singură grupă care conține toate obiectele, se ajunge la n grupe, fiecare conținând un singur obiect.
Tehnicile de aglomerare sunt, în mod obișnuit, mult mai utilizate. Gruparea ierarhică poate fi reprezentată printr-o diagramă bidimensională denumită dendogramă, care ilustrează fuziunea sau împărțirea făcută la fiecare stadiu succesiv al analizei. Metoda ierarhica de aglomerare are următorii pași:
Pasul 1. Fiecare obiect este considerat ca cluster separat (de 1 obiect).
Pasul 2. Cele mai similare doua clustere sunt fuzionate într-un cluster mai mare. Acest pas este repetat până când toate obiectele au fost grupate într-un cluster final, care conține toate obiectele.
Pasul 3. Se aplica o procedura de taiere asupra dendrogramei; în acest fel se identifica numărul de clustere.
Distanța dintre două clustere formate intr-un pas anterior poate fi determinată în următoarele moduri:
• Metoda bazată pe distanța minimă sau tehnica celui mai apropiat vecin (single linkage). În acest caz distanta dintre două clustere este definită ca distanța dintre cele mai apropiate obiecte ce aparțin celor două clustere.
• Metoda bazată pe distanța maximă numită și metoda celui mai îndepărtat vecin (complete linkage). În acest caz distanta dintre clustere este dată de valoarea celei mai lungi distanțe dintre obiectele ce aparțin celor două clustere.
• Metoda bazată pe distanța medie (average linkage). În cadrul acestei metode distanta dintre două clustere este definită ca media distanțelor dintre toate perechile de obiecte, unde fiecare pereche conține câte un obiect din fiecare cluster.
• Metoda centrului de greutate (centroid). În metoda centrului de greutate, distanta dintre două clustere este definită ca distanța pătratică euclidiană dintre centrele lor de greutate.
Analiza în Componente Principale. Din cauza dificultății evidente a vizualizării spatiilor multi-dimensionale având dimensiuni p ≥ 4, Analiza în Componente Principale este folosita cel mai mult pentru a reduce pe cât posibil dimensionalitatea a p variabile la doar doua sau trei dimensiuni.
Această metodă sumarizează variabilitatea inițială a datelor privind cele p variabile inițiale în câteva componente necorelate între ele, numite componentele principale. Fiecare componenta principala este extrasa ca o combinație liniara de variabilele inițiale.
Metoda constă în extragerea celui mai mic număr de componente care preiau cea mai mare parte a variantei datelor inițiale, adică în sumarizarea datelor inițiale cu o pierdere minima de „informație”.
Prima componenta principala extrasa este acea combinație liniara de variabile care preia maximul posibil din varianta datelor inițiale. Cea de-a doua componenta principala preia mai putina varianta, și așa mai departe. Daca primele câteva componente principale preiau 80% sau mai mult din varianta datelor inițiale, atunci scopul reducerii dimensionalitatii va fi atins.
Calculele sunt făcute prin algoritmi ai algebrei liniare, aplicați fie matricei dreptunghiulare a datelor originale, fie matricei pătratice a coeficienților de corelație. În teoria matematica ce fundamentează acești algoritmi se folosește termenul de valoare proprie (eigenvalue) a unei matrice.
Valorile proprii măsoară cantitatea de variantă „explicată” de fiecare componentă principală.
Concluzii
De-a lungul existenței sale, activitatea bursei a fost afectată de evenimentele social-politice ale vremii (Răscoala Țărănească din 1907, Războiul balcanic 1912-1913), bursa fiind închisă apoi pe perioada Primului Război Mondial.
După redeschidere, Bursa de Valori București a traversat o perioadă de 7 ani de creșteri semnificative, după care a urmat o perioadă tot de 7 ani de scădere accelerată. Activitatea Bursei de Efecte, Acțiuni și Schimb se întrerupe în anul 1948, odată cu instaurarea regimului Comunist în România și cu începerea naționalizării economiei. La acel moment la cota bursei erau înscrise acțiuni emise de 93 de societăți și 77 de titluri cu venit fix (tip obligațiuni). După aproape 50 de ani, Bursa de Valori București a fost rețnființată în anul 1995, prima ședință de tranzacționare fiind în 20 noiembrie 1995. În acea zi au fost tranzacționate 905 acțiuni emise de 6 companii listate.
