Metode Activ Participative In Predarea Arhaismelor Si Regionalismelor In Gimnaziu

METODE ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN PREDAREA ARHAISMELOR ȘI REGIONALISMELOR ÎN GIMNAZIU

INTRODUCERE

1.1.            MOTIVAREA ALEGERII  LUCRĂRII

Reforma în curriculum a încercat să construiască o școală centrată pe elev, care să-i asigure acestuia dobândirea unor instrumente de procesare înaltă a informațiilor (gândire critică, luarea avizată a deciziilor, rezolvarea de probleme,etc.), precum și de accesare a informației adecvate în dicționare, biblioteci, internet etc., care să faciliteze succesul inserției sociale și profesionale a absolventului. Din păcate, procesul didactic la noi se focalizează, în cea mai mare măsură, pe transmiterea de informație factuală, densă și structurată de-a gata, în timp ce în  țările dezvoltate economic se încearcă găsirea unor modalități reale de a implica elevul în căutarea, procesarea și structurarea personală a informațiilor (învățare centrată pe necesitățile elevului). În acest context trebuie să găsim răspunsuri la urmatoarele întrebări: „Sunt elevii noștri  pregătiți să înfrunte provocările viitoare?”; „Pot ei să analizeze, să argumenteze și să comunice efectiv?”; „Au ei capacitatea să continue învățarea pe tot parcursul vieții?”.

 Studiul limbii române este calea necesară și condiția de bază pentru a realiza scopul fundamental al școlii. Accentul se deplasează de pe memorarea unei cantități de cunoștințe pe dezvoltarea gândirii creatoare, pe dobândirea deprinderilor de muncă independentă. Gândirea nu este posibilă însă fără învelișul material al vorbirii. Ideile nu se pot naște și nu pot exista în mintea omului decât pe baza unui suport lingvistic: cuvinte, propoziții, fraze. Aceasta înseamnă că nu se poate realiza scopul principal al procesului didactic fără o dezvoltare corespunzătoare a vorbirii copiilor, fără îmbogățirea și activizarea vocabularului, fără dezvoltarea exprimării în propoziții și fraze bine construite. Limbaj sărac înseamnă gândire săracă și confuză, simțire săracă și fără expresivitate, creativitate redusă și fără valoare.

O rezolvare a problemei este aplicarea metodelor și tehnicilor  de predare și învățare efectivă! Profesorul trebuie să îi ajute pe elevi  să înțeleagă conceptele  și să ajungă la un nivel de cunoștințe și de gândire cât mai înalt. Îi ajută să analizeze, să sintetizeze, să aplice noi cunoștințe  și să rezolve probleme. Pentru a-și îndeplini sarcina, profesorul folosește un set de instrumente. Este foarte important modul în care profesorul“mânuiește” aceste instrumente, pentru că întotdeauna “ Primești ceea ce dai !”. Un proverb chinezesc spune că oamenii rețin: „  10%  din ceea ce citesc,  20% din ceea ce aud,  30% din ceea ce văd,  50% din ceea ce aud  și văd, 70% din ceea ce discută cu cineva,  80 % din ceea ce experimentez,  95% din ce învăț  pe alții”.

            Mi-am propus să evidențiez în această lucrare necesitatea îmbogățirii și activizării vocabularului, punând accent pe arhaisme și regionalisme,prin toate activitățile de tip școlar, întrucât s-au observat carențe în capacitatea de a identifica aceste  noțiuni și mai ales de a le utiliza în sarcinile didactice propuse, elevii neavând posibilitatea să-și lămureasca toate incertitudinile de vocabular și să se apropie ceva mai mult de spiritul limbii, „măsurariul civilizațiunii unui popor” (cum bine se exprima Eminescu).

1.2.            OBIECTIVUL PRINCIPAL AL LUCRĂRII

În cadrul studiului limbii române, obiectivul principal  îl constituie cultivarea exprimării elevilor prin asimilarea și valorificarea cunoștințelor lexicale. Elevii trebuie să învețe să comunice, să înțeleagă lumea, să fie sensibili la tot ce e frumos, să fie capabili să creeze, să rezolve probleme concrete din viața cotidiană, să interacționeze cu semenii, lucru care nu se poate realiza decât utilizând o limbă literară comună, cunoscând-o cu formele și sensurile folosite în epoca în care trăiesc, dar nu fără a ști și formele arhaice, regionale ale propriei nații. Copilul stăpânește, în linii mari, sistemul gramatical al limbii pe care o vorbește, însă achiziționarea de noi cuvinte și folosirea lor corectă rămân un deziderat permanent de-a lungul întregii vieți. Este de remarcat rolul școlii în a-i sprijini pe elevi în formarea unui vocabular cât mai bogat pentru a se putea exprima liber, expresiv, coerent și corect din punct de vedere gramatical. Pe lângă formarea unor noțiuni, studiul limbii române are sarcina de a forma priceperea transferării lor în practica și deprinderea de a opera cu ele în orice situații. De altfel, cunoștințele teoretice nici nu se consideră asimilate decât atunci când devin operante, când pot fi folosite în dirijarea, controlul și reglarea exprimării,în rezolvarea și motivarea rezolvării diverselor probleme ale practicii.

Deci, formarea priceperilor și deprinderilor de limbă aduc o contribuție prețioasă la dezvoltarea gândirii și, implicit, a exprimării elevilor.Însușirea conștientă, activă a cunoștințelor teoretice și dobândirea unor priceperi și deprinderi corespunzătoare depind, într-o foarte mare măsură de activizarea proceselor de gândire, de stimularea și dezvoltarea facultăților și capacităților intelectuale ale elevilor, de acțiunile practice desfășurate în acest scop. În munca la clasă și cu ocazia corectării temelor sau altor lucrări, am identificat greșelile elevilor care ar putea fi grupate dupa cum urmează:

● exprimare greoaie și săracă;

● asocieri eronate de cuvinte;

● termeni impropriu folosiți;

● clișee verbale;

● abateri de la limbajul specific împrejurării respective;

● pleonasme, tautologii.

       Analizând principalele greșeli din exprimarea elevilor, precum și situația elevilor problemă, am constatat faptul că principala cauză a necunoașterii sensului cuvintelor cu care se operează, este lipsa de pregătire pentru activitatea de însușire conștientă a conținutului lecțiilor. Unii elevi sunt deprinși încă din clasele primare cu memorarea mecanică a lecțiilor, neglijând munca de învățare în însăși esența ei, înțelegerea. Pentru alții, pătrunderea sensului cuvintelor apare ca un fapt secundar, în ierarhia învățării. După părerea lor, lecția trebuie știută și nu cuvintele. Tendința de imitare a limbajului celor mari este o altă sursă a greșelilor de vocabular, deoarece de foarte multe ori imitarea generează confuzie de termeni.

      Din cele arătate mai sus, am desprins concluzia că munca pentru însușirea și dezvoltarea vocabularului trebuie să aibă caracter de sistem, ea trebuie preluată și continuată de la o etapă la alta a învățământului. Îmbogățirea(a mări vocabularul unei persoane cu cuvinte nou întâlnite; a adăuga cuvinte noi pe care să le însușească activ) și activizarea(totalitatea cuvintelor folosite în mod efectiv de cineva în exprimare și care variază de la un vorbitor la altul) vocabularului, mai ales la elevi, trebuie să constituie un obiectiv constant, care se va asocia din ce în ce mai strâns cu principiul educației permanente, al pregătirii elevilor pentru învățarea continuă.

       Tema pe care mi-am propus să o prezint în lucrarea de față este legată de abordarea didactică a arhaismelor și a regionalismelor în învățământul gimnazial, elevii studiind din manual, fără, însă a conștientiza despre ce anume este vorba, acest lucru poate și din cauza unui număr redus de exemple și explicații insuficiente pentru o mai bună înțelegere a termenilor.

Prezenta lucrare este o cercetare teoretico-aplicativă privind locul, rolul și importanța unor metode în scopul studierii limbii și literaturii în școală, material ce poate ajuta elevii, însoțit de exemple, altele decât cele mult prea cunoscute din manuale, cu ajutorul cărora ei să-și poată realiza o privire de ansamblu cât mai clară.

1.3.            LOCUL ȘI  ROLUL ARHAISMELOR ȘI  REGIONALISMELOR ÎN CURRICULUM-UL NAȚIONAL

Vocabularul (lexicul) este un domeniu interesant și captivant, fiind de-a lungul vremii un teren pe care cercetătorii l-au  exploatat și pe care îl exploatează încă. Studiile de specialitate definesc, aproape în unanimitate, vocabularul ca fiind totalitatea cuvintelor unei limbi. Mult timp această totalitate a fost înțeleasă ca o sumă a cuvintelor, în cadrul căreia erau recunoscute grupări mai mici sau mai mari de cuvinte, în funcție de diferite criterii. Specialiștii[1] consideră că bogăția și diversitatea vocabularului limbii au reușit să obtureze caracterul organizat al acestuia, mai ales că organizarea vocabularului nu este atât de riguroasă și cuprinzătoare ca cea a nivelelor fonologic și gramatical. Cele mai multe din lucrări vorbesc de o alcătuire a vocabularului din punctul de vedere al originii (fondul originar, împrumuturi și cuvinte românești) și din punctul de vedere al frecvenței utilizării cuvintelor,vocabularul grupându-se în fondul lexical principal- alcătuit din cuvinte care sunt necesare în realizarea unei comunicări- și masa vocabularului, aceasta din urmă fiind formată din  arhaisme (cuvinte vechi, ieșite din uz: postelnic,vornic, paloș, plăieș etc.), cuvinte regionale(regionalisme), elemente de argou si de jargon, neologisme și termeni științifici (reprezentând diverse domenii de activitate ca medicină, lingvistică, electrotehnică,etc).      

Arhaismele sunt cunoscute ca fiind cuvinte, expresii, fonetisme, sensuri, forme gramaticale și construcții sintactice care au dispărut din vocabularul comun ori au încetat să mai fie uzuale. Se pot distinge, la toți specialiștii, aproximativ aceleași categorii: arhaisme lexicale, arhaisme fonetice, arhaisme gramaticale, arhaisme semantice sau de sens, arhaisme frazeologice.

Majoritatea cercetătorilor realizează studii, definind regionalismele ca fiind cuvintele și faptele de limbă, de natură fonetică și gramaticală, specifice vorbirii dintr-o anumită regiune și realizează o clasificare a acestora în regionalisme lexicale, regionalisme fonetice, regionalisme gramaticale, regionalisme semantice. Există o limbă literară, fără specific regional. Este limba în care scriem. Iorgu Iordan afirmă că limba literară reprezintă aspectul cel mai evoluat al limbii întregului popor.

Însă, în afară de această zonă literară a limbii, mai există o zona periferică, pigmentată cu tot felul de particularități care, trebuie să recunoaștem, ne ajută să ne formăm un anume „simț” al limbii. Oamenii care locuiesc în zone  geografice diferite se confruntă, uneori, cu dificultăți în a se ințelege unii cu alții. Acest lucru a dus la instituirea limbii literare. Ar fi o mare pierdere, însă, pentru limba română, ca toți să vorbim la fel, sau să-l studiem pe Creangă, de exemplu, nu în limbajul lui multicolor presărat de frumoasele sale moldovenisme, ci în cel literar.

1.4.   ANALIZA  MANUALELOR  ȘCOLARE

       Manualele școlare de astăzi conțin aproape aceleași fragmente din operele autorilor consacrați, însă analiza lor se intinde pe pagini multe, tocmai pentru că surprind toata gama de exerciții: de vocabular și fonetică, de morfologie și sintaxă și mai ales de stilistică. Receptarea didactică a arhaismelor și regionalismelor este acum mai clară, mai permisivă, lăsându-le elevilor libertatea de a se exprima și de a formula opinii critice, analitice,pertinente și argumentate.

      Manualele alternative sunt un instrument util prin modalitatea atractivă de prezentare a informațiilor teoretice- prin imagini, tabele, scheme- dar, pentru că nu ofera diversitate, ele rămân un instrument ce trebuie completat adesea cu auxiliare: caietul profesorului și cel al elevului, culegeri de interpretare a textului literar, culegeri de exerciții și fișe de lucru, etc. Pentru ca utilitatea manualelor să fie deplină ar trebui să conțină,pe lângă datele minime despre autor, și date despre gen, specie, fișe comparative cu alți autori, pagini de analiză,dar și exerciții cu grade de dificultate diferite, fișe de lucru,etc. Descifrarea textului este o denumire folosită pentru a recepta mesajul operelor literare, dar nu se depășește registrul strict teoretic și elevii nu sintetizează și analizează textele în mod corect. Formula cel mai des întâlnită-Exprimați-vă părerea/Comentați din punctul vostru de vedere – este extrem de limitată, căci elevii nu pot realiza acest lucru dacă nu au ce compara, asemăna și diferenția un text literar de altul ,iar în cazul regionalismelor și arhaismelor acest lucru fiind extrem de important.

        Am analizat cu atenție manualele de limba română aparținând mai multor edituri( Editura Corint, Editura Humanitas, Editura All, Editura Didactica și Pedagogică, Editura Teora), pentru a-l alege pe cel mai accesibil și mai complet. Încă de la început mi-a atras atenția manualul editat de Humanitas, atât datorită aspectului exterior, cât și datorită conținutului. În primul rând, este atractiv datorită coloraturii bogate a imaginilor, cât și a diverselor texte. Punerea în evidență a diverselor informații cât și diferențierea lor se face prin variația culorilor,încadrării,sublinierii, îngroșării caracterelor scrisului, ceea ce ușurează munca elevului cu manualul.În al doilea rând, structurarea materiei pe unități de conținut și lecții este mult mai clară, mai bine realizată decât în manualul Editurii Corint. Manualul editat de Humanitas evită aglomerarea de materie, de informații și texte adiționale. Astfel se poate vorbi de o accesibilitate sporită în privința manualului Humanitas. În privința conținutului se evită expunerea amănunțită a comentariilor sau caracterizărilor de personaje, în schimb exercițiile sunt concepute în așa măsură încât să-l conducă pe elev în mod sistematic la analiza și interpretarea unei opere literare. Exercițiile sunt variate(deși aici s-ar fi putut adauga mai multe) atât în privința conținutului cât și a formei, fiind prezente exercițiile pragmatice sub formă de diagrame, tabele,etc. Aceste variante de exerciții contribuie mai mult la antrenarea și captarea atenției elevilor precum și la sistematizarea și imprimarea mai eficientă a informației în mintea elevilor.În cadrul lecțiilor de gramatică explicațiile sunt complete și nu lipsesc exemplificările pentru fiecare element de limbă română menționat, contribuind astfel la însușirea mai eficientă de către elevi a noțiunilor gramaticale. Exercițiile gramaticale se caracterizează prin grade de dificultate și accesibilitate crescânde, de la simplu la complex.

         Lupta strânsă s-a dat între Editurile Corint și Humanitas. Evident că și noțiunile de gramatică sunt extrem de importante însă ele sunt logice, sunt noțiuni de teorie, care trebuie învățate ca atare. Consider că elevii au mare nevoie de literatură, că manualul ar trebui să conțină mai multe texte din operele marilor noștri scriitori. Acestea ar contribui esențial la dezvoltarea gândirii lor, a capacității lor de interpretare, a sensibilității și a talentului lor.

         În cazul manualului pentru clasa a V-a tipărit de Editura Teora am avut surpriza plăcută sa constat faptul că regionalismele și arhaismele aveau ceva mai mult spațiu rezervat decât celelate. Aici erau mai multe explicații și la fiecare noțiune, exerciții ajutătoare. Prezentarea noțiunilor este făcută în mod plăcut, astfel că elevilor le-a fost ușor să înțeleagă și să lucreze cu ele.

        Din păcate, nu avem posibilitatea de a lucra cu ce manuale dorim deoarece numărul de manuale tipărite este din ce in ce mai redus, astfel că elevii sunt nevoiți să studieze cu manuale foarte vechi și, trăind în mediu rural,nu-și pot permite să-și cumpere manuale noi. Acest lucru este întărit și de faptul că cele pe care le comandăm nu ajung niciodată în număr rezonabil, iar cele pe care le avem au unele carențe în ceea ce privește conținutul. Un alt motiv pentru care am ales tema acestei lucrări,care vine în ajutorul celor ce predau, este faptul că există o discrepanță între programa revizuită și manual, deoarece în programă apar arhaismele lexicale și regionalismele(vezi clasa aV-a) ca fiind conținuturi eliminate spre a fi transferate în anul următor de studiu, iar în manual încă există. Acest lucru nu face altceva decât să îngreuneze munca profesorului. Și apoi, este imposibil să lucrezi cu un text vechi și să nu amintești măcar faptul că unele cuvinte au dispărut din limbajul actual odată cu îndeletnicirile sau obiectele respective.

       Astfel, am decis ca lucrarea de față să fie un material util pentru a completa deficiența manualelor. Mi-am propus o serie de metode prin care sa fac cunoscute elevilor si colegilor interesați aceste notiuni, chiar dacă nu le vor studia decat în următorii ani.În curriculum-ul revizuit, arhaismele și regionalismele ocupa un loc infim. Acest lucru m-a determinat să optez pentru introducerea acestor noțiuni la clasă, sub formă atractivă, la orele de limba și literatură română, deoarece elevii au un bagaj sărac în privința acestor noțiuni, iar scopul studierii limbii și literaturii române este de a forma tineri cu o cultură comunicațională și literară de bază.

1.5.    STRUCTURA  LUCRĂRII

Această lucrare are la bază studiile și cercetările fundamentale ale lexicului. Este o expunere  a studiilor lingviștilor, amănunțit elaborate înainte, structurate și așezate împreună pentru o mai clară privire de ansamblu.

Lucrarea este structurată astfel: Introducere – Motivarea alegerii lucrării, Cuprinsul – Capitolele I-II, Încheiere – Concluzii și propuneri, Bibliografie, Anexe.

În capitolul I am încercat o  prezentare pe larg a lucrărilor de specialitate apărute, amintind contribuția fiecăreia la stabilirea rolului în însușirea,consolidarea și sistematizarea noțiunilor deprinse în procesul didactic.Am încercat o definire cât mai accesibilă elevilor claselor gimnaziale unde îmi desfășor activitatea a conceptelor utilizate (regionalisme, arhaisme), deoarece am observat un interes slab în ceea ce le privește, din punct de vedere al bazei științifice, elevii utilizandu-le, fără a ști exact de ce se folosesc.

În capitolul al doilea mi-am propus să urmăresc unele informații referitoare la metodologia și tehnologia instruirii, precum și la formele de organizare a activităților didactice folosite în predarea regionalismelor și arhaismelor în învățământul preuniversitar.În capitolul al doilea mi-am propus să structurez unele informații referitoare la metodologia și tehnologia instruirii, precum și la formele de organizare a activităților didactice folosite în predarea regionalismelor și arhaismelor în învățământul preuniversitar.În primele două părți am considerat necesar a delimita conceptele unor termeni referitori la domeniul metodologiei, pentru a putea în continuare opera cu aceștia.În partea a treia am încercat să surprind cât mai multe criterii de clasificare a metodelor de învățământ,realizând și scurte caracterizari ale acestora cu aplicații concrete care,în opinia mea, s-ar potrivi temei lucrării.

Am considerat că ar fi de mare folos cunoașterea metodelor interactive, pe lângă cele tradiționale, pentru ca procesul instructiv-educativ să fie cât mai eficient.M-am oprit și asupra unor metode clasice continuând cu cele activ-participative care au un mare succes în literatura de specialitate. Ele fac apel la gândire, la dezvoltarea creativității și care le dau totodată posibilitatea și celor mai timizi elevi să-și exprime opinia.

În încheiere, am concluzionat avantajele și dezavantajele utilizării acestor metode la clasă,în general, și la orele de limba și literatura română, în special, venind cu propuneri și exemple inspirate din aplicații la clasă și vin să ușureze munca profesorului.

1.6.      METODE FOLOSITE ÎN ELABORAREA LUCRĂRII- ANALIZA S.W.O.T.

      Dată fiind importanța aspectului studiat,  am considerat de cuviință să recurg la abordarea  mai multor metode – unele clasice, altele moderne cu scopul de a stimula interesul pentru studiul limbii române, întrucât aceasta are un rol fundamental în formarea personalității elevilor, în dezvoltarea lor morală. Mai jos am creat o analiză cu puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări care planează asupra predării activ- participative:

       Mi-am propus observarea si studierea insusirii notiunilor predate la clase de acelasi nivel, prin metode diferite. Metodele cu care s-a efectuat predarea-invatarea la unele clase au fost cele clasice, spre deosebire de clasele paralele, unde rezultatul predarii colaborative intre metode a fost de alta natura, evidentiidu-se efectul benefic al interactiunii elevilor.  Iata cateva din metodele pe care le-am abordat in lucrarea de fata:

        STIU, VREAU, AM INVATAT: metoda consta in realizarea unui tabel  cu cele trei componente, tema fiind scrisa pe tabla ca titlu(Arhaismele  in opera lui Ion Creangă). Elevii vor completa la inceputul orei primele doua rubrici cu notiunile deja stiute de ei, iar la finalul orei, in urma careia si-au insusit notiunile necunoscute,  ultima rubrica.

         PREDAREA RECIPROCA: un elev pregateste din timp un set de intrebari pentru ceilalti pe o tema data (Regionalismele folosite de Creanga- un ajutor sau o povara in intelegerea operei?,de ex.). Elevii sunt grupati in echipe, fiecare avand sarcini bine stabilite care sa cuprinda intreg continutul lectiei (scribul – cel care redacteaza, raportorul, timerul, cel care vine cu inovatii, cel care rezolva conflictele, cel care evolueaza, observatorul etc.).

         TERMENI- CHEIE: profesorul da cinci cuvinte cheie ale unei opere pe care urmeaza sa o studieze la clasa (de specificat faptul ca elevii nu au citit inca opera). Se dau cinci minute pentru realizarea unui mini eseu, unde elevii vor incerca o redactare a continutului, folosind cuvintele cheie. La sfarsit se citeste opera, elevii facand o comparatie intre eseul lor si realitate (ex.cuvintele-cheie: cetate, plaiesi, comori, vitejie, osanditi,  din opera Sobieski si romanii, de C.Negruzzi).

         METODA CUBULUI: se realizeaza un cub din carton. Pe fiecare dintre fetele acestuia se scrie o sarcina care sa fie in concordanta cu tema data. Clasa este impartita pe grupe. Elevii arunca pe rand cubul altei grupe rivale, acestia fiind nevoiti  sa raspunda. Castiga grupa care are cele mei bune raspunsuri (ex. Tema- regionalisme in opera lui I.Creangă; sarcini posibile: Ce sunt regionalismele?; Ce alte opere abordeaza regionalisme?; Da cinci exemple; Alcatuieste un enunt; Identifica intr-un enunt dat regionalismele; etc.)

         TURUL GALERIILOR: clasa este impartita in patru echipe, fiecare avand o tema data dinainte. La ora fiecare primeste cate o coala mare de carton, pe care vor realiza un pliant, un afis folosind cunostintele pe care le-au dobandit la orele anterioare, timp de lucru: 25 de minute. Apoi celelalte echipe vor trece pe la fiecare afis, completand, punand intrebari sau facand aprecieri critice (ex.:echipa 1 – regionalisme, echipa 2 – arhaisme, echipa 3 – elemente de argou, echipa 4 – elemente de jargon).

            In finalul lucrarii voi incerca o concluzionare a elementelor dezbatute, facand aprecieri asupra rezultatelor obtinute, acolo unde este cazul. 

CAPITOLUL I

FUNDAMENTAREA STIINTIFICA

2.1.      VOCABULARUL LIMBII ROMANE – ORGANIZARE SI   CLASIFICARE

        Organizarea externa (ierarhizarea functionala) a vocabularului romanesc consta in ordonarea cuvintelor, dupa criteriul statutului dobandit in procesul utilizarii lor de catre comunitatea vorbitorilor, pe niveluri si sfere de intrebuintare,este de părere Ion Toma. Aceasta ordonare este urmarea actiunii factorului psihologic si a factorului social-cultural-teritorial, care duc, fiecare in felul sau, la ierarhizarea a cuvintelor de catre utilizatori. Autorul este de parere ca  factorul psihologic determina preferinta vorbitorilor la un moment dat pentru anumite cuvinte apreciate ca utile, actuale, interesante, la moda, frumoase etc. si situarea altora, iesite din voga sau neimpuse inca, in umbra interesului actual sau chiar la periferia uzului. Chiar sensurile  unuia si aceluiasi cuvant se bucura de atitudinea favorabila sau nefavorabila a vorbitorilor, ierarhizandu-se si ele din punctul de vedere al frecventei in vorbirea curenta.

        Principalele clasificari rezultate din ierarhizarea prin uz sunt: vocabular activ-vocabular pasiv, vocabular literar- vocabular neliterar, vocabular de uz general (comun, mediu) – vocabular cu utilizare limitata: arhaic/neologic, regional/sectorial (de specialitate) / de grup ( special); vocabular de baza( fundamental)- masa vocabularului.

         Termenii folositi de  autor pentru denumirea categoriilor constituite, pe baza diverselor criterii, sunt inegal cunoscuti si uzitati in literatura de specialitate.

         Vocabularul activ si vocabularul pasiv sunt subdiviziuni ale lexicului, in functie de frecventa in vorbire la un moment dat. Rezultand din actiunea unui factor intensiv (cel psihologic), intre cele doua categorii este un dezechilibru numeric (ca inventar de unitati) mare, atenuat, insa, prin valoarea circulatorie, repartizata invers decat inventarul intre categorii.

        Vocabularul activ este format din cuvintele folosite curent, fiind foarte putin numeros, dar frecvent in circulatie. Transe didactice de vocabular activ se recunosc cel mai usor la nivelul vorbitorilor individuali, dar ele se regasesc, prin socializare, si la nivelul grupurilor de vorbitori (constituie pe comunitati teritoriale, sociale, profesionale). In lucrarile de lexicologie se discuta, insa, si despre rezultanta sociala a acestor transe, care cuprind cuvintele intrebuintate curent de catre toti membrii comunitatii lingvistice romanesti (facandu-se abstractie de preferintele lexicale strict   individuale si de cele caracteristice unor domenii profesionale, medii sociale, comunitati teritoriale).[3]

         Din vocabularul activ fac parte in primul rand instrumentele gramaticale (prepozitii, conjunctii, articole, verbe auxiliare, pronumele si adverbele relative) si substitutele (pronumele si numeralele) cele mai uzuale, precum si substantivele, adjectivele, verbele, adverbele referitoare la aspectele indispensabile activitatii cotidiene si care au transat in favoarea lor concurenta la zi cu sinonimele. Cateva exemple:  de, la, cu, sa, ca, daca, cel, am (fost), as(merge), voi (avea), care, cine, ce, cum, unde, cand, unu, doi, casa. Femeie, mana, bun, frumos, dulce, a face, a vorbi, a manca, a fi, a avea. Aceste cuvinte sunt majoritatea vechi in limba si au mai multe sensuri (sunt polisemantice). Intre sensurile lor, exista unele mai active (in cele mai multe dictionare sunt primele in cadrul fiecarui articol), altele mai putin active. Foarte active sunt insa si cuvintele(sau sensurile) „la moda”, marea majoritate neologisme: manager, profit, dividend, a implementa, pluralism, firma, democratie, marketing, privatizare, protectie (sociala), (economie de) piata, partid, concurenta, (neo)liberal, reforma, a instrumenta, parlamentar, (stat de) drept, opozitie, putere, a dezamorsa, deschidere (culturala, politica), esichier (politic), europenizare, posttotalitar.

