Metode Alternative DE Evaluare

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PROIECT PENTRU EVALUAREA FINALĂ

METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE

Profesor coordonator:

____________________

Student:

PETRICĂ

____________ (facultatea)

București

2016

Partea I- Studiul cunoasterii in domeniul studiat

Importanta si relevanta alegerii temei

În această lucrare am prezentat importanța teoretică, practică, precum și impactul pe care metodele alternative de evaluare îl au asupra procesului de învătare.

Scopul cercetării este acela de a identifica factorii de care trebuie sǎ se ținǎ cont în procesul de evaluare, de la alegerea metodelor pâna la definitivarea procesului prin intermediul acestora. Metodele alternative sunt cele care faciilitează desfășurarea procesului de evaluare și, implicit a celui de învătământ, dar cu o singură condiție: să știi cum și în ce momente să le uilizezi.

Am optat pentru realizarea unui studiu de caz care voi prezenta metodele de evaluare din învățământul liceal. Prin intermediul acestui studiu am să analizez doua metode alternative de evaluare utilizate la disciplina ”Educație Antreprenorială”.

Dintre metotodele cel mai frecvent practicate la acestă disiplină, la baza cercetării vor sta metoda portofoliului și autoevaluarea.

1.2 Explicarea conceptelor (conceptul de metoda, metoda traditionala, metoda alternativa )

Evaluarea joaca un rol foarte important in procesul de învățământ,având rol de stabilire , optimizare si eficientizare a activităților de predare-învățare.

Termenul de „metodă” provine din limba greacă methodos (metha= spre,către;odos=cale) și inseamnă ”calea care duce spre..” Sintagma „metode de evaluare" face referire la modalitatile prin care profesorul evaluaza elevul/elevii, identifica punctele forte și slabe ale activității didactice, la traseul parcurs de către profesor împreuna cu elevii în procesul evaluativ.

Adrian Stoica susține că metoda este o cale prin care profesorul „oferă elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoștințelor, de formare a diferitelor capacități testate prin utilizarea unei diversități de instrumente adecvate scopului urmărit“.

Metodele de evaluare au caracteristici atât generale,cât și specifice

– Au caracter dinamic, sunt deschise către schimbare și perfecționare

-Ajută la identificarea stadiului de cunoastere, precum și la identificarea posibilităților și puterii de învațare
– Au caracter sistemic, se completeaza reciproc alcatuind un sistem metodologic coerent;
-Sunt demersuri ce se referă la ce, cum ,unde și cât sa evaluam;

– Unele metode sunt preferate de catre profesor, altele de catre elevi

-Utilizate la sfârșiul programului instrutiv-educativ, scot în evidență date,informatii referitoare la calitatea și cantitatea deprinderilor, capacităților, cunoștindețelor dobândite de către elevi

– Se aplica în legatura cu celelalte componente ale procesului de învățământ;
– Se îmbină si se utilizează în legatura cu particularitati individuale și de vârstă;

Astfel, metoda de evaluare face referire la întregul parcurs de realizare și proiectare a actului de de evaluare , de la momentul stabilirii obiectivelor de evaluare până la rezultatul final.

În funcție de criteriul cronologic, metodele de evaluare de pot clasifica :

Metode tradiționale de evaluare

Metode moderne,alternative și complementare de evaluare

Metode tradiționale de evaluare

Poartă denumirea de metode tradiționale de evaluare deoarece au fost ”consacrate în timp” și sunt cele mai utilizate metode din domeniul pedogogiei, dar cu coditia de a asigura un echilibru între probele orale, scrise și practice, dar și o ierarhizare a cunoștințelor dobândite până la un moment dat.

În categoria metodelor tradiționale se includ următoarele:

Evaluarea orală

Evaluarea prin probe scrise

Evaluarea prin probe practice

Testul docimolog

Metode moderne,alternative și complementare de evaluare

La momentul actual, metodele tradiționale pe care le-am enumerat mai sus, sunt cel mai des utilizate în procesul de evaluare. Însă ansamblul tradițional al metodelor de evaluare este îmbogățit cu noi tehnici pe care practica universitară le pune în evidență pentru a permite o „cîntărire” mai precisă, mai obiectivă a competențelor elevilor, mai ales pentru măsurarea acelor obiective din domeniul afectiv care nu pot fi „sesizate” prin metode clasice.