În anul 2005, BVB a absorbit piața RASDAQ. În februarie 2008, banca austriacă Erste Group Bank s-a listat la BVB, devenind astfel prima companie internațională listată pe piața reglementată de la București. Ulterior, Bursa de Valori București a înregistrat o dezvoltare b#%l!^+a?continuă, fiind în prezent principala bursă din România. În 2010, Bursa de Valori București s-a listat pe propria piață reglementată. În același an, BVB a lansat sistemul alternativ de tranzacționare pentru IMM-urile și start-up-urile aflate în căutare de finanțare.
Bursa de Valori București este în plină dezvoltare a unei piețe de capital competitive în Europa Centrală și de Est. Misiunea sa este să transforme piața de capital într-unul dintre cele mai active vehicule de finanțare a economiei din România.
Astfel, scopul BVB este să devină una dintre cele mai complete piețe din Europa Centrală și de Est prin crearea de oportunități atractive atât pentru companii, cât și pentru investitori, într-un mediu dinamic și transparent.
BVB depune eforturi pentru îndepărtarea barierelor care stau în calea dezvoltării pieței locale de capital, pentru facilitarea accesului investitorilor la piață, creșterea lichidității și atragerea de noi companii pentru listare.
Toate acestea pentru ca piața să fie clasificată piață emergentă.
Bursa de Valori București este o piață și un operator de sistem autorizat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), care administrează o piață reglementată și un sistem alternativ de tranzacționare (ATS), conforme cu standardele europene.
BVB operează, de asemenea, o secțiune de piață denumită RASDAQ. La BVB sunt tranzacționate următoarele tipuri de instrumente financiare: acțiuni, drepturi, obligațiuni, unități de fond, produse structurate și contracte futures.
Veniturile operaționale ale BVB sunt generate în principal de activitatea de tranzacționare, din tarifele plătite de participanți, de comisionale pentru listare, precum și din vânzarea de date către diverși utilizatori.
Bibliografie
1. Barna, F. (2004) ,,Piața de capital – Analize și strategii investiționale", Editura Universității de Vest, Timișoara;
2. Corduneanu, C & Barna, F. (2001) ,,Piețe de capital și operațiuni bursiere", Editura Mirton, Timișoara;
3. Dufloux Claude, Piețe financiare Editura Economică – București 2003;
4. Grigorescu, F., (2008) ,,Burse de valori – Piețe financiare. Instrumente bursiere. Mecansimul de tranzacții bursiere", Editura Economică, București;
5. Iovu, L. (2009) ,,Locul pieței de capital în finanțarea economiei românești" (teză de doctorat), Timișoara;
6. Murgea, A. (2004) ,,Piața de capital – Finanțare. Plasament. Protecție", Editura Universității de Vest, Timișoara;
7. Nițu Adrian, Burse de mărfuri și valori Editura Tribuna economică București 2002;
8. Păuna Marin, Bursa de Valori București, Editura Omnia Uni S.A.S.T. Brașov 2001;
9. Alin Poenaru (2014) ,,Bursa de Valori București", Editura Fundației România de b#%l!^+a?Mâine, București;
10. Stoica, V., Corbu, I. & Murariu, I. (2006) ,,Sistemul bursier internațional", Editura Fundației România de Mâine, București;
11. http://www.tradeville.eu/actiuni/actiuni-listate-bursa;
12. www.bvb.ro.
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Bibliografie
1. Barna, F. (2004) ,,Piața de capital – Analize și strategii investiționale", Editura Universității de Vest, Timișoara;
2. Corduneanu, C & Barna, F. (2001) ,,Piețe de capital și operațiuni bursiere", Editura Mirton, Timișoara;
3. Dufloux Claude, Piețe financiare Editura Economică – București 2003;
4. Grigorescu, F., (2008) ,,Burse de valori – Piețe financiare. Instrumente bursiere. Mecansimul de tranzacții bursiere", Editura Economică, București;
5. Iovu, L. (2009) ,,Locul pieței de capital în finanțarea economiei românești" (teză de doctorat), Timișoara;
6. Murgea, A. (2004) ,,Piața de capital – Finanțare. Plasament. Protecție", Editura Universității de Vest, Timișoara;
7. Nițu Adrian, Burse de mărfuri și valori Editura Tribuna economică București 2002;
8. Păuna Marin, Bursa de Valori București, Editura Omnia Uni S.A.S.T. Brașov 2001;
9. Alin Poenaru (2014) ,,Bursa de Valori București", Editura Fundației România de b#%l!^+a?Mâine, București;
10. Stoica, V., Corbu, I. & Murariu, I. (2006) ,,Sistemul bursier internațional", Editura Fundației România de Mâine, București;
11. http://www.tradeville.eu/actiuni/actiuni-listate-bursa;
12. www.bvb.ro.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Metode Computationale In Studiul Bursei de Valori (ID: 142849)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.