        Vocabularele individuale active cuprind in plus cuvinte legate de profesia, mediul social, nivelul de cultura, comunitatea teritoriala a fiecarui vorbitor. De exemplu, un profesor de romana de liceu va folosi in mod curent termenii elev, manual, a invata, examen, corigent, cuvant, text, scriitor, opera, argumentare, etc. Grupul profesorilor de liceu de diferite specialitati va folosi frecvent primele cinci cuvinte, celelalte fiind inlocuite in uzul fiecaruia de cuvinte din domeniul propriei specialitati. Grupul mare al profesorilor (indiferent de nivelul de invatamant) pastreaza in fondul activ numai elementele manual, a invata si examen. Cele doua cuvinte comune grupului anterior (elev, corigent) intra in alternanta cu termeni ca student, cursant, restantier.

        Vocabularul pasiv este format din cuvintele cunoscute, dar folosite rar de vorbitori. Si aici discutia se poate situa la nivelul vorbitorilor individuali, al grupurilor, sau al intregii comunitati lingvistice. El cuprinde, in primul rand, cuvinte care denumesc realitati implicate intamplator sau putin frecvent in activitatea vorbitorilor : lacusta, feriga, eclipsa, cazarma, chimono, revelion, vipera, inundatie, grefier. In al doilea rand, cuprinde cuvinte sau inlaturarii lor de catre sinonimele concurente: autocritica, multilateral, echitate, redegist, camin (cultural), pionier, sovietic, crasma, activist, bordei, suba, retributie, colectivist, cooperator, cehoslovac, tovaras. In al treilea rand, cuprinde marea masa a cuvintelor, necunoscute pentru majoritatea vorbitorilor, care au disparut de mult din limba, au aparut recent in vorbirea unui mic numar de oameni sau sunt folosite numai in anumite medii restranse : zapis, zlatar, hagiu, pargar, brabete, perja, glaja, scarandiu, scoverga, zabic, a gini, benga, cataroi, mititica, idiosincrasie, reostat, seismograma, display etc. Linia de demarcatie intre vocabularul activ si cel pasiv nu e transata, situarea ei depinzand de nivelul de frecventa considerat ca definitoriu.

        Vocabularul literar – vocabularul neliterar (popular si familiar) sunt subdiviziuni ale lexicului in functie de criteriul cultural, componenta deopotriva intensiva (calitativa si extensiva a factorului social (intensiva prin nivelul cultural al utilizatorilor, extensiva prin sfera de cuprindere sociala a vorbitorilor inclusi).

        Vocabularul literar este partea vocabularului intrebuintata in textele si vorbirea cu caracter literar, adica normat si cultivat/ingrijit (care-i asigura calitatea culturala). In limba romana actuala, amploarea acestei parti de vocabular este foarte mare, avand in vedere atat numarul vorbitorilor care si-au insusit, prin scoala, limba literara, cat si extensiunea deosebita a lexicului literar (el cuprinde, pe langa cuvintele care exprima aspecte curente, terminologiile de specialitate din domeniile stiintei si tehnicii, politicii, administratiei, presei, literaturii si artelor etc.).

       Vocabularul neliterar este o clasa mai eterogena, care cuprinde cuvintele ramase la nivelul neliterar al limbii, fiind utilizate de vorbitorii cu un grad de cultura foarte redus, care pot fi, de fapt, considerati necultivati, sau de vorbitorii culti in imprejurari in care nu e necesara exprimarea literara. Gruparile pe care le include vocabularul neliterar sunt : vocabularul popular si vocabularul familiar. 

        Vocabularul popular este alcatuit din cuvintele folosite in mediile si situatiile nesupuse rigorilor culturale, profesioniste. Este vorba de mediile rurale si intr-o buna masura de mediile suburbane, provenite, in general, din zonele rurale. In al doilea rand, sunt implicate situatiile in care vorbitorii culti folosesc termeni neinclusi in inventarele limbii literare, nestandardizati. Bineinteles ca si vorbitorii din mediile rurale pot cunoaste si folosi vocabularul literar, dar mai rar si in masura redusa, ca un registru secundar, pasiv. Exemple de elemente lexicale populare : imas, furca, suveica, ita, caier, o tropai, popa, otava, a cracni, lehamite, nevasta, oiste, jug, raie. Folosirea unora dintre aceste cuvinte este inevitabila, intrucat nu au corespondente in limba literara (este cazul numelor de unelte si instrumente populare). Altele sunt utilizate de vorbitori pentru culoare (sau expresivitate) sau pentru a evita termenii pretentiosi, specializati (cum se intampla in cazul denumirilor populare ale plantelor sau ale bolilor). In vocabularul popular sunt incluse si cuvintele folosite numai in anumite regiuni (numite regionalisme, provincialisme sau cuvinte dialectale), chiar daca, pe o alta axa, prezentata mai tarziu, ele se opun elementelor cunoscute in tot teritoriul lingvistic romanesc. Iata cateva exemple de cuvinte care au corespondente in limba literara si in unul sau mai multe dialecte :  zapada (literar) – omat, nea; porumb-cucuruz, malai, papusoi; caldare-canta, galeata, garnita; cimitir-tintirim, temeteu; sicriu-coparseu, nasalie, tron; cioban-mocan, pacurar, oier; abdomen-burta, pantece, foale; transpiratie-sudoare, naduseala.

        Vocabularul familiar este format din cuvintele utilizate in situatii de relatii intime, familiale, neoficiale, nepretentioase. El reprezinta o categorie mai putin conturata, caracterizandu-se prin selectarea cuvintelor (sau variantelor acestora) incarcate cu sensuri multiple foarte uzuale in grupul respectiv, care pot apartine familiarismele sale. Sunt insa unele elemente de uz familiar general: ma, draga, batrane, coane, acesta, slujba, chestie, treaba, acatarii, mersi, pleasca, mamaia, tataia, puiut („copil”), bebelus, baiete, dandana, belea, bafta, idiot, tampit, grasan, slabanog, a hali, potol, gagica, misto, nasol, servus, pa, ciao, bye-bye, o.k., leafa, simbrie, mutra, a pupa, a papa, a face fasoane, naspa, marfa.

        Vocabularul de uz general – vocabularul cu sfera de utilizare limitata (regional, arhaic, neologic, supradialectal, nespecializat) sunt subdiviziuni ale lexicului in functie de aria de folosinta a cuvintelor. Avand la baza actiunea unei componente extensive a factorului social, subdiviziunile mentionate sunt mult mai echilibrate numeric (ca inventar de unitati) decat cele operate de factorul intensiv, descrise anterior, iar inegalitatile sunt compensate de marimea diferita a comunitatilor care utilizeaza categoriile perechi.

      Vocabularul de uz general, care se mai numeste fond comun, general (sau vocabular mediu, supradialectal, nespecializat), este partea vocabularului cunoscuta si utilizata de intreaga comunitate lingvistica, indiferent de nivelul de cultura, domeniul de activitate sau zona geografica a vorbitorilor. In aceasta categorie intra atat cuvintele folosite curent (active), cat si cuvintele utilizate rar sau foarte rar (pasive). Exemple: ochi, mama, carte, a vorbi, respectiv bombeu, coropisnita, a depana, livid, manzeste. De asemenea, sunt incluse atat elemente literare, cat si populare si familiare, singura conditie fiind cunoasterea si folosirea lor de catre toti vorbitorii. Exemple pentru ultimele doua categorii: poteca, a rascoli, grapis, brumariu, respectiv chestie, Nelu, Mimi, batrane. Din aceste puncte de vedere, vocabularul de uz general are o sfera mai larga decat vocabularul activ. De exemplu, dintre sensurile cuvantului musca, sunt de uz general numai cele de „insecta”, „albina” si „smoc de par lasat sa creasca sub buza inferioara”. Celelalte sensuri („cavitate innegrita pe care o prezinta dintii calului, dupa care i se poate aprecia varsta”, „punctul negru din centrul panoului de tir”, „punct de broderie la cusaturile nationale”, „categorie de greutate la sportivi” ) sunt restranse la diverse grupuri de vorbitori.

       Vocabularul cu sfera de utilizare limitata inglobeaza mai multe grupari diferite intre ele, dar care au ca trasatura comuna inscrierea intr-o arie lexicala restransa, opusa vocabularului de uz general. Cuvintele pe care le cuprind se caracterizeaza, asadar, printr-un criteriu negativ unic – nu sunt cunoscute si folosite de toti vorbitorii. Criteriile pozitive prin care se detaseaza de fapt de celelalte parti ale vocabularului sunt specifice fiecarei grupari (sau ramificatii, asa cum se mai numesc).

       Vocabularul regional (dialectal, provincial) cuprinde cuvintele intrebuintate in anumite zone (regiuni) geografice. Are in comun cu vocabularul popular  opozitia fata de vocabularul literar, prin lipsa normarii si cultivarii si se deosebeste de acesta (integrandu-se, totodata, lui) prin aria teritoriala limitata de intrebuintare.  Exemple de regionalisme (cuvinte cu utilizare regionala) : Muntenia : burta, a ciupi, chel, ginere, a jumuli, magiun, nas, nene, put; Oltenia : lubenita, brabete, blana, „scandura”; Moldova : curechi,sudoare, pantece, a pisca, tintirim, oghial, buhai, bade, perja, chelbos, ciubota, hulub, papusoi, povidla; Banat : foale, a piscura, iorgan, antart, golumb; Crisana : pantece, a pitiga, temeteu, poplon, branca, prunc, sogor; Maramures : catilin, cocon, a froi, ai („usturoi”).

       Vocabularul arhaic si vocabularul neologic sunt formate din cuvinte cu utilizare restransa din cauza tendintei de iesire din uz (in primul caz) sau a neintrarii inca in uzul general (in cazul al doilea). Arhaismele sunt cuvintele iesite din uzul general al limbii si ramase in uzul sporadic al unor vorbitori cu preferinte sau preocupari  pentru exprimarea arhaica (de multe ori, pentru scopuri literare, sau numai expresive). Unele desemneaza realitati depasite sau iesite din voga, fiind numite, de aceea istorisme. Exemple: logofat, hatman, aga, opait, itari, opinci, islic, arcas, palos, flinta, birja. Altele au fost marginalizate si scoase din uz de concurentele lor sinonimice.  Exemple: leat (sinonim cu an), voroava (cuvant), rost (gura), cinovnic (functionar), bucoavna (abecedar), slobod, volnic (liber), mezat (licitatie). Exista cuvinte arhaice numai ca forma (acmu, iaste, a rupe, dirept, carele, a plini) sau numai ca sens (divan „consiliu”, scaun „tron domnesc”, targ „oras mic”, vecin „iobag”, prost „simplu”, gramatic „secretar”, os „neam”).

        Vocabularul special (sau de grup) este utilizat de grupurile mai mult sau mai putin ostentativ „inchise” de vorbitori, separate prin „preocupari” si „interese” de restul comunitatii. Jargoanele sunt mult mai putin concentrate decat argourile. Ele cuprind elemente neologice de ultima ora, neadaptate si nesocializate inca in cercuri mai largi, folosite insistent si deseori neglijent de unele grupuri (socio-profesionale), ca urmare a snobismului, dorintei de detasare de masa vorbitorilor sau (pretinsei) superioritati intelectuale. In general, cuvintele de jargon, ca si cele de argou au sinonime uzuale in limba, fiind folosite, nu pentru a acoperi o nevoie lexicala reala, ci pentru a se distinge lingvistic. Jargonul actual, care nu mai e simtit la fel de artificial, cum erau in secolele trecute cel francez sau neogrecesc, poate datorita micsorarii distantei culturale dintre categoriile de vorbitori, este preponderent de origine engleza: hello, business, darling, bye-bye, o.k., all right, week-end, computer, display, job. Persista in continuare insa si elemente de alte origini, indeosebi cele de origine franceza: a (se) ambeta, a amorsa, a anvizaja, a bria, cecitate, a confia, a eflora, a edulcora, mefianta.

       Vocabularul specializat sau profesionist (numit si fond savant) cuprinde cuvintele folosite in diverse limbaje profesionale care alcatuiesc terminologiile de specialitate sau tehnico-stiintifice (in sensul foarte larg al cuvantului). Din numarul foarte mare al acestor cuvinte, de cateva zeci de mii, intereseaza asa-numitii termeni tehnici, folositi de specialistii domeniilor respective si necunoscuti masei de vorbitori (ceilalti termeni sunt socializati prin scoala si folositi, deci, de vorbitorii cu nivel de mediu de cultura).  Dintre numeroasele domenii profesionale care si-au constituit terminologii de specialitate se  au in vedere cateva pentru care exista dictionare terminologice speciale: marina (abraziune, acvatoriu,a afreta, afterpic, afuire, afurcare, agona, alidada, aliman, a alimba, alivei, alivei, altana, a ambarda, a ambosa etc.), drept (absorbtie, abrogare, accesoriu, accipiens, achiesare, acreditiv, adjudecare, afinitate, alienare, anatocism, apatrid etc.), etnologie (accivilizatie, acculturatie, admigratie, agamie, anastiloza, animatism, anomie etc.), istoria si arta cartii (abzat, accidentar, acolutit, acvatinta, addenda, adiecto, afieroma, aldina etc.). Chiar lingvistica are o multime de termeni tehnici, cunoscuti numai de specialisti: fonem, alofon, labiala, sonanta, lexem, alolexem, sintagma, deictic, etc. Foarte multi din termenii de specialitate sunt cuvinte internationale, folosite de majoritatea limbilor (in primul rand europene) de cultura. Faptul acesta rezulta din politica dusa de oamenii de stiinta din diverse epoci de a forma termenii tehnico-stiintifici pe baza unei limbi de cultura -pilot(cum au fost in timp, greaca veche, latina, italiana, franceza, engleza). In lingvistica romaneasca, problema lexicului a fost studiata de acad. Al. Graur care ulterior a fost preluata si de alti specialisti[4]. Din punctul de vedere al frecventei cuvintelor, primii autori mai sus mentionati fac clasificarea[5] care urmeaza:

1.  Fondul lexical principal sau vocabularul fundamental, care este alcatuit din cuvinte absolut necesare pentru a realiza comunicarea. Cuvintele din fondul lexical se disting prin: a) stabilitate, avand o vechime apreciabila (casa, om, a lucra, carte, eu, asa etc.); b) sunt cunoscute pe intreg teritoriul; c) au o mare capacitate de derivare (de ex. om: omenie, omeneste, omenesc, omenos etc.); d) denumesc sau exprima cele mai importante obiecte, notiuni si relatii; e) au un indice ridicat de frecventa. Fondul principal lexical este in majoritate romanic.

2.  Masa vocabularului, care este alcatuita la randul sau din cateva grupari lexicale, si anume:

a) Arhaismele sunt cuvintele iesite din uz. Pe masura ce vocabularul unei limbi se imbogateste, o parte din cuvinte sunt uitate, dispar din vorbirea curenta. Cauzele disparitiei sunt multiple. Unele cuvinte se pierd deoarece obiectul de referinta (obiect, institutie, functie, notiune) nu mai exista: aga, arnaut, cabanita, comis, clucer, diac, giubea, hatman, haraci, logofat, navrap, pasa, postelnic, serdar, spatarie, surguci, tui etc.

b) Cuvintele regionale sunt cuvinte cu o raspandite geografica limitata, cunoscute de vorbitorii dintr-o anumita arie. De exemplu, in Moldova circula: agud, bagdalie, bojdeuca, buhai, colb, coltuni, curechi, dranita, glod, harbuz, jitar, julfa, ograda, strujan, sleah; in Muntenia: deliu, fisteica, grostei, pogon, siteav; in Transilvania: a aldui, bai, boland, catana, clop, a duhani, glaja, iruga, iugar, lud, palinca, tina. Soarta acestor cuvinte este diferita: o parte din ele patrunde in limba literara, imbogatind-o, adaugand nuante in cadrul seriilor sinonimice existente, alta parte dispare treptat din uz, trecand in grupul arhaismelor.

c) Cuvintele argotice sunt caracterizate vorbitorilor unor grupuri sociale restranse, care le folosesc pentru a nu fi intelesi de ceilalti. Nu numai raufacatorii si vagabonzii sunt „creatori” de limbaje „secrete” (a gini, sest, moaca, mardei, parnaie, a o uschi, a se bunghi, hubar, suriu), ci si elevii, studentii, militarii precum si alte grupuri sociale. Citam cateva exemple: intre elevi: diriga (diriginta), belfer (profesor), a da gol (a lipsi nemotivat), tinta golanului (nota cinci), mate (matematica); intre soldati: cocon (militar), tambur (reangajat), a lua in colimator (a lua la ochi pe cineva), trupete (soldat simplu); intre frizeri: grebla (pieptene), custura (brici rau), gusa de somn (ras cu perdaf), a ciupi (a sangera cu briciul); intre avocati: bucatarie (formalitati de procedura), a rade (a castiga un proces), etc.   

d) Cuvinte apartinand jargoanelor, jargoanele fiind mai degraba o modalitate de exprimare a pretinsei superioritati a aristocratiei nobiliare (in secolul al XVIII-lea) si al paturilor de sus ale burgheziei (in secolul al XIX-lea si primele decenii ale sec. al XX-lea). Boierimea, in timpul domniilor fanariote, utiliza un mare numar de grecisme sau expresii grecesti (didascal „dascal”, vivlion „carte”, adiaforie „indiferenta”, a pliroforisi „a informa”, ipolipsis „stima”, a cabulipsi „a umili”, micropsihie „sfiiciune”), iar dupa ce limba franceza a ajuns „la moda”, in cercurile burgheziei erau intrebuintate numeroase frantuzisme si expresii franceze (demoazela „domnisoara”, efasment „disparitie”, garde-malade „infirmiera”, a blesa „a ofensa, a jigni”, sic „distins, elegant”, mon cher „dragul meu”, au revoir „la revedere”). Uneori, in jargonul romano-francez sunt incluse si cuvinte englezesti (darling-scumpule, dragul meu, five o’clock- reuniune snoaba la ora cinci, mica petrecere la or cinci, high-life- inalta societate, lumea buna). Unele din aceste cuvinte trec din jargon in argouri, trecerea implicand modificari formale sensibile: bisnita (<engl. business „afacere dubioasa”), alivoar (< fr. Au revoir „la revedere”).

2.2.      DEFINIREA CONCEPTELOR

                   ARHAISMELE

       Reprezinta aspectul vocabularului care, desi se situeaza in afara limbii literare, in sensul supunerii la sistemul de norme stabilite, termenii specifici acestor categorii de lexic se regasesc din plin in stilul artistic, in limba operei literare. „Cunoasterea acestor vechi termeni de ordine culturala – apreciaza I. L. Caragiale – este indispensabila celui ce nu voieste sa se instraineze cu totul de trecutul istoriei noastre”. In lucrarile de specialitate[6] sunt definite astfel: „Reprezinta totalitatea cuvintelor, expresiilor, fonetismelor, formelor gramaticale si constructiilor sintactice care au disparut definitiv din limba comuna ori au incetat de a mai fi folosite curent”. Theodor Hristea defineste arhaismele in felul urmator:“In sens foarte larg, intelegem prin arhaisme toate cuvintele, expresiile, fonetismele, formele gramaticale si constructiile sintactice care au disparut definitiv din limba comuna ori au incetat de a mai fi uzuale”.

       Tipuri de arhaisme in conceptia specialistilor:

a) lexicale: Cel mai mult de intereseaza, desigur, arhaismele lexicale, care sunt foarte numeroase si, din aceasta cauza, relativ greu de clasificat. In limita autoposibilitatilor, specialistii considera ca e bine sa facem deosebire intre ceea ce este realmente arhaic si ceea ce este, intr-o masura mai mica sau mai mare, pur si simplu invechit. Din acest punct de vedere, un cuvant cum este, spre exemplu, conac nu poate fi pus pe acelasi plan cu chepchen, cal pac, islic, gugiuman, feregea si altele, care se intalnesc si pentru al caror sens este adeseori nevoie sa se recurga la dictionar deoarece scriitorul foloseste un set intreg de termeni culesi din scrierile trecutului, ceea ce ingreuneaza lectura operei.  Invechirea si disparitia unor cuvinte precum cele intalnite in opera lui Al.Odobescu constituie un fenomen firesc, care se explica, deseori, prin disparitia obiectelor si a notiunilor denumite de cuvintele respective. In aceasta situatie se afla, de exemplu, parcalab, caimacam, cheaz, voievod, armas, capuchehaie, postelnic, medelnicer, logofat, jitnicer, paharnic, serdar, sludjer, spatar, stolnic, vistiernic, vornic, cupar, clucer care fac parte din categoria mai larga a termenilor istorici.

       Theodor Hristea afirma ca:„Pentru a ne da seama daca un fapt de limba este sau nu arhaic, trebuie sa-l raportam nu numai la stadiul actual al limbii romane, ci si la epoca in care a fost scrisa o opera literara cu continut istoric. Astfel, negutator, bagasier, anafora si altele care apar in Ciocoii vechi si noi nu devenisera inca arhaisme pe la 1861, cand Niculae Filimon si-a scris interesantul si originalul sau «romant»”[7].

        Este de la sine inteles ca arhaitatea faptelor lingvistice poate fi mai evidenta sau mai putin pronuntata, mergand de la simpla invechire a acestora, pana la disparitia lor completa din limba scrisa si din vorbirea curenta. Unele cuvinte, fonetisme sau fapte gramaticale, se conserva in graiurile teritoriale, unde sunt foarte vii, ori duc o existenta precara. In asemenea cazuri, se poate vorbi de fapte lingvistice cu un dublu statut: de arhaisme si regionalisme. Un numar relativ mic de cuvinte au disparut din limba ca unitati lexicale de sine statatoare, dar ele se pastreaza in diverse locutiuni si expresii, dintre care cateva sunt foarte cunoscute: a da ortul popii, a da sfara in tara, a da iama (prin), a nu avea habar, a festeli iacaua si a veni (cuiva) de hac. Pentru majoritatea vorbitorilor actuali este clar numai sensul global al locutiunii sau expresiei, insa nu si al arhaismelor lexicale care intra in componenta lor: ort, habar, hac, iama, iaca si sfara (confundat in mod aproape sistematic cu mult mai cunoscut sfoara).

b) fonetice: Mai numeroase sunt cele fonetice, prin care intelegem forme vechi (disparute din limba ori pastrate inca regional) ale unor cuvinte din uz general si actual:

derege(drege), hitlean(viclean), imbla(umbla), imple(umple), lacas(locas), parau(parau), parete(perete), priimi (primii), rupe(rupe), sama(seama),etc. Astfel de fonetisme fac parte din categoria mai cuprinzatoare a arhaismelor de forma, care se opun asa- ziselor arhaisme de sens ori semantice. Un arhaism de forma(in sensul larg al cuvantului) este, de pilda, fapt – vechiul participiu trecut al verbului a face. Forma originara sau etimologica fapt (provenita din lat. Factus) s-a transformat in facut prin analogie cu participiile pe care il aveau deja pe –ut: tacut, placut, priceput etc. Un alt arhaism de forma este a cure(din lat. Currere), modificat, ulterior in curge sub influenta analogica a lui sterge si mai ales a lui merge. In graiurile regionale si in poezia populara se mai intalneste inca forma veche, etimologica sau normala:

„Cine n-are dor pe lume

Vie sa ia de la mine,

Ca la mine e dor mult

Cura girla pe pamant”.

c) gramaticale:

-Morfologice in care trebuie incluse, de asemenea, o serie de vechi plurale in –e (inime, aripe, gresale, radacine, etc.) sau in –uri (multe dintre ele la substantivele neologice: palaturi, documenturi, diamanturi, complimenturi). Un alt arhaism morfologic este vazum, forma de perfect simplu, pers. a  III-a plural a verbului vedea. Aceasta forma, care nu cunostea, in limba veche, marca pluralului (-ra) si care, ulterior, s-a transformat prin analogie in vazuram, apare in rima cu adverbul de mod cum:”M-a fermecat cu vro scanteie /Din clipa-n care ne vazum?/Desi nu e decat femeie/ E totusi astfel, nu stiu cum”(De-or trece anii, M.Eminescu).

-Sintactice: dativul adnominal: „Eu sa fiu a ta stapana, tu stapan vietii mele”(M. Eminescu); „preot desteptarii noastre, semnelor vremii profet”(M. Eminescu); atribut substantival in dativ. „Si somnul, vames vietii, nu vrea sa-mi iei vama”(M. Eminescu); constructia „Gazeta de Transilvania”, schimbat in Gazeta Transilvaniei. Sensuri disparute, complexul sonor ramane, dar cu alte sensuri: saruta inseamna a saluta <lat. saluto-are : « Sarutare, umbra veche! Primeste-nchinaciune/ De la fiii Romaniei pe care tu o ai cinstit” (Gr. Alexandrescu). Cuvant – cu sens de motiv: „Boierii insa tremurau. Ei aveau doua mari cuvinte a fi ingrijiti: stiau ca norodul ii uraste si pre domn ca nu-i iubeste”(C. Negruzzi). Sau: „daca tu stiai problema astei vieti cu care lupt,/ Ai vedea ca am cuvinte pana chiar o sa fi rupt”(M. Eminescu). Limba- popor, mosie- patrie, a certa- a pedepsi, carte- scrisoare( a se vedea Scrisoarea III, de M.Eminescu; Vlaicu-Voda, de Al.Davilla; Apus de Soare, de B.St. Delavrancea; Nicoara Potcoava, de M. Sadoveanu (cap. XXXVI-Divan de judecata).

         Unele cuvinte cu rezonanta arhaica sau (si) regionala au capatat o foarte mare raspandire. Astfel, de exemplu: talmacire e aproape general preferat lui traducere, aducand in trena sa pe a talmaci si, e drept, mai rar, pe talmacitor, dar si ca echivalentul al lui interpretare (intelegere).[8] Frecvente sunt, de asemenea, a fauri si fauritor, implinire, (ne)asemuit, temei, a vadi si multe altele, iar a asemui se intrebuinteaza frecvent in locul neologicului a compara, desi a asemui e sinonim mai curand cu a asemana si nu cu a compara.

         Dintre diferitele variante ale limbii romane, limbajul bisericesc este cel in care cuvintele vechi(inchinaciune, locas, praznuire,) isi pastreaza caracterul activ, fiind utilizate in mod curent, fara ostentatie. In numeroasele situatii, insa, cuvintele din aceasta categorie sunt folosite si in contexte „extrareligioase”, fapt care deranjeaza. A devenit cunoscuta utilizarea invechitului taram – in indicatiile geografice, spatiale – in locul banalelor loc, tinut, oras, tara etc. Pretentioasa este folosirea popularului si arhaizantului a statornici pentru a stabili (a hotari), ca in: „o masura statornicita de proiect”. Des intalnit este si a (se) ivi, folosit adeseori gresit. In unele cazuri greseala deriva din intrebuintarea ca tranzitiv si nereflexiv a acestui verb:” Catapeteasma cerului tau sufletesc nu se despica ivind splendori”.