Metodele moderne de evaluare au capacitatea de a îmbunătătii dimensiunea procesului evaluativ care să conofere elevilor suficiente și diferite posibilități de a pune în evidentă tot ceea ce știu, precum și ce pot face.

Partea II- Contributii personale

2.1 Metode alternative

Din tendința de a oferi diferite modalități de punere în evidență, demostrare a deprinderilor, cunostintelor, abilitatilor pe care le au elevii, în domeniul educatiei au fost elaborate noi procedee,metode și tehnici de evaluare.

Psihologul olandez G. De Landsheere (dupa Stanciu, 2003) aprecia ca "o evaluare corecta a invatamantului nu va putea fi posibila niciodata cu ajutorul unui instrument unic si universal. Trebuie sa ne orientam ferm spre o abordare multidimensionala()".Metodele complementare)

Metodele alternative de evaluare se caracterizează prin următoarele:

capacitatea de a efectua o evaluare individualizată (observare sistematică )

elevii au posibilitatea de a-și demonstra capacitățile,aptitudinile și abilitățile

dezvoltatea capacității de colaborare dintre elev și profesor

incurajează procesul educațional

posibilitatea de remediere a greselilor

capacitatea de a dezvolta spiritul de echipă prin intermediul activităților de grup (proiecte, investigații)

caracter integrator

folosirea frecventă a mijloacelor didactice

elevul își dezvoltă capacitatea de autocorectare

valorificarea atitudinii elevului

Cele mai utilizate metode de evaluare alternative în sunt :

Observarea sistemică a comportamentului elevului față de activitatea școlară

Portofoliul

Investigația

Studiul de caz

Proiectul

Autoevaluarea

Portofoliul

Un portofoliu reprezinta o metodă diferita de evaluare, o selectie de documente autentice care simbolizeaza drumul parcurs de către elevi pe toată perioada desfăsurării procesului de învățământ.

Această metodă de evaluare reprezintă ” cartea de vizita ” a elevului datorită faptului că reprizintă o compontă a evaluarii sumative, acumulează o mulțime de informații și, prin intermediul acesteia se poate sintetiza activitatea elevului pe o o perioada mai mare de timp.

Portofoliul, ca metodă de evaluare se caracterizează prin complexitate și flexibilitate, reprezintă o selecție alcătuită din elemente ale activitatii de invatare ale unui anumit elev. Elementele componente sunt alese de elev si sunt insotite de ideile, gândurile personale asupra lor, în așa fel încât să evidențieze evoluția și performanta personală.

Proiectarea portofoliului

Scopul portofoliului reprezintă acceptarea faptului că ceea ce este inclus în obiectivele procesului de învățare reflectă capacitățile elevilor.

Scopul realizării portofoliului determina structura acestuia.

O altă componentă de care trebuie să se țină cont în realizarea portofoliului o reprezintă contextul. Contextul vizează : specificul disciplinei, vârsta elevilor, abilitățile elevilor.

Elementul cel mai important în elaborarea portofoliului îl constituie conținutul.

În mare parte structura portofoliului este stabilita de către cadrul didactic, însă elevul este liber sa selecteze elementele și resursele pe care acesta le cansideră că îl reprezinta și-i sunt necesare.

Portofoliul poate contine: rezultatele de la probe scrise, practice, proiecte, referate, teme pentru acasa, microcercetări, competiții școlare la care a participat dar și autoevaluarea.

Cerințele de la care se pornește în utilizarea portofoliului sunt:

Funcția fundmentală a evaluarii o reprezintă întărirea și sprijinirea elevului în activitatea de învățare.

Instrument care ”favorizează reflecții metacognitive”( Pregătire psihopedagogică, 2008, pag 337)

Înaintea începerii realizării portofoliului de către elevi, profesorul trebuie sa verifice elementele acestuia.

Portofoliul reprezinta instrumentul euristic care are următoarele capacități:

În evaluarea portofoliilor, cadrul didadactic nu trebuie să se oprească la acordarea notelor, ci ar trebui să facă aprecieri precum și comentarii prin care să evidențieteze punctele forte ale realizării sarcinilor de către elev, dar și ceea ce terbuie îmbunătățit.

Autoevaluarea

Autoevaluarea reprezintă procesul prin intermediul căruia o anumită persoană își poate verifica, aprecia și analiza propriile abilităti, competențe, cunoștințe, pe care ulterior le poate corecta, îmbunătăti. La baza dezvoltării capacitătii de autoevaluare stă metacogniția.

Metacogniția reprezintă „actul de autoobservare reflexivă a propriilor procese cognitive, a modului de construire și utilizare a schemelor cognitive, a strategiilor de învățare și cunoaștere, dar și a deficiențelor și carențelor cognitive, a lipsurilor proprii .Asadar, metacogniția se referă la „cunoștințele persoanei privind propriile sale procese mentale, la abilitățile de autocontrol și autodirijare în învățare, pe baza mecanismelor autocognitive; astfel, precizează M. Bocoș și D. Jucan (2008), autoevaluarea devine componentă a metacogniției ” (”Didactica disciplinelor pedagogice”, Musata Bocoș, 2008, p. 299). Se formează abilități metacognitive atat prin intermediul activităților individuale cât și prin intermediul celor desfășurate în cadrul grupurilor.

În rândul instrumentelor de autoevaluare utilizate cel mai frecvent se numără :fișele de autoevaluare și chestionarele. În utilizarea fișelor de autoevaluare se apelează la scările de clasificare, în timp ce chestionarele sunt completate prin raspunsuri deschise.

Acest concept de evaluare implică dezvoltarea resposabilităților elevului vis-a-vis de procesul de învățământ.

Conform literaturii de specialitate avem următoarele modalități de formare a capacității de evaluare:

Autocorectarea sau corectarea reciproca.

Modalitatea prin intermediul căreia elevul trebuie să descopere corectitudinea realizării sarcinii de învățarre. ” Identificarea greselilor proprii sau pe cele ale colegilor este un prim pas spre dobandirea autonomiei in evaluare, spre constientizarea propriilor competente.” ( )

Autonotarea controlata

Elevul trebuie sa-si acorde o nota, nu doar sa-și descopere greșelile. Aceasta ”decizie” este verificată de profesor și/sau colegi. În urma verificării, cadrul didactic explică de ce este corecta sau incorecta alegerea facută.

Notarea reciproca

Momentul în care calegii notează fiecare elev în parte.

Metoda aprecierii obiective a personalitatii. 

Fiecare elev trbuie sa execute o sarcina, la finalul acesteia, se fac confruntări cu ceilalti colegii în vederea stabiliri și unirii celor mai corecte informatii.

2.3 Avantajele si dezavantajele utilizarii celor doua metode in Educatia Antreprenoriala

Portofoliul

Avantajele folosirii portofoliului:

– elevul participă activ la crearea, căutarea si culegerea infomațiilor

– se poate adapta usor la specificul clasei și disciplinei , fiind o metoda flexibila

– se pot aprecia unele elemente ale activității elevului de care, in mod normal, nu se ține cont

– dezvolta imginația și creativitatea

– dezvolta nivelul cunoștințelor

-elevul își poate exersa abilitățile;

-elevul devine motivat

– îmbunătățește capacitatea de autoevaluare a elevilor, acestia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci si asupra progreselor inregistrate;

– implica mai activ elevul in propria evaluare si in realizarea unor materiale care sa-l reprezinte cel mai bine;

– elevii își asumă responsabilitatea asupra activității desfășurate,

Elvul are posibilitatea de a modifica informatiile petot parcursul realizării sarcinii

Elevul poate crea produsul care-l va reprezenta cel mai bine

-Profesorul il poate folosi pentru a evalua performantele elevilor, iar elevii il pot folosi pentru autoevaluare si ca modalitate de reflectie asupra invatarii.