         Folosirea arhaismelor are un caracter artificial, suparator, mai ales cand continutul, subiectul expus, apartine unui domeniu modern. In locul obisnuitului grup, poate fi intalnit invechitul calup in contexte ca:” Mai este un calup de probleme pe care le-am pregatit”. Formularea este defectuoasa si din cauza ca substantivul calup presupune un determinant „compact”, material (spunem calup de unt, calup de sapun etc.), iar problema e un abstract „numarabil”, compatibil cu pluralul. Un alt concurent, mai frecvent, al lui grup este pachet: pachet de legi/ de revendicari, etc.  Nu sunt rare situatiile cand folosirea gresita a unui cuvant arhaizant dovedeste ca cel care il alege, atras de raritatea lui, nu-si da osteneala de a-i cunoaste sensul. Altfel, autorul propozitiei „Un iz prevestitor de renastere venea dintr-o Italia mai avansata, purtatoare de idei generoase.” de exemplu, nu ar fi folosit in acest context termenul iz, daca nu si-ar fi amintit ca insemna„ miros(sau, mai rar, gust) specific, neplacut”[9]. 

d)Frazeologice in care includem locutiunile, expresiile si celelalte imbinari de cuvinte cu caracter constant, care au iesit din uz si care ar merita sa fie studiate impreuna cu alte aspecte (insuficient cunoscute) ale frazeologiei romanesti vechi si contemporane. In principiu, orice arhaism este susceptibil de a fi intrebuintat in stilul beletristic cu valoare evocatoare, dar, de multe ori, este destul de greu sa facem o distinctie neta intre ceea ce este numai   invechit si ceea ce este cu adevarat  arhaic. Dupa parerea lui Theodor Hristea[10], alaturi de disparitia obiectului, o alta cauza a arhaizarii cuvintelor este si coliziunea sinonimica, care inseamna concurenta a doua unitati lexicale, care exprima aceeasi notiune. Cand nu exista posibilitatea unei specializari semantice, unul dintre cele doua sinonime dispare. Cuvantul nou, in mod obisnuit, are mai multe sanse de a supravietui concurentei sinonimice cu conditia ca termenul vechi sa nu aiba o familie lexicala bogata. Iata cateva exemple de cuvinte vechi care au fost eliminate din limba si sinonimele lor neologice: chezas-garant, cinovnic-functionar, polcovnic-colonel, vistavoi-ordonanta, volnic-liber, zalhana-abator, etc.

         Arhaisme pot fi considerate nu doar cuvintele, ci si unele sensuri care au disparut definitiv din uzul general, desi complexele sonore prin care acestea erau exprimate continua sa existe in limba si sa fie folosite cu alt inteles.  Acestea sunt arhaismele de sens sau semantice care sunt mult mai numeroase decat ne imaginam. Astfel, cuvantul saruta insemna, in romana veche a saluta (din latinescul saluto, -are). Din cuvintele care s-au folosit, candva, cu sensuri necunoscute limbii romane contemporane se mai pot aminti: a tabari – a-si instala tabara; misel– sarman, sarac, nenorocit; mandru– intelept; nemernic– strain, pribeag, pripasit; rost – gura,din sensul caruia se mai pastreaza astazi, in derivatul a rosti si in expresiile a spune pe de rost, a stii pe de rost, a invata pe de rost  sau  a lua pe cineva la rost.

         Theodor Hristea este de parere ca abundenta de arhaisme dauneaza valorii artistice a unei opere, insa folosirea lor cu masura si maiestrie este permisa, chiar recomandata, in unele situatii. In literatura, ahaismele sunt folosite in scopul de a evoca oameni, locuri, obiceiuri, evenimente din trecut. Spre deosebire de regionalisme, care ajuta la localizarea sau fixarea spatiului unei actiuni, arhaismele sunt folosite pentru a data sau a fixa in timp actiunea unei opere cu continut istoric, servind la realizarea coloristicii care ajuta la intelegerea trasaturilor unei epoci, precum si a fizionomiei unui popor. Printre scriitorii care au utilizat arhaismele in operele lor, cu scopul de a zugravi epoci indepartate si de a fixa in timp actiunea se pot aminti: Costache Negruzzi, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu, Alexandru Davila, Barbu Stefanescu Delavrancea si, nu in ultimul rand, Mihail Sadoveanu, neintrecut in arta de a folosi arhaismele.

                   REGIONALISMELE

          Regionalismele reprezinta cuvinte cu o circulatie mai restransa, specifice si folosite numai in anumite regiuni ale tarii. Multe din elementele regionale au devenit cunoscute prin folosirea lor in operele literare (exemplul cel mai convingator fiind scrierile lui Ion Creanga). Unele au tendinta de a intra in vocabularul supradialectal sau chiar literar (de altfel, o mare parte a cuvintelor cuprinse in aceste corpusuri sunt, la origine, regionalisme). S-a propus chiar un termen special pentru elementele regionale folosite de vorbitorii cultivati din diferite zone – termeni interdialectali.

Definitiile din dictionare[11]:

REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s.n. 1. Atitudine care tinde sa creeze in diferite provincii ale unei țari o activitate descentralizatoare, independenta de capitala; supraapreciere a unei provincii, patriotism local.2. Fapt de limba existent numai intr-o anumita regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-]- Din fr. régionalisme.(Sursa: DEX '98)

REGIONALÍSM s.(LINGV.)provincialism.(Vorbește cu unele ~.)(Sursa: sinonime) REGIONALÍSM s. n. (sil. -gi-o-), (lingv.) pl. regionalísme (Sursa: ortografic)

REGIONALÍSM^2 ~e n.Fapt de limba caracteristic vorbitorilor dintr-o anumita regiune; provincialism. [Sil. -gi-o-] /régionalisme (Sursa: NODEX)

REGIONALÍSM^1 ~e n.Tendința de a supraaprecia rolul unei regiuni; patriotism local.[Sil. -gi-o-] /régionalisme (Sursa: NODEX)

REGIONALÍSM s.m. 1. Concepție care tinde sa creeze in provinciile unei țari o activitate cu totul independenta de capitala; patriotism local. 2. Cuvant folosit numai in anumite regiuni sau provincii; provincialism. [Pron. -gi-o-. / < fr. regionalisme]. (Sursa: neologisme)

REGIONALÍSM s. n. 1. cuvant, construcție etc. specifice unei regiuni; provincialism. 2. doctrina politica și sociala care tinde sa acorde o oarecare autonomie regiunilor, provinciilor unei țari. (< fr. régionalisme) (Sursa: neoficial). Lingvistii largesc definirea regionalismelor – asemenea arhaismelor – considerand regionalismul „orice fapt de limba care este specific vorbirii dintr-o anumita regiune, mai mult ori mai putin intinsa” si le claseaza astfel: fonetice, gramaticale, lexicale (despre care se vorbeste frecvent)[12]. Asadar, regionalismele sunt fapte de limba( fonetice, morfologice, sintactice sau lexicale) specifice graiului dintr-o anumita zona geografica a tarii. Regionalismele se pot identifica pe anumite teritorii lingvistice – ce variaza ca intindere, dar nu se suprapun provinciilor istorice – Muntenia, Oltenia, Moldova, etc. De aceea, nu este potrivita folosirea termenului de provincialisme pentru regionalisme. Unele cuvinte au o arie de reprezentare larga:  cucuruz – porumb, in regiunile transcarpatice, Moldova, nord-estul Munteniei; ortac – tovaras, camarad – prieten – Banat, Oltenia, Transilvania.

Dupa nivelul limbii la care se manifesta, regionalismele sunt clasificate astfel:

a)         regionalisme fonetice: hier, hire, chiatra, ghine (in loc de fier, fire,  piatra, bine), deste (degete), (Muntenia, Oltenia);  frace(frate) (Banat); gios, gioc, giumatate( Moldova); seara, seapa, radasina, sinsi (in loc de ceara, ceapa, radacina, cinci– in Banat, Transilvania, Moldova– c se transforma in s). Sau forma nimarui – pentru nimanui: „Si mi-s draga mie insami, pentru ca-i sunt draga lui/ Gura tu! Invata minte, nu ma spune nimarui”(M. Eminescu).
b)         regionalisme gramaticale (forme gramaticale specifice anumitor arii geografice):

  – Morfologice:la timpul perfect compus de la a face, a facut, a fost, s-a dus (Moldova, Transilvania)  se observa folosirea lui o in locul auxiliarului a la persoana a III-a, singular; o fost, o plecat, o zas; am fostara, am plecatara, am alungatara  tot perfectul compus folosit in Muntenia. I. L. Caragiale surprinde abaterile de la limba literara: „Draga Costica, am aflat de la nepotu-meu Tudorache ca te-a inaintarara. Foarte bine a facutara. Amploiat ca dumneata destept si de treaba n-a mai avutara ei. Sa-ti spui drept ca ne-am bucuratara si eu si sora-mea, mama lui Tudorache, ca de copilul nostru. Sa traiesti si la mai mare!” (”1 aprilie”).

 – Sintactice: in textul de mai sus apare si un regionalism sintactic: lipsa acordului dintre subiect si auxiliarul a avea, la persoana a III-a plural a perfectului compus: n-a mai avutara ei; „mi-a taiat drumul niste caini”; „A mai patit-o si altii”; „Nu mi-a sosit inca oamenii” (I.L. Caragiale); oi merge, a face (voi merge, va face), in Moldova;  lucra, manca (lucreaza, mananca), in Transilvania; asta, aia, astia (acesta, aceea, acestia), in Muntenia.

c)         regionalisme lexicale (cuvinte care cunosc o circulatie limitata, in principiu o anumita arie geografica):  mostenite din limba latina, din limba populara, imprumuturi; ai – usturoi; arina – nisip; sabau – croitor, in Transilvania si  snaider – croitor, in Banat; farba – vopsea in Banat si boia in Moldova. In Ardeal, unele sunt imprumuturi din limba maghiara: catana – soldat; fagadau – han, ospatarie, carciuma; lepedeu – cearsaf; samadau – socotitor (din Moara cu noroc de I. Slavici). Se gasesc astfel: moldovenisme: omat (zapada), papusoi (porumb), colb ( praf); ardelenisme: coparseu (sicriu), paparada (omleta), clop( palarie); muntenisme:nitel (putin), pacla (ceata), lele (matusa);                                        

d)         regionalisme semantice (sensuri diferite ale aceluiasi cuvant, repatizate pe arii dialectale; de exemplu, ginere are, in aria nordica, sensul 'ginere', pe cand,  in sud,  are sensul 'mire'). Anumite regionalisme prezinta conservari ale unor fonetisme arhaice, precum formele etimologice cu a in locul diftongului ai, in cuvinte de origine latina: cane, mane, pane. In numeroasele cazuri, arhaismele si chiar regionalismele nu supara, fiindca intelesul lor se lamureste din context. Iata un exemplu din povestea lui Ivan Turbinca de Ion Creanga:

„– Cine-i acolo?  – Eu.  – Care eu?  – Eu, Ivan. – Si ce vrei? – Tabacioc este? – Nu-i. – Votchi este? – Nu-i (…) – Lautari sunt? – Nu-s, Ivane, ce ma tot cihaiesti de cap?”.  E clar pentru oricine ca in acest pasaj, regionalismul cihaiesti nu poate insemna altceva decat: ce ma bati la cap, de ce ma plictisesti.

In alte imprejurari, insusi autorul textului gaseste de cuviinta sa explice direct sau prin mijlocirea unui personaj din povestire un termen vechi despre care stie ca nu are o intinsa circulatie si pe care a trebuit sa-l intrebuinteze pentru a desemna un anume obiect cunoscut numai in unele parti ale tarii. Este cazul – intre altele – al cuvantului coscana din citatul ce urmeaza:

„…La dreapta mea, Culai, dupa ce-mi rostise numele catra ceilalti trei in desavirsita lor nepasare, ca si cum ar fi fost vorba de dealuri ori vai, se indeletnicise o vreme cu straiele mele, intinzindu-le la o parte pe coscana.

 – Coscana, raspunse Culai nedumeririi din ochii mei, se cheama stuful ars ori taiat la fata baltii, ori pe plavie. In coscana, , cata sa umbli si sa calci cu bagare de seama, ca intre cutite”. (M. Sadoveanu,  Nada Florilor).

      Regionalismele, arhaismele(sau neologismele) pot fi folosite in scriere si in vorbire, dar cu mult discernamant si doar atunci cand ele sunt necesare. Un stralucit exemplu ilustrativ din acest punct de vedere  se afla in opera maestrului Mihail Sadoveanu, care stie sa imbine de minune un cuvant stravechi cu unul nou, dand expresiei precizie, mladiere, putere de sugestie, intr-o sinteza stilistica armonioasa.

       In pasajul: „Pe sforul undelor, sfarimaturi din grinzi soseau amestecate…cu salcii smulse care pluteau rostogolindu-se fantastic…Grinzile se izbira sunind adinc in saici, – si deodata podul incepu sa piriie grozav: parea un tipat de disperare; crescu si clocotul apei. Odgonul scapata din partea cealalta. Urma o naruire pripita de grinzi, de lemne, de scanduri. Saicile se hotarara sa porneasca , prin mijlocul raului, impresurate de sfaramaturi. Partea ceaslalta de pod ramase atarnand. Si oamenii, cu cangile, faceau semne zadarnice si comice spre flotila care se ducea…” (Mihail Sadoveanu, Venea o moara pe Siret), fara indoiala ca miscarea si varietatea de aspecte pe care le cuprinde acest tablou isi au izvorul in ascutitul spirit de observatie al marelui nostru scriitor, in multitudinea de impresii, exprimate in imagini artistice, deopotriva prin cuvinte vechi, ca: sforul undelor (curentul din mijloc al apei),  saici (luntre facute din trunchiuri de copaci scobiti), odgonul (funie groasa si lunga) si prin neologisme, cum sunt: fantastic, disperare, comice,  flotila.

       Din punct de vedere stilistic, regionalismul are, ca si arhaimul, o functie de evocare ori de caracterizare a vorbirii personajelor in mod intamplator sau intentionat. Se constata, la o analiza a limbii scriitorilor vechi, ca folosirea regionalismelor vizeaza efecte estetice, atat in planul personajelor, cat si in acela al autorului. Regionalismele care apar in vorbirea personajelor indeplinesc functii complexe in contextul operei: creeaza culoarea locala, prin acumularea particularitatilor regionale, care dau autenticitate si vigoare exprimarii si ajuta la caracterizarea personajelor.

       Valorificarea regionalismelor, ca 'elemente de sugestie', prezinta o etapa superioara a maiestriei artistice, intrucat presupune interventia creatoare a autorului, prin selectarea particularitatilor regionale tipice, dozate cu discernamant si incadrate in contexte artistice relevante. Regionalismele care apar in limbajul autorului exprima participarea afectiva a acestuia la desfasurarea faptelor narate. In aceasta privinta, functia evocatoare a regionalismului, semnificativa la autori precum I.L.Caragiale, Ion Creanga si Mihail Sadoveanu, constituie o trasatura specifica artei scriitorilor, contribuind la realizarea unitatii lingvistice si stilistice a operei lor.

         Ion Creanga este socotit drept unul dintre cei mai mari scriitori ai poporului nostru. Mihail Sadoveanu il situeaza pe Creanga, alaturi de Ion Neculce, ca pe inaintasul si invatatorul sau. Critica literara l-a situat pe Creanga printre marii umoristi ai lumii, umorul fiind o nota importanta a creatiei sale. Dintre cuvintele folosite de Creanga, cele mai multe sunt de origine populara sau au aspect fonetic moldovenesc (multe sunt regionalisme). Lipsesc aproape complet neologismele. Autorul utilizeaza limba populara folosind termeni regionali, ziceri tipice, expresii dialectale.      Contributia lui Creanga la imbogatirea si mladierea limbii noastre e una dintre cele mai mari.      Criticii au afirmat ca “limba lui Creanga e o limba literara cu inalte calitati artistice, fiind lesne de inteles de toti locuitorii tarii”. Varietatea termenilor de care dispune autorul e impresionanta. Iata o serie de cuvinte si expresii sinonimice folosite numai pentru a arata actiunea de “a fugi”: “a alerga”, “a o lua la sanatoasa”, “a se carabani”, “a-i scapara picioarele”, “a o parli la fuga”, “a se duce tot intr-o fuga”, “a o croi la fuga”, “a-si lua ramas bun de la calcaie”, “a o sparli”.

CAPITOLUL AL II-LEA

METODE  UTILIZATE IN PREDAREA  ARHAISMELOR ȘI A REGIONALISMELOR  ÎN GIMNAZIU

MOTTO:

„Orice metoda pedagogica rezulta din intalnirea mai multor factori si, din acest punc de vedere, educatia va ramane mereu o arta: arta de a adapta, la o situatie precisa, indicatiile generale date de cartile de metodologie.”

                                                                                                          Gaston Mialaret[13]

2.1.      METODE DE INVATAMANT – DELIMITARI CONCEPTUALE

      Fara educatie initiala si continua, individul lumii contemporane se va afla intr-o pozitie de nonsens fata de stadiul empiric al cunoasterii, iar observarea directa a lumii fara a fi insotita de rationamente, judecati si abstractii superioare, nu-i va oferi premizele unei evolutii spirituale satisfacatoare, in armonie cu sine, cu semenii si cu universul. Ritmul alert al vietii si noua viziune asupra cunoasterii,  precum si rolului ei in istoria dezvoltarii personalitatii umane au deschis noi directii de diversificare a cailor de realizare a actiunii instructiv-educative.

       Invatarea reprezinta o forma fundamentala a activitatii umane. Stiintele sociale si psihologia se ocupa tot mai mult de eficientizarea activitatii umane, fapt observabil prin orientarea actuala spre dezvoltarea gandirii si spre a invata cum sa invatam eficient, inteligent si creativ, nu mecanic, ineficient si neproductiv. Pentru a atinge un nivel optim in proiectarea si realizarea unei activitati educationale, se pune accent pe felul cum se desfasoara aceasta si implica probleme organizatorice, procedurale si materiale.

        Metoda, derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale, drum, metha-spre), semnifica drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de cautare, de descoperire a adevarului sau „ drum care conduce la cunoasterea  realitatii si la transformarea acesteia pe baza cunoasterii”[14]. Tot Ioan Cerghit considera ca metoda este „ o cale eficienta de organizare si conducere a invatarii, un mod comun de a proceda care reuneste intr-un tot familiar eforturile profesorului si ale elevului.”[15]

         Cand se alege o metoda, se tine cont de finalitatile educatiei, de continutul procesului de instructiv, de particularitatile de varsta si de cele individuale ale elevilor, de psihosociologia grupurilor scolare, de natura mijloacelor de invatamant, de experienta si competenta cadrului didactic. Metodologia evolueaza in timp, ca raspuns la dinamica schimbarilor ce se desfasoara in cadrul procesului instructiv-educativ. In 1982, R. Mucchielli[16] definea conceptul de metodologie ca fiind totalitatea metodelor utilizate de o stiinta.  Calitatea unei tehnologii se masoara in gradul de adaptare a acesteia la situatiile si exigentele noi, complexe ale invatamantului contemporan. A spune ca o metoda este mai buna ca alta, fara a tine cont de contextul in care metoda respectiva este eficienta, constituie o afirmatie lipsita de sens. O observatie buna ar fi aceea ca incadrarea unei metode intr-o anumita clasa nu este definitiva, ci relativa. In unele metode moderne se surprind secvente destul de traditionale sau descoperim ca variante ale acestei metode erau de mult cunoscute si aplicate. O varianta de clasificare a metodelor educationale se poate pronunta in jurul axei istorice:

1. Metode clasice, traditionale (modelul clasic)

2. Metode moderne (modelul modern)

       Experienta altor tari a demonstrat ca situatiile de invatare structurate pe cooperare sunt mai eficiente decat cele traditionale. Ele au un aspect pozitiv in privinta mai multor dimensiuni ale comportamentului: motivatii, strategii de rationament, perceptia celuilalt, etc.

       Invatarea activa inseamna, conform dictionarului, procesul de invatare calibrat pe interesele / nivelul de intelegere/ nivelul de dezvoltare al participantilor la proces. Educatia si scoala de azi au renuntat la ideea existentei unei metode absolute, universal valabile, sustinand o meteodologie flexibila, usor de adaptat, dar si eficienta. Modul de organizare a invatarii este definit de George Vaideanu[17] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care opereaza intr-o situatie de invatare (ore duble sau succesive, invatare asistata de calculator, invatare bazata pe manuale si caiete programate etc.).

        Limba si literatura romana este o disciplina prin studierea careia se intentioneaza atingerea unor obiective si competente specifice, iar finalitatile generale ar fi urmatoarele:

1.Formarea unui sistem de atitudini, valori si comportamente axate pe: consolidarea interesului pentru invatare si autoeducare; constientizarea valorilor spirituale  si etice vehiculate prin limba si literatura; intelegerea semnificatiei limbii – si a creatiei spirituale, in general – in conturarea identitatii nationale si a integrarii acestora in universal; formarea unui profil civic si moral, premisa a insertiei active in social; structurarea unui sistem axiologic deschis,  interiorizarea valorilor democratice, ale tolerantei si ale dialogului intercultural;

2.Formarea unui ansamblu de cunostinte privind: sistemul si subsistemele limbii, ca elemente de constructie ale comunicarii sociale eficiente; diversitatea, valoarea estetica a creatiilor beletristice din literatura nationala si universala;

3.Valoarea unor deprinderi integratoare de exprimare de exprimare si receptare orala corecta; exprimarea in scris a unor idei, intr-o forma ordonata, clara si corecta; lectura si interpretarea apropiata a unor texte;

4.Formarea unor capacitati intelectuale privind: optimizarea operatiilor gandirii si dezvoltarea creativitatii specifice (practica rationala a limbii, formarea reprezentarilor culturale prin intermediul limbii, insusirea unor metode si tehnici de munca intelectuala);

5.Practica rationala a limbii (in scopul intelegerii structurii si functionalitatii limbii, ca sistem unitar, in permanenta evolutie, stabilirea unor reguli si modele de baza ale comunicarii orale si scrise, activarea cunostintelor de limba si adaptarea acestora la particularitatile situatiei de comunicare; comunicarea ideilor si sentimentelor intr-un mod original, accesibil si armonios;

6.Formarea reprezentarilor culturale include: dezvoltarea disponibilitatilor de receptare a mesajelor scrise, literare si nonliterare, stapanirea tehnicilor literare de analiza a textului literar sau nonliterar, interiorizarea valorilor spirituale, ca premisa a propriei dezvoltari intelectuale, afective si morale.

7.Insusirea unor metode si tehnici de munca intelectuala se realizeaza in mod progresiv prin aprofundarea cunostintelor acumulate la care se adauga permanent noi informatii.

     Lectia de limba romana este o unitate didactica, structurata in: predare, invatare, evaluare si in care informatii de tip gramatical (concepte, forme ale conceptelor si relatiile dintre ele) sunt vehiculate, de la formator spre format, dupa o strategie care respecta logica educationala, bazata pe principii si produc in final efecte formative asupra educabilului.

     Pentru a se ajunge la atingerea acestor obiective, la orele de limba si literature romana este nevoie ca profesorul sa utilizeze metode cat mai variate, deoarece disciplina este destul de stufoasa, in ceea ce priveste abundenta de informatii, iar elevul tinde sa invete mecanic unele notiuni pentru ca mai apoi sa le uite.

 Metode specifice limbii romane: algoritmizarea, analiza gramaticala, exercitiul structural, problematizarea (sau invatarea prin rezolvarea de probleme), modelarea figurativa, instruirea programata, activitatea in grupuri mici.

Metode specifice predarii  literaturii romane: lectura, expunerea, prelegerea-dezbatere, simularea, studiul de caz, reflectia personala, brainstormingul, sinectica, comentariul literar, interpretarea literara, analiza literara, cubul, cvintetul, ciorchinele, gruparea elevilor in functie de atitudinea fata de o problema, lectura si rezumarea continutului unui text in perechi, stabilirea succesiunii evenimentelor, predarea reciproca, jurnalul cu dubla intrare, tehnica “lasa-ma pe mine sa am ultimul cuvant”, realizarea unor predictii etc.

Metode comune in predarea limbii si literaturii romane: conversatia, problematizarea, invatarea prin descoperire, dezbaterea, exercitiul, invatarea prin actiune, demonstratia, jocul didactic, rezumatul, algoritmizarea, explicatia, demonstratia, lucrul cu manualul, activitatea in cabinet, exercitiul, instruirea programata.

      Printre metodele care activizeaza predarea-invatarea sunt si cele prin care elevii lucreaza productiv unii cu altii, isi dezvolta abilitati de colaborare si ajutor reciproc. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorita denumirilor foarte usor de retinut, caracterului ludic si oferind alternative de invatare cu “priza” la copii. Invatarea prin cooperare este o strategie, un plan de actiune, un construct elaborat ce vizeaza anumite finalitati pentru realizarea carora recurge la tipuri de activitati care operational imbina, organizeaza, articuleaza, programeaza diverse metode, procedee, mijloace didactice, forme de organizare, etc.

     Strategia didactica a invatarii prin cooperare este o modalitate de organizare a activitatii prin care se realizeaza schimburile interrelationale intre participantii la activitate prin procese interumane de cooperare si competitie constructiva(elev/i-elev/i, elev/i-profesor; elev/i-grup), stimuland activismul elevului in interactiunea sa cu materialul de studiu, cu ceilalti, prin procese de actiune si transformare a informatiei.

2.2.      SISTEMUL SI CLASIFICAREA METODELOR DE INSTRUIRE

       Metodele de invatamant reprezinta caile de transformare in practica a idealului educational, de dezvoltare multilaterala a personalitatii elevilor, caile prin care acestia se instruiesc si se formeaza sub indrumarea cadrelor didactice. In activitatea de predare, profesorul, aplicand principiile moderne ale psihologiei contemporane, urmareste obtinerea de rezultate cat mai bune cu mijloace cat mai adecvate si potrivite scopului urmarit.

       Tinand cont de dezvoltarea psihica a elevului, de continutul informational, de particularitatile individuale, profesorul, urmarind multiple scopuri instructive si educative, alege si foloseste diferite strategii didactice, urmarind sa asigure o invatare independenta, creatoare care determina o eficienta sporita procesului de asimilare a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor. Orice strategie este rezultatul interactiunii mai multor metode si procedee. Marea varietate si diversitate a metodelor de instruire a condus la necesitatea clasificarii si ordonarii lor, problema care in prezent ramane deschisa.

        In literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe tipuri de clasificare, avand la baza criterii diferite (dupa izvorul sau sau sursa cunoasterii; dupa sarcina didactica indeplinita preponderant; criteriul istoric-care face distinctia intre metode traditionale (expunerea, conversatia, exercitiul) si metode noi(algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, invatarea programata); criteriul gradului de generalitate: metode generale (expunerea, prelegerea, conversatia, cursul magistral) si metode speciale (exercitiul moral);criteriul bilateralitatii procesului de invatamant (metode de predare, metode de invatare); criteriul functiei fundamentale (metode de transmitere si asimilare a noilor cunostinte, metode de formare a priceperilor si deprinderilor, metode de consolidare, metode de evaluare si autoevaluare, metode de aplicare); criteriul modului de organizare a muncii (metode de munca individuala, metode de predare invatare in grupuri, metode frontale, cu intreaga clasa, metode de lucru in echipa, combinate);criteriul modului de determinare a activitatii mintale (metode algoritmice, metode euristice); criteriul gradului de participare a elevilor (metode active, metode pasive); criteriul opozitiei dintre invatarea mecanica si invatarea constienta (metode bazate pe receptare, metode care apartin preponderent descoperirii dirijate,  metode de descoperire propriu-zisa); criteriul domeniilor sau laturilor educatiei (vizeaza educatia intelectuala, fizica, moral-civica, juridica, ecologica, estetica); metode de comunicare orala (metode expozitive, metode interogative, metoda problematizarii); metode bazate pe limbajul intern (reflectia personala);  criteriul scopului didactic urmarit (metode de predare a materialului nou, de fixare a cunostintelor, de formare a priceperilor si deprinderilor, metode de verificare si apreciere a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, metode si strategii de dezvoltare a gandirii critice, de evocare: brainstorming-ul, harta gandirii, lectura in perechi, de realizare a intelesului : procedeul recautarii, jurnalul dublu, tehnica Lotus, ghidurile de studiu, de reflectie : tehnici de conversatie, tehnica celor sase palarii ganditoare, diagramele Venn, metoda horoscopului, de incheiere : eseul de cinci minute, fisele de evaluare, de extindere : interviurile, investigatiile independente, colectarea datelor, metode si strategii de invatare prin colaborare, tehnici de spargere a ghetii : Bingo, Ecusonul, Tehnica Graffiti, Colectionarul deosebit, Tehnica cautarii de comori, metode si strategii pentru rezolvarea de probleme si dezbatere: Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafica, exercitii pentru rezolvarea de probleme si discutii: Mai multe capete la un loc, Discutia in grup, Consensul in grup etc.

2.3.            METODE  DE INVATARE – CARACTERIZARE  SI EXEMPLIFICARE

    CONVERSATIA   DIDACTICA

 Metoda conversatiei este o convorbire sau un dialog ce se desfasoara intre cadrul didactic si elevi, cu scopul ca, pe baza unor intrebari si raspunsuri, sa se stimuleze si sa se dirijeze activitatea de invatare.

Indiferent de forma (euristica- folosita pentru a-l conduce pe elev printr-o serie de intrebari la descoperirea de noi adevaruri- sau catehetica, prin care elevii sunt pusi in situatia de a reproduce cunostintele anterior asimilate), conversatia trebuie sa indeplineasca cateva conditii generale indicate de cercetarea pedagogica[18]: a) sa se sprijine, sistematic, pe fapte de limba; b) sa se ridice, obligatoriu, de la fapte, la notiuni, definitii si reguli generale, ceea ce presupune ca elevii sa fie pusi sa observe, sa compare, sa descopere; c)sa solicite puterea de argumentare a raspunsurilor, deci gandirea; d) sa nu se formuleze si sa se puna la intamplare, ci sa urmareasca logica demersului cognitiv; e) intrebarile sa fie formulate clar si precis; f) sa nu se puna intrebari care dau de-a gata raspunsul; g)sa se acorde timp suficient elevilor pentru formularea raspunsurilor; h) sa se evite intrebarile echivoce; i) profesorul nu trebuie sa vorbeasca mai mult decat elevul. I se impune cat mai multa sobrietate in tinuta si comportament.

Aceasta metoda este mai eficienta cand se asociaza cu alte metode de invatamant ca: observatia, invatarea prin descoperire, care potenteaza caracterul activ al acestei metode.

EXEMPLU: La clasa a VII-a, la lectia ”Vocabularul”, recapitulare si sistematizare a cunostintelor, elevii au in fata, pentru inceput, un fragment din „Amintiri din copilarie”. Se vor pune intrebari astfel incat elevii sa ajunga singuri la un rezultat (in text exista: cuvinte vechi, care au iesit din uz; cuvinte care se folosesc doar in anumite zone ale tarii; cuvinte care sunt folosite de catre toti vorbitorii): Ce observati in textul citit de voi? Cum sunt cuvintele subliniate? Unde le-ati mai intalnit? De ce nu le folosim in limbajul cotidian? De asemenea, se va face actualizarea cunostintelor invatate anterior printr-un set de intrebari frontale adresate intregii clase:Ce este vocabularul? Cum se mai numeste ? Care este numarul aproximativ al vocabularului romanesc? Care este structura vocabularului limbii romane? Ce ste vocabularul fundamental? Ce cuprinde masa vocabularului?etc.

    EXPLICATIA

Consta in clarificarea unui adevar stiintific, pe baza unui sir de argumentatii. Obiectul explicatiei (un concept, un fenomen, un principiu, o lege, o regula) este prezentat astfel incat sa devina inteligibil pentru elevi. La baza prezentarii poate sta fie un demers inductiv (un fapt particular este explicat prin trimitere la general, la lege) fie un demers deductiv (se pleaca de la un principiu, o lege si se analizeaza cauzele, premizele, consecintele, aplicatiile).

EXEMPLU:La lectia Vocabularul-arhaismele si regionalismele, clasa a V-a, prin aceasta metoda se poate da definitia notiunilor insusite, se explica rolul lor in limba romana, etc. Se foloseste pe tot parcursul lectiei.

    METODA EXERCITIULUI

            Consta in efectuarea constienta si repetata a unor actiuni si operatii, in scopul formarii unor deprinderi teoretice si practice, consolidarii cunostintelor, dezvoltarii unor capacitati si aptitudini, stimularii potentialului creativ. Exercitiul nu se confunda cu repetarea, el reprezentand o imbunatatire continua a performantei, de la o repetare la alta, pana la atingerea scopului urmarit. Este o metoda care stimuleaza intens activitatea elevului, solicitand din partea acestuia efort intelectual sau fizic. Are o larga aplicabilitate si poate fi folosita pentru realizarea unor variate sarcini didactice cum ar fi: formarea deprinderilor de natura intelectuala si practica, mai buna intelegere a cunostintelor teoretice prin aplicarea lor in situatii si contexte diferite, consolidarea cunostintelor si deprinderilor insusite anterior, prevenirea uitarii, evitarea fenomenului de interferenta, asigurarea capacitatilor operatorii a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, crearea posibilitatilor de transfer a acestora, dezvoltarea operatiunilor mintale, formarea de structuri operationale, stimularea si dezvoltarea capacitatii creative, a originalitatii, a spiritului de independenta si initiativa.  Exercitiul face parte din categoria metodelor algoritmice, deoarece  presupune respectarea unor prescriptii si conduce la o finalitate prestabilita.  In functie de continutul lor, exercitiile pot fi : motrice si operationale.[19]

EXEMPLE: 1. Grupeaza in perechi arhaismele din prima coloana cu neologismele din a doua:

2. Din textele de mai jos, alege seria care contine doar arhaisme:

a) „In cetatuie se aflau optsprezece plaiesi, trimiti de ispravnicul de Neamt pentru strajuire, in lipsa garnizoanei, care era pe langa domnul Cantemir, unde tabarase armia turceasca. Cu cateva ceasuri mai nainte sosise inca un tanar plaies, al carui cal asudat pastea inselat troscotul ce crestea pe langa ziduri.

 () – Crestini! Au pradat bisericile si monastirile de odoare.(C.Negruzzi-Sobieski si romanii)”.

1.                  Plaies, ispravnic, a tabari, armie;

2.                  Cetatuie, strajuire, garnizoana, armie;

3.                  Ispravnic, asudat, troscot, odor;

4.                  Lipsa, domn, ceas, a prada[20]

3)  Da exemple de cuvinte regionale din zona in care traiesti.

4)  Identifica argourile folosite in textul de mai jos si explica rolul lor in opera.

    OBSERVAREA   SISTEMATICA   SI   INDEPENDENTA

      Este o metoda cu un pronuntat caracter participativ si euristic. Consta in urmarirea atenta si sistematica a obiectelor si fenomenelor, in vederea descrierii, explicarii si interpretarii lor. Constituie deopotriva o cale de obtinere a unor noi informatii, dar si un autentic exercitiu de gandire cauzala analitica, sintetica, de formare a unor deprinderi de investigare, de trezire a interesului pentru toata lumea ce ne inconjoara. Prin intermediul sau se dezvolta elevilor o serie de calitati necesare oricarui domeniu de activitate : spiritul de observatie, obiectivitatea, rigoarea si precizia, capacitatea de a formula intrebari si de a cauta raspunsuri, de a supune analizei si de a interpreta faptele in mod personal. Cultiva de asemenea rabdarea si tenacitatea, imaginatia, perspicacitatea.

    MUNCA  CU   MANUALUL   SI   CU   ALTE  SURSE

      Aceasta metoda didactica ofera elevului, ca sursa esentiala de invatare si formare, cartea si alte surse similare, fiind una dintre metodele de baza utilizate. Elevii ar trebui sa cunoasca deja rolul lecturilor independente. Cea mai inalta cota a deprinderilor elevilor trebuie sa vizeze:

                    capacitatea de a intocmi fise de lectura;

                    capacitatea de a face insemnari, adnotari si sistematizari;

                    capacitatea de a face rezumate comentate;

                    capacitatea de argumentare a ideilor si opiniilor;

                    asumarea ipotezelor de documentare si lectura

      Cadrul didactic are responsabilitatea de a analiza modul de organizare a activitatii elevilor, oferind sprijin documentar (albume de arta, casete, cd-uri, carti de critica literara si opere literare etc.). In ciuda faptului ca internetul acapareaza viata elevilor nostri si a devenit principala sursa de informare, rolul profesorului este tocmai de a-i reorienta spre sursele autentice. Trebuie accentuat faptul ca elevul este factorul activ al acestei metode si principalul benefiar al ei.  In primul rand, manualele alternative sunt atractive atat datorita coloraturii bogate a imaginilor, cat si a diverselor texte.

      Punerea in evidenta a diverselor informatii cat si diferentierea lor se face prin variatia culorilor,  incadrarii, sublinierii, ingrosarii caracterelor scrisului, ceea ce usureaza munca elevului cu manualul. In al doilea rand, structurarea materiei pe unitati de continut si lectii este mult mai clara, mai bine realizata decat in manualele traditionale,  evita aglomerarea de materie, de informatii si texte aditionale. Astfel se poate vorbi de o accesibilitate sporita.

EXEMPLU: 1. Identificati regionalismele din textul de mai jos:

            „Dunare, Dunare, drum fara glod,

              Du-ne vapoarele grele de rod,

              Inima neamului nostru e-n grane:

              Daruie-o lumii flamande de pane.”    (Nichifor Crainic-„Cantecul Dunarii”)[21]

    STRATEGIA DE UTILIZARE A DICTIONARULUI

     Nu este usoara pentru ca intrerupe citirea textului, fragmenteaza continuitatea operatiilor implicate. Exista insa cateva tehnici pe care elevii trebuie sa le cunoasca atunci cand consulta un dictionar, cum ar fi:

– tehnici de localizare (se invata citirea din dictionar dupa ordinea alfabetica, dupa cuvantul cheie, dupa abreviere);

– tehnici de pronuntare (relatia grafem-fonem);

– tehnici de cuprindere (desprinderea sensului utilizand definitii simple, tipice).

     Odata obisnuit sa lucreze cu dictionarul, elevul va sti si, mai ales va fi preocupat permanent sa-si imbogateasca vocabularul, sa caute sensurile cuvintelor pe care nu le cunoaste, sa se exprime corect si ingrijit.

EXEMPLU: Cautati in Dictionarul de regionalisme forma literara a cuvintelor:gios, frace, radasina, papusoi, glod, plod, ai, perje, barabula, lubenita.

     METODA   INVATARII   PRIN   DESCOPERIRE

       Este o metoda a carei fundamentare psiho-pedagogica si didactica a fost elaborata temeinic in ultimele decenii ale secolului XX, din necesitatea revitalizarii invatamantului. Este considerata o metoda didactica moderna. Cu alte cuvinte, aceasta metoda este o cale de a intra in posesia adevarurilor pin demersuri proprii. Elevul, in procesul didactic, obseva, actioneaza si mediteaza asupra existentei, dobandeste noi informatii si desprinde noi semnificatii. Se bazeaza pe forta personala de cunoastere. O astfel de descoperire e insotita de o dirijare exterioara.

     Acest tip de invatare se deruleaza intr-un cadru problematizant, metoda fiind o continuare a problematizarii si a dezbaterii, o finalitate a lor. Elevii se confrunta cu o situatie-problema, iar pentru solutionarea ei nu se cunoaste nicio metoda. Rezolvarea se poate gasi doar prin descoperire si presupune: organizarea si corelarea de date, structurarea si interpretarea lor, exersarea operatiilor gandirii si folosirea unor principii care necesita intuitie, imaginatie si creativitate.

EXEMPLU: In predarea regionalismelor, lectia „Amintiri din copilarie”, de Ion Creanga, la clasa a V-a, manualul de limba romana, Ed. Teora, aceasta metoda este binevenita, deoarece: 

                  creeaza premisele necesare unei activitati intelectuale intense;

                  rezultatele descoperirilor se constituie in achizitii trainice, contribuind in acelasi timp la asigurarea motivatiei intrinseci;

                  contribuie la insusirea unor metode euristice, de descoperire;

                  permite mentinerea sub control a progresiei invatarii, asigurand transmiterea unor fluxuri informationale bogate de la elev la profesor.

    MODELAREA FIGURATIVA

       Metoda modelarii consta in folosirea modelelor didactice pentru ca elevii, sub conducerea cadrului didactic, sa sesizeze, sa descopere anumite proprietati, informatii si relatii despre obiectele, fenomenele, procesele din natura, societate, pe care aceste modele le reproduc. Modelul este un sistem material care reproduce mai mult sau mai putin fidel originalul cu scopul de a usura descoperirea unor noi proprietati.

       Nota definitorie a modelului este aceea ca ofera posibilitatea stabilirii de relatii analogice cu obiectul pe care-l modeleaza. De multe ori se foloseste ca orice material demonstrativ, pentru a ilustra modelul original, prezentandu-l simplificat, in elementele lui esentiale. Modelul reflectand notele caracteristice ale obiectelor si fenomenelor face posibila o cunoastere mai adanca a realitatii decat prin observarea aspectelor ei exterioare.

       Astfel modelul didactic, spre deosebire de modelul stiintific, indeplineste o functie demonstrativa, include informatii pe care elevii urmeaza sa le redescopere, deci este izvor de cunostinte si in acelasi timp modelul confirma sau concretizeaza cunostintele transmise pe alte cai. Avantajele metodei:

–         inlatura dificultatea pe care o opun sensurile lexicale descifrarii sensurilor gramaticale;

–         mareste operativitatea gandirii prin plasticizarea demersurilor ei.

EXEMPLU: La  lectia „ Florin scrie un roman”, de M.Cartarescu, clasa aVII-a, elevii vor identifica din manual termenii arhaici, regionali, pe de o parte, si cei neologici si argotici, pe de alta. Se vor prezenta cele doua postere pentru intelegerea mai usoara a limbajului folosit de  autor si de personaj.

    EXERCITIILE DE INCALZIRE (8 – 10 minute)

        Se folosesc secvente didactice, directionand elevii catre “atmosfera” textului si urmarind motivarea lor pentru a citi : exercitii imaginative de conturare a unei epoci, a unui personaj / de situatie, anticipari legate de coperta cartii din care este studiat un fragment; evocarea unor experiente / reactii/ atitudini personale, prezentarea “vie” a autorului (imagini de “completare” a biografiei, de “detectare de minciuni” intr-o biografie partial trucata).

EXEMPLE: 1. Profesorul si elevii se prezinta spunandu-si prenumele si caracterizandu-se cu un adjectiv care incepe cu aceeasi litera cu care incepe prenumele (Buna, eu sunt ana si sunt atenta, Carmen si sunt calma, etc.). Se poate utiliza un ghem de ata care este dat din mana in mana si care semnifica legatura dintre membrii colectivitatii.

      2. Creionul vorbitor care se foloseste mici de gimnaziu: profesorul da elevilor un creion si le cere sa enumere arhaismele si regionalismele intalnite in textul dat spre studiere si observare.

     3. Profesorul cere elevilor sa relateze o intamplare hazlie din ziua precedenta. Explica elevilor exercitiul de imaginatie. „Inchideti ochii si va lasati furati de imaginatie”. Cu pauze, dupa fiecare enunt, se relateaza cerintele exercitiului, folosind un fond muzical adecvat(din „Anotimpurile” lui Vivaldi):” Este vara. Va aflati in vacanta o zi torida catre orele amiezii. Ati intrat in casa in cautare de racoare. Bunica intra usor si-ti spune: „-Ati uitat ca pe raul Repedea cu malurile lui umbrite de salcii plangatoare?” Apoi, se va cere, , catorva elevi sa vizualizeze ceea ce si-au imaginat. Se va conduce discutia catre subiectul lectiei care are ca tema universul fascinant al copilariei nevinovate si fericite. Comunica elevilor ca vor studia lectura „Amintiri din copilarie” de Ion Creanga, care, cu siguranta, le va crea o buna dispozitie sufleteasca.

    4. Care-i parerea ta?  Doi elevi trec in fata clasei si discuta pe o tema data. Isi pun intrebari unul altuia, pot da raspunsuri trasnite si pot pregati astfel deschiderea unei lectii: Ce parere ai despre folosirea arhaismelor si regionalismelor in literatura? Care sunt scriitorii care au utilizat  cu maiestrie in opera arhaismele si regionalismele? De ce  substantivul plaies este iesit din uz? Poti sa dai si alte exemple? Care e forma literara a cuvintelor: chiatra, chiele, chicior? Cum crezi ca ar comunica un plaies cu un extraterestru? Daca ai fi teleportat inapoi in timpul lui Sobieski, ce argumente ai avea pentr a-l face sa renunte ? – clasa a VI-a, lectia Sobieski si romanii, de C.Negruzzi.

    TERMENII CHEIE INITIALI

      Tehnica menita sa stimuleze elevii sa-si reactualizeze unele dintre cunostintele anterioare care au o anumita legatura cu tema, subiectul / lectiei. Se vor nota pe tabla 4-5 concepte din textul ce urmeaza a fi studiat. Elevii trebuie sa stabileasca, in perechi, legatura dintre termeni. Dupa lectura textului elevii vor compara raspunsurile anterioare cu realitatea textului.  Aceasta tehnica activa de invatare are rolul de:

– a focaliza atentia si interesul elevilor asupra unor termeni, cu rol esential in intelegerea textului;

– a-i determina pe elevi sa anticipeze legatura posibila dintre termenii dati, solicitandu-le gandirea si imaginatia;

Exemplu: masa vocabularului, cuvinte disparute, Sadoveanu, Creanga

    PREDAREA RECIPROCA

       Daca elevii sunt pusi sa joace rolul de profesori, ei au posibilitatea de a (re)invata ceea ce credeau ca stiu. Cand elevii predau colegilor, ei isi exerseaza si isi dezvolta modul propriu de aranjare a strategiilor de predare. Predarea reciproca se poate realiza in grupuri de patru pana si consta in urmatoarele:

– toti participantii au cate un exemplar cu acelasi text (fragment din „Chirita in provincie”. Ei isi distribuie sarcinile si textul;

–   toti citesc texul iar unul dintre ei il rezuma oral;

– adreseaza celorlalti o intrebare pe baza textului care vor incerca sa raspunda(Ce l-a intrebat Chirita pe Gulita?)

–  elevul care”preda” clarifica unele lucruri neclare colegilor, sau din proprie initiativa;

– elevii vor prezice impreuna care este continutul fragmentului urmator, iar rolul profesorului va fi luat de alt elev din grup;

       Punerea elevilor in postura de profesor diminueaza distanta profesor – elev,  creand un climat educational mult

    SCRIEREA LIBERA

Tehnica ce presupune activitatea de a scrie cu scopul de a gandi. Cand este vorba despre redactarea unui eseu pe o tema anume, utilizand argumente pro sau contra se poate apela scriere tip ”cascada” al structurarii argumentelor. Aceasta presupune parcurgerea pana finale a eseului:

 EXEMPLU: Ce parere aveti despre folosirea regionalismelor in limbajul cotidian? – clasa aVII-a, lectia ”Florin scrie un roman” de Mircea Cartarescu, manualul de limba romana, Humanitas:

    DIAGRAMA VENN

Se cere elevilor sa faca o reprezentare grafica a doua obiecte in ceea ce au asemanator si diferit. Ei vor vizualiza partea comuna si vor evidentia in spatii diferite elementele diferite.

De EXEMPLU: Prin ce se aseamana si se deosebesc regionalismele, arhaismele si termenii tehnici?

Arhaismele                                                                            Apar doar in

                                                                                 anumite zone

ale tarii                   Regionalismele

Folositi doar                          

de catre   specialisti                             Termenii tehnici

    DEZBATEREA

      Discutie pe larg a unei probleme, uneori controversate si deschise (tipuri: discutia in grup, discutia seminar, masa rotunda, brainstormingul, discutia libera).

    TEORIA   INTELIGENTELOR   MULTIPLE

Howard Gardner[22]este cel mai bine cunoscut in cercurile educationale pentru Teoria Inteligentelor Multiple care se constituie ca o critica adusa teoriilor traditionale asupra inteligentei. In 1993, autorul Teoriei Inteligentelor Multiple, scria: „Este de cea mai mare importanta sa recunoastem si sa dezvoltam toata diversitatea de inteligente umane si toate combinatiile de inteligente. Daca recunoastem acest lucru, cred ca vom avea cel putin o mai buna sansa de a ne ocupa in mod adecvat de problemele pe care le intampinam in viata.“.

Teoria Inteligentelor Multiple ofera un numar impresionant de instrumente didactice care pot fi utilizate in cadrul lectiilor asigurand centrarea instruirii pe elevi.

Fiecare persoana are o compozitie intelectuala diferita:

                     Inteligenta Verbal-Lingvistica

                     Inteligenta Matematico-Logica

                     Inteligenta Muzicala

                     Inteligenta Naturalista

                     Inteligenta Vizual-Spatiala

                     Inteligenta Corporal-Kinestezica

                     Inteligenta Interpersonala

                     Inteligenta Intrapersonala

Un exemplu de curriculum diferentiat, bazat pe inteligentele multiple:

Limba romana, Clasa : a VII-a, Tema: Regionalismele și arhaismele

Obiective: Dezvoltarea capacitatilor si deprinderilor intelectuale de utilizare corecta a    limbii romane

Utilizarea corecta a limbii romane in diferite situatii de comunicare:orala sau scrisa

1.Activitati pentru elevii cu inteligenta predominant verbal-lingvistica:

– Documentati-va din manual si din bibliografia recomandata despre regionalisme și arhaisme

– Intocmiti un scurt referat pe aceasta tema.

– Cititi celorlalti colegi bucati literare in care apar regionalisme și arhaisme.

2. Inteligenta logico- matematica:

– Reprezentati printr-un grafic utilizarea arhaismelor și regionalismelor întâlnite în textele literare aparținând lui Ion Creangă din manual

– Construiti un rebus in care sa utilizati 10 arhaisme și regionalisme

3. Inteligenta vizual-spatiala:

– Folosind desenul, pe un poster, realizati ”portretele” arhaismelor și regionalismelor, in imaginatia voastra

– Realizeaza o harta a regionalismelor

4. Inteligenta muzicala

– Exemplificati printr-un ritm, o melodie, trairile interioare ale personajelor lui Ion Creangă, precum si continutul unor secvente narative

5.Inteligenta corporal-kinestezica:

– Imaginati-va dialogul dintre două personaje din opera lui Ion Creangă

– Folosind coduri nonverbale, mimati sub forma unui joc de rol trairile interioare ale personajelor

6. Inteligenta naturalista

– Scrieti un eseu poetic sau descriptiv bazat pe experientele traite in momentul lecturii.

– Dezbateti influentele mediului inconjurator asupra starii emotionale ale copiilor aflati acolo si, implicit, asupra comportamentului si limbajului acestora

7. Inteligenta interpersonala

– Extrageti cel putin doua argumente pro si doua argumente contra folosirii excesive a elementelor de argou si de jargon in limbajul cotidian.

8. Inteligenta intrapersonala

– Reflectati, exprimand printr-o schita sau desen, viitorul limbaj al elevilor peste 20 de ani

       Este prin excelenta o metoda de invatare prin cooperare ce promoveaza spiritul critic si invatarea eficienta. Numele provine din specificul metodei in care solutiile/produsele mintilor elevilor reuniti in grupuri sunt expuse ca intr-o galerie de arta, urmand ca ele sa fie evaluate de toti elevii clasei. Este o metoda interactiva de evaluare, dar poate fi folosita si pentru predare de noi cunostinte;

Demers: Dupa ce au fost organizati in grupuri de 4-5, elevii primesc spre rezolvare o sarcina/problema, care se preteaza la mai multe cai de abordare/rezolvare. Produsul muncii fiecarui grup se concretizeaza intr-o imagine, schema, diagrama, inventar de idei, exprimate grafic pe o coala de hartie sau un carton, realizandu-se ceea ce se numeste un poster care se expun pe peretii salii de clasa, ca intr-o expozitie. Sub indrumarea profesorului, grupurile trec pe la fiecare poster isi noteaza observatiile pe care le au de facut pentru fiecare lucrare, pentru a examina solutiile propuse, pentru a face comentarii, observatii, propuneri. La sfarsit, fiecare grup revine la propriul poster, analizeaza comentariile.

    CVINTETUL

       Capacitatea  de a rezuma si sintetiza informatiile, de a surprinde  complexitatea unor idei, sentimente si convingeri in cateva cuvinte este o deprindere importanta  pentru orice elev. Metoda cvintetului  este o metoda noua care pune accentul pe forta creativa a elevului. Cvintetul este o poezie care impune sintetizarea unor informatii, continuturi in  exprimari clare care descriu sau prezinta reflectii asupra temei date sau subiectului dat. E o metoda eficienta care combina utilul cu placutul.

        Regulile de intocmire a unui cvintet:

♦ primul vers este format din cuvantul tematic ( un substantiv);

♦ al doilea vers este format din 2 cuvinte (adjective care sa arate insusirile cuvantului tematic) ;

♦ al treilea vers este format din trei cuvinte (verbe la gerunziu care sa exprime actiuni ale cuvantului tematic);

♦ al patrulea vers este format din patru cuvinte ce alcatuiesc o propozitie prin care se afirma ceva esential despre cuvantul tematic;

♦ al cincilea vers este format dintr-un singur cuvant (de obicei, verb), care sintetizeaza tema/ ideea.   Se poate folosi metoda fie in ultimele 10 minute ale orei (ca o evaluare), fie la orele de recapitulare, pentru a testa atentia elevului si gradul de receptivitate a informatiilor primite.

EXEMPLU:   ”Arhaismul,

                vechi, uitat,

              “multamind, incongiurand, imbland”,

                            evoca trecutul epocii,

                            a disparut.”

    CADRANELE

     Ca metoda presupune extragerea esentialului dintr-un text analizat si aranjarea ideilor sub forma unui tabel cu patru cadrane, care se completeaza de catre elevi dupa citirea textului si primirea indicatiilor.

EXEMPLU: La finalul lectiei Vocabularul limbii romane- recapitulare, clasa aVII-a, manualul de limba romana, Ed.Corint, aceasta metoda poate fi data elevilor pentru a se stabili feed-backul:

    METODA CUBULUI

         Metoda care presupune exploatarea unui subiect, a unei situatii din mai multe perspective, permitand abordarea complexa si integratoare a unei teme (descrie, compara, asociaza, analizeaza, aplica, argumenteaza). Este o strategie care faciliteaza analiza unui subiect din diferite puncte de vedere. Ofera elevilor posibilitatea de a-si dezvolta competentele necesare unor abordari complexe. Poate fi folosita cu orice tip de subiect sau orice grupa de varsta.