-Poate fi considerat in acelsi timp un instrument complementar folosit de profesor in aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul in echipa, pe elaborarea de proiecte ample de cercetare si invatare.

-Portofoliul este compatibil cu instruirea individualizata ca strategie centrata pe stilurile diferite de invatare.

-Prin complexitatea si bogatia informatiei pe care o furnizeaza, sintetizand activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru, an scolar sau ciclu de invatamant), portofoliul poate constutui parte integranta a unei evaluari sumative sau a unei examinari.

Dezavantajele portofoliului

– nu poate fi repede si usor de evaluat…

Este  greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflecta creativitatea si originalitatea elevului.

Ca metoda alternativa de evaluare, portofoliul solicita mai mult o apreciere calitativa decat cantitativa

si este mai usor de aplicat pe grupuri mai mici.

de unele dezavantaje.

Ø     Structura standard a portofoliului trebuie particularizată în funcție de vârsta și de obiectivele, finalitățile disciplinei studiate, în caz contrar vor exista nemulțumiri din atât din partea profesorului cât și al elevilor;

Ø     Structura portofoliului, criteriile de evaluare trebuie foarte bine stabilite de către profesor, de comun acort cu elevii;

Ø     Câștigarea încrederii elevului și stimularea acestuia;

Ø     Există riscul de a nu se menține o cale de comunicare, pe tot parcursul realizării portofoliului, între profesor și elev;

Ø     Timpul îndelungat de realizare al acestuia și constanța muncii pe această perioadă;

Ø      Eventualele frustări ale elevului în legătură cu aprecierea finală;

Ø     Portofoliul nu poate fi repede și ușor de evaluat;

În urma experienței acumulate în acest domeniu am constatat că este foarte importantă legătura dintre elev și profesor, conștientizarea elevului asupra sarcinilor pe care le are de îndeplinit în realizarea portofoliului, iar câștigul cel mai important este formarea unor atitudini în legătură cu o anumită temă.

Consider că evaluarea prin portofoliu răspunde scopului evaluării de a preveni eșecul școlar, că nu se înscrie în metode de evaluare prin care se arată elevilor că “nu știu”, ci adaptează întregul mod de lucru al profesorului la cerințele fiecărui elev. Este o modalitate de a obișnui elevul cu lucrul individual, lucrul în echipă, cu observația, cercetarea, elaborarea unor reflecții, cu integrarea în viața socială.

A doua metodă

Este un demers cu efect pe mai multe planuri:

·        cultiva motivatia interioara pentru invatatura si responsabilitatea pentru propria activitate

·        ofera transparenta actiunilor evaluative, profesorul dobandind confirmarea aprecierilor sale in privinta subiectilor

·        implica activ elevul in propria formare

·        ii ajuta pe elevi sa inteleaga unde au gresit si sa constientizeze eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Fără a face excepție, și metoda autoevaluării are și ea avantajele și dezavantajele/ limitele sale. Între avantaje menționăm:

accentuează responsabilitatea evaluatorului în fiecare moment al aprecierii și al deciziei sale;

ajută la autocunoașterea elevului evaluat;

contribuie la creșterea gradului de autonomie a elevului

profesorul observă modul în care elevii săi se raportează la ei, în general, și la pregătirea lor, în special;

dezvoltă calitatea onestității și curajul de a-și afirma părerea despre el însuși în raport cu baremele și standardele cerute;

profesorul poate acționa în cunoștință de cauză asupra percepției pe care o are elevul despre sine (în sensul evitării apariției subevaluării și/sau a supraevaluării);

se pune accentul pe incurajarea invătării ;

teama de evaluare se diminuează;

elevul se implică mai mult, doreste să-și cunoască greșelile , pentru a le remedia

îmbunătățește cunoștințele pe care elevul le are despre propriile procese cognitive (spirit de observație, gândire, memorie, imaginație etc.);

elevul poate face o comparație între pararile sale și ale profesoruui/ colegilor.