Modalitatea de realizare: Se realizeaza un cub ale carui fete pot fi acoperite cu hartie de culori diferite; Pe fiecare fata a cubului se scrie cate una dintre urmatoarele instructiuni: DESCRIE,  COMPARA, ANALIZEAZA, ASOCIAZA, APLICA, ARGUMENTEAZA. Este recomandabil ca fetele cubului sa fie parcurse in ordinea prezentata, urmand pasii de la simplu la complex. Se cere elevilor sa scrie timp de 2- 4 minute pe subiectul lecției descriindu-l din toate punctele de vedere (forma, culoare, marime) intr-un timp limitat.

EXEMPLU: Pentru lectia „Sobieski si romanii”, de C.Negruzzi, la clasa a VI-a, manualul de limba romana, Ed.All,

Indicatiile extinse pentru cele sase fete/ Sarcinile de lucru cerute:

o                   Descrieți → Cititi cu atenție cuvintele: hatman, se videa, piste(codri), saneata, multamesc, incongiurara, flinte, obora, a tabari, a se inclina, a ingiosit, ispravnic, spariet, lanceri, gres, pre și spuneti-va parerea.Cum arata?

o                   Comparati→Cu ce cuvinte sunt sinonime? De ce difera?

o                   Asociati → La ce va face sa va ganditi? Ce va inspira? Eliberați-va mintea și cautați asociații pentru aceste cuvinte.

o                   Analizati →Spuneți cum sunt scrise azi unele dintre acestea?

o                   Aplicati→ Dati exemple de enunturi cu aceste arhaisme?Ce poti face cu el?

               Analizati →Spuneți cum sunt scrise azi unele dintre acestea?

o                   Aplicati→ Dati exemple de enunturi cu aceste arhaisme?Ce poti face cu el?

o                   Argumentati. Pro sau contra. → Luati o poziție si  folosiți orice fel de argumente logice pentru a pleda in favoarea sau impotriva subiectului. Este bine sau rau, folositor sau nefolositor sa utilizam si noi cuvinte arhaice? De ce?

       Elevii vor fi grupati in sase echipe (cate una pentru fiecare fata a cubului) la mesele de lucru. Participarea la completarea fisei comune va fi dirijata de profesor, care trebuie sa incurajeze implicarea tuturor elevilor din grupurile constituite. La finalul exercitiului se va comenta si se va completa intreaga structura cu explicatiile de rigoare.

      Forma finala a continuturilor realizate de fiecare grupa este impartasita intregii clase (6 minute – cate un minut pentru fiecare fata a cubului). Lucrarea in forma finala poate fi desfasurata pe tabla.

    METODA “ASALTULUI DE IDEI” – BRAINSTORMINGUL

      Mai mult o metoda de stimulare a creativitatii si de descoperire a unor solutii inovatoare, decat o metoda didactica, brainstorming-ul a fost initiat de catre Al. F. Osborn. Mai poarta numele si de Metoda evaluarii amanate, initial nicio idee emisa nefiind respinsa. Metoda ce consta in formularea mai multor intrebari succesive menite sa faciliteze gandirea elevilor si emiterea spontana a raspunsurilor, este considerata de unii o varianta a problemetizarii. Sesiunea de brainstorming trebuie sa respecte cateva reguli:

o                   toate ideile au caracter de „cunostinte“, se accepta, in afara de glume;

o                   nicio  sugestie nu se critica;

o                   membrii grupului vor fi incurajati sa construiasca pe caile altora  si isi noteaza observatiile pe care le au de facut pentru fiecare lucrare;

o                   se pune accent mai mult pe cantitate decat pe calitate;

o                   evaluarea solutiilor preconizate se realizeaza dupa un anumit timp prin compararea si selectarea ideilor valoroase;

o                   ideea-finala e „produsul“ intregului grup;

o                   se accepta apartenenta colectiva a ideilor evitandu-se minimalizarea;

EXEMPLU: La clasa a V-a, lectia ”D-L GOE”, de I.L.Caragiale, manualul Corint, tema: VOCABULARUL – Limbajul personajelor nuvelei, pe tabla va fi scris cuvantul LIMBAJ. Elevii vor scrie tot ceea ce considera are legatura cu acest cuvant. Acest exercitiu poate fi rampa de lansare a lectiei.

    CIORCHINELE

     Varianta mai simpla a brainstormingu-ului, care presupune identificarea unor legaturi logice intre idei, ciorchinele, cunoscuta si sub numele de „Arbore”, este o metoda neliniara care stimuleaza gasirea conexiunilor dintre idei, incurajeaza elevii sa gandeasca liber si deschis. Presupune urmatoarele etape:

1. Se scrie un cuvant / tema (care urmeaza a fi cercetat) in mijlocul tablei sau a foii de hartie;

2. Se noteaza toate ideile, sintagmele sau cunostintele care va vin in minte in legatura cu tema respectiva in jurul acestuia, tragandu-se linii intre acestea si cuvantul initial;

3. Pe masura ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii intre toate ideile care par a fi conectate;

4. Activitatea se opreste cand se epuizeaza toate ideile sau cand s-a atins limita de timp acordata.

        Etapele pot fi precedate de brainstorming in grupuri mici sau in perechi. In acest fel se imbogatesc si se sintetizeaza cunostintele. Rezultatele grupurilor se comunica profesorului care le noteaza la tabla intr-un ciorchine fara a le comenta sau judeca.

         In etapa finala a lectiei, ciorchinele poate fi reorganizat utilizandu-se anumite concepte supraordonate gasite de elevi sau de profesor. Metoda poate fi utilizata in lectiile de reactualizare (la inceputul unei lectii), sintetizare si sistematizare.

EXEMPLU: Astfel, la o ora de recapitulare si sistematizare romana, clasa a VI-a, avand ca subiect „VOCABULARUL”, in finalul lectiei, acest titlu-nucleu poate fi scris pe mijlocul ciorchinelui, desenat in prealabil pe un filp-chart, iar din cele doua ramuri principale, ce constituie categoriile principale de Vocabularul fundamental si Masa vocabularului, se pot desprinde altele: cuvant, familie lexicala, arhaisme, regionalisme, neologisme, termeni tehnici, derivare, compunere, conversiune, sinonime, antonime, omonime, pleonasm, paronime. Fiecare dintre acestea vor genera altele, in conexiune cu cele precedente, elevii putand  trece cat mai multe variante. Feed-backul se va atinge, elevii plecand cu informatiile foarte bine structurate, retinandu-le si intelegandu-le foarte usor, nu fara a-si dezvolta totodata spiritul critic.

Reguli:

                 Scrieti tot ce va trece prin minte referitor la elementul central dat;

                 Nu judecati ideile produse, ci numai notatiile;

                 Epuizati toate ideile:

                 Nu limitati nici numarul ideilor, nici fluxul legaturilor dintre acestea  

Iata mai jos o varianta a ciorchinelui asa cum am conceput-o pentru o astfel de tema:

    STIU/VREAU SA STIU/AM INVATAT

Tehnica „Stiu / Vreau sa stiu / Am invatat  e o modalitate de constientizare, de catre elevi, a ceea ce stiu sau cred ca stiu referitor la un subiect, o problema si, totodata, a ceea ce nu stiu (sau nu sunt siguri ca stiu) si ar dori sa stie, sa invete.

      Cu grupuri mici sau cu intreaga clasa, se trece in revista ceea ce elevii stiu deja despre o anumita tema si apoi se formuleaza intrebari la care se asteapta gasirea raspunsului in lectie.

EXEMPLU: La clasa a VI-a, lectia Vocabularul, manualul ALL

    JURNALUL   CU   DUBLA   INTRARE

Este o metoda prin care cititorii stabilesc o legatura stransa intre text si propria lor curiozitate si experienta. Acest jurnal este deosebit de util in situatii in care elevii au de citit texte mai lungi, in afara clasei. EXEMPLU: Argoul si jargonul, clasa a VIII-a, manualul de limba romana, Ed. Corint.

      Pentru a face un asemenea jurnal, elevii trebuie sa imparta o pagina in doua, tragand pe mijloc o linie verticala. In partea stanga li se va cere sa noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat in mod deosebit pentru ca le-a amintit de o experienta personala, pentru ca i-a surprins, pentru ca nu sunt de acord cu autorul, sau pentru ca o considera relevanta pentru stilul sau tehnica autorului. In partea dreapta, li se va cere sa comenteze acel pasaj: De ce l-au notat? La ce i-a facut sa se gandeasca? Ce intrebare au in legatura cu acel fragment? Ce i-a facut sa-l noteze?  De ce i-a intrigat?

      Pe masura ce citesc, elevii se opresc din lectura si noteaza in jurnal. Dupa ce elevii au realizat lectura textului, jurnalul poate fi util in faza de reflectie, daca profesorul revine la text, cerandu-le elevilor sa spuna ce comentarii au facut in legatura cu pasaje diverse. Si profesorul ar trebui sa fi facut comentarii, pentru a atrage atentia asupra unor parti din text pe care tine neaparat sa le discute cu elevii. pl

       Se da spre citire un fragment din „Chirita in provincie”, de V. Alecsandri. Elevii isi vor nota in jurnal in stanga un fragment in care au identificat elemente de jargon, iar in dreapta tot ceea ce observa in legatura cu acestea (ortografia acestora, stilul folosit de autor, preluarea din alte limbi, folosirea lor in descrierea unor personaje sau medii sociale):

    SINELG

„Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii si gandirii“ (SINELG) este o modalitate de codificare a textului care permite celui care invata sa citeasca si sa inteleaga in mod activ si pragmatic un anumit continut. Ca metoda, este tipica pentru etapa de realizare a sensului (invatare, comprehensiune). Cunostintele anterioare ale elevilor evidentiate prin activitati specifice de evocare se folosesc ca baza de plecare pentru lecturarea / ascultarea textului. SINELG presupune urmatoarele etape:

■ In timpul lecturii, elevii marcheaza in text (sau noteaza pe hartie in timpul prelegerii):

  ❍ cunostintele confirmate de text               v

  ❍ cunostintele infirmate / contrazise de text      –

  ❍ cunostintele noi, neintalnite pana acum        +

  ❍ cunostintele incerte, confuze, care merita sa fie cercetate    ?

■ Dupa lectura, informatiile se trec intr-un tabel:

■ Informatiile obtinute individual se discuta in perechi / grupuri etc., apoi se comunica de catre perechi /grupuri profesorului care le centralizeaza intr-un tabel similar la tabla;

■ Cunostintele incerte pot ramane ca tema de cercetare pentru lectiile urmatoare.

EXEMPLU:Arhaismele, clasa a VI-a

    GANDITI/  LUCRATI IN ECHIPA/ COMUNICATI

Metoda presupune colaborarea intre doi elevi care analizeaza impreuna un text, extrag o serie de idei pe care le prezinta colegilor. Etape:

                    Elevii formeaza perechi; intr-un timp dat(3-4 min.); fiecare elev din fiecare pereche scrie despre un anumit subiect, de fapt elevi raspund individual la anumite intrebari pregatite dinainte de profesor(care permit mai multe raspunsuri posibile);

                    Dupa ce au terminat de scris, cei doi parteneri citesc unul altuia raspunsurile si convin asupra unui raspuns comun care sa incorporeze ideile amandorura;

                    Profesorul pune doua-trei perechi (in functie de timpul disponibil) sa rezume – in cca. 30 sec. fiecare – continutul discutiilor purtate si concluziile la care au ajuns partenerii de comun acord.

Metoda se poate folosi la orele de fixare de cunostinte.

      JOCURILE  DIDACTICE

         Senzoriale, de orientare, de creatie, de indemnare, de simulare, de decizie, de previziune, etc. (Jocul  cuvintelor, Labirintul ortografic al regionalismelor,“Formeaza argouri”,“Raspunde la intrebare”, „Ghiceste jargonul”, „Formeaza un enunt cu un regionalism stiut de tine” ) jocurile reprezinta metode specifice de predare a limbii romane..

       Jocul de rol este metoda care are la baza ideea ca se poate invata nu numai din experienta directa, ci si din cea simulata, in utilizarea ei putandu-se  folosi si alte metode, cum ar fi studiul de caz, dezbaterea. Metoda prezinta multiple valente formative, deoarece participantii indeplinesc de fapt anumite funtii si atributii; iau atitudine, isi asuma raspunderi, propun alternative, iau decizii pe baza unei strategii proprii; intra intro retea de relatii interpersonale, isi adapteaza reciproc comportamentele. Jocul se poate desfasura in conditii de cooperare sau de conflict, decisive in acest sens fiind obiectivele urmarite in procesul de instruire. Sunt cunoscute si utilizate mai multe variante de asemenea jocuri, avand grade diferite de complexitate, cum ar fi: jocuri structurale, jocuri de decizie, jocuri de previziune, jocuri de competitie, jocuri strategice, de arbitraj,  de negociere.

        Jocul de competitie. Se recomanda utilizarea acestei variante atunci cand se doreste obtinerea unor performante, de invingere a unui adversar real sau imaginar. Clasa se imparte in mai multe grupe, fiecare asumandu- si un anumit rol. De fiecare data, elevii sunt pusi in situatia sa aleaga intre mai multe maniere posibile de joc, sa apeleze la strategii diferite, sa gaseasca solutii optimale, s.a.m.d.

EXEMPLU: Limbajul argotic al elevilor – procesul unui elev care vorbeste in limbaj argotic, la clasa a VIII-a. Se va imparti clasa in doua: acuzarea si apararea. Se vor alege trei jurati. Fiecare grupa isi va intocmi un plan argumentativ pentru a-si sustine cauza. Procesul va avea loc dupa un timp dat.Va castiga echipa care a sustinut cel mai bine argumentele astfel incat a convins juratii. Se pot invita si alti elevi de la alta clasa pentru a face parte din public. Astfel, elevii isi vor lua foarte bine in serios rolurile.( vezi anexa)

    LINIA  VALORII

        Metoda lasa elevilor libertatea de a avea o opinie in legatura cu o problema, de preferat morala. Se poate utiliza la finalul unei lectii. EXEMPLU: clasa a V-a, „D-l Goe” , de I.L.Caragiale.

        Profesorul aduce in discutie o problema morala, de obicei sub forma unei intrebari;

Ce atitudine credeti ca are autorul fata de personaje?Argumentati!

        Elevii isi contureaza raspunsul personal care poate fi notat  pe o coala de hartie;

        In jurul unei linii imaginare, elevii se grupeaza in functie de raspunsul dat la intrebare (pro si contra la capetele liniei, la mijloc cei cu pozitii neclare);

        In functie de situatie se vor organiza dezbateri;

        Daca nu exista elevi cu pozitii neclare, cele doua grupuri (pro si contra) vor incerca sa se convinga reciproc cum ca au ales solutia corecta;

        Daca exista elevi cu pozitii neclare acestia trebuie convinsi de unul din grupurile care au pozitie radicala, sa accepte acea pozitie;

        Dezbaterea va fi castigata de grupul cu raspuns radical care atrage cei mai multi indecisi

    MAI   MULTE   CAPETE   LA   UN   LOC

Exemplu: Argoul si jargonul, clasa a VIII-a, manualul de limba romana, Ed.Humanitas: Cu ajutorul acestei metode se poate porni discutia pe marginea limbajului folosit de Caragiale in opera sa, „O scrisoare pierduta”. Etapele sunt:

                    Constituirea grupurilor de 3-4 elevi;

                    Atribuirea unui numar fiecarui membru al grupului;

                    Enuntarea unor intrebari: Care credeti ca a fost intentia scriitorului cand a realizat aceasta opera literara? Imaginati-va ca sunteti autorul operei si explicati colegilor intr-un scurt monolog, de ce ati realizat acest text, Ce titlu ati pune piesei?Ce cuvinte sunt sinonime cu: misie, ostenit, uluci, leafa? Care este forma literara a cuvintelor: catindat, andrisant, famelie, bampir, apropitar, renumeratie, dipotat?In ce categorie plasati limbajul personajelor?

                    Formularea in mod individual a unui raspuns sau identificarea unei solutii;

                    Se discuta in grup raspunsul fiecaruia si se formuleaza un raspuns al grupului, profesorul spune un numar, iar elevul care poseda acel numar va prezenta clasei solutia/discutiile din grupul sau. Sugestii metodice:a) Se scriu pe tabla sau pe hartie toate opiniile grupurilor si apoi se dezbat cu toata clasa;  b)Se evidentiaza cu elevii asemanarile si deosebirile dintre opinii si elevii vor fi lasati sa opteze pentru opinia care este sustinuta de cele mai solide argumente.

    EXPLOZIA  STELARA( STARBURSTING)

Asemanatoare brainstorming-ului consta in generarea intrebarilor care conduc la formularea de alte intrebari (pe grupe).Starbursting (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda), este o metoda noua de dezvoltare a creativitatii, similara brainstormingului. Incepe din centrul conceptului si se imprastie in afara, cu intrebari, asemeni exploxiei stelare.

Cum se procedeaza: Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hartie si se insira cat mai multe intrebari care au legatura cu ea. Un bun punct de plecare il constituie cele de tipul: Ce?,Cine?, Unde?, De ce?, Cand?. Lista de intrebari initiale poate genera altele, neasteptate, care cer si o mai mare concentrare. EXEMPLU: Regionalismele si arhaismele, Clasa a VI-a, manualul E.D.P.

Cine le foloseste?

     Ce sunt?                                                                     Unde se folosesc?

De ce nu se utilizeaza

 in vorbirea literara?

                                                    Cand erau utilizate?                                                                                                      

Scopul metodei este de a obtine cat mai multe intrebari si astfel cat mai multe conexiuni intre concepte. Este o modalitate de stimulare a creativitatii individuale si de grup. Organizata in grup, starbursting faciliteaza participarea intregului colectiv, stimuleaza crearea de intrebari la intrebari, asa cum brainstormingul dezvolta constructia de idei pe idei.

Etape:

1. Propunerea unei probleme;

2. Colectivul se poate organiza in grupuri preferentiale;

3. Grupurile lucreaza pentru a elabora o lista cu cat mai multe intrebari si cat mai diverse.

4. Comunicarea rezultatelor muncii de grup.

5. Evidentierea celor mai interesante intrebari si aprecierea muncii in echipa.

Facultativ, se poate proceda si la elaborarea de raspunsuri la unele dintre intrebari. Metoda starbursting este usor de aplicat oricarei varste si unei palete largi de domenii. Nu este costisitoare si nici nu necesita explicatii amanuntite. Participantii se prind repede in joc, aceasta fiind pe de o parte o modalitate de relaxare si, pe de alta parte, o sursa de noi descoperiri.

     METODA   FRISCO

Metoda Frisco are la baza interpretarea din partea participantilor a unui rol specific, care sa acopere o amunita dimensiune a personalitatii, abordand o problema din mai multe perspective. Astfel, membrii grupului vor trebui sa joace, fiecare, pe rand, rolul consevatoristului, rolul exuberantului, rolul pesimistului si rolul optimistului. Metoda a fost propusa de echipa de cercetare Four boys of Frisco (cei patru baieti din San Francisco), iar scopul ei este de a identifica problemele complexe si dificile si de a le rezolva pe cai simple si eficiente. Ea are la baza brainstorming-ul regizat si solicita din partea elevilor/ studentilor capacitati empatice, spirit critic, punand accentul pe stimularea gandirii, a imaginatiei si a creativitatii. Etapele metodei Frisco:

      1. Etapa punerii problemei: profesorul sau elevii/studentii sesizeaza o situatie problema si o propun spre analiza;

       2. Etapa organizarii colectivului: se stabilesc rolurile: conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul si cine le joaca. Rolurile pot fi abordate individual sau, in cazul colectivelor numeroase, acelasi rol poate fi jucat de mai multi participanti concomitent, acestia formand o echipa.

       3. Etapa dezbaterii colective: fiecare interpreteaza rolul ales si-si sustine punctul de vedere in acord cu acesta. Cel care este conservator are rolul de a aprecia meritele solutiilor vechi, pronuntandu-se pentru mentinerea lor, fara a exclude insa posibilitatea unor eventuale imbunatatiri. Exuberantul priveste catre viitor si emite idei aparent imposibil de aplicat in practica, asigurand astfel un cadru imaginativ-creativ, inovator si stimulandu-i si pe ceilalti participanti sa priveasca astfel lucrurile. Se bazeaza pe un fenomen de contagiune. Pesimistul este cel care nu are o parere buna despre ce se discuta, cenzurand ideile si solutiile initiale propuse. El releva aspectele nefaste ale oricaror imbunatatiri. Optimistul lumineaza umbra lasata de pesimist, imbarbatand participantii sa priveasca lucrurile dintr-o perspectiva reala, concreta si realizabila. El gaseste fundamentari realiste si posibilitatile de realizare a solutiilor propuse de catre exuberant, stimuland participantii sa gandeasca pozitiv.

       4. Etapa sistematizarii ideilor emise si a concluzionarii asupra solutiilor gasite.

       Metoda Frisco este asemanatoare cu tehnica „Palariilor ganditoare” atat din punct de vedere al desfasurarii, cat si in ceea ce priveste avantajele si limitele.

EXEMPLU: La lectia”Arhaisme si regionalisme”, clasa aV-a, la ora de fixare de cunostinte, se poate folosi aceasta metoda. Elevii vor avea posibilitatea de a-si spune parerea proprie despre folosirea arhaismelor si regionalismelor in limbajul cotidian, daca utilizarea excesiva dauneaza sau nu.

Conservatorul va avea rolul de a convinge auditoriul ca trebuie sa vorbim doar in limbajul vechi si regional pentru a nu face ca limba stramoseasca sa dispara.

Exuberantul  invita pe cei care il asculta la inovatie: sa utilizeze arhaismele si regionalismele intr-o compunere despre oameni si timpuri din viitor.

Pesimistul ii intrerupe tot timpul, nefiind de acord cu cei care discuta, fiindca are parere buna doar despre el. Crede ca ideile celorlalti nu sunt grozave imbunatatirea limbii afectand, in final, in mod tragic viata limbii romane, romanii ajungand sa vorbeasca intr-un limbaj imprumutat din alte limbi(englezisme).

Optimistul ridica umbra de pesimism aruncata de cel dinaintea sa, vine cu argumente si sustine pe exuberant, stimuleaza auditoriul sa creeze, sa gandeasca pozitiv.

    TEHNICA   MOZAICULUI  (JIGSAW   PUZZLE)

Tehnica Mozaicului este o metoda prin care se promoveaza invatarea prin colaborare si cooperare intre elevi. In cadrul procesului de invatare se poate aplica aceasta metoda de foarte multe ori. Se bazeaza pe impartirea sarcinilor de invatare elevilor, pentru ca in final, prin reunirea sarcinilor de grup sa rezulte continutul final al invatarii. Rolul profesorului este mult diminuat, el intervine la inceputul activitatii cand imparte sarcinile si la finalul activitatii cand prezinta concluziile varianta standard care se realizeaza in patru pasi:

PASUL 1- constituirea grupurilor de lucru, din care fac parte 4 elevi, care fiecare au o alta sarcina de lucru, pe o alta parte a materialului;

PASUL 2 – impartirea materialului si a sarcinilor (de preferat ca sarcinile de lucru sa fie echilibrate);

PASUL 3 – constituirea grupurilor de experti alcatuite din membrii ai grupurilor initiale care au aceeasi sarcina de lucru. Expertii studiaza materialul si pregatesc o solutie comuna;

PASUL 4 – revenirea elevilor in grupurile initiale astfel incat fiecare expert intr-o sarcina de lucru sa le prezinte colegilor sai din grupul initial solutia gasita. Prezentarea solutiilor se va face de fiecare expert in parte.

EXEMPLU: Textul suport ,,Amintiri din copilarie’’de Ion Creanga, clasa aVII-a, manualul Ed. Humanitas, tema: Regionalisme si arhaisme( vezi anexa).

Metoda poate fi urmata de o evaluare in cadrul careia elevii sa demonstreze insusirea intregului material. Utilizand aceasta metoda se pot observa multiple avantaje. Strategia mozaicului este focalizata pe dezvoltarea capacitatilor de ascultare, vorbire, cooperare, reflectare, gandire creativa si rezolvare de probleme. Astfel, elevii trebuie sa asculte activ comunicarile colegilor, sa fie capabili sa expuna ceea ce au invatat, sa coopereze in realizarea sarcinilor, sa gaseasca cea mai potrivita cale pentru a-i invata si pe colegii lor ceea ce au studiat. Aceasta tehnica ii va favoriza si pe cei mai timizi care-si vor exprima propriile idei, nefiind acum obligati sa raspunda in mod direct la sarcinile pe care le voi propune. Acestia vor dobandi incredere si curaj, iar ,,expertii’’ vor intelege, intr-o oarecare masura, ce inseamna sa fii profesor.

    METODA “SCHIMBA PERECHEA,,

     Este o metoda interactiva de grup; stimuleaza cooperarea in echipa, ajutorul reciproc, intelegerea si toleranta fata de opinia celuilalt; dezvolta inteligenta logica-matematica, inteligenta interpersonala. Presupune urmatoarele etape de lucru:

                    Etapa organizarii colectivului in doua grupe egale (doua randuri de scaune);

                    Etapa prezentarii si explicarii problemei;

                    Etapa de lucru in perechi;

                    Etapa analizei ideilor si a elaborarii concluziilor

TEME DE STUDIU: rezolvari de probleme de pe o fisa, exercitii, fise cu diverse sarcini de lucru(vezi anexa). Cercul din exterior se roteste in sensul acelor de ceasornic, realizandu-se schimbarea partenerilor in pereche. Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al clasei.

    METODA   R. A. I.

        Metoda  R.A.I.  are  la  baza  stimularea  si  dezvoltarea  capacitatilor  de  a  comunica  ceea  ce  au  invatat  prin  intrebari  si  raspunsuri.  Denumirea  metodei  provine  de  la  initialele  cuvintelor  RASPUNDE- ARUNCA- INTEROGHEAZA. Este  o  metoda  de  a  realiza  un  feed-back  rapid,  intr-un  mod  placut, energizant  si  mai  putin  stresant  decat  metodele  clasice  de  evaluare. Antrenati  in  acest  joc  cu  mingea,  chiar  si  cei  mai  timizi  elevi  se  simt  incurajati,  participa    cu  usurinta  la  o  activitate  care  are  in  vedere  atat  invatarea  cat  si  evaluarea.  Interesul  pentru  aceasta  metoda  este  dat  si  de  faptul  ca  nu  stiu  la  ce  intrebari  sa  se  astepte din  partea  colegilor  si  nu  stiu   daca  mingea  le  va  fi  adresata  sau  nu; este  si  un  exercitiu de  promptitudine,  atentia  participantilor  trebuind  sa  ramana  permanent   treaza  si  distributiva.

      Elevul care arunca mingea trebuie sa formuleze o intrebare din lectia predata, elevului care o prinde. Cel care prinde mingea raspunde la intrebare, apoi o arunca mai departe altui coleg, punand o noua intrebare. Elevul care nu stie raspunsul iese din joc, la fel ca si cel care este descoperit ca nu cunoaste raspunsul la propria intrebare.  Copii  sunt  incantati  de  aceasta  metoda-joc,  de  constatare  reciproca  a   rezultatelor  obtinute,  modalitate  care  se  constituie  in  acelasi  timp  si  ca  o  strategie  de  invatare  ce  imbina  cooperarea  cu  competitia. 

EXEMPLU: La clasa aV-a, la  sfarsitul  lectiei ”Arhaisme si regionalisme”, profesorul impreuna  cu  elevii  investigheaza  rezultatele  obtinute  in  urma  predarii – invatarii prin intrbari ca cele de mai jos: Ce sunt arhaismele? Unde se gasesc arhaismele? La ce folosesc ele azi? Ce scriitori romani care au folosit arhaismele cunoasteti? Ce sunt regionalismele? In ce zone se vorbeste folosind regionalisme?Ce scriitor cunoscut are presarata intreaga sa opera cu regionalisme si expresii populare? etc.

    PROIECTUL

     Metoda interactiva care consta intr-o activitate mai ampla decat investigatia. Poate fi individual sau de grup. Incepe in clasa, se desfasoara acasa si se incheie in clasa (tema proiectului, planificarea activitatii, surse bibliografice, metodele de lucru, corectitudinea, acuratetea stiintifica, generalizarea problemei, precautarea, cautarea, interpretarea, comunicarea, evaluarea);

      Este o metoda prin care elevii sunt antrenati intr-o actiune de cercetare si actiune practica pentru elaborarea unui proiect/tema de cercetare, subordonata indeplinirii unor sarcini concrete de instructie si educatie. Proiectul poate imbraca forme variate in functie de varsta elevilor, natura activitatii, gradul de complexitate al temei : investigatii in mediul inconjurator pe diferite probleme, elaborarea unei monografii, realizarea unei colectii tematice, confectionarea de materiale didactice, construirea unor aparate, machete, dispozitive tehnice. Se finalizeaza printr-un referat sau lucrare stiintifica, sau prin realizarea efectiva a unui produs, participarea la expozitii, concursuri, dependent de natura activitatii pe care a implicat-o realizarea sa.

      Metoda are puternice valente formative si educative : cultiva capacitatea de investigare, gandirea predictiva, familiarizeaza pe elevi cu strategia cercetarii, ii deprinde sa-si planifice si sa-si organizeze activitatea, sa persevereze in indeplinirea unei sarcini, sa manifeste incredere in fortele proprii. Pentru reusita metodei, temele trebuie alese cu multa grija, iar pe parcursul realizarii lor, profesorul trebuie sa orienteze si sa indrume discret activitatea elevilor, sa incurajeze si sa stimuleze initiativa, originalitatea acestora.

EXEMPLU: Clasa se va imparti pe grupe de patru. Elevii vor avea de realizat un proiect pe perioada a patru saptamani.Temele sunt:

GRUPA I: Arhaismele in opera lui Ion Creangă

GRUPA II: Regionalismele in opera lui I.Creangă

GRUPA III: Regionalisme-minidictionar- din zona comunei Humulești

GRUPA IV: Folclorul si graiul zonei comunei Humulești

    PORTOFOLIUL

Portofoliul reprezinta “cartea de vizita” a elevului, a studentului sau a grupului de indivizi care lucreaza la alcatuirea lui, prin care profesorul poate sa-i urmareasca progresul – in plan cognitiv, atitudinal si comportamental – la o anumita disciplina, de-a lungul unui interval mai mare de timp (un semestru sau un an scolar).  Reprezinta un pact intre educat si profesorul care trebuie sa-l ajute pe acesta sa se autoevalueze. Profesorul discuta cu elevul/studentul despre ce trebuie sa stie si ce trebuie sa faca acesta de-a lungul procesului de invatare.  La inceputul demersului educativ, se realizeaza un diagnostic asupra necesitatilor de invatare pentru a stabili obiectivele si criteriile de evaluare. Diagnosticul este facut de profesor si este discutat cu subiectul implicat in evaluare.

Este o metoda flexibila care stimuleaza creativitatea, ingeniozitatea, perseverenta si originaliatea elevului/studentului si ofera oportunitati excelente pentru combinarea reusita a activitatii individuale cu cea colectiva (poate fi realizat de catre fiecare elev/student in mod individual, apoi periodic sa se faca discutii colective pe baza portofoliilor elaborate. De asemenea, se pot elabora portofolii pe grupe de elevi. Din cand in cand se pot organiza microsedinte de discutie a portofoliilor tuturor microgrupelor de creatie din clasa). La clasele de gimnaziu, portofoliile se realizeaza pe microgrupe atunci cand este vorba de o tema ce trebuie dezbatuta de intreaga clasa.

 Portofoliul cuprinde:

        lista continutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecarei lucrari/fise,etc. si numarul paginii la care se gaseste);

        argumentatia care explica ce lucrari sunt incluse in portofoliu, de ce este importanta fiecare si cum se articuleaza intre ele intr-o viziune de ansamblu a elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv;

        obiective de autoperfectionare;

        lucrarile pe care le face elevul individual sau in grup: rezumate, eseuri, articole, referate, comunicari, fise individuale de studiu, teme, probleme rezolvate;

        schite, proiecte si experimente;

        rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;

        intrebari, probleme posibile, date statistice, curiozitati, elemente umoristice referitoare la tematica abordata;

        teste si lucrari semestriale;

        chestionare de atitudini;

        inregistrari, fotografii care reflecta activitatea desfasurata de elev individual sau impreuna cu colegii sai;

        observatii pe baza unor ghiduri de observatii;

        reflectiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucreaza;

        autoevaluari scrise de elev sau de membrii grupului;

        interviuri de evaluare;

        fotografii ale elevilor in momentul cand incep lucrul asupra portofoliului, fotografii ale elevilor in momentul finalizarii portofoliului;

        fotografii realizate de elevi, decupaje din reviste, reproduceri de pe internet;

        liste bibliografice si comenentarii cu privire la anumite carti (carti deja citite si carti care urmeaza a fi citite);

        alte materiale, harti cognitive, contributii la activitate care reflecta participarea elevului/grupului la derularea si solutionarea temei date;

        viitoare obiective pornind de la realizarile curente ale elevului/grupului, pe baza intereselor si a progreselor inregistrate;

        comentarii suplimentare si evaluari ale profesorului, ale altor grupuri de invatare si/sau ale altor parti interesate, de exemplu parintii.

Portofoliul se compune in mod normal din materiale obligatorii si optionale, selectate de elev/student si/sau de profesor si care fac referire la diverse obiective si strategii cognitive.

        portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selectie a celor mai importante lucrari);

        portofoliu de progres sau de lucru (contine toate elementele desfasurate pe parcursul activitatii);

        portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.).

EXEMPLE DE TEME: Arhaismele, Regionalismele, Graiul din zona Humuleștiului, Arhaismele- o necunoscuta pentru elevii sec.XX, Regionalismele – pro sau contra, etc.

    METODA ” PALARIILOR   COLORATE   DE   BONO   SAU

“METODA PALARIILOR  GANDITOARE”

       Metoda este o tehnica interactiva de stimulare a creativitatii elevilor care se bazeaza pe interpretarea de roluri in functie de palaria aleasa. Membrii grupului isi aleg palariile si vor interpreta astfel rolul celor sase palarii. Scopul este sa ofere o cale de organizare a modelelor de gandire in asa fel incat persoana care interpreteaza sa poata adopta un anumit stil specific de gandire in orice moment, in loc sa incerce sa combine toate stilurile de gandire in acelasi timp. Rolurile se pot inversa, elevii sunt liberi sa spuna ce gandesc, dar sa fie in acord cu rolul pe care il joaca. Culoarea palariei este cea care defineste rolul.

1. Alb: Alb pur, faptele, cifrele si informatiile ca atare

Imaginati-va un computer care furnizeaza faptele si cifrele pe care este solicitat sa le produca. Computerul este impartial si obiectiv. El nu ofera nici interpretari, nici opinii. Atunci cand poarta palaria alba, cel care gandeste trebuie sa imite computerul. Persoana care cere date trebuie sa formuleze intrebari precise pentru a obtine informatii noi sau sa suplimenteze informatiile incomplete.

2. Rosu: Sentimente si emotii, precum si premonitii si intuitie.

Atunci cand poarta palaria rosie, cel care gandeste are voie sa spuna „Asa simt eu”. Palaria rosie legitimeaza sentimentele si emotiile in calitate de componente esentiale ale gandirii. Palaria rosie face sentimentele vizibile, in asa fel incat sa poata fi integrate in harta gandirii si incluse in sistemul de evaluare care selecteaza o anumita cale pe harta.

3. Negru: Avocatul diavolului, o judecata negativa, vede intotdeauna ceea ce nu merge.

Cel care poarta palaria neagra este preocupat in special de evaluarile negative. El subliniaza ceea ce este gresit, incorect sau defect. Ganditorul cu palaria neagra evidentiaza modalitatile in care ceva este contrar experientei sau cunostintelor stabilite. Cel care poarta palaria neagra va arata intotdeauna catre ceva care nu merge. El va indica riscurile si pericolele. Tot el va scoate in evidenta erorile dintr-un proiect.

4. Galben: stralucirea soarelui, optimism radiant, oportunitati pozitive, constructive, favorabile

 Palaria galbena este pozitiva si constructiva. Culoarea galbena simbolizeaza stralucirea soarelui, inteligenta si optimismul. Cel care poarta palaria galbena este preocupat de evaluarile pozitive, cum cel cu palaria neagra este preocupat de evaluarile negative. Cel care poarta palaria galbena acopera un spectru pozitiv, pornind de este logic si practic , pana , viziuni si sperante,

5. Verde: Creator si fertil, cel care cultiva o planta, miscare si provocare

 Palaria verde este pentru gandirea creatoare. Persoana care poarta palaria verde va folosi limbajul gandirii creatoare. Ceilalti sunt rugati sa trateze afirmatiile lui/ei ca pe niste afirmatii creatoare. , atat cel care gandeste, cat si cei care asculta ar trebui sa poarte palarii verzi. Verdele simbolizeaza fertilitatea, cresterea si valoarea semintei aruncate. Cautarea unor alternative este aspectul fundamental al „ganditorului” cu palarie verde. Trebuie sa vedem dincolo de ceea ce este familiar, evident si „destul de bun”.

6. Albastru: Control asupra gandirii, rece si stapanit, sef de orchestra, reflectie

 Palaria albastra este palaria „moderatorului”. Cel care poarta palaria albastra organizeaza gandirea ca atare. Omul cu palaria albastra este cel care „se gandeste pentru procesarea obiectului”. Cel cu palaria albastra este ca un dirijor de orchestra si controleaza modul in care sunt folosite celelalte palarii. Defineste obiectele aplicata gandirea. Defineste punctul central. Defineste problemele si formuleaza intrebarile. Gandirea cu palarie albastra  stabileste sarcinile de gandire care trebuie executate. Cu cat intr-o organizatie sunt care invata limbajul celor sase  palarii, cu atat fi acest limbaj.

EXEMPLU: , ”Pupaza din tei”, de I.Creanga, manualul editurii All, recapitularea cunostintelor se poate realiza prin aceasta metoda atractiva.

POVESTITORUL

       1.   Prezentati  date despre viata si opera lui Ion  Creanga.

       2.  Realizati, in cel mult zece randuri, o prezentare limbajului folosit de

           Ion Creanga.

             Ganditi !                 

                            Lucrati in perechi !

                                   Comunicati!

MODERATORUL

1. Prezentati, in ansamblu, opera ,,Amintiri din copilarie”, de Ion Creanga.

2. Utilizati cuvinte si expresii regionale.

         Ganditi !

                                Lucrati in perechi !

                                                      Comunicati!

CREATORUL

1.  Imaginati-va ca autorul”Amintirilor” foloseste limbajul de jargon actual. Alegeti un fragment si transformati-l.

2.  Creati o poezie, inspirandu-va din textul ,,Pupaza din tei”, folosind expresii populare si regionalisme.

              Ganditi !

                                 Lucrati in perechi !

                                                        Comunicati !

GANDITORUL

1.         Argumentati de ce este numit Creanga „un poznas rasucitor al cuvintelor”?

2.         De ce ura Nica „cucul arminesc”?Care este reteta de alivenci?

                 Ganditi !

                                       Lucrati in perechi !

                                                                Comunicati!

CRITICUL

1.       Ce nu ti-a placut in limbajul folosit de Creanga ?

2.      Scoate in relief  greutatea lecturarii operei lui Creanga datorita regionalismelor si arhaismelor.

                    Ganditi !

                                Lucrati in perechi !

                                                      Comunicati!

PSIHOLOGUL

1.      Imaginati-vǎ cǎ sunteti personajul principal. Alcǎtuiti un monolog  in  care sǎ prezentati faptele din punctul vostru de vedere, folosind expresii si cuvinte din text.

2.      De ce va place stilul umoristic al  autorului?

                    Ganditi !

                                    Lucrati in perechi !

                                                              Comunicati!

 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Bocos, M., Instruire interactiva. Repere pentru reflectie si actiune, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj – Napoca, 2002;

Bontas, I., Pedagogie, Editura All, Bucuresti, 1994;

Cerghit, Ioan, Metode de invatamant, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997;

Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative si complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura Aramis, Bucuresti, 2003, p.109

Cerghit Ioan, Perfectionarea lectiei in scoala moderna, E.D.P, Bucuresti, 1983; Editura Aramis, Bucuresti, 2003;

Craciun, Corneliu, Metodica predarii limbii si literaturii romane in gimnaziu si liceu, Ed. Emia, Deva, 2004;

Cozma,  Teodor,  Educatia  formala,  nonformala  si  informala,  in  Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iasi; 1997;

Cristea C. Gabriela Pedagogie generala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2002;

Cristea, Sorin, Dictionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera Educational, Chisinau, 2002;

Cucos, C., Psihopedagogie pentru examenele de definitivat si grade didactice, Editura Polirom, 1998;

Danciu, Elena, Metodologia si tehnologia instruirii, in  Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie si psihologia educatiei, Cartea Universitara, Bucuresti, 2005;

Ionescu, M., Radu, I., Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995;

Miron,  Ionescu – Instructie si educatie, Arad, 2007;

Pamfil,  Alina, Limba si literatura romana. Structuri didactice deschise. Ed. Paralela 45, Pitesti, 2004;  Pacurari, Otilia. (coord.) – Strategii didactice inovative, Ed. Sigma, Bucuresti, 2003;

Pacurari, Otilia (coord). – Module pentru dezvoltarea profesionala a personalului didactic, Editura Educatia 2000+, Bucuresti, 2005;

Stanciu,  Mihai, Didactica Moderna, Ed. Universitatii, Suceava, 2003;

Tomsa, Gh. (coordonator) – Psihopedagogie prescolara si scolara, Bucuresti, 2005

CONCLUZII SI PROPUNERI

4.1.        AVANTAJELE   SI   DEZAVANTAJELE   METODELOR   PARTICIPATIVE   SI    ALE  LUCRULUI    IN   ECHIPA

Din numarul metodelor prezentate din descrierile lor reiese faptul ca exista multe modalitati de a dinamiza procesul de invatamant si de a inlatura conotatia de dificultate pe care il comporta termenul de educatie scolara. Ca si celelalte cunostinte umane si metodele de predare – invatare au evoluat, astazi fiind preferate cele preponderent interactive, participative si colaborative, si deci, centrate pe elev, in defavoarea celor centrate pe profesor. Centrarea pe elev inseamna utilizarea cunoasterii experientiale a elevului ca individ si crearea conditiilor de impartasire a acestei cunoasteri cu ceilalti indivizi care sunt formati sau educati si ei potrivit unei experiente mixte, individuale si colective, marindu-se in acest fel gradul de experienta colectiva grupului.

In faza predarii – invatarii, continuturile stiintifice riguroase, dirijate, reclama centrarea pe profesor si numai in situatii potrivite centrarea pe elev. Aceasta este o abordare in logica educationala, deoarece furnizarea de informatii stiintifice apartine de responsabilitatile si activitatea profesorului, iar fixarea, care inseamna repetarea acelorasi cunostinte, poate fi interactiva, participativ – colaborativa. Se evita astfel experienta veche, fragmentara, furnizandu-se o experienta noua si comuna intregului colectiv de elevi.

Din observatiile facute si din experienta preoprie, am constatat cae foarte bine sa cunoastem si sa aplicam un numar cat metode didactice pentru a evita devalorizarea metodei prin repetitie. Elemente de creativitate trebuie sa fie mereu prezente. Dezavantajul acesta se pare ca nu a atins metodele clasice, expozitive, explicative si interogative, utilizate pe scara larga. Cea de evocare o au insa metodele explicative prin artificii de cunoastere care produc o emotie intelectuala deosebit de benefica pentru elevi.

Unii considera ca metodele participative sunt mult actorii actului didactic, spre deosebire de cele clasice care sunt , care au un numar destul de mare de ore pe zi si pe saptamana, au ca reactie de raspuns lipsa participarii. Chiar si in activitatile participative, in situatia lucrului in echipe, acestia se relaxeaza imediat dupa raportarea sarcinilor, ca reactie de raspuns   si nu celorlalte echipe. Din experienta proprie, am constatat ca metodele participative reclama un numar mare de ore de pregatire a lectiilor din partea profesorului, eforturi de proiectare, eforturi de timp, materiale mari si masuri speciale de diminuare a riscului de a aparea situatii neprevazute, care ar distruge intreaga activitate. De aceea profesorul trebuie sa aiba de abordare a lectiei. Lectia insasi ar putea sa fie simtita ca prea scurta pentru desfasurarea corecta a scenariului didactic. Caracterul discontinuu al tipului de invatare apare din cauza ca tipul de invatare participativ diferit de cel de acasa, care este individual si reflexiv.

      Spre deosebire de predarea participativa, evaluarea, de cele ,  este clasica, pentru ca se ierarhizeaza si se sanctioneaza in continuare, are valoare sociala si solicita vehiculare de continuturi si nu aptitudini de joc si / sau de integrare participativa, insa nu are succes in randul elevilor, ca metodele de evaluare complementare. Reactiile sunt contradictorii cand vine vorba de timp. Transpunerea continuturilor in jocuri si abordari interactive poate accentua uneori informatii care nu sunt foarte importante, in schimb se pot pierde informatii din cauza imposibilitatii de a le integra in lectie. Timpul de gandire impus de profesori in cazul lucrului in echipe este redus la 3 – 4 minute pentru fiecare sarcina, timp ce nu va fi niciodata respectat de elevi si va duce intotdeauna a unor rezultate incomplete sau a unor evaluari superficiale.

        In cadrul orelor de limba si  literatura, am observat ca folosirea permanenta a metodelor traditionale a condus scazut pentru lectura operelor studiate, lenta a textelor si conceptelor noi, la  incapacitate de comunicare, la  exprimare greoaie si incoerenta, deficiente care conduc final de ciclu.

     Acolo unde am utilizat cu precadere metode activ-participative in cadrul lectiilor curente de limba si literatura, am constatat ca invatarea eficienta necesita preluarea de catre elevi a controlului asupra propriei invatari. Din experienta , am ajuns  gruparea si sarcinile in care membrii grupului depind unul de celalalt pentru realizarea rezultatului urmarit arata ca:

– elevii se implica invatare decat in abordarile frontale sau individuale;

– elevii odata implicati isi manifesta dorinta de a impartasi celorlalti ceea ce experimenteaza, iar aceasta conduce in sprijinul intelegerii;

– elevii acced   atunci cand au oportunitati de a explica si chiar preda celorlalti colegi ceea ce au invatat.

Interpretarea studiilor de condus ipoteze: utilizarea metodelor activ-participative, a tehnicilor de lectura si a experimentului lecturii intensive conduce instructiv-educativ prin contributia sa elevilor din de vedere(cognitiv, educativ, formativ).

Asadar, predarea interactiva le-a imbogatit orizontul de cultura, prezentandu-le evenimente din existenta universului, a comunitatilor umane si a indivizilor, le-a oferit exemple de conduita morala superioara, le-a prezentat cazuri de comportamente care-i indeamna , pentru a distinge binele de rau si a urma binele,  le-a dezvoltat gandirea, imaginatia, capacitatea de comunicare si de munca in echipa.

In anexele atasate am exemplificat cu modele ce pot ajuta / sistematizarea notiunilor noi, in cadrul lectiilor de recapitulare, de predare propriu-zisa, sau in cadrul cercului comisiei metodice, printr-o activitate-concurs. Concursul literar este o varianta antrenanta si interesanta de verificare a cunostintelor elevilor, care ofera posibilitatea evadarii din sabloanele rigide si obositoare, ale activitatii didactice de zi cu zi. El poate angaja fie reprezentanti ai unor clase paralele, fie elevi ai aceleiasi clase, in acest ultim caz, cadrul cel desfasurarea lui fiind chiar sala de clasa. Concurentii pot fi selectati de catre profesor, de catre colegii lor sau se pot oferi ei insisi, din proprie initiativa. In cazul in care nu se gasesc elevi destul de curajosi, pentru a infrunta, cu forte proprii, rigorile unui concurs, pot fi alcatuite mici echipaje, care se pot consulta intre ei si vor putea raspunde prin rotatie echipajului lor.

      Scopul principal al activitatilor a fost dezvoltarea gustului pentru citit, caruia i s-au adaugat si stimularea interesului pentru cunoasterea realitatii, sporirea volumului informativ, imbogatirea vietii sufletesti, cultivarea trasaturilor morale pozitive.

      Pin urmare, metodele activ – participative, cat si cele clasice, trebuie utilizate cu prudenta. Primele nu trebuie ignorate pentru ca dinamizeaza procesul instructiv-educativ si, implicit, in pregatirea sistematica a elevilor care vor avea posibilitatea sa interactioneze activ in viata de zi cu zi, jucand diferite roluri, pastrandu-si, in acelasi timp, Eu-l propriu, iar celelalte tempereaza ritmul de lucru atunci cand e necesar.

      Atat activitatea individuala, cat si cea de grup subliniaza faptul ca elevii sunt, in cele din urma, responsabili de opiniile si convingerile proprii pe care trebuie sa le sustina. Bineinteles ca parerile lor pot sa se intemeieze pe gandurile si intelepciunea altora, dar, in final ei trebuie sa le exprime in propriile cuvinte. Invatamantul  pregateste  tineri  pentru  viata, dar asta nu inseamna a pregati pentru acum, ci si pentru ce  va veni. A  lucra  in  echipa  nu este o cerinta a viitorului, ci si a prezentului. Activitatea in echipa in invatamant, presupune rezolvarea sarcinii didactice de catre toti membrii echipei, impreuna contribuind dupa puterile fiecaruia.  Instruirea interactiva presupune atat cooperare cat si competitie, ambele implicand un anumit grad de interactiune.

        Rolul profesorului in procesul de modelare a omului este poate cel elevii in situatii variate de instruire el transforma scoala „intr-un  templu si un laborator”.  Fara a ajuta elevii sa obtina succese, fara a li le provoca, fara a le crea situatii care sa-i ajute sa-si aprecieze si guste realizarile, sa le inteleaga valoarea, e greu de presupus ca vom putea mobiliza toate fortele lor si-i vom determina sa ofere tot ceea ce  pot.

BIBLIOGRAFIE

I.                   MANUALE SI PROGRAME SCOLARE

Crisan, Alexandru,  Dobra, Sofia, Samihaian, Florentina,- Limba romana, manual pentru clasa

 a V-a, a VII-a, a VIII-a, Ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2007;

Limba romana-Caietul elevului, clasa a V-a si clasa a VIII-a, Ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2006;

Goian, Maria Emilia, Got, Miorita, Manolache, Doina, Limba romana. Manual pentru clasa a V-a, Ed. Teora, Bucuresti,  2008;

*** Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba si literatura romana in invatamantul primar si gimnazial, Ed. Aramis, Bucuresti, 2001;

Iancu, Marin, Limba si literatura romana. Manual pentru clasa a VIII-a, Ed. Corint, Bucuresti, 2008;

Iancu, Marin, Olteanu, A.Gh., Tulba, Ana, Limba si literatura romana. Manual pentru clasa a VII-a, Ed. Corint, Bucuresti, 2008;

Mazilu-Ionescu, Elena, Jercea, Valentina, Limba romana, manual pentru clasa a VI-a, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 2008 

***, Programa scolara de Limba si literatura romana, Bucuresti, 1999;

Serban, Anca, Serban, Sergiu,  Limba romana, manual pentru clasa  a VI-a, Ed. All Educational, Bucuresti;

II.                SURSE (texte literare)

Blandiana, Ana, Intamplari din gradina mea,1980, Intamplari de pe strada mea, 1998;

Caragiale, I.,L., Teatru, Editura Eminescu, Bucuresti, 1971;

Creanga, Ion, Amintiri din copilarie,Editura Corint, 2002

Delavrancea-Stefanescu, Barbu, Nuvele, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1986;

Eminescu, Mihai, Poezii, Proza literara, vol.I, II, Ed. Cartea romaneasca Bucuresti, 1978

Negruzzi, Costache, Pagini alese, Editura Albatros, Bucuresti, 1963;

Odobescu Alexandru, Scene istorice, Editura Minerva, Bucuresti, 1984

Sadoveanu, Mihail, Baltagul, in Opere, Ed. Minerva, Bucuresti, 1977;

Sadoveanu, Mihail, Nuvele.Povestiri, Editura Lucman, Bucuresti, 2003

        III.       LUCRARI  DE SPECIALITATE

Albert Dauzat, Les argots de metiers franco- provençaux, Paris, 1917;

Andrei, Mihail, Ghita, Iulian, Limba romana – fonetica, lexicografie, gramatica, stil si compozitie, exercitii, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983;

Barboi, Constanta, Limba si cultura romana in scoala, Ed. Niculescu, Bucuresti, 1998;

Bidu-Vranceanu, Angela, Forascu, Narcisa,  Limba  romana contemporana. Lexicul, Ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2005;

Costache, Adrian, Costache, Georgeta, Gramatica pentru admitere in liceu, Ed. Teora, Bucuresti, 1997;

Dubois, M.,  Argoul folosit in inchisoarea din Brest in 1821, Francais  Moderne, XI, 1943;

Dumistracel, Stelian, Lexic romanesc- cuvinte, metafore, expresii, Ed. Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti, 1980;

Frunza, Virgil, Factorii favorizanti si  perturbator ai activitatii didactice, Ed. Ovidius University Press, Constanta, 2003

Graur, Alexandru, Putina gramatica, vol.I,II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1987;

Guirraud, Pierre, L’Argot, Paris, 1966;

Gutu-Romalo, Valeria, Corectitudine si greseala, Limba romana, Versiune noua, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2004;

 Hristea, Theodor (coord.), Sinteze de limba romana, Ed. Albatros, Bucuresti, 1984;

Iordan, Iorgu, Introducere in studiul limbilor romanice: evolutia si starea actuala a lingvisticii romanice, Iasi, Ed. „Institutul de Filologie Romana”, 1932;

Iordan, Iorgu, Lingvistica romanica, Editura Academiei, Bucuresti, 1962;

Iordan, Iorgu, Stilistica limbii romane, Bucuresti,  Ed. Stiintifica, 1975;

Mihaiescu, N., Limba noastra – probleme de lexic si constructii gramaticale, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1963, pag.14-18;

Mihaiescu, N, Dezvoltarea limbii romane, aspecte clasice si actuale, Ed. Albatros, Bucuresti, 1986;

Popa, Ion, Popa, Marinela,  Limba romana pentru gimnaziu, liceu, bacalaureat si admitere in facultate- gramatica, fonetica, vocabular, Ed. Niculescu, Bucuresti, 2006;

Roman, Ion, Vorbiti , scrieti , Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1966;

Saineanu, Lazar, L’Argot des tranchees. D’apres les lettres des poilus et les  journaux du front, Paris, 1915;

Saineanu,   Lazar, Les Sources de l’argot ancien, Paris, 1915, reprodus in facsimil, Geneva, 1963;

Todi, Aida, Pentru o limba romana corecta, Ed. All Educational, Bucuresti, 2007;

Toma, Ion,  Limba romana contemporana- privire generala, Ed. Niculescu, Bucuresti, 2001;