Ca piedici/limite/dezavantaje ale autoevaluării vizăm:

      Elevul ar putea în mod intenționat să își subevalueze/supraevalueze colegii.

      Evaluatorii pot avea percepții diferite

Elevul ar putea avea teamă de complexitatea autoevaluarii

Creșterea gradului de subiectivism

Accentuarea inegalităților: sunt specialiști care susțin faptul că „dezvoltarea dispozitivelor pedagogice de autoevaluare se adresaeză mai degrabă elevilor buni (bine pregătiți, conștiincioși – n.n.), adică tocmai acelora care au mai puțină nevoie de ele. Acest lucru pune sub semnul întrebării «caracterul democratic» al autoevaluării” (F.Frumos,2008 pg 176-187)

confuzia rolurilor formatorului și ale celui format: dacă profesorul anajează și întreține un discurs confuz în raport cu rolurile și responsabilitățile sale și ale celui care învață, atunci el îi poate crea evaluatului „o puternică tensiune între două sentimente: dorința de a se angaja în autoevaluare și teama de complexitatea acestui proces” (Frumos, 2008, pp. 186-187);

confuzia între mijloace și scopuri: cum am văzut, autoevaluarea nu este numai un mijloc (așa cum este încă înțeleasă de foarte mulți profesori), ci și un scop educativ ca atare. Autoevaluarea devine un obiectiv al învățării-dezvoltării, ceea ce înseamnă că autoevaluarea însăși intră în programul de instruire-formare al profesorului și în actul lui de evaluare;

șantajul afectiv: în cadrul unui grup școlar, cei care învață își dezvoltă și desfășoară anumite strategii pentru a se proteja de incertitudine și de îndoială; ei vor căuta să se prezinte în cea mai bună imagine (posibilă) și astfel vor fi tentați să nu spună ceea ce cred sau ceea ce gândesc/simt, ci ceea ce li se pare util și dezirabil pentru a-și atinge scopul sau a-și proteja stima de sine;

complexitatea contextului: aproape în totalitate, discursul asupra autoevaluării se limitează la interacțiunile față în față ale profesorului cu elevul. Or, ca orice metodă de evaluare, și procesul autoevaluării se derulează într-un context mai larg și mult mai complex.

Cele mai importante efecte ale complexității câmpului social care pot afecta autoevaluarea sunt:

„regulile de joc” variabile: evaluatori diferiți au, în general, percepții diferite asupra a cât poate și cât trebuie să se implice cel care învață (elevul) în autoevaluare; din acest motiv, mulți dintre evaluați vor fi derutați în raport cu ceea ce se așteaptă de la ei într-o astfel de incomodă situație și, în consecință, vor învăța – puțin câte puțin – să-și limiteze implicarea personală (sinceră, de bunăcredință) în dispozitivele propuse de profesor;

relațiile dintre profesori: diferențele în practicile de învățare-formare pot provoca relații ostile, concurențiale, polemice, conflictuale între profesori; bunăoară, profesorul care încurajează demersurile de autoevaluare riscă să nu fie prea bine văzut de către colegii săi, care pot considera că astfel de inițiative reprezintă o amenințare la adresa corpului profesoral; asemenea demersuri (curajoase, inovative) pot fi apreciate chiar drept iresponsabile și periculoase. Într-un asemenea posibil context, responsabile par doar persoanele conformiste, care practică „trasee” verificate, sigure, dar cu o eficiență cognitiv-formativă îndoielnică;

relațiile familie-școală: nu este întotdeauna sigur că valorile care susțin autoevaluarea și pe care le stimulează practica autoevaluării corespund celor susținute și încurajate de familia elevului; în consecință, cel care învață se poate afla, la un moment dat, într-o puternică și acută situație conflictuală: a se implica într-un demers autoevaluativ propus de profesor înseamnă a se distanța de demersutile de autoritate ce prevalează în familia sa.