IV.              METODICI  SI  LUCRARI  DE  PSIHOPEDAGOGIE

Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative si complementare – structuri, stiluri, strategii, Ed. Aramis, Bucuresti, 2002;

Craciun, Corneliu, Metodica  predarii limbii si literaturii  romane  in gimnaziu si liceu, Ed. Emia, Deva, 2004;

Cucos, Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Ed. Polirom, Iasi, 1998;

Dragu, Anca, Cristea, Sorin, Psihologie si pedagogie scolara, Ovidius University Press, Constanta, 2002;

Druta, Maria Elena, Cunoasterea elevului, Ed. Aramis, Bucuresti, 2004;

Ilie, Emanuela, Didactica literaturii romane-Fundamente teoretico-aplicative, Ed.Polirom, 2008 Jinga, Ioan, Istrate, Elena, Manual de pedagogie, Ed. All, Bucuresti, 2006;

Joita, Elena, Educatia cognitiva- fundamente, metodologie, Ed. Polirom, Bucuresti, 2002;

Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii si literaturii romane in scoala – ghid teoretico-aplicativ, Ed. Polirom, Bucuresti, 1999;

Soica, Marin, Pedagogie si psihologie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Ed. Gheorghe Alexandru, 2001;

V.                MATERIALE  AUXILIARE( culegeri de texte si exercitii)

Anghel, Maria, Limba romana pentru gimnaziu – exercitii si teste, Ed. Polirom, Iasi, 2005;

Barboi, Constanta, Lisman, Victor, Gramatica si stilistica – pentru uz scolar, Ed. Meteor Press, Bucuresti, 2005;

Barbat, Adriana, Ora de literatura. Concepte, aplicatii, exercitii pentru gimnaziu, Ed. Aula, Brasov, 2002

Boatca  M., Boatca S., Sovu, G., Limba si literatura romana. Antologie de texte comentate, Ed. Cartea scolii, Bucuresti, 1995

Dobra, Sofia,  Limba romana  in gimnaziu, Ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2006;

Cerkez, Matei (coord.), Comunicare si gramatica in exercitii, Colectia Foarte bine, clasele V-VIII, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2003;

Cerkez, Matei(coord.), Goian, Maria- Emilia(coord.), Ionescu, Cristina(coord.),  Limba romana- teorie si exercitii, Ed. Nomina, Pitesti, 2006;

Cerkez, Matei(coord.), Mitrache, Gh.(coord), Padureanu, Victoria, Literatura- exercitii practice pentru studierea textului clasele V-VIII, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2005,

Cheroiu,  Mariana,  Dimieru, Antonia,   Ilinca,   St. M.,     Limba si literatura romana-pentru clasa

a VII-a, Evaluare curenta- Preparator pentru testarea nationala, Grupul Editorial Art, Bucuresti, 2004;

Cotofan, Mona, Dobos, Mihaela, Ghid de teorie literara pentru clasele gimnaziale, Ed. Portile Orientului, Iasi, 2000

Gheorghe, Mircea, Ghid metodologic pentru predarea lecturii literare , E.D.P., Bucuresti, 1982

***,  Ghid de invatare rapida, Limba romana- exercitii,  Ed. Nomina, 2006;

*** , Ghid metodologic, Aria curriculara –Limba si comunicare- Ed. Aramis, Bucuresti

***, Ghid de evaluare – Limba si literatura romana, Ed. Aramis, Bucuresti, 2001

Gugus, Carmen, Ora de limba romana – ghid metodologic al profesorului de limba romana, Ed. Europolis, Constanta, 2006;   

Lupescu, Ecaterina, Limba romana pentru clasele V-VIII –  notiuni fundamentale si teste, Ed. Klim, Bucuresti, 2005;

Picu, Veronica, Arghirescu, Aurelia, Limba romana- elemente de vocabular, Ed. Corint, Bucuresti, 1996;

Pietreanu, Marica, Exercitii lexicale pentru limba romana, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1990;

Popescu, Stefania, Gramatica practica a limbii romane, Ed. Tedit FZH, Bucuresti, 2003;

Todi, Aida, Limba romana si norma actuala – Teste aplicative 2, Ed. All Educational, Bucuresti, 2006;

Trofin, Eliza-Maria(coord.), Gramatica- fise de lucru, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2003;

Zamsa, Eleonora, Limba romana- teste recapitulative pentru clasa a VIII-a, Ed. Recif, Bucuresti, 1999

VI.             DICTIONARE

Breban, Vasile, Dictionar al limbii romane contemporane, Ed. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti, 1980;

Bulgare, Gheorghe, Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dictionar de arhaisme si regionalisme, Ed. Saeculum Vizual, Bucuresti, 2003;

Comsulea, Elena, Serban, Valentina, Teius, Sabina, Dictionar explicativ si practic al limbii romane de azi,  Ed. Litera International, Bucuresti- Chisinau, 2004;

***, Dictionarul explicativ al limbii romane, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998;

***, Dictionar general de stiinte. Stiinte ale limbii, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1997;

***, Dictionar al limbii romane actuale, Ed. Curtea veche, 1989;

Croitoru Bobarnache, Nina, Dictionar de argou al limbii romane, Slobozia, Ed. Amina, 1996;

***, Noul dictionar al limbii romane, Ed. Litera International, 2002;

Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer, Noul Dictionar Enciclopedic al Stiintelor Limbajului, Bucuresti, Editura Babei, 1996;

Volceanov, Anca, Volceanov, George, Dictionar de argou si expresii familiare ale limbii romane, Bucuresti, Editura Livepress, 1998.

ANEXE

5.1.      ANEXA NR.1 – FISE DE LUCRU

Vocabularul–arhaismul, regionalismul

Clasa a VI-a

1.      Completeaza spatiile punctate cu definitii:

Vocabularul de baza – ……………………………………………………….…………

Masa vocabularului – ……………………………………………………….………….

Arhaismele – ……………………………………………………………………..…….

Regionalismele – ……………………………………………………………………….

2.      Mentioneaza pentru fiecare arhaism, echivalentul din limba romana: perje, bleanda, hojmalau, balcaz, lainic, plaies, ispravnic, tintirim, a slobozi, hatman.

3.      Noteaza formele literare, in locul celor regionale pentru doftorie, doftor.

4.      Subliniaza cu o linie arhaismele, cu doua linii neologismele si cu linie curba regionalismele din textele:

a.                  „Ti-e greu sa intelegi cat m-am suparat din cauza atator concesii si a atator explicatii bizare”.

b.                  „– Hauileo, mo! ogoiti-va; ce tolocaniti baiatul; cu tata-sau aveti ce aveti, iar nu cu dansul”. (Ion Creanga)

c.                  „Postalionul s-a oprit langa usa bisericii, care e in fata, chiar ”.

(Camil Petrescu)

5.      Rescrie cuvintele subliniate , mentionand si partea de vorbire careia ii apartine fiecare.

6.      Scrie cate doua exemple proprii de arhaisme, regionalisme si neologisme.

7.      Mentioneaza cate un sinonim pentru: blid, osteneala, tinda,  a pune pe fuga.

8.      Contine numai regionalisme seria:

a) iugar, birau, limba

b) a sapuni, curechi, papusoi

c) cucuruz, barabula, colb

d) sabau, perja, a alinta

VOCABULARUL-RECAPITULARE

CLASA AVII-A

1. Subliniati arhaismele cu o linie, regionalismele cu doua linii, iar neologismele cu o linie serpuita:

absurd, activ, aga, aliotoman, baril, biofizica, butca, caimacan, cascada, cioareci, ciubota, ciubucciu, clop, complex, cucuruz, curechi, darda, descriptiv, dijma, dolman, emerit, eolian, fain, foraibar, gealat, giubea, glod, goz, hatman, hibernare, ienicer, ilau, imanent, lapidar, leica, loboda, lubenita, metropola, musai, nectar, nefer, palan, pisica, postelnic, regulament, saneata, spahiu, tintirim, vizir.

3.Realizeaza corespondenta notiune-definitie:

Arhaismul                        cuvinte folosite de anumite grupari cu intentia de a impresiona           

Argoul                            totalitatea cuvintelor care exista sau au existat candva in limba;

Vocabularul                  cuvinte folosite de grupuri restranse cu scopul de a

                                      nu fi intelesi de ceilalti

Jargonul                        cuvinte iesite din uz

4. Identificati termenii stiintifici:

Pentru  efectuarea operatiilor, soft-ware-ul este prevazut cu un limbaj de programare format, in general, dintr-un set de macroinstructiuni sau macrocomenzi pentru dezvoltari de aplicatii.

                                         Arhaismele

                                               Clasa a VIII-a

1.  Folosind un dictionar al limbii romane, stabiliti sensurile cuvintelor subliniate in textele urmatoare si aratati care dintre ele sunt arhaice (invechite) si care sunt neologisme:

a) „In cellalt unghi era asezat un dulap prin ale carui sticle se vedeau o multime de ciubuce de antep si de iasomie, cu imamele de chihlimbar limoniu, iar , pe o despartire facuta intr-adins, se vedeau o multime de feligene pentru cafea, cu zarfurile lor de argint, si cateva chisele de dulceata”.                                                           (Nicolae Filimon – Ciocoii vechi si noi)

b) „Galbanul – []. Cand am ajuns sac, am gasit o poporatie foarte amestecata de galbini olandezi si nemtesti, de irmilici vechi si noi, de carboave, pana si de sfantigi, pana si firfirici, care cu totii traiau intr-o armonie ce m-au adus in mare mirare, cunoscand dihoniile care despart astazi natiile”.                                   (Vasile Alecsandri – Istoria unui galban )

c)„Toate cuvintele polisemantice – si in limba romana sunt multe – au un continut pe care-l putem compara cu o retea de sinonime, pentru ca multe sensuri pot fi echivalente in situatiile descrise la sinonimie cu un cuvant deosebit.” ( I. Coteanu si A. Bidu-Vranceanu – Limba romana contemporana, vol al II-lea)

2. Subliniati arhaismele din textele urmatoare, precizand sensul fiecaruia ( un dictionar al limbii romane):

a) „Dascalul Chiosea, batran cu antereu de calemcheriu, cauc de taclit vargat cu cearsaf alb, se plimba pe dinaintea baietilor inarmat c-o avrga lunga, arzand cand pe unul, cand pe altul, dupa cum i se parea. []. Apoi sa fi dus sfantul pe vreunul sa nu-si stie lectia, ca daca nu-l ajungea cu nuiaua, apoi scotea imineul din picior si-l azvarlea dupa dansul [].

De pe ieseau dieci de vistierie si calemgii; au invatat sa scrie romaneste logofatul Greceanu, vacarestii, Anton Pann, Nanescu, Paris Momuleanu etc.”.

(Dupa Ion Ghica – Scoala acum 50 de ani)

b) „In exercitarea puterii executive, domnul era ajutat de sase ministri []. Marele-vornic (marele-logofat in Moldova) sau ministrul de interne, marele-vistier (ministrul de finante) si secretarul de stat (ministrul de externe) formau Sfatul Administrativ []. Regulamentul organic a creat in toate orasele cate un sfat orasenesc, compus din cinci membri alesi de starostii tuturor corporatiilor”.                        (Dupa Istoria Romaniei, vol al III-lea)

5.2.            ANEXA  NR.2-  PROIECTE DIDACTICE

 Clasele : a VI-a A si B

Disciplina: Limba si literatura romanǎ

Subiectul: Arhaisme si regionalisme

Tipul lectiei: verificare si apreciere

OBIECTIVE OPERATIONALE

a) cognitive:

O1 : sǎ defineasca notiunile de: vocabular, arhaisme, regionalisme

O2:  sǎ creeze contexte in care sa aplice notiunile insusite anterior;

O3:  sǎ identifice, in texte date, arhaismele si regionalismele;

O4:  sǎ scrie forma literara a arhaismelor si regionalismelor, respectand normele de punctuatie si ortografie;

b) afective:

O1:  sǎ participe cu interes ;

O2:  sǎ manifeste spirit de competitie, colegialitate si cooperare in cadrul echipei;

O3:  sǎ interpreteze rolul ales, apeland si : gesticǎ, mimicǎ.

c) psihomotorii:

O1: sǎ utilizeze corect mijloacele auxiliare folosite – tabla, fisele de lucru, flip-chart, retroproiector, CD-uri, coli, etc.

STRATEGIA DIDACTICA

a) Metode si procedee: conversatia, jocul didactic,  exercitiul, activitate in perechi, explicatia, problematizarea, invǎtarea prin cooperare, exemplul, jocul de rol

b) Mijloace de invatamant:  ecusoane cu simbolurile echipelor, fise cu probele de   concurs, plansa de contabilizare a punctajului, fise de lucru, markere

c) Forme de organizare a activitatii: activitate in echipǎ       

 d) Resurse si managementul timpului:

– spatiu de lucru: sala de spectacole

– capacitati normale de invatare ale elevilor

 –  cunostintele lor anterioare;

 -timpul:30 minute-concursul propriu-zis, 15 minute- stabilirea punctajului obtinut, clasificarea partcipantilor, aprecieri, inmanarea diplomelor

  BIBLIOGRAFIE:

Programa scolarǎ pentru clasa a VII-a, Editor:  Consiliul National pentru Curriculum din cadrul Ministerului Educatiei Nationale, Institutul de Stiinte ale Educatiei

–  ,,Procese literare, concursuri, evocǎri’’, Eleonora Zamsa, ed Arhetip, 1992

–  „Didactica lecturii. O abordare functionalǎ” , Octavia Costea, Institutul European, 2006

–  ,,Didactica literaturii romane’’, Emilia Ilie, ed. Polirom, Iasi, 2008

–  ,,Metodica predarii limbii si literaturii romane in gimnaziu si liceu’’, Corneliu Craciun, ed. Emia, Deva, 2004;

–  ,,Ora de limba romana”,  Carmen Gugus, ed.Europolis, Constanta, 2006

 -,,Exercitii de limba romana, compuneri si tehnici de studiu’’ – Daniela   Nedelcut, ed. Cardinal, 1994

 Elevii sunt impǎrtiti in douǎ echipe  corespunzǎtoare celor douǎ  clase.

Concursul vizeazǎ :

– scrierea corectǎ a arhaismelor si regionalismelor

– scrierea creativǎ

– cunostinte despre operele literare studiate

– cunostinte despre arhaisme si regionalisme

 – expresivitate, originalitate, corectitudine.

Proba nr.  1 :  Sǎ facem cunostintǎ!                                                                     – 10 puncte                                                                     

Alcǎtuiti un enunt in care sǎ vǎ prezentati folosind un regionalism care sǎ inceapǎ cu aceeasi literǎ ca si prenumele vostru!

Ex: Eu sunt Carmen si as manca un  cucuruz fiert.

Ex: Eu sunt Petre si am un lan intreg de papusoi!

Proba nr 2 : Maestrii propozitiilor                                                                       – 10 puncte                                                                    

Alcǎtuiti enunturi cu urmǎtoarele arhaisme: oaste, iatagan, pesches, jalba, ienicer.

Proba nr 3 : Cine ghiceste primul?                                                                       – 10 puncte

Recunoaste arhaismele si regionalismele din textele de :  

1. “Peste zobonul de stofa aurita, purta un benisel de felendres albastru blanit cu samur, a caruia manice atarnau dinapoi; era incinsa cu un colan de aur, ce se inchia cu mari paftale de matostat impregiurate cu petre scumple; iar pe grumazii ei atarna o salba de multe siruri de margaritare. Slicul de samur, pus cam intr-o parte, era impodobit cu un surguci alb”(C.Negruzzi, Al. Lapusneanul)                                 

2.  „Acum bacii umbla cu oile si sutarii ii dau samade toatesi vatamaniilui de boi din aceleasi pasuni dintre garle ii aduc asisderea sami cuviincioase si-i dau socoteala pentru marfa gata sa purceada in tot anul catra targul cel mareal membrilor”.(M.Sadoveanu)                                                                                                

Proba nr  4:  Atelierul de creatie                                                                           –  10 puncte                                                          

Imaginati-vǎ un dialog, de cel mult 10 replici intre Nicǎ si Pinnochio, folosind  regionalisme cunoscute de voi. 

Proba nr. 5: Prietenul meu dictionarul                                                                   -10 puncte

Cauta in dictionar, apoi indica sensul cuvintelor urmatoare: bleanda, lainic, balcaz, hojmalau, boland, iscoada, ostrov, postelnic, aprod, saneata. 

Proba nr. 6: Cvintetul                                                                                               -20 puncte

Alcatuiti  cate un cvintet despre arhaism si regionalism, respectand regulile de intocmire:

                 primul vers este format din cuvantul tematic (  un substantiv);

                 al doilea vers este format din 2 cuvinte(adjective care sa arate insusirile cuvantului tematic);

                 al treilea vers este format din trei cuvinte ( verbe  care sa exprime actiuni ale cuvantului tematic);

                 al patrulea vers este format din patru cuvinte ce alcatuiesc o propozitie prin care se afirma ceva esential despre cuvantul tematic;

                 al cincilea vers este format dintr-un singur cuvant ( de obicei, verb), care sintetizeaza tema/ ideea.              

Proba nr.7: Cubul buclucas                                                                                    – 20 puncte

Se da textul din „amintiri din copilărie”, de ion creangă.   Cele doua echipe isi vor trimite cubul cu cate o intrebare pentru fiecare fata a acestuia. Raspunsurile corecte se vor adauga echipe in parte, iar cele gresite echipei adverse. Indicatiile extinse pentru cele sase fete/ Sarcinile de lucru cerute:

o                   Descrieți → Cititi cu atenție cuvintele: hatman, se videa, piste(codri), saneata, multamesc, incongiurara, flinte, obora, a tabari, a se inclina, a ingiosit, ispravnic, spariet, lanceri, gres, pre și spuneti-va parerea. Cum arata?

o                   Comparati→Cu ce cuvinte sunt sinonime? De ce difera?

o                   Asociati → La ce va face sa va ganditi? Ce va inspira? Eliberați-va mintea și cautați asociații pentru aceste cuvinte cu un desen potrivit.

o                   Analizati →Spuneți cum sunt scrise azi unele dintre acestea?

o                   Aplicati→ Dati exemple de enunturi cu aceste arhaisme?Ce poti face cu ele?

o                   Argumentati. Pro sau contra. → Luati o poziție si  folosiți orice fel de argumente logice pentru a pleda in favoarea sau impotriva subiectului. Este bine sau rau, folositor sau nefolositor sa utilizam si noi cuvinte arhaice? De ce?

Proba nr. 8:  Proba surprizǎ                                                                                 10 puncte

 Fiecare echipǎ a pregǎtit un scurt moment – dramatizare – pe care il vor interpreta in fata colegilor.(vezi anexa 1)

                                                                                    Punctaj maxim: 100  puncte

In final, participantii vor primi diplome, apreciindu-se cei care s-au remarcat.

 Anexa

                                „”

                                   -dramatizare-    Nica:

Rar cirese in tot satul

Ca ,

De ma prinde insa harca,

Cu bataia ma omoara.

Ah! Imi lasa gura apa..

Trebuie sa fur si pace.

Intru-ncet

Sa vedem ce treabǎ face.

–  Tusa, varu` Ion e-acasǎ?

El nu merge ?

Matusa Marioara:

 – Nu. Sumanii sa-i aduca

De-asta noapte a plecat,

Tocmai , departe,

sub cetate.

Nica:

– Rau imi pare, matusica.

S-auzim de sǎnǎtate!

Ma prefac ca plec

Dar in gand ma socotesc

Ca acuma

Nu puteam sa nimeresc.

Si, ca un bǎiat de treaba,

Eu fac stanga imprejur.

Sar un gard, m-agat de-o creanga

Si cirese-ncep sa fur.

Si pe cand caram cu frica,

Sanul sa mi-l umplu bine

Iaca, tusa Marioara

C-o jordie-n mana vine.

Vai, ce ochi holbati !

Ce blesteme-i ies din gura!

Unde esti, Sfinte Sisoe,

Sa ma scapi de-ncurcatura?

            Matusa Marioara:

-A, aici iti e scaldatul?

Da-te jos impielitate!

Sa-ti arate Marioara

Dupa fapta si rasplata.

               Nica:

Ce sa te dai jos badie,

Ca e foc si para jos!

Unde da harca de baba

Cade carnea de pe os!

Baba fierbe, clocoteste,

Bulgari mari arunca-n mine,

Dar cum da, nu nimereste.

Cand incearca sa se urce

Pe tulpina, furioasa,

Din cires, eu zup, deodata,

Sar in canepa frumoasa.

Nici n-ating sa sar parleazul

Si credeam ca-n ziua aceea

Doar atat mi-a fost necazul.

, cand aude

Tata trebusoara asta,

Mi-a tras, nene, o bataie

De-am ramas pe trup cu semne.

Si-o voi tine poate minte

Pana si-ntre patru lemne

PROIECT DE LECTIE nr.2

Clasa: a VII-a B

Aria curriculara: Limba si comunicare

Disciplina: Limba si literatura romana

Tema: Vocabularul. Arhaismele si regionalismele

Tipul lectiei:   recapitulare si sistematizare

Timp:

Profesor: Carmen Dalaban

OBIECTIVE  DE REFERINTA

1.3.sa integreze categoriile semantice in structuri lexicale proprii;

2.2.sa selecteze elementele de lexic adecvate situatiilor de comunicare

4.4.sa manifeste interes pentru redactarea unui text

OBIECTIVE OPERATIONALE

didactice, elevii vor fi capabili:

O1   sa recunoasca structura fonetica a unui cuvant;

O2  sa identifice si sa defineasca regionalismele, arhaismele si neologismele dintr-un text dat;

O3   sa rezolve corect sarcini individuale si in cadrul echipei;

O4   sa descifreze sensurile unor cuvinte in texte diferite;

O5   sa formeze texte noi pornind de de baza;

O6   sa redacteze  o povestire proprie, descriind personajele din textele date;

O7   sa utilizeze corect si nuantat categoriile lexicale insusite;

O8   sa utilizeze un limbaj adecvat situatiei de comunicare;

O9 sa formuleze argumente si contraargumente intr-o discutie cu partenerii de comunicare

RESURSE EDUCATIONALE

Continuturi vizate conform programei si manualului;

Capacitatile receptive normale ale elevilor de clasa a VII-a;

Timp : 50'

STRATEGII  DIDACTICE

METODE SI PROCEDEE: exercitiul complex (recunoastere, exemplificare, identificare, despartire in silabe, etc), conversatia, conversatia euristica, jocul didactic, ciorchinele, munca diferentiata, munca independenta, munca in echipa, gandirea critica, descoperirea, explicatia, problematizarea, elementul- surpriza, rebusul, expunerea,

         MIJLOACE DE INVATAMANT:  fise de lucru, caietul, tabla.

         FORME DE ORGANIZARE: activitate frontala,  in activitate individuala, activitate pe echipe

         FORME DE EVALUARE: orala si scrisa( intarirea raspunsurilor, observatia sistematica), initiala, formativa, finala

BIBLIOGRAFIE:

Programa scolara revizuita, Limba si literatura romana, clasele V-VIII, Bucuresti, 2008

Manual de limba romana, clasa aVI-a, ed.All, 2007

Metodica studierii limbii si literaturii romane, Ghid teoretico-aplicativ, Constantin Parfene,         Editura    Polirom, Iasi, 1999

Didactica lieraturii romane, Emanuela Ilie, Editura Polirom,2008

Comunicare si gramatica in exercitii, Matei Cerkez, Florica Lupu, Editura Paralela 45, Pitesti, 2004

FISA NR.1

-exercitii de vocabular-

1.      a)  Indicati forma si continutul fiecaruia dintre cuvintele: corn, ceapa.

b)     Introduceti cuvintele explicate in propozitii potrivite.

2. Din lista de cuvinte de , subliniaza arhaismele cu o linie, regionalismele cu doua linii si neologismele cu trei linii: buzdugan, week-end, curechi, papusoi, ienicer, pizza, spaghete, coltun, stergar, pasa.

3. Precizati cum s-au format urmatoarele cuvinte: barbatesc, luminos, nevazut, regasi, romanesc.

4. Formati familia lexicala a cuvantului “floare”.

5. Alcatuiti campul lexical care cuprinde nume de animale domestice.

6. Gasiti cate un sinonim si un antonim pentru cuvintele : a fugi, bucuros, gigantic.

   – exercitii de fonetica-

1. Identifica vocalele, consoanele si semivocalele din urmatoarele cuvinte: alfabet, aer, abia, elevi, iarba,  perdea.

2. Subliniaza diftongii si triftongii din cuvintele : acuarela, leoarca, biata, vedeai, coapta, inimioara.

3. Dati exemple de doua cuvinte care sa contina vocale in hiat.

4. Precizeaza care cuvinte sunt despartite corect. Incercuieste varianta potrivita.

a)                  stro – pi – toa – re;  co – pac;  u – ri – as; 

b)                 stro – pi – to – a – re;  cop – ac;  ur – i – as.