Realizati un portofoliu care să cuprindă urmatoarele elemente:

1. Cele doua probe de evaluare

2. Tema 1: Realizati o analiză comparativa care să cuprindă asemănările și deosebirile existente între ”manager” și ”întreprinzător”, precum și între ” intraprenor” și ”întreprinzător”.

3. Tema 2: Care considerati că sunt caracteristicile unei firme de succes?

4. Tema 3: Realizați o prezentare a mediului de afaceri din judetul vostru.

5. Tema 4: Care sunt avantajele și dezavantajele inițierii unei afaceri noi?

6. Referatul: Resursele necesare derulării unei afaceri

Barem de notare:

Respectarea structurii portofoliului, componenta, modul de alcătuire, diversitatea elementelor – 3 puncte

Calitatea continutului informațiilor științifică – 1 punct

Calitatea estetică a portofoliului – 1 punct

Nivel de creativitate și originalitate -2 punct

Prezentarea portofoliului și susținerea părerilor personale – 2 punct

Se acordă 1 punct din oficiu!

Autoevaluare

Care dintre elementele următoare nu sunt tipuri de personalitate ?

a). realist

b). politic

c). social

d). convențional

2. Încercuiți caracteristicile tipului de personalitate ”realist”

a). precis

b). sincer

c). amabil

d). eficient

3. Notați cu ”A” afirmația adevărată, iar cu ”F” pe cea falsă.

a). Organizația reprezintă ”ansamblu de mijloace tehnice, umane și financiare, structurate, coordinate și reunite pentru a coopera și acționa împreună în vederea atingerii unor obiective.”

b). Piața reprezintă ”totalitatea acțiunilor prin care cumpărătorii și vânzătorii se întâlnesc pentru a schimba bunuri și servicii la un anumit preț.”

c). Economie de piață reprezintă” forma de realizare a activității economice în cadrul căreia răspunsurile la intrebările de genul ce să se producă?,cât să se producă, la ce preț să se producă etc., sunt sunt determinate de raportul existent între cererea și oferta de bunuri economice. ”

d). Macroeconomia consta în ”procesele , faptele, actele, și comportamentele participanților individuali la activitatea economică.”

4. Care drintre următoarele elemente nu sunt caracteristici ale culturii intraprenoriale?

a.) asumarea riscurilor

b). spirit de echipă

c) subiectivism

d) initiativă

5. Cariera reprezintă:

a). ”Totalitatea profesiilor, meseriilor, ocupațiilor, rolurilor sociale, familiale, funcțiilor realizate de-a lungul vieții”

b). ”Activitatea pe care o desfășoară o persoană într-un anumit domeniu( economic, social, cultural, financiar) prin care își câștigă existența, cu atibuții și responsabilități specific”

c). ”Rolul deținut într-o anumită organizație, cu atribuții de conducere sau de execuție ”

d). ”Specializarea sau calificarea obtinută prin studii, urmâd ca in baza acestei specializări să fie exercitate diferite ocupații ”

BAREM DE NOTARE:

b). politic – 1 punct

b). sincer – 1 punct

3 puncte

a). A- 0,75 puncte

b). A- 0,75 puncte

c). A- 0,75 puncte

d) F- 0,75 puncte

c). subiectivism – 2 punct

a).”Totalitatea profesiilor, meseriilor, ocupațiilor, rolurilor sociale, familiale, funcțiilor realizate de-a lungul vieții” – 2 puncte

Se acordă 1 punct din oficiu!

2.4 Concluzii

În urma analizei facute,am constatat faptul că metodele alternative ( moderne, complementare) sunt absolut necesare în procesul de evaluare a elevilor ,insă trebuie să avem în vedere și metodele tradiționale. Ac||este tipuri

În urma experienței acumulate în acest domeniu am constatat că este foarte importantă legătura dintre elev și profesor, conștientizarea elevului asupra sarcinilor pe care le are de îndeplinit în realizarea portofoliului, iar câștigul cel mai important este formarea unor atitudini în legătură cu o anumită temă.