5. Indicati pe ce silaba cade accentul in cuvintele urmatoare: popor; soare, canta, actor, geanta.

BIBLIOGRAFIE

I.                   MANUALE SI PROGRAME SCOLARE

Crisan, Alexandru,  Dobra, Sofia, Samihaian, Florentina,- Limba romana, manual pentru clasa

 a V-a, a VII-a, a VIII-a, Ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2007;

Limba romana-Caietul elevului, clasa a V-a si clasa a VIII-a, Ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2006;

Goian, Maria Emilia, Got, Miorita, Manolache, Doina, Limba romana. Manual pentru clasa a V-a, Ed. Teora, Bucuresti,  2008;

*** Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba si literatura romana in invatamantul primar si gimnazial, Ed. Aramis, Bucuresti, 2001;

Iancu, Marin, Limba si literatura romana. Manual pentru clasa a VIII-a, Ed. Corint, Bucuresti, 2008;

Iancu, Marin, Olteanu, A.Gh., Tulba, Ana, Limba si literatura romana. Manual pentru clasa a VII-a, Ed. Corint, Bucuresti, 2008;

Mazilu-Ionescu, Elena, Jercea, Valentina, Limba romana, manual pentru clasa a VI-a, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 2008 

***, Programa scolara de Limba si literatura romana, Bucuresti, 1999;

Serban, Anca, Serban, Sergiu,  Limba romana, manual pentru clasa  a VI-a, Ed. All Educational, Bucuresti;

II.                SURSE (texte literare)

Blandiana, Ana, Intamplari din gradina mea,1980, Intamplari de pe strada mea, 1998;

Caragiale, I.,L., Teatru, Editura Eminescu, Bucuresti, 1971;

Creanga, Ion, Amintiri din copilarie,Editura Corint, 2002

Delavrancea-Stefanescu, Barbu, Nuvele, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1986;

Eminescu, Mihai, Poezii, Proza literara, vol.I, II, Ed. Cartea romaneasca Bucuresti, 1978

Negruzzi, Costache, Pagini alese, Editura Albatros, Bucuresti, 1963;

Odobescu Alexandru, Scene istorice, Editura Minerva, Bucuresti, 1984

Sadoveanu, Mihail, Baltagul, in Opere, Ed. Minerva, Bucuresti, 1977;

Sadoveanu, Mihail, Nuvele.Povestiri, Editura Lucman, Bucuresti, 2003

        III.       LUCRARI  DE SPECIALITATE

Albert Dauzat, Les argots de metiers franco- provençaux, Paris, 1917;

Andrei, Mihail, Ghita, Iulian, Limba romana – fonetica, lexicografie, gramatica, stil si compozitie, exercitii, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983;

Barboi, Constanta, Limba si cultura romana in scoala, Ed. Niculescu, Bucuresti, 1998;

Bidu-Vranceanu, Angela, Forascu, Narcisa,  Limba  romana contemporana. Lexicul, Ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2005;

Costache, Adrian, Costache, Georgeta, Gramatica pentru admitere in liceu, Ed. Teora, Bucuresti, 1997;

Dubois, M.,  Argoul folosit in inchisoarea din Brest in 1821, Francais  Moderne, XI, 1943;

Dumistracel, Stelian, Lexic romanesc- cuvinte, metafore, expresii, Ed. Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti, 1980;

Frunza, Virgil, Factorii favorizanti si  perturbator ai activitatii didactice, Ed. Ovidius University Press, Constanta, 2003

Graur, Alexandru, Putina gramatica, vol.I,II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1987;

Guirraud, Pierre, L’Argot, Paris, 1966;

Gutu-Romalo, Valeria, Corectitudine si greseala, Limba romana, Versiune noua, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2004;

 Hristea, Theodor (coord.), Sinteze de limba romana, Ed. Albatros, Bucuresti, 1984;

Iordan, Iorgu, Introducere in studiul limbilor romanice: evolutia si starea actuala a lingvisticii romanice, Iasi, Ed. „Institutul de Filologie Romana”, 1932;

Iordan, Iorgu, Lingvistica romanica, Editura Academiei, Bucuresti, 1962;

Iordan, Iorgu, Stilistica limbii romane, Bucuresti,  Ed. Stiintifica, 1975;

Mihaiescu, N., Limba noastra – probleme de lexic si constructii gramaticale, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1963, pag.14-18;

Mihaiescu, N, Dezvoltarea limbii romane, aspecte clasice si actuale, Ed. Albatros, Bucuresti, 1986;

Popa, Ion, Popa, Marinela,  Limba romana pentru gimnaziu, liceu, bacalaureat si admitere in facultate- gramatica, fonetica, vocabular, Ed. Niculescu, Bucuresti, 2006;

Roman, Ion, Vorbiti , scrieti , Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1966;

Saineanu, Lazar, L’Argot des tranchees. D’apres les lettres des poilus et les  journaux du front, Paris, 1915;

Saineanu,   Lazar, Les Sources de l’argot ancien, Paris, 1915, reprodus in facsimil, Geneva, 1963;

Todi, Aida, Pentru o limba romana corecta, Ed. All Educational, Bucuresti, 2007;

Toma, Ion,  Limba romana contemporana- privire generala, Ed. Niculescu, Bucuresti, 2001;

IV.              METODICI  SI  LUCRARI  DE  PSIHOPEDAGOGIE

Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative si complementare – structuri, stiluri, strategii, Ed. Aramis, Bucuresti, 2002;

Craciun, Corneliu, Metodica  predarii limbii si literaturii  romane  in gimnaziu si liceu, Ed. Emia, Deva, 2004;

Cucos, Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Ed. Polirom, Iasi, 1998;

Dragu, Anca, Cristea, Sorin, Psihologie si pedagogie scolara, Ovidius University Press, Constanta, 2002;

Druta, Maria Elena, Cunoasterea elevului, Ed. Aramis, Bucuresti, 2004;

Ilie, Emanuela, Didactica literaturii romane-Fundamente teoretico-aplicative, Ed.Polirom, 2008 Jinga, Ioan, Istrate, Elena, Manual de pedagogie, Ed. All, Bucuresti, 2006;

Joita, Elena, Educatia cognitiva- fundamente, metodologie, Ed. Polirom, Bucuresti, 2002;

Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii si literaturii romane in scoala – ghid teoretico-aplicativ, Ed. Polirom, Bucuresti, 1999;

Soica, Marin, Pedagogie si psihologie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Ed. Gheorghe Alexandru, 2001;

V.                MATERIALE  AUXILIARE( culegeri de texte si exercitii)

Anghel, Maria, Limba romana pentru gimnaziu – exercitii si teste, Ed. Polirom, Iasi, 2005;

Barboi, Constanta, Lisman, Victor, Gramatica si stilistica – pentru uz scolar, Ed. Meteor Press, Bucuresti, 2005;

Barbat, Adriana, Ora de literatura. Concepte, aplicatii, exercitii pentru gimnaziu, Ed. Aula, Brasov, 2002

Boatca  M., Boatca S., Sovu, G., Limba si literatura romana. Antologie de texte comentate, Ed. Cartea scolii, Bucuresti, 1995

Dobra, Sofia,  Limba romana  in gimnaziu, Ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2006;

Cerkez, Matei (coord.), Comunicare si gramatica in exercitii, Colectia Foarte bine, clasele V-VIII, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2003;

Cerkez, Matei(coord.), Goian, Maria- Emilia(coord.), Ionescu, Cristina(coord.),  Limba romana- teorie si exercitii, Ed. Nomina, Pitesti, 2006;

Cerkez, Matei(coord.), Mitrache, Gh.(coord), Padureanu, Victoria, Literatura- exercitii practice pentru studierea textului clasele V-VIII, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2005,

Cheroiu,  Mariana,  Dimieru, Antonia,   Ilinca,   St. M.,     Limba si literatura romana-pentru clasa

a VII-a, Evaluare curenta- Preparator pentru testarea nationala, Grupul Editorial Art, Bucuresti, 2004;

Cotofan, Mona, Dobos, Mihaela, Ghid de teorie literara pentru clasele gimnaziale, Ed. Portile Orientului, Iasi, 2000

Gheorghe, Mircea, Ghid metodologic pentru predarea lecturii literare , E.D.P., Bucuresti, 1982

***,  Ghid de invatare rapida, Limba romana- exercitii,  Ed. Nomina, 2006;

*** , Ghid metodologic, Aria curriculara –Limba si comunicare- Ed. Aramis, Bucuresti

***, Ghid de evaluare – Limba si literatura romana, Ed. Aramis, Bucuresti, 2001

Gugus, Carmen, Ora de limba romana – ghid metodologic al profesorului de limba romana, Ed. Europolis, Constanta, 2006;   

Lupescu, Ecaterina, Limba romana pentru clasele V-VIII –  notiuni fundamentale si teste, Ed. Klim, Bucuresti, 2005;

Picu, Veronica, Arghirescu, Aurelia, Limba romana- elemente de vocabular, Ed. Corint, Bucuresti, 1996;

Pietreanu, Marica, Exercitii lexicale pentru limba romana, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1990;

Popescu, Stefania, Gramatica practica a limbii romane, Ed. Tedit FZH, Bucuresti, 2003;

Todi, Aida, Limba romana si norma actuala – Teste aplicative 2, Ed. All Educational, Bucuresti, 2006;

Trofin, Eliza-Maria(coord.), Gramatica- fise de lucru, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2003;

Zamsa, Eleonora, Limba romana- teste recapitulative pentru clasa a VIII-a, Ed. Recif, Bucuresti, 1999

VI.             DICTIONARE

Breban, Vasile, Dictionar al limbii romane contemporane, Ed. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti, 1980;

Bulgare, Gheorghe, Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dictionar de arhaisme si regionalisme, Ed. Saeculum Vizual, Bucuresti, 2003;

Comsulea, Elena, Serban, Valentina, Teius, Sabina, Dictionar explicativ si practic al limbii romane de azi,  Ed. Litera International, Bucuresti- Chisinau, 2004;

***, Dictionarul explicativ al limbii romane, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998;

***, Dictionar general de stiinte. Stiinte ale limbii, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1997;

***, Dictionar al limbii romane actuale, Ed. Curtea veche, 1989;

Croitoru Bobarnache, Nina, Dictionar de argou al limbii romane, Slobozia, Ed. Amina, 1996;

***, Noul dictionar al limbii romane, Ed. Litera International, 2002;

Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer, Noul Dictionar Enciclopedic al Stiintelor Limbajului, Bucuresti, Editura Babei, 1996;

Volceanov, Anca, Volceanov, George, Dictionar de argou si expresii familiare ale limbii romane, Bucuresti, Editura Livepress, 1998.

ANEXE

5.1.      ANEXA NR.1 – FISE DE LUCRU

Vocabularul–arhaismul, regionalismul

Clasa a VI-a

1.      Completeaza spatiile punctate cu definitii:

Vocabularul de baza – ……………………………………………………….…………

Masa vocabularului – ……………………………………………………….………….

Arhaismele – ……………………………………………………………………..…….

Regionalismele – ……………………………………………………………………….

2.      Mentioneaza pentru fiecare arhaism, echivalentul din limba romana: perje, bleanda, hojmalau, balcaz, lainic, plaies, ispravnic, tintirim, a slobozi, hatman.

3.      Noteaza formele literare, in locul celor regionale pentru doftorie, doftor.

4.      Subliniaza cu o linie arhaismele, cu doua linii neologismele si cu linie curba regionalismele din textele:

a.                  „Ti-e greu sa intelegi cat m-am suparat din cauza atator concesii si a atator explicatii bizare”.

b.                  „– Hauileo, mo! ogoiti-va; ce tolocaniti baiatul; cu tata-sau aveti ce aveti, iar nu cu dansul”. (Ion Creanga)

c.                  „Postalionul s-a oprit langa usa bisericii, care e in fata, chiar ”.

(Camil Petrescu)

5.      Rescrie cuvintele subliniate , mentionand si partea de vorbire careia ii apartine fiecare.

6.      Scrie cate doua exemple proprii de arhaisme, regionalisme si neologisme.

7.      Mentioneaza cate un sinonim pentru: blid, osteneala, tinda,  a pune pe fuga.

8.      Contine numai regionalisme seria:

a) iugar, birau, limba

b) a sapuni, curechi, papusoi

c) cucuruz, barabula, colb

d) sabau, perja, a alinta

VOCABULARUL-RECAPITULARE

CLASA AVII-A

1. Subliniati arhaismele cu o linie, regionalismele cu doua linii, iar neologismele cu o linie serpuita:

absurd, activ, aga, aliotoman, baril, biofizica, butca, caimacan, cascada, cioareci, ciubota, ciubucciu, clop, complex, cucuruz, curechi, darda, descriptiv, dijma, dolman, emerit, eolian, fain, foraibar, gealat, giubea, glod, goz, hatman, hibernare, ienicer, ilau, imanent, lapidar, leica, loboda, lubenita, metropola, musai, nectar, nefer, palan, pisica, postelnic, regulament, saneata, spahiu, tintirim, vizir.

3.Realizeaza corespondenta notiune-definitie:

Arhaismul                        cuvinte folosite de anumite grupari cu intentia de a impresiona           

Argoul                            totalitatea cuvintelor care exista sau au existat candva in limba;

Vocabularul                  cuvinte folosite de grupuri restranse cu scopul de a

                                      nu fi intelesi de ceilalti

Jargonul                        cuvinte iesite din uz

4. Identificati termenii stiintifici:

Pentru  efectuarea operatiilor, soft-ware-ul este prevazut cu un limbaj de programare format, in general, dintr-un set de macroinstructiuni sau macrocomenzi pentru dezvoltari de aplicatii.

                                         Arhaismele

                                               Clasa a VIII-a

1.  Folosind un dictionar al limbii romane, stabiliti sensurile cuvintelor subliniate in textele urmatoare si aratati care dintre ele sunt arhaice (invechite) si care sunt neologisme:

a) „In cellalt unghi era asezat un dulap prin ale carui sticle se vedeau o multime de ciubuce de antep si de iasomie, cu imamele de chihlimbar limoniu, iar , pe o despartire facuta intr-adins, se vedeau o multime de feligene pentru cafea, cu zarfurile lor de argint, si cateva chisele de dulceata”.                                                           (Nicolae Filimon – Ciocoii vechi si noi)

b) „Galbanul – []. Cand am ajuns sac, am gasit o poporatie foarte amestecata de galbini olandezi si nemtesti, de irmilici vechi si noi, de carboave, pana si de sfantigi, pana si firfirici, care cu totii traiau intr-o armonie ce m-au adus in mare mirare, cunoscand dihoniile care despart astazi natiile”.                                   (Vasile Alecsandri – Istoria unui galban )

c)„Toate cuvintele polisemantice – si in limba romana sunt multe – au un continut pe care-l putem compara cu o retea de sinonime, pentru ca multe sensuri pot fi echivalente in situatiile descrise la sinonimie cu un cuvant deosebit.” ( I. Coteanu si A. Bidu-Vranceanu – Limba romana contemporana, vol al II-lea)

2. Subliniati arhaismele din textele urmatoare, precizand sensul fiecaruia ( un dictionar al limbii romane):

a) „Dascalul Chiosea, batran cu antereu de calemcheriu, cauc de taclit vargat cu cearsaf alb, se plimba pe dinaintea baietilor inarmat c-o avrga lunga, arzand cand pe unul, cand pe altul, dupa cum i se parea. []. Apoi sa fi dus sfantul pe vreunul sa nu-si stie lectia, ca daca nu-l ajungea cu nuiaua, apoi scotea imineul din picior si-l azvarlea dupa dansul [].

De pe ieseau dieci de vistierie si calemgii; au invatat sa scrie romaneste logofatul Greceanu, vacarestii, Anton Pann, Nanescu, Paris Momuleanu etc.”.

(Dupa Ion Ghica – Scoala acum 50 de ani)

b) „In exercitarea puterii executive, domnul era ajutat de sase ministri []. Marele-vornic (marele-logofat in Moldova) sau ministrul de interne, marele-vistier (ministrul de finante) si secretarul de stat (ministrul de externe) formau Sfatul Administrativ []. Regulamentul organic a creat in toate orasele cate un sfat orasenesc, compus din cinci membri alesi de starostii tuturor corporatiilor”.                        (Dupa Istoria Romaniei, vol al III-lea)

5.2.            ANEXA  NR.2-  PROIECTE DIDACTICE

 Clasele : a VI-a A si B

Disciplina: Limba si literatura romanǎ

Subiectul: Arhaisme si regionalisme

Tipul lectiei: verificare si apreciere

OBIECTIVE OPERATIONALE

a) cognitive:

O1 : sǎ defineasca notiunile de: vocabular, arhaisme, regionalisme

O2:  sǎ creeze contexte in care sa aplice notiunile insusite anterior;

O3:  sǎ identifice, in texte date, arhaismele si regionalismele;

O4:  sǎ scrie forma literara a arhaismelor si regionalismelor, respectand normele de punctuatie si ortografie;

b) afective:

O1:  sǎ participe cu interes ;

O2:  sǎ manifeste spirit de competitie, colegialitate si cooperare in cadrul echipei;

O3:  sǎ interpreteze rolul ales, apeland si : gesticǎ, mimicǎ.

c) psihomotorii:

O1: sǎ utilizeze corect mijloacele auxiliare folosite – tabla, fisele de lucru, flip-chart, retroproiector, CD-uri, coli, etc.

STRATEGIA DIDACTICA

a) Metode si procedee: conversatia, jocul didactic,  exercitiul, activitate in perechi, explicatia, problematizarea, invǎtarea prin cooperare, exemplul, jocul de rol

b) Mijloace de invatamant:  ecusoane cu simbolurile echipelor, fise cu probele de   concurs, plansa de contabilizare a punctajului, fise de lucru, markere

c) Forme de organizare a activitatii: activitate in echipǎ       

 d) Resurse si managementul timpului:

– spatiu de lucru: sala de spectacole

– capacitati normale de invatare ale elevilor

 –  cunostintele lor anterioare;

 -timpul:30 minute-concursul propriu-zis, 15 minute- stabilirea punctajului obtinut, clasificarea partcipantilor, aprecieri, inmanarea diplomelor

  BIBLIOGRAFIE:

Programa scolarǎ pentru clasa a VII-a, Editor:  Consiliul National pentru Curriculum din cadrul Ministerului Educatiei Nationale, Institutul de Stiinte ale Educatiei

–  ,,Procese literare, concursuri, evocǎri’’, Eleonora Zamsa, ed Arhetip, 1992

–  „Didactica lecturii. O abordare functionalǎ” , Octavia Costea, Institutul European, 2006

–  ,,Didactica literaturii romane’’, Emilia Ilie, ed. Polirom, Iasi, 2008

–  ,,Metodica predarii limbii si literaturii romane in gimnaziu si liceu’’, Corneliu Craciun, ed. Emia, Deva, 2004;

–  ,,Ora de limba romana”,  Carmen Gugus, ed.Europolis, Constanta, 2006

 -,,Exercitii de limba romana, compuneri si tehnici de studiu’’ – Daniela   Nedelcut, ed. Cardinal, 1994

 Elevii sunt impǎrtiti in douǎ echipe  corespunzǎtoare celor douǎ  clase.

Concursul vizeazǎ :

– scrierea corectǎ a arhaismelor si regionalismelor

– scrierea creativǎ

– cunostinte despre operele literare studiate

– cunostinte despre arhaisme si regionalisme

 – expresivitate, originalitate, corectitudine.

Proba nr.  1 :  Sǎ facem cunostintǎ!                                                                     – 10 puncte                                                                     

Alcǎtuiti un enunt in care sǎ vǎ prezentati folosind un regionalism care sǎ inceapǎ cu aceeasi literǎ ca si prenumele vostru!

Ex: Eu sunt Carmen si as manca un  cucuruz fiert.

Ex: Eu sunt Petre si am un lan intreg de papusoi!

Proba nr 2 : Maestrii propozitiilor                                                                       – 10 puncte                                                                    

Alcǎtuiti enunturi cu urmǎtoarele arhaisme: oaste, iatagan, pesches, jalba, ienicer.

Proba nr 3 : Cine ghiceste primul?                                                                       – 10 puncte

Recunoaste arhaismele si regionalismele din textele de :  

1. “Peste zobonul de stofa aurita, purta un benisel de felendres albastru blanit cu samur, a caruia manice atarnau dinapoi; era incinsa cu un colan de aur, ce se inchia cu mari paftale de matostat impregiurate cu petre scumple; iar pe grumazii ei atarna o salba de multe siruri de margaritare. Slicul de samur, pus cam intr-o parte, era impodobit cu un surguci alb”(C.Negruzzi, Al. Lapusneanul)                                 

2.  „Acum bacii umbla cu oile si sutarii ii dau samade toatesi vatamaniilui de boi din aceleasi pasuni dintre garle ii aduc asisderea sami cuviincioase si-i dau socoteala pentru marfa gata sa purceada in tot anul catra targul cel mareal membrilor”.(M.Sadoveanu)                                                                                                

Proba nr  4:  Atelierul de creatie                                                                           –  10 puncte                                                          

Imaginati-vǎ un dialog, de cel mult 10 replici intre Nicǎ si Pinnochio, folosind  regionalisme cunoscute de voi. 

Proba nr. 5: Prietenul meu dictionarul                                                                   -10 puncte

Cauta in dictionar, apoi indica sensul cuvintelor urmatoare: bleanda, lainic, balcaz, hojmalau, boland, iscoada, ostrov, postelnic, aprod, saneata. 

Proba nr. 6: Cvintetul                                                                                               -20 puncte

Alcatuiti  cate un cvintet despre arhaism si regionalism, respectand regulile de intocmire:

                 primul vers este format din cuvantul tematic (  un substantiv);

                 al doilea vers este format din 2 cuvinte(adjective care sa arate insusirile cuvantului tematic);

                 al treilea vers este format din trei cuvinte ( verbe  care sa exprime actiuni ale cuvantului tematic);

                 al patrulea vers este format din patru cuvinte ce alcatuiesc o propozitie prin care se afirma ceva esential despre cuvantul tematic;

                 al cincilea vers este format dintr-un singur cuvant ( de obicei, verb), care sintetizeaza tema/ ideea.              

Proba nr.7: Cubul buclucas                                                                                    – 20 puncte

Se da textul din „amintiri din copilărie”, de ion creangă.   Cele doua echipe isi vor trimite cubul cu cate o intrebare pentru fiecare fata a acestuia. Raspunsurile corecte se vor adauga echipe in parte, iar cele gresite echipei adverse. Indicatiile extinse pentru cele sase fete/ Sarcinile de lucru cerute:

o                   Descrieți → Cititi cu atenție cuvintele: hatman, se videa, piste(codri), saneata, multamesc, incongiurara, flinte, obora, a tabari, a se inclina, a ingiosit, ispravnic, spariet, lanceri, gres, pre și spuneti-va parerea. Cum arata?

o                   Comparati→Cu ce cuvinte sunt sinonime? De ce difera?

o                   Asociati → La ce va face sa va ganditi? Ce va inspira? Eliberați-va mintea și cautați asociații pentru aceste cuvinte cu un desen potrivit.

o                   Analizati →Spuneți cum sunt scrise azi unele dintre acestea?

o                   Aplicati→ Dati exemple de enunturi cu aceste arhaisme?Ce poti face cu ele?

o                   Argumentati. Pro sau contra. → Luati o poziție si  folosiți orice fel de argumente logice pentru a pleda in favoarea sau impotriva subiectului. Este bine sau rau, folositor sau nefolositor sa utilizam si noi cuvinte arhaice? De ce?

Proba nr. 8:  Proba surprizǎ                                                                                 10 puncte

 Fiecare echipǎ a pregǎtit un scurt moment – dramatizare – pe care il vor interpreta in fata colegilor.(vezi anexa 1)

                                                                                    Punctaj maxim: 100  puncte

In final, participantii vor primi diplome, apreciindu-se cei care s-au remarcat.

 Anexa

                                „”

                                   -dramatizare-    Nica:

Rar cirese in tot satul

Ca ,

De ma prinde insa harca,

Cu bataia ma omoara.

Ah! Imi lasa gura apa..

Trebuie sa fur si pace.

Intru-ncet

Sa vedem ce treabǎ face.

–  Tusa, varu` Ion e-acasǎ?

El nu merge ?

Matusa Marioara:

 – Nu. Sumanii sa-i aduca

De-asta noapte a plecat,

Tocmai , departe,

sub cetate.

Nica:

– Rau imi pare, matusica.

S-auzim de sǎnǎtate!

Ma prefac ca plec

Dar in gand ma socotesc

Ca acuma

Nu puteam sa nimeresc.

Si, ca un bǎiat de treaba,

Eu fac stanga imprejur.

Sar un gard, m-agat de-o creanga

Si cirese-ncep sa fur.

Si pe cand caram cu frica,

Sanul sa mi-l umplu bine

Iaca, tusa Marioara

C-o jordie-n mana vine.

Vai, ce ochi holbati !

Ce blesteme-i ies din gura!

Unde esti, Sfinte Sisoe,

Sa ma scapi de-ncurcatura?

            Matusa Marioara:

-A, aici iti e scaldatul?

Da-te jos impielitate!

Sa-ti arate Marioara

Dupa fapta si rasplata.

               Nica:

Ce sa te dai jos badie,

Ca e foc si para jos!

Unde da harca de baba

Cade carnea de pe os!

Baba fierbe, clocoteste,

Bulgari mari arunca-n mine,

Dar cum da, nu nimereste.

Cand incearca sa se urce

Pe tulpina, furioasa,

Din cires, eu zup, deodata,

Sar in canepa frumoasa.

Nici n-ating sa sar parleazul

Si credeam ca-n ziua aceea

Doar atat mi-a fost necazul.

, cand aude

Tata trebusoara asta,

Mi-a tras, nene, o bataie

De-am ramas pe trup cu semne.

Si-o voi tine poate minte

Pana si-ntre patru lemne

PROIECT DE LECTIE nr.2

Clasa: a VII-a B

Aria curriculara: Limba si comunicare

Disciplina: Limba si literatura romana

Tema: Vocabularul. Arhaismele si regionalismele

Tipul lectiei:   recapitulare si sistematizare

Timp:

Profesor: Carmen Dalaban

OBIECTIVE  DE REFERINTA

1.3.sa integreze categoriile semantice in structuri lexicale proprii;

2.2.sa selecteze elementele de lexic adecvate situatiilor de comunicare

4.4.sa manifeste interes pentru redactarea unui text

OBIECTIVE OPERATIONALE

didactice, elevii vor fi capabili:

O1   sa recunoasca structura fonetica a unui cuvant;

O2  sa identifice si sa defineasca regionalismele, arhaismele si neologismele dintr-un text dat;

O3   sa rezolve corect sarcini individuale si in cadrul echipei;

O4   sa descifreze sensurile unor cuvinte in texte diferite;

O5   sa formeze texte noi pornind de de baza;

O6   sa redacteze  o povestire proprie, descriind personajele din textele date;

O7   sa utilizeze corect si nuantat categoriile lexicale insusite;

O8   sa utilizeze un limbaj adecvat situatiei de comunicare;

O9 sa formuleze argumente si contraargumente intr-o discutie cu partenerii de comunicare

RESURSE EDUCATIONALE

Continuturi vizate conform programei si manualului;

Capacitatile receptive normale ale elevilor de clasa a VII-a;

Timp : 50'

STRATEGII  DIDACTICE

METODE SI PROCEDEE: exercitiul complex (recunoastere, exemplificare, identificare, despartire in silabe, etc), conversatia, conversatia euristica, jocul didactic, ciorchinele, munca diferentiata, munca independenta, munca in echipa, gandirea critica, descoperirea, explicatia, problematizarea, elementul- surpriza, rebusul, expunerea,

         MIJLOACE DE INVATAMANT:  fise de lucru, caietul, tabla.

         FORME DE ORGANIZARE: activitate frontala,  in activitate individuala, activitate pe echipe

         FORME DE EVALUARE: orala si scrisa( intarirea raspunsurilor, observatia sistematica), initiala, formativa, finala

BIBLIOGRAFIE:

Programa scolara revizuita, Limba si literatura romana, clasele V-VIII, Bucuresti, 2008

Manual de limba romana, clasa aVI-a, ed.All, 2007

Metodica studierii limbii si literaturii romane, Ghid teoretico-aplicativ, Constantin Parfene,         Editura    Polirom, Iasi, 1999

Didactica lieraturii romane, Emanuela Ilie, Editura Polirom,2008

Comunicare si gramatica in exercitii, Matei Cerkez, Florica Lupu, Editura Paralela 45, Pitesti, 2004

FISA NR.1

-exercitii de vocabular-

1.      a)  Indicati forma si continutul fiecaruia dintre cuvintele: corn, ceapa.

b)     Introduceti cuvintele explicate in propozitii potrivite.

2. Din lista de cuvinte de , subliniaza arhaismele cu o linie, regionalismele cu doua linii si neologismele cu trei linii: buzdugan, week-end, curechi, papusoi, ienicer, pizza, spaghete, coltun, stergar, pasa.

3. Precizati cum s-au format urmatoarele cuvinte: barbatesc, luminos, nevazut, regasi, romanesc.

4. Formati familia lexicala a cuvantului “floare”.

5. Alcatuiti campul lexical care cuprinde nume de animale domestice.

6. Gasiti cate un sinonim si un antonim pentru cuvintele : a fugi, bucuros, gigantic.

   – exercitii de fonetica-

1. Identifica vocalele, consoanele si semivocalele din urmatoarele cuvinte: alfabet, aer, abia, elevi, iarba,  perdea.

2. Subliniaza diftongii si triftongii din cuvintele : acuarela, leoarca, biata, vedeai, coapta, inimioara.

3. Dati exemple de doua cuvinte care sa contina vocale in hiat.

4. Precizeaza care cuvinte sunt despartite corect. Incercuieste varianta potrivita.

a)                  stro – pi – toa – re;  co – pac;  u – ri – as; 

b)                 stro – pi – to – a – re;  cop – ac;  ur – i – as.

5. Indicati pe ce silaba cade accentul in cuvintele urmatoare: popor; soare, canta, actor, geanta.