Consider că evaluarea prin portofoliu răspunde scopului evaluării de a preveni eșecul școlar, că nu se înscrie în metode de evaluare prin care se arată elevilor că “nu știu”, ci adaptează întregul mod de lucru al profesorului la cerințele fiecărui elev. Este o modalitate de a obișnui elevul cu lucrul individual, lucrul în echipă, cu observația, cercetarea, elaborarea unor reflecții, cu integrarea în viața socială.

Aceste modalități nu au fost concepute în ideea de a le înlocui pe cele clasice, ci în dorința de a face evaluarea mai flexibilă , mai atractivă, atît pentru evaluatori, cît și pentru cei care fac obiectul evaluării: elevi, studenți, persoane care participă la diverse programe de instruire.

„Spre deosebire de metodele tradiționale care realizează evaluarea rezultatelor școlare obținute pe un timp limitat și în legătură cu o arie mai mare sau mai mică de conținut, dar oricum definită – metodele alternative de evaluare prezintă cel puțin două caracteristici: pe de o parte, realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învățarea, de multe ori concomitent cu aceasta; pe de altă parte, ele privesc rezultatele școlare obținute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor capacități, dobândirea de competențe și mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învățare

Metodele de evaluare a rezultatelor scolare ale elevilor nu sunt importante �n sine, ci �n raport cu situatiile educationale �n care sunt folosite. Importanta lor se stabileste �ndeosebi dupa modul de aplicare �n situatiile cele mai potrivite. Fiecare metoda, tehnica sau instrument de evaluare prezinta avantaje si dezavantaje. Ele vizeaza capacitati cognitive diferite si, �n consecinta nu ofera toate aceleasi informatii despre procesul didactic. Datorita acestui fapt, precum si diversitatii obiectivelor activitatii didactice, nici o metoda si nici un instrument nu pot fi considerate universal valabile pentru toate tipurile de competente si toate continuturile. Asadar, ele nu pot furniza un tablou cuprinzator, integral al schimbarilor si rezultatelor elevilor.

Se utilizează diferite metode de verificare și evaluare ; nu se recomandă utilizarea preferențială a uneia sau alteia din metode ; soluția cea mai potrivită este îmbinarea lor în funcție de situația concretă a variabilelor procesului instructiv-educativ

Metodele moderne de structurare a lectiei nu prevad momente de structurare a cunostintelor dobandite de catre elevi. Din aceasta perspectiva pare perimata sau inchistata in tipare rigide lectia in care este evaluat continutul invatat anterior, insa in absenta acestui feed-back, cunostintele declarative si chiar procedurale sunt uitate usor si se submineaza baza minima necesara dobandirii competentelor. Pe baza acestor argumente, la care mai pot fi adaugate si altele, este necesara largirea cadrului de invatare printr-un moment special de evaluare a cunostintelor din lectia anterioara, ca o veriga in lantul unei invatari durabile, in care se clarifica, se completeaza, se selecteaza, se corecteaza, se fixeaza, se integreaza, in ansambluri mai largi cunostintele "vechi si noi". Studentii sau profesorii incepatori pot crede ca se produce o invatare eficienta si in absenta acestui moment de evaluare sau ca insistenta profesorilor cu experienta asupra recapitularii cunostintelor este determinata de fap de inflexibilitate sau conservatorism, insa prin evaluarea curenta a cunostintelor evaluatilor din lectia si din intregul continut studiat anterior se creeaza un stil sanatos prin care se asigura invatarea temeinica.

Partea III -Bibliografie

Bibliografie:

Mihai DIACONU,Olga CIOBANU,Adina PESCARU; Monica PADURARU- Pedagogie

Olga CIOBANU- Didactica disciplinelor economice

TRANDAFIR, Viorica, Teză de Doctorat – Metode tradiționale și alternative de evaluare în învățământul primar, 2013 

 NICU, Adriana, Teoria și metodologia evaluării, 2014

Radu, Ion, T. – Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București 